IN IURE UL VREMIIȘ

Dascălul Mihai Lucaciu părăse te comuna Apa în anul ș1858, mutându-se cu familia la Baia Mare. În coala condusă de ștatăl său Vasile Lucaciu urmeaza clasele primare. Frecventează apoi Gimnaziul de Stat din ora . Este impresionat puternic de șistoria naționala a românilor. Lecția despre Unirea Principatelor îl emoționează atât de adânc, încât n-o va uita toată viața.

Continuă să studieze la Ungvar, Oradea, Roma i Viena (undeș îl cunoa te pe Mihai Eminescu. În 1874, i se recunoa te dublul ș șdoctorat în teologie i filosofie. Se căsătore te cu Paulina erbac, ș ș Șfiica preotului din Potău, sat foarte apropiat de Apa. Este hirotonit ca preot greco- catolic pe seama parohiei Eriu-Sâncrai.

In anul 1878, în urma decesului prof. Petru Bran, la catedra rămasă astfel vacantă, în cadrul Liceului Regesc din Satu Mare (astăzi Colegiul Național ”Mihai Eminescu”) Vasile Lucaciu este numit profesor de limba română i de religie. ș

Părintele

PETRU BRAN

Părintele

VASILE LUCACIU

Aici ramâne in următorii apte ani. Se consacră educării știnerilor cu dăruire de sine i cu pasiune. Elevii descoperă la șprofesorul lor o admirabilă disponibilitate i o atitudine fraternă. șÎi formează in spiritul libertății si al dragostei de neam. Le insuflă prețuire pentru valorile naționale, pentru limba i istoria șpoporului român.

În vremea aceea, limba oficială de stat în Transilvania era limba maghiară. Vasile Lucaciu luptă pentru introducerea limbii române în gimnazii i licee. Acș ționează curajos prin intervenții adresate guvernului din Budapesta. Scrie articole îndrăznețe tipărite în publicațiile române ti din Ardeal- La Blaj, Sibiu, Bra ov,ș ș Arad, dovedindu-se un priceput i convingător mânuitor al școndeiului.

Astfel de aspecte ale activității sale didactice i publicistiș ce îl fac incomod i indezirabil. Ca să-l îndepărteze, ministerul de șresort îi propune transferul la Liceul de Stat din Losoncz. Ministrul în persoană îi promite un post guvernamental important, dacă se va strădui pentru cultura maghiară la fel de intens cum o făcuse în favoarea culturii române ti. Vasile Lucaciu prime te ”pro forma”- ș șde care se dezice însă imediat; în fața ministrului, el declară că ”înaltul guvern maghiar nu dispune de atâtea milione, pentru cari să-mi las eu poporul românesc”.

Mai târziu, directorul Liceului Regesc prime te o scrisoare șexpediată de fostul profesor de religie si limba româna. Textul exprimă stima lui Vasile Lucaciu față de colegi, mulțumirile sale pentru timpul petrecut împreună si regretul despărțirii de cariera didactică. (Un bust al lui Vasile Lucaciu, aflat in clădirea Colegiului Național ”Mihai Eminescu”, îi omagiază personalitatea).

Numit preot paroh în comina i e ti- aproape de Baia Ș ș șMare- Vasile Lucaciu câ tigă repede inimile enoria ilor i treze teș ș ș ș sperante noi în sufletele multor români. Bisericuța in care sluje te șajunge în scurt timp neîncăpătoare. Sătenii primesc cu bucurie ideaa de a contribui la ridicarea unei biserici impunătoare, modelul ei fiind Basilica Sfântul Petru din Roma. Noua biserica este sfințită in ziua de 27 August 1890, în prezența a 15,000 de oameni din toate părțile Ardealului. Deasupra intrării, cuvintele: ”Pro S. Unione Omnium Romanorum”- desemnează un vis scump ctitorului ei; o spune răspicat părintele Lucaciu adresându-se mulțimii: ”...măreața, fericitoarea, sfânta Unire a tuturor românilor am vrut eu i cu mine poporulș meu să fie simbolizată în această măreață biserică”.

Biserica din i e ti construită Ș ș șde

Părintele Vasile Lucaciu

Oficialitățile intră în panică. Eforturile intense de maghiarizare a populației românesti tocmai primiseră o lovitura puternică. Devenit deosebit de popular printre românii transilvăneni, Vasile Lucaciu fusese deja acuzat ca susținător al ”ideilor daco-române”, i ”aș țâțare împotriva unei naționalități”. La procesul ce i s-a intentat în primăvara anului 1890, s-a întâmplat un lucru de neînchipuit: pentru prima oară în analele justiției maghiare, un acuzat i martorii săi nu au acceptat să vorbeascș ă ungure te, folosind doar limba română, cu riscul unei sentinș țe nefavorabile. Pentru că nu existau probe cu adevărat concludente împotriva sa, Vasile Lucaciu a fost achitat.

