Program Educativ Suport

2

PROGRAM EDUCATIV SUPORT

3

PROGRAM EDUCATIV SUPORT

„PARTENERIAT PENTRU COPILUL MEU”

Cuprins:

CUVÂNT DE DESCHIDERE .......................................................................................................................................................................... 4

DIN PARTEA AUTORILOR CĂTRE FORMATORI ................................................................................................................................ 7

CÂTEVA CUVINTE DESPRE AUTORI ....................................................................................................................................................... 9

DESCRIEREA PROGRAMULUI EDUCATIV SUPORT ........................................................................................................................ 10

ARGUMENT ...................................................................................................................................................................................................... 10

STUCTURA PROGAMULUI EDUCATIV SUPORT ............................................................................................................................... 11

MODULELE CUPRINSE ÎN PROGRAMUL EDUCATIV SUPORT: ................................................................................................. 13

GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI EDUCATIV SUPORT ÎN CENTRELE DE RESURSE .......................................... 16

Modul 1: MANAGEMENTUL ÎNVĂŢĂRII ............................................................................................................................................. 17

Modul 2: DIAGNOZA RĂMÂNERILOR ÎN URMĂ LA ÎNVĂŢĂTURĂ ......................................................................................... 58

Modul 3: CONSILIEREA PĂRINŢILOR ŞI CADRELOR DIDACTICE ÎN VEDEREA ADAPTĂRII METODELOR DE

PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE PENTRU LUCRUL CU ELEVII CARE ÎNREGISTREAZĂ INSUCCES ȘCOLAR…94

Modul 4: COMUNICAREA EFICIENTĂ ELEVI-PĂRINŢI-CADRE DIDACTICE – instrument pentru optimizarea

învăţării şcolare .......................................................................................................................................................................................... 118

Modul 5: CARACTERISTICILE PSIHOLOGICE DE VÂRSTĂ ŞI INDIVIDUALE ALE ADOLESCENŢILOR ................. 158

Modul 6: MANAGEMNETUL COMPORTAMENTELOR DISRUPTIVE / PROBLEMATICE ALE ELEVILOR ............. 200

Modul 7: DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR DE VIAŢĂ EMOŢIONALE ŞI SOCIALE ALE ELEVILOR ........................... 247

Modul 8: ORIENTARE ŞCOLARĂ ŞI VOCAŢIONALĂ .................................................................................................................... 303

MODUL 9: STRATEGII ȘI METODE DE IMPLICARE A PĂRINŢILOR ÎN PARTENERIATUL CU ȘCOALA………….331

Modul 10: LEGISLAŢIE ŞI INFORMAŢII REFERITOARE LA PROMOVAREA DREPTURILOR COPILULUI ŞI LA

SERVICIILE DE ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ ............................................................................................................................... 352

BIBLIOGRAFIE: .......................................................................................................................................... 386

4

PROGRAMUL EDUCATIV SUPORT

PARTENERIAT PENTRU COPILUL MEU

CUVÂNT DE DESCHIDERE,

Motto: Succesul nu este ca un fruct care cade singur din pomul vieţii în mâna omului.

(din înţelepciunea populară)

Stimaţi colegi, ne bucură faptul că suntem parteneri în această încercare temerară

de a da viaţă unui Program educativ inedit – Parteneriat pentru copilul meu, care se va

derula într-un spaţiu educativ original, cum este acela al Centrului de Resurse, care își

desfășoară activitatea în școala dumneavoastră.

Elevii, părinţii și cadrele didactice care vor beneficia de activităţile educative generoase

cuprinse în acest program vor avea așteptări deosebite cu privire la utilitatea, eficienţa și

mai ales la impactul acestuia asupra mediului școlar.

Astfel, acest program elaborat în cadrul Proiectului Parteneriat pentru copilul meu –

program educativ de sprijin pentru elevi cu risc de părăsire timpurie a școlii și părinţii

acestora, propune o nouă perspectivă asupra intervenţiei educaţionale pe care școala

dumneavoastră o poate realiza în colaborare cu elevii și părinţii acestora.

Cu sprijinul dumneavoastră, vom fi parteneri în dezvoltarea, pilotarea și implementarea

acestui program multiregional educativ suport, bazat pe resurse TIC, „Parteneriat pentru

copilul meu”, destinat elevilor din ciclul gimnazial, cu risc de părăsire timpurie a școlii,

precum și părinţilor acestora.

5

În acest scop, ne propunem creșterea nivelului de formare, informare și implicare directă a

părinţilor privind categoriile de riscuri care pot apărea în viaţa unui elev, precum și

modalităţile de prevenire a părăsirii timpurii a școlii de către aceștia, prin participarea

activă la programul educativ suport, „Parteneriat pentru copilul meu”.

De aceea, suntem profund interesaţi de dezvoltarea competenţelor dumneavoastră

profesionale specifice, în calitate de cadre didactice care veţi operaţionaliza, pilota și

implementa noul program partenerial educativ suport, în cadrul celor 25 de Centre de

Resurse înfiinţate în cele 5 regiuni cuprinse în proiect.

Acest program educativ inedit beneficiază și de oportunitatea de a dezvolta o comunitate

on-line de învăţare/informare destinată părinţilor și cadrelor didactice, comunitate care

oferă resursele și materialele digitale necesare, de consiliere psihologică a copilului,

managementul comportamentelor problematice ale copiilor, managementul învăţării,

dezvoltarea abilităţilor emoţionale și sociale ale copiilor, etc.

Un spaţiu privilegiat, în cadrul programului nostru educaţional, îl ocupă formarea și

dezvoltarea abilităţilor de analiză critică individualizată a informaţiei, precum și de

relaţionare socială asertivă, într-o atmosferă de parteneriat și respect reciproc. De aceea,

ne bizuim pe competenţa dumneavoastră comunicaţională și pe experienţa didactică

acumulată, ca trăsături esenţiale de care depinde succesul implementării acestui program

educativ suport.

Am conceput acest program cu speranţa că beneficiarii lui vor avea ocazia să exerseze o

nouă formă de comunicare școlară, bazată pe metode și tehnici didactice activ-participative

(jocul didactic, dezbaterea, studiul de caz, vizionarea de filme, învăţarea interactivă,

elaborarea de postere sau prezentările power-point interactive, etc.), astfel încât relaţia

partenerială: elev-școală-părinte să se dezvolte, în beneficiul incontestabil al copilului.

De aceea, ghidul acestui program, pe care îl ţineţi în mâini, se dorește a fi o sursă de

inspiraţie pentru dumneavoastră, în planificarea activităţilor pe care le veţi derula în cadrul

Centrelor de Resurse, cu atât mai mult cu cât modulele cuprinse în acest ghid sunt

6

rezultatul unei cercetării diagnostice derulate la nivel multiregional, în baza căreia au fost

identificaţi o serie de factori care determină riscuri frecvente de părăsire timpurie a școlii.

Cele zece Module ale programului educativ suport, cuprind un număr diferit de activităţi

educative, fiind destinate lucrului cu beneficiarii Centrelor de Resurse și nu suportă

formatul convenţional al lecţiilor la clasă sau al ședinţelor cu părinţii, nefiind subsumate

niciunei discipline școlare.

Fiecare modul cuprins în acest ghid este sprijinit de handout-uri pentru elevi, părinţi și

cadre didactice, fișe de lucru, fișe de documentare, fișe de evaluare, prezentări power-point,

chestionare, etc., pe care le-am conceptut pentru a vă eficientiza activitatea.

Avem credinţa că fiecare dintre dumneavoastră se va implica într-o manieră inspirată,

originală și adaptată realităţilor educative proprii școlii dumneavoastră, în acord cu

structura și atmosfera grupului de elevi și părinţi cu care veţi colabora în implementarea

programului educativ suport: Parteneriat pentru copilul meu.

Autorii

7

DIN PARTEA AUTORILOR CĂTRE FORMATORI

Arătaţi-vă respectul colegial și disponibilitatea afectivă printr-o atitudine pozitivă, de

acceptare și preţuire a fiecărui elev/părinte/coleg și creaţi un mediu primitor, cald, în

cadrul Centrului de Resurse, astfel încât fiecare dintre aceștia să se simtă valorizaţi;

Nu uitaţi de faptul că adulţii învaţă cu totul altfel decât copiii;

Dezvoltaţi-vă permanent setul de metode și procedee didactice interactive, precum și

mijloacele de evaluare obiectivă a implicării elevilor și părinţilor acestora în propria

dezvoltare;

Pregătiţi fiecare activitate, privind din perspectiva celui care urmează să se formeze

într-un nou domeniu, identificând aşteptările şi răspunzând prompt, acestora;

Accesaţi toate sursele de informare puse la dispoziţie prin programul educativ suport

şi adaptaţi modalităţile cele mai potrivite de lucru, la grupul ţintă cu care lucraţi;

Apelaţi la materialele-resursă ale Programului educativ suport, pentru a facilita

învăţarea. Vă încurajăm să includeţi materialele, din anexele la care se face trimitere, în

cadrul activităţilor incluse în program, pentru a valorifica exerciţiile necesare formării

şi dezvoltării de competenţe;

Informaţi-vă, permanent, utilizând fişele de documentare, comunicaţi cu colegii, astfel

încât să alegeţi cele mai potrivite conţinuturi şi metode de abordare a acestora,

asigurând succesul beneficiarilor şi al Centrului de Resurse pe care îl reprezentaţi;

Valorificaţi conţinuturile existente pe platforma de e-learning, în descoperirea

elementelor de noutate oferite de program;

8

Încurajaţi elevii şi părinţii să acceseze platforma şi în timpul liber, nu numai în timpul

activităţilor pe care le realizaţi, pentru a vă asigura că aceştia vor beneficia de toate

avantajele oferite de utilizarea unei platforme de e-learning: accesibilitate,

interactivitate, conectare la informaţie în timp util;

Comunicaţi asertiv permanent cu părinţii elevilor dumneavoastră, încă înainte de a

sesiza problemele acestora în dezvoltarea lor școlară;

Luaţi în considerare experienţa didactică a colegilor și profitaţi de bunăvoinţa lor în

diseminarea exemplelor de bună practică în lucrul cu elevii cu risc de părăsire timpurie

a școlii;

Lucraţi permanent în echipe coezive, astfel încât activităţile educative cuprinse în acest

ghid să fie de un real folos elevilor dumneavoastră și părinţilor acestora;

Apelaţi, ori de câte ori este necesar, pe parcursul derulării programului educativ

suport, la coordonatorii regionali ai Centrelor de Resurse;

Sprijiniţi, ori de câte ori este nevoie, activitatea coordonatorilor regionali ai Centrelor

de Resurse, spre binele elevilor și părinţilor care beneficiază de serviciile acestora.

9

CÂTEVA CUVINTE DESPRE AUTORI

- MIOARA PELEANU, Manager de formare în proiect, psiholog școlar în cadrul

Centrului Municipiului București de Resurse și Asistenţă Educaţională, membră a

Colegiului Psihologilor din România (atestat în consiliere psihologică, psihologie

educaţională și orientare școlară și vocaţională, psihoterapie experienţială,

psihoterapie de familie);

- DANIELA DRĂGHICI, Coordonator formare în proiect, psiholog școlar în cadrul

Centrului Municipiului București de Resurse și Asistenţă Educaţională, membră a

Colegiului Psihologilor din România (atestat în psihologie educaţională și orientare

școlară și vocaţională);

- IRINA ERMOLAEV, Coordonator formare în proiect, psiholog școlar, director al

Centrului Judeţean de Resurse și de Asistenţă Educaţională Constanţa, membră a

Colegiului Psihologilor din România (atestat în psihologie educaţională și orientare

școlară și vocaţională);

- DOINA BREAHNĂ, Psiholog în proiect, precum și în cadrul Societăţii Medicale

SALVADOM srl București, membră a Colegiului Psihologilor din România (atestat în

psihologie clinică, psihoterapie cognitiv-comportamentală);

- FĂNICA VASILE, Expert învăţare în proiect, precum și în cadrul Asociaţiei Shotron,

formator acreditat CNFPA, 7 ani de experienţă în Learning and Development, 3 ani de

experienţă în proiectare de soluţii software.

10

DESCRIEREA PROGRAMULUI EDUCATIV SUPORT

ARGUMENT

Abandonul şcolar este o problemă a sistemului românesc de învăţământ insuficient

tratată și care necesită strategii de intervenţie imediate şi cât se poate de eficiente.

Programului educativ suport pentru elevi cu risc de părăsire timpurie a şcolii şi

părinţii acestora – Parteneriat pentru copilul meu oferă sprijin concret, adresat unui

număr de 25 de şcoli din 5 regiuni ale ţării, cu scopul de a consolida eforturile generale de

abordare știinţifică a acestei problematici.

Programul educativ, în sine, este considerat un puternic factor de protecţie menit să

sprijine şi să ofere alternative educaţionale, prin intermediul Centrelor de Resurse, pentru

părinţii din cadrul şcolilor implicate în proiect.

În baza tematicii propuse de către respondenţi, cu ocazia derulării Cercetării aplicative la

nivel multiregional – Problematica diminuării riscurilor de părăsire timpurie a școlii

prin programe educative parteneriale suport, au fost vizate următoarele domenii:

prevenirea comportamentelor cu risc, abordarea educativă a problemelor cu care se

confruntă adolescenţii, managementul învăţării, relaţia elev – părinţi – profesori şi aspecte

legate de orientarea şcolară şi profesională.

11

Formele de implementare a conţinutului tematic al programului educativ suport,

propuse de către respondenţi sunt: activităţi şcolare şi extraşcolare comune elevi-părinţi,

cursuri de formare pentru părinţi, consiliere psihologică pentru părinţi, consiliere

psihologică şi vocaţională pentru elevi, activităţi de sprijin în învăţare, concursuri, excursii

şi vizite, etc.

STUCTURA PROGAMULUI EDUCATIV SUPORT

I. Diagnoza psihopedagogică a rămânerilor în urmă la învăţătură

(realizată de către profesorii psihopedagogi, în colaborare cu

părinţii și cadrele didactice de la clasă);

Această etapă a Programului educativ suport are ca obiectiv identificarea cauzelor

rămânerilor în urmă la învăţătură a elevilor de la nivelul școlii în care funcţionează Centrul

de Resurse (cauze ce ţin de copil, familie, școală sau comunitate locală).

Astfel, în cadrul prezentului Program educativ a fost elaborat un chestionar, care va fi

utilizat de către profesorii din Centrele de Resurse, pentru a iniţia o anchetă pe bază de

chestionar, în vederea colectării opiniilor profesorilor, elevilor și părinţilor acestora,

referitoare la cauzele cele mai frecvente ale rămânerilor în urmă la învăţătură pentru elevii

din grupul investigat.

Rezultatele obţinute în urma prelucrării răspunsurilor la acest chestionar vor fi centralizate

la nivelul fiecărui Centru de Resurse și va fi elaborat un Raport de diagnoză

psihopedagogică a rămânerilor în urmă la învăţătură, raport specific fiecărei unităţi

școlare și care urmărește gruparea elevilor cu rămâneri în urmă la învăţătură, în funcţie de

tipologia propusă.

Raportul de diagnoză psihopedagogică a rămânerilor în urmă la învăţătură este transmis

coordonatorului regional, spre centralizare regională.

Concluziile Raportului de diagnoză psihopedagogică a rămânerilor în urmă la învăţătură,

specifice fiecărui Centru de Resurse, vor sta la baza conceperii Planului de intervenţie

educaţională.

12

II. Stabilirea structurii Planului de intervenţie și a grupului de

persoane de sprijin;

În baza datelor cuprinse în Raportul de diagnoză psihopedagogică a rămânerilor în urmă la

învăţătură, elevii identificaţi cu rămâneri în urmă la învăţătură vor beneficia de un Plan de

intervenţie educaţională, pus în aplicare de către cadrele didactice din Centrul de

Resurse care funcţionează în unitatea școlară.

Acest Plan de intervenţie educaţională va fi operaţionalizat prin Planul de activităţi al

fiecărui Centru de Resurse și poate cuprinde, în proporţii particularizate:

III. Activităţi de consiliere educaţională cu scop de suport în învăţare

pentru elevi și părinţii acestora, precum și consiliere educaţională

de grup;

În organizarea și derularea acestor activităţi în cadrul Centrului de Reurse, vă sugerăm să

luaţi în considerare următoarele aspecte:

Empatizaţi cu elevii şi părinţii şi identificaţi nevoile reale de formare ale acestora, apoi

organizaţi activităţile din Centrul de Resurse, pentru a răspunde acestor nevoi. Captaţi

atenţia beneficiarilor şi pentru a-i motiva să se implice, pas cu pas, în fiecare etapă a

programului educativ;

Încurajaţi lucrul în echipă, prin exemplul personal, făcând echipă cu elevii, cu părinţii

acestora şi cu colegii din Centrul de Resurse;

Manifestaţi o atitudine deschisă faţă de feedback-urile primite de la beneficiari şi

alegeţi activităţile şi metodele potrivite, pentru a vă asigura că răspundeţi solicitărilor

acestora;

Reorganizaţi permanent spaţiul în care derulaţi activităţile, astfel încât să obţineţi

rezultatele aşteptate, atât pentru a insufla ideea de noutate, de preocupare faţă de

beneficiari, cât şi pentru o mai bună adaptare a acestui spaţiu la specificul activităţii;

Puneţi accent pe atmosfera destinsă şi motivantă, care să asigure în acelaşi timp

dorinţa de participare la activităţi, cât şi pe aceea de a reveni în Centrul de Resurse;

Oferiţi, participanţilor la activităţile din Centrul de Resurse, experienţe inedite pe care

să dorească să le disemineze şi să le retrăiască;

13

Acţionaţi astfel încât să obţineţi certitudinea lucrului bine făcut de un facilitator al

învăţării: susţineţi elevii în fiecare experienţă de învăţare, într-un mediu încurajator,

flexibil, dinamic, pliat perfect pe nevoile lor de formare, conştientizate cu ajutorul

dumneavoastră.

IV. Activităţi de informare și formare a părinţilor în domenii ca

psihologia copilului și educaţie;

Aceste activităţi se vor derula conform modulelor și activităţilor elaborate și propuse în

Programul educativ suport.

MODULELE CUPRINSE ÎN PROGRAMUL EDUCATIV SUPORT:

Modulul 1 – Managementul învăţării;

Modulul 2 – Diagnoza rămânerilor în urmă la învăţătură (tipologia rămânerilor în urmă la

învăţătură, identificare, instrumente didactice de lucru, etc.);

Modulul 3 – Consilierea părinţilor şi cadrelor didactice în vederea adaptării metodelor de

predare-învăţare-evaluare pentru lucrul cu elevii care înregistrează insucces școlar;

Modulul 4 – Comunicarea eficientă: cadre didactice-părinţi-elevi;

Modulul 5 – Caracteristici psihologice, de vârstă și individuale ale preadolescenţilor;

Modulul 6 – Managementul comportamentelor disruptive/problematice ale elevilor

(prevenirea comportamentelor agresive, prevenirea consumului de substanţe ilegale, etc.);

Modulul 7 – Dezvoltarea abilităţilor de viaţă (emoţionale, sociale, etc.) ale elevilor;

Modulul 8 – Orientarea școlară și vocaţională;

Modulul 9 – Strategii și metode de implicare a părinţilor în parteneriatul cu școala;

Modulul 10 – Legislaţie și informaţii referitoare la promovarea drepturilor copilului și la

serviciile de asistenţă educaţională.

14

a) Activităţi comune realizate de elevi-părinţi-cadre didactice, sub forma

proiectelor de studii dezvoltate în funcţie de tipologia rămânerilor în urmă la

învăţătură a elevilor;

Aceste activităţi vor fi planificate și derulate, conform concluziilor Raportului de diagnoză a

rămânerilor în urmă la învăţătură, raport specific fiecărui Centru de Resurse, precum și

modulelor și activităţilor educative adecvate, propuse în Programul educativ suport, de ex.:

Concurs de proiecte cu tema: O carte despre familia mea.

Astfel, cele mai bune idei de proiecte educative școlare/extrașcolare, precum și rezultatele

acestora vor fi postate pe Platforma on-line;

Totodată, proiectarea unor forme de recompensare a celor mai reușite proiecte de studii

(educaţionale) realizate în parteneriat: elevi-părinţi-cadre didactice-membri ai

comunităţilor locale (de ex.: diplome, schimburi de experienţă interregionale, prezentări

foto/video etc.) vor fi diseminate pe Platforma proiectului.

b) Dezvoltarea instrumentelor didactice de lucru și a materialelor suport;

Vor fi utilizate instrumentele didactice și materialele suport concepute în cadrul modulelor

Programului educativ suport, precum și documentele de evidenţă și monitorizare a

beneficiarilor din Centrele de Resurse.

Documentele de mai jos vor alcătui Portofoliul Familiei și vor putea constitui un exemplu

de bună practică educaţională.

c) Documente specifice Programului:

1. Declaraţie de consimţământ pentru utilizarea imaginii elevului/părintelui, în scopul

promovării rezultatelor proiectului.

2. Declaraţie de consimţământ a părintelui, pentru participarea copilului său la

programul educativ suport.

3. Fișa de înregistrare a beneficiarului (părinte, elev).

4. Declaraţia de consimţământ pentru utilizarea datelor cu carater personal.

5. Planul de activităţi al Centrului de Resurse, elaborat pe baza Raportului de diagnoză

psihopedagogică a rămânerilor în urmă la învăţătură.

15

6. Orarul Centrului de Resurse.

7. Tabel de monitorizare a prezenţei beneficiarilor la activităţile organizate de către

Centrul de Resurse.

8. Fișa de monitorizare și evaluare a beneficiarului de program (elev și părinte), care va

cuprinde date privind situaţia copilului luat în evidenţa Centrului de Resurse și va

monitoriza situaţia elevului și a părintelui, ca beneficiari ai programului educativ

suport.

d) Documente specifice Modulului:

1. Fișe de lucru;

2. Fișe de evaluare;

3. Fotografii, postere și alte rezultate ale activităţilor desfășurate.

Toate aceste dovezi ale activităţii vor fi arhivate în cadrul Portofoliului Familiei.

V. Evaluarea periodică a rezultatelor/consecinţelor Planului de

intervenţie și ajustarea componentelor acestuia de către

personalul ţintă implicat.

Evaluarea rezultatelor Planului de intervenţie se va realiza lunar, la nivelul fiecărui Centru

de Resurse, prin Rapoartele de activitate ale cadrelor didactice din Centrul de Resurse,

rapoarte care vor cuprinde și referiri succinte la punctele: de la a) pana la d) ale Planului de

intervenţie, precum și prin Fișele de monitorizare și evaluare ale beneficiarilor, fișe pe care

membrii Centrului de Resurse le vor completa periodic pentru fiecare beneficiar și pe care

le vor putea transmite, la solicitarea coordonatorilor regionali, spre centralizare regională

și, respectiv, multiregională.

Ajustarea componentelor Planului de intervenţie se va face la nivelul Centrului de Resurse,

inclusiv prin modificări ale Planului de activităţi specific.

Toate aceste ajustări vor fi aduse la cunoștinţa coordonatorului regional care supervizează

activitatea din Centrul de Resurse respectiv.

16

GHID DE UTILIZARE A PROGRAMULUI EDUCATIV SUPORT ÎN CENTRELE DE RESURSE

1. Lecturaţi, cu atenţie, întregul Program educativ suport Parteneriat pentru copilul

meu;

2. Înainte de planificarea activităţilor Programului, pregătiţi resursele necesare pentru

desfășurarea activităţii de diagnoză psihopedagogică a rămânerilor în urmă la

învăţătură;

3. Înregistraţi toţi beneficiarii Programului educativ suport (elevi și părinţi ai

acestora);

4. Elaboraţi Planul de activităţi, specific Centrului de Resurse pe care îl coordonaţi,

pe baza concluziilor Raportului de diagnoză;

5. Întocmiţi orarul de funcţionare al Centrului de Resurse, respectând prevederile

Regulamentului de organizare și funcţionare a acestuia;

6. Pregătiţi resursele materiale necesare derulării în bune condiţii a activităţii (fișe

de lucru, fișe de documentare, fișe de evaluare, prezentări power-point, filme,

platforma digitală a proiectului, etc.);

NOTĂ: Prezentările care vor fi utilizate în cadrul programului le găsiţi pe DVD-ul

care însoţeşte programul şi pe platforma digitală a proiectului.

7. La începutul fiecărei activităţi completaţi lista de prezenţă, cu semnăturile

beneficiarilor participanţi;

8. Respectaţi termenele de desfășurare a activităţilor planificate;

9. La sfârșitul fiecărei activităţi, aveţi grijă să strângeţi materialele individuale

rezultate, pentru completarea și realizarea Portfoliului Familiei, precum și alte

materiale obţinute în urma activităţilor de grup;

10. Diseminaţi exemplele de bună practică rezultate din activităţile derulate și

postaţi-le pe platforma proiectului la secţiunea: Împărtășim succesul!

17

Modul 1: MANAGEMENTUL ÎNVĂŢĂRII

TEMA: Ajută-l pe copil să-nveţe!

SCOP:

Identificarea caracteristicilor învăţării eficiente şi

dezvoltarea abilităţilor de a folosi metode cât mai

eficiente, adecvate stilului propriu de învăţare;

Stimularea cooperării / comunicării optime între

părinţi şi copii.

SUPORT TEORETIC:

Handout părinţi şi profesori

Handout elevi

ACTIVITĂŢILE MODULULUI 1: ACTIVITATEA 1 CUM ÎNVĂŢ? / CUM ÎNVAŢĂ COPILUL MEU? ACTIVITATEA 2 CE STIL DE ÎNVĂŢARE ARE COPILUL MEU?

ACTIVITATEA 3 CUM VALORIFIC STILUL MEU DE ÎNVĂŢARE ?

ACTIVITATEA 4 ŞTIU SĂ GÂNDESC CRITIC?

ACTIVITATEA 5 ÎNVĂŢ DE LA PĂRINŢII MEI ŞI ÎMPREUNĂ CU EI!

18

ACTIVITATEA 1 CUM ÎNVĂŢ? / CUM ÎNVAŢĂ COPILUL MEU?

Obiective operaţionale:

Să descopere metode şi tehnici proprii, folosite în

activitatea de învăţare;

Să identifice factorii perturbatori în învăţare;

Să exerseze noi metode şi tehnici de învăţare

eficientă;

Să optimizeze relaţia părinte – copil.

Beneficiari:

Copii, părinţi, cadre didactice (se recomandă un grup de 10 copii

şi 10 părinţi).

Durata: 2h şi 30 minute – 3 h

Loc de desfăşurare: Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Test printat – 20 exemplare, flipchart, coli mari, markere

colorate, prezentare power-point/document platforma

digitală. (anexa 1)

Scenariul activităţii:

a) Test pentru evaluarea succesului în activitatea de

învăţare (Pavel Mureşan) – anexa 1

Se va înmâna câte un exemplar al testului, atât copiilor cât şi

părinţilor, care vor fi aşezaţi astfel încât copilul să nu poată

comunica cu părintele său. Părinţii sunt rugaţi să se refere la

modalitatea în care învaţă propriul copil. Se acordă timp

suficient pentru parcurgerea integrală a întrebărilor apoi,

părinţii şi copiii se vor aşeza faţă în faţă şi vor discuta despre

răspunsurile date, diferenţe de percepţie. Părinţii au ocazia să

observe dacă îşi cunosc copilul, dacă este nevoie să se implice

mai mult, dacă au o comunicare eficientă. Împreună calculează

scorul testului şi dacă acesta este foarte mic, se va recomanda

19

schimbarea stilului de învăţare.

b) Activitate pe echipe – ”Cea mai bună metodă de

învăţare”

Se împart în grupe de câte 4-5 membri, părinţi şi copii în fiecare

echipă. Se stabilesc rolurile în grup. Pe o coală mare de flip-

chart, sunt rugaţi să scrie metoda (paşii) de învăţare pe care o

consideră cea mai eficientă. Fiecare grup îşi prezintă lucrarea,

argumentând de ce a ales metoda respectivă.

c) Prezentarea unui set de reguli, principii şi legi ale

învăţării eficiente – de către formator (anexa 2).

Notă: Prezentarea se va face cu ajutorul videoproiectorului –

prezentare power point sau se va utiliza platforma digitală a

proiectului.

Valorizarea experienţei – toţi participanţii vor sta pe scaunele

aşezate în cerc în mijlocul sălii, astfel ca între ei să nu existe

niciun obiect care ar putea ”bloca” comunicarea.

Fiecare participant va împărtăşi celorlalţi membri ai grupului

cum s-a simţit, ce i-a plăcut, ce ar mai fi adăugat, cum a fost să

lucreze în echipă împreună părinţi şi copii. Formatorul, aşezat

şi el în cerc, spune un cuvânt prin care descrie activitatea

realizată, predând ştafeta persoanei din dreapta, ş.a.m.d.

Feed-back – Formatorul face aprecieri despre felul în care s-au

implicat, au colaborat şi solicită fiecăruia să scrie o propoziţie

care i-a rămas în minte despre tema discutată. Poate solicita, în

funcţie de timpul disponibil, ca fiecare să dezvolte în câteva

cuvinte importanţa acelui enunţ pentru el.

20

ACTIVITATEA 2 CE STIL DE ÎNVĂŢARE ARE COPILUL MEU?


Identificarea propriului stil de învăţare, ca rezultat al

utilizării diferite a abilităţilor de cunoaştere/de

prelucrare a informaţiilor.

Ca urmare a derulării acestei activităţi, elevul va

identifica propriului stil de învăţare, ca rezultat al

utilizării diferite a abilităţilor de cunoaştere/de

prelucrare a informaţiilor, pe baza autoevaluării

caracteristicilor diferitelor modalităţi de învăţare.

Beneficiari:

40 de elevi şi/sau 40 de părinţi ai acestora

Durata:

2 h

Loc de desfăşurare:

Sală Centrul de Resurse

Resurse materiale:

fişe de lucru, carioci/pixuri/creioane cu gumă, portofoliul

elevului, panou pentru prezentarea rezultatelor, alte

instrumente didactice elaborate în cadrul Centrului de

Resurse.

a) Prezentarea celor trei stiluri de învăţare. Importanţa

cunoaşterii nevoilor proprii de învăţare. (Formatorul va

face o prezentare succintă a stilurilor de învăţare.)

b) Ştiaţi că...

• datorită faptului că suntem diferiţi, modul în care învăţăm

este diferit?

• elevii preferă experienţele de învăţare în care sunt activ

implicaţi, astfel ei vor obţine rezultate mai bune şi vor avea

succes la şcoală?

21


• elevii învaţă mai repede atunci când noile achiziţii sunt

utile şi practicate în viaţa de zi cu zi, precum şi în viitor?

• elevii care îşi cunosc stilul de învăţare sunt mai angajaţi în

procesul de învăţare, au încredere în ei, se simt mai

independenţi?

• ultimele cercetări asupra creierului susţin că atunci când

modalităţile de învăţare sunt adaptate rezultatelor obţinute

la analiza sau testarea stilurilor de învăţare, elevii vor reţine

cu mai puţin efort şi vor fi capabili să realizeze creşterea

performanţelor şcolare în mai puţin de două săptămâni?

c) Exerciţiu – joc:

Gândeşte-te la modul în care îţi aminteşti un număr de telefon.

(Vor ridica mâna la varianta care consideră că li se potriveşte).

1. Îl vizualizezi? (cum arată în ochii minţii, îl vezi scris pe o

hârtie…)

2. „Auzi” numărul aşa cum ţi l-a dictat cineva?

3. Degetele tale vor căuta numărul pe telefon, fără să

priveşti telefonul?

(Poate că eşti vizual, sau auditiv, sau poate eşti tactil-

kinestezic). Să vedem…

d) Test – identificarea stilului propriu de învăţare (anexa3).

Valorizarea experienţei – Toţi participanţii vor sta pe scaune

aşezate în cerc în mijlocul sălii, astfel ca între ei să nu existe

niciun obiect care ar putea ”bloca” comunicarea. Fiecare

participant va împărtăşi celorlalţi membri ai grupului cum s-a

simţit, ce i-a plăcut, ce ar mai fi adăugat, cum a fost să lucreze în

echipă împreună, părinţi şi copii. Formatorul, aşezat şi el în

22

cerc, spune un cuvânt prin care descrie activitatea realizată,

predând ştafeta persoanei din dreapta ş.a.m.d.

Feed-back – Formatorul face aprecieri despre felul în care s-au

implicat, au colaborat şi solicită fiecăruia să scrie o propoziţie

care i-a rămas în minte despre tema discutată. Poate solicita, în

funcţie de timpul disponibil, ca fiecare să dezvolte în câteva

cuvinte importanţa acelui enunţ pentru el.

Împreună, trag concluzii privind secretele abordării stilului

personal de învăţare (a înţelege preferinţele specifice stilului

personal de învăţare, a conştientiza care stil de învăţare creează

cea mai eficientă cale de a înţelege şi de a ţine minte ceea ce

alegem şi decidem să învăţăm).

ACTIVITATEA 3 CUM VALORIFIC STILUL MEU DE ÎNVĂŢARE ?


Identificarea strategiilor utilizate în cadrul stilurilor

de învăţare;

Ca urmare a derulării acestei activităţi, elevii vor

identifica strategiile de învăţare specifice stilurilor:

vizual, auditiv şi kinestezic;

Valorificarea propriului stil de învăţare, în

procesarea informaţiilor;

În urma derulării activităţii, elevii vor utiliza strategii

de învăţare adaptate stilului de învăţare dominant şi

caracteristicilor personale.

Beneficiari:

40 de elevi şi 40 de părinţi ai acestora

Durata: 2h şi 30 minute

23

Loc de desfăşurare: Sală Centrul de Resurse

Resurse materiale:

fişe de lucru, carioci / pixuri, portofoliul elevului, alte


Resurse.


Activitatea va fi desfăşurată în două sesiuni, cu grupuri de 20

de elevi şi 20 de părinţi ai acestora.

a. Coordonatorul va explica, în plen, beneficiile identificării

şi dezvoltării stilurilor de învăţare, pentru fiecare

categorie de participanţi:

Pentru copii:

autocunoaşterea;

identificarea unor dificultăţi de învăţare şi diminuarea

acestora;

îmbunătăţirea stimei de sine;

prevenirea neînţelegerilor dintre copii-profesori şi

părinţi, dezvoltarea unor relaţii pozitive cu cei din jur;

evidenţierea abilităţilor de învăţare;

optimizarea învăţării, prin adoptarea unui stil personal;

are succes învăţarea prin cooperare, lucrul pe grupe,

creşte spiritul de echipă;

note mai bune la şcoală.

Pentru părinţi:

înţelegerea nevoilor de învăţăre ale copiilor;

identificarea motivelor care generau eşecul şcolar;

24

reconsiderarea barierelor în învăţare şi abordarea

optimistă a întregului potenţial al copilului.

b. Elevii se împart în trei echipe (în funcţie de stilul de

învăţare dominant) şi analizează caracteristicile stilului

lor, cât şi strategiile de învăţare adecvate. Părinţii vor fi

împărţiţi în echipe, în funcţie de stilul de învăţare

dominant al propriilor copii.

Atât elevii, cât şi părinţii primesc fişa de lucru (anexa 4)

şi bifează fiecare trăsătură specifică stilului, pe care au

conştientizat-o anterior la propria persoană (elevii),

respectiv la propriul copil (părinţii); apoi, bifează fiecare

strategie de învăţare adoptată deja (elevii) şi fiecare

strategie pe care au remarcat că o foloseşte propriul

copil (părinţii).

Elevii care şi-au identificat stilul de învăţare vizual şi

părinţii acestora se reunesc, formând perechi, şi

compară modul în care s-au raportat la sarcina

anterioară. Acelaşi lucru se va realiza şi de către elevii cu

stil predominant auditiv şi părinţii acestora, respectiv de

către cei cu stil de învăţare kinestezic şi părinţii lor.

Notă: Exerciţiul va facilita autocunoaşterea (fiecare elev

va identifica o serie de trăsături personale, corelate cu

stilul de învăţare predominant), cât şi intercunoaşterea

(părinţii vor descoperi câteva trăsături ale copiilor lor).

Părinţii vor afla, astfel, care este nivelul de informare în

raport cu strategiile de învăţare adoptate de propriul

copil. Atât elevii, cât şi părinţii, vor conştientiza în ce

măsură primii folosesc strategii de învăţare adecvate

propriului stil.

25

c. Elevii vor primi fişe cu sugestii de optimizare a stilului

de învăţare, iar părinţii vor primi fişe cu informaţii

privind modul în care îşi pot susţine copiii, în procesul

de învăţare, pe care şi le vor însuşi, având sarcina de a le

prezenta în plen, după ce fac schimb de informaţii utile

cu copiii lor (elevii – ce au aflat despre modalităţile prin

care pot eficientiza propria învăţare; părinţii –

selectează şi prezintă copiilor, lucrând în pereche, cu ce

îi pot susţine în vederea eficientizării învăţării) – anexa

5.

d. Elevii primesc o informaţie (un mesaj – text de o pagină,

ales de coordonator) pe care să o redea grupului mare,

după ce îşi însuşesc informaţia respectivă, exersând

strategiile de învăţare adecvate stilului de învăţare

predominant. Părinţii îi vor sprijini, respectând

modalităţile propuse pentru a facilita eficientizarea

învăţării elevilor, ştiind că oricare dintre ei ar putea fi

nominalizaţi să reprezinte echipa, pentru a prezenta

informaţia. Fiecare elev se pregăteşte, împreună cu

părintele prezent la activitate.

e. Coordonatorul activităţii pregăteşte bileţele cu numele

fiecărui elev, din echipa elevilor cu stil predominant

vizual, ale celor cu stil predominant auditiv şi ale celor

cu stil kinestezic. Ulterior, un voluntar, va extrage trei

bileţele, cu numele reprezentanţilor din fiecare echipă,

care vor avea rolul de ,,prezentatori”. Elevii ale căror

nume sunt extrase, vor prezenta informaţiile, la nivelul

grupului mare, precizând şi modul în care şi le-au

26

însuşit. După ce fiecare elev expune informaţia, se

proiectează şi se citeşte textul primit iniţial, pentru a se

observa fidelitatea informaţiilor.

Feed-back – Se extrag concluziile şi se recomandă aplicarea

strategiilor identificate, timp de două săptămâni, de către elevi,

acasă fiind sprijiniţi de părinţi, în acest sens, după care se va

verifica utilitatea aplicării strategiilor în optimizarea

rezultatelor şcolare şi se va putea adopta ca stil de lucru, în

rezolvarea sarcinilor de învăţare.

ACTIVITATEA 4 ŞTIU SĂ GÂNDESC CRITIC?


Exersarea unei tehnici eficiente de învăţare, în vederea

formării unor deprinderi eficiente de studiu;

Ca urmare a derulării acestei activităţi, elevul/părintele

va exersa o tehnică eficientă de învăţare, în vederea

dezvoltării deprinderii de învăţare eficientă, pe baza

utilizării gândirii critice.

Beneficiari:

40 de elevi şi/sau 40 de părinţi ai acestora

Durata:

1 oră şi 30 de minute – 2h


Sală Centrul de Resurse

Resurse materiale:

fişe de lucru, carioci/pixuri/creioane cu gumă, portofoliul

elevului, coli de flipchart, markere, alte instrumente didactice

elaborate în cadrul Centrului de Resurse

27


Această activitate poate fi desfăşurată astfel:

individual, în cadrul sesiunilor de consiliere educaţională

individuală;

în grupul alcătuit din maxim 40 de elevi, organizaţi în 20 de

perechi;

în două sesiuni, cu grupuri de cate 20 de elevi şi 20 de părinţi

ai acestora.

Joc de rol – Acestea se pot organiza demonstrativ, pentru a

exemplifica utilizarea gândirii critice şi pentru ca elevii şi părinţii

participanţi să facă diferenţa dintre atitudinea critică asupra unei

informări/a unui material de învăţare şi atitudinea pasivă, de

acceptare/ de respingere fără analiză şi neargumentat.

Exemplu:

Roluri: elev, profesor

Situaţia: profesorul prezintă elevului cauzele îmbolnăvirii de

hepatită A (sau alt material scurt, cu caracter ştiinţific)

Atitudine pasivă: elevul acceptă informaţiile ca fiind adevărate,

fără să le analizeze şi încearcă să le reproducă întocmai.

Atitudine critică: elevul acceptă informaţiile ca fiind adevărate şi

pune întrebări, pe baza materialului prezentat, pentru a-şi clarifica

informaţiile, a le înţelege şi pentru a derula discuţii suplimentare cu

colegii/părinţii şi cu profesorul, pe această temă.

Sarcina de lucru pentru elevii şi/sau părinţii participanţi la

activitate:

Urmăriţi cu atenţie jocul de rol şi completaţi fişa de lucru de mai jos

împreună cu colegul de echipă / părintele.

Situaţia: ………

28

Exersarea unei atitudini critice

Exemple de întrebări formulate de către elevi împreună cu părinţii, pe

baza materialului ştiinţific prezentat în jocul de rol……..

Profesorul

Profesorul prezintă elevului cauzele îmbolnăvirii de hepatită A: ……

În cazul în care grupul de lucru este mare, atitudinea critică se

poate exersa prin solicitarea tuturor elevilor din sală pentru

formularea de întrebări pe baza materialului prezentat. Părinţii

acestor elevi îi pot spijini în formularea de întrebări cât mai

elaborate.

Scopul exerciţiului este acela de a lista întrebări pertinente

formulate de cât mai mulţi elevi, eventual cu ajutorul părinţilor,

astfel încât aceştia să se obişnuiască cu o atitudine critică şi să

renunţe la prejudecata că formularea de întrebări exprimă

inferioritatea.

Conţinutul ştiinţific se poate schimba în funcţie de vârsta şi

interesele de cunoaştere ale elevilor şi părinţilor participanţi la

sesiune.

O variantă a acestei activităţi se poate organiza astfel:

fiecărei perechi de participanţi (un elev şi părintele acestuia

sau un elev şi un coleg al acestuia) se dă câte un text de

maxim o jumătate de pagină ce conţine informaţii ştiinţifice

(biologie, istorie, chimie, fizică etc.) adecvate nivelului clasei

în care se află elevii;

se solicită fiecărei echipe să citească textul cu atenţie şi să îl

analizeze critic, în cadrul echipei, utilizând următoarele

simboluri:

? (pentru informaţia pe care nu o cunoştea),

! (pentru informaţia pe care o ştia déjà),

* (pentru informaţia despre care doreşte să ştie mai mult), etc.

29

se lasă timp de lucru 15 min. (în funcţie de volumul şi

dificultatea textului) şi se solicită apoi, de la fiecare echipă,

opinii privind categoriile de informaţii prelucrate: ?, !, * etc;

se discută despre utilitatea acestei tehnicii de învăţare, în

funcţie de stilul de învăţare al elevului şi de specificul

disciplinei şcolare;

se formulează concluzii referitoare la tehnicile eficiente de

învăţare versus învăţarea bazată exclusiv pe memorarea

mecanică;

se dau exemple şi de alte tehnici de învăţare eficientă.

La aceste activităţi este binevenită şi prezenţa unui cadru didactic

din specialitatea respectivă, care poate exemplifica şi alte tehnici de

învăţare eficientă, bazate pe dezvoltarea gândirii critice.

Valorizarea experienţei – Descrie, în maxim 3 rânduri, ce ai

reţinut despre tine/copilul tău/colegul tău, prin realizarea acestui

exerciţiu.

