RELAIA DINTRE ELEMENTELE COMPONENTE ALE PROCESULUI DE TERAPIE OCUPAIONAL

Indiferent de locul unde se exercita, procesul de terapie ocupaionala (TO) presupune, in desfurarea sa, formarea unei relaii dinamice intre patru factori:1. subiectul2. terapeutul3. activitatea4. mediul ei de desfurare1) Subiectul este cel asupra cruia se orienteaz procesul de terapie ocupaionala, in scopul rezolvrii problemelor sale de viata. Aciunea de recuperare planificata de terapie vizeaz refacerea deprinderilor i capacitailor sale pentru asigurarea adaptrii optime la mediul in care traieste.Pentru aceasta este absolute necesar ca terapeutul sa inteleaga foarte bine problemele specifice ale individului.Factorii importanti in cadrul procesului de terapie ocupationala sunt: deprinderile, capacitatile, aptitudinile senzoriale, motrice, cognitive, afective, sociale, culturale; predispozitiile genetice, trasaturile de temperament si caracter; autonomia personala, relatiile interpersonale, reactiile subiectului, toate acestea avand efecte asupra performantelor si dezvoltarii sale. Stresul este o caracteristica a timpurilor moderne care se datoreaza schimburilor rapide ale societatii la care omul este solicitat sa depuna eforturi. El este prezent atat la persoanele normale cat si la handicapati. Stresul se difereniaz in funcie de tipul handicapului, el fiind cu att mai intens cu cat individul contientizeaz mai profund problemele sale personale de adaptare. La handicapaii de intelect, in funcie de profunzimea handicapului, stresul poate atinge nivele sczute, deoarece nu contientizeaz in suficienta msura, dificultile de integrare social pe care le ntmpina. Situaia este complet diferita la handicapaii fizici i senzoriali, care au capacitatea de a contientiza in profunzime cauzele dificultilor cu care se confrunta, in mod curent, in activitatea cotidiana. Cunoaterea principalelor caracteristici ale acestui sindrom ii va permite sa-i orienteze aciunile, nu numai asupra unor activitati cu efecte benefice asupra unei fiine limitate, ci i asupra recuperrii personalitii, in ansamblul sau, prin restabilirea unui echilibru interior optim. Aceasta se poate realiza prin combinarea tehnicilor de psihoterapie cu cele din domeniul terapiei ocupaionale.Un alt aspect de care trebuie sa tina seama terapeutul, este acela ca, in general orice schimbare apruta in existenta unui individ reprezint un factor stresant, adeseori necontientizat i nerecunoscut de acesta.De aceea se recomanda ca, in introducerea unor noi activitati in procesul de recuperare, sa se aib permanent in vedere i acest lucru. nlturarea stresului de schimbare se poate face prin introducerea treptata, graduala activitilor planificate. Stimularea motivaiei pentru activitate reprezint un element esenial pentru obinerea de rezultate profitabile in procesul de terapie ocupaionala. Rolul terapeutului ocupaional consta in a trezi i modela trebuinele unei persoane in vederea asigurrii participrii sale contiente la activitile de recuperare, prin desfurarea unui comportament ocupaional adecvat. In general, comportamentul indivizilor este stimulat prin satisfacerea trebuinelor imediate, de trezirea curiozitii i de caracteristicile factorilor de mediu. FACTORII DE MEDIU la rndul lor, se pot divide in factori fizici i sociali. Din rndul factorilor fizici o influenta activatoare asupra motivaiei unui individ prezint noutatea i complexitatea mediului sub aspectul condiiilor materiale oferite, cldirile, ncperile special amenajate, mobilierul i aparatura din dotare.FACTORII SOCIALI se refera la relaiile interpersonale create in cadrul grupurilor de lucru, care pot fi, in principal, de cooperare sau de competiie.Din punct de vedere al nevoii de autorealizare, persoanele cu handicap se incadreaza in grupa celor care prefera sa nu se implice in situatii de risc si care cauta situatii de minim a competitiei. Din punct de vedere al posibilitatii controlului, handicapatii se afla la extremitatea in care indivizii nu se percep ca fiind responsabili sa controleze situatiile de viata si de cele mai multe ori nu se pot conforma normelor sociale.Dinamica motivatiei este influentata de capacitatea indivizilor de a prelucra informatiile din exterior si de experientele anterioare, iar la handicapati capacitatea de prelucrare a informaiilor este distorsionata ai experimentele de viata sunt mai srace.Anxietatea si fobiile, adeseori in cazul handicapailor, tind sa se transforme in trasaturi permanente de personalitate, din cauza faptului ca au o aciune persistenta in timp. Prin stimularea ntregi game de simuri, aflate in contact cu calitile unor obiecte cat mai diverse, o persoana capata contiina propriilor aciuni, prin contemplarea obiectului rezultat. Creativitatea in folosirea lucrurilor in cadrul procesului recuperator, contribuie la instalarea unui sentiment de ncredere in forele proprii si sprijin instaurarea unor relaii interumane strnse.

