Desf procesului in sist.proced. legisact.:Faza in iure:1.Judecarea procesului in doua faze era desemnata prin expresia ordo iudiciorum privatorum. Ambele parti trebuiau sa fie prezente; nu era admisa organzarea instantei de judecata in absenta unei parti. Citarea trebuia facuta chiar de reclamant, statul neavand vreo atributie in aceasta directie.2.Procedee de citare: Citarea paratului se facea prin utilizarea unuia din cele trei procedee cunoscute: in ius vocatio, vadimonium extrajudiciar si condictio.In ius vocatio – somarea paratului care era chemat in fata magistratuui prin pronuntarea unor cuvinte solemne: in ius te voco. Citarea nu putea fi facuta la domiciliu, deoarece domiciliul cetat. roman era inviolabil. Daca pararul refuza sa apara in fata magistratului, acesta din urma putea sa-l aduca prn utilizarea fortei, dupa ce refuzul era constatat de martori. Daca paratul se ascundea in scopul de a evita procesul, magistratul putea sa recurga la masuri de constrangere, acordand reclamantului missio in possessionem (trimiterea in posesiunea bunurilor paratului)Vadimonium extrajudiciar – conventie prin care partile stabileau data la care urma sa se prezinte in fata magistratului.Condictio –somatia prin care reclamantul chema in iure pe paratul peregrin.

3. Activitatea partilor in fata magistratului: folosind anumiti termeni solemni, reclamantul arata care sunt pretentiile sale. Fata de acestea, paratul putea sa adopte 3 atitudini: sa recunoasca acele pretentii, sa le nege sau sa nu se apere in mod corespunzator.a) recunoasterea (confessio in iure) ducea la asimilarea paratului cu cel condamnat. Potrivit Legii celor XII Table, recunoasterea in fata magistratului constituia titlu executoriu. Cel ce recunostea era asimilat cu cel condamnat, potrivit principiului confessus pro iudicato est.b) paratul putea sa-si dea concursul la desfasurarea procesului dar sa nege pretentiile reclamantului (infinitiatio). In acest caz procesul trecea in faza a doua.c) daca paratul nu se apara cum trebuie (non defensio uti oportet), iar era asimilat cu cel condamnat, nemaitrecandu-se la faza a doua.4.Magistratii judiciari: Daca in epoca regalitatii organizarea proceselor tinea de competena regelui, la inceputul republicii aceasta atributie a trecut asupra consulilor. Incepand din 367 i.Hr., consulii au cedat pretorului urban organizarea proceselor litigioase, dar au pastrat jurisdictia gratioasa. In anul 242 i.Hr, organizarea proceselor dintre catateni si peregrini a fost acordata pretorului peregrin. Jurisdictia asupra tranzactiilor din targuri apartinea edililor curuli. Competenta magistratilor judiciari era desemnata prin termenii iurisdictio si imperiumIurisdictio - dreptul magistratilor de a supraveghea indeplinirea formelor proprii legisactiunilor prin care partile urmau sa-si valorifice pretentiile. Dupa rolul pe care il avea magistratul in organizarea proceselor, iurisdictio era de 2 feluri: contentiosa si voluntaria.Imperium – puterea de comanda a magistratului. In sens larg imperium cuprinde si iurisdictio.

5. Activitatea pretorului: In procedura legisactiunilor activitatea pretorului, principalul magistrat judiciar, se rezuma la a observa daca partile pronuntau corect formulele proprii legisactiunii la care s-a recurs dupa care pronunta unul din cuvintele solemne: do, dico, addico. Prin do, magistratul numea pe judecatorul ales de partile in litigiu. Cuvantul dico era pronuntat magistratul atribuia obiectul litigios , cu titlu provizoriu, uneia dintre parti. Prin cuv. Addico, magistratul ratifica declaratia unei parti recunoscand dreptul acesteia. Faza in judicio7. Activitatea partilor. In fata judecatorului artile se exprimau in limbaj comun. Sarcina probei revenea reclamantului, care aducea in sprijinul afirmatiilor sale fie martori fie inscrisuri. Inscrisul putea fi combatut cu martori. Partiel puteau recurge la un avocat, numit patronus causarum. Avocatii nu aveau calitatea de reprezentanti in justitie, ci veneau in sprijinul uneia dintre parti. Faza in iudicio se putea disputa si fara prezenta uneia dintre parti. Judecat. Asteapta pana la amiaza… (post meridiem praesenti litem addicito)