Feed-back – Invitaţi participanţii să spună cum s-au simţit pe

parcursul activităţii şi încurajaţi-i să vă transmită, de fiecare dată,

propunerile lor pentru a face întâlnirile cât mai plăcute şi eficiente.

ACTIVITATEA 5 ÎNVĂŢ DE LA PĂRINŢII MEI ŞI ÎMPREUNĂ CU EI


Exersarea strategiilor utilizate în cadrul stilurilor de

învăţare;

Ca urmare a derulării acestei activităţi, elevii vor exersa

strategiile de învăţare specifice stilurilor: vizual, auditiv

şi kinestezic;

Valorificarea propriului stil de învăţare, în procesarea

30

informaţiilor;

În urma derulării activităţii, elevii vor utiliza strategii de

învăţare adaptate stilului de învăţare dominant şi

caracteristicilor personale.

Beneficiari: 40 de elevi şi 40 de părinţi ai acestora

Durata:

2h şi 30 minute

Loc de desfăşurare: Sală Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Jocuri de construcţie Lego, portofoliul elevului, alte


Resurse.


a) Formatorii vor pregăti materialele necesare acestei

activităţi de exersare a strategiilor de învăţare proprii

identificate în sesiunile anterioare. Acestea pot fi: jocuri

Lego, origami, jocuri de asamblare, ....

Notă: indiferent ce joc se propune, acesta va fi însoţit de o

schiţă, desen sau plan de realizare pe etape a produsului

final.

b) Concurs: se organizează grupul în diade părinte – copil.

Fiecare pereche va lucra pentru realizarea sarcinii în cât mai

scurt timp, fiind recompensate prin aplauze, încurajări

verbale, alte recompense simbolice, primele trei perechi.

c) Toate perechile vor relata, pe scurt, care a fost strategia

folosită în realizarea sarcinii: au urmărit schiţa pas cu pas

(vizualii), unul citea şi celălalt asculta indicaţiile şi executa

31

(auditivii) sau au trecut direct la realizarea produsului final,

fără a urmări schiţa, ci bazându-se doar pe intuiţie şi

îndemânare (tactil-kinestezicii). De asemenea, se vor referi

şi la felul în care au colaborat.

d) Toţi participanţii vor fi felicitaţi pentru implicare, pentru

finalizarea sarcinii. Lucrările realizate le vor lua acasă.

Evaluare: La sfârşitul modulului ”Managementul Învăţării”, toţi

participanţii vor completa fişa de evaluare (anexa 6) .

32

Modul 1 Anexa 1

Centrul de Resurse Numele şi prenumele

............................................ ...............................................

TEST PENTRU EVALUAREA SUCCESULUI ÎN ÎNVĂŢARE (preluat după Pavel Mureşan)

Examinaţi cu atenţie fiecare întrebare şi răspundeţi sincer cu DA sau NU. Scrieţi

răspunsurile pe linia din stânga numărului întrebării.

------- 1. Vă faceţi un orar pentru ce veţi învăţa în fiecare zi?

------- 2. Dacă este aşa, de obicei vă ţineţi de el, îl respectaţi?

------- 3. Învăţaţi, de obicei, în acelaşi loc?

------- 4. Vă vine greu să vă apucaţi de învăţat?

------- 5. Vă terminaţi la timp temele?

------- 6. Vă străduiţi să luaţi parte la discuţiile din clasă?

------- 7. Dacă întâmpinaţi dificultăţi în învăţare, discutaţi, de obicei, cu profesorul?

------- 8. Încercaţi vreodată să vă analizaţi munca numai pentru a vă da seama unde s-ar

putea să aveţi dificultăţi?

------- 9. Obişnuiţi să citiţi un capitol, făcând o trecere preliminară în revistă, în locul unei

citiri amănunţite?

------- 10. Treceţi deseori peste tabele şi grafice atunci când daţi de ele într-un text?

------- 11. Când citiţi şi întâlniţi un cuvânt pe care nu-l cunoaşteţi, îl căutaţi în dicţionar?

------- 12. Sunteţi de părere că memorarea constituie cel mai important factor pentru cei

care învaţă?

33

------- 13. Vă luaţi notiţe într-o formă prescurtată (scheme, simboluri, cuvinte cheie), în loc

de text continuu?

------- 14. În clasă, luaţi notiţe atât de repede cât puteţi să scrieţi?

------- 15. Păstraţi la un loc notiţele referitoare la o disciplină?

------- 16. Folosiţi intenţionat (vă preocupaţi) cunoştinţele dobândite la o disciplină pentru

a vă ajuta la înţelegerea şi învăţarea altei discipline?

------- 17. Când trebuie să învăţaţi ceva, căutaţi să realizaţi acest lucru într-o singură

şedinţă de lucru?

------- 18. Vă vine greu să vă exprimaţi părerile în scris?

------- 19. Dacă primiţi un test sau o lucrare neanunţată înainte, primiţi o notă mică?

------- 20. Staţi până târziu să învăţaţi în noaptea de dinaintea unei teze/lucrări/examen?

Interpretarea rezultatelor

Se notează, cu un punct, fiecare răspuns concordant cu tabelul de mai jos. Pentru

răspunsul contrar se acordă 0 puncte. Cu cât totalul este mai mare, cu atât învăţarea este

mai eficientă. În cazul în care se înregistrează un scor mic, se recomandă schimbarea

stilului de învăţare.

Răspunsurile celor care au succes în activitatea de învăţare:

1. Da 6. Da 11. Da 16. Da

2. Da 7. Da 12. Nu 17. Nu

3. Da 8. Da 13. Da 18. Nu

4. Nu 9. Da 14. Nu 19. Nu

5. Da 10. Nu 15. Da 20. Nu

34

Modul 1 Anexa 2

REGULI, PRINCIPII ȘI LEGI ALE ÎNVĂŢĂRII EFICIENTE

(adaptat după Ani Răducu, Școala diriginţilor, 2006)

1. Însușirea cunoștinţelor se realizează prin parcurgerea unor etape, conform

curbei învăţarii (curbei uitării):

Curba învăţării:

- Etapa de acomodare sau familiarizare cu conţinutul învăţării;

- Etapa asimilării rapide a unui volum mare de cunoștinţe;

- Etapa de relativă stagnare sau chiar regres.

Curba uitării:

- Imediat după învăţare, apare uitarea (cea mai rapidă și masivă uitare se produce în

perioada imediat următoare unei sesiuni de învăţare);

- În cazul învăţării în asalt și a memorării forţate, în primele trei zile după un examen

sau lecţie, dacă nu revedem cunoștinţele, uităm 60% din ele.

2. În procesul învăţării este necesar să ţinem cont de curba atenţiei.

- Gradul de concentrare al atenţiei voluntare crește treptat pe parcursul unei ore de

activitate, atingând nivelul maxim între 25 – 35 minute;

- După 40 – 45 minute de concentrare intensă a atenţiei, întrerupeţi activitatea și

faceţi o pauză de 10 minute pentru refacerea potenţialului intelectual.

3. De profunzimea înţelegerii depinde calitatea actului învăţării:

- Învăţaţi logic, creativ, inteligent, nu mecanic, reproductiv, forţat;

- Învăţaţi corect, de prima dată, ceea ce trebuie să reţineţi;

- Repetaţi ceea ce aţi învăţat, folosind cuvinte proprii;

- Organizaţi materialul de studiu într-o anumită ordine;

- Învăţaţi folosind experienţa proprie. Raportaţi cunoștinţele personale la activităţile

proprii;

- Realizaţi planul de idei desprins din materialul de învăţat;

35

- Consultaţi de fiecare dată dicţionare, manuale, enciclopedii, pentru a preveni

învăţarea mecanică.

4. Cele mai mari performanţe în învăţare se înregistrează dimineaţa, între orele

9 – 11 și după amiaza, între orele 17 – 21.

5. Cromatica ambientală este foarte importantă pentru îmbunătăţirea actului

învăţării: albul și galbenul stimulează concentrarea, roșul generează activism

mental, verdele facilitează detensionarea nervoasă și asociaţia liberă de idei.

6. Memorarea este facilitată de natura materialului, ambianţă, de trăsăturile

psiho-fizice ale subiectului (oboseala, starea de sănătate, motivaţia, deprinderi de

muncă intelectuală, capacitatea la efort intelectual), de stabilirea unor puncte de

sprijin (scrisul pictografic – sublinierea, folosirea culorilor, schemele grafice).

Antrenarea cât mai multor simţuri în activitatea mnezică este importantă. Se știe că

reţinem 10% citind, 20% auzind, 30% văzând, 50% auzind și văzând, 80%

verbalizând și 90% verbalizând și făcând.

7. Modul de abordare a cunoștinţelor trebuie să fie: flexibil, creativ, deschis, euristic

și interdisciplinar.

8. Folosirea mijloacelor moderne de învăţare: calculator, videoproiector, casete

video/audio, etc.

9. Este recomandabil ca fiecare elev să-și cunoască aptitudinile de învăţare și să

le aplice corect în situaţiile de învăţare (tipul auditiv, vizual, kinestezic,

comunicativ, abstract, concret, sintetic, analitic, reproductiv sau creativ).

10. Tipul de motivaţie (intrinsecă/extrinsecă, pozitivă/negativă, cognitivă/afectivă)

stimulează actul învăţării.

Gândiţi pozitiv, când vă apucaţi de învăţat!

Gândiţi că veţi reuși și acest lucru are mai multe șanse să devină realitate!

36

Modul 1 Anexa 3

TEST – IDENTIFICAREA STILULUI PROPRIU DE ÎNVĂŢARE

Citiţi cu atenţie următoarele afirmaţii, corespunzătoare unor stiluri de învăţare,

afirmaţii formulate pe baza folosirii diferite a deprinderilor de prelucrare a informaţiilor,

pe care vă bazaţi cel mai frecvent, atunci când aveţi ceva de învăţat.

Completaţi cu DA sau NU coloana Autoevaluare, pentru fiecare caracteristică a unui stil de

învăţare prezentat mai jos. Răspundeţi cât mai sincer. Alegeţi un partener de echipă

(elev/părinte) şi rugaţi-l să vă evalueze cât mai precis, folosind aceeaşi modalitate DA/NU.

Nr. crt.

Caracteristici ale stilurilor de învăţare

Vizual Auditiv Tactil kineste

zic

Auto- evaluare DA/NU

Evaluare

DA/NU 1 Observ cu atenţie ceea ce se

întâmplă în clasa în care învăţ X

2 Prefer sarcinile verbale în locul celor scrise

X

3 Reţin cu uşurinţă ceea ce fac X

4 Îmi plac fotografiile şi ilustraţiile

însoţite de explicaţii scrise

X

5 Mă bucur atunci când mă implic fizic în sarcinile de învăţare, acţionez şi creez

X

6 Mă atrag discuţiile în grup şi dezbaterile din clasa mea

X

7 Îmi este greu să stau mai mult timp într-un singur lor

X

8 Îmi amintesc foarte bine ceea ce spun eu, dar şi ce spun alţii

X

9 Prefer să văd cuvintele scrise X

37

10 Prefer să mă implic în activităţi manuale

X

11 Îmi place ca sarcinile de lucru să fie scrise şi nu verbale

X

12 Mi-e greu să lucrez în linişte (fără a spune nimic) o perioadă lungă de timp

X

13 Când învăţ la o materie, tabelele, diagramele, hărţile, schemele mă ajută să înţeleg mai bine

X

14 Prefer să folosesc computerul în activităţile de învăţare

X

15 Reţin cel mai bine informaţii din lecţii, atunci când repet şi discut cu voce tare

X

TOTAL PUNCTE

Nume si prenume:

5 5 5 Completaţi rezultatul

final, pe baza instrucţ.

de mai jos:

Rezultatul autoevaluării şi a evaluării tale de către un coleg/părinte:

Compară răspunsurile pe care le-ai dat tu cu cele pe care le-ai primit, pentru fiecare stil de

învăţare în parte.

Stilul tău de învăţare preponderent este acela pentru care ai punctajul cel mai mare (max.

5), iar autoevaluarea a fost asemănătoare cu evaluarea primită.

În cazul în care nu apare o asemănare între autoevaluare şi evaluare, stilul tău de învăţare

este acela pentru care ai primit, la evaluare, cel mai mare punctaj şi pentru care tu te-ai

evaluat la mică distanţă (diferenţa dintre autoevaluare şi evaluare să nu fie mai mare de

două puncte).

În cazul în care nici astfel nu-ţi poţi identifica stilul de învăţare, înseamnă că este nevoie să

stai de vorbă cu consilierul tău şcolar din Centrul de Resurse, care te va ajuta în acest sens.

38

Modul 1 Anexa 4

STILURI DE ÎNVĂŢARE

Stil de învăţare

Caracteristici Strategii de învăţare

Stil vizual

Procesarea

(prelucrarea)

informaţiilor primite

se realizează mai uşor

prin utilizarea de

imagini, diagrame,

grafice.

În activităţile de

învăţare, foloseşti

expresii ca ,,văd”, cu

sensul de ,,am înţeles”.

- vorbeşti repede;

- eşti un bun organizator;

- observi detaliile mediului;

- îţi poţi reprezenta cuvintele

în minte, reţii mai repede ceea

ce ai văzut decât ceea ce ai

auzit;

- memorezi, prin asocieri

vizuale;

- nu te distrage zgomotul;

- uiţi instrucţiunile verbale;

- eşti cititor bun şi rapid;

- preferi să citeşti, nu să ţi se

citească;

- uneori, nu-ţi poţi găsi

cuvintele potrivite.

- sublinierea ideilor

principale, a cuvintelor, a

formulelor matematice cu

diferite culori;

- oferirea unui timp suficient

pentru vizualizarea

graficelor, tabelelor şi

imaginilor;

- crearea unor scenarii în

minte pentru informaţia

citită;

- utilizarea unor instrumente

de studiu: hărţi, tabele, axa

timpului, grafice;

- transcrierea informaţiei,

vizualizarea informaţiei scrise.

Stil auditiv

Preferând acest stil,

foloseşti exprimările

,,am auzit”, ,,sună bine

această idee”.

- înveţi ascultând conversaţii

sau prezentări;

- vorbeşti ritmat;

- eşti uşor distras de zgomot;

- îţi mişti buzele şi spui

cuvintele când citeşti;

- îţi place să înveţi cu voce

- explicarea noilor

informaţii, exprimarea

verbală a ideilor;

- citirea cu voce tare;

- învăţarea cu tutori sau

într-un grup în care poţi

adresa întrebări, să oferi

39

tare;

- eşti mai bun povestitor

decât scriitor;

- eşti vorbăreţ ( vorbăreaţă),

îţi plac discuţiile.

răspunsuri, să exprimi

modul de înţelegere a

informaţiei orale.

Stil kinestezic

Preferând acest stil,

înveţi implicându-te

în activităţi şi lucrând

în grup.

Construieşti modele

sau manipulezi

obiecte, pentru a-ţi

explica o serie de

concepte abstracte.

- înveţi prin manipularea

obiectelor;

- vorbeşti rar;

- stai aproape de persoana cu

care vorbeşti;

- eşti atent(ă) la gesturi şi

gesticulezi;

- memorezi mergând;

- nu reţii locaţii geografice

decât dacă ai fost acolo;

- utilizezi verbe de acţiune;

- utilizezi acţiuni ale corpului,

pentru a demonstra ceea ce ai

învăţat, îţi place să te implici

în jocuri.

- mânuirea obiectelor şi a

instrumentelor care trebuie

învăţate;

- aranjarea tabelelor şi a

diagramelor într-o ordine

corectă;

- utilizarea unor mişcări,

dans, pantomimă, jocuri de

rol, pentru dezvoltarea

memoriei de lungă durată;

- vorbitul şi plimbatul, în

timpul repetării

informaţiilor, învăţarea prin

aplicarea în practică a

cunoştinţelor învăţate.

40

Modul 1 Anexa 5

STILURI DE ÎNVĂŢARE

STIL VIZUAL

Pentru elevi:

CUM SĂ ÎNVEŢI EFICIENT ?

nformaţia în formă tipărită!

fică dacă notiţele sunt corecte!

şte culori, ilustraţii şi diagrame!

-cheie!

le, matrici conceptuale, scheme!

şte imaginile, pentru explicarea textelor!

Pentru părinţi:

CUM SĂ-L AJUŢI PE COPILUL TĂU SĂ ÎNVEŢE EFICIENT ?

1. Pentru că învaţă prin intermediul elementelor vizuale, încearcă să îi explici elementele şi

fenomenele ce îl înconjoară folosind materiale video, desene, grafice, culori şi forme.

2. Permite-i copilului să participe la activităţi cu predominantă vizuală: cursuri de

pictură, de fotografie, etc., organizate de şcoală sau de alte instituţii.

3. Permite-i să îşi exprime stilul de învăţare în camera sa: probabil va prefera să facă

postere cu scheme şi desene, să le lipească pe pereţi, va avea postit-uri cu notiţe sau

texte subliniate cu markere colorate.

4. Îndrumă-l să împrumute enciclopedii, de la bibliotecă, pentru a-l introduce în lumea

înconjurătoare. Enciclopediile au avantajul de a fi instrumente de învăţare ce pun mare

accent pe elementele vizuale, abundă de poze şi scheme pentru a rezuma conţinutul

expus.

41

5. Este foarte posibil să fie fascinat de jocurile de calculator şi în general de ceea ce oferă

acestea, de aceea i-ai putea recomanda să apeleze la softuri educaţionale.

6. Recomandă-i ca atunci când învaţă ceva să închidă ochii şi să încerce să vizualizeze

informaţiile pe care trebuie să le reţină.

7. Atunci când are de învăţat un capitol sau o lecţie mai mare, sfătuieşte-l să îşi facă o

imagine generală despre structura capitolului, despre succesiunea şi legăturile logice

dintre subcapitole. De aceea, este util ca înainte de a începe să înveţe, să arunce o privire

asupra structurii generale a materialului.

8. Încurajează-l să îşi verifice singur cunoştinţele folosind modalităţile vizuale

preferate de el: realizarea de scheme sau realizarea de desene, reformularea si

rescrierea ideilor principale sau realizarea unei prezentări Power Point.

STIL AUDITIV

Pentru elevi:

CUM SĂ ÎNVEŢI EFICIENT ?

-le cu cuvinte proprii !

ză-ţi gândurile şi ideile !

Solicită repetarea explicaţiilor !

Ascultă un text înregistrat pe bandă, decât să-l citești !

Pronunţă cuvintele în gând !

Citește cu voce tare !

Înregistrează-ţi observaţiile şi gândurile !

Repetă principalele idei folosind propria voce, cu muzica preferată în fundal !

Foloseşte metode de ascultare activă, incluzând aici punerea de întrebări şi rezumarea !

http://www.suntparinte.ro/lectii-pe-calculator

42

Pentru părinţi:


1. Recomandă-i să citească şi să repete lecţiile cu voce tare. Copiilor cu stil auditiv de

învăţare le este mai uşor să memoreze informaţiile dacă le aud.

2. Pentru a verifica dacă a înţeles lecţia, cere-i să ţi-o explice ţie sau altei persoane.

3. Deoarece înteleg mai uşor atunci când discută despre noţiunea respectivă, copiii cu stil

auditiv de învăţare, învaţă mai bine în grup. Îi poţi recomanda copilului tău să îşi

formeze un grup de colegi cu care să îşi facă temele şi să înveţe. În grup, copilul cu un stil

de învăţare auditiv învaţă mult mai uşor şi asimilează cu o rapiditate mai mare ceea ce

reprezintă subiectul discuţiei sau al dezbaterii.

4. Atunci când are dificultăţi în a înţelege o lecţie, căutaţi împreună materiale video sau

audio care explică respectiva noţiune. Datorită stilului său de învăţare, copilul va

înţelege mai uşor informaţiile prezentate în acest mod.

5. Dacă doreşte să îşi verifice cunoştinţele, pune-i întrebări la care să răspundă oral, nu în

scris.

6. Recomandă-i copilului să solicite profesorului / colegilor / pune-i la dispoziţie materiale

audio atunci când învaţă o limbă străină. Îl va ajuta nu numai în însuşirea corectă a

pronunţiei, dar şi în memorarea regulilor de gramatică şi a cuvintelor noi.

STIL KINESTEZIC

Pentru elevi:

CUM SĂ ÎNVEŢI EFICIENT?

Efectuează experimente !

Scrie lucrurile în ordinea lor, pas cu pas !

Scrie ideile cu propriile cuvinte !

Convertește notiţele în imagini sau benzi desenate !

Alcătuiește hărţi conceptuale !

Urmărește cu degetul titlurile, cuvintele-cheie, etc.; pronunţă respectivele cuvinte și

scrie-le din memorie!

43

Pentru părinţi:


1. Permite-i copilului tău să ia parte la activităţile casnice, dar şi la alte activităţi

fără a-i oferi doar partea de informaţii teoretice. Putem spune că, în general,

copiii au nevoie să-şi dezvolte nu doar latura declarativă, adică baza de cunostinţe,

ci şi pe cea procedurală, prin aflarea răspunsului la întrebarea “Cu ce sau cum

facem”?. Copiii ar fi bine să cunoască şi o serie de instrumente prin intermediul

cărora să ajungă la un rezultat. Contează partea informaţională, însă pentru copiii cu

un mod de învăţare kinetic este foarte important să se pună accentul şi pe latura

practică.

2. Atunci când citesc, nu pot să stea pe loc. De aceea, ar fi bine să îi permiţi să se

plimbe prin cameră cu cartea sau cu caietul în mână. Lasă-i loc şi înţelege-i nevoile

motorii.

3. Fă-ţi timp pentru a-l îndruma pe copil. Ei au nevoie de îndrumare în a-şi face

temele, a scrie sau a citi, tocmai din cauza agitaţiei motorii pe care o au.

4. Implică-l şi înscrie-l în cluburi sportive. Acest lucru îl va ajuta să-şi elibereze

energiile pe care le are. Sportul îl va ajuta să se dezvolte şi din punct de vedere fizic,

dar îl va şi detensiona şi relaxa. Va avea oportunitatea de a cunoaşte şi alţi copii de

vârste apropiate şi de a explora mediul şi forţele proprii.

44

Modul 1 Anexa 6

Centrul de Resurse Numele şi prenumele:

............................................ ………………………………..

Fişă de evaluare

Învăţarea eficientă

Analizaţi și completaţi următoarele expresii:

1. A învăţa eficient înseamnă

....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

2. Este necesar/nu este necesar să învăţ deoarece

............................................................................................................................. ........................................................

.....................................................................................................................................................................................

3. Cunoștinţele mă ajută/nu mă ajută să

....................................................................................................................................................................................

.......................................................................................................... ..........................................................................

4. Când nu știu ceva, atunci

....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

5. Stilul meu de învăţare este mai ales

......................................................................................................................................................................................

…………………………………………………………………………………………………………………………………..

6. Când învăţ am nevoie de...............................................................................................................................

.......................................................................................................... ...........................................................................

7. Învăţ mai ușor când........................................................................................................................................

.......................................................................................................... ..........................................................................

8. În cadrul lecţiilor despre învăţare mi-a plăcut cel mai mult ................................................

....................................................................................................................................................................................

45

SUGESTII PENTRU PĂRINŢI ŞI PROFESORI:

În societatea contemporană, tipurile fundamentale de învăţare au evoluat de la a

învăţa să ştii, a învăţa să faci, a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi, la a învăţa să fii.

(UNESCO, 1996) Din această perspectivă, în toate activităţile desfăşurate la clasă, cadrele

didactice propun elevilor să se cunoască pe sine, să ia decizii autonome, să îşi asume

responsabilităţi, să coopereze şi să relaţioneze cu ceilalţi, să-şi dezvolte creativitatea pentru

a face faţă unor situaţii de viaţă diverse. Se încurajează participarea, iniţiativa, implicarea,

creativitatea, parteneriatul.

Este important să reţinem mecanismele care fac posibilă învăţarea:

Copilul imită şi îşi manifestă curiozitatea de la o vârstă mică, de aceea este

important să înţelegem această curiozitate si să o dezvoltăm prin interacţiunea

copilului cu stimuli cât mai variaţi.

Învăţarea se bazează pe succesiune de încercări şi erori, din care copilul reţine

încercările soldate cu succes şi respinge căile ce au dus la eşec. Nu întotdeauna

greşeala trebuie respinsă sau pedepsită, ea poate fi un pas în procesul mai complex

al învăţării.

Învăţarea antrenează întreaga viaţă psihică: procesele de cunoaştere, afectivitatea,

priceperile motorii, voinţa. Fiţi vigilenţi şi activi, aceasta presupune implicare şi

multă observare a comportamentelor copilului.

Acţiunile mintale, operaţiile mentale se nasc prin interiorizarea acţiunilor reale. De

cele mai multe ori, copilul îşi alege un model pe care îl imită, exersează şi

interiorizează. De aceea, ceea ce facem în jurul copilului poate stimula într-o direcţie

pozitivă sau negativă multe din comportamentele lui viitoare. Reţineţi că sunteţi în

permanenţă supus unei observaţii atente de către copii şi de aceea orice gest poate

fi cu uşurinţă însuşit de copil.

Simţurile au un rol foarte important în activitatea de învăţare. Cunoaşterea

complexă, formală se dezvoltă şi se bazează pe o cunoaştere senzorială, perceptivă.

Pentru unii copii această formă de cunoaştere rămâne importantă în dezvoltarea

46

unor aptitudini necesare în diferite meserii. Utilizaţi toate mecanismele psihice în

procesul de învăţare.

Pentru ca învăţarea să fie eficientă ajutaţi-l pe copil să-şi stabilească scopuri pentru

învăţare.

În concluzie, învăţarea este activitatea psihică prin care se dobândesc şi

sedimentează noi cunoştinţe şi comportamente, prin care se formează şi se dezvoltă

sistemul de personalitate al individului uman. Ca o concluzie practică, se poate

concepe modul optim de organizare a învăţării unui text amplu şi dificil astfel:

familiarizarea cu textul;

aprofundarea ideilor (se fragmentează textul după ideile principale şi se urmăreşte

înţelegerea lor);

reluarea fiecărui fragment, în vederea unei memorări analitice;

fixarea, în ansamblu, a materialului;

recapitularea schemelor realizate.

Cea mai eficientă şi durabilă învăţare este învăţarea activă, bazată pe participarea

elevilor la activităţi de explorare şi descoperire, pe implicarea lor efectivă în descoperirea

de sensuri şi semnificaţii unor cunoştinţe, fapte, evenimente, toate acestea contribuind la

dezvoltarea gândirii şi personalităţii elevului.

Caracteristici ale învăţării eficiente:

a) Este un proces individual, chiar şi atunci când se realizează prin cooperare în cadrul

unui grup;

b) Presupune depăşirea unor dificultăţi (orice elev poate întâmpina dificultăţi în învăţare

generate de cauze diverse);

c) Dificultăţile în învăţare sunt mai curând benefice pentru că, prin depăşirea lor, se

ameliorează învăţarea ulterioară;

d) Este întotdeauna secvenţială şi contextuală;

e) Nu este niciodată deplină, completă pe o secvenţă dată;

f) Obţinerea unor succese încurajează, creşte stima de sine şi motivaţia pentru învăţare.

47

g) Conduce la împlinirea individuală, la realizarea de sine, treapta cea mai înaltă în

Piramida trebuinţelor umane, descrisă de Abraham Maslow.

Pe lângă condiţiile interne ale învăţării, care ţin de caracteristici ale percepţiei,

memoriei, gândirii, imaginaţiei şi atenţiei, sunt foarte importante şi condiţiile externe ale

învăţării, adică, respectarea unui minim de confort individual.

Funcţionalitatea spaţiilor şcolare, întreaga ambianţă: clădirea şcolii, aspectul clasei,

schimbarea locurilor de învăţare, atmosfera de lucru din şcoală şi din clasă, orarul şcolii,

influenţează învăţarea şcolară. Clasa trebuie să fie spaţioasă, bine luminată şi încălzită.

Mobilierul să fie în culori pastelate ca şi zugrăveala. Pereţii să nu fie goi, dar nici prea

încărcaţi.

În predare, profesorul va avea în vedere ca materialul didactic să fie accesibil pentru elevi,

adecvat nivelului de gândire a elevilor, să fie structurat logic şi prezentat în mod gradat.

La începutul învăţării randamentul creşte şi apoi scade treptat. După o învăţare intensă,

este recomandată o stare de inactivitate, odihnă activă sau somn.

Un rol important are şi regimul de viaţă al elevului, respectarea unor ore fixe pentru masă,

studiu şi repaos. Şcolarul trebuie să-şi însuşească încă din clasele primare o bună tehnică

de organizare a studiului.

Părinţii nu trebuie să uite că persoanele mature, spre deosebire de copii sau adolescenţi,

sau chiar faţă de colegii lor mai tineri cu aceeaşi calificare, au o atitudine diferită faţă de

învăţare:

• adulţii au un grad mai înalt de curiozitate epistemologică;

• sunt mai motivaţi să înveţe, să cunoască lucruri noi, îşi asumă responsabilitatea pentru

calitatea însuşirii cunoştinţelor;

• adulţii studiază cu mai multă străduinţă şi sunt mai perseverenţi;

• ştiu exact ce doresc să înveţe, să cunoască sau să facă;

48

• adulţii sunt mai receptivi la aplicaţiile practice ale cunoştinţelor teoretice.

Motivaţia este privită, atât de profesorii cu experienţă, cât şi de cei mai puţin

experimentaţi, ca o condiţie esenţială pentru învăţarea eficientă şi cea mai mare

provocare pentru cei mai mulţi profesori este să îi facă pe elevi să vrea să înveţe. Dacă

elevii nu vor să înveţe, eficienţa învăţării va fi atât de mică încât, probabil, nu vor

învăţa mare lucru. Dacă profesorul ştie cum să motiveze elevul, va creşte considerabil

proporţia în care se învaţă.

Căi pentru profesori şi pentru părinţi de a creşte interesul elevului pentru învăţare

(Petty, 2007);

Manifestaţi interes, fie că sunteţi părinte şi doriţi să aflaţi ce a făcut fiul / fiica la

şcoală, fie că sunteţi profesor, de îndată ce intraţi în clasă.

Focalizaţi-vă pe întrebări care stârnesc curiozitatea mai degrabă decât pe

prezentarea faptelor.

Arătaţi relevanţa a ceea ce predaţi pentru viaţa reală. Aduceţi obiecte reale, arătaţi

aplicaţii video, faceţi vizite, aduceţi invitaţi etc.

Folosiţi creativitatea şi exprimarea elevilor.

Asiguraţi-vă că elevii sunt activi.

Schimbaţi cu regularitate activităţile elevilor.

Utilizaţi surpriza şi activităţi noi.

Folosiţi competiţii între grupuri, provocarea.

Conferiţi obiectului de studiu interes uman.

Posibile strategii motivatoare:

Cea mai profundă sursă de motivare vine din sentimentul satisfacţiei atingerii unui

obiectiv important. Pentru a evita efectul demotivator, care poate apare în cele mai

multe situaţii de învăţare, este să-i ajutaţi pe elevi să-şi sublinieze scopurile pentru

care e bine să înveţe. Ca să fie convinşi de scopul învăţării, elevii trebuie să privească

49

lumea de dincolo de şcoală. De aceea e de preferat ca aceste scopuri să fie atât pe

termen scurt cât şi pe termen lung.

Sărbătoriţi meritele performerilor şi îndemnaţi-i să-şi împărtăşească strategiile de

succes cu restul colegilor. Apelaţi la o serie de simboluri ale succesului.

Aflaţi ceea ce îi motivează şi ce trebuie să întreprindeţi pentru a-i face să-şi dorească

să realizeze lucruri extraordinare. Faceţi-i să se simtă importanţi şi trataţi-i ca de la

egal la egal, aşa cum îşi doresc. Ascultaţi-le sugestiile. Înţelegeţi-le nevoile.

Lăsaţi-i să ia decizii.

Daţi unele sarcini care să se realizeze imediat şi repede, cu suficientă exersare

corectată, astfel încât elevii să se bucure de succes; alte sarcini pot să solicite mai

mult pe elevii care sunt în stare.

Stabiliţi standardele, înainte de a începe predarea. Cei mai mulţi elevi nu vor căpăta

un sentiment de încredere în sine dacă vor completa sarcini de lucru pe care le

consideră simple. Şi nici nu vor învăţa din ele. Dar nu stabiliţi nici sarcini foarte

dificile din prima. Cei mai mulţi profesori începători stabilesc sarcini prea dificile.

Încercaţi să observaţi elevii cărora urmează să le predaţi, analizaţi munca lor, vorbiţi

cu ei. Ceea ce contează este percepţia elevilor, nu a dumneavoastră, despre gradul

de dificultate a sarcinii.

Adesea merită să se stabilească ţinte individuale pentru elevi şi pentru care trebuie

să se primească apreciere când au fost realizate.

Elevii doresc să obţină aprobarea colegilor sau cel puţin să se bucure de succes

măsurându-se cu colegii. De aceea concursurile sau întrecerile pot produce motivaţii

puternice într-o clasă de elevi, chiar dacă este vorba doar de jocuri.

COOPERAREA POATE FI UN FACTOR STIMULATIV PENTRU CA ÎNVĂŢAREA SĂ FIE

EFICIENTĂ

Cooperarea încurajează învăţarea. Copilul are nevoie de sprijin, are nevoie să fie

susţinut şi încurajat în eforturile pe care le depune pentru a se adapta noilor cerinţe

şcolare. Cooperarea, ca principiu de bază al activităţilor din clasă, creează atmosfera unei

50

reale comunităţi de învăţare – un context care stimulează participarea şi descurajează

atitudinile de respingere faţă de şcoală, de teamă de eşec. Totodată, cooperarea stimulează

interacţiunile între elevi şi astfel, încurajează comunicarea şi socializarea, ambele fiind

obiective educaţionale importante. Adaptarea la noul context şcolar este mult mai uşoară

atunci când copiii descoperă că nu au intrat într-o competiţie între colegi pentru următorii

ani, ci mai degrabă că sunt alături de partenerii lor de învăţare, competiţia fiind cu sine

însuşi.

Cooperarea creează oportunitatea utilizării învăţării reciproce, un tip de învăţare prin care

copiii învaţă unul de la celălalt, prin împărtăşirea experienţelor, uneori cu mai mare

eficienţă decât de la cadrul didactic.

Cooperarea, ca principiu de organizare a „vieţii” clasei, are marele avantaj că ajută elevul

într-o mai mare măsură decât competiţia la conturarea unei imagini pozitive de sine, la

stimulării încrederii în propriile forţe şi la convingerea că are mai multe şanse să reuşească

decât să înregistreze un eşec. Procesul de cooperare se caracterizează prin comunicarea

onestă şi deschisă între parteneri, fiecare fiind interesat să transmită informaţiile

semnificative şi cele relevante. Relaţiile de cooperare dezvoltă sentimente mutuale de

simpatie şi prietenie, de încredere, de disponibilitate la solicitările celuilalt. Cooperarea dă

naştere unui climat mai destins, lipsit de tensiuni, în care fiecare poate să lucreze potrivit

propriilor capacităţi. Chiar şi elevii slabi au posibilitatea să contribuie la obţinerea unor

rezultate bune pentru grup. Acest fapt generează creşterea stimei de sine, a încrederii în

forţele proprii, dar şi a valorizării competenţelor celorlalţi. Apartenenţa la grup oferă

membrilor satisfacţie, echilibru şi condiţii optime de dezvoltare a personalităţii. Aceleaşi

efecte benefice asupra dezvoltării personalităţii copilului aduce şi cooperarea/

comunicarea adecvată cu părinţii, bunicii, fraţii mai mari (familia extinsă) care pot să ofere

suport intelectual, dar şi afectiv.

Disciplina şi rezolvarea problemelor – Educaţia este o acţiune organizată care

presupune, cu necesitate, acceptarea şi respectarea unor cerinţe, reguli şi dispoziţii

elaborate şi impuse din exterior, concomitent cu instituirea unor modalităţi de control

51

asupra acceptării şi respectării lor. Disciplina impune câteva reguli, astfel asigurând

ordinea exterioară indispensabilă oricărei acţiuni organizate.

Disciplina se referă în genere la acceptarea anumitor scopuri şi a normelor de

conduită necesare pentru realizarea lor. În şcoală se au în vedere mai ales metodele prin

care cadrul didactic exercită controlul asupra clasei, respectiv acţiunile întreprinse de el

pentru a curma sau a preveni abaterile elevilor de la normele de conduită şcolare. Privită ca

atare, disciplina şcolară apare ca fiind de importanţă majoră pentru buna desfăşurare a

activităţii de instruire. Într-adevăr, pentru a se putea concentra la lecţie sau pentru a

participa activ la dobândirea cunoştinţelor, elevii au nevoie de linişte.

De aceea apare oarecum firească ideea ca şi profesorul (acestuia revenindu-i în mare

măsură şi responsabilitatea asigurării în clasă a climatului propice învăţării) să insiste

asupra ordinii şi comportării disciplinate a elevilor. Dar, dacă profesorul consumă mult

timp cu problemele de disciplină, aşa cum se întâmplă uneori, atunci nici el şi nici elevii nu

vor realiza ceea ce şi-au propus. Pe de altă parte, solicitarea frecventă a ordinii şi liniştii, ea

însăşi sursă de dezorganizare a atenţiei, poate duce în cele din urmă la apariţia unei

inhibiţii excesive la elevi, a „surdităţii psihice” a acestora. În sfârşit, nu poate fi exclusă nici

eventualitatea „coalizării” lor în scopul producerii unor „şicane” celui pe care, în sinea lor, îl

consideră un fel de opresor.

Stabilirea şi menţinerea disciplinei în clasă este, desigur, o problemă dificilă, dar şi

mai dificil este să-i arăţi cuiva cum trebuie să procedeze în acest sens. Dificultatea este dată,

în primul rând, de faptul că strategiile şi tehnicile care s-au dovedit eficiente într-o situaţie

se vădesc mai puţin eficiente în alta. În al doilea rând, elevii aceleiași clase se comportă

uneori în mod cu totul diferit la lecţiile altor profesori şi, uneori, chiar la lecţiile aceluiaşi

cadru didactic: disciplinaţi într-un caz şi indisciplinaţi în altul.

Cauze obişnuite ale problemelor persistente de disciplină (Petty,2007)

Sarcina de lucru inadecvată;

Elevii îşi testează profesorul. Adesea, elevii au tendinţa de a se comporta inadecvat

până când răspunsul profesorului este suficient de ferm pentru a preveni

52

degradarea ulterioară a disciplinei. Elevii încearcă să afle până unde se poate merge.

Precedentul creat va defini limita până la care se poate ajunge. Fiţi exigenţi, dar

corecţi şi nu arătaţi niciodată iritarea., chiar dacă sunteţi furios. Puteţi utiliza

expresii precum ”Aici eu sunt profesorul şi ceea ce spun se va întâmpla”;

Nevoia de atenţie. Elevii care au nevoie de atenţie sunt de obicei extravertiţi şi par

să se bucure de atenţia profesorului, ca şi de cea a clasei, chiar dacă acest tip de

atenţie este negativ. Colegii de clasă îi apreciază, în timp ce profesorii care nu pot să

se detaşeze de inconvenienţele cauzate de aceştia, îi numesc ”bufonii” sau “clovnii”

clasei. Cea mai bună strategie este să acceptaţi nevoia de atenţie, dar să încurajaţi

elevul să o obţină prin alte mijloace;

Profesorul foloseşte ineficient autoritatea formală. Dacă profesorul nu ştie cum să

controleze clasa e posibil să aibă parte de obrăznicie, lipsă de respect sau chiar

sfidare. Nu ezitaţi să cereţi sfaturi colegilor cu experienţă, atunci când întâmpinaţi

astfel de situaţii;

Stresul la elevi. Identificarea problemelor unui elev poate ajuta mult la integrarea lui

în colectivitate şi la progresul şcolar.

Posibile intervenţii în situaţiile de indisciplină:

Priviţi înspre copil;

Menţineţi contactul vizual;

Îndreptaţi-vă spre el, menţinând contactul vizual;

Rămâneţi în apropierea copilului;

Daţi dezaprobator din cap sau încruntaţi-vă;

Puneţi o întrebare legată de sarcina de lucru;

Explicaţi-i imediat, pe un ton calm, care este consecinţa/pedeapsa pentru

comportamentul său şi lăsaţi să aleagă singur ce va continua să facă;

Vorbiţi cu elevul după terminarea activităţii, folosind stilul adult-adult;

Înregistraţi comportamentul elevului într-un carnet. Stabiliţi pedepse gradate, în

funcţie de repetarea comportamentelor indezirabile.

Păstraţi permanent legătura cu şcoala/familia/cercul de prieteni.

53

Stiluri de învăţare

Stilurile de învăţare se referă la propriile noastre preferinţe pentru diverse metode

prin care memorăm si asimilam informaţii noi. Motivul pentru care nu există o singură

metodă pe care toată lumea ar putea sa o aplice este multitudinea de modalităţi prin care

persoanele procesează informaţiile noi. Cu toate acestea fiecare persoană are un stil de

învăţare preponderent cu care poate atinge punctul optim dintre timpul petrecut, durata

memorării şi gradul de asimilare a noilor informaţii; tocmai de aceea este necesar să

descoperim şi să aplicăm acest stil cât mai curând posibil.

Stilul de învăţare ne însoţeşte de când ne naştem. Nu este un „dat” pe viaţă. Este o

„structură flexibilă”. (Băban, A., 2001) Nu există stil de învăţare bun sau rău. Succesul vine

cu varietatea stilurilor de învăţare. Aceasta este o abordare corectă a învăţării. Cel mai

important lucru este să conştientizăm natura stilului de învăţare. Când avem o sarcină de

rezolvat sau o situaţie nu întotdeauna beneficiile stilului de învăţare ies în evidenţă. Fiecare

individ are stilul său unic de învăţare cu puncte tari şi puncte slabe. Este vital pentru

profesori să folosească o varietate de metode pentru „a îmbogăţi” elevii cu strategii de

dezvoltare a stilurilor de învăţare identificate. Nu este ceva ciudat să folosim stiluri diferite

de învăţare pentru sarcini diferite de învăţare, de ex. la discipline diferite sau chiar în

cadrul aceleiaşi discipline. Unii oameni au un stil de învăţare dominant puternic, alţii au o

combinaţie de mai multe stiluri.

Fiecare dintre noi are o capacitate extraordinară de a învăţa în diferite moduri.

Pentru a determina ce stil de învăţare avem, nu trebuie decât să ne gândim la cum preferăm

să învăţăm ceva nou. Ne place să asimilăm noile informaţii, abilităţi, atitudini prin imagini,

emoţii, contacte cu persoane diferite, sunete, aplicaţii practice sau prin participare activă,

directă? Ne place să studiem singuri, să acţionăm în grup, să stăm liniştiţi deoparte şi să-i

observăm pe alţii sau preferăm să facem câte puţin din fiecare. Mulţi oameni învaţă în

moduri diferite faţă de ceilalţi în funcţie de clasă socială, educaţie, vârstă, naţionalitate,

rasă, cultură, religie.

Există mai multe stiluri de învăţare. Deşi există variate clasificări ale stilurilor de

învăţare, o vom prezenta pe cea mai frecventă, întâlnită în literatura de specialitate.

După modalitatea senzorială implicată sunt 3 stiluri de învăţare de bază: vizual,

auditiv, tactil-chinestezic.