De mult timp era în legatură cu conducătorii românilor din Transilvania. În 1887, la conferința Partidului Național Român, se hotărâse redactarea unui ”Memorand”, expresia revendicărilor populației române ti aflate sub dominaș ția maghiară. În 1892, Vasile Lucaciu este ales secretar general al noului Comitet Național, pre edinte fș iind Ion Rațiu. Împreună cu acesta i cu șGeorge Pop de Băse ti, va avea un rol de seamă în redactarea, șprezentarea i răspândirea documentului. Întocmit ca un protest șpa nic - atent expus i minuș ș țios argumentat- al românilor din Transilvania i Ungaria împș otriva dualismului austro-ungar, ”Memorandul” este semnat în 1892. O delegație alcătuită din trei sute de persoane urma să-l prezinte împăratului Francisc Iosif I, în luna mai.

O parte dintre memorandi ti. Rândul de jos, de la stânga: ș

Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gh. Pop de Băse ti, Dr. Ion Raș țiu,

Dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Com a, Septimiu Albiniș

Presa maghiară reacționează extrem de violent. Locuitorii Vienei îi întâmpină însă pe delegați cu multă simpatie. Consilul oră enesc îi prime te ca peș ș ni te oaspeș ți. Studenți cehi, croați, sârbi, germani i slovaci intenș ționează să-i însoțească în audiență la palat. Dar împăratul nu acceptă să-i primească pe români. ”Memorandul” este trimis guvernului maghiar la Budapesta. Primul ministru cere prefectului de Turda să-l restituie lui Ion Rațiu, cu precizarea că nici pe semnatari, nici pe delegați nu-i consideră drept reprezentanți autentici ai românilor.

Clădirea Parlamentului din Viena

Bustul Împăratului Franz Josef I

În scurt timp, conducătorii mi cării memorandiste sunt pu iș ș sub acuzare ca instigatori împotriva ordinei i siguranș ței statului maghiar. Învinuit i condamnat în două procese, Vasile Lucaciu șexecuta 13 luni de închisoare (ianuarie 1893- februarie 1894) la Satu Mare, Seghedin i Bș udapesta. Atitudinea sa rămîne examplară: ”Cred i sunt sigur că vom învinge”- declară el.ș

Împotriva luptătorilor pentru drepturile românilor ardeleni sunt declan ate procese de înaltă trădare, care șculminează cu marele proces al memorandumului desfă urat la șCluj, după o instrumentare îndelungată. În prima zi - 7 mai 1894- ora ul a fost cople it de prezenș ș ța a peste 30,000 de români, veniți din tot Ardealul, în straie de sărbătoare, ca să- i exprime simpatia șfață de acuzați i să protesteze împotriva celor cș e-i învinuiau pe nedrept. Cel mai aclamat dintre memorandi ti a fost Vasileș Lucaciu. El a primit si cea mai grea sentință: 5 ani de închisoare de stat, căci instanța l-a socotit ”autorul intelectual al întregii mi cări”. După pronunș țare, acuzații au fost întrebați dacă mai au ceva de spus. Răspunsul a fost: ”Traiască unirea românilor, trăiască libertatea!”.

Procesul a avut un ecou extraordinar în țară i în toată șEuropa. Au relatat pe larg desfă urarea lui, în presa șinternațională, 30 de ziari ti străini. ș

În timpul călătoriei către i e ti, preȘ ș ș țuirea românilor pentru curajul i demnitatea lui Vasile Lucaciu se exprimă ș în valurile de simpatie cu care este a teptat, primit, înconjurat pretutindeni. șCuria regală din Budapesta respinge însă apelul înaintat de P.N.R. după procesul memorandi tilor. În Iulie 1894, arestat i dus din ș șnou la închisoarea din Seghedin, este întemnițat în regim sever. I se propune să semneze o petiție de grațiere; îi este promisă chiar o înaltă funcție ecleziastică. Cu aceea i demnitș ata vrednică de admirație, refuză.

Guvernul maghiar a dispus dizolvarea P.N.R. Acțiunea memorandi tilor a fost însș ă importantă pentru cristarizarea unei mi cări comune de apărare a drepturilor naș ționale, susținută de românii, slovacii si sârbii din Ungaria i Transilvania. Răsunetul șprocesului de la Cluj a declan at nu numai agitaș ție populară, ci i șproteste ale opiniei publice europene, astfel încât împăratul Francisc Iosif I s-a văzut nevoit să-i grațieze pe condamnați la 15 septembrie 1895. Vasile Lucaciu a revenit la i e ti. Cu toate că Ș ș șera bolnav i sărac, nu a renunș țat la luptă.

Prof. Mihăilescu Doina Monica

V.i