Terapeutul, indiferent de tipul de instituie in care isi desfasoara activitatea, este persoana care ajuta un individ sa-si rezolve propriile probleme legate de adaptare. El poate fi un terapeut ocupaional calificat, profesor, educator, sau specialist in cultura fizica medicalaDotat cu o capacitate de cunoatere amnunita a propriilor posibilitati si antrenat in folosirea sugestiei si empatiei, terapeutul poate ncepe construirea relaiei sale cu subiectul. In cadrul acestei relaii interpersonale, deosebit de complexe, are loc un schimb permanent de influenta intre cei doi membrii principali, care o compun terapeutul si subiectul. Consolidarea relaiei dintre terapeut si subiect se face, in special, pe baza afectivitii, prin instaurarea unor sentimente trainice, bazate pe respect, nelegere, ataament si ncredere reciproca.Relaia dintre terapeut si subiect se desfasoara in practica, pe parcursul mai multor etape, analizate pe larg de Willard si Spackman. In esena, in concepia acestor autori, aceste etape sunt urmtoarele:1. faza afectiva cu o durata ndelungata de timp, in care terapeutul stimuleaz ncrederea pacientului si demonstreaz nelegere si optimism cu privire la ansele de ameliorare ale situaiei sale2. faza reunirii faptelor si informaiilor cu privire la problemele subiectului, ce urmeaz a fi rezolvate si stabilirea soluiilor alese in direcia respectiva3. faza de proiectare a planului de aciune, in care cele doua pari se neleg asupra modului de desfurare a activitilor, si-si precizeaz cerinele uneia fata de cealalt.4. faza de aplicare a planului, in care terapeutul comunica subiectului care sunt ateptrile sale fata de el si trece la exersarea activitilor proiectate5. faza finala, cnd are loc desprirea, care pune probleme specifice, in funcie de profunzimea relaiei dintre terapeut si subiect i performantele obinute in activitate.In momentul despartirii, pentru evitarea manifestrii unor situaii critice datorate dependentei fata de terapeut, accentuate si de profunzimea relaiei afective dintre educator si copil, este utila cultivarea independentei si autonomiei personale in activitate, inca de timpuriu pregtindu-se in acest fel, cu succes, integrarea ulterioara in societate.3) Activitile, in cadrul procesului de terapie ocupaionala, au rolul de a pregti deprinderile si capacitatile subiectului, in vederea adaptrii acestuia la cerinele lumii nconjurtoareElementele de care terapeutul trebuie sa tina seama in adoptarea unei decizii corecte, in de specificul problemelor subiectului, vrsta cronologica, nivelul dezvoltrii deprinderilor sale, nevoile si dorinele exprimate, caracteristicile mediului social de dezvoltare si posibilitile instituiei in care se desfasoara recuperarea. ergoterapia permite obinerea unor rezultate eficiente in compensarea si recuperarea deficientelor, contribuind, in acest fel, la dezvoltarea si echilibrarea personalitii lor dizarmonice. In terapia ocupaionala moderna se considera ca, in alegerea mediului, specialistul trebuie sa tina seama de subiect, caracteristicile spaiului unde se desfasoara recuperarea, metodele si mijloacele folosite, componenta echipei de intervenie, structura procedurilor de evaluare, natura obiectivelor stabilite, caracteristicile planurilor de tratament, specificul cerinelor fata de rapoartele si nregistrrile fixate.

Clasificare medii:1. structurate nalt controlabile2. nestructurate slab controlabile.