Atunci când învăţăm, depindem de modalităţile senzoriale implicate în procesarea

informaţiilor. Cercetările au demonstrat că 65% din populaţie sunt vizuali, 30% - auditivi şi

numai 5% - tactil-chinestezici (Dennis W. Mills, 2002). Pentru stilul de învăţare auditiv,

„inputul” este valoros, pe când pentru celelalte două, combinaţia tuturor. Fiecare persoană

are un mod primar de a învăţa. Ştiaţi că cei care au un stil de învăţare vizual îşi amintesc

54

75% din ceea ce citesc sau văd? O dată ce va fi identificat acest mod, elevii împreună cu

profesorii şi părinţii acţionează pentru dezvoltarea lui.

Stilul de învăţare vizual – persoanele cu acest stil de învăţare:

Îşi amintesc ceea ce scriu şi citesc; Preferă prezentările şi proiectele vizuale; Îşi pot aminti foarte bine diagrame, titluri de capitole şi hărţi; Înţeleg cel mai bine informaţiile atunci când le văd.

Stilul de învăţare auditiv – persoanele cu acest stil de învăţare:

Îşi amintesc cu uşurinţă ceea ce aud; Preferă discuţiile din clasă şi cele în grupuri mici; Îşi pot aminti foarte bine instrucţiunile, sarcinile verbale/orale; Înţeleg cel mai bine informaţiile când le aud.

Stilul de învăţare tactil-chinestezic - persoanele cu acest stil de învăţare:

Îşi amintesc ceea ce fac şi experienţele personale la care au participat cu mâinile şi întreg corpul (mişcări şi atingeri);

Preferă folosirea instrumentelor sau preferă lecţiile practice, aplicative; Îşi pot aminti foarte bine lucrurile pe care le-au făcut o dată, le-au exersat şi le-au

aplicat în practică (memorie motrică); Au o bună coordonare motorie.

Care sunt beneficiile identificării şi dezvoltării stilurilor de învăţare?

Pentru părinţi:

înţelegerea nevoilor de învăţare ale copiilor; identificarea motivelor care generau eşecul şcolar; reconsiderarea barierelor în învăţare şi abordarea optimistă a întregului potenţial

al copilului.

Pentru profesori:

se obţin rezultate mai bune şi există satisfacţie profesională; se îmbunătăţeşte managementul timpului; se formează o imagine acurată asupra diversităţii din clasă; se dezvoltă relaţia interpersonală dintre profesor-elev-părinte; se conştientizează cauzele eşecului în învăţare; se clarifică nevoile de învăţare individuale ale elevilor şi se stabilesc strategii de

optimizare a învăţării.

55

Strategii de dezvoltare a stilurilor de învăţare:

• Identifică stilul de învăţare;

• Participă la exerciţii de autocunoaştere şi intercunoaştere;

• Exersează deprinderile eficiente de studiu (de ex. modalităţi de luarea notiţelor) şi aplică

cerinţele învăţării eficiente (de ex. managementul timpului învăţării, igiena învăţării,

spaţiul de învăţare);

• Aplică tehnicile gândirii critice;

• Formulează conştient scopuri şi obiective clare şi precise;

• Stimulează motivaţia şi atitudinea pozitivă pentru învăţare (interesul pentru cunoaştere,

pasiunea pentru învăţare). Cu cât materialul prezintă semnificaţie şi interes mai mare

pentru tine, cu atât învăţarea este mai rapidă şi eficientă.

• Utilizează mnemotehnici! Ajută-ţi propria memorie prin repere, cuvinte-cheie;

• Deprinde-te să te autoevaluezi; verificarea, evaluarea eficienţei metodelor de învăţare

prin cunoaşterea rezultatelor şi a erorilor în învăţare; asigurarea feedback-ului stimulează

performanţele;

• Prelucrează şi sistematizează, regândeşte din mai multe perspective materialul de

învăţat;

• Organizează conţinuturile învăţării, precizează de la început obiectivele, modalităţile de

realizare şi tehnicile de autocontrol;

• Elaborează un plan, program de învăţare care să cuprindă activităţi concrete, sarcini de

îndeplinit, resurse, termene limită, recompense etc.;

• Asigură o atmosferă confortabilă şi o dispoziţie afectivă care să te stimuleze şi să te

susţină;

• Stimulează dorinţa de cunoaştere, afirmare şi autorealizare;

• Autosugestionează-te pozitiv, dezvoltă-ţi încrederea, nu te descuraja în faţa obstacolelor;

• Învaţă din succesele şi eşecurile personale şi nu numai;

Toţi elevii pot învăţa, dacă profesorii, părinţii, cei care le oferă suport sunt pregătiţi cum

să-i înveţe, să le propună programe pentru dezvoltarea stilului de învăţare şi a practicării

abilităţilor transferabile: de comunicare, de a lucra în echipă, de învăţare, de organizare a

56

timpului, de a rezolva probleme, de a negocia, de ascultare, de creativitate, de a lucra cu

computerul etc.

Cercetările spun că cei care participă la astfel de programe obţin note mai bune, creşte

stima de sine, se pot ajuta singuri în diferitele situaţii de învăţare cu care se întâlnesc zilnic,

devin autonomi, scade riscul de abandon şcolar, creşte gradul de participare la activităţile

şcolare şi extraşcolare.

57

SUGESTII PENTRU ELEVI:

Trebuie să recunoaştem că cea mai mare parte a celor care se învaţă în şcoală are un

mic nivel de aplicaţie pentru cei mai mulţi elevi. Cereţi exemple care să contribuie la

utilitatea practică a celor învăţate.

Stabiliţi obiective pe termen lung şi încercaţi să spuneţi ce ”vreţi să faceţi” pe viitor.

Succesul la învăţătură aduce succes şi în plan personal. Respectul de sine creşte

pentru fiecare dacă avem succes la învăţătură. Încercaţi să intraţi în competiţie când

învăţaţi, arătând tot atât interes faţă de notele colegilor ca şi de ale voastre.

Chiar dacă unui elev nu-i face plăcere să înveţe el/ea va încerca să ţină pasul cu

restul clasei de dragul de a fi acceptat de profesor, colegi şi familie. Totuşi unii elevi

obţin recunoaşterea colegilor tocmai pentru că refuză învăţarea şi valorile asociate

ei. Învăţaţi pentru voi înşivă!

Învăţarea se bazează pe curiozitatea elevului. Învăţarea poate să satisfacă

curiozitatea naturală pe care o avem faţă de diferite subiecte, şi chiar să răspundă

nevoii de cunoaştere a lumii. Stimulaţi propria curiozitate în activităţi şcolare care

să vă aducă succes.

Activităţile de învăţare sunt create să facă plăcere şi să fie creative. Fiecare dintre

noi avem un potenţial creativ, cu cât îl dezvoltăm cu atât sporim şi capacitatea

noastră de a rezolva probleme.

Care sunt beneficiile identificării şi dezvoltării stilurilor de învăţare?

autocunoaşterea;

identificarea unor dificultăţi de învăţare şi diminuarea acestora;

îmbunătăţirea stimei de sine;

prevenirea neînţelegerilor dintre copii-profesori şi părinţi, dezvoltarea unor relaţii

pozitive cu cei din jur;

evidenţierea abilităţilor de învăţare;

optimizarea învăţării prin adoptarea unui mod personal;

creşterea spiritului de echipă;

note mai bune la şcoală.

58

Modul 2: DIAGNOZA RĂMÂNERILOR ÎN URMĂ LA ÎNVĂŢĂTURĂ

TEMA: Şcoala – o monedă cu două feţe: succesul/insuccesul !

SCOP:

Exersarea abilităţii de autoevaluare a elevilor, prin aplicarea

unor instrumente de autodiagnosticare a gradului de

adaptare la solicitările mediului şcolar;

Exersarea abilităţii de evaluare a elevilor de către părinţii

acestora, prin aplicarea unor instrumente de diagnosticare a

gradului de adaptare a elevilor la solicitările mediului

şcolar;

Exersarea abilităţii de evaluare a elevilor de către profesorii

acestora, prin aplicarea unor instrumente de diagnosticare a

gradului de adaptare a elevilor la solicitările mediului

şcolar;

Dezvoltarea atitudinilor pozitive faţă de mediul şcolar;

Dezvoltarea responsabilităţii personale a elevilor, părinţilor

şi a profesorilor faţă de obţinerea succesului şcolar şi

prevenirea eşecului şcolar, prin integrarea acestora în

Programul educativ suport – parteneriat pentru copilul meu.

SUPORT

TEORETIC: Handout părinţi şi profesori

Handout elevi

ACTIVITĂŢI MODUL 2:

ACTIVITATEA 1 SE BUCURĂ COPILUL MEU DE SUCCES LA ŞCOALĂ?

ACTIVITATEA 2 CUM POT SĂ EVIT EŞECUL ŞCOLAR?

ACTIVITATEA 3 VREAU SĂ BENEFICIEZ DE PROGRAMUL EDUCATIV SUPORT!

59

ACTIVITATEA 1 SE BUCURĂ COPILUL MEU DE SUCCES LA ŞCOALĂ ?


Să explice semnificaţia noţiunilor de succes şcolar,

respectiv insucces şcolar;

Să prezinte consecinţele negative ale insuccesului

şcolar;

Să identifice consecinţele pozitive ale succesului

şcolar;

Să recunoască principalii factori de risc ai succesului

şcolar;

Să exerseze abilităţile de autoevaluare (elevi)

privind gradul de adaptare la solicitările mediului

şcolar;

Să exerseze abilităţile de evaluare (părinţi), privind

gradul de adaptare a copiilor lor la solicitările

mediului şcolar.

Beneficiari:

Elevi şi părinţi (grupuri de câte 10 elevi şi 10 părinţi).

Durata:

2h şi 30 minute


Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Coli A3, markere, flipchart, fişă de lucru (anexa 1).


a) Enunţarea obiectivelor activităţii

b) Delimitări conceptuale: succes şcolar, insucces şcolar

60

Formatorul împarte grupul de elevi şi părinţi în două

subgrupuri. Fiecare subgrup primeşte câte o coală de flipchart

şi markere colorate.

Se solicită fiecărui subgrup să facă, timp de 10 minute, asocieri

libere pentru una dintre noţiunile: succes şcolar, insucces

şcolar, asocieri pe care să le noteze pe coala de flipchart.

La sfârşitul celor 10 minute, fiecare subgrup stabileşte câte un

raportor care prezintă, grupului reunit, asocierile libere

realizate în cadrul subgrupului propriu.

Formatorul sintetizează elementele definitorii ale celor două

noţiuni şi formulează definiţii operaţionale ale acestora.

Succesul şcolar exprimă performanţele (rezultatele peste

media vârstei sau media clasei) obţinute de un elev cu prilejul

diverselor evaluări, la obiectele de învăţământ, la teze, la

examene, la concursuri; pune în evidenţă un anumit nivel de

pregătire şcolară, de maturizare şi activare intelectuală, care

relevă parametrii specifici ai dezvoltării şi care, la rândul lor,

trimit la factorii şi condiţiile ce depind atât de puterile elevului

cât, mai ales, de componentele modelelor instrucţionale,

educaţionale şi ambientale.

Insuccesul şcolar reprezintă opusul succesului şcolar şi se

manifestă sub două aspecte:

1. rămânerea în urmă la învăţătură sau retardul şcolar;

2. eşecul şcolar cu cele două forme: abandon şcolar şi

repetenţie.

Rămânerea în urmă la învăţătură sau retardul şcolar este

incapacitatea temporară, manifestată de către elev, de a face

faţă activităţilor şcolare, incapacitatea sau refuzul de a învăţa,

obţinând astfel rezultate şcolare aflate în contradicţie cu

capacităţile sale intelectuale.

c) Autoevaluarea / evaluarea gradului de adaptare la solicitările mediului şcolar

Elevii şi părinţii acestora sunt grupaţi în diade de lucru (fiecare

elev cu părintele său). Fiecare diadă primeşte un chestionar

61

(anexa 1) referitor la gradul de adaptare a elevului la solicitările

mediului şcolar. Chestionarul va fi completat în cadrul fiecărei

diade, prin consultarea celor doi membri (elevul şi părintele

său). Timpul de lucru nu va depăşi 15-20 de minute.

În cazul diadelor care au dificultăţi în completarea

chestionarului, formatorul va oferi sprijin, astfel încât toţi elevii

să realizeze exerciţiul de autoevaluare, respectiv, toţi părinţii să

exerseze abilitatea de evaluare a copilului.

La finalul completării chestionarului, în fiecare diadă se va

stabili un punctaj, privind gradul de adaptare a elevului la

solicitările mediului şcolar (ca rezultat obţinut, pe baza

prelucrării şi interpretării rezultatelor chestionarului).

Participanţii îşi vor exprima opinia cu privire la rezultatul

obţinut în urma prelucrării datelor din chestionar, referitoare la

adaptarea elevului la solicitările mediului şcolar.

Valorizarea experienţei - Participanţii vor formula concluzii

cu privire la importanţa adaptării elevilor la solicitările

mediului şcolar, dar şi cu privire la necesitatea adaptării

mediului şcolar la particularităţile de vârstă şi individuale ale

elevilor.

Feed-back – Formatorul va face aprecieri cu privire la

implicarea participanţilor în derularea activităţii, iar aceştia din

urmă vor exprima opinii cu privire la utilitatea exerciţiului de

autoevaluare şi respectiv evaluare, precum şi la prestaţia

formatorului.

62

ACTIVITATEA 2 CUM POT SĂ EVIT EŞECUL ŞCOLAR ?


Să explice noţiunea de eşec şcolar;

Să identifice consecinţele negative ale eşecului şcolar,

într-o perspectivă scurtă, medie şi lungă de timp;

Să recunoască principalele cauze ale eşecului şcolar;

Să exerseze abilităţi de prevenire a eşecului şcolar.

Beneficiari:

Elevi şi părinţi ( grupuri de câte 10 elevi şi 10 părinţi).

Durata:

2h şi 30 minute


Centrul de Resurse

Resurse materiale:

coli A3, markere, flipchart, fişa de lucru (anexa 2).


a) Enunţarea obiectivelor activităţii.

b) Delimitări conceptuale: eşecul şcolar

Formatorul împarte grupul de elevi şi părinţi în două

subgrupuri. Fiecare subgrup primeşte câte o coală de flip-chart

şi markere colorate.

Se solicită fiecărui subgrup să facă, timp de 10 minute, asocieri

libere pentru noţiunea de eşec şcolar, asocieri pe care să le

noteze pe coala de flipchart.

La sfârşitul celor 10 minute, fiecare subgrup stabileşte câte un

raportor care prezintă, grupului reunit, asocierile libere

realizate în cadrul subgrupului propriu.

Formatorul sintetizează elementele definitorii cuprinse în

63

asocierile realizate de către cele două subgrupuri şi formulează

o definiţie operaţională a noţiunii de eşec şcolar.

Eşecul şcolar este forma cea mai gravă a insuccesului şcolar şi

înseamnă nereuşită şcolară, neatingerea standardelor minimale

necesare promovării şcolare, un randament deficitar al învăţării

şcolare, sub nivelul cerinţelor şi sub nivelul propriilor

capacităţi. Reprezintă, de asemenea ansamblul pierderilor

şcolare ale căror efecte se repercutează negativ asupra

integrării sociale şi profesionale şi asupra relaţiilor de

convieţuire cu semenii.

Eşecul şcolar include, în general:

număr mare de corigenţe, repetenţie, exmatriculare, abandon şcolar, multe note sub 5 în timpul anului şcolar, performanţe şcolare sub nivelul posibilităţilor cognitive, integrarea socială redusă în grupul clasei / al şcolii, etc.

c) Autoevaluarea / evaluarea gradului de risc privind

eşecul şcolar

Elevii şi părinţii acestora sunt grupaţi în diade de lucru (fiecare

elev cu părintele său). Fiecare diadă primeşte o Fişă de lucru,

cuprinzând o listă de afirmaţii (anexa 2) referitoare la gradul

de risc privind eşecul şcolar. Lista de afirmaţii va fi citită şi

analizată în cadrul fiecărei diade, prin consultarea celor doi

membri (elevul şi părintele său), iar fiecare afirmaţie va primi

un număr de puncte, în funcţie de relevanţa acesteia pentru

situaţia fiecărui elev în parte. Timpul de lucru nu va depăşi 15 –

20 de minute.

În cazul diadelor care au dificultăţi în evaluarea afirmaţiilor,

formatorul va oferi sprijin, astfel încât toţi elevii să realizeze

exerciţiul de autoevaluare, respectiv toţi părinţii să exerseze

abilitatea de evaluare a situaţiei copilului.

La finalul activităţii, în fiecare diadă se va stabili gradul de risc

pe care elevul îl prezintă referitor la eşecul şcolar (ca urmare a

prelucrării şi interpretării rezultatelor evaluării tuturor

64

afirmaţiilor date).

Pe baza identificării gradului de risc, fiecare diadă va elabora o

listă de acţiuni educative de intervenţie, în vederea prevenirii

eşecului şcolar.

Participanţii îşi vor prezenta opinia, atât cu privire la rezultatul

obţinut în urma evaluării listei de afirmaţii, referitoare la gradul

de risc al elevului privind eşecul şcolar, cât şi cu privire la lista

de acţiuni educative, cu scop preventiv.

Valorizarea experienţei – Participanţii vor formula concluzii

cu privire la importanţa prevenirii riscului de eşec şcolar, dar şi

cu privire la posibilele intervenţii ale părinţilor, împreună cu

cadrele didactice, în acest scop.

Feed-back – Formatorul va face aprecieri referitoare la

implicarea participanţilor în derularea activităţii, iar aceştia din

urmă vor exprima opinii cu privire la utilitatea exerciţiului de

autoevaluare şi respectiv evaluare a gradului de risc privind

eşecul şcolar.

ACTIVITATEA 3 VREAU SĂ BENEFICIEZ DE

PROGRAMUL EDUCATIV SUPORT!


Să evalueze obiectiv comportamentul şcolar al

elevului;

Să identifice principalele tulburări

psihocomportamentale ale elevilor, asociate unor

manifestări din mediul şcolar;

Să selecteze elevii care prezintă un risc crescut de

părăsire timpurie a şcolii, pentru implicarea acestora

în programul educativ suport.

Beneficiari:

Părinţi şi cadre didactice (grupuri de câte 30 de părinţi şi cadre

didactice din şcoala – Centrul de Resurse, de preferinţă profesori

diriginţi).

65

Durata: 2h


Centrul de Resurse / săli de clasă

Resurse materiale:

Pixuri, fişe de lucru (anexa 3, anexa 4 şi anexa 5);

Scenariul activităţii

a) Formatorul va utiliza această activitate pentru selectarea

elevilor şi a părinţilor care vor deveni beneficiarii direcţi ai Programului educativ de sprijin pentru prevenirea riscului de părăsire timpurie a şcolii – în cadrul Centrului de Resurse.

b) Prezentarea Chestionarului de screening comportamental pentru pre(adolescent) (anexa 3 şi anexa 4), cadrelor didactice din şcoală, de preferinţă celor care au şi calitatea de diriginte la clasele vizate prin proiect. Formatorul informează profesorii cu privire la utilitatea şi limitele acestui instrument de screening psihocomportamental şcolar.

c) Administrarea chestionarului de screening comportamental (anexa 5) În cadrul lecţiilor de dirigenţie / al consultaţiilor cu părinţii, profesorii diriginţi pot administra acest chestionar tuturor părinţilor elevilor din clasele vizate prin proiect, după ce li se prezintă obiectivele urmărite prin intermediul acestuia. De asemenea, fără a cunoaşte în prealabil modul de completare a chestionarului, de către părinte, profesorul diriginte / cadrul didactic avizat, va completa la rândul său chestionarul de screening psihocomportamental, pentru fiecare dintre elevii care pot fi consideraţi potenţiali beneficiari direcţi ai Programului educativ suport. Profesorii diriginţi strâng chestionarele completate de ei / de către cadrele didactice avizate şi de către părinţi şi le predau membrilor Centrului de resurse, spre prelucrare şi interpretare. Personalul Centrului de Resurse (cu precădere

66

consilierul şcolar din cadrul acestuia) prelucrează informaţiile cuprinse în chestionare şi identifică tipul cel mai probabil de tulburare a comportamentului şcolar pe care îl relevă cadrul didactic şi/sau părintele care au completat chestionarul (acolo unde este cazul).

Valorizarea experienţei – Rezultatele reieşite din prelucrarea

şi interpretarea chestionarelor de screening sunt prezentate

într-o manieră globală în Raportul de diagnoză

psihopedagogică a rămânerilor în urmă la învăţătură,

raport specific fiecărei unităţi şcolare – Centru de Resurse, şi

care va urmări subgruparea elevilor cu risc de părăsire

timpurie a şcolii, în funcţie de tipologia tulburărilor de

comportament şcolar prezentată în Fişa de lucru din anexa nr. 5

(destinată exclusiv personalului Centrului de Resurse);

Raportul este validat de către managerul unităţii şcolare şi / sau

de către Coordonatorul de Centru şi este transmis

Coordonatorului regional spre centralizare regională şi apoi

spre echipa de management a proiectului, pentru centralizare

multiregională.

Feed-back – Pe baza Raportului de diagnoză

psihopedagogică a rămânerilor în urmă la învăţătură,

elaborat de către fiecare Centru de resurse, membrii acestuia

vor schiţa Planul de intervenţie educaţională, specific

beneficiarilor direcţi selectaţi. Acest Plan de intervenţie va fi

operaţionalizat prin Planul de activităţi al Centrului de

Resurse, care va cuprinde, în proporţii particularizate:

1. Activităţi de consiliere psihopedagogică (individual/de grup/lecţii de consiliere), în scop de suport pentru beneficiarii - elevi şi părinţii acestora (activităţi realizate de către psihopedagogii din centre);

2. Activităţi de formare a părinţilor în domenii de psihologie a copilului şi educaţie (conform Modulelor şi activităţilor din Programul educativ suport – Parteneriat pentru copilul meu);

3. Activităţi comune realizate în parteneriat de către elevi –părinţi – cadre didactice, sub forma proiectelor de studii, dezvoltate în funcţie de tipologia rămânerilor în urmă la învăţătură ale elevilor (conform Raportului de

67

diagnoză a rămânerilor în urmă la învăţătură, specific fiecărui Centru de resurse, precum şi Planului operaţional de activităţi din fiecare Centru de resurse); De exemplu: Concurs de proiecte – O carte despre mine şi familia mea (ale cărui rezultate vor fi postate pe Platforma on-line a proiectului); realizarea de parteneriate cu toţi cei vizaţi, la nivelul Centrului de resurse şi în afara acestuia, precum şi prin identificarea de modalităţi de recompensare pentru cele mai ingenioase idei în vederea atragerii tuturor beneficiarilor în Centre: diplome, adeverinţe, schimburi de experienţă şi diseminare de bune practici, directe şi/sau prin intermediul Platformei on-line a proiectului, prezentări foto/video pe Platforma proiectului pentru Centrele deresurse care au cele mai ingenioase abordări ale Programului educativ suport – parteneriat pentru copilul meu; 4. Utilizarea instrumentelor didactice de lucru şi a materialelor suport elaborate în cadrul Modulelor Programului educativ, precum şi completarea documentelor de evidenţă, monitorizare a beneficiarilor, precum şi a documentelor de raportare din Centrul de Resurse.

Evaluarea periodică (lunară) a consecinţelor Planului de

intervenţie educaţională şi ajustarea componentelor sale, la

nivelul personalului ţintă din Centrul de Resurse, implicat în

derularea Programului educativ suport, se va realiza pe baza

completării Rapoartelor de activitate (tip) ale membrilor

Centrului de resurse, rapoarte care cuprind referinţe succinte,

privind modul de îndeplinire a punctelor 1 – 4 ale Planului

operaţional de activităţi al Centrului de resurse, precum şi

pe baza Fişelor de înregistrare, a Fişelor de monitorizare a

beneficiarilor, pe care personalul Centrului de Resurse le

completează pentru fiecare beneficiar (elev, părinte) al

Programului educativ suport – Parteneriat pentru copilul meu.

68

Modul 2 Anexa 1

Chestionar privind autoevaluarea / evaluarea gradului de adaptare a elevului

la solicitările mediului şcolar

Numele şi prenumele părintelui/elevului:

Citiţi cu atenţie următoarele afirmaţii şi răspundeţi cu sinceritate, fiecăreia în parte, prin

consultarea cu copilul dumneavoastră/cu părintele tău:

1. Copilul meu vorbeşte cu plăcere despre activităţile de învăţare şcolară derulate în cadrul acestei şcoli. a. Întotdeauna b. Uneori c. Niciodată

2. Copilul meu se trezeşte cu plăcere la gândul că urmează o nouă zi de şcoală.

a. Întotdeauna b. Uneori c. Niciodată

3. Copilul meu se plânge că la unele materii a rămas în urmă cu învăţarea. a. Întotdeauna b. Uneori c. Niciodată

4. Copilul meu îşi face singur, fără sprijin suplimentar, lecţiile pe care le are pentru

şcoală. a. Întotdeauna b. Uneori c. Niciodată

5. Copilul meu afirmă că are mulţi prieteni printre colegii de clasă.


6. Copilul meu se plânge de oboseala acumulată în cursul semestrelor şcolare. a. Întotdeauna b. Uneori c. Niciodată

69

7. Copilul meu apreciază prestaţia cadrelor didactice de la clasa sa. a. Întotdeauna b. Uneori c. Niciodată

8. Copilul meu spune că la şcoală i se dau toate explicaţiile necesare pentru a-şi rezolva

temele pentru acasă. a. Întotdeauna b. Uneori c. Niciodată

9. Copilul meu spune că ar pleca la altă şcoală, imediat ce i s-ar oferi ocazia.


10. Copilul meu spune că are o relaţie foarte bună cu colegii din clasa sa.


11. Copilul meu se plânge de notele mici pe care le ia la unele materii.


12. Copilul meu consideră adecvat orarul şcolii.


13. Copilul meu spune că are o relaţie foarte bună cu cadrele didactice de la clasa sa.


14. Copilul meu se plânge că la unele materii nu înţelege sarcinile de învăţare.


15. Copilul meu se plânge de faptul că şcoala i se pare grea.


70

Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor obţinute, privind gradul de adaptare a elevului la solicitările mediului şcolar:

Itemul Punctaj Itemul Punctaj Itemul Punctaj

1 a – 2 p, b – 1 p, c – 0 p.

6 a – 0 p, b – 1 p, c – 2 p.

11 a – 0 p, b – 1 p, c – 2 p.

2 a – 2 p, b – 1 p, c – 0 p.

7 a – 2 p, b – 1 p, c – 0 p.

12 a – 2 p, b – 1 p, c – 0 p.

3

a – 0 p, b – 1 p, c – 2 p.

8 a – 2 p, b – 1 p, c – 0 p.

13 a – 2 p, b – 1 p, c – 0 p.

4

a – 2 p, b – 1 p, c – 0 p.

9 a – 0 p, b – 1 p, c – 2 p.

14 a – 0 p, b – 1 p, c – 2 p.

5 a – 2 p, b – 1 p, c – 0 p.

10 a – 2 p, b – 1 p, c – 0 p.

15 a – 0 p, b – 1 p, c – 2 p.

Însumaţi numărul de puncte potrivit pentru fiecare tip de răspuns pe care l-aţi dat, pentru fiecare afirmaţie în parte şi citiţi interpretarea acestuia. Dacă aţi obţinut un punctaj total cuprins între: 30 p – 20 p, puteţi considera faptul că elevul / copilul dumneavoastră face faţă foarte bine solicitărilor şcolii în care învaţă şi este adaptat mediului şcolar din cadrul acesteia, îi face plăcere să înveţe şi succesul şcolar nu este o întâmplare pentru el. Dacă aţi obţinut un punctaj total cuprins între: 19 p – 15 p, puteţi considera faptul că elevul/copilul dumneavoastră se străduieşte din răsputeri să facă faţă solicitărilor mediului şcolar în care învaţă şi reuşeşte acest lucru, cu preţul acumulării unui grad mare de oboseală. Vă recomandăm să analizaţi mai atent cauzele pentru care elevul depune un efort mai mare decât este necesar, pentru a rămâne integrat în mediul şcolar. Dacă aţi obţinut un punctaj total cuprins între: 14 p – 0 p, puteţi considera faptul că elevul/copilul dumneavoastră nu poate face faţă solicitărilor acestui mediu şcolar şi poate prezenta un grad mare de risc şcolar şi de părăsire timpurie a şcolii, pe care vă recomandăm să-l analizaţi împreună cu personalul Centrului de Resurse existent în şcoală.

71

Modul 2 Anexa 2

Fişă de lucru

Lista de afirmaţii privind riscul de eşec şcolar

Numele şi prenumele părintelui / elevului:

Citiţi cu atenţie lista de afirmaţii de mai jos şi evaluaţi-le sincer, în funcţie de măsura în care

sunt adevărate pentru elevul / copilul dumneavoastră:

1. Copilul meu pare să prelucreze informaţiile primite în clasă într-un mod mai lent decât majoritatea colegilor săi. a. Da b. Nu c. Nu ştiu

2. Copilul meu înţelege mai multe lucruri decât este capabil să verbalizeze. a. Da b. Nu c. Nu ştiu

3. Copilul meu se exprimă verbal şi non verbal ceva mai sărac decât majoritatea colegilor săi. a. Da b. Nu c. Nu ştiu

4. Acasă, copilul meu nu poate să desfăşoare, fără ajutor, o serie de activităţi de învăţare (pregătirea lecţiilor, cititul, scrisul etc.) şi de autogospodărire (alimentarea, igiena corporală, îmbrăcarea etc.). a. Da b. Nu c. Nu ştiu

5. Copilul meu prezintă încă, dificultăţi de citire. a. Da b. Nu c. Nu ştiu

6. Copilul meu prezintă încă, dificultăţi de scriere. a. Da b. Nu c. Nu ştiu

7. Copilul meu prezintă încă, dificultăţi privind calculul matematic. a. Da b. Nu c. Nu ştiu

72

8. Copilul meu prezintă încă, dificultăţi de compunere a unor texte. a. Da b. Nu c. Nu ştiu

9. Copilul meu evită să scrie sau scrie cu dificultate şi ilizibil ( de neînţeles ). a. Da b. Nu c. Nu ştiu

10. Copilul meu este distras cu uşurinţă de la activitatea de învăţare de stimuli din mediul înconjurător ( colegii de clasă, diverse sunete, mişcări etc.) a. Da b. Nu c. Nu ştiu

11. Copilul meu îşi face temele neglijent, incomplet sau uită frecvent de ele. a. Da b. Nu c. Nu ştiu

12. Copilul meu ia frecvent note mai mici decât nivelul acceptat/mediu al clasei sale. a. Da b. Nu c. Nu ştiu

13. Copilul meu nu poate să îndeplinească sarcini de învăţare acasă/în clasă. a. Da b. Nu c. Nu ştiu

14. Copilul meu îi întrerupe adesea în comunicare, pe ceilalţi (profesori/adulţi). a. Da b. Nu c. Nu ştiu

15. Copilul meu nu poate sta pe scaun atunci când este nevoie sau când i se cere acest lucru. a. Da b. Nu c. Nu ştiu

16. Copilul meu nu îşi aşteaptă rândul la jocuri şi nu respectă regulile stabilite. a. Da b. Nu c. Nu ştiu

17. Copilul meu deranjează frecvent lecţiile. a. Da b. Nu c. Nu ştiu

18. Copilului meu nu-i place să citească. a. Da b. Nu c. Nu ştiu

73

19. Copilul meu se plânge de faptul că este inferior celorlalţi colegi de clasă. a. Da b. Nu c. Nu ştiu

20. Copilul meu lipseşte frecvent de la orele de curs.

a. Da b. Nu c. Nu ştiu

Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor.

Fiecare variantă de răspuns aleasă de către dumneavoastră are un număr de puncte

corespunzător: a. – 2 puncte, b. – 1 punct şi c. – 0 puncte.

Însumaţi numărul de puncte corespunzător fiecărei variante de răspuns şi citiţi cu atenţie

interpretarea:

Dacă aţi obţinut un punctaj total cuprins între 40 p – 20 p, putem considera că este vorba

despre un risc crescut de eşec şcolar. Apelaţi cât mai repede la consilierul şcolar din cadrul

Centrului de Resurse pentru a identifica cele mai probabile cauze/ factori de risc, în

vederea înlăturării acestora sau a ţinerii lor sub control, pentru a preveni apariţia eşecului

şcolar.


despre un risc mediu de eşec şcolar. Chiar şi aşa, vă recomandăm apelul la consilierul şcolar

din Centrul de Resurse pentru optimizarea procesului de învăţare şcolară.


despre un risc redus de eşec şcolar. Cu toate acestea, este bine să staţi de vorbă cu

consilierul şcolar din Centrul de Resurse, pentru a ţine sub control factorii de risc ce pot

apărea în procesul învăţării şcolare.

74

Modul 2 Anexa 3

Fişă de lucru

SCREENING COMPORTAMENTAL PENTRU (PRE) ADOLESCENT

În situaţia în care suspectezi o problemă de comportament, inclusiv în mediul şcolar, a

copilului / elevului tău şi nu eşti sigur care sunt cele mai deranjante simptome şi care este

semnificaţia lor cea mai probabilă, acest instrument: SCREENING-UL COMPORTAMENTAL PENTRU

(PRE)ADOLESCENT, poate să-ţi ofere o serie de indicatori iniţiali ai ariilor pe care le poţi investiga

ulterior, cu ajutorul membrilor Centrului de Resurse din şcoala în care învaţă copilul/elevul tău,

inclusiv cu ajutorul unui consilier şcolar.

Acesta este doar un instrument de screening preliminar. Nu presupune faptul că, un anumit

scor obţinut ar însemna automat o tulburare pe care ar avea-o copilul / elevul tău! Mulţi elevi au

comportamente asemenea celor descrise în acest instrument de screening, fără să prezinte o

tulburare. Diagnosticarea unei astfel de tulburări trebuie făcută exclusiv de către un specialist,

după o investigaţie amănunţită.

Răspunde la toţi itemii din lista de mai jos, folosind coloana potrivită pentru a indica frecvenţa

fiecărui comportament.

Examinează, mai ales, coloanele care indică răspunsurile: „Moderat” sau „Sever”. A avea un

număr mai mic sau mai mare de răspunsuri de acest tip, nu înseamnă că elevul/copilul are o

tulburare! Înseamnă doar că acele comportamente trebuie discutate cu un specialist, pentru a

vedea dacă au un sens unitar şi pentru a hotărâ maniera în care trebuie abordate.

Comportamentele au fost organizate în secţiunea următoare pentru a ajuta la identificarea

ariilor de discuţie, împreună cu un membru al Centrului de Resurse.

Foloseşte rezultatele acestui instrument pentru a orienta conversaţia cu cadrele didactice din

Centrul de Resurse sau cu personalul şcolii, pentru a găsi alternativele de optimizare a

comportamentului şcolar al copilului / elevului tău. Dacă anumiţi itemi ai acestui instrument

au primit în mare parte, răspunsuri precum : „moderat” sau „sever”, arată-le sau descrie-le

consilierului şcolar al copilului/elevului tău. Cu această ocazie, este foarte potrivit să prezinţi,

dacă e cazul, aspecte din trecutul copilului /elevului, deoarece anumite comportamente au

75

tendinţa să anticipeze alte comportamente sau să clarifice o serie de factori pe care îi

consideri importanţi.

Caută să obţii instrumente de screening adiţionale şi scale de evaluare pentru explicaţii

suplimentare. Multe dintre acestea sunt descrise sau accesibile pe site-ul:

www.schoolpsychiatry.org

http://www.schoolpsychiatry.org/

76

Modul 2 Anexa 4

Fişă de lucru


Numele şi prenumele elevului:...................................................

Centrul de Resurse din localitatea:............................Şcoala:..................................

Clasa................................

Data completării ........................................

Formular completat de către părintele elevului(ei) (numele şi prenumele părintelui) /

profesor (numele şi prenumele profesorului):.......................................

INSTRUCTAJ:

Pentru fiecare din itemii de mai jos, alege şi încercuieşte una din categoriile care descrie cel mai

bine comportamentul copilului/elevului tău pe parcursul ultimelor 6 luni:

(N) NICIODATĂ = copilul/elevul nu a manifestat niciodată sau a manifestat foarte rar acest

comportament;

(U) UNEORI = copilul/elevul manifestă acest comportament aproximativ o dată pe săptămână şi

câteva persoane l-au observat sau s-au plâns de acest comportament;

(M) MODERAT = copilul/elevul manifestă acest comportament de cel puţin trei ori pe săptămână

şi alte persoane l-au observat sau au comentat despre acest comportament;

(S) SEVER = copilul/elevul manifestă acest comportament aproape zilnic şi multe alte persoane se

plâng de acest comportament;

(T) ÎN TRECUT = copilul/elevul obişnuia să aibă probleme serioase cu acest comportament, dar

nu s-a mai întâmplat în ultimele 6 luni.

77

1. Copilul/elevul îşi aminteşte în mod repetitiv şi stresant de trecutul dificil sau de evenimente dureroase. N............... U................... M............... S................ T............... 2. Copilul/elevul se îngrijorează excesiv în legătură cu multiple lucruri ( de ex.: şcoală, familie, sănătate etc. ) N............... U................... M............... S................ T............... 3. Copilul/elevul face zgomote de care este, adesea, inconştient. N............... U................... M............... S................ T...............

4. Copilul/elevul face mişcări repetitive, neaşteptate şi aritmice. N............... U................... M............... S................ T...............

5. Copilul/elevul nu poate fi atent în mod concentrat la detalii sau face greşeli din neatenţie. N............... U................... M............... S................ T...............

6. Copilul/elevul manifestă dificultăţi în a-şi menţine atenţia în timpul jocului sau al activităţilor şcolare. N............... U................... M............... S................ T............... 7. Copilul/elevul nu pare să asculte atunci când i se vorbeşte direct. N............... U................... M............... S................ T...............

8. Copilul/elevul nu urmează instrucţiunile date în timpul unei activităţi; nu reuşeşte să-şi termine lecţiile. N............... U................... M............... S................ T............... 9. Copilul/elevul are dificultăţi în a-şi organiza obiectivele sau activităţile. N............... U................... M............... S................ T...............

10. Copilul/elevul îşi pierde lucrurile necesare realizării obiectivelor sau activităţilor (cărţi, pixuri, caiete, jucării etc.) N............... U................... M............... S................ T...............

11. Copilul/elevul este uşor de distras de către stimuli irelevanţi. N............... U................... M............... S................ T...............

12. Copilul/elevul este uituc în activităţile zilnice. N............... U................... M............... S................ T...............

13. Copilul/elevul este neliniştit sau „se freacă” pe scaun. N............... U................... M............... S................ T...............

14. Copilul/elevul are dificultăţi în a sta liniştit pe scaun. N............... U................... M............... S................ T...............

78

15. Copilul/elevul aleargă sau se caţără excesiv; este neobosit. N............... U................... M............... S................ T...............

16. Copilul/elevul vorbeşte excesiv ( are logoree ). N............... U................... M............... S................ T...............

17. Copilul/elevul „dă drumul” intempestiv la răspunsuri înainte ca întrebările să fie complete. N............... U................... M............... S................ T...............

18. Copilul/elevul are dificultăţi în a-şi aştepta rândul. N............... U................... M............... S................ T...............

19. Copilul/elevul îi întrerupe pe alţii sau intervine nepotrivit în comunicarea altora. N............... U................... M............... S................ T...............

20. Copilul/elevul manifestă episoade de dispoziţie neobişnuit de euforică sau iritabilă. N............... U................... M............... S................ T...............

21. Copilul/elevul are o dispoziţie tristă sau iritabilă în cea mai mare parte a zilei, zi după zi, timp de cel puţin o săptămână. N............... U................... M............... S................ T............... 22. Copilul/elevul şi-a pierdut interesul pentru activităţi pe care în trecut le desfăşura cu plăcere. N............... U................... M............... S................ T............... 23. Copilul/elevul manifestă modificări importante în ceea ce priveşte apetitul (în afara situaţiilor în care ţine dietă medicală sau vrea să ia în greutate). N............... U................... M............... S................ T...............

24. Copilul/elevul are dificultăţi în a adormi ori a-şi menţine somnul sau doarme excesiv în timpul zilei. N............... U................... M............... S................ T............... 25. Alte persoane au observat cum copilul/elevul este somnolent sau agitat în cea mai mare

parte a timpului.

N............... U................... M............... S................ T...............

26. Copilul/elevul pierde energie aproape în fiecare zi. N............... U................... M............... S................ T...............

27. Copilul/elevul are sentimente de inutilitate sau gânduri inadecvate de vinovăţie aproape în fiecare zi. N............... U................... M............... S................ T...............

79

28. Copilul/elevul se gândește la propria sa moarte sau la faptul că nu i-ar păsa dacă ar muri. N............... U................... M............... S................ T...............

29. Copilul/elevul fumează nicotină, bea alcool sau consumă substanţe ilegale (încercuiţi separat variantele care se aplică în acest caz) N............... U................... M............... S................ T............... 30. Copilul/elevul a avut evenimente negative când a fost sub influenţa acestor substanţe.

N............... U................... M............... S................ T...............

31. Copilul/elevul a făcut eforturi lipsite de succes în încercarea de a întrerupe consumul acestor substanţe. N............... U................... M............... S................ T............... 32. Copilul/elevul îi ameninţă, intimidează sau loveşte pe alţii. N............... U................... M............... S................ T...............

33. Copilul/elevul iniţiază lupte fizice (violenţă fizică). N............... U................... M............... S................ T...............

34. Copilul/elevul foloseşte arme care i-ar putea răni pe alţii. N............... U................... M............... S................ T...............

35. Copilul/elevul a chinuit animale. N............... U................... M............... S................ T...............

36. Copilul/elevul a furat din magazin sau din clasă diverse obiecte. N............... U................... M............... S................ T...............

37. Copilul/elevul a dat foc la lucruri, în mod deliberat. N............... U................... M............... S................ T...............

38. Copilul/elevul a distrus, în mod deliberat, obiecte aflate în proprietatea altora. N............... U................... M............... S................ T...............

39. Copilul/elevul minte pentru a obţine recompense sau pentru a evita obligaţiile. N............... U................... M............... S................ T...............

40. Copilul/elevul stă afară noaptea, în ciuda interdicţiei părinţilor. N............... U................... M............... S................ T...............

41. Copilul/elevul a fugit de acasă, peste noapte, în cel puţin două situaţii. N............... U................... M............... S................ T...............

42. Copilul/elevul lipseşte de la şcoală. N............... U................... M............... S................ T...............

80

43. Copilul/elevul îşi pierde cumpătul. N............... U................... M............... S................ T...............

44. Copilul/elevul îi înfruntă pe adulţi sau refuză să se supună regulilor adultului. N............... U................... M............... S................ T...............

45. Copilul/elevul îi enervează în mod deliberat pe alţii. N............... U................... M............... S................ T...............

46. Copilul/elevul îi blamează pe alţii pentru propriile sale greşelile sau pentru comportamentul său nepotrivit. N............... U................... M............... S................ T...............

47. Copilul/elevul este uşor de enervat de către alţii. N............... U................... M............... S................ T...............

48. Copilul/elevul este ironic sau revendicativ. N............... U................... M............... S................ T...............

49. Copilul/elevul obţine rezultate foarte slabe la educaţie fizică sau la jocuri care solicită abilităţi fizice de coordonare. N............... U................... M............... S................ T............... 50. Copilul/elevul a avut dificultăţi în şcoală cu: cititul, scrisul, aritmetica, articularea cuvintelor

(încercuiţi separat variantele care se aplică în acest caz).

N............... U................... M............... S................ T...............

51. Copilul/elevul a învăţat, mai târziu, să vorbească sau are un limbaj verbal limitat. N............... U................... M............... S................ T...............

Vă mulţumim că aţi răspuns la fiecare item în parte!

Vă rugăm să listaţi orice alte comportamente ale elevului/(pre)adolescentului, pe care le consideraţi

importante şi pe care doriţi să le abordaţi împreună cu personalul Centrului de Resurse:

............................................................................................................................. ...............................................................................

............................................................................................................................. ...............................................................................

............................................................................................................................. ...............................................................................

81

Modul 2 Anexa 5


ETALON

Tabelul de mai jos cuprinde cele mai probabile tipuri de tulburări asociate comportamentelor

şcolare, identificate prin răspunsurile (cu variantele: moderat / sever) date de către cadrul

didactic / părintele care a completat, pentru un elev / (pre)adolescent, chestionarul de screening

comportamental.

Itemii chestionarului de

screening

Tulburările care pot fi asociate comportamentelor identificate prin

răspunsurile la itemi, cu variantele: moderat / sever

Itemul 1 Sindrom de Stress Post-Traumatic

Itemul 2 Anxietate Generalizată

Itemul 3 - 4 Ticuri (vocale şi / sau motorii)

Itemii 5 - 20 Deficit de Atenţie / Hiperactivitate (ADD / ADHD)

Itemii 21 - 28 Depresie

Itemii 29 - 31 Abuz de substanţe / Dependenţă de substanţe

Itemii 32 - 43 Tulburare Antisocială

Itemii 44 – 48 Comportament Opozant sau Provocator

Itemii 49 - 51 Dizabilităţi de Învăţare

Acesta este un instrument de screening preliminar. Nu presupune faptul că un anumit scor obţinut

ar însemna automat o tulburare psihocomportamentală pe care ar avea-o elevul. Mulţi elevi au

comportamente asemenea celor descrise în acest instrument de screening, fără să prezinte o

tulburare. Diagnosticarea unei astfel de tulburări psihocomportamentale trebuie făcută exclusiv

de către un specialist (psiholog, medic psihiatru etc.), după o investigaţie amănunţită.

Jeff Q. Bostic, 2004, www.schoolpsychiatry.org. Acest instrument de screening poate fi utilizat de

către părinţi, profesori, psihologi, asistenţi sociali etc.

http://www.schoolpsychiatry.org/

82

SUGESTII PENTRU PĂRINŢI ŞI PROFESORI:

Diagnoza rămânerilor în urmă la învăţătură

Delimitări conceptuale: succesul şcolar / insucces şcolar, retardul şcolar.

Succesul şcolar – înseamnă valorificarea la maxim a capacităţilor si disponibilităţilor

biopsihice ale elevului, manifestându-se prin rezultate maxime la testele şcolare, examene,

concursuri etc. El este asociat cu realizarea de sine, cu eforturi mari, cu sacrificii, cu muncă

asiduă, din trebuinţa de autoexprimare si autorealizare, din trebuinţa de prestigiu.

Succesul şcolar presupune autocunoaştere, conştientizarea forţelor, mobilizarea în

depăşirea obstacolelor, perseverenţa in depăşirea lor. Lupta cu sine, conflictele interioare,

învingerea propriilor limite fac parte din lupta pentru succes, fiind uneori mai grea lupta

individului cu sine însuşi decât cu alţii.

În spatele succesului şcolar se află renunţări la activităţi plăcute, neliniştea şi teama de

nereuşită, ideea de evitare a eşecului.

În mod concret, succesele şcolare includ :

procent relativ mare de promovabilitate,

note bune şi foarte bune (7-10),

rezultate peste medie la examenele şi concursurile şcolare,

eficienţa capacităţii intelectuale, în concordanţă cu cerinţele contemporane

(adaptabilitate, creativitate),

integrarea socio-profesională eficientă şi rapidă, imediat după absolvirea instituţiei

de învăţământ.

Insuccesul şcolar, cu forma sa gravă de eşec şcolar, înseamnă nereuşită şcolară,

neatingerea standardelor minime necesare promovării, randament deficitar al învăţării,

sub nivelul cerinţelor şi sub nivelul propriilor capacităţi.

83

Insuccesul şcolar, cu toate formele lui de manifestare, reprezintă ansamblul pierderilor

şcolare ale căror efecte se repercutează negativ asupra integrării sociale şi profesionale şi

asupra relaţiilor de convieţuire cu semenii.

Insuccesele şcolare includ în general:

număr mare de corigenţe,

repetenţie,

exmatriculare,

abandon şcolar,

multe note sub 5 în timpul anului şcolar,

performanţe şcolare sub nivelul posibilităţilor cognitive,

integrarea socio-profesională slabă sau tardivă, etc.

Insuccesul, ca şi eşecul şcolar sunt respinse de colectivitate, de grup, mai ales la

vârste mici, reacţiile celorlalţi faţă de insucces putând fi: dispreţul, dezamăgirea,

compasiunea.

Insuccesul şcolar se manifestă, în mod concret, sub două aspecte:

1. rămânerea în urmă la învăţătură sau retardul şcolar;

2. eşecul şcolar cu cele două forme: abandon şi repetenţie.

Rămânerea în urmă la învăţătură sau retardul şcolar

Este incapacitatea temporară de a face faţă activităţilor şcolare, incapacitatea sau refuzul

de a învăţa, a nu avea rezultate în concordanţă cu capacităţile de cunoaştere ale elevului.

Rămânerea în urmă la învăţătură poate fi :

De scurtă durată, explicată prin dificultăţi temporare – oboseală, stare de boală,

revenire dificilă în activitatea şcolară după vacanţă, evenimente stresante din viaţa

84

de familie –, în acest caz fiind şanse mari de redresare; lacunele pot cuprinde o

singură temă sau un capitol dintr-o disciplină de învăţământ. Dacă rămânerea în

urmă la învăţătură nu se remediază pe parcursul unui semestru, insuficienţele

şcolare se vor manifesta prin nepriceperea de a folosi raţional operaţiile mentale,

activitatea de învăţare fiind slab organizată;

De lungă durată, cu şanse reduse de redresare, necesitând eforturi mari din partea

elevului, dar şi a celor ce vor să-l ajute, în felul acesta apropiindu-se de o formă a

eşecului şcolar. Lacunele se înregistrează la majoritatea materiilor, ritmul de

învăţare şi recuperare a materiei este extrem de scăzut sau inexistent.

Eşecul şcolar – este forma severă a insuccesului şcolar şi se manifestă prin corigenţe,

repetenţie, abandon, având consecinţe negative, virtual-profunde la nivelul personalităţii şi

integrării sociale ale elevilor. El generează izolare, ruperea elevului de grupul de suport al

clasei, sentimentul neputinţei personale, creşterea rolului şi importanţei anturajelor

nepotrivite, iar de aici: risc de vagabondaj (fugă de acasă), implicare în activităţi

predelincvente sau chiar delincvente.

Fazele eşecului şcolar sunt:

În prima fază, elevul este nemulţumit de şcoală pentru că nu înţelege lecţiile şi nu

poate rezolva temele şcolare. Ca urmare, apar primele goluri în cunoştinţe, priceperi

şi deprinderi, precum şi complexele de inferioritate, observând că ceilalţi colegi

reuşesc mai bine decât el.

Faza a doua se caracterizează prin apariţia unor lipsuri grave în cunoştinţe şi

incapacitatea elevului de a realiza independent sarcinile şcolare.

În faza a treia apar note nesatisfăcătoare, urmate de corigenţe, profesorii încearcă

unele măsuri, dar, de cele mai multe ori, fără să cunoască adevăratele cauze. Elevul

manifestă uneori revoltă, alteori face dezordine în clasă sau devine neliniştit.

Faza a patra este faza nepromovării clasei, ca urmare a eşecului încercărilor şcolii

sau familiei de a înlătura insuccesul şcolar al elevului. În unele cazuri, ca urmare a

unor deficienţe în metodele folosite de şcoală sau familie, elevul poate merge în

continuare pe o cale greşită, fiind greu de recuperat (fuga de la şcoală, vagabondaj,

refuzul de a învăţa, abandonarea şcolii, etc.).

85

În concluzie, insuccesul şcolar este acea situaţie care exprimă gradul de inadecvare dintre

nivelul dezvoltării psiho-fizice a elevului şi solicitările obiective ce i se adresează în

procesul de învăţământ.

Cauzele care determină apariţia eşecului şcolar – eşecul şcolar este rezultatul unor

cauze multiple, unele ţinând de elev, altele vizând şcoala, familia sau factori generali de

ambianţă educaţională.

Cauze ce ţin de elev:

determinări anatomo-fiziologice: diferite boli organice, deficienţe fizice sau

senzoriale;

factori psihologici individuali.

Determinările anatomo-fiziologice, trebuie menţionate deficienţele sau handicapurile

fizice sau senzoriale ce pot genera complexe de inferioritate cu efect de diminuare a

potenţialului intelectual.

Un defect fizic sau senzorial major trebuie considerat un indicator notabil în evaluarea

riscurilor rămânerii în urmă la învăţătură ale elevului, ca factor generator de nelinişte şi

stres permanente, mai ales în cazul în care elevul nu deţine un suport social şi emoţional în

grupul clasei/al familiei, de exemplu elevul supraponderal.

Factori psihologici individuali de origine endogenă, cu rol important asupra eşecului

şcolar.

Deficienţa mentală este unul dintre cei mai importanţi.

Ea este o deficienţă globală care vizează întreaga personalitate a individului: structură,

organizare, dezvoltare intelectuală, afectivă, psihomotrică, comportamental-afectivă. De

fapt, deficienţa mentală este un complex de manifestări având ca trăsătură comună

incapacitatea individului de a desfăşura activităţi ce implică operaţii ale gândirii, la un

nivelul adecvat vârstei sale cronologice.

86

Operaţiile mentale se dezvoltă într-un ritm încetinit şi rămân la un nivel scăzut faţă de

nivelul indivizilor normali de pe acelaşi palier de vârstă, astfel încât copilul face faţă cu greu

standardelor comunităţii căreia îi aparţine.

Luând în considerare criteriul coeficientului de inteligenţă (vârsta mentală/ vârsta

cronologică x100), deficienţa mentală desemnează toate formele de activitate intelectuală

situate semnificativ sub medie (QI de aproximativ 70 sau sub 70).

Astfel, diagnosticul de întârziere mintală (IM) poate fi pus dacă IQ este mai mic de 70 şi cel

puţin două din funcţiile adaptative sunt reduse semnificativ.

Tipologia handicapului mintal – putem împărţi tipurile de handicap mintal, în funcţie de

IQ (coeficient de inteligenţă) în:

intelect de limită sau liminar, cu un IQ care variază între 80-90 şi marchează graniţa

dintre normalitate şi handicap;

debilitatea mintală (handicap mintal uşor sau deficienţă mintală moderată, de

gradul I.) cu un IQ între 50 – 70/80;

handicapul mintal sever (deficienţa mintală de gradul al II-lea sau imbecilitatea ) cu

un IQ între 20 – 50;

handicapul mintal profund (deficienţa mintală de gradul al III-lea sau idioţia cu un

IQ sub 20.

Sfaturi pentru părinţi:

Verificaţi dacă dezvoltarea intelectuală a copilului este scăzută semnificativ – QI mai

mic sau egal cu 70,

Verificaţi dacă este vorba despre prezenţa simultană a deficitului adaptativ

(incapacitatea de a atinge nivelul adaptativ, al unui individ normal într-un anume

grup socio-cultural şi la o anumită vârstă) în cel puţin două dintre următoarele

domenii: comunicare, autoîngrijire, convieţuire în familie, abilităţi sociale, folosirea

resurselor comunitare, capacitatea de a decide pentru el însuşi, şcolarizare, profesie,

petrecerea timpului liber, sănătate.

87

Nu aşteptaţi vârsta de 18 ani a copilului, apelaţi cât mai devreme la un psiholog.

În şcoala de masă sunt integraţi, alături de copiii cu intelect normal, cei cu intelect de

limită şi, în anumite cazuri, cei cu retard mintal uşor. Aceştia din urmă, dacă au fost

identificaţi şi diagnosticaţi, îşi pot continua studiile alături de copiii din şcoala

normală, beneficiind de servicii educaţionale suport, profesor de sprijin şi curriculum

diferenţiat, pe baza certificatului de orientare şcolară şi profesională eliberat de

Comisia de orientare şcolară şi profesională din cadrul CJRAE (Ordinul nr. 6.552 din

13.12.2011).

Retardarea mintală uşoară este corespunzătoare unui QI de 50-55-70. Acest nivel de

întârziere mintală reprezintă cel mai larg segment al retardării mintale (aproximativ

85%) şi este în linii mari echivalent cu ceea ce se obişnuieşte a se numi ”categoria

educabililor”. Persoanele cu un nivel de retardare uşoară mintală au posibilitatea să

dobândească, în perioada preşcolară, unele abilităţi sociale (de comunicare) şi unele

abilităţi de autoservire. Până la sfârşitul adolescenţei, pot achiziţiona deprinderi

şcolare şi pot atinge nivelul educaţional specific clasei a VI-a. În decursul perioadei

adulte dobândesc deprinderi sociale şi profesionale adecvate propriei întreţineri,

dar au nevoie de supraveghere, consiliere şi asistenţă mai ales în situaţii care

angajează responsabilitatea socială.

Tulburările de învăţare

Tulburarea de învăţare reprezintă o afecţiune neurologică ce interferează cu

capacitatea unei persoane de a îngloba şi prelucra informaţii. De cele mai multe ori,

problemele se pot observa în momentul în care copilul intră în clasa I şi ritmul său de

dezvoltare este mult mai încet decât al celorlalţi copii.

Tulburările de învăţare se pot manifesta în diferite feluri:

tulburări de citire;

tulburări de scriere;

tulburări de compunere a unor texte;

tulburări de calcul mathematic.

88

La nivelul claselor V-VIII, puteţi avea suspiciunea de dislexie în cazul în care copilul:

citeşte la un nivel mai scăzut decât cel aşteptat;

inversează frecvent secvenţialitatea literelor;

discerne şi învaţă greu prefixele, sufixele, rădăcina cuvântului şi alte strategii de

citire si scriere ortografică;

are dificultăţi la scrierea ortografică, evită citirea cu glas tare;

are dificultăţi cu problemele de matematică scrise în cuvinte;

scrie ilizibil sau scrie cu dificultate;

evită sa scrie.

Există posibilitatea ca un copil să fie dislexo-disgrafic dacă manifestă:

1. Scris - citit încet, lent.

De multe ori aceşti copii trec neobservaţi, manifestă repulsie faţă de citit şi dificultăţi la

copierea unui text.

2. Dificultăţi în corelarea complexului sonor cu simbolul grafic.

Elevii afectaţi nu reuşesc să citească cuvântul ca întreg, ca entitate globală sau eşuează în

sinteza cuvintelor mari.

3. Dificultăţi în respectarea regulilor gramaticale şi caligrafice.

Elevii citesc şi scriu fără să respecte punctul, virgula, semnele de punctuaţie în genere.

4. Omisiuni de litere, grafeme, cuvinte.

Sunt frecvente la copiii ce prezintă tulburări de pronunţie asociate.

5. Substituiri şi confuzii de litere, grafeme, cuvinte.

6. Adăugiri de litere, grafeme, cuvinte. Se poate asocia cu dereglări ale atenţiei şi de

percepţie, cu exacerbări ale motricităţii.

7. Contopiri şi comprimări de cuvinte, textul este ilizibil, înţelegerea deficitară.

8. Nerespectarea spaţiului paginii, scrierea şi suprapunerea rândurilor.

89

Discalculia

Reprezintă o tulburare a abilităţii aritmetice, capacitatea matematică a copilului fiind sub

cea corespunzătoare pentru vârsta şi inteligenţa lui. Copiilor care au discalculie le este

dificil să facă un calcul matematic, ei dezvoltând strategii de ajutor (numără pe degete,

grupează, etc.), au greutăţi în învăţarea numerelor, în scrierea lor, în înţelegerea

conceptelor de combinare şi separare, în folosirea semnelor şi operarea cu ele, în

reprezentarea grafică a informaţiei. Deseori eşuează în a efectua adunări, scăderi, înmulţiri

şi împărţiri. Nu se descurcă bine şi nu înţeleg cum să folosească banii.

Hiperactivitatea cu deficit de atenţie (ADHD)

Este o afecţiune neurobiologică manifestată prin deficit de atenţie cu impulsivitate sau/şi

hiperactivitate. Manifestările sunt sesizate de timpuriu de către părinţi sau cadre didactice.

Simptomele centrale ale ADHD sunt deficitul de atenţie cu/fără hiperactivitate-

impulsivitate. Hiperactivitatea şi impulsivitatea sunt mai des întâlnite la băieţi în timp ce la

fete se descrie mai frecvent deficitul de atenţie. În practica curentă sunt identificaţi de trei

ori mai mulţi băieţi cu ADHD, explicaţia fiind că aceştia prezintă de obicei toate cele trei

simptome centrale în timp ce fetele nu prezintă întotdeauna factorul hiperactivitate şi pot

rămâne astfel nediagnosticate.

Cum recunoaştem simptomele acestei tulburări?

deficitul de atenţie se recunoaşte prin faptul că: elevul manifestă dificultăţi în a-şi

menţine atenţia şi concentrarea; nu pare a asculta când i se vorbeşte, este distras cu

uşurinţă, face greşeli din neatenţie, i se pare dificil să-şi organizeze sau să-şi ducă

sarcinile la bun sfârşit, evită efortul mental susţinut, pierde lucruri cu uşurinţă.

hiperactivitatea-neastâmpărul: elevul are dificultăţi în a se juca în mod liniştit, îi este

greu să stea la locul său, este în permanenţă pe picior de plecare, se comportă de

parcă ”ar avea motor”, vorbeşte excesiv, aleargă agitat şi în mod nepotrivit.

impulsivitatea: elevul îşi aşteaptă cu greu rândul, îşi întrerupe frecvent

interlocutorul, dând răspunsuri înainte ca întrebarea să fie încheiată, nu respectă

instrucţiunile.

90

Simptomele ADHD debutează înainte de vârsta de 7 ani, adesea manifestându-se cu

intensitate în primii doi ani de şcoală. De aceea, este indicat ca învăţătorii care

suspectează prezenţa acestei afecţiuni la un elev din clasă, să solicite părinţilor

acestuia consultarea unui medic specialist, de obicei un specialist în neuropsihiatrie

infantilă.

Atenţie! Dacă ADHD nu este identificat şi tratat în mod adecvat, copiii afectaţi pot avea

risc crescut de:

subapreciere, lipsa încrederii în sine;

performanţe şcolare diminuate;

depresie;

dificultăţi în stabilirea prieteniilor şi relaţiilor inter-umane.

Cum interferează ADHD cu activitatea şcolară?

Un copil cu ADHD este la fel de inteligent, creativ şi iubitor ca toţi ceilalţi. Totuşi,

dacă nu este diagnosticat la timp, din cauza manifestărilor ADHD, se va confrunta cu mai

multe dificultăţi şcolare decât ceilalţi copii, afecţiunea devenind în timp o mare problemă

pentru el şi pentru întreaga familie: poate rămâne cu o educaţie deficitară, din cauza

dificultăţilor de adaptare la mediul şcolar, se poate transfera de la o instituţie şcolară la

alta, în speranţa găsirii unui context şcolar care să i se potrivească, e posibil să nu-şi

finalizeze studiile gimnaziale sau liceale, poate avea un anturaj cu probleme

comportamentale.

Cauze ce ţin de familie

Stress-ul, situaţiile de conflict / de frustrare.

Din păcate, traiectoria individuală de viaţă poate supune copilul unor stări de criză a

familiei din care acesta face parte (conflicte, certuri frecvente, deces, divorţ, boală, etc.)

determinându-i stări depresive, defavorabile, care îi pot dezorganiza sau inhiba

comportamentul şcolar, sub raport intelectual sau voliţional. De cele mai multe ori, aceste

stări psihice apar sub influenţa unor situaţii de conflict sau frustrare severe în care este

plasat copilul. Astfel, în familie poate exista o situaţie de autoritate excesivă, abuzivă,

91

agresivă, care descurajează nevoia copilului de comunicare sinceră cu familia. Apoi, există

copiii aflaţi în situaţii de abuz emoţional, fizic, economic, puşi să acţioneze într-un mod

neconform cu vârsta şi dezvoltarea lor psiho-emoţională. Funcţiile cognitive se vor resimţi

în urma acestor tensionări, nelinişti, nesiguranţe ale persoanei.

Când conflictul trăit de copil devine extrem de puternic, indiferent care ar fi cauza

lui, apar condiţiile unei tulburări nevrotice. Copilul va intra, ca urmare, într-un cerc vicios,

generând la rândul său conflicte, potenţându-şi tensionarea, încordarea sau frustrarea,

simţindu-se persecutat, neajutorat şi devenind egoist, hipersensibil, agresiv.

Copilul provenit dintr-un mediu familial favorizant, beneficiază, chiar de la începutul

şcolarităţii, de un capital cultural identic sau foarte apropiat de cultura vehiculată de şcoală,

cea ce îi va asigura succesul şcolar şi mai târziu, pe cel profesional.

Prin comparaţie cu aceste familii, cele cu mediu defavorizant nu pot să asigure copiilor

referinţele culturale minime, necesare pentru a valorifica eficient oferta şcolară existentă.

Mai mult chiar, copiii aparţinând unor medii defavorizante sunt educaţi într-o cultură

diferită de cultura dominantă oferită de şcoală, în familie ei achiziţionând valori, atitudini,

stiluri de muncă diferite de cele care conduc la succesul şcolar şi ulterior, cel social. Astfel

de copii au toate şansele să intre în conflict cu stilul cognitiv şi cu normele vehiculate de

şcoală, deoarece ei le vor percepe ca străine, diferite de cele ale mediului lor de existentă,

de unde şi atitudinile lor de protest sau de abandon şcolar.

Starea materială bună a familiei este, de asemenea, un predictor important al reuşitei

şcolare, disponibilităţile materiale existente putând susţine şcolarizarea (taxe, rechizite,

cărţi) şi crearea condiţiilor necesare continuării studiilor de lungă durată.

În familiile sărace, copiii optează pentru cicluri şcolare de scurtă durată şi pentru profesii solicitate imediat pe piaţa forţei de muncă. Cauze ce ţin de şcoală Aproape orice investigaţie a eşecului şcolar va găsi o relaţie între frecvenţa acestuia şi unii

factori şcolari:

rigiditatea ritmurilor de învăţare, obligativitatea asimilării conţinuturilor

învăţământului în acelaşi timp pentru toţi elevii, ignorându-se dificultăţile pe care le

întâmpină cei cu ritmuri mai lente;

92

diferenţele semnificative existente între profesori şi chiar şcoli în ce priveşte natura

şi nivelul exigenţelor cognitive manifestate de elevi;

abordări educative de tip exclusiv frontal, care acordă prioritate clasei sau

obiectivelor generale ale predării dar nu şi particularităţilor psihologice ale elevilor

care ştim că individualizează actul perceperii şi prelucrării informaţiilor;

mărimea clasei de elevi: numărul mare de elevi dintr-o clasă face dificilă obţinerea

co-participării elevilor la procesul predării şi al desfăşurării lecţiei;

stiluri didactice deficitare: de exemplu suprasolicitarea intelectuală şi nervoasă a

elevilor prin exces de sarcini didactice; rigiditatea intelectuală (pretenţia impusă

elevului de a nu se abate de la litera manualului sau de la explicaţiile oferite la ore);

folosirea excesivă la clasă a exerciţiilor şi a procedeelor didactice aplicative în

detrimentul activităţilor de predare propriu-zisă a noţiunilor, principiilor;

subiectivitatea în evaluarea activităţii elevilor (manifestarea unor preferinţe sau

aversiuni);

deficienţe privind resursele şcolare şi managementul general al învăţământului:

absenţa laboratoarelor de ştiinţe, calitatea precară a echipamentelor şcolare şi a

programelor de învăţământ, organizarea şi funcţionarea deficitară a zilei de şcoală, a

săptămânii de lucru, climatul tensionat din şcoală, inerţia manifestată de unele

conduceri şcolare etc.;

neadecvarea predării la stilul de învăţare al elevului.

Tulburările de învăţare se pot manifesta în diferite feluri:

tulburări de citire (dislexia);

tulburări de scriere (disgrafia);

tulburări de compunere a unor texte (dislexo-disgrafia);

tulburări de calcul matematic (discalculia).

93

Alte tulburări, din cauza cărora elevii pot risca insuccesul şcolar:

hiperactivitatea cu deficit de atenţie (ADHD);

depresia;

ş.a.

Fazele eşecului şcolar sunt:

În prima fază, elevul este nemulţumit de şcoală, pentru că nu înţelege lecţiile şi nu

poate rezolva temele şcolare. Ca urmare, apar primele goluri în cunoştinţe, priceperi

şi deprinderi, precum şi complexele de inferioritate, observând că ceilalţi colegi

reuşesc mai bine decât el.

Faza a doua se caracterizează prin apariţia unor lipsuri grave în cunoştinţe şi

incapacitatea elevului de a realiza independent sarcinile şcolare.

În faza a treia apar note nesatisfăcătoare, urmate de corigenţe, profesorii încearcă

unele măsuri, dar, de cele mai multe ori, fără să cunoască adevăratele cauze. Elevul

manifestă uneori revoltă, alteori face dezordine în clasă sau devine neliniştit.

Faza a patra este faza nepromovării clasei, ca urmare a eşecului încercărilor şcolii

sau familiei de a înlătura insuccesul şcolar al elevului. În unele cazuri, ca urmare a

unor deficienţe în metodele folosite de şcoală sau familie, elevul poate merge în

continuare pe o cale greşită, fiind greu de recuperat (fuga de la şcoală, vagabondaj,

refuzul de a învăţa, abandonarea şcolii etc.).

În concluzie, insuccesul şcolar este acea situaţie care exprimă gradul de nepotrivire dintre

nivelul dezvoltării tale psiho-fizice şi solicitările obiective ale şcolii.

94

Modul 3: CONSILIEREA PĂRINŢILOR ŞI CADRELOR DIDACTICE ÎN VEDEREA ADAPTĂRII METODELOR DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE

PENTRU LUCRUL CU ELEVII CARE ÎNREGISTREAZĂ INSUCCES ȘCOLAR

TEMA: Sunt un părinte de vocaţie?

SCOP:

Identificarea propriilor strategii de relaţionare cu

copiii in situaţii de impas;

Exersarea unor strategii noi de gestionare a

situaţiilor problematice;

Stimularea creativităţii părinţilor în relaţionarea cu

adolescenţii;

Abilitarea părinţilor şi cadrelor didactice pentru

susţinerea emoţională a elevilor care înregistrează

insucces şcolar şi/sau alte dificultăţi asociate.

SUPORT TEORETIC:

Handout părinţi, elevi şi profesori


ACTIVITATEA 1 SUNT CONSILIERUL COPILULUI MEU / ROLUL MEU ÎN

EDUCAŢIA COPILULUI

ACTIVITATEA 2 CUM SĂ FIU UN PĂRINTE „SUFICIENT” DE BUN

ACTIVITATEA 3 COOPERÂND, GĂSIM SOLUŢII!

95

ACTIVITATEA 1 SUNT CONSILIERUL COPILULUI MEU / ROLUL MEU ÎN

EDUCAŢIA COPILULUI


Să stabilească rolul părinţilor în educaţia copiilor;

Să precizeze problemele de comportament ale

copiilor;

Să înveţe cum să acţioneze pentru a schimba

comportamentul problematic al copilului.

Beneficiari:

Părinţii şi cadrele didactice

Durata:

2h şi 30 min – 3h


Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Coli de scris, anexele 1 ,2, 3, 4, 5 şi instrumente de scris.



Formatorul îi motivează pe participanţi pentru implicarea în

activitate, precizând următoarele aspecte: trecerea de la o

extremă la alta în relaţia cu proprii copii (de la tolerarea

oricărui comportament al copilului, la severitate în exces)

generează stări de confuzie, de nesiguranţă pentru aceştia, care

vor fi tentaţi să recurgă la comportamente indezirabile.

De aceea, ne propunem abordarea dificultăţilor specifice

copilăriei, cu delicateţe, înţelegere şi diplomaţie, dar mai ales cu

propunerea unor modalităţi concrete de intervenţie, în situaţii

problematice.

96

b) Studiu de caz – ,,Cum ar fi, dacă…?”

Părinţii sunt invitaţi să analizeze situaţia ilustrată de studiul de

caz (anexa 1) şi să răspundă, cu sinceritate, întrebărilor lansate

de formator, descriind propriul mod de a reacţiona în situaţia

descrisă.

c) Care este rolul părinţilor în educaţia copiilor?

Unul dintre formatori îi invită pe părinţi să precizeze dacă sunt

momente când consideră că educaţia copiilor este

responsabilitatea şcolii, mai ales după o anumită vârstă (ex.

după şapte ani).

Părinţii sunt solicitaţi să precizeze dacă există situaţii în care

numai şcoala ar putea ,,schimba” anumite comportamente

problematice cu care se confruntă copiii şi în cazul în care

răspunsurile sunt afirmative, vor oferi exemple concrete.

Formatorul va valida situaţiile obiective, menţionate de părinţi

şi va sublinia rolul determinant al şcolii, în anumite situaţii,

menţionând şi importanţa demersurilor comune, şcoală –

familie, în acest sens.

Formatorul invită participanţii să discute despre rolurile cheie

ale părinţilor în educarea copiilor (anexa 2) şi să ofere

exemple concrete, din propria dumnealor experienţă cu copiii.

Fiecare părinte va fi încurajat să prezinte propria tendinţă în

ceea ce priveşte rolul adoptat, în mod preponderent, în

educarea copilului său şi dificultăţile cu care se confruntă,

atunci când încearcă să armonizeze cele două roluri.

Părinţii sunt încurajaţi în vederea identificării unor soluţii

concrete, pe care le-ar putea adopta în depăşirea obstacolelor

prezentate, împărtăşind grupului experienţe pozitive, în acest

sens (cum au procedat atunci când unul dintre roluri – de

sprijin/de control – a fost predominant şi la ce soluţii au apelat,

pentru a relaţiona într-o manieră optimă cu propriul copil).

d) Problemele de comportament ale copiilor în familie

Formatorul va preciza faptul că părinţii se află adesea în

căutarea unor soluţii adecvate, pentru a veni în întâmpinarea

97

aşteptărilor acestora, dar şi a depăşirii situaţiilor problematice

cu care se confruntă.

Întrucât există şi părinţi care se declară ,,depăşiţi de situaţie”,

formatorul face această precizare, tocmai pentru ca grupul să se

simtă securizat, în sensul că dacă au gândit astfel anterior, ,,nu

sunt singurii”.

Formatorul le propune părinţilor să realizeze exerciţiul inclus

în anexa 3, indicând trei probleme de comportament ale

propriului copil şi tot atâtea soluţii care pot fi aplicate.

Formatorii vor discuta cu părinţii, despre modalităţi concrete

de a gestiona aceste situaţii-problemă, oferindu-le consiliere, în

raport cu modul în care şi-ar putea consilia ei înşişi copiii aflaţi

în dificultate.

Formatorii vor apela la datele oferite de fişa de documentare

(anexa 4), pentru a pune în discuţie câteva mituri şi importanţa

corectării acestora.

e) Cum redefinim comportamentul problematic al

copilului

Formatorul va face câteva precizări referitoare la maniera de a

rezolva problemele de comportament ale copiilor.

Pentru aceasta, este necesar să ne propunem obiective de

schimbare:

Realizabile, realiste. Ex.: dacă un copil abia reuşeşte să ia o notă de trecere, nu ne propunem să încheie anul şcolar următor cu media zece!

Adecvate. Ex.: nu refuzăm copilului posibilitatea de a se informa, utilizând Internetul, dar îi putem cere să petreacă numai un anumit interval de timp, în faţa calculatorului.

Observabile. Este bine să ne raportăm la evenimente şi la comportamentul copilului, evitând interpretările.

Măsurabile. De exemplu, dacă dorim ca fiul nostru să meargă să se odihnească mai devreme, trebuie să stabilim ora la care ar trebui să se întâmple acest lucru.

98

Formatorul va oferi câteva exemple de redefinire a

comportamentului problematic al copilului:

„Nu înveţi nimic!” –„Mi-ar plăcea să te străduieşti mai mult”

„Eşti foarte dezordonat!” – „Vreau ca în fiecare week-end să îţi

aranjezi lucrurile din camera ta.”

„Eşti un copil rău, care face numai prostii!” – „M-aş bucura să faci

cât mai multe lucruri bune, săptămâna aceasta.”

Părinţii sunt invitaţi să menţioneze câteva modalităţi de

reformulare a comportamentelor problematice precizate într-o

secvenţă anterioară, conform modelului prezentat de formatori.

Valorizarea experienţei – Părinţii vor primi o listă cu situaţii

problematice (anexa 5) şi vor fi invitaţi să ,,demonstreze” în ce

fel rezolvă situaţiile date.

Feed-back – Formatorul face aprecieri privind implicarea

părinţilor în derularea activităţii, astfel încât aceştia să

gestioneze, cu uşurinţă, situaţiile problematice, în relaţionarea

cu proprii copii.

ACTIVITATEA 2 CUM SĂ FIU UN PĂRINTE „SUFICIENT” DE BUN?


Să descopere împreună (părinţi şi copii) în ce fel

doresc să fie ajutaţi atunci când trec printr-o situaţie

dificilă (absenteism, conflicte cu un profesor/coleg,

comportamente disruptive etc.);

Părinţii să identifice strategiile proprii de gestionare

a unor comportamente problematice ale copiilor;

Să listeze modalităţi adecvate de soluţionare a unor

astfel de probleme .

Beneficiari:

Părinţii şi elevii

99

Durata:



Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Coli A3, markere, anexele 6, 7, flipchart, un coşuleţ/cutie,

10 fulare/eşarfe.



Formatorul prezintă obiectivele activităţii şi îi motivează pe

participanţi pentru implicarea în activitate.

b) Exerciţiu de spargerea gheţii – Ruleta magică

Participanţi: părinţi şi copii. Pot participa şi formatorii.

Formatorul va pregăti bileţele (un număr cel puţin egal cu

numărul participanţilor) pe care va scrie câte un subiect despre

care participanţii să vorbească. Fiecare participant va extrage

din cutie/coşuleţ un bileţel, va citi cu voce tare cerinţa şi va

răspunde apoi la întrebarea extrasă. Participanţii sunt

încurajaţi să vorbească, fără a se face presiuni în cazul în care

aceştia nu pot să răspundă.

Exemple de întrebări: Care este unul dintre cele mai plăcute

momente pe care le-ai petrecut cu familia ta anul trecut? Care

este una dintre tradiţiile familiei tale? Enunţă trei calităţi pe

care le admiri în mod special la tatăl tău? Care este una dintre

cele mai fericite amintiri ale tale? (anexa 6).

c) Identificarea nevoilor copiilor şi a strategiilor

folosite de părinţi

Fiecare participant va primi o fişă de lucru pe care o va

completa individual. Fişa de lucru, pentru copii (anexa 7),

surprinde aşteptările copiilor privind atitudinea părinţilor când

apar situaţii problematice.

100

Fişa de lucru, pentru părinţi (anexa 7), pune părinţii în situaţia

de a identifica propriile strategii de a gestiona situaţiile

problematice din viaţa propriilor copii, situaţii care pot afecta

întregul sistem familial.

După completarea fişelor, în diade părinte-copil, se va purta o

discuţie privind concordanţa dintre ce aşteaptă copiii şi în ce fel

îi ajută părinţii. Discuţia are ca scop conştientizarea nevoilor,

armonizarea relaţiilor dintre părinţi şi copii, astfel încât să

poată gestiona împreună situaţii problematice din viaţa lor.

d) Identificarea unor strategii de abordare a situaţiilor

problematice

Pentru această activitate, copiii vor fi împărţiţi în două grupe,

iar părinţii în două grupe. Formatorul le cere să reflecteze

asupra discuţiei şi să noteze pe o foaie A3, modalităţile cele mai

adecvate, pentru a gestiona situaţii de criză. Se face apoi

prezentarea acestora, de către fiecare grupă. Formatorul

extrage concluziile şi vine cu completări, dacă este cazul. Copiii

pot identifica aspecte precum: vorbim pe un ton respectuos,

folosim formule de politeţe, ne respectăm promisiunile, suntem

sinceri, respectăm opinia fiecăruia, cerem ajutor, etc. Părinţii, la

rândul lor pot identifica soluţii precum: avem răbdare să îi

ascultăm când ne povestesc despre activităţile lor, le vorbim

calm, nu dăm pedepse fizice şi mai ales, nu-i pedepsim când

suntem nervoşi pentru că dăm pedepse exagerate care rămân

doar spuse, încurajăm copiii să ceară ajutor, le câştigăm

încrederea, îi implicăm în luarea unor decizii, îi supraveghem,

etc. ...

Valorizarea experienţei – În diade, părinte-copil, copilul legat

la ochi va fi ghidat de către părinte prin spaţiul de desfăşurare a

activităţii, unde se va amenaja un traseu cu obstacole (un

ghiozdan, un ghiveci, un scaun etc.). Perechile lucrează pe rând.

Se inversează rolurile. După ce fiecare participant a parcurs

traseul în ambele roluri, va descrie cum s-a simţit, în care

situaţie s-a simţit mai bine: când a fost ghid sau a fost „orb”, în

ce fel încrederea în partener l-a ajutat să treacă de obstacole. Se

va face legătura cu situaţii reale de viaţă în care solicităm

ajutorul persoanelor în care avem încredere, pe care ne bazăm.

101

Părinţii vor conştientiza cât de important este să fie percepuţi

de copii ca persoane puternice, mature pe care se pot baza

atunci când au nevoie de ajutor.

Feed-back – Formatorul face aprecieri privind implicarea

tuturor participanţilor în buna organizare şi derulare a

activităţii, astfel încât fiecare participant să optimizeze

abilităţile de comunicare şi de gestionare a situaţiilor de criză

din viaţa adolescenţilor.

ACTIVITATEA 3 COOPERÂND, GĂSIM SOLUŢII!


Să exerseze strategii de soluţionare a

comportamentelor problematice ale adolescenţilor;

Să diferenţieze particularităţile comunicării

constructive de cele ale comunicării distructive;

Să identifice modalităţi proprii de setare şi aplicare a

regulilor în propria familie;

Să identifice caracteristici ale relaţiei cu adolescentul

care să permită părinţilor cunoaşterea anturajului

acestora;

Să descopere beneficiile cooperării.

Beneficiari:

Părinţii şi elevii

Durata:

2h şi jumătate – 3h

Loc de desfăşurare

Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Coli A4, markere, anexele: 8, 9,10, flipchart, foarfecă, lipici, cinci plicuri mici.

102



Participanţii citesc următoarele proverbe scrise pe flipchart şi

explică înţelesul acestora:

- „Vorba dulce mult aduce”; - „Ceea ce vei semăna, aceea vei aduna”, „Pomul când e

mic se îndreptează”; - „Spune cu cine umbli ca să-ţi spun cine eşti”.

Formatorul va concluziona că printre modalităţile de a face faţă

provocărilor adolescenţei, se remarcă: comunicarea

constructivă, setarea şi respectarea unor reguli, precum şi

supravegherea anturajului copilului. Scopul întâlnirii este acela

de a învăţa cum să utilzăm eficient aceste strategii în educaţia

adolescenţilor.

b) Joc de rol – Comunicarea constructivă (la activitate

participă părinţi şi copii).

Formatorul solicită două echipe a câte 3 voluntari, un adult şi

doi copii, care să interpreteze rolurile: povestitorul, Andrei şi

mama lui Andrei.

Aceştia sunt scoşi din sală şi timp de 5 minute repetă scenariul

(anexa 8). Prima echipă de „actori” va interpreta varianta

„negativă” a scenariului, iar cealaltă echipă, varianta „pozitivă”.

Între timp, ceilalţi participanţi sunt împărţiţi în două echipe

(părinţi şi copii).

Prima echipă va observa şi va nota pe o coală A3 aspecte ale

comunicării distructive şi consecinţele acesteia (varianta

negativă a scenariului), iar cea de-a doua echipă va nota aspecte

ale comunicării constructive şi consecinţele acesteia (varianta

pozitivă a scenariului).

Formatorul identifică împreună cu participanţii, forme de

comunicare constructivă (comunicarea deschisă, sinceritatea,

atitudinea empatică şi respectul faţă de ceilalţi, exprimarea

deschisă a sentimentelor şi nevoilor, ascultarea celui care

vorbeşte, păstrarea tonului liniştit al vocii, exprimarea opiniei

fără a critica opiniile celorlalţi, clarificarea şi nu evitarea

problemelor etc.) şi forme ale comunicării distructive

(transmiterea unor mesaje confuze - una spune şi altceva

103

exprimă nonverbal, vorbitorul afişează o atitudine de

superioritate punându-şi iterlocutorul într-o poziţie de apărare,

folosirea de reproşuri, acuzaţii şi afirmaţii generalizatoare în

care apar frecvent cuvintele „niciodată”,”întotdeauna”,

interpretarea gândurilor celuilalt, blamarea, critica, atacul,

tendinţa de a monologa, etc.).

c) Setarea regulilor (la activitate participă părinţi şi copii)

Întrebaţi copiii ce jocuri sportive le plac apoi rugaţi-i să vă

povestească cum se joacă. Alegeţi un sport sau un joc practicat

şi cunoscut de copii apoi identificaţi împreună ce reguli se

respectă în timpul jocului, de ce este nevoie de acestea şi ce se

întâmplă dacă acestea nu sunt respectate. Concluzionaţi că rolul

regulilor este de a clarifica cum să ne comportăm în anumite

situaţii şi aşa cum jocurile au reguli care reglementează

comportamentul participanţilor, tot aşa, în familie, pentru a

evita neînţelegerile şi haosul, este important să stabilim reguli.

Copii vor nota pe o coală A4 ce reguli au stabilit în familiile lor,

privind relaţia dintre adulţii din familie şi copii. Informaţiile

individuale le discută apoi în perechi sau grupuri. Formatorul

notează pe flipchart câteva dintre acestea.

În acest timp, părinţii vor primi fişa de documentare: Stabilirea

regulilor (anexa 9) şi, folosind metoda Sinelg, în timpul lecturii,

vor nota cu „√” informaţiile cu care sunt de acord, cu „?”

informaţiile confuze, cu „+” informaţiile noi, cu „-” informaţiile

cu care nu sunt de acord. Se discută apoi pe baza notiţelor

acestora.

Joc de rol – rugaţi doi voluntari, un copil şi un părinte să

stabilească şi să negocieze o regulă de comportament (ora de

sosit acasă, numărul de ore petrecut la calculator, etc.) Ceilalţi

participanţi vor fi observatori putând să ajute cu completări

constructive.

d) Supravegherea anturajului copilului ( părinţi ţi copii)

În această parte a activităţii, formatorul va facilita o dezbatere

între părinţi şi copii, urmărind următoarele aspecte (se pot

adăuga şi altele):

104

- Ce aspecte ale comportamentului copiilor sunt supravegheate mai frecvent de părinţi;

- Cum influenţează natura relaţiei dintre copii şi părinţi accesul părinţilor la informaţii despre anturajul copiilor, preocupările din timpul liber, viaţa şcolară;

- Cum se păstrează echilibrul între supravegherea şi observarea copilului şi dezvoltarea autonomiei acestuia;

- Experienţe de împărtăşit.

Valorizarea experienţei – Se împarte grupul de participanţi în

cinci grupe, părinţi şi copii împreună. Înainte de începerea

activităţii, formatorul va pregăti câte un set de pătrate pentru

fiecare grupă, decupându-le după schemă (anexa 10). Părţile

se grupează după litere şi se pun într-un plic sau se prind cu o

clemă. Fiecare grup va primi câte un plic marcat cu una dintre

litere – A, B, C, D sau E. Formatorul le spune sarcina: fiecare

echipă va face 5 pătrate de mărime egală respectând

următoarele reguli:

- Nu au voie să comunice unii cu alţii nici verbal, nici nonverbal;

- Nu au voie să dea sau să ia unul de la altul figuri, ci doar să pună figurile de care nu au nevoie în mijlocul mesei. Au voie însă să ia figuri din mijlocul mesei.

După ce toţi participanţii au înţeles regulile, lucrul începe.

Participanţii sunt lăsaţi să descopere singuri că nu pot îndeplini

sarcina dacă nu cooperează şi vor conştientiza importanţa

cooperării în relaţia părinte – copil dar şi în alte contexte de

viaţă.

Feed-back – Formatorul face aprecieri privind motivarea

participanţilor pentru găsirea unor soluţii creative de

soluţionare a situaţiilor de criză ce pot să apară în viaţa

adolescenţilor.

105

Modul 3 Anexa 1

Studiu de caz

„Daniel este elev în clasa a VI-a, cu rezultate slabe la învăţătură, datorate lipsei sale de

interes faţă de şcoală.

Face parte dintr-o familie cu trei copii. Mama sa este foarte tolerantă, Daniel fiind

singurul băiat şi mezinul familiei. Ea este casnică şi îşi dedică o mare parte a timpului

său urmăririi programelor TV.

Tatăl lui Daniel este un om autoritar, care adesea respinge un punct de vedere diferit de

al său. Consideră că mama este cea care trebuie să se ocupe de treburile casei şi de

copii. El reuşeşte să câştige mulţi bani, fără a avea o educaţie aleasă; nu pune prea mare

accent pe rolul şcolii în dezvoltarea copiilor săi.

Surorile lui Daniel sunt deja adulte şi şi-au întemeiat propriile familii. Ele comunică

destul de rar cu fratele lor şi cu familia, în general.

Singurii prieteni ai lui Daniel sunt doi băieţi de liceu, din cartier, cu care îşi petrece mult

timp, până seara, târziu, când este chemat de tatăl său, acasă.

Dirigintele lui Daniel îi sună pe părinţi şi îi invită la şcoală, anunţându-i că fiul lor a

înregistrat un număr semnificativ de absenţe, fiind în pericol de exmatriculare.” Întrebări utile, în realizarea analizei situaţiei expuse:

1. Cum credeţi că vor reacţiona părinţii lui Daniel, la aflarea veştii transmise de

diriginte?

2. Care sunt cauzele care au condus la o astfel de situaţie ?

3. Ce aţi simţi, la aflarea unei veşti similare, despre fiul / fiica dvs. ?

4. Cum aţi proceda, la aflarea unei veşti similare, despre fiul / fiica dvs. ?

5. Cum v-aţi comporta cu acesta / aceasta ?

106

Modul 3 Anexa 2

Fişă de documentare

Rolurile cheie ale părinţilor în educarea copiilor sunt cele de sprijin şi cele de control.

*Rolul de sprijin

Toţi avem nevoie de sprijin din partea familiei, mai ales în situaţii critice, ca atunci când

avem de luat o decizie importantă, când pierdem o persoană dragă, când trecem prin

situaţii dificile la şcoală sau la locul de muncă, etc.

În aceste situaţii, familia asigură suportul de care avem nevoie.

Rolul de sprijin se regăseşte atât în confortul fizic al copiilor (satisfacerea trebuinţelor

bazale, prin asigurarea unei alimentaţii corespunzătoare, prin asigurarea vestimentaţiei,

etc.), cât şi în confortul psihic, constând în afecţiune, înţelegere, încurajare, aprobare.

*Rolul de control

De când copiii sunt foarte mici, părinţii încearcă să-i disciplineze, să-i înveţe care sunt

regulile de comportare în viaţa zilnică şi să-i ajute în internalizarea acestora.

Cu cât rolul de control se caracterizează printr-o ,,supraveghere atentă, dar discretă”, cu

atât copiii vor fi mai cooperanţi, în caz contrar confruntându-ne cu manifestări ale

,,opoziţiei”.

Ambele roluri au un efect benefic asupra copiilor, în măsura în care părinţii reuşesc să le

îmbine într-un mod armonios, pentru că aplicarea unui control excesiv îi face pe copii să

intre în defensivă, în timp ce un rol de sprijin, exercitat constant, poate duce la relaxare, la

pasivitate, în detrimentul implicării, al motivării participării şi al câştigării autonomiei, al

dezvoltării responsabilităţii, de către copii.

Dificultăţile întâlnite de părinţi, în educaţia copiilor, se remarcă şi în încercările de a găsi un

punct de echilibru între aceste două roluri, cel de control şi cel de sprijin, dar găsirea

echilibrului vizat, poate reprezenta o sursă de satisfacţii.

107

Modul 3 Anexa 3

Fişă de lucru pentru părinţi

Precizaţi trei probleme de comportament ale copilului dvs:

Menţionaţi cel puţin o soluţie pe care o puteţi pune în practică, pentru corectarea fiecărui comportament problematic prezentat

1.

2.

3.

108

Modul 3 Anexa 4


Cum îi consiliem pe părinţi, pentru a deveni consilieri ai propriilor copii ?

Mituri

„Dacă ai bani, ai şi educaţie”

O educaţie excesiv de tolerantă îi poate face pe copii să creadă că totul le este permis, că

totul li se cuvine fără prea mari eforturi şi că tot ceea ce îşi doresc trebuie să li se

îndeplinească, indiferent de costuri.

Copiii vor încerca să facă lucruri ieşite din comun, fie pentru a câştiga atenţia părinţilor, fie

pentru a-i pedepsi, iar banii primiţi în exces, pot dăuna.

Chiar dacă le oferim copiilor tot ce-şi doresc, trebuie să ne amintim că de cele mai multe ori,

copiii nu au nevoie doar de bani, ci de dragostea părinţilor, de modelul lor, de educaţie.

„Dacă am două joburi, câştig mai mulţi bani şi copilului meu nu-i va lipsi nimic”

Unui astfel de copil, îi vei lipsi chiar TU, cel care i-a dat viaţă !

În prezent, părinţii sunt din ce în ce mai ocupaţi şi nu mai au timp să stea de vorbă cu copiii

lor. Lipsa de comunicare poate da copilului sentimentul că nu este înţeles, că părinţii lui nu

sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă cu el, mai ales că la această vârstă oscilează între

sentimente de încredere şi neîncredere, între stări de tristeţe şi bucurie, nu pune la îndoială

ceea ce află de la alţii şi vrea să experimenteze, să încerce lucruri noi, chiar dacă asta

înseamnă să-şi rişte viaţa.

„Dacă îi acord câteva minute copilului meu, la finalul săptămânii, este suficient!”

Este important să acordăm copiilor cât mai mult timp, să stăm zilnic de vorbă, să îi

ascultăm, să le înţelegem stările prin care trec, să îi ajutăm să depăşească mai uşor situaţiile

dificile.

Copiii au nevoie să fie ascultaţi, au nevoie să ştie că într-adevăr ne preocupă situaţiile de

viaţă prin care uneori trec şi că suntem alături de ei.

109

,,La această vârstă, copilul nu poate avea nicio problemă”

Părinţii pot învăţa să acorde importanţa cuvenită evenimentele pe care proprii copii le

consideră importante sau chiar decisive pentru evoluţia lor. Minimizarea importanţei unei

situaţii, de către părinte, îl poate face pe copil să creadă că el însuşi nu contează, nu este

important pentru părintele lui.”

,,Este bine să îi ascund copilului sentimentele mele pentru el”

Teama de a deveni vulnerabili în faţa copiilor lor, îi determină pe unii părinţi să îşi

mascheze afecţiunea şi să afişeze o răceală pe care copiii nu o înţeleg şi pentru care se pot

autoculpabiliza.

Spune-i copilului tău cât de mult îl iubeşti !

,,Dacă îl laud pe copilul meu, sigur se va schimba în rău”

Asigurarea copilului că este apreciat şi confirmarea lucrului bine făcut, atunci când este

cazul, îl poate ajuta pe acesta să îşi dezvolte încrederea în sine, atât de necesară.

,,Dacă a făcut ceva rău, trebuie neapărat pedepsit”

Aplicarea unei pedepse pe care copilul nu o înţelege şi pe care o consideră nedreaptă, îl

poate face pe acesta să se îndepărteze de familie şi chiar să persevereze.

Analizaţi cu calm situaţia, aflaţi cauzele care au generat-o şi fiţi aliatul copilului, în

înţelegerea deciziilor eronate / a comportamentelor care trebuie corectate şi susţineţi-l în

acest demers.

110

Modul 3 Anexa 5

Lista de situaţii problematice

1. Copilul dumneavoastră s-a bătut cu un coleg, pe holul şcolii.

2. Copilul dumneavoastră absentează zilnic, cel puţin o oră de la şcoală.

3. Copilul dumneavoastră riscă să rămână corigent la matematică.

4. Copilul dumneavoastră a fumat cu alţi doi colegi, în curtea şcolii.

5. Copilul dumneavoastră a luat bani de acasă, fără să vă ceară permisiunea.

6. Copilul dumneavoastră şi-a jignit profesorul de biologie.

7. Copilul dumneavoastră intră în casă, fără să vă salute, reproşându-vă, pe un ton

ridicat, că nu îi acordaţi sprijin la teme şi că a luat o notă proastă.

8. Copilul dumneavoastră a sustras banii de buzunar ai unei colege, în timpul orei de

sport.

9. Copilul dumneavoastră vă anunţă la telefon, că mai stă cu prietenii în cartier, deşi

este ora 2200.

10. Copilul dumneavoastră vă ameninţă că pleacă de acasă dacă nu îi cumpăraţi bicicleta

pe care şi-o doreşte.

111

Modul 3 Anexa 6

RULETA MAGICĂ

Bileţelele extrase de participanţi (se decupează şi se extrag din cutie/coşuleţ):

Care este unul dintre cele mai plăcute momente pe care le-ai petrecut cu familia ta, anul

trecut?

Ce ţi-ai dori să întreprinzi împreună cu familia ta, în următoarele şase luni?

Enunţă trei calităţi pe care le admiri în mod special la tatăl tău.

Enunţă trei calităţi pe care le admiri în mod deosebit la mama ta.

Care este una dintre tradiţiile familiei tale?

Ce ai dori să faci cu adevărat în viaţă?

Care este una dintre cele mai bune cărţi pe care le-ai citit?

Cum ar decurge pentru tine o zi perfectă? Ce ai face?

Ce anume te face fericit?

De ce anume ţi-e frică?

Care este una dintre cele mai fericite amintiri ale tale? Explică.

Care este unul dintre locurile tale preferate, unde îţi place să mergi cu prietenii?

112

Care sunt două lucruri pe care le-ai face dacă ai fi preşedintele ţării ?

Care crezi că sunt două dintre secretele unei prietenii durabile?

Care a fost una dintre cele mai frumoase clipe pe care ai petrecut-o anul trecut cu prietenii?

Care este mâncarea pe care nu o poţi suporta?

Cum ar fi să trăieşti veşnic?

Care ar fi trei calităţi pe care ai dori să le aibă prietenii tăi?

Cum crezi că va arăta viaţa pe pământ peste o sută de ani?

Descrie cerul.

În ce sens crezi că părinţii şi-ar putea educa mai bine copiii?

Eşti de acord că cel mai bun mod de a obţine cooperare din partea copiilor este

folosirea pedepsei? De ce da sau de ce nu?

Ce cadou ai dori să primeşti?

Dacă ai avea posibilitatea să călătoreşti oriunde în lume, unde ai merge? De ce?

Animalul meu preferat este ...

Mă preocupă ...

113

Mă simt plictisit de viaţă când ...

Prietenii mei şi cu mine ne distrăm când ...

Trei activităţi pe care le fac cu plăcere împreună cu prietenii mei sunt ...

Ceea ce mă supără cel mai tare este ...

Când sunt liber, îmi place să ...

Programul meu TV favorit este ... pentru că ...

Mâncarea mea preferată este ...

La şcoală, îmi place să ...

Astăzi mă simt ...

Vacanţa mea de vis ar fi ...

Cântecul meu preferat este ...

Oamenii pe care îi preţuiesc cel mai mult sunt ...

Peste zece ani, mă văd ca ...

Etc...

114

SUGESTII PENTRU PĂRINŢI, PROFESORI, ELEVI:

Nu putem vorbi despre educaţia copiilor fără să amintim de părinţii acestora.

Constelaţia familială, prin reţeaua socială şi sistemul de valori influenţează dezvoltarea

personalităţii şi adaptarea copilului la lume. Implicarea părinţilor în viaţa şcolii, ca

parteneri în educaţia copiilor, se dovedeşte a fi un aspect important în creşterea

performanţelor şcolare şi, dacă privim mai departe, a calităţii vieţii.

Şi, ca părinţi, ce ne-am putea dori mai mult decât să simţim că suntem parte a

sistemului care ne educă copiii?

Sfaturi pentru părinţi:

Oferă un exemplu bun! Copiii învaţă cum să se comporte urmărindu-i pe adulţi.

Părinţii trebuie să facă un efort pentru a păstra un sens al valorilor și moralei in

paralel cu modul de a se exprima calm și de a oferi un exemplu în acest sens. Dacă

copilul te vede certându-te, fii sigur că te va vedea și împăcându-te și niciodată nu

continua cu violenţa fizică sau verbală în prezenţa lui.

Folosește metode de disciplinare bazate pe încurajare! Încurajaţi comportamentele

bune ale copiilor dacă doriţi ca acele comportamente să se repete. Aminteşte-ţi ca

mereu să răsplăteşti un comportament frumos!

Limitează expunerea la violenţă! Acordă mare atenţie programelor de la televizor,

casetelor video şi programelor de pe internet pe care copilul le urmăreşte şi limitează

expunerea acestuia la programe neadecvate vârstei sau măcar discută cu copilul

atunci când observi că îl interesează anumite subiecte.

Impune reguli clare şi limite potrivite vârstei! Copiii trebuie să cunoască exact ce se

aşteaptă de la ei şi care sunt consecinţele dacă nu cooperează. Mai mult, fii sigur că

înţelege toate regulile din familie - poţi chiar să-l implici în setarea unora. De

asemenea, menţinerea aceloraşi reguli (adecvate vârstei) în mod consistent reduce

conflictele şi îţi menţine credibilitatea ca părinte.

Oferă-i copilului multă afecţiune şi atenţie! Copiii care se simt iubiţi, în siguranţă şi

care au încredere în adultul care-i îngrijeşte sunt mai cooperanţi, mai echilibraţi

psiho-emoţional, mai puţin violenţi si agresivi. Poţi construi acest sentiment de

115

încredere şi siguranţă al propriului copil având un rol activ în viaţa lui, petrecând în

mod consistent suficient timp de calitate cu el şi oferindu-i multă dragoste, laude şi

încurajări. Chiar şi o perioadă de timp scurtă petrecută astfel, poate aduce satisfacţii

pentru părinte, dar mai ales pentru copil.

Citeşte cu atenţie şi încearcă să ţii cont de sfaturile doctorului Augusto Cury, (psihiatru

şi psihoterapeut, în “Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi”) referitoare la educaţie, pe

care le numeşte “Cele şapte păcate ale educaţiei”:

1. A corecta în public;

2. A exprima autoritatea cu agresivitate;

3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat;

4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii;

5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie;

6. A nu te ţine de cuvânt;

7. A distruge speranţa şi visele.

116

SUGESTII PENTU ELEVI:

Familia ta ar putea deveni şi mai armonioasă dacă participi şi tu. Iată câteva sugestii:

Să-ţi asumi responsabilităţi;

Să înveţi să asculţi;

Să ţii cont de sentimentele celorlalţi;

Să preiei din când în când din sarcinile celor supraîncărcaţi (nu aştepta să ţi se ceară);

Înţelege-i ţi tu pe alţii, nu te aştepta să fii doar tu înţeles;

Află preferinţele celorlalţi şi încearcă să le faci surprize plăcute;

Să desfăţuraţi activităţi împreună pentru a vă cunoaşte mai bine;

Să participi la ritualurile familiei (sărbători, aniversări, evenimente importante);

Să fii sincer şi să-ţi respecţi promisiunile pentru a câştiga încrederea celorlalţi;

Să ceri ajutor atunci când ai nevoie, s-ar putea ca cineva care ar dori să ajute să

considere că te poţi simţi stânjenit;

Să respecţi pe cei mai mari decât tine, ei s-au născut înaintea ta;

Să zâmbeşti şi să faci lucruri care-ţi fac plăcere având grijă ca plăcerea ta să nu se

transforme în neplăcere pentru alţii;

Să încerci să mediezi conflicte şi nu să le provoci;

Să vorbeşti cu ceilalţi membrii ai familiei despre preocupările tale, să nu-i excluzi din

viaţa ta...

Încearcă să adaugi şi tu câteva exemple desprinse din experienţa ta de viaţă.

117

SUGESTII PENTRU PROFESORI:

Arătaţi-vă respectul colegial și disponibilitatea afectivă printr-o atitudine

pozitivă, de acceptare și preţuire a fiecărui coleg/elev/părinte, creaţi un mediu

primitor, cald, astfel încât fiecare dintre aceștia să se simtă valorizaţi;

Nu uitaţi faptul că adulţii învaţă cu totul altfel decât copiii;

Relaţionaţi permanent cu părinţii elevilor dumneavoastră, încă înainte de a

sesiza probleme în dezvoltarea lor școlară;

Luaţi în considerare experienţa didactică a colegilor și profitaţi de bunăvoinţa

lor în diseminarea exemplelor de bună practică în lucrul cu elevii cu risc de

insucces școlar;

Lucraţi mai degrabă în echipe coezive, decât individual, în abordarea școlară a

elevilor dumneavoastră;

Sprijiniţi, ori de câte ori sunteţi solicitaţi, în măsura posibilităţilor, pe părinţii şi

copiii care se află în situaţii problematice de viaţă;

Promovaţi imaginea unui profesor de vocaţie!

118

Modul 4: COMUNICAREA EFICIENTĂ ELEVI-PĂRINŢI-CADRE DIDACTICE –

instrument pentru optimizarea învăţării şcolare

TEMA: Comunic eficient cu copilul meu

SCOP:

Identificarea caracteristicilor comunicării eficiente

şi a modalităţilor concrete de îmbunătăţire a

comunicării în mediul şcolar şi familial, în scopul

creşterii performanţelor în învăţare ale copiilor

rămaşi în urmă la învăţătură.

SUPORT TEORETIC:


Handout elevi

ACTIVITĂŢI:

ACTIVITATEA 1 JOCURI DE COMUNICARE

ACTIVITATEA 2 COMUNICAREA ASERTIVĂ

ACTIVITATEA 3 COMUNICAREA NONVERBALĂ

ACTIVITATEA 4 a) ABILITĂŢI DE SUSŢINERE A UNEI DISCUŢII

b) MANAGEMENTUL CONFLICTULUI

ACTIVITATEA 5 COMUNICAREA ON-LINE: SĂ NAVIGĂM FĂRĂ RISCURI ÎN

LUMEA FASCINANTĂ A INTERNETULUI!

ACTIVITATEA 6 CE FEL DE PĂRINTE SUNT?

119

ACTIVITATEA 1 JOCURI DE COMUNICARE


Să identifice diferite modalităţi de comunicare;

Să conştientizeze barierele în comunicare;

Să activeze resurse creative şi integrative în

comunicare.

Beneficiari:

Elevi şi părinţi (se recomandă grupuri de câte 10 elevi şi părinţi).



Resurse materiale:

coli A0, markere, anexa 1 (fişă de evaluare).


a) Enunţarea obiectivelor sesiunii

b) Exerciţiu: “Prezentarea în diade”

Elevilor şi părinţilor participanţi la activitate li se împart bileţele ce conţin cuvinte cu sens opus (alb-negru ; noapte-zi ; rece-cald ; mic-mare, etc.). Ei se vor grupa, astfel încât să formeze perechea de antonime.

În continuare, sunt rugaţi să discute cu partenerul pentru a afla cât mai multe informaţii, unul despre celălalt. După 5 minute, elevii şi părinţii sunt invitaţi să-şi prezinte partenerul.

c) Ce este comunicarea? Se solicită elevilor şi părinţilor să ofere cât mai multe

sinonime sau expresii echivalente pentru cuvântul comunicare. La finalul brainstormingului, moderatorul concluzionează, prezentând comunicarea ca proces de transmitere a unui mesaj (idei, sentimente, informaţii) de la o persoană la alta.

120

d) Asociere liberă de idei

Elevii şi părinţii sunt invitaţi să reflecteze şi să menţioneze

cu ce asociază sintagma comunicare eficientă. Ideile participanţilor sunt inventariate de către moderatorul activităţii pe o coală A0. Se extrag concluzii referitoare la importanţa eficienţei în comunicare.

e) Tipuri de comunicare

Elevii şi părinţii sunt împărţiţi în 2 grupe. Cei din prima grupă vor trebui să alcătuiască câte un enunţ verbal simplu. (Ex : Afară este rece). Cei din a grupă preiau enunţurile şi exprimă conţinutul acestora prin limbaj nonverbal.

În urma desfăşurării exerciţiului, moderatorul pune în evidenţă cele două tipuri de comunicare existente: verbală, respectiv nonverbală, precum şi întrepătrunderea acestora, în orice situaţie a vieţii reale.

Comunicarea verbală se defineşte prin mesaje verbale (orale sau scrise) şi poate fi mai mult sau mai puţin eficientă.

Comunicarea nonverbală se defineşte prin mesaje nonverbale, expresiv-senzitive: fizionomie, mimică, posturi corporale, comunicarea fiind de fapt un fenomen propriu întregului corp. Mesajele nonverbale pot însoţi mesajele verbale ş invers.

f) Bariere în comunicare – «Telefonul fără fir»

Participanţii la această activitate sunt aşezaţi unul lângă celălalt, în cerc. Moderatorul transmite participantului din dreapta lui, în şoaptă, următorul enunţ:

“Maria i-a spus Dianei că Doru a auzit ieri, la ora de educaţie fizică, de la Sorin, prietenul lui Alexandru, că mâine vor da test la biologie”.

Acest participant transmite mesajul primit, celui din dreapta lui şi aşa mai departe, până la ultimul participant aflat în cerc. Acesta spune cu voce tare mesajul primit.

În urma jocului, se evidenţiază barierele ce pot interveni în procesul comunicării şi care pot distorsiona comunicarea :

121

Bariere de ordin subiectiv – legate de persoana sau persoanele care comunică:

- Semantice: vocabular diferit al părintelui faţă de vocabularul elevului; - Implicarea pozitivă. Exemplu: « Îmi place acest elev/copil, deci ascult mai atent părerea lui». - Implicarea negativă. Exemplu : « Cunosc această elevă/acest copil, ştiu că m-a vorbit de rău acum un an, deci interpretez tot ce spune, în defavoarea mea». - Frica. Exemplu : « Sunt atât de preocupat de ceea ce voi spune, încât nici nu pot să aud părerile celor din jur ». - Presupuneri subiective. Exemplu : « Acest elev/copil seamănă cu vărul meu pe care nu pot să-l sufăr, aşa că, de câte ori vorbeşte, parcă îl aud pe el ». - Agenda ascunsă. Exemplu : « Îndată ce se termină ora, mă voi putea duce la baschet ».

Bariere de ordin obiectiv – legate de mediul sau împrejurările exterioare comunicării :

- Amplasamentul sălii în care se ţine ora. - Condiţiile ambientale (lumina, temperatura, zgomotele puternice etc.). - Ora din zi la care se desfăşoară activitatea de informare, etc.

Participanţii se grupează în diade (fiecare elev şi părintele său) şi sunt invitaţi să reflecteze asupra barierelor cu care se confruntă, atunci când îşi transmit anumite mesaje, apoi să propună soluţii de depăşire a acestora, pe care să le aplice în propria familie şi să le prezinte grupului mare. In final, au loc discuţii şi se formulează concluziile activităţii. Evaluarea sesiunii

Elevii şi părinţii primesc fişa de evaluare: anexa 1.

122

ACTIVITATEA 2 COMUNICARE ASERTIVĂ


Să identifice aspectele specifice comunicării asertive;

Să conştientizeze drepturile asertive;

Să analizeze consecinţele comportamentelor asertive, pasive şi agresive.

Beneficiari:

Elevii şi părinţii (se recomandă grupuri de câte zece elevi şi zece părinţi).

Durata:

1 oră şi 30 min.


Centrul de Resurse

Resurse materiale:

coli A4, coli A0, markere, fişe de evaluare

anexa 2 (fişă de evaluare)

a) Enunţarea obiectivelor sesiunii

b) Definirea asertivităţii

Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emoţiile şi convingerile, fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi. Comunicarea asertivă s-a dezvoltat ca o modalitate de adaptare eficientă la situaţiile potenţial conflictuale, facilitînd îmbunătăţirea relaţiilor sociale, dezvoltarea încrederii în sine, respectarea drepturilor personale, luarea de decizii responsabile.

c) Prezentarea drepturilor asertive

1. Dreptul de a decide care sunt scopurile şi priorităţile personale.

2. Dreptul de a avea valori, convingeri, opinii proprii. 3. Dreptul de a nu te justifica şi de a nu da explicaţii privind

viaţa ta. 4. Dreptul de a spune celorlalţi cum ai dori să se comporte

cu tine. 5. Dreptul de a te exprima, fără să-l răneşti pe celălalt.

123


6. Dreptul de a spune NU, NU ŞTIU, NU ÎNŢELEG sau NU MĂ INTERESEAZĂ.

7. Dreptul de a cere informaţii şi ajutor. 8. Dreptul de a face greşeli, de a te răzgândi. 9. Dreptul de a fi acceptat ca imperfect. 10. Dreptul de a avea uneori performanţe mai scăzute decât

potenţialul tău. 11. Dreptul de a avea relaţii de prietenie cu persoane cu care

te simţi confortabil. 12. Dreptul de a-ţi schimba prietenii. 13. Dreptul de a-ţi dezvolta viaţa aşa cum îţi doreşti.

d) Analizarea drepturilor asertive

Participanţii sunt grupaţi în cinci echipe mixte (elevi si părinţi). Aceste echipe vor analiza cât de importantă este respectarea drepturilor asertive. Vor ierarhiza aceste drepturi, după importanţa pe care le-o acordă în grupul respectiv de lucru şi vor prezenta grupului mare argumente, în acest sens.

e) Comunicarea mass-media / Comunicarea familială

Elevii sunt organizaţi în trei grupe, care au sarcina de a formula mesaje scrise: pasive, agresive şi asertive, asociate unei reclame publicitare. Elevii vor realiza postere cu reclama respectivă, pe care le vor prezenta părinţilor. Părinţii, la rândul lor, vor fi grupaţi în 2-3 grupe de lucru si vor avea ca sarcină de lucru, să listeze 10 reguli de bază ale comunicării familiale. Pe baza posterelor realizate de către elevi, se va purta o discuţie pe tema caracteristicilor comunicării mass-media. Similar, pe baza regulilor listate de către părinţi, se realizează o dezbatere referitoare la adaptarea mesajelor la contextul familial, respectiv la contextul media, apoi se analizează tipul de comunicare dezirabil, în comunicarea copil – părinte.

f) Consecinţele comportamentelor asertive, pasive si agresive

Pasiv

Problema este evitată

Drepturile tale sunt ignorate

124

Îi laşi pe ceilalţi să aleagă în locul tău

Neîncredere în tine

Vezi drepturile celorlalţi ca fiind mai importante decât

ale tale

Asertiv

Problema este discutată

Drepturile tale sunt susţinute

Îţi alegi tu activitatea

Ai încredere în tine

Recunoşti şi drepturile tale şi pe ale celorlalţi

Agresiv

Problema este atacată

Drepturile tale sunt susţinute, fără a ţine cont de

drepturile celorlalţi

Alegi activitatea ta şi pe a celorlalţi

Eşti ostil, blamezi, acuzi

Drepturile tale sunt mai importante decât ale celorlalţi

g) Cum comunicăm: agresiv/pasiv/asertiv?

Elevii sunt grupaţi în două grupe de câte cinci. La fel sunt grupaţi şi părinţii. Atât elevilor, cât şi părinţilor li se prezintă câteva mesaje şi sunt solicitaţi să noteze răspunsurile pasive, agresive şi asertive la aceste mesaje.

125

Exemple de mesaje pentru elevi: ,,Prietenul tău fumează şi te roagă şi pe tine să fumezi cu el”. ,,Ţi-ai cumpărat o bluză pe care o preferi şi observi că si prietena ta a cumpărat una identică si o poartă fără să te fi întrebat”. ,,Prietenul tău îţi ia un obiect de pe bancă, fără să te roage să-l împrumuţi, dar şi tu ai nevoie de acel obiect, în acel moment.” ,,Aţi stabilit că mergeţi cu colegii la film, într-o zi, la o anumită oră. Ei au modificat între timp ziua, fără să te anunţe şi pe tine. Tu ai fost la data stabilită iniţial şi ai aşteptat degeaba. Ce faci ?”

Exemple de mesaje pentru părinţi:

,,Copilul dumneavoastră vă spune că astăzi a luat o notă mică.” ,,Dirigintele fiului/fiicei dumneavoastră vă anunţă telefonic că acesta/aceasta tocmai a spart un geam”. ,,Este zece seara şi fiul/fiica dumneavoastră se joacă la calculator.” ,,I-aţi spus copilului să vină acasă imediat ce termină orele, dar ajunge acasă după două ore de la încheierea cursurilor.” Răspunsul pasiv:…………………………………………………………………… Răspunsul agresiv:………………………………………………………………... Răspunsul asertiv:………………………………………………………………….

h) Comunicarea asertivă ca factor de protecţie Elevii vor analiza următorul exemplu prezentat şi vor fi puşi în situaţia de a răspunde asertiv, empatizînd cu personajul principal, iar părinţii vor preciza care este răspunsul asertiv pe care l-ar putea oferi copilul lor, dacă s-ar confrunta cu o astfel de situaţie: ,,Câteva prietene au rămas în parc după ore. Celelalte fete fumează, dar Sonia a crezut întotdeauna că fumatul este o prostie şi că nu va face asta niciodată. Când ele îi propun să ia o ţigară, este momentul să ia o decizie.” Se formulează concluzii referitoare la rolul comunicării asertive în familie, în scoală şi în viaţă, în general.

Evaluarea sesiunii Elevii si părinţii primesc următoarea fişă de evaluare: anexa 2.

126

ACTIVITATEA 3 COMUNICAREA NONVERBALĂ


Să identifice specificul comunicării nonverbale;

Să conştientizeze valoarea informaţională a

comunicării nonverbale;

Să-şi dezvolte abilităţile de exprimare nonverbală;

Beneficiari: Elevii şi părinţii (se recomandă grupuri de câte zece elevi şi zece părinţi).



Resurse materiale:

coli A0, markere, fişe cu expresii faciale;

a) Exerciţiu

Participanţii au sarcina de a se aşeza, în ce ordine doresc, de-a lungul unei linii trasate cu ajutorul scotch-ului de hârtie, lipit pe parchet, înainte de începerea activităţii. Linia respectivă reprezintă un pod peste un ,,râu cu crocodili”. Apoi, participanţilor li se solicită să se alinieze pe ,,pod” în funcţie de data şi luna naşterii, fără a comunica verbal unii cu alţii şi fără a părăsi podul, ,,pentru a nu fi în pericol”. Intervalul de timp pe care îl vor avea la dispoziţie este de 10 minute. După finalizarea sarcinii, se discută cu elevii şi părinţii rezultatul şi se identifică formele de comunicare nonverbală folosite în timpul exerciţiului.

b) Pe baza acestui exerciţiu, se poate evidenţia definiţia comunicării nonverbale.

Comunicarea nonverbală – cumul de mesaje care nu sunt exprimate prin cuvinte, ci prin expresii faciale, mişcări, posturi şi care pot fi decodificate, creând înţelesuri.

c) Fizionomia şi expresia feţei, ca mijloace de comunicare nonverbal

Prin acest exerciţiu, se urmăreşte exprimarea stării afective a

127


participanţilor şi dezvoltarea abilităţilor lor de receptare şi decodificare a limbajului nonverbal. Desfăşurarea exerciţiului: Fiecărui participant i se va înmâna o fişă de lucru pe care va desena starea lui emoţională actuală. Acest desen îl va da colegului său din stânga (părinte/elev) şi va încerca să exprime şi prin intermediul expresiei faciale, ceea ce doreste să-i comunice acestuia. Colegul său va trebui să interpreteze starea emoţională observată (atât pe baza desenului, cât si a expresiilor faciale), fără mijloace ale comunicării verbale.

În urma exerciţiului, se va discuta pe tema capacităţilor fiecăruia de a exprima şi interpreta, în mod corect, expresiile faciale (privirea – dilatarea pupilei; linia sprâncenelor, poziţia buzelor, etc.).

d) Proximitatea – maniere în care omul percepe şi îşi construieşte spaţiul personal.

Zona intimă a spaţiului personal de comunicare (0-45cm); Zona de comunicare personală (45 -125cm); Zona de comunicare socială (1,25 -3,60m); Zona publică de comunicare (peste 3,60m).

Acest exerciţiu urmăreşte identificarea proximităţilor în comunicare, specifice fiecărei persoane. Desfăşurarea exerciţiului: Grupul este împărţit în echipe de câte cinci persoane (părinţi si elevi), în fiecare echipă trebuie să existe: un observator, un voluntar şi trei experimentatori. Fiecare ,,experimentator” din grupă avea de susţinut o anumită părere în faţa voluntarului. Experimentatorii vor utiliza diverse zone de proximitate ale voluntarului cu care vorbesc, pe rând (astfel, un experimentator va invada zona intimă de comunicare a voluntarului; un alt experimentator va intra în zona personală de comunicare şi al treilea experimentator, va utiliza zona socială de comunicare). Observatorii din fiecare grup vor avea misiunea de a nota comportamentul manifestat de către voluntari la fiecare tip de comunicare spaţială utilizat de către experimentatori. La finalul exerciţiului, fiecare observator va avea posibilitatea de a da un feed-back, la nivelul grupei sale de lucru, descriind astfel aspectele observate pe parcursul exerciţiului. De asemenea, fiecare participant, va avea posibilitatea de a-şi exprima trăirile cu privire la rolul experimentat în comunicare.

128

e) Mesajul paraverbal Li se explică participanţilor faptul că mesajul paraverbal operează cu aspecte ale comunicării verbale şi paraverbale (inflexiunea vocii, articularea sunetelor, tonul, dicţia, accentul, intonaţia, ritmul vorbirii, etc.). Important devine, în acest caz, nu doar ceea ce spunem, ci şi cum spunem. Acest exerciţiu urmăreste crearea unei stării de relaxare şi destindere în procesul de comunicare din grupul de lucru. Desfăşurarea exerciţiului: Toţi participanţii stau pe scaune, dispuse în formă de cerc. Primul participant trebuie să se întoarcă spre colegul din dreapta şi să-i spună: „Sunt fericit”, dar cu o expresie facială cât mai deprimată, tristă şi cu o tonalitate similară expresiei faciale (sau poate spune: „Mă simt groaznic”, dar zâmbeşte fericit si foloseste un ton adecvat expresiei faciale).Fiecare participant face acest exerciţiu. Se discută despre relaţia dintre mijloacele paraverbale de comunicare şi comunicarea verbală. Se insistă asupra necesităţii consonanţei dintre mijloacele paraverbale şi cele verbale de comunicare.

f) Postura

Formatorul va preciza faptul că postura reprezintă poziţia corpului pe care o adoptăm atunci când ne aflăm într-o situaţie de comunicare (poziţia mâinilor, a picioarelor, a palmelor, a capului, a corpului în general etc.). Exerciţiul propus urmăreşte dezvoltarea abilităţilor de exprimare posturală, nonverbală. Desfăşurarea exerciţiului: grupul se va împărţi în echipe mixte, de câte cinci persoane. Fiecare echipă va primi sarcina de a exprima postural, nonverbal o maximă populară, iar restul echipelor vor avea sarcina să identifice astfel maxima. La sfârşitul exerciţiului se va realiza un moment de feed-back.

g) Vestimentaţia

Exerciţiul vizează crearea unei stări de relaxare în grupul de lucru. Desfăşurarea exerciţiului: Fiecare părinte din grup va avea ca partener propriul copil. Timp de cinci minute, elevul împreună cu părintele său vor observa şi vor nota pe o foaie ceea ce le sugerează vestimentaţia unei persoane dintr-o fotografie (poate fi o fotografie dintr-o revistă): statut social, gust estetic, profesie etc.

129

Ulterior, fiecare elev va prezenta grupului mare, ceea ce a observat şi cum interpretează aceste observaţii. Părinţii, de asemenea vor expune ceea ce au observat şi cum interpretează aceste aspecte. La sfârşitul exerciţiului, se va realiza un moment de feed-back. Se vor formula concluzii în legătură cu particularităţile comunicării posturale, nonverbale, precum si comunicarea prin vestimentaţie în viaţa cotidiană (vezi rolul uniformei scolare/ a uniformei de serviciu etc.). Evaluarea activităţii

Fiecare membru al grupului va exprima verbal şi nonverbal (printr-un gest, postură, etc.) care este starea sa la finalul acestei sesiuni, iar întregul grup va trebui să reproducă, apoi, comportamentul său.

ACTIVITATEA 4 1. ABILITĂŢI DE SUSŢINERE A UNEI DISCUŢII

2. MANAGEMENTUL CONFLICTULUI


Să cunoască principalele abilităţi de susţinere a unei

discuţii;

Să conştientizeze valoarea folosirii abilităţilor de

susţinere a unei discuţii în eficientizarea comunicării;

Să identifice şi să prevină posibilitatea apariţiei unei

situaţii conflictuale;

Să conştientizeze valoarea comunicării în gestionarea

unui potenţial conflict;

Să-şi dezvolte abilităţile de abordare şi soluţionare

specifice unei situaţii conflictuale.

Beneficiari: Elevii şi părinţii (se recomandă lucrul în perechi).

Durata: 2h

130


Resurse materiale:

coli A4, foi de flipchart, markere, pixuri, anexa 3 (scenarii

joc de rol).


1. Exerciţiu de comunicare Acest exerciţiu urmăreşte dezvoltarea abilităţilor de susţinere a unei discuţii. Clarificare şi confirmare (întrebări închise şi întrebări deschise). Derularea exerciţiului: Participanţii sunt grupaţi în perechi, de preferinţă un elev cu un părinte. Timp de 1 minut unul dintre ei desenează pe o foaie A 4 (fără ca celălalt să vadă) un obiect şi apoi lipeşte, pe spatele partenerului său, desenul. Partenerul cu desenul lipit pe spate adresează întrebări închise, pentru a identifica desenul. Celălalt este obligat să răspundă doar cu da sau nu. Pe măsură ce primeşte răspunsurile – acesta încercă să contureze obiectul, pe o altă foaie de hârtie. După trei minute – se schimbă regula răspunsurilor de tip da sau nu, astfel încât cel care răspunde, poate furniza toate detaliile pe care doreşte să le furnizeze. Pe măsură ce partenerul, care are desenul lipit în continuare pe spate, primeşte toate informaţiile, el conturează desenul, pe o altă foaie de hârtie. La final cele două desene, reieşite din cele două tipuri de întrebări, respectiv răspunsuri, sunt comparate cu desenul iniţial, lipit pe spate. Se pot schimba rolurile, în perechea respectivă şi se reia jocul cu un alt desen. Exerciţiul se poate realiza frontal, cu doi voluntari, un elev şi un părinte din grup. Toţi ceilalţi participanţi sunt observatori. Feed-back:

Formatorul/moderatorul lipeşte desenele rezultate din fiecare

131

echipă pe tabla de flipchart, apoi discută cu toţi participanţii despre: - Cum s-au simţit când au desenat obiectul pe baza

răspunsurilor închise? Ce dificultăţi au întâmpinat? - Cum s-au simţit când au desenat obiectul pe baza

întrebărilor deschise? - Care sunt diferenţele dintre cele două desene? - Importanţa adresării întrebărilor deschise vs. a celor

închise (presupuneri/clarificări).

2. Managementul conflictului – (se recomandă 2 grupuri de câte zece elevi, părinţii sunt observatori). Desfăşurarea activităţii:

a) Formatorul împarte participanţii în două grupe. b) Fiecare grupă primeşte o poveste (vezi situaţia 1 şi

situaţia 2 – anexa 3) şi instrucţiunile aferente: trebuie să parcurgă situaţia şi să elaboreze împreună, (toţi colegii de echipă), un plan de abordare a acesteia. Vor discuta cu cealaltă grupă şi vor încerca să îi convingă de faptul că ei au dreptate. Timp de 10-15 minute, membrii celor două grupe citesc povestea şi stabilesc împreună planul de acţiune.

c) Formatorul se asigură că toată lumea a înţeles ce are de făcut şi introduce povestea (prezintă detaliile generale ale situaţiei: tema situaţiei şi faptul că sunt opinii diferite) şi cele două grupe încep să discute pe tema dată.

d) Grupele stau faţă în faţă şi argumentează propriul scenariu. Discuţia de argumentare durează 10-15 minute.

e) Formatorul facilitează sesiunea. Dezbaterea, pe baza situaţiei 1, durează circa 20 – 30 minute. La sfârşitul dezbaterii, formatorul întreabă grupele cum a fost, cum s-au simţit, ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut. Apoi, reia pe scurt evenimentele, aşa cum s-au desfăşurat. Pe o foaie de flipchart, împărţită în doua coloane, formatorul notează ce au comunicat cele două echipe pe rând şi reacţiile pe care le-au declanşat.

132

Prima coloană Ce au comunicat (C)

Coloana a 2-a Ce reacţii au provocat (R) După o pauză de 5 minute, se schimbă rolurile şi se introduce povestea nr. 2, astfel încât, participanţii din fiecare grupă să joace şi rolul minorităţii şi pe cel al majorităţii. Se reiau aceiaşi paşi, ca şi în prima parte a activităţii. Apoi, discută cu cele două echipe despre:

- Ce era important pentru fiecare echipă? - Care era îngrijorarea fiecărei echipe? - Ce credea fiecare echipă despre cealaltă echipă? - Cât de mult s-au ascultat cele două echipe? - Eventualele presupuneri pe care fiecare echipă le-a

făcut. - Situaţii potenţial conflictuale petrecute (pe baza

poveştii). - Potenţiale soluţii pentru situaţiile relatate (cum ar

aborda problema acum).

ACTIVITATEA 5 COMUNICAREA ON-LINE: SĂ NAVIGĂM FĂRĂ RISCURI ÎN LUMEA FASCINANTĂ A INTERNETULUI!


Să identifice şi să exploreze diferite surse de informaţii

precum şi caracteristici ale unei persoane

informate/persoane neinformate;

Să exerseze abilităţi de prezentare a informaţiilor;

Să identifice avantajele şi riscurile folosirii internetului;

Să găsească impreună regulile privind utilizarea în

siguranţă a calculatorului.

Beneficiari: Copii, părinţi, cadre didactice (se recomandă un grup de 10 copii şi 10 părinţi).

133



Resurse materiale:

flipchart, coli mari, markere colorate, scotch, lipici, diferite

aparate şi surse de informare: (revistă, ziar, telefon, aparat foto, manual, pliant, flyer, calculator, pagini de internet tipărite), conectare la internet.


a) Surse de informare

Formatorul aranjează materialele resursă, enumerate mai sus, pe masă, în faţa participanţilor. Se începe o discuţie despre cum se numeşte fiecare, la ce foloseşte, care este folosit mai des. Câţiva participanţi sunt rugaţi, pe rând, să spună pe care dintre resurse o îndrăgeşte mai mult, de ce, la ce îi ajută, cui o recomandă, etc. Se subliniază, apoi, faptul că toate materialele prezentate se numesc surse de informare şi de ce sunt importante în viaţa noastră.

b) Sunt deştept...mă informez...

Părinţii sunt rugaţi să povestească despre cum se informau ei şi chiar părinţii lor, când erau de vârsta copiilor, ce surse de informare foloseau. Copiii spun şi ei cum se informează şi de ce trebuie să ne informăm mereu.

c) Activitate pe echipe – ”Topul surselor de informare”

Participanţii se împart în grupe de câte 4 - 5 membri, părinţi şi copii, în fiecare echipă. Se stabilesc rolurile în grup. Pe o coală mare de flipchart, sunt rugaţi să ierarhizeze sursele de informare cunoscute, în ordinea importanţei pe care o au în viaţa oamenilor, astăzi. Fiecare grup îşi prezintă lucrarea, argumentând de ce a ales varianta respectivă.

d) Portretul lui ”Ştie-Tot”

Jumătate dintre grupele formate vor realiza o scurtă descriere a unei persoane care ştie multe lucruri, are mereu răspunsuri la întrebări pentru că este o persoană informată, iar cealaltă jumătate va descrie o persoană care întâmpină dificultăţi datorită lipsei de cunoştinţe – Portretul lui ”Habar n-am”. Se prezintă, în grup, apoi

134

sunt rugaţi să reflecteze în ce situaţie s-au aflat mai frecvent.

e) Internetul ne ajută sau ne face rău?

Se va lansa o discuţie, în termeni de avantaje şi dezavantaje ale folosirii internetului, pentru a înţelege cât de multe ştiu deja, pe această temă. Împreună cu formatorii, utilizând calculatoarele din CR, se accesează site-ul www.sigur.info pentru a afla mai multe lucruri despre siguranţa pe internet. (Fii isteţ pe internet, Fii un părinte model, Povestea Ioanei, Cyberbulling sau hărţuirea pe internet, etc.) Valorizarea experienţei – participanţilor la activitate li se oferă ocazia să vorbească despre o experienţă personală, să ceară un sfat, să împărtăşească cum s-a simţit, ce ar mai fi fost de adăugat... Feed-back – formatorul face aprecieri despre felul în care elevii, părinţii şi cadrele didactice s-au implicat, au colaborat şi fiecare participant va spune un sfat personal pentru ceilalţi, referitor la problema utilizării în siguranţă a internetului.

ACTIVITATEA 6 CE FEL DE PĂRINTE SUNT?


Să se informeze asupra efectelor diferitelor stiluri

parentale asupra copiilor;

Să identifice şi să exerseze modalităţi noi de interacţiune

cu copiii.

Beneficiari: Părinţi şi cadre didactice



Resurse materiale:

flipchart, coli mari, markere colorate, scotch, lipici, coli de scris, fişe de lucru – stilurile parentale (5), prezentare ppt – Stiluri parentale, anexa 4 (fişe de lucru – stiluri parentale), anexa 5 (fişă de evaluare).

http://www.sigur.info/

135


a) Studiu de caz Părinţii sunt împărţiţi în 5 grupe. Fiecare grupă va primi o fişă care conţine descrierea unui stil parental: permisiv, autoritar, indiferent, protector sau democratic (anexa 4).

Pe flipchart, formatorii vor scrie următoarele: „Monica ia o notă mică la şcoală, dar nu îndrăzneşte să spună părinţilor. După o săptămână, mama merge la şedinţa cu părinţii şi află că fiica ei luase mai multe note proaste şi avea şi câteva absenţe nemotivate despre care ea nu ştia nimic.”

1. Vă rugăm să vă imaginţi cum va reacţiona un părinte.............. (Fiecare grupă va lucra pe stilul descris în fişă). Notaţi modalităţile identificate. 2. Discutaţi în cadrul grupului mic dacă v-aţi comportat vreodată în acest fel cu copilul dumneavoastră.

b) Joc de rol

Fiecare grupă îşi va desemna un reprezentant care va prezenta felul în care ia atitudine un părinte .... (stilul parental propus la începutul activităţii) intrând în rolul părintelui. Părinţii au astfel ocazia să ”se audă” chiar pe ei, în anumite situaţii de interacţiune cu copiii lor.

c) Ce ştim despre stilurile de părinte şi efectele lor asupra copiilor

Formatorii fac o scurtă prezentare (PPT) a stilurilor parentale şi clarifică eventuale nelămuriri ale participanţilor. Se trag concluzii cu privire la stilul de părinte cel mai adecvat, cu efectele cele mai benefice asupra dezvoltării personalităţii copilului.

Valorizarea experienţei – părinţii vorbesc, pe rând, despre rolul în care s-au regăsit, cum s-au simţit, dacă au remarcat ceva ce ar putea face altfel, ce resurse au pentru a face o schimbare, etc

Feed-back – formatorul face aprecieri despre felul în care participanţii s-au implicat, au colaborat. Fiecare participant va spune celorlalţi un îndemn/sfat personal pentru a deveni un părinte şi mai bun.

Fişa de evaluare (anexa 5).

136

Modul 4 Anexa 1

Comunicarea

Data :

Puncte tari ale activităţii:

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Puncte slabe ale activităţii :

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Momentul cel mai amuzant al activităţii :

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

137

Modul 4 Anexa 2

Comunicarea

Ce aţi simţit în fiecare dintre cele trei ,,ipostaze“ ?

asertivă……………………………………………………………………………………………

pasivă………………………………………………………………………………………………

agresivă……………………………………………………………………………………………

Acordaţi-vă un calificativ pentru gradul de implicare în activităţile derulate !

□ foarte bine

□ bine

□ satisfăcător

□ nesatisfăcător

Acordaţi un calificativ formatorului / facilitatorului !

□ foarte bine

□ bine

□ satisfăcător

□ nesatisfăcător

138

Modul 4 Anexa 3

Managementul conflictului

Scenariul jocului de rol – Situaţia 1:

Şcoala se apropie de final. Ca şi anul trecut urmează să stabiliţi detaliile desfăşurării serbării

de sfârşit de an. Serbarea de anul trecut a avut loc în clasa voastră şi nu a fost chiar un real

succes. Directorul şcolii a oprit curentul şi astfel, după două ore de la debutul acesteia, mare

parte din colegi au plecat acasă.

Anul acesta vă doriţi să mergeţi la Sinaia. Unul dintre colegi are bunicii în zonă şi poate să vă

asigure fără nici un cost cazarea şi transportul într-un week-end.

Cu toate acestea, un grup de colegi din clasa voastră nu este tocmai de acord cu această

variantă. Ei îşi doresc să organizeze serbarea în clasa de curs, la fel ca şi anul trecut.

Doamna dirigintă a afirmat, în ora de dirigenţie, că organizează serbare cu condiţia ca toată

lumea să fie de acord. Pentru ea nu este important locul de desfăşurare, ci acordul tuturor

elevilor. În caz contrar, nu va organiza nicio serbare.

În recreaţia mare, rămâneţi în clasă şi începeţi să discutaţi cu colegii care nu sunt de acord cu

voi.

Gândurile voastre:

Sunteţi o echipă! Trebuie să câştigaţi! E ultima voastră şansă să organizaţi serbarea la

Sinaia. Dacă nu câştigaţi, riscaţi să nu organizaţi deloc serbarea. Organizarea serbării în

clasă nu reprezintă o opţiune pentru voi.

Instrucţiuni:

Argumentaţi-vă intens punctul de vedere! Prezentaţi argumentele simultan (puteţi să nu vorbiţi pe rând).

139

Scenariul jocului de rol – Situaţia 2:

Şcoala se apropie de final. Ca şi anul trecut urmează să stabiliţi detaliile desfăşurării serbării

de sfârşit de an. Serbarea de anul trecut s-a desfăşurat în clasa voastră şi a fost chiar un real

succes. A durat două ore şi toată lumea a fost încântată.

Anul acesta au apărut câţiva colegi care îşi doresc să organizeze serbarea la Sinaia. Vă

îngrijorează distanţa, faptul că durează două zile. În plus, părinţii nu vor să audă de plecarea

din oraş şi de costurile aferente acestei plecări.

Colegii vă presează să mergeţi cu ei. Doamna dirigintă ameninţă că dacă nu vă puneţi de

comun acord, nu va organiza nicio serbare.

Sunteţi supăraţi pe colegii voştri şi urmează să discutaţi cu ei în recreaţia mare despre

organizarea serbării.

Gândurile voastre:

Nu este normal să plecaţi la Sinaia! Anul trecut a fost perfect. A durat puţin şi nu a necesitat

mulţi bănuţi şi nici plecarea din oraş. Organizarea serbării în clasa de curs este singura

voastră opţiune.

Instrucţiuni:

Argumentaţi-vă intens punctul de vedere! Prezentaţi argumentele simultan (puteţi să nu vorbiţi pe rând).

140

Modul 4 Anexa 4

Stiluri parentale

GRUP 1 – Părintele indulgent (permisiv) îi permite copilului să se manifeste cum vrea,

fără prea multe interdicții, se consultă cu copilul când ia o decizie, manifestă căldură și

interes față de tot ce face copilul, îl pedepsește foarte rar. Pe de altă parte, copilului crescut

într-o manieră indulgentă, îi va fi foarte greu să înţeleagă rolul limitelor, al regulilor şi să

ţină cont de ele atunci când situaţia o va cere; el poate fi considerat obraznic sau chiar

copil-problemă.

GRUP 2 – Părintele autoritar se caracterizează prin faptul că îi cere copilului să respecte

cu stricteţe, fără să comenteze, regulile existente. Aceste reguli au o valoare absolută, iar

cea mai mică greşeală este însoţită de pedeapsă. De obicei, părintele este rece şi detaşat de

copil. Astfel, stilul autoritar îl învaţă pe copil să devină ordonat, disciplinat, respectuos faţă

de cei de care îi este frică. ”Fă așa pentru că așa am spus eu!” este tipul de mesaj pe care îl

poate transmite un astfel de părinte. Dezavantajele acestui stil: copilul unui părinte excesiv

de autoritar va fi insensibil la dorințele altora, neiertător cu cei care greșesc/ extrem de

timid, lipsit de inițiativă și curaj.

GRUP 3 – Părintele indiferent neglijează copilul, nu este preocupat de realizările lui şi

nici nu manifestă frecvent trăiri emoţionale pozitive pentru el. Comunică puțin, nu îl

întreabă despre rezultatele obținute, nu participă la ședințele cu părinții, nu laudă, nu

critică. Copilul al cărui părinte se manifestă indiferent, înțelege că este neimportant,

valoarea sa umană este fragilă, părerea sa nu contează; ca urmare nici nu se va mai strădui

să o spună. Își dezvoltă o stimă de sine scăzută şi e urmărit, în permanenţă, de un complex

de inferioritate.

141

GRUP 4 – Părintele protector este extrem de atent la nevoile copilului şi se dedică cu

toată fiinţa meseriei de părinte. Din păcate, uneori protecţia acordată copilului este

exagerată. Poate să devină obositor, cicălitor, vorbește prea mult, explică de mai multe ori

același lucru pentru a fi sigur că s-a înțeles mesajul său, insistă, solicită frecvent atenția

copilului etc. Odată cu trecerea timpului, copilul va avea tendința să se îndepărteze, se va

simți sufocat și va evita să spună părintelui problemele sale de teamă că acesta se va

îngrijora. Va învăţa să ascundă informaţii blocând canalele de comunicare.

GRUP 5 – Părintele democratic respectă libertatea copilului dar nu pierde din vedere

stabilirea unor reguli de comportament. Este flexibil şi deschis spre nou, acceptă tot ceea ce

ar putea ameliora viaţa copilului şi a familiei însă este în acelaşi timp suficient de autoritar

pentru a-l învăţa pe copil să-şi îndeplinească îndatoririle. Copilul îşi va dezvolta un

echilibru emoţional, deprinderi de comunicare eficientă, manifestă capacitate decizională,

autonomie personală. Are o stimă de sine pozitivă.

142

Modul 4 Anexa 5

Fișă de feed-back și evaluare – Ce fel de părinte sunt?

Analizați și completați :

1. A comunica asertiv înseamnă

...............................................................................................................................................................................................................

...............................................................................................................................................................................................................

2. Este necesar să comunic asertiv deoarece

.......................................................................................................................................................................................... ....

..............................................................................................................................................................................................

3. Comunicarea agresivă mă ajută/nu mă ajută

....................................................................................................................................................................................... .......

..............................................................................................................................................................................................

4. Când comunic agresiv, atunci

..............................................................................................................................................................................................

............................................................................................................................. .................................................................

5. Stilul meu de părinte/profesor este

.............................................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................................

6. Când comunic am grijă să

..............................................................................................................................................................................................

............................................................................................................................. .................................................................

143

7. Învaț mai ușor atunci când comunicarea este

.......................................................................................................................................................................... ....................

....................................................................................................................................................... .......................................

8. În cadrul activităților despre comunicare mi-a plăcut cel mai mult

....................................................................................................................................................... .......................................

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

144

SUGESTII PENTRU PROFESORI

COMUNICAREA EFICIENTĂ – Stiluri de comunicare ale profesorului:

Stilul, forma în care se face comunicarea în clasă, reprezintă, pentru profesor, o

proiecţie a personalităţii sale, o strategie didactică ce conferă originalitate demersului său.

La nivelul stilului de comunicare didactică funcţionează aspecte legate de: conţinutul

mesajului (orientarea cadrului didactic pe proces/rezultatul instruirii, planificarea

activităţilor predate etc.) sau pe forma comunicării (flexibilitate/rigiditate,

stabilitate/instabilitate, impulsivitate/reflexibilitate).

Din corelarea acestor elemente, rezultă 4 stiluri de comunicare (P. Golu, 2003):

Stilul emoţional-improvizator EI (orientat pe proces, folosește material didactic

incitant, utilizează metode de lucru în grup, nu planifică foarte bine activităţile, nu

sistematizează informaţia suficient);

Stilul emoţional-metodic EM (orientat către process, dar și către rezultatul învățării,

planifică, structurează informaţia, este expresiv, intuitiv, știe să îi activeze pe elevi);

Stilul raţional-improvizator RI (orientat către felul în care se lucrează/comunică în

clasă, dar și către rezultatele obţinute, planifică riguros materialul care trebuie

transmis elevilor, nu comunică însă foarte mult în timpul orelor preferând să lase

elevii să formuleze complet răspunsurile);

Stilul raţional-metodic RM (orientat către rezultatele instruirii la clasă, prudent și

tradiţionalist, iniţiază rare discuţii colective, are tendinţa să reflecteze profund, să

fie analitic).

Cercetările experimentale arată că, din punctul de vedere al rezultatelor activităţii

pedagogice (asimilărea de cunoștinţe, formare de capacităţi), cele mai eficiente sunt

stilurile EM și RI. Ele duc la rezultate înalte, formează la elevi deprinderi stabile, stimulează

interesul pentru domeniul predat (Golu, 2003).

Situaţiile concrete de comunicare la clasă sunt extrem de variabile și nu pot fi precizate,

prezise sau controlate în totalitate. Profesori diferiţi, cu stiluri diferite de comunicare vor

reacţiona divers ( în funcţie de personalitate, aptitudine pedagogică, experienţă de viaţă,

145

statut marital și familial, competenţe de relaţionare, tactul pedagogic, structura clasei,

problematica liderilor casei, informaţia deţinută etc.)

Oricare ar fi situaţia concretă de comunicare profesor-elev este recomandabilă, însă,

evitarea modalităţilor ineficiente de comunicare:

Ordinul, comanda: „Fă-ţi tema imediat!”

Ameninţarea, avertizarea: „Dacă mai vorbeşti o dată neîntrebat, te ascult din recapitulare şi

îţi dau 2!”

Moralizarea, predica: „Ar fi trebuit să ştii că nu ai voie să faci acest lucru! De câte ori mai

trebuie să-ţi spun?!”

Oferirea de soluţii: „Eu în locul tău nu aș mai pierde vremea cu astfel de prostii.”

Critica, blamarea, acuzarea: „Tu ești singurul vinovat pentru situaţia în care te afli”.

Interpretarea, analiza, diagnosticarea: „Faci asta numai ca să atragi atenţia!”;

„Ai probleme psihice!”

Etichetarea, umilirea: ”Eşti prost crescut!”

Reguli pentru o comunicare eficientă:

- Întotdeauna acordaţi atenţie emoţiilor copilului! Luaţi în considerare

sentimentele prietenoase şi neprietenoase manifestate de copil în cursul

conversaţiei! Observaţi-i reacţiile în timpul exprimării. Arătaţi copilului că

înţelegeţi ce spune. NU etichetaţi, nu criticaţi, nu ironizaţi copilul!

- Fiţi empatici! Empatia, competenţă a inteligenţei emoţionale, reprezintă

abilitatea de a ne imagina cum se comportă o persoană într-o anumită situaţie.

Empatia ne poate ajuta să-i înţelegem și să-i acceptăm pe alţii care pot fi foarte

146

diferiţi de noi înşine, poate îmbunătăţi semnificativ interacţiunile noastre

sociale.

- Păstraţi o atitudine pozitivă! Comunicarea să devină o oportunitate de

dezvoltare, un mod constant de a învăţa despre sine și de la interlocutor,

plăcere, bucurie, confort, deschidere, toleranţă, acceptarea diversităţii,

optimizare etc.

- Oferiţi feed-back constructiv! Un feedback reuşit este un proces prin care se

oferă ajutor şi se realizează învăţarea (Cîrlea. S, 2006).

Un feed-back constructiv determină persoana care îl primeşte să devină conştientă de

anumite lucruri, îi oferă diverse opţiuni şi posibilitatea de a alege, încurajează activitatea de

dezvoltare personală. Chiar și un feed-back negativ, în condiţiile în care este bine realizat,

poate constitui un instrument de învăţare util şi eficient.

Un feed-back distructiv este cel prin care în loc să se transmită persoanei respective

informaţii utile şi în loc să i se dea acesteia posibilitatea de a le folosi în procesul de

învăţare, i se induce un sentiment neplăcut şi i se oferă prea puţine informaţii utile în

procesul de învăţare.

În relaţia concretă cu copilul, feed-backul pozitiv repetat are valenţe constructive, de

consolidare a stimei de sine, de dezvoltare a încrederii în forţele personale. Acest lucru este

fundamental în modificarea comportamentală la elevii cu rezultate slabe la învăţătură și

iminenţă de eșec școlar. Este un mod de valorizare a tuturor încercărilor reușite de aceștia

de a-și îmbunătăţi prestaţia școlară sau comportamentul.

Caracteristicile unui feed-back eficient (adaptare după Cîrlea, S., 2006):

Începe cu aspectele pozitive. I se va oferi receptorului posibilitatea să audă la

început lucrurile pe care le-a făcut bine. Mult timp, în mediul școlar, s-au utilizat cu

caracter ameliorativ scoaterea în evidenţă a aspectelor negative şi a greșelilor, mai

degrabă decât a aspectelor pozitive sau a realizărilor. Dacă sunt prezentate în

primul rând aspectele pozitive, atunci criticile pot fi ascultate şi însuşite mai uşor.

Este concret. Comentariile generale nu sunt foarte utile pentru ameliorarea

147

comportamentului receptorului, din cauză că nu furnizează suficiente detalii utile

pentru învăţare. Comentarii ca: “Ai fost grozav!”, nu sunt folositoare pentru învăţare.

Mult mai utilă ar fi particularizarea şi evidenţierea situaţiei care a declanşat

evaluarea pozitivă: ”Ai fost grozav când ai...”

Este mai degrabă descriptiv decât evaluativ. Se va spune persoanei cu care se

comunică ce s-a văzut și ce s-a auzit concret, explicându-i-se efectul acţiunilor sale

resimţit de interlocutor. De evitat judecăţile de valoare şi “verdictele”. De exemplu:

“Ai fost prost crescut!” este un feed-back mai puţin util decât “Atunci când ai spus

acel lucru, m-am simţit jignit”.

Vorbeşte despre lucruri care pot fi schimbate. A oferi feed-back unei persoane în

legătură cu lucruri asupra cărora nu-şi poate exercita controlul nu este doar

nefolositor, ci uneori e chiar nociv. De exemplu: “Nu-mi place felul în care părinţii tăi

participă la activităţile școlii” oferă informaţii despre aspecte pe care

receptorul/copilul nu le poate controla sau schimba. Singurul efect va fi acela de a

adânci şi mai mult complexele existente. In schimb, un feed-back de tipul: ”M-aș fi

bucurat dacă ţi-ai fi făcut tema integral la matematică…” permite copilului să

acţioneze altfel în viitor.

Este bine încadrat în timp. Feed-back-ul este mai util când are loc imediat după

consumarea evenimentului, astfel încât acesta să poată fi uşor de reamintit. Deseori,

părinţii greșesc comentând erorile făcute de copil cu mult timp în urmă, la

momentul prezent reamintirea acestora nemaiavând efect corector ci doar

destabilizator.

Oferă alternative. În situaţia în care oferi un feed-back negativ, sugestiile despre

cum trebuia procedat sunt de cele mai multe ori mai bune decât simpla critică.

Transformă procesul de feed-back într-o sugestie pozitivă. Este ineficient să i se

spună copilului doar: Nu mai sta atât la televizor în timpul liber! - o variantă ce îl

poate orienta în planificarea timpului poate fi: Poţi ieși afară câteva ore, poţi citi o

carte plăcută, poţi face un sport, poţi participa la programele școlii, doar dacă dorești!

Este verificat. Nu presupuneţi a priori că feed-back-ul oferit este bine înţeles şi că

mesajul primit este cel intenţionat. Asiguraţi-vă că interlocutorul a surprins

148

înţelesul celor transmise în procesul comunicării!

Este asumat. A oferi păreri generale de tipul “Se spune că eşti…” e o capcană în care

se cade adesea în transmiterea unui feed-back. Asumarea responsabilităţii pentru

ceea ce spunem se poate face folosind mesaje de tip “Eu”. Exersarea acestei strategii

de comunicare cu copiii reprezintă un pas către asumarea de sine, dezvoltare

personală și relaţionare eficientă cu cei din jur (importante mai ales la vârsta

preadolescenţei și adolescenţei).

Nu este exagerat. Feed-back-ul transmis va fi moderat. Receptorul nu trebuie

copleșit cu o avalanşă de informaţii şi păreri. Se vor selecta aspectele cele mai

relevante şi i se va lăsa interlocutorului libertatea de a cere mai multe informaţii,

dacă simte nevoia.

Oferă receptorului încă o şansă. Feed-back-ul care impune o schimbare sau

constrângere, determină o reacţie de rezistenţă sau, în cazuri limită, deteriorarea

relaţiilor personale. Feed-back-ul nu presupune să spui oamenilor cum să fie ca să

se asemene cu tine. Un feed-back bine realizat oferă informaţii despre modul în care

oamenii se influenţează unii pe alţii, ţinând seama de drepturile şi posibilitatea lor

de a alege între a acţiona sau nu în funcţie de feed-back-ul primit. Procesul de feed-

back nu trebuie să prescrie schimbarea cu orice preţ, ci să determine examinarea

consecinţelor deciziei de a schimba ceva sau nu.

Caracteristicile feed-backului eficient devin elemente de importanţă majoră în construirea

unei relaţii de încredere cu elevii rămași în urmă la învăţătură, în scopul optimizării

comportamentului lor pro-social, de învăţare, de adaptare la mediul normativ și formativ al

școlii.

Cum puteţi comunica eficient cu elevii cu dificultăţi școlare sau lipsă de încredere

în sine sau cu tendinţă de abandon școlar:

Puneţi întrebări pentru a putea înţelege mai bine (Întrebări clarificatoare:

Vrei să spui că...? Aveţi însă în vedere faptul că uneori întrebările indiscrete pot

genera blocaje iremediabile!).

149

Provocaţi copilul să se exprime ( Este posibil ca acesta să nu dorească să

participe la conversaţie. Asiguraţi-l că îl ascultaţi cu atenţie și că sunteţi alături

de el indiferent ce urmează să spună ).

Adresaţi invitaţia simplă, necoercitivă la discuţii (uneori copiii doresc să

vorbească cu cineva despre probleme lor dar nu ştiu cum să facă acest lucru).

Fiţi congruenţi cu copilul, adaptaţi-vă postura şi comportamentul la cele

ale copilului (acest lucru va facilita deschiderea lui către comunicare- stabilirea

contactului vizual confortabil şi constant, fără a încrucişa braţele, păstrarea

distanţei optime, a sta la acelaşi nivel cu vorbitorul–jos sau în picioare, indicaţii

ale înţelegerii: ,,aha”, ,,da”, ,,înţeleg”, mişcarea capului, formulări scurte).

Citaţi fragmente sau formule din conversaţia cu copilul (repetarea ideii de

bază care tocmai a fost enunţată. “Dacă înţeleg, lucrul care te enervează este...?”).

Folosiţi întrebări deschise (“Ce părere crezi că vor avea părinţii tăi când îţi vei

îmbunătăţi notele la matematică?,,).

Rezumaţi (Ajutaţi copilul să-şi clarifice coordonatele propriei poveşti de viaţă,

acest lucru îl poate ajuta să desprindă noi semnificaţii sau obiective pentru

schimbare).

Nu vă angajaţi în diferende deschise, în faţa întregii clase sau a prietenilor, cu elevul

adolescent cu eşec şcolar. Din această dispută, dumneavoastră, cu siguranţă, nu veți

câştiga!

Aveţi nevoie de comunicarea şcoală-familie! Mesajele transmise de profesori la şcoală

trebuie să fie congruente cu cele spuse de familie!

Dacă elevul nu vrea să vorbească despre problemele lui, nu încercaţi să-l forţaţi să o

facă! Probabil va veni un moment în care va simţi că e necesar şi acest lucru.

Motivaţi elevul analizând împreună un plan realist de viaţă. Porniţi de la ceva ce el poate

să facă. Spuneţi: "Îmi place asta la tine!" Axaţi-vă pe orientarea şcolară şi profesională,

construiţi împreună un scop profesional posibil pentru care acesta să încerce să lupte!

Încurajaţi-l permanent verbal: ”Poţi să faci asta!”

150

Este preferabil să se evite întrebarea „De ce?”, care determină o justificare şi nu cauza

reală a comportamentului.

Profesorul asertiv impune respect, are conştiinţa misiunii şi valorii sale de educator,

previne problemele de disciplină în colectivul de elevi, este model de personalitate pentru

elevii cu care lucrează şi pentru întreaga comunitate şcolară.

151

SUGESTII PENTRU PĂRINŢI

Lipsa de încredere în sine a copilului cu insucces şcolar, sentimentul devalorizării

personale se manifestă în toate dimensiunile vieţii sale: şcolare, familiale, relaţionale,

comportamentale, ca o pecete mai mult sau mai puţin ascunsă, în funcţie de constelaţia

personalităţii şi de suportul social de care beneficiază.

Când sentimentul neîmplinirii domină, tendinţa de efort voluntar pentru a obţine

succesul şcolar, comportamentul copilului se va deplasa spre unul dintre cei doi poli:

timiditate - agresivitate. Din această postură, evantaiul dificultăţilor relaţionale şi de

comunicare al copilului este iminent. Copilul va resimţi blamarea colectivului din care face

parte şi îşi va construi strategia de comunicare cu cei din jur mascându-şi temerile,

sentimentul eşecului, sentimentul de insecuritate. Comunicarea cu cei din jurul său devine

sursă de conflict: fie reacţie de apărare la evaluarea negativă a capacităţilor şi competenţei

personale, fie mecanism de atac, pentru a nu mai fi în continuare rănit.

Cauzele generale ale conflictelor:

Deficite de învăţare, educaţie (nu ştim cum să ne comportăm în anumite situaţii);

Frustrările (lupta pentru satisfacerea unor trebuinţe neîmplinite);

Incompatibilitatea între: obiective – trebuinţe – interese – norme- valori ale

oamenilor diferiţi;

Superstiţii, generalizări, prejudecăţi;

Deficite de comunicare (la nivel personal, interpersonal sau grupal).

Câteva strategii de abordare pozitivă a conflictelor:

ascultarea activă şi înţelegerea punctului de vedere al celuilalt;

formularea mesajelor de tip Eu;

acordarea feed-back-ului constructiv;

crearea unui climat suportiv în comunicare.

MESAJUL DE TIP EU

Una din cele mai bune tehnici de rezolvare a conflictelor este construirea de mesaje

de tip EU. Acestea sunt mesaje formulate la persoana I, în care se face o afirmaţie despre

152

sine şi care reprezintă o cale de exprimare a propriilor sentimente şi experienţe. Mesajele

trebuie să fie sincere, reale, clare, să exprime cum te simţi tu influenţat de comportamentul

altuia.

Această structură de comunicare este intens folosită în consilierea şcolară ca abordare

eficientă a situaţiilor de blocaj/refuz/atitudine negativă a copilului sau ca intervenţie în

managementul comportamental.

Iată cum se construieşte un astfel de mesaj:

Atunci când tu……(ai făcut…., ai zis….) – se precizează comportamentul nedorit,

Eu ……….(am simţit…..) – se precizează sentimentele subiectului,

Pentru că… (am suportat / mi s-a întâmplat….) – se precizează consecinţa

comportamentul interlocutorului asupra subiectului,

De aceea aş dori ca tu …(să procedezi la alternativa….)- se precizează comportamentul

dorit.

Înainte de a vă manifesta nemulţumirea deschis în faţa copilului faţă de rezultatele lui

şcolare, este recomandat să încercaţi să vă răspundeţi singur la următoarele întrebări:

Am oferit copilului meu un mediu de viaţă care să-i permită să obţină rezultate

şcolare bune? Copilul a avut linişte, sprijin, resurse necesare pentru activităţile

şcolare?

Mă consider într-o oarecare măsură responsabil pentru rămânerea în urmă la

învăţătură a copilului meu?

Am luat legătura cu şcoala, am monitorizat permanent situaţia şcolară a

copilului?

Am o comunicare bună cu copilul meu?

Consider că puteam face mai mult pentru a evita situaţia nemulţumitoare la

învăţătură a copilului meu?

153

Părintele asertiv îşi ghidează cu eficienţă copilul pe drumul construcţiei personalităţii

sănătoase, aplică instrumentele disciplinării pozitive, are încredere în sine, în relaţia sa cu

copilul, cu ceilalţi părinţi. Menţine permanent legătura cu şcoala, sesizează oportunităţile

de dezvoltare ale copilului: îi oferă acestuia prilejuri de învăţare, comunică deschis cu

copilul său, învaţă de la copil.

Menţineţi-vă la subiect. Exprimaţi-vă precis, specificaţi problema.Nu aduceţi în discuţie

greşelile copilului din trecut.

Fiţi atenţi la modul de a vorbi (tonul vocii, expresia facială, gestica etc.). Acestea

comunică tot atât de mult cât şi cuvintele dumneavoastră.

Fiţi calm, nu lăsaţi discuţia să degenereze în cicăleală, ceartă sau critici repetate.

Spuneţi copilului cum vă simţiţi, ce sentimente vă crează comportamentul său. Explicaţi-

i motivele pentru care sustineţi o idee.

Cereţi părerea asupra celor discutate, este necesar să luaţi în considerare şi punctul de

vedere al copilului, în fond este viaţa lui.

Evitaţi centrarea discuţiei pe aspectele negative ale situaţiei. Căutaţi soluţiile,

posibilităţile de rezolvare ale situaţiei. Nu atacaţi copilul. Atacaţi problema.

Comunicarea cu copilul aflat la vârsta pubertăţii

Schimbările survenite la pubertate constituie o preocupare, atât pentru şcolar, cât şi

pentru părinţi. Este o perioadă de fragilitate psihică determinată de schimbările hormonale

intense. Primează conformismul la normele grupului, ce îmbracă forme diverse inclusiv

adoptarea jargonului verbal sau gestual. Preadolescenţii pot fi extrem de virulenţi în

raportarea la ceilalţi, conversaţia degenerând adesea în ironii sau zeflemea: ”bătaia de joc

de dragul acţiunii în sine”. (Cosmovici, 1998).

Este un moment în care relaţiile cu familia se tensionează, părinţii întrebându-se

deseori dacă totul decurge ”normal”. Comunicarea cu părinţii poate avea de suferit

începând din această etapă de vârstă, preadolescentul neînţelegând deseori controlul pe

care aceştia doresc să îl exercite încă asupra lor. Depărtându-se de familie găsesc o nouă

154

orientare în apartenenţa la grup. Slăbeşte implicarea copilului în familie; puberii încearcă

uneori să treacă peste părerea părinţilor şi au resentimente faţă de "criticismul părintesc".

În ciuda aparenţelor, la această vârstă copiii sunt preocupaţi foarte mult de ce gândesc

ceilalţi despre ei, conflictele axate pe sentimentul valorii personale având impact şi

consecinţe profunde la nivel personal. Evitaţi în conversaţie ironizările, jignirile,

înşelarea încrederii (divulgarea secretelor pe care copiii vi le-au împărtăşit), chiar dacă

aceste lucruri vi se par inofensive. Nu uitaţi, preadolescentul judecă după altă unitate

de măsură!

Copiii au nevoie de comunicarea unora cu alţii. Comunicarea inter-grup devine intensă

(afară, după orele de curs, pe internet) şi se fructifică în analiza unor evenimente

curente, din viaţa clasei, a grupului, din viaţa personală pe care preadolescenţii le

discută şi analizează încercând inconştient să înveţe cum funcţionează lumea în care

trăiesc.

Atitudinea de părinte-prieten, ce lasă copilului o aparentă independenţă, controlată

însă discret pare a fi mai constructivă decât comportamentul autoritar, rigid.

Indiferent ce stil parental aveţi, încercaţi să fiţi modele pentru copiii dumneavoastră!

Comunicarea cu adolescentul

Datorită faptului că unii dintre copiii rămaşi în urmă la învăţătură pot avea eşec

şcolar generalizat ce îi împinge spre prelugirea gimnaziului dincolo de vârsta de 14 ani

(până la 16 ani copiii pot frecventa cursuri de zi), ne vom referi şi la comunicarea cu elevii

adolescenţi.

Nevoia de înţelegere şi sprijinul eficient al adultului este şi în acest caz o resursă

preţioasă. Sentimentul confuziei şi al vinovăţiei rămâne stabil şi motivează raporturile cu

ceilalţi ale adolescentului implicat încă în studiile şcolare gimnaziale datorită eşecului său

şcolar. Corigenţa şi repetenţia îşi pun amprenta pe comportamentul său şi pe stilul de

comunicare. Zeflemeaua, lipsa de respect, tăcerea, renunţarea la dialog, sfidarea, lipsa de

discernământ în luarea unor decizii personale ascund adânc sentimentul neîncrederii. Sunt

155

considerate rare cazurile în care, după un eşec şcolar generalizat (repetarea a doi ani

şcolari), elevul găseşte singur resursele necesare promovării gimnaziului.

Probabil că acum este momentul cel mai nepotrivit pentru adult (părinte sau

profesor) pentru a critica elevul adolescent repetent în gimnaziu pentru lipsa

performanţelor şcolare. Tactul pedagogic, susţinerea motivaţională, limbajul afectiv sunt

instrumente ce pot netezi calea spre străduinţa de ”a încerca” a elevului. Demersul concret

va fi atât de rafinat încât numai un adult cu vocaţie: de părinte sau de profesor îl poate

realiza optim.

Comunicarea eficientă înseamnă că suntem capabili să ne exprimăm pe noi înșine,

atât verbal, cât și nonverbal, într-un mod relevant pentru situația în care ne aflăm și pentru

mediul cultural. Aceasta înseamnă să putem să exprimăm deschis opiniile sau dorinţele, să

ne manifestăm temerile, nevoile, să cerem ajutor, sfaturi sau îndrumări. Să transmitem

exact ceea ce vrem să spunem, să-i înţelegem pe ceilalţi adaptându-ne permanent

caracteristicilor mereu în schimbare ale partenerului de comunicare.

Într-o comunicare eficientă:

Ascultarea activă este o soluţie optimă pentru fluidizarea comunicării şi reprezintă o

deschidere totală către interlocutor, înţelegerea ideilor exprimate dar şi stimularea

comunicării. Prin intermediul ascultării active se comunică respect pentru ceea ce gândeşte

Interlocutorul:

se simte ascultat;

poate vorbi fără a fi înterupt;

constată că se poate exprima

liber;

constată că i se acordă atenţie;

are sentimentul că este înţeles.

Cel care ascultă:

respectă tăcerile, pauzele

celuilalt;

îl aprobă şi îl valorizează;

e calm, atent, destins şi-l

stimulează să continue.

156

sau simte interlocutorul şi se transmite mesajul non-verbal că acesta este înţeles şi este o

persoană importantă. (Băban, 2003).

Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emoțiile și convingerile fără a aduce vreun

prejudiciu celorlalți oameni, este ”cea mai eficientă modalitate de soluţionare a

problemelor interpersonale” (Rees şi Shanapud, Băban, 2001). Comunicarea directă,

deschisă şi sinceră permite recepţionarea mesajelor fără blocaje şi distorsiuni, ceea ce

menţine şi îmbunătăţeşte relaţiile cu ceilalţi.

Asertivitatea eficientizează comunicarea, evită conflictele distructive, sporește libertatea

persoanei, creativitatea ei în raport cu ea însăși.

Elevul asertiv își spune părerea în clasă și în grupul de prieteni, participă mai mult la

activităţile şcolare, se implică, acţionează, este sociabil și are prieteni, îşi valorizează

permanent potenţialul pentru că are încredere în sine, fiind apreciat de către profesori şi

colegi.

SUGESTII PENTRU ELEVI

Ca să devii asertiv(ă)...

dezvoltă-ţi stima de sine;

câştigă respectul celorlalţi;

îmbunătăţeşte-ţi abilitatea de a lua decizii;

fii onest(ă) şi directă în privinţa emoţiilor, nevoilor şi convingerilor tale;

fii rezonabil(ă) la cererile pe care le ai;

învaţă să spui “nu” la cerinţele nerezonabile pentru tine ale celorlalţi colegi;

fii onest(ă) atunci când oferi sau primeşti feedback;

recunoaşte şi respectă drepturile celor din jurul tău;

foloseşte un ton adecvat al vocii;

fii atent(ă) cu postura corpului tău;

menţine contact vizual cu interlocutorii.

157

Afișați în spațiul clasei drepturile asertive:

Am dreptul …

să mă respect pentru cine sunt şi pentru ceea ce fac;

să decid care sunt priorităţile mele şi cum îmi stabilesc obiectivele personale;

să am propriile valori, credinţe;

să le spun celorlalţi cum doresc să fiu tratat;

să mă răzgândesc şi să greşesc fără să fiu ridiculizat;

să am relaţii sociale pozitive, în care să mă simt în siguranţă şi respectat(ă);

să spun „NU”, să refuz ceva atunci când ştiu că nu mi se potriveşte, fără să mă

simt vinovat(ă);

să cer informaţii, atunci când mă interesează ceva;

să fiu ascultat(ă) şi luat(ă) în serios;

să fiu fericit(ă).

Este foarte important să te faci înțeles atunci când comunici, atât cu adulții din viața ta cât

și cu cei de aceeași vârstă cu tine.

Când te adresezi cuiva, trebuie să vorbeşti clar, pe un ton normal, ca să fii

înţeles.

Evită formulările de genul: ”Nu zău…”, ”Pe bune...”, ”Ce să-ţi spun…”, ”Ei, lasă-

mă!”, ”Nu se poate....”, ”Să mor eu…”, „Nu fac, n-am chef!”, mai ales în

conversația cu adulții.

Te poţi adresa la persoana a II-a singular doar persoanelor adulte apropiate.

Încearcă să fii coerent, concret, evită exprimările dezlânate.

Când discuţi, nu gesticula şi nu te mişca fără rost. Riști să-l faci pe

interlocutorul tău mai atent la gestică decât la mesajul verbal.

158

Modul 5: CARACTERISTICILE PSIHOLOGICE DE VÂRSTĂ ŞI INDIVIDUALE ALE ADOLESCENŢILOR

TEMĂ

Să vorbim despre adolescenţă!

SCOP:

Familiarizarea cu aspectele psiho-comportamentale

specifice personalităţii adolescenţilor,în vederea unei

mai bune relaţionări părinţi – adolescenţi.

SUPORT TEORETIC:

Handout elevi, părinţi şi profesori

ACTIVITĂŢI MODUL 5: ACTIVITATEA 1

NE CUNOAŞTEM COPIII? NE CUNOAŞTEM PĂRINŢII?

ACTIVITATEA 2 CUM SUNT EU!

ACTIVITATEA 3 SUNT (PRE) ADOLESCENT. ÎNŢELEGE-MĂ ŞI ACCEPTĂ-MĂ!

ACTIVITATEA 4 AM NEVOIE DE RECUNOAŞTERE ŞI CONFIRMARE!

ACTIVITATEA 5 SPUNE-MI, CUM SUNT EU?

ACTIVITATEA 6 ÎNVĂŢĂM SĂ NEGOCIEM ÎN FAMILIE!

ACTIVITATEA 7 TATĂ/MAMĂ, M-AM ÎNDRĂGOSTIT!

ACTIVITATEA 8 DESPRE PROVOCĂRILE (PRE)ADOLESCENŢEI

159

ACTIVITATEA 1 NE CUNOAŞTEM COPIII? NE CUNOAŞTEM PĂRINŢII?


Să identifice şi să exerseze modalităţi noi de

interacţiune părinţi – copii;

Să se familiarizeze cu aspecte psiho-

comportamentale specifice personalităţii

adolescenţilor;

Să exerseze abilităţi de comunicare asertivă şi de

susţinere a propriei opinii .

Beneficiari:

Copii, părinţi, cadre didactice (se recomandă un grup de 10 copii şi 10 părinţi).



Resurse materiale:

flipchart, coli mari, markere colorate, scotch, lipici, coli

de scris, o sală de clasă disponibilă anexa 1, anexa 2.


a) Copilul meu este adolescent – Vreau să ştiu...

Părinţii sunt invitaţi în sală, unde vor accesa platforma digitală a proiectului şi sub îndrumarea formatorilor din centru se vor informa despre problematica adolescenţei.

b) Familia mea

În acelaşi timp, elevii împreună cu unul dintre formatori, sunt invitaţi într-o sală alăturată şi vor face fiecare un desen al familiei lor (30 de minute). Desenele se vor afişa pe un panou.

c) Vizitarea expoziţiei

Părinţii sunt invitaţi să vadă lucrările copiilor şi să identifice desenul familiei dumnealor, în timp ce copiii îi urmăresc. Se discută apoi dacă le-a fost greu să identifice desenul, care a

160

fost indiciul cel mai evident, dacă este complet desenul. Discuţiile se poartă atât între copii şi părinţi, cât şi în cadrul grupului mare.

d) Activitate în diadă părinte – copil

Elevii şi părinţii sunt distribuiţi în sală, astfel încât să nu stea părintele lânga copilul său. Atât copiii, cât şi părinţii vor completa câte o fişă. (anexa 1 – Îmi cunosc copilul?, anexa 2 – Îmi cunosc părinţii?) – 20 minute. Se mută apoi, fiecare părinte alături de copilul său, schimbă fişele între ei şi le citesc, apoi discută între ei despre conţinutul fişei. Se va păstra o atmosferă destinsă, fără critici sau constrângeri.

