PROBLEMA TIMPULUINe putem intreba nu numai ce exist, de ce exist ceea ce exist, ci si cum exist. Din aceast ultim perspectiv, ne vom referi la dimensiuni si trsturi ale existentei, cum sunt spatiul, timpul, ordinea, determinarea. Spatiul si timpul au fost considerate drept determinatii fundamentale, modalitti ale existentei, in general, si ale fiecrui lucru. Despre ceva se poate spune c exist in mod real numai in masura in care ocup un loc in spatiu, intr-un moment determinat. In sens larg, spatiul este inteles prin categoriile coexistentei (stanga - dreapta, in fat - in spate, sus - jos), iar timpul prin categoriile succesiunii (inainte - dup) sau duratei (mai mult - mai putin). Spatiul este o inlntuire de "locuri", iar timpul o succesiune de momente. Cu referire la spatiu si timp, se poate vorbi despre un tip mai important de problematizare, si acela este: DACA sunt a) obiective (independente de experienta noastr, de modul nostru de a percepe realitatea) b) subiective (simple perspective sau modalitti omenesti de a intelege existenta) Distinctia dintre timpul obiectiv si cel subiectiv este intuitiv. Ex: Pentru o persoan care sustine un examen, timpul poate sa curg repede, ins aceeasi persoan poate s considere c timpul poate s curg greu atunci cand asteapt pe cineva. Este posibil chiar ca in situatii similare curgerea timpului sa fie traita diferit de persoane diferite. Ex: O persoan care a invatat pentru examen poate s considere c timpul trece usor, dar pentru cineva care nu a invatat acelasi timp i se va prea c trece mult mai greu. Pe de alt parte, a vorbi despre trirea sau perceperea timpului presupune implicit existenta obiectiv a acestuia. Problema nu este asadar dac timpul exist, ci dac noi putem sti vreodat ce este timpul in sine, independent de modul nostru de trire sau de cunoasterea noastr. Momentele timpului - trecutul, prezentul si viitorul - indic asa numita sageat a timpului: el curge intr-un singur sens, ireversibil, dinspre trecut spre viitor.Oamenii au fost intotdeauna fascinati de ideea revenirii ciclice a tuturor lucrurilor sau de posibilitatea cltoriei in timp. Vorbind despre o sgeata a timpului, oamenii de tiin i filosofii, preocupai de aceast problem, au reliefat cu deosebire caracterul de ireversibilitate al timpului, demonstrabil cu diverse argumente. Cel mai general aspect al unidimensionalitii este cel al trecerii de la trecut prin prezent spre viitor ; n cadrul unidimensionalitii se poate discuta i sensul unic al curgerii timpului, deci imposibilitatea realizrii drumului invers. Argumentul principal l constituie n acest caz lanurile cauzale, imposibilitatea apariiei efectului naintea cauzei i, de cele mai multe ori, nota de succesiune n relaiile cauzale, efectul continund s existe i s acioneze dup ncetarea aciunii cauzei, dar ca rezultat evident al aciunii acesteia. Treptat se contureaz pentru secolul XX, tot mai insistent, abordarea diversificat calitativ a timpului. Specificitatea coordonatei temporale oblig la diferenierea ntre timpul cosmic (astronomic), timpul fizic, cel biologic, uman (individual i social).

Timpul biologic, amplu cercetat, dei nc ntr-o form incipient, pune n primul rnd problema deosebirilor ntre timpul fizic (cronologic) i cel biologic, n aa fel nct timpul biologic nu poate fi totdeauna msurat cu unitile timpului fizic. Acest aspect poate fi ilustrat cu ritmuri diferite de maturizare i mbtrnire a diferitelor organisme. Dar, evideniind ritmurile diferite, se poate afirma c timpul organismului tnr este mai dilatat dect cel al organismului mbtrnit, ntruct secunda de via a unui organism tnr este mai bogat n procese fiziologice. Pentru copil, deci, ziua este mai lung dect pentru omul matur, cci n cadrul ei se petrec incomparabil mai multe evenimente i n plan fiziologic i n plan psihic, deci activitatea e mult mai intens. Platon spune ca inainte de nasterea cerului, nu existau zile si nopti, luni si ani, si ca Demiurgul (nume dat n filosofia lui Platon, creatorului divin care a furit lumea; creatorul universului, adica Dumnezeu), a facut astfel incat ele sa apara odata cu alcatuirea universului. Toate acestea sunt parti ale timpului si ca atat "a fost" cat si "va fi" sunt forme nascute ale timpului pe care, spune Platon, le atribuim in mod gresit existentei vesnice. Caci noi spunem "a fost", "este" si "va fi", dar numai "este" se potriveste unei vorbiri adevarate, in timp ce "a fost" si "va fi" se refera la devenire ce se desfasoara in timp, caci acestea sunt miscari, pe cand ceea ce este vesnic identic si imobil nu poate deveni nici mai batran, nici mai tanar prin trecerea timpului, si nici nu a fost candva, nici nu este acum si nici nu va fi vreodata in devenire. La intrebarea Ce este timpul? Sfantul Augustin spune chiar daca timpul este atat de familiar si cunoscut, cine ar putea sa explice acest lucru usor si scurt? Intelegem ce este cand vorbim despre el si cand auzim despre el, insa spune Sf Augustin ca daca nimeni nu il intreaba, il stie, iar daca ar vrea sa explice cuiva care il intreaba, nu-l stie. Deci timpul pentru minte noastra este ca forma inteles insa de explicat in cuvinte este mult mai greu. Totusi Sf Augustin spune ca poate sa afirme cu incredere ca daca nu ar trece nimic, nu ar exista timp trecut si daca nu ar veni ceva, nu ar fi timp viitor si daca nu ar exista nimic, nu ar fi timp prezent. Si ca "Prezentul insa, daca ar fi mereu prezent si nu ar trece in trecut, nu ar mai fi timp, ci eternitate".

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate