27/09/201327/09/2013 - - 27/09/1327/09/13vineri 27 septembrie 2013 h 13-9-27

PRIVILEGIUL DE A IMBATRANI

Privilegiul de a îmbătrâni… După atîtia ani am devenit astăzi persoana care mi-am dorit să fiu.

Am prieteni fantastici, am o viată linistită si fericită, am multe amintiri minunate pe care nu le-as schimba niciodată pentru mai putine fire de păr cărunt.

Cu cât înaintez în viata, cu atât devin cel mai bun prieten al meu si, ceea ce este mai plăcut , este că acest prieten nu mă contrazice niciodată sau aproape deloc…

Nu-mi mai fac griji pentru un biscuit rontăit în plus, pentru că n-am dormit destul sau am cumpărat ceva inutil, care nu-mi va servi la nimic, niciodată…

Îmi permit să mănânc un pic mai mult la o petrecere si să fac ceea ce-mi place când îmi place! Am avut prea multi prieteni care s-au dus înainte de a avea părul cărunt …

În timpul vietii, am avut de mai multe ori inima frântă, dar… cum să nu o ai si să nu suferi când ai pierdut o fiintă dragă...?

Sincer, pe cine interesează dacă vreau să citesc sau să ma joc la calculator pâna la ora 4 dimineata, apoi să dorm până a doua zi la prânz…

Da… se întâmplă… să dansez singur pe muzicaă retro amintindu-mi de clipele frumoase…

Dar durerea, necazurile, mi-au dat fortă de a avea mai multă compasiune si de a fi mult mai uman cu ceilalti . Mă simt foarte privilegiat că am trăit până acum si că am părul cărunt…

Chiar dacă bucuriile nu mi-au zâmbit întotdeauna sau necazurile m-au coplesit…am căutat să descopar de fiecare dată noi drumuri în fata mea …

Sunt atât de multi cei care nu au râs niciodată în viata lor si care mor înainte de a îmbătrâni…

Astăzi am acest mare privilegiu de a putea spune DA si de a putea spune NU. Îmbătrânind, e mai usor să fii pozitiv, să-ti decizi pur si simplu propria fericire …

În fiecare dimineaă, pot sta câteva momente în plus în patul meu, amintindu-mi de greutătile întâmpinate în viată, sau mă pot ridica să multumesc cerului pentru clipele fericite …

Nu ma mai preocupa ce gândesc ceilalti si nu-mi mai pun atîtea întrebări despre mine însumi… În cele din urmă, nu este atât de rău să fii batrân !

Nu voi trai etern, dar cum sunt încă aici…cu sigurantă că nu-mi voi pierde timpul cu vaicăreli nici nelinistindu-mă pentru ceea ce nu pot schimba sau asteptîndu-mă la ceva care m-ar putea dezamăgi…

Pentru a fi fericit… mi-am eliberat inima de ura , mintea de gânduri negre… trăiesc modest… ofer mai mult si … mă astept să primesc mai putin…

Astăzi consider vârsta mea ca un privilegiu minunat ! După textul, Claire De La Chevrotière

De la o vreme mă gândesc la bătrânete cu oarecare teamă. O simt din ce în ce mai aproape, venind ca o toamnă linistită, interiorizată, poate usor schiopătând de o gleznă. Si totusi e încă departe. Respir profund si întorc spatele viitorului. Încă nu.

Vine o zi când cineva, în metro sau în autobuz, îti oferă amabil locul; sau te simti neputincios în fata unei escaladări, fie chiar si doar când provocarea este o scară la capătul căreia nu ai altceva de făcut decât de schimbat un bec; sau de văruit un perete; sau de cules cirese…

Vine o zi când oglinda îti răspunde pentru prima oară altfel, un rid...Vine o zi când observi ca locul tău este ocupat, iar tu trebuie, la rândul tău, să ocupi locul altuia.

A îmbătrâni frumos cred că este o artă, un exercitiu de acceptare, de împăcare cu sine însusi, cu trecutul, cu frustrările, de conservare a unui spirit liber, este momentul în care poti descoperi cu imensă bucurie că inima nu poate îmbătrâni...

Bătrânetea este un dar de care, din păcate, beneficiari nu sunt foarte multi.

În ebraica se foloseste acelasi cuvânt pentru fericire si bătrânete, „ un timp al dăruirii iubirii si întelepciunii celor care ne urmează…..”

vineri 27 septembrie 2013 h 13-9-27