Valorizarea experienţei - se revine în grupul mare şi se împărtăşeşte experienţa: în ce măsură s-a potrivit ceea ce au scris cu ceea ce credeau ei despre felul în care sunt percepuţi, dacă consideră că se cunosc sau nu, ce mai pot face pentru a dezvolta relaţia părinte – copil etc.

Feed-back – formatorul face aprecieri despre felul în care s-au implicat, au colaborat . Fiecare participant va aminti un moment din activitate care l-a surprins sau care i-a plăcut mai mult.

ACTIVITATEA 2 CUM SUNT EU!


Să exprime date de identificare a propriei persoane;

Să identifice interesele, preferinţele, aspiraţiile privind

dezvoltarea personală;

Să evalueze punctele tari şi punctele slabe, interesele,

abilităţile personale.

Beneficiari: 10-14 elevi, părinţi, cadre didactice



161

Resurse materiale:

flipchart, coli mari, markere colorate, coli de scris, fişe

de lucru, ecusoane, anexa 3, anexa 4.


a) Formatorul împarte ecusoane elevilor. Fiecare elev scrie

pe ecuson “Aşa sunt eu!” şi îl pune în piept.

b) Formatorul citeşte motto-ul scris pe flipchart: ”Îndrăzneşte să devii ceea ce eşti! Există posibilităţi minunate în fiecare fiinţă. Convinge-te de forţa ta şi spune mereu: Nu depinde decât de mine.“

c) Se comentează motto-ul şi se subliniază importanţa

alegerilor în viaţa personală. Se solicită părinţilor opinii referitoare la decizii importante din viaţa personală.

d) Se desfăşoară jocul didactic „Eu si numele meu”. Părinţii şi

elevii îşi scriu prenumele vertical si identifica trăsături personale, care să înceapă cu fiecare literă cuprinsă în prenume.

Exemplu: Muncitoare Ambiţioasă Respectoasă Iubitoare Amabilă Se înmânează fiecărui elev şi fiecărui părinte câte un exemplar din anexa 3 şi anexa 4 cu următoarele indicaţii: Floarea Aveţi în faţă o floare. În dreptul fiecărei petale notaţi câte una din întrebările: Cine sunt eu? Ce-mi place? Ce nu-mi place? Cum sunt eu?. Acum imaginaţi-vă că sunteţi un fluture şi vă opriţi pe fiecare petală. Răspundeţi la întrebarea din dreptul fiecărei petale. Steaua respectului de sine, cu următoarele indicaţii: Completaţi: - trei lucruri pozitive care vă caracterizează; - două realizări de care sunteţi mândri; - două lucruri pentru care vă apreciază oamenii; - două lucruri pe care doriţi să le schimbaţi la voi; - două obiective de viitor; - două lucruri pe care le aduceţi într-o prietenie.

162

Feed-back – se vor forma diade (elev-părinte) în care elevii şi părinţii vor prezenta fişele de lucru partenerului de diadă iar partenerul îşi exprimă opinia privind trăsăturile identificate. Se explică rolul părerilor celorlalţi în formarea unei imagini de sine realiste. Valorizarea experienţei – se cere grupei de elevi să alcătuiască ”Portretul părintelui model” iar grupei de părinţi să alcătuiască „Portretul elevului model” . Se discută, la nivelul grupului reunit, cele două variante obţinute, cu scopul ca elevii să cunoască aşteptările părinţilor şi părinţii să cunoască aşteptările elevilor şi să interacţioneze mult mai eficient.

ACTIVITATEA 3 SUNT (PRE) ADOLESCENT SUNT. ÎNŢELEGE-MĂ ŞI

ACCEPTĂ-MĂ!

Obiective

operaţionale:

Să se familiarizeze cu aspecte ale personalităţii

(pre)adolescenţilor;

Să identifice trăsături personale şi ale celorlalţi;

Să exerseze tehnici de autoprezentare.

Beneficiari:

Copii şi părinţi (se recomandă un grup de 10 copii şi 10 părinţi).

Durata:

2h şi 30 minute – 3 h


Centrul de Resurse

Resurse materiale: anexa 5 , coli de scris, coli colorate, markere colorate.


a) ,,Mă cheamă şi mă reprezintă...”

Prezentarea elevilor şi a părinţilor participanţi la activitate

163

printr-un gest care să exprime un mesaj legat de perioada

preadolescenţei.

b) ,,Blazonul preadolescentului şi blazonul adultului”

Fiecare participant desenează pe o coală colorată propriul

blazon (ansamblu de elemente simbolice care constituie

emblema/ceea ce este specific, semnificativ, pentru o anumită

persoană. Li se acordă participanţilor libertatea de a-i conferi

orice formă grafică, pentru a le stimula creativitatea) se

inserează următoarele aspecte:

Mesajul personal transmis preadolescenţilor (de către fiecare

preadolescent, respectiv de părinţii acestora):

O realizare recentă;

Trăsăturile mele;

Trei lucruri pe care vreau să le dezvolt la propria persoană.

c) ,,Cercul”

Elevii şi părinţii se ţin de mâini, formând un cerc, fiind orientaţi

cu spatele spre interiorul cercului. Sunt invitaţi să găsească

împreună două soluţii de întoarcere a cercului, având la

dispoziţie şase minute, astfel încât dacă iniţial erau cu spatele

unii la ceilalţi, după ,,întoarcere”, fără desprinderea mâinilor, să

ajungă cu faţa unii la ceilalţi.

Rolul jocului: dezvoltarea creativităţii şi stimularea colaborării

preadolescenţi – părinţi, în identificare rapidă a soluţiilor.

e) ,,Calităţile mele şi schimbările pe care mi le propun”

Fiecare elev va completa un tabel cu două coloane, în care îşi va

nota calităţile personale şi aspectele pe care ar dori să le

schimbe la propria persoană; părinţii vor avea rolul de ,,oglindă”

pentru proprii copii, precizând care sunt calităţile şi defectele

percepute de ei, la aceştia.

Rolul exerciţiului: conştientizarea faptului că fiecare persoană

are atât calităţi, cât şi defecte.

164

Notă: Formatorul îi va încuraja în sensul notării cât mai multor

calităţi, în vederea cultivării încrederii în forţele proprii.

Va solicita sprijinul părinţilor, care vor primi bileţele cu sarcina:

,,Încurajaţi-vă copilul şi completaţi lista şi cu alte calităţi, pe care

copilul poate nu le conştientizează, cu condiţia ca acestea să fie

reprezentative şi constante.”

Copilul dumneavoastră se va dezvolta armonios, dacă îi oferiţi

încurajări, ajutându-l să observe şi să se concentreze asupra

aspectelor pozitive”.

e) “Îţi dezvălui felul meu de a fi” (pentru elevi) / ,,Şi eu

sunt părintele unui preadolescent” (pentru părinţi)

Exerciţiu-joc (în perechi) – elevii se vor grupa în diade; la fel vor

proceda şi părinţii.

*Fiecare copil din pereche se va prezenta colegului său, la

persoana I, conform schemei:

- Punctele mele forte (calităţile mele) sunt….

- Aspectele pe care aş dori să le schimb la mine (defectele mele)

sunt…

După ce fiecare elev ascultă prezentarea celuilalt, vor preciza ce

anume i-a surprins (în legătură cu colegul lor) şi ce consideră că

este important să mai ştie despre acel coleg, astfel:

- M-a surprins să aflu despre tine că…….

- Aş dori să mai aflu şi …..

* Fiecare părinte va prezenta celui cu care formează o echipă,

aspecte specifice propriului copil:

- Punctele sale forte (calităţile sale) sunt….

- Aspectele pe care aş dori să le schimbe (defectele sale) sunt…

După ce fiecare părinte ascultă prezentarea celuilalt, va preciza

ce anume l-a surprins (în legătură cu copilul celuilalt părinte) şi

ce consideră că este important să mai ştie despre acel copil,

165

astfel:

- M-a surprins să aflu despre copilul dumneavoastră că…….

- Aş dori să mai aflu şi …..

Rolul ex: îi ajută pe părinţi să conştientizeze aspecte

caracteristice vârstei copiilor lor.

Valorizarea experienţei – se revine în grupul mare şi se

împărtăşeşte experienţa.

Elevii vor menţiona cum s-au simţit făcând exerciţiul de

autocunoaştere, inter-cunoaştere şi dezvoltare personală, cum îi

ajută exerciţiul realizat în dezvoltarea personală (referindu-se la

schimbările propuse în blazon).

Părinţii vor preciza, cum s-au simţit realizând exerciţiile cu

proprii copii, cum îi ajută exerciţiile realizate, în înţelegerea

preadolescenţilor şi în abordarea acestora.

Feed-back – ,,Ne cunoaştem, ne înţelegem, ne acceptăm”

(pentru elevi) / ,,Îi cunoaştem, îi înţelegem, îi acceptăm”

(pentru părinţi) – Exerciţiu-joc: fiecare pereche va primi o coală

albă, pe care vor nota:

- punctele comune identificate (elevii – cu colegii; părinţii – între

proprii copii şi ceilalţi preadolescenţi);

- diferenţele remarcate;

- aspectele care i-au surprins.

Formatorul face aprecieri despre felul în care s-au implicat în

activitate.

Fiecare participant va preciza ce rol consideră că are activitatea

desfăşurată pentru un preadolescent, în sensul de a fi înţeles şi

acceptat de colegi şi de părinţi, în a se înţelege şi accepta pe sine

şi în înţelegerea şi acceptarea celorlalţi preadolescenţi, cu

calităţile şi defectele lor, cu propriile lor dorinţe.

166

ACTIVITATEA 4 AM NEVOIE DE RECUNOAŞTERE ŞI CONFIRMARE


Să denumească trăsături pozitive/negative de

personalitate, pe baza observaţiei.

Să exerseze deprinderi de relaţionare socială, pe baza

comunicării asertive;

Să analizeze sistematic elementele specifice studiului de

caz;

Să formuleze concluzii raţionale pe baza premiselor

identificate prin analiza studiului de caz.

Beneficiari: Copii şi părinţi (se recomandă un grup de 10 copii şi 10 părinţi).



Resurse materiale: flipchart, coli mari, markere colorate, coli A4, creioane

colorate, anexa 6.


a) Formatorul prezintă succint participanţilor obiectivele

activităţii. b) Elevii şi părinţii sunt aşezaţi în cerc, astfel încât

procesul de comunicare să se desfăşoare liber.

c) Formatorul citeşte cu voce tare cazul prezentat în anexa

5 şi specifică scopul acestuia – analiza sistematică a elementelor definitorii ale acestui caz, în vederea formulării unor propuneri constructive de soluţionare a acestuia.

d) Au loc dezbateri, în grupul de participanţi, pe baza

materialului prezentat, urmărind schema de mai jos:

1. Sintetizarea datelor despre subiectul P.M. din perspectiva următoarelor criterii :

167

Comportamentul elevului în şcoală faţă de profesori,

Comportamentul elevului în şcoală faţă de colegi, Comportamentul elevului în afara şcolii (faţă de

prieteni), Comportamentul elevului în familie.

2. Analiza privind cauzele cele mai probabile ale acestui comportament (formatorul listează pe coala de flip-chart opiniile elevilor şi ale părinţilor referitoare la aceste cauze).

3. Identificarea unor trăsături de personalitate

(pozitive/negative) ale subiectului, care pot fi deduse din comportamentele listate (formatorul listează pe coala de flipchart trăsături pozitive, respectiv trăsături negative de personalitate şi conturează sensul stimei de sine al subiectului: pozitiv/negativ).

4. Propuneri de variante de intervenţie pentru susţinerea

subiectului respectiv în scopul îndreptării situaţiei sale şcolare şi a ameliorării manifestărilor comportamentale cu risc (formatorul listează propunerile pe coala de flipchart):

Sprijin din partea şcolii, Sprijin din partea familiei, Sprijin din partea colegilor/prietenilor, Sprijin din partea comunităţii locale, Sprijin din partea unor ONG-uri

5. Formularea unor concluzii raţionale pe baza tuturor datelor analizate anterior, astfel încât participanţii la activitate să valorifice experienţa proprie de viaţă şi să transmită modele de bune practici în soluţionarea unor astfel de cazuri (formatorul/părinţii/elevii scriu pe foaia de flip-chart concluziile la care au ajuns în finalul studiului de caz).

Valorizarea experientei – în această etapă se va utiliza Fişa de documentare nr. 6 iar participanţii la activitate se vor grupa în diade copil- părinte şi vor realiza o listă de sfaturi care ar putea ajuta un prieten/coleg care manifestă o stimă de sine scăzută şi comportamente cu risc, la şcoală sau la locul de muncă.

168

Feed-back- fiecare diadă prezintă pe scurt lista alcătuită iar formatorul face aprecieri referitoare la felul în care s-a derulat activitatea şi la creativitatea propunerilor participanţilor. Propunerile listate de către participanţi vor intra în portofoliul familiei respective.

ACTIVITATEA 5 SPUNE-MI, CUM SUNT EU?


Să denumească diverse caracteristici personale

fizice sau psihice pozitive ale persoanelor cu care

relaţionează în grup;

Să identifice interese, preferinţe, aspiraţii ale

persoanelor cu care relaţionează în grup;

Să evalueze adecvat astfel de caracteristici

personale ale celor din jur, pentru dezvoltarea

inteligenţei sociale.

Beneficiari:

10 elevi şi 10 părinţi ai acestora (la această activitate pot participa şi cadre didactice de la clasă.)



Resurse materiale:

flipchart, coli mari, markere colorate, coli de scris,

creioane colorate, anexa 7.


a) Formatorul prezintă pe scurt tema şi obiectivele

activităţii. Organizează grupul de lucru astfel încât toţi participanţii (elevi/părinţi şi/sau cadre didactice) să aibă o comunicare deschisă, fără obstacole generate de aşezarea spaţială.

169

b) Formatorul dă fiecărui participant câte o Fişă de

documentare (anexa 7) şi explică utilitatea ei pentru buna desfăşurare a activităţii. Participanţii lecturează timp de 5 minute informaţiile din această fişă.

c) Formatorul dă fiecăruia o coală albă A4 şi îi roagă pe participanţi, să o plieze în două (se formează astfel 4 pagini). Pe prima pagină, fiecare participant scrie cuvântul – Broşură şi dedesubt, numele şi prenumele său. Pe pagina a doua, fiecare participant răspunde pe scurt la următoarele întrebări despre sine, adăugând chiar şi desene:

Care este calitatea mea principală? Care a fost cel mai frumos eveniment din viaţa mea? Care este activitatea mea preferată? La ce mă pricep cel mai bine?

După ce fiecare participant a completat răspunsul la aceste întrebări, închide broşura cu ajutorul unei agrafe de hârtie şi o înmânează persoanei din dreapta sa. Aceasta, fără a deschide Broşura primită, scrie pe ultima pagina o calitate fizică şi/sau psihică (plăcută şi reală) a posesorului Broşurii şi dă Broşura acestuia mai departe. Exerciţiul se încheie atunci când toate Broşurile au revenit completate la posesorul lor. Pentru această etapă, formatorul oferă participanţilor maxim 25 de minute.

Elevii/părinţii şi/sau cadrele didactice petrec 5 minute în linişte şi citesc ceea ce au scris participanţii despre ei.

Feed-back – Formatorul discută cu participanţii la activitate, pe baza următoarelor aspecte: Cum apreciază opiniile scrise de către participanţi despre ei?

În ce măsură au fost surprinşi de opiniile exprimate?

În ce măsură participanţii doresc să ceară clarificări privind opiniile exprimate?

Cum li se pare obişnuinţa de a complimenta persoanele din jur şi de a primi complimente?

Ce a fost mai uşor: să identifice propriile calităţi sau să ofere complimente? Ce spune acest lucru despre ei? etc.

170

Valorizarea experienţei – Participanţii sunt încurajaţi să

păstreze Broşura, să o recitească ori de câte ori au nevoie de o opinie pozitivă despre sine şi s-o adauge la portofoliul familiei.

ACTIVITATEA 6 ÎNVĂŢĂM SĂ NEGOCIEM ÎN FAMILIE


Să exerseze roluri diferite într-o situaţie de

negociere părinţi-copii;

Să conştientizeze avantaje şi dezavantaje ale

poziţionării într-unul din cele trei roluri;

Să înţeleagă şi să conştientizeze că regulile stabilite

prin negociere vor fi respectate de toţi cei implicaţi.

Beneficiari: Elevi şi părinţi (grupul să nu depăşească 20 persoane).


Loc de desfăşurare Centrul de Resurse

Resurse materiale:

flipchart, coli mari, markere colorate, coli de scris, anexa 8.


a) Organizarea participanţilor pe familii Formatorul va explica participanţilor, părinţi şi elevi, că ei vor constitui familii cu doi părinţi şi trei copii (pe cât posibil părinţii şi copiii proprii în aceeaşi familie). Fiecare familie va primi un scenariu şi timp de 15 minute îşi imaginează şi exersează cum vor interpreta scena propusă în faţa celorlalţi. Roluri: mama, tata, doi - trei copii (li se dau nume).

171

b) Exersarea rolurilor

Formatorul împarte fişele cu scenariile şi sugerează participanţilor să construiască scenariul cât mai aproape de o situaţie reală. Scenariul ales va fi prezentat chiar dacă familia nu a ajuns, prin negociere, la stabilirea unei reguli. Problemele care au împiedicat negocierea se vor discuta în cadrul momentului de feed-back.

c) Jocul de rol

Punerea în scenă – Fiecare ”familie” se prezintă, citeşte situaţia de la care a pornit şi va susţine în faţa celorlalţi scenariul propriu. Feedback – După încheierea prezentărilor, adunaţi în cerc, în grupul mare, formatorul conduce discuţia urmărind întrebări ca:

Cum v-aţi simţit într-o familie ”Buldozer”? Cine s-a impus în fiecare echipă? Care sunt efectele unei astfel de comunicări? Cum v-aţi simţit într-o familie ”Papă Lapte”? Dar într-o familie ”Autentică”? Formatorul nu-şi exprimă propria opinie în legătură cu răspunsurile participanţilor. Atrage în discuţie cât mai mulţi participanţi, descurajează critica şi încurajează dreptul fiecăruia la opinie. Participanţii vor fi ajutaţi să conştientizeze avantaje şi dezavantaje ale poziţionării într-unul din cele trei roluri şi, de asemenea, să conştientizeze că regulile stabilite prin negociere vor fi respectate de toţi cei implicaţi.

Valorizarea experienţei – Participanţii vor descrie în câteva cuvinte experienţa proprie, ce au învăţat şi în ce situaţii de viaţă consideră că le va fi de folos.

ACTIVITATEA 7 TATĂ/MAMĂ, M-AM ÎNDRĂGOSTIT!


Să exprime emoţii şi sentimente specifice

(pre)adolescenţei;

Să exerseze roluri în vederea dezvoltării unei

172

atitudinii empatice în relaţia părinte-copil;

Să-şi dezvolte creativitatea prin jocul de rol.

Beneficiari:

Elevi şi părinţi (grupul să nu depăşească 20 de persoane: 10 elevi şi 10 părinţi ai acestora).



Resurse materiale:

flipchart, coli mari, markere colorate, coli de scris,

anexa 9, anexa 10.


a) Anunţarea temei activităţii şi a obiectivelor Formatorul face cunoscută activitatea şi prezintă, într-un mod accesibil, obiectivele urmărite în cadrul acesteia, precizând faptul că această activitate se bazează pe cunoştinţele acumulate de către participanţi despre caracteristicile de vârstă şi individuale ale (pre)adolescenţilor.

b) Schimb de roluri: părinte – elev Formatorul organizează grupul de elevi şi pe părinţii acestora în perechi de diade: câte două perechi alcătuite din diade (un elev şi părintele lui / un elev şi alt părinte) şi le precizează că pentru 5 minute (fiecare diadă) vor schimba rolurile (elevul va juca rol de părinte şi părintele, rol de elev). În acest mic joc de rol, părintele (aflat în rol de elev) va încerca să comunice elevului (aflat în rol de părinte) că s-a îndrăgostit de un coleg/o colegă din clasă, iar partenerul de diadă va reacţiona astfel încât să dea dovadă că ştie ce caracteristici de vârstă şi individuale are cel cu care comunică. Fiecare diadă va juca pe rând această situaţie, în cadrul fiecărei perechi de diade. Astfel, fiecare participant la diadă: părinte-copil va fi, pe rând observator şi, respectiv, actor. Observatorii vor nota pe fişa de observaţie (anexa nr.9) ce răspunsuri/comportamente le-au plăcut în jocurile de rol observate. Dacă este necesar, se va lăsa un timp de pregătire,

173

de circa 10 minute, în care perechile de diade să-şi pună la punct strategia, înainte de jocul de rol.

c) Jocul de rol Formatorul organizează întregul grup de participanţi, astfel încât să se formeze 5 subgrupuri, a câte 4 participanţi (două diade). În fiecare subgrup, participanţii (diadele) vor fi aşezaţi pe scaune, faţă în faţă, astfel încât diadele să se vadă reciproc. De asemenea, formatorul dă fiecărei diade Fişa de observaţie (anexa 9) şi le explică participanţilor cum trebuie completată. Se asigură că participanţii la jocul de rol intră şi rămân în rol timp de cel puţin 5 minute şi comunică emoţii şi sentimente adecvate situaţiei, în funcţie de experienţa de viaţă a fiecăruia şi de rolul jucat. Fiecare diadă derulează timp de 5 minute jocul de rol, în faţa celeilalte diade şi este observată de către aceasta, apoi se schimbă rolurile în cadrul fiecărei perechi de diade. Observaţiile făcute de către participanţii la activitate sunt prezentate în momentul feed-back-ului activităţii.

Valorizarea experienţei – Participanţii părinţi vor scrie un eseu (anexa 10) de cinci minute cu tema: Sunt mândru de copilul meu! iar elevii, un eseu cu tema: Sunt mândru de părinţii mei! Acestea pot fi afişate lângă Desenul – Familia mea (realizat în activitatea cu tema: Ne cunoaştem copiii? Ne cunoaştem părinţii?), devenind elemente de portofoliu pentru familia respectivă. Feedback – În grupul mare, organizat în cerc, la sfârşitul jocurilor de rol, formatorul conduce discuţia de feed-back (maxim 10 minute), solicitând participanţilor să precizeze pe scurt observaţiile făcute în timpul jocurilor de rol, pe fişa de observaţie. Cele mai interesante observaţii sunt notate de către acesta pe coala de flipchart, astfel încât, pe baza lor să se confirme utilitatea cunoştinţelor achiziţionate prin activităţile anterioare de către participanţi, referitoare la caracteristicile de vârstă şi individuale ale (pre)adolescenţilor. De asemenea, dacă structura grupului permite, se poate insista asupra emoţiilor, sentimentelor şi gândurilor pe care participanţii doresc să le împărtăşească, referitoare la rolul jucat (Ce aţi simţit ca părinte, jucând rol de elev? Ce ai simţit ca elev, jucând rol de părinte? etc.) Este importantă orientarea discuţiei de feed-back asupra aspectelor comportamentale pozitive şi a exemplelor de bună practică. Analiza critică în grup nu va fi încurajată.

174

ACTIVITATEA 8 DESPRE PROVOCĂRILE (PRE)ADOLESCENŢEI


Să precizeze manifestările comportamentale

specifice (pre)adolescenţilor;

Să diferenţieze aspectele specifice personalităţii

(pre)adolescenţilor;

Să identifice modalităţi de relaţionare optimă

(pre)adolescent – părinte.

Beneficiari:

Copii şi părinţi (se recomandă un grup de 10 copii şi 10

părinţi).

Durata:

2h şi 30 minute


Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Laptop / PC, videoproiector, ecran de proiecţie, coli A4,

instrumente de scris, prezentare PPT ,,(Pre)adolescenţa”, anexa 11 – fişa de evaluare.


a) ,,Comportamentele specifice preadolescenţei”

Prezentarea comportamentelor specifice preadolescenţilor, pentru elevii şi părinţii participanţi la activitate (slide-urile 1-4 din ppt.) ; Ilustrarea reacţiilor frecvente ale adulţilor, în raport cu manifestările specifice vârstei (slide-ul 5); Invitarea părinţilor, să identifice alternative la reacţiile indezirabile ale adulţilor, împreună cu proprii copii (se formează diade); Prezentarea alternativelor identificate, în plen.

175

b) ,,Temerile preadolescenţilor”

Prezentarea temerilor preadolescenţilor, de către formator (slide-ul 6); Fiecare elev este invitat să îşi prezinte propriile temeri (să noteze temerile sale, din lista inclusă în PPT şi să detalieze contextul / situaţiile în care se manifestă temerile respective); Fiecare părinte va lista temerile remarcate la propriul copil şi va detalia contextul / situaţiile în care se manifestă temerile respective; Fiecare părinte va forma echipă cu propriul copil, vor compara ceea ce au listat şi vor discuta despre temerile copilului, exerciţiul fiind realizat cu scopul de a-l ajuta pe părinte să conştientizeze că este nevoie să-şi ajute copilul să le depăşească şi cu scopul de a-l securiza pe copil.

c) ,,Nevoia de apartenenţă la grup”

Ilustrarea nevoii de integrare socială, de apartenenţă la grup (slide-ul 7); Fiecare părinte va forma echipă cu propriul copil şi vor răspunde, împreună, următoarelor întrebări (slide-urile 8 şi 9);

1. Ce urmări poate avea apartenenţa unui preadolescent la un

grup în care este utilizat limbajul sau comportamentul

vulgar ?

2. Cum ar trebui să vă comportaţi dumneavoastră, astfel încât

preadolescentul să vă asimileze cu prietenii adevăraţi ?

3. Cum ar trebui să se comporte preadolescentul, pentru a vă

câştiga şi menţine încrederea în acţiunile sale ?

Fiecare echipă va prezenta, în plen, răspunsurile pe care le-a formulat.

d) ,,Gânduri pentru părinţi şi elevi”

Prezentarea sugestiilor incluse în ppt. de către formator şi

dezbaterea, în plen, a importanţei aplicării acestora. (slide-ul

10);

176

e) ,,ABC pentru vârsta adolescenţei”

Pentru asigurarea pregătirii trecerii la etapa adolescenţei, vor fi prezentate comportamentele specifice acestei vârste (slide-urile 11 – 14); Prezentarea sugestiilor incluse în ppt., de către formator şi dezbaterea, în plen, a importanţei aplicării acestora, în viitor (slide-urile 15 – 19).

Valorizarea experienţei – Fiecarere prezentant al grupului

îşi împărtăşeşte experienţa. Elevii şi părinţii vor menţiona

cum s-au simţit realizând exerciţiile propuse, cum îi ajută

exerciţiile realizate în dezvoltarea personală şi în relaţionarea

optimă (pre)adolescent – părinte.

Feed-back – formatorul face aprecieri despre felul în care s-

au implicat în activitate. Fiecare elev va preciza ce rol

consideră că are activitatea desfăşurată în relaţionarea cu

ceilalţi (pre)adolescenţi şi cu părinţii, iar aceştia din urmă vor

menţiona rolul activităţii în ceea ce priveşte modul de

raportare la (pre)adolescenţi, în vederea înţelegerii şi

susţinerii acestora.

177

Modul 5 Anexa1

ÎMI CUNOSC COPILUL?

Copilul meu se numeşte: ………………………………………........................................................................

I. Desenaţi un simbol care să îl reprezinte pe copilul dumneavoastră:

II. Terminaţi propoziţiile începute:

Îl face fericit.......................................................................................................................................

Unora le place atunci când el/ea ......................................................................................................

Ştie cel mai bine să............................................................................................................................

E greu pentru ca el/ea.......................................................................................................................

Îi place la propria persoana...............................................................................................................

Este foarte important pentru el/ea..................................................................................................

Un hobby de-al său:..........................................................................................................................

Nu-i place la propria persoană...........................................................................................................

Se supară...........................................................................................................................................

III. Enumeraţi cel puţin trei lucruri care i se spun cel mai des acasă:

.......................................................................................................................................................................................

.......................................................................................................................................................................................

IV. Ce vă place cel mai mult la copilul dumneavoastră?

.......................................................................................................................................................................................

.......................................................................................................................................................................................

V. Ce aţi prefera să se schimbe în atitudinea copilului dumneavoastră?

.......................................................................................................................................................................................

.......................................................................................................................................................................................

178

Părinţi, ce credeţi că ştiţi despre prietenii copiilor voştri?

I. Numiţi trei prieteni ai copilului dumneavoastră:

.......................................................................................................................................................................................

.......................................................................................................................................................................................

......................................................

II. Care sunt trăsăturile care îi recomandă ca buni prieteni?

.......................................................................................................................................................................................

.......................................................................................................................................................................................

......................................................

III. Vă place să invitaţi acasă sau în oraş prieteni ai copilului dumneavoastră? Da/Nu? De ce?

.......................................................................................................................................................................................

.......................................................................................................................................................................................

IV. Dacă ar trebui să realizaţi o reclamă despre calităţile copilului dumneavoastră, cum ar fi

aceasta?

179

Modul 5 Anexa2

ÎMI CUNOSC PĂRINŢII?

Eu sunt...........................................................................................................................................................................................

I. Desenează un simbol care să te reprezinte:

II. Numeşte trei prieteni de-ai tăi: ................................................................................................................................................................................. ................................................................................................................................................................................. ..................................................................................................................................................................................

III. Termină propoziţiile începute:

Mă face fericit..................................................................................................................................................

Unora le place atunci când eu.................... .....................................................................................................

Ştiu cel mai bine să..........................................................................................................................................

E greu pentru mine...........................................................................................................................................

Imi place la propria persoana..............................................................................................................................

Este foarte important pentru mine...................................................................................................................

Un hobby de-al meu:...............................................................................................................................................

Nu-mi place la propria persoană.......................................................................................................................

Mă supară....................................................................................................................................................................

IV. Ce iţi place cel mai mult la mama ta?

.......................................................................................................................................................................................................

.......................................................................................................................................................................................................

.......................................................................................................................................................................................................

.......................................................................................................................................................................................................

180

V. Dar la tatăl tău?

.......................................................................................................................................................................................................

.......................................................................................................................................................................................................

.......................................................................................................................................................................................................

………………………………………………………………………………………

Copii, ce ştiţi despre prietenii părinţilor voştri?

I. In opinia ta, părinţii tăi sunt sociabili?

DA / NU

II. Ce apreciezi cel mai mult la prietenii părinţilor tăi?................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

III. Există aspecte care îţi displac la aceste persoane? DA/NU? Care sunt aceste aspecte?

.....................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

IV. Eşti de acord ca părinţii tăi să-şi petreacă timpul cu prietenii lor? DA / NU V. Iţi face placere să fii împreună cu ei? De ce? ........................................................................................................................................................................................ ......................................................................................................................................................................................... ......................................................................................................................................................................................... VI. Dacă ar trebui să realizezi o reclamă despre părinţii tăi, cam cum ar fi aceasta?

181

Modul 5 Anexa 3

Floarea

Cine sunt eu? Ce-mi place?

Cum sunt eu? Ce nu-mi place?

182

Modul 5 Anexa 4

Steaua Respectului de Sine

Trei lucruri pozitive care te caracterizează: 1. …………………………………… 2. …………………………………… 3. ……………………………………

Trei realizări: 1. …………………………………… 2. …………………………………… 3. ……………………………………

Două motive pentru care te plac oamenii: 1. …………………………………… 2. ……………………………………

Trei lucruri pe care vrei să le schimbi la tine: 1. …………………………………… 2. …………………………………… 3. ……………………………………

Trei obiective de viitor: 1. …………………………………… 2. …………………………………… 3. ……………………………………

Două lucruri pe care le aduci într-o prietenie: 1. …………………………………… 2. ……………………………………

183

Modul 5 Anexa 5

Fişă de lucru – Părinte

Punctele forte ale copilului meu sunt:

Atitudinile pe care aş dori să le schimbe copilului meu sunt:

M-a surprins să aflu despre copilul meu că:

Aş dori să mai aflu şi:

184

Modul 5 Anexa 5

Fişă de lucru – Elev

Punctele mele forte sunt:

Atitudinile pe care aş dori să le schimb sunt:

M-a surprins să aflu despre mine că:

Aş dori să mai aflu şi:

185

Modul 5 Anexa 6

Studiu de caz

PREZENTAREA CAZULUI : P.M., 13 ani, clasa a VII-a.

Elevul înregistrează în ultimul timp rezultate slabe la învăţătură, atingând cu greu standardele

minimale de performanţă, deși până anul trecut nu avea probleme la nicio disciplină de învățământ.

În familie, mama acestuia se plânge de faptul că elevul manifestă lipsă de respect, atât faţă de ea, cât

și față de sora mai mică, precum și dezinteres faţă de activitatea şcolară, nervozitate, agitaţie, chiar

tulburări de comportament (sparge lucruri când se enervează, țipă nejustificat etc.).

ISTORICUL EVOLUŢIEI PROBLEMEI:

Datorită faptului că tatăl a plecat de curând la muncă în Italia, elevul a rămas doar în grija mamei,

aceasta având încă un copil minor în întreținere și un loc de muncă foarte solicitant, la care trebuie

să facă multe ore suplimentare. În acest timp, elevul nu este supravegheat de niciun alt adult din

familie și a început să profite de absența mamei, astfel încât, evoluţia sa şcolară are de suferit din ce

în ce mai mult, fapt sesizat mamei de către diriginte.

P.M. este tot timpul neatent la ore, spune că are prieteni în afara școlii şi când socializează cu colegii

de clasă, îi agresează (le vorbește foarte urât și uneori îi lovește). De asemenea, are numeroase

absenţe nemotivate, de care nu pare să-i pese.

Comportamentul școlar observat de către profesori:

- vorbeşte permanent în clasă, în timpul orelor și nu este atent la explicațiile profesorilor;

- răspunde obraznic unor profesori, este pus mereu pe ceartă și refuză sistematic să-și facă

exercițiile/temele pentru acasă;

- când trebuie să lucreze individual în clasă nu-şi termină niciodată activitatea, nu rămâne liniştit şi

îşi deranjează colegii;

- rămâne singur în timpul recreaţiilor, ceilalţi colegi tind să-l ocolească, pentru că are de multe ori,

un comportament agresiv, imprevizibil.

Comportamentul observat de către mamă:

- P.M. are grijă de sora sa mai mică, de 5 ani (o hrănește, o supraveghează etc.)

- spune mereu că nu are teme de făcut pentru școală;

- este arțăgos, iritabil, se enervează din orice și-i vorbește urât mamei;

- se calmează doar atunci când mama îl amenință că-i va spune tatălui despre felul în care se poartă.

186

Modul 5 Anexa 7


Vă rugăm să citiţi cu atenţie următoarele informaţii şi să le utilizaţi astfel încât să vă ajute în

dezvoltarea abilităţilor de relaţionare interpersonală.

Părinţii îşi doresc să crească copii cu o stimă de sine ridicată şi care să-i ajute să se

dezvolte într-un sens social pozitiv. Acest scop se regăseşte şi în domeniul educaţiei, de

vreme ce în şcoli se desfăşoară programe de consiliere pentru elevi.

Aşadar, stima de sine este un factor important în procesul de dezvoltare a copilului

şi poate fi considerată chiar esenţa dezvoltării personale a acestuia .

Ce este, însă, stima de sine?

Stima de sine se referă la modul în care ne evaluăm pe noi înşine, cât de “buni”

suntem comparativ cu propriile aşteptări sau cu aşteptările altor persoane.

Întotdeauna, copilul vrea să fie pe placul părinţilor săi sau al persoanelor

semnificative din viaţa sa (tutori, profesori, prieteni etc.). El are nevoie de certitudini,

siguranţă şi protecţie, apartenenţă şi recunoaştere. El se orientează după reacţiile celor din

jur şi se adaptează; el vrea să fie “bun” şi să fie recunoscut ca atare. Sentimentul stimei de

sine depinde, aşadar, de reacţiile celor din jur la comportamentele sale.

Atunci când adultul îl ascultă pe copil, îl încurajează, îl apreciază, îi vorbeşte cu

respect, îi acordă atenţie şi îl îmbrăţişează, atunci când copilul are prieteni de încredere şi

performanţe bune în activităţile şcolare sau extraşcolare, toate se constituie în experienţe

care dezvoltă o imagine de sine echilibrată şi o stimă de sine realistă şi pozitivă.

Din păcate, numeroşi copii sunt supuşi unor experienţe de viaţă care formează o

imagine de sine distorsionată şi o stimă de sine alterată: sunt des criticaţi, cu sau fără

motiv, sunt ignoraţi sau ridiculizaţi, li de vorbeşte pe un ton ridicat, sunt comparaţi

frecvent cu fraţii/colegii/vecinii iar adulţii se aşteaptă ca ei să fie întotdeauna “perfecţi”, li

se fixează standarde exagerate privind performanţele şcolare.

187

Modul 5 Anexa 8

Fișă de lucru

1. Este ora 6 seara. Vă aflaţi în concediu. Timp de 15 minute discutaţi despre felul în care doriţi să vă petreceţi seara. Pentru aceasta, adoptaţi cu toţii atitudinea ”buldozer”. Atitudinea ”buldozer” înseamnă: ”Doar nevoile mele contează! Ale tale nu au valoare! Vom face cum vreau eu!”

2. Este sâmbătă seara și toată familia s-a reunit pentru a stabili cum să cheltuie o sumă de 2000 de euro pe care tocmai a câștigat-o în urma participării la un concurs organizat de un post de televiziune. Timp de 15 minute discutaţi adoptând atitudinea de ”papă lapte”. Dacă vreunul se îndepărtează de rol i se va atrage atenţia. Un ”papă lapte” nu are păreri personale. Atitudinea de ”papă lapte înseamnă: ,,Nevoile tale contează! Ale mele nu sunt importante! Facem cum zici tu.”

3. Sunteţi cu toţii acasă și discutaţi despre programul TV pe care îl veţi viziona în această seară. Aveţi la dispoziţie 15 minute, pentru a stabili emisiunile pe care le veţi viziona împreună. Atitudinea de negociere va fi a ”autenticului”. Atutudine autentică înseamnă: ”Ţin cont de nevoile mele, dar și de ale tale. Există un loc pentru fiecare”.

Adaptat după Amelia Baciu și alţii, ghidul Educaţia Părinţilor.

188

Modul 5 Anexa 9

Fişa de observaţie

Elev………………………………………………………………., părinte………………….…..………………………………………….

Vă rugăm să observaţi cu atenţie jocul de rol ce se derulează în cadrul acestei activităţi

(inclusiv propriul joc de rol) şi să faceţi câteva observaţii scurte despre

reacţiile/comportamentele cele mai potrivite pe care le manifestă participanţii în fiecare

joc de rol, ţinând cont de caracteristicile de vârstă şi individuale ale (pre)adolescenţilor,

cunoscute din activităţile anterioare pe care le-aţi desfăşurat în cadrul Centrului de

Resurse.

Observaţii:

Perechea de diade nr. 1/ 2/ 3/ 4/ 5 (încercuiţi)

a) Diada nr. 1: Mi-a plăcut faptul că părintele, care a jucat rol de elev,……………………….. …………………………………………………………………………………………. Mi-a plăcut faptul că elevul, care a jucat rol de părinte,……………………….. ………………………………………………………………………………………….

b) Diada nr. 2: Mi-a plăcut faptul că eu, părinte, care am jucat rolul de elev,……………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………………… Mi-a plăcut faptul că eu, elev, care am jucat rolul de părinte,……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

189

Modul 5 Anexa 10

Eseul de cinci minute pentru părinţi

Părinte………………….…..……………………………

Vă rugăm să scrieţi un eseu de cinci minute cu tema: Sunt mândru(ă) de copilul meu!

Formatorul va da startul iar dumneavoastră veţi scrie timp de cinci minute, în mod liber, pe

această coală de hârtie, opinii referitoare la tema dată.

Sunt mândru(ă) de copilul meu!

.........................................................................................................................................................

.........................................................................................................................................................

.........................................................................................................................................................

.........................................................................................................................................................

.........................................................................................................................................................

.........................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................

Eseul de cinci minute pentru elevi

Elev………………….…..……………………………..

Te rugăm să scrii un eseu de cinci minute cu tema: Sunt mândru(ă) de părinţii mei!

Formatorul va da startul iar tu vei scrie timp de cinci minute, în mod liber, pe această coală

de hârtie, idei referitoare la tema dată.

Sunt mândru(ă) de părinţii mei!

..........................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

190

Modul 5 Anexa 11

Fișă de feedback și evaluare

1. Scrie cel puţin câte trei lucruri noi pe care le-ai aflat despre tine, familia ta și despre

adolescenţi.

191

2. Ce activitate ţi-a plăcut cel mai mult în cadrul acestui modul? De ce?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

3. Enumeraţi trei caracteristici ale unei relaţii optime între adolescent și părinţii săi:

4. Apreciază pe o scală de la 1 la 10 activităţile acestui modul și transmite o

recomandare formatorului.

1……2……3……4……5……6……7……8……9…10

Recomandare:…………………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………………………………………

…................................................................................................................................... ......................................................

192

SUGESTII PENTRU PĂRINŢI, PROFESORI ŞI ELEVI

Pubertatea şi adolescenţa

Ştiaţi că:

Pubertatea este o perioada de tranziţie, când un băiat sau o fată nu mai este un copil,

dar nu este nici un adult încă. Fetele şi băieţii cresc în înălţime şi greutate, fetele

încep să devină femei, iar băieţii încep să devină bărbaţi. Este vârsta rebelă, când

adolescentul iese din lumea copilăriei şi se îndreaptă spre lumea adultă.

Adolescentul este tentat să încalce limitele care i se impun. Adolescenţa este o

perioadă de confuzie valorică în care adolescentul adoptă cu uşurinţă

comportamente neconformiste, de multe ori la sugestiile prietenilor; părinţii au o

autoritate mai scăzută în faţa lor.

Adolescenţii sunt foarte dornici să încerce senzaţii noi şi de aceea încălcarea

normelor şi valorilor sociale este de multe ori atractivă pentru ei.

Este considerată vârsta de aur, a marilor realizări, vârsta marilor elanuri, a integrării

sociale,dar şi vârsta ingrată a scuzelor, nesiguranţei, insatisfacţiei, marginalităţii şi

subculturii.

Adolescenţa este întâi de toate o stare de spirit. Părinţii nu-i înţeleg, persoana iubită

nu pare să le dea atenţie, moda se schimbă de la un sezon la altul iar lecţiile sunt

prea multe.

Pe fondul acestor transformări, adolescenţii şi părinţii experimentează o distanţare

în relaţiile lor. Preferă mai multă intimitate iar curiozitatea parentală determină din

partea acestora o şi mai mare retragere.

Adolescenţa marchează o trecere dramatică spre grupul de egali. Grupul de egali

oferă puncte de reper importante pentru simţul identităţii. Prin identificarea cu

egalii, adolescenţii încep procesul definirii propriei identităţi. În acest context,

adolescentul începe să experimenteze independenţa iar acceptarea din partea

grupului de egali devine aproape o chestiune de supravieţuire psihologică pentru el.

În adolescenţa timpurie, aceste tendinţe de conformism ating cote maxime, scăzând

însă după vârsta de 14 ani.

193

Caracterizare generală:

preocupările morale şi valorice sunt semnificative, iar pendularea între alternative

pentru viitor, între speranţe, idealuri şi dezamăgire este la fel de comună;

criza adolescenţei nu presupune neapărat o înstrăinare de familie şi fragilitate

emoţională, ci mai curând experimentarea unui registru emoţional mult mai variat,

bogat şi intens, în contextul căutării unui stil personal, original de manifestare, care să

exprime adevărata identitate de sine;

presupune cu necesitate rezolvarea unor "probleme de dezvoltare", precum:

dobândirea independenţei de părinţi; adaptarea la propria maturizare sexuală;

stabilirea unor relaţii de cooperare şi de lucru cu alte persoane, fără însă a fi dominat de

acestea; decizia şi pregătirea pentru o anumită vocaţie; dezvoltarea unei filosofii de

viaţă, a unor credinţe morale şi standarde morale; această filosofie de viaţă va da ordine

şi consistenţă deciziilor multiple şi acţiunilor pe care individul le are de realizat într-o

lume diversă şi în schimbare; dobândirea unui sentiment al identităţii.

Dezvoltarea fizică şi motorie

au loc maturizări intensive fizice şi neurohormonale (modificările specifice fetelor între

11-13 ani şi a băieţilor între 13-17 ani);

are loc o creştere explozivă în înălţime, greutate, şi o dezvoltare semnificativă a

musculaturii şi scheletului;

organele reproductive se dezvoltă şi se maturizează;

apar caracterele sexuale secundare;

194

Dezvoltarea afectivă:

apare o exagerată conştiinţă a propriei persoane (egocentrism exacerbat)- ca reacţie de

apărare în faţa acestui fapt, mulţi adolescenţi se retrag în sine, îşi ascund sentimentele

şi preferă să fie singuri.

adolescenţa este şi un timp al convingerii în propria "istorie", sau "poveste" personală;

convingerea în propria unicitate şi în caracterul "special" al propriei istorii poate

distorsiona sau chiar nega realitatea: "Sunt singura persoană care a fost vreodată

îndrăgostită aşa!", "Tată, tu nu poţi să înţelegi ce simt", "Chiar crezi că ai trăit ceva

asemănător vreodată?"; nimeni nu le poate înţelege sentimentele deoarece ei sunt unici;

similaritatea dintre propriile trăiri şi cele ale altora este opacă pentru ei; aceste

distorsiuni se reflectă şi în faptul că doza de iluzii pozitive este mult mai mare - nu se

poate întâmpla nimic rău, boala sau nenorocirea sunt imposibile; atât abuzul de

substanţe cât şi ignorarea măsurilor contraceptive reflectă aceste convingeri;

anxietăţile legate de viitor pot duce la diverse strategii de autoapărare: izolare

emoţională, care duce la pasivitate, apatie, cinism, scăderea nivelului de aspiraţii;

negarea realităţii, cu retragerea din orice competiţie, "îmbolnăvirea" în perioade de

examene, perioade de indecizie şi de refuz al problemelor stresante; fantasmare, vise cu

ochii deschişi, pentru a compensa realitatea sau dimpotrivă, pentru a "suferi" ca un

veritabil erou neînţeles, o victimă a propriului curaj;

"încărcătura" emoţională a vârstei poate duce la stări anxioase şi depresive,

concretizate într-o incidenţă crescută a tulburărilor comportamentului alimentar, a

consumului de droguri, a tentativelor suicid etc.;

Dezvoltarea cognitivă:

capacitate de gândire abstractă;

pot face raţionamente ipotetico-deductive, pot aborda mult mai flexibil diferitele

probleme şi pot testa ipoteze;

operarea asupra posibilului – capacitate de gândire ipotetică;

195

ideile celorlalţi nu mai sunt luate "de-a gata", fără a pune în discuţie importanţa lor, ci

sunt luate în calcul şi alte idei alternative care pot fi la fel de importante;

sunt capabili să explice şi celorlalţi cum anume funcţionează cognitiv, care sunt

procesele pe care le folosesc;

chestionează afirmaţiile celorlalţi şi sunt mai puţin dispuşi să accepte fapte sau

adevăruri absolute – acest lucru este adesea exasperant pentru părinţi, care încep să se

întrebe dacă nu cumva copilul lor interoghează totul doar de dragul interogării.

Dezvoltarea socială şi dezvoltarea personalităţii:

manifestă anumite tendinţe egocentrice, care se manifestă în relaţiile cu autoritatea,

prin centrarea excesivă pe sine şi conştientizarea foarte "acută" a propriei persoane;

schimbările fizice şi modificările bruşte ale înfăţişării afectează conceptul de sine şi

personalitatea;

sexualitatea influenţează masiv dezvoltarea identităţii adolescenţilor;

conştientizarea propriei identităţi psihosexuale şi a caracteristicilor de personalitate

(cine sunt, ce pot face şi ce vreau sau doresc să fac în viaţă);

relaţiile cu grupul de prieteni devin foarte importante, iar prieteniile apropiate sunt

frecvente, în special în cazul fetelor;

devin treptat autonomi şi apar primele tentative de apropiere faţă de sexul opus,

primele atracţii erotice şi implicarea în relaţii de parteneriat;

părinţii sunt detronaţi, nemaifiind "buni" şi atotcunoscători la modul absolut, ci doar

simpli muritori;

presiunile grupului de prieteni sunt foarte puternice şi în cazuri extreme duc la acte

antisociale;

deziluzia provocată de realitate îi motivează să îşi construiască propriile modele

(ficţionale) despre cum ar trebui să funcţioneze lumea - viziune exagerat de optimistă şi

idealistă;

centrarea pe propria persoană, legată de modificările fizice care au loc în pubertate şi

de descoperirea identităţii, poate pendula între narcisism şi ură pentru propria

persoană / autodepreciere.

196

Tabelul de mai jos rezumă seria modificărilor ontogenetice care au loc până în

adolescenţă în privinţa felului în care gândesc copiii despre ei înşişi. Aceste modificări sunt

similare în anumite privinţe cu cele identificate în descrierile copiilor făcute altor persoane.

( Schaffer, 2007)

De la La Natura schimbării

Simplu Diferenţiat Copiii mai mici au concepte globale, copiii

mai mari fac distincţii mai fine şi permit mai multe

posibilităţi.

Inconsistent Consistent Copiii mai mici au o probabilitate mai mare

de a-şi modifica autoevaluarea; copiii mai mari ştiu

mai multe despre stabilitatea sinelui.

Concret Abstract Copiii mai mici se focalizează pe aspecte

vizibile externe; copiii mai mari se centrează pe

aspecte invizibile, psihologice.

Absolut Comparativ Copiii mai mici se focalizează pe sine, fără

referire la ceilalţi; copiii mai mari se descriu prin

comparaţie cu ceilalţi.

Optimist Realist Copiii mai mici oferă o imagine roz despre

sine; copiii mai mari sunt mai echilibraţi,

menţionând şi punctele slabe alături de cele tari.

Sinele-public Sinele- privat Copiii mai mici nu fac distincţia între

comportamentul privat şi cel public; copiii mai

mari consideră sinele privat ca fiind sinele

„adevărat”.

197

SUGESTII PENTRU PĂRINŢI

Părinţilor li se recomandă să ţină seama de dinamica vieţii psihice a copilului, respectiv,

este bine să ţină seama de:

Vârstă, responsabilitatea şi abilităţile copilului lor pentru fiecare ciclu de şcolaritate;

Imaginaţia copilului, care uneori poate da soluţii la o problemă mai eficient decât un

adult;

Locul în care îşi desfăşoară activitatea şcolară şi extraşcolară;

Nevoile copilului de cursuri sau echipamente special;

Oportunitatea de noi contacte în cadrul şcolii sau în comunitate;

Experienţa câştigată;

Felul în care oferă sfaturi şi suport, să vorbească din propria lor experienţă, deschis;

Traseul educaţional pe care îl urmăresc pe tot parcursul şcolarităţii;

De prietenii şi anturajul copilului;

De faptul că la vârsta adolescenţei se confruntă cu criza de vârstă şi deseori

adolescentului îi place să joace rolul de „avocat al diavolului”;

De propria manifestare emoţională, de exemplu: furie, indiferenţă, neglijare, copilul

simte şi preia cu uşurinţă aceste trăiri.

Cum ar putea să se poarte un părinte cu copilul lui când vine de la şcoală?

Recunoaşteţi efortul şi realizările copilului chiar dacă acestea nu sunt neapărat de

nivel academic. Pentru un copil timid, a stabili contacte cu colegii de la altă clasă ar

putea însemna mai mult decât o notă foarte mare;

Zâmbiţi şi vorbiţi cu ei într-o formă prietenoasă atunci când e vorba de şcoală;

Acceptaţi nivelul elevului oricât de înalt sau slab este acesta, iar apoi, cu răbdare şi

încredere vă apucaţi să-l îmbunătăţiţi în etape.

198

Pentru a ajuta copilul să aibă încredere în sine şi stimă de sine, recomandăm:

Abţineţi-vă de la teorii interminabile despre ceea ce a greşit sau a făcut rău

copilul. Copiii ne aud de prima dată. Este util să ştie că au făcut o greşeală, dar mult

mai important este să afle de la noi implicaţiile acelei greşeli. Să înţeleagă urmările

acelor fapte sau decizii pe care noi dorim să le corijăm. Trebuie să ştie că mama nu este

lângă el pentru a-l pedepsi sau critica, ci pentru a-l ajuta să înţeleagă ce s-a întâmplat şi

că tocmai prin corectitudinea şi imparţialitatea ei este demnă de încredere şi dragoste.

Înlocuiţi formula: "Nu e bine" cu "Este bine şi aşa, dar..." şi veţi constata un efect

pozitiv asupra copilului! Observaţi cât de receptiv este în a afla o altă manieră de a

face lucrurile mai bine! În relaţia cu copiii ar fi un real ajutor dacă am evita cuvinte

precum ceartă, problemă, ,,handicapat” sau ,,prost”. "Am o problemă cu copilul meu!" La

auzul unei astfel de afirmaţii (făcute de parcă acel copil nici nu se află în apropierea

noastra), raţionamentul din mintea copilului este următorul: "Eu sunt o problemă

pentru părinţii mei!" Şi copilul se închide în el treptat, simţindu-se în plus, poate

neiubit, neacceptat, cu o perpetuă nevoie (conştientă sau inconştientă) de a-i mulţumi

pe cei din jur, de a le face pe plac şi sentimentul că oricât s-ar strădui, nu va reuşi să-şi

mulţumească părinţii. Este adevărat că sunt situaţii în care părinţii se simt depăşiţi şi

încearcă disperaţi tot felul de rezolvări, neexplicându-şi care este cauza efectelor pe

care le resimt în relaţia cu propriul copil.

Conştiinţa propriei responsabilităţi, delimitarea clara a atribuţiilor în familie - ce

înseamnă să fie copil? care este "datoria" lui de copil? care sunt limitele, ca părinţi? -

sunt principii care trebuie respectate şi pot trimite la soluţii utile.

199

SUGESTII PENTRU PROFESORI

Copilul la vârsta pubertăţii este ancorat într-o imaginaţie bogată atunci când e vorba de

afirmarea personalităţii. Aveţi elevi care aruncă cocoloaşe de hârtie în clasă sau care

folosesc cuvinte urâte?

Ce recomandăm profesorilor:

Fiţi vigilenţi, asta nu înseamnă să pedepsiţi întreaga clasă, căci acest lucru va fi

profund dezaprobat.

Nu folosiţi acuze, calmaţi clasa şi discutaţi cu elevii, practicaţi stilul adult-adult.

Când un elev are puterea să recunoască fapta sa, mulţumiţi pentru sinceritate şi

procedaţi cum credeţi de cuviinţă, preferabil între patru ochi.

Puberii care sunt în situaţia de abandon şcolar au tendinţa să iasă în evidenţă cu

fapte şi comportamente nedorite, nespecifice mediului şcolar. Purtaţi-vă ferm şi

încrezător, nu vă lăsaţi în lungi tirade critice.

Nu fiţi răuvoitor ori sarcastic în ceea ce spuneţi şi criticaţi doar ceea ce este legat de

activitatea şi siguranţa elevului.

Astfel, pentru a reacţiona adecvat, trebuie să alegeţi abordarea care să se potrivească

cel mai bine elevului şi situaţiei în care vă aflaţi. Este recomandat să fiţi atent spre ce fel de

abordare se înclină şi propria dumneavoastră personalitate.

200

Modul 6: MANAGEMNETUL COMPORTAMENTELOR DISRUPTIVE/ PROBLEMATICE ALE ELEVILOR

TEMA: Sunt părinte, vreau să te ajut să trăiești sănătos!

SCOP:

Abilitarea părinţilor și elevilor în aplicarea unor

strategii preventive și corective pentru gestionarea

comportamentelor disruptive/ problematice;

Achiziţionarea unui set de informaţii despre

comportamentele de risc și cele de protecţie;

Formarea unor valori și atitudini pozitive faţă de un

stil de viaţă sănătos;

Dezvoltarea atitudinilor şi comportamentelor

adecvate promovării propriei sănătăţi fizice şi

mentale.

SUPORT TEORETIC:

Handout părinţi, profesori şi elevi

ACTIVITĂŢI MODUL 6: ACTIVITATEA 1 CUM FAC FAŢĂ CONFLICTELOR?

ACTIVITATEA 2 ÎNVĂŢ SĂ-MI CONTROLEZ REACŢIILE!

ACTIVITATEA 3 IAU DECIZII CARE SĂ ÎMI PROTEJEZE SĂNĂTATEA !

ACTIVITATEA 4 ALEG VIAŢA!

ACTIVITATEA 5 TRĂIESC SĂNĂTOS!

ACTIVITATEA 6 ÎNVING STRESSUL!

ACTIVITATEA 7 ÎNVĂŢ SĂ FIU PRIETENOS!

ACTIVITATEA 8 ALEG PRIETENIA!

201

ACTIVITATEA 1 CUM FAC FAŢĂ CONFLICTULUI!


Să identifice aspectele pozitive ale conflictului;

Să transmită mesaje care pot detensiona situaţiile de

criză;

Să exerseze comunicarea asertivă.

Beneficiari:

Elevi şi părinţi (se recomandă grupuri de câte 10 elevi şi 10 părinţi).



Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Coli A3, markere, fişe de lucru și de documentare,

flipchart, anexele 1, 2, 3.


a) Enunţarea obiectivelor activităţii În cadrul acestei activităţi elevii şi părinţii vor elabora mai multe tipuri de mesaje, variante de comunicare care pot detensiona situaţiile de criză. Părinţii vor putea învăţa să personalizeze discuţia, să se implice afectiv când comunică cu copilul. b) Formatorul distribuie fişele de documentare – anexa 1, recomandând participanţilor să citească cu atenţie materialul și să noteze utilizând următoarele simboluri: - “√” - pentru ceea ce ştiau; - „+” - pentru informaţie nouă; - “-“ – pentru contradicţie între ceea ce ştiau şi ceea ce descoperă acum; -“?” - pentru informaţiile neclare; -“!” - pentru ceea ce consideră că este important de reţinut. După ce toţi participanţii citesc materialul dat și fac notiţele recomandate, formatorul notează pe flipchart informaţiile utile extrase de participant și se discută pe baza acestora.

202

c) Exerciţiu – Mesaje asertive

Formatorul organizează participanţii în grupe de părinţi și grupe de elevi. Distribuie apoi fișele de lucru pentru părinţi (anexa 2) și pentru elevi (anexa 3). Sarcina lor este să formuleze mesaje după exemplul dat, pentru diverse situaţii de conflict părinţi - copii şi elevi - elevi. Au la dispoziţie 10 minute. Fiecare grupă îşi va alege un raportor care va prezenta celorlalţi exemplele lor. Scopul acestei aplicaţii este de a dovedi că pot fi găsite variante de mesaje care pot detensiona situaţiile de criză. Părinţii vor putea învăţa să personalizeze discuţia, să se implice afectiv când comunică cu copilul. Formatorul va explica părinţilor că formulările trebuie să fie adaptate relaţiei concrete dintre ei şi copiii lor, iar elevilor că trebuie să formuleze mesajele adaptate relaţiilor colegiale. Li se va sugera, înainte de începerea exerciţiului, să evite cuvinte ca: niciodată şi întotdeauna. Valorizarea experienţei – După încheierea aplicaţiei veţi pune întrebări de genul: - Cum v-aţi simţit pe parcursul aplicaţiei? - Cum vi s-a părut aplicaţia? Când aţi întâmpinat dificultăţi? - Cum vi s-au părut formulările celorlalţi? - Credeţi că acest exerciţiu vă va ajuta să comunicaţi mai eficient evitând eventuale conflicte? Încercaţi să atrageţi în discuţii cât mai mulţi participanţi, atât părinţi cât şi elevi. Nu vă exprimaţi propria opinie în legãtură cu răspunsurile participanţilor. Descurajaţi critica. Fiecare are dreptul să-şi spună propria opinie fără a fi judecat. Este foarte important ca părinţii să conştientizeze că scopul exerciţiului este ca ei să înţeleagă că, în cele mai multe situaţii, un mesaj generator de tensiune poate fi evitat printr-o reformulare. Astfel, printr-un efort redus pot fi evitate situaţii conflictuale. Feed-back – formatorul face aprecieri despre felul în care s-au implicat, au colaborat, iar participanţii vor face aprecieri ale activităţii menţionând aspecte care au avut un impact mai puternic asupra lor. De asemenea vor face aprecieri cu privire la prestaţia formatorului.

203

ACTIVITATEA 2 ÎNVĂŢ SĂ-MI CONTROLEZ REACŢIILE


Să găsească deosebirile dintre noţiunile de violenţă și

agresivitate;

Să identifice consecinţele şi aspectele negative ale

agresivităţii/violenţei umane;

Să recunoască forme de manifestare a

agresivităţii/violenţei;

Să identifice factorii de risc/factorii de protecţie;

Să identifice modalităţi adecvate de intervenţie în

cazuri de violenţă/agresivitate.

Beneficiari:




Resurse materiale:

Coli A3, markere, fişe de lucru și de documentare, videoproiector, flipchart, anexele 4 și 5, prezentare ”Culorile violenţei”.


a) Enunţarea obiectivelor activităţii Pornind de la sloganul binecunoscut din mass-media: Violenţa naște violenţă. b) Ce este violenţa? Formatorul scrie pe coala de flip-chart cuvântul ,,violenţă”. Participanţii vor scrie și ei pe un postit un cuvânt care se poate asocia cu cuvântul „violenţă” pe care le vor lipi pe flipchart (agresiv, dezlănţuit, furtunos, abuziv, brutal, nestăpânit etc.) Discutarea asemănărilor și deosebirilor dintre agresivitate

204

și violenţă: Violenţa = acţiune de forţă care afectează integritatea fizică sau psihică a individului pentru a-i domina sau distruge identitatea umană.

Violenţa este o manifestare a agresivităţii ce presupune utilizarea forţei, pentru a manifesta superioritatea;

Este o conduită agresivă cu finalitate distructivă; Lipsă de stăpânire în vorbe şi fapte.

Agresivitatea = instinct distructiv şi violent ce poate fi orientat spre alte persoane, obiecte sau spre sine.

c) Dezbatere cu privire la forme și cauze ale violenţei în școală

Elevii și părinţii vor fi împărţiţi pe grupe. Fiecare echipă va primi o coală A3 pe care o vor plia pe vertical astfel încât să obţină două coloane. În coloana stânga vor lista formele de manifestare ale violenţei. Formatorii vor ajuta participanţii să completeze lista cu elemente de mai jos, în cazul în care întâmpină dificultăţi:

violenţă fizică: crime, răniri, lovituri, sechestrări, sinucideri;

violenţă verbală: ironie, calomnie, insultă, înjurături, limbaj obscen;

sexuală: viol, incest, pedofilie, prostituţie, hărţuire sexuală;

imagistică: mass-media (televiziune, presă), muzică, cărţi, internet;

psihomorală: ameninţări, şantaj, manipulare, tăinuire. În coloana din dreapta vor identifica posibile cauze ale comportamentelor agresive/violente. Formatorii vor ajuta participanţii să completeze lista cu elemente de mai jos, în cazul în care nu au fost amintite: dorinţa de a te simţi puternic, presiunea din partea grupului (ex. colegii îl încurajează pe un copil să se „răzbune” pe un altul pentru că i-a spus ceva jignitor), dorinţa de a imita şi de a face ceea ce fac ceilalţi membri ai grupului, furia necontrolată, ideea că violenţa este o modalitate acceptabilă de a face faţă situaţiilor-problemă, lipsa abilităţilor de rezolvare a conflictelor (ex. să recunoască partea de vinovăţie, să spună în cuvinte ceea ce îl deranjează, să accepte scuzele celui care l-a supărat, etc.), consumul de alcool şi droguri, furtul însoţit de agresiune, violenţa în

205

mass-media (filme în care este prezentă violenţa, imagini din reviste sau de pe internet) etc. Oferiţi sprijin pe parcursul realizării sarcinii. La sfârşit treceţi toate răspunsurile pe flipchart şi încurajaţi elevii să discute despre ele. (Unde poate fi întâlnită violenţa? Exemplificaţi câteva motive care duc la violenţă? Cum putem evita comportamentul violent? Cum putem preveni agresiunea?) d) Studiu de caz Fiecare grupă va primi câte un caz (anexa 4) pentru a-l rezolva. Fiecare grupă are o fişă pe care trebuie să noteze: 1. Comportamentul agresiv identificat; 2. Cauzele care au dus la întâmplarea relatată; 3. Consecinţe posibile; 4. Modalităţi, soluţii pentru rezolvarea situaţiei. Se discută posibilele soluţii, rezolvări ale situaţiilor problematice expuse sau situaţii din viaţa personală relatate de participanţi. Valorizarea experienţei – se solicită realizarea exerciţiului din anexa 5 apoi se propune o scurtă prezentare despre ”Culorile violenţei” realizată de doctorul Cristian Andrei. Feed-back – formatorul face aprecieri despre felul în care s-au implicat și au colaborat. Fiecare participant va face un compliment/apreciere colegului din dreapta sa, promovând toleranţa ca alternativă la agresivitate. Va fi inclus în joc și formatorul.

ACTIVITATEA 3 IAU DECIZII CARE SĂ ÎMI PROTEJEZE SĂNĂTATEA (consumul de tutun și alcool)


Să cunoască efectele negative ale consumului de tutun

și alcool asupra organismului și beneficiile unui stil

de viaţă sănătos;

Să identifice modalităţi de a face faţă

influenţelor/presiunii grupului;

206

Să exerseze abilităţi de luare a deciziilor;

Să găsească factorii de protecţie familiali faţă de

consumul de alcool, tutun și droguri .

Beneficiari:


La această activitate poate fi invitat un specialist în adicţii din cadrul Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog sau alte instituţii guvernamentale sau nonguvernamentale care se ocupă de problematica drogurilor.



Resurse materiale:

Coli A3, markere, videoproiector, flipchart, prezentare

Experiment cu 400 de ţigări, prezentare Comportamente de risc.



Formatorul anunţă tema și evidenţiază importanţa prevenirii comportamentelor de risc pentru starea de sănătate. Se comentează apoi motto-ul scris pe flipchart. “ Cea mai mare parte dintre vicii au începuturi dulci și urmări amare” (Balzac). b) Informare privind consumul de tutun și alcool Se realizează prezentarea PPT (material disponibil pe platforma digitală şi pe DVD). c) Presiunea grupului Se împarte grupul de participanţi în două echipe mixte, elevi și părinţi. Se aleg doi elevi care vor juca rolul unor tineri care se află în situaţia de a decide dacă acceptă să fumeze (unul dintre protagoniști care va lucra cu echipa 1) sau să consume alcool (celălalt protagonist care va lucra cu echipa 2).

207

După ce elevii ies din clasă, se prezintă și celorlalţi situaţia și se cere fiecărei echipe să se împartă în două: unii își vor folosi puterea de convingere pentru a-l determina pe prietenul lor să fumeze/să bea alcool, iar ceilalţi își vor folosi forţa de convingere pentru a-l determina să nu fumeze/consume alcool. (10 minute) Se împarte coala de flipchart în doua coloane. Într-o coloană se trec argumentele pro și în cealaltă coloană, argumentele contra.

Care listă este mai cuprinzătoare și mai convingătoare? Cum credeţi că s-a simţit colegul vostru pus în situaţia de

a face faţă presiunilor grupului? Îi invităm și pe cei doi protagoniști să vorbească despre cum s-au simţit în rol, care afirmaţii/comportamente ale colegilor au avut impact mai puternic asupra lor. Se identifică, împreună cu elevii, rolul anturajului în luarea deciziilor, efectele tutunului și alcoolului asupra organismului, beneficiile unui stil de viaţă sănătos.

d) Joc – Cursa cu obstacole

Jocul pune participanţii în situaţia de a conștientiza cum ne influenţează presiunea grupului în luarea deciziilor. Descriere: se alege un protagonist care va fi legat la ochi și avea de parcurs un traseu (i se arată înainte) pe care se găsesc mai multe ”obstacole”: un ghiozdan, o cutie, un scaun etc, așezate dezordonat pe acest parcurs. Ceilalţi participanţi urmăresc încercările acestuia de a depăși obstacolele derutându-l : dacă face un pas potrivit la dreapta, de exemplu, ei strigă fiecare câte ceva care să-l deruteze – nu e bine, la stânga, ai greșit, ia-o înainte etc. O singură persoană dintre aceștia, numită înainte de formator, va da întotdeauna îndrumări corecte. Se discută despre cum s-a simţit, ce l-a influenţat în luarea deciziilor pe parcursul jocului, cum a gestionat situaţia, strategia. Valorizarea experienţei – Li se cere elevilor un exemplu recent din viaţa lor când au fost supuși presiunii anturajului ; Părinţii și elevii identifică cât mai multe modalităţi de a face faţă presiunii grupului (deprinderea de comunicare asertivă de a spune NU, mulţumesc, nu fumez/nu beau) și alternative la comportamentele de risc. Formatorul va completa, dacă părinţii nu aduc în discuţie, care sunt factorii familiali de protecţie faţă de consumul de tutun, alcool și droguri: legături afective pozitive între părinţi și copii, existenţa în familie a unor reguli de comportament clare care să

208

fie respectate cu consecvenţă, utilizarea unor metode de educare a copiilor bazate pe încurajare și apreciere, implicarea activă a părinţilor în viaţa copiilor, supravegherea comportamentului copiilor (școală, anturaj, timp liber). Feed-back – Formatorul prezintă cu ajutorul videoproiectorului sau prin platforma digitală, Experiment cu 400 de ţigări, sursa Youtube. Se discută puţin despre compoziţia chimică a tutunului, dacă nu s-a făcut asta la începutul activităţii în cadrul prezentării ”Comportamente de risc”; Fiecare participant va scrie pe flipchart un sfat pentru un coleg care fumează sau consumă alcool. Formatorul face aprecieri despre felul în care s-au implicat, au colaborat iar participanţii vor face aprecieri ale activităţii și ale prestaţiei formatorului.

ACTIVITATEA 4 ALEGE VIAŢA!


Să identifice factorii favorizanţi şi factorii de risc ai

consumului de substanţe interzise ;

Să analizeze consecinţelor şi aspectelor negative ale

consumului de substanţe interzise;

Să recunoască formelor de manifestare a consumului

de substanţe interzise.

Beneficiari:




Resurse materiale:

Coli A3, markere, fișă de lucru și de documentare,

flipchart, videoproiector, anexele 6 și 7, prezentare Comportamente de risc, prezentare Drogurile.

209


a) Enunţarea obiectivelor activităţii b) Alege viaţa ! Formatorul scrie pe flipchart motto-ul ,,ALEGE VIAŢA’’, solicită opinii legate de semnificaţia mottoului. c) Prezentare (resursă: platforma digitală) şi dezbatere cu privire la consumul de substanţe interzise Formatorul iniţiază dezbaterea pe baza întrebărilor de mai jos. La dezbatere vor participa atât părinţii cât şi copiii. Formatorul are ca material informativ suplimentar Fișa de documentare (anexa 6).

La ce vă gândiţi când auziţi cuvântul drog? Care sunt motivele care îi determină pe unii oameni să

înceapă consumul? Cum credeţi că afectează consumul de substanţe:

dezvoltarea intelectuală, relaţiile cu prietenii, relaţiile cu familia, relaţiile cu societatea în general?

Ce înţelegeţi prin: dependenţă fizică, dependenţă psihică, toleranţă, sevraj, prevenire, abuz?

Cum se simte familia unui consumator? Care sunt semnele care ne fac să credem că o persoană

este consumatoare de substanţe interzise? Cunoaşteţi expresii folosite în limbajul de stradă legat

consumul de substanţe? Cum ne putem feri pentru a nu fi tentaţi să devenim

consumatori? Ce putem face pentru o persoană care este deja

consumatoare?

d) Studiu de caz Se va prezenta cazul din anexa 7. Elevii şi părinţii vor fi împărţiţi în câte două grupuri, formatorul va nota pe flip-chart următoarele: 1. Identificaţi factorii care intervin în acest caz. 2. Cauze posibile ale schimbării comportamentului lui Matei. 3. Cum am proceda dacă am fi colegii/părinţii lui Matei. 4.Formulaţi mesaje de refuz atunci când presiunea grupului devine puternică. Se lucrează pe grupe, după care, raportorul fiecărei grupă îşi

210

prezintă punctul de vedere. Valorizarea experienţei – Găndiţi-vă la cât mai multe efecte negative ale consumului de droguri. Găseşte cât mai multe variante privind modul cum va decurge viitorul unui consumator de tutun, alcool sau substanţe ilegale. Feed-back – formatorul face aprecieri despre felul în care s-au implicat, au colaborat iar participanţii vor face aprecieri ale activităţii oferind sugestii legate de atitudinea pe care trebuie să o arate faţă de consumul de substanţe interzise.

ACTIVITATEA 5

TRĂIESC SĂNĂTOS!


Să recunoască şi să descrie comportamentele

specifice unui stil de viaţă sănătos;

Să identifice factori care dăunează sănătăţii și să dea

exemple de modalităţi de evitare a cestora;

Să enumere servicii pentru probleme legate de

sănătate şi să le localizeze/enumere pe cele din oraşul

lor.

Beneficiari:

Elevi şi părinţi (se recomandă grupuri de câte 10 elevi şi 10 părinţi). Invitaţi: Medicul și asistentul medical al școlii.



Resurse materiale:

Coli A3, markere, fişe de lucru și de documentare,

flipchart, anexa 8.

211


a) Exerciţiu de energizare

Participanţii se vor ridica în picioare. Formatorul citeşte o listă de enunţuri legate de sănătate. Dacă acestea li se potrivesc, stau pe loc, iar dacă nu li se potrivesc, se vor așeza pe scaune ca şi cum ar fi ieşit din joc. Exerciţiul se încheie când aproximativ toţi participanţii vor fi așezaţi pe scaune. Lista enunţurilor despre sănătate:

Mă spăl întotdeauna pe mâini înainte de masă. Nu mănânc niciodată la fastfood-uri. Mă spăl pe dinţi de cel puţin două ori pe zi. Merg la medicul stomatolog cel puţin o dată la 6 luni. Merg la control medical de rutină cel puţin de două

ori pe an. Îmi fac analize de sânge cel puţin o dată pe an. Nu fumez şi nu am fumat niciodată. Nu plec niciodată dimineaţa la şcoală/serviciu fără a

servi micul dejun. Iau cina întotdeauna înainte de ora 20. Dorm cel puţin 6-7 ore pe noapte.

b) Ce înseamnă “o persoană sănătoasă”?

Folosind metoda brainstorming, formatorul întreabă ce înseamnă o persoană sănătoasă și notează pe flipchart toate răspunsurile participanţilor. Încurajează participanţii să-și exprime opiniile și împreună să alcătuiască ”portretul” persoanei sănătoase. (O persoană sănătoasă: trăieşte mult, mănâncă micul dejun, trăieşte în aer curat, nu ia medicamente, mănâncă regulat şi nu mănâncă dulciuri și snacks-uri, face regulat exerciţii fizice, este atentă cu propria igienă, se simte bine, are o imagine bună despre sine, îşi face uşor prieteni, are acces la servicii de sănătate bune, este optimistă, evită fumatul şi drogurile, etc.) Se discută despre aspectele legate de sănătatea psihică, socială, fizică. Dacă te simţi bine din punct de vedere psihic, înseamnă ca ești bine și fizic? Reţeaua socială (prietenii, rudele...) a fiecăruia dintre noi ne influenţează starea de sănătate? Are legătură longevitatea cu stilul de viaţă sănătos? Cât de mult este afectată sănătatea de mediul în care trăim? ș.a.

212

c) Studiu de caz

Formatorul prezintă studiul de caz.” Oana are 13 ani. În fiecare dimineaţă se trezeşte târziu şi nu are timp să mănânce înainte să plece la şcoală. Seara, foarte rar se duce la culcare înainte de miezul nopţii. La şcoală, uneori merge la bufetul şcolii şi-şi cumpără snacks-uri sau dulciuri, alteori nu mănâncă mai nimic până ajunge înapoi acasă. Într-o zi, la şcoală, Oana a devenit brusc palidă şi a leşinat.” Participanţii discută pe baza întrebărilor de mai jos iar formatorul va nota pe flipchart factorii de protecţie pentru sănătate identificaţi.

Identificaţi factorii care au influenţat starea Oanei? Cum ar fi putut să o ajute colegii? Cine altcineva ar fi

putut s-o ajute? Ce poate face ea însăşi pentru a-şi proteja sănătatea?

d) Cui ne adresăm pentru a solicita ajutor?

Fiecare părinte va primi câte unul sau mai multe bileţele pe care este scrisă profesia/specializarea unei persoane care poate oferi ajutor persoanelor cu probleme de sănătate. Elevii vor primi bileţelele pe care sunt scrise probleme de sănătate pentru care o persoană trebuie să solicite ajutor specializat. Bileţelele se decupează din anexa 8.

Părintele spune: Eu sunt .... şi citeşte ce scrie pe bileţel. ( ex. Eu sunt dermatolog). Elevul care consideră că problema de sănătate descrisă în bileţelul său se poate rezolva cu ajutorul dermatologului se aşează lângă acesta. Se continuă până se epuizează toate bileţelele (se pot adăuga și alte situaţii). Se discută cu participanţii despre locurile cele mai apropiate unde pot solicita astfel de servicii medicale de calitate. Valorizarea experienţei – Fiecare participant va identifica un comportament/obicei nedorit, la care ar dori să renunţe pentru a-şi menţine şi proteja sănătatea şi va transmite celorlalţi un slogan despre importanţa sănătăţii în viaţa noastră. Feedback – Formatorul va întreba care parte a activităţii le-a plăcut mai mult, cum s-au simţit şi dacă au vreo recomandare pentru creşterea atractivităţii întâlnirilor.

213

ACTIVITATEA 6 ÎNVING STRESUL !


Să evidenţieze cele mai frecvente surse de stres cu care

se confruntă;

Să identifice/sublinieze impactul stresului asupra

calităţii vieţii;

Să menţioneze cât mai multe modalităţi de a face faţă

factorilor de stres.

Beneficiari:

Elevi şi părinţi (se recomandă două grupuri de câte 10 elevi şi 10

părinţi).

Durata:

2h şi 30 min.


Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Videoproiector, ecran de proiecţie, laptop, fişe de lucru (anexele 9,

10,11), coli de flipchart (pentru lista de soluţii) şi pixuri.


a) Situaţii stresante din viaţa noastră

Formatorul face următoarele precizări: Adesea, auziţi afirmaţii

de tipul: ,,Sunt stresat”/ ,,Mă stresezi!”, / ,,Ce tare mă stresează

situaţia aceasta !”

Sunt momente când voi înşivă vă confruntaţi cu situaţii pe care

le catalogaţi ca fiind stresante.

Participanţii precizează dacă se confruntă cu astfel de situaţii,

oferind exemple concrete.

Formatorul prezintă, pe ecranul de proiecţie, definiţia stresului,

aparţinând lui Hans Selye şi diferenţiază eustres-ul şi distres-ul,

oferind toate explicaţiile necesare, pentru clarificarea

conceptuală.

214

b) Invitaţie la reflecţie

Formatorul invită participanţii să uite pentru câteva clipe de

toate responsabilităţile lor şi să se gândească la propria

persoană. ,,Aveţi posibilitatea de a dialoga direct cu voi înşivă şi

de a afla care sunt principalele surse de stres cu care vă

confruntaţi la şcoală (mesaj dedicat elevilor) / la serviciu (mesaj

adresat adulţilor), în familie, în relaţiile cu prietenii şi nu în

ultimul rând, în relaţia cu voi înşivă. Formatorul prezintă, pe

ecranul de proiecţie, principalele surse de stres şi reacţiile

oamenilor în situaţiile stresante.

Continuaţi să dialogaţi cu voi înşivă şi să alegeţi ceea ce vi se

pare că vă descrie cel mai bine.

Invită elevii şi părinţii să completeze fişa de lucru (anexa 9) cu

situaţii specifice: Veţi lucra individual, notând elementele care vi

se par esenţiale, pe fişe.

c) Modalităţi de management al stresului

După rezolvarea sarcinii menţionate de formator, vor forma

cinci echipe mixte (câte patru participanţi – doi elevi şi părinţi ai

acestora) şi vor dezbate ceea ce au notat pe fişe, identificând

două – trei situaţii în care s-au simţit stresaţi şi care sunt

comune membrilor echipei; membrii fiecărei echipe vor gândi,

împreună, elaborarea unei liste de soluţii care să reprezinte

echipa, incluzând cât mai multe modalităţi concrete de

management al stresului, care pot fi aplicate în situaţiile alese.

Participanţii ascultă care sunt propunerile fiecărui membru al

echipei, fără a le critica, subliniază punctele comune, organizează

datele, în sensul realizării unei liste comune. Fiecare echipă alege

un reprezentant care să prezinte concluziile stabilite. Formatorul

le dezvăluie participanţilor şi alte modalităţi de gestionare

/reducere a stresului, atât pentru părinţi (anexa 10), cât şi

pentru copii, în relaţia cu părinţii (anexa 11), menţionând că

există situaţii care permit acţiuni imediate, altele care permit

acţiuni viitoare şi situaţii care merită / trebuie tolerate.

Participanţii analizează, împreună cu formatorul, relevanţa

datelor obţinute pentru asigurarea calităţii stilului de viaţă.

Elevii sunt invitaţi să se concentreze asupra eficienţei

215

strategiilor identificate şi asupra posibilităţilor de implementare

a acestora.

Valorizarea experienţei - Formatorul solicită participanţii să

precizeze rolul activităţii în ceea ce priveşte gestionarea

situaţiilor stresante, să îşi autoevalueze modul de implicare în

activitate şi să evalueze activitatea sa. Au posibilitatea de a-şi

analiza stările afective generate de munca în echipă şi de modul

în care s-au implicat într-o secvenţă care viza dezvoltarea

personală şi asigurarea calităţii stilului de viaţă. Pentru ca

impactul activităţii să fie puternic, este foarte important ca toţi

participanţii să parcurgă paşii meniţi să îi ajute să conştientizeze

importanţa asigurării unui stil de viaţă de calitate.

Feed-back – Formatorul face aprecieri legate de desfăşurarea

activităţii, în raport cu gradul de implicare în rezolvarea

sarcinilor. Obţine feedback-ul din partea elevilor şi a părinţilor.

ACTIVITATEA 7 ÎNVĂŢ SĂ FIU PRIETENOS!


Să analizeze critic fenomenul ,,agresivitate”, din

perspectiva: semnificaţiei, a cauzelor şi a efectelor;

Să identifice alternative la comportamentele

agresive;

Să propună modalităţi concrete de

prevenire/combatere a comportamentelor agresive;

Să realizeze modele de materiale de prevenire a

actelor agresive (paşapoarte, postere, mesaje scrise);

Să organizeze un eveniment de promovare a

alternativelor la agresivitate.

Beneficiari:

Elevi şi părinţi (se recomandă două grupuri de câte 10 elevi şi 10

părinţi).

216

Durata:

3h


Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Coli colorate A4, coli A3, markere colorate, pixuri.



Formatorul le va preciza elevilor şi părinţilor participanţi faptul

că această activitate are şi rolul de a pregăti următoarea

activitate, în cadrul căreia pot invita reprezentanţi ai unui CR

apropiat sau alţi elevi ai şcolii, însoţiţi de părinţii lor. Li se vor

oferi detalii referitoare la activitatea următoare şi la importanţa

implicării lor în această etapă pregătitoare a unui eveniment

deosebit pentru CR-ul din care fac parte – crearea unui adevărat

,,Tărâm al prieteniei”, spaţiu deosebit, în care invitaţii pot

pătrunde numai dacă primesc din partea organizatorilor un

paşaport special, care să le faciliteze accesul, spaţiu în care vor

avea ocazia să realizeze o expoziţie de postere care să îi

reprezinte. Se va preciza faptul că primele trei postere care vor

primi cele mai multe voturi, din partea invitaţilor, vor fi

premiate.

De asemenea, vor pregăti mesaje scrise, prin care vor propune

alternative la agresivitate şi pe care le vor posta, pe platformă.

La activitatea următoare, acestea vor fi vizualizate de

participanţi şi se va vota numărul de ordine al acestora, primele

trei mesaje votate urmând a fi premiate.

Li se va spune că au ocazia să spună ceea ce cred despre

agresivitate, despre cauzele agresivităţii, efectele acesteia şi

modalităţile pe care le propun pentru diminuarea agresivităţii.

Li se sugerează că au posibilitatea de a pregăti momente

artistice, pentru invitaţii lor sau de a invita alţi colegi, în acest

sens. Se menţionează rolul important al părinţilor, în

desfăşurarea cu succes a fiecărei secvenţe a activităţii şi a celei

pregătite de aceasta. Toate mesajele transmise de formator au

217

rolul de a capta atenţia participanţilor şi de a-i motiva să se

implice.

b) Paşaport pentru o lume prietenoasă

Elevii şi părinţii lor vor realiza, împreună, modele de

paşapoarte ,,prietenoase”.

Grupul mare va desemna, prin vot, modelul de paşaport pe care

îl vor oferi invitaţilor la următoarea activitate. Fiecare

participant va realiza câte două paşapoarte similare celui ales

de grup.

c) Exprim atitudinea mea printr-un poster

Participanţii la activitate vor promova alternative la

agresivitate, realizând postere cu tema ,,Învăţ să fiu prietenos”.

Sarcina părinţilor este aceea de a-şi încuraja copiii, în vederea

identificării cât mai multor alternative la agresivitate şi de

exprimare a acestora, prin artă.

d) Arta, aliatul meu

Elevii participanţi vor fi sprijiniţi în sensul identificării artei, ca

alternativă la agresivitate şi sunt invitaţi de formator să

precizeze propriile aptitudini artistice şi dacă sunt dispuşi să le

valorifice, în următoarea activitate comună, la care vor invita şi

alţi elevi ai şcolii, însoţiţi de părinţii lor.

Fiecare CR poate stabili tipul momentelor artistice care vor fi

pregătite, ai căror protagonişti pot fi elevi din CR, din întreaga

şcoală, sau din şcoala invitată la activitate.

e) Exprim atitudinea mea printr-un mesaj scris

Se organizează un concurs de mesaje scrise, care propun

alternative la agresivitate şi care vor fi postate de elevi, pe

platformă.

Valorizarea experienţei – Participanţii vor reuşi să identifice

efectul comportamentelor agresive şi alternativele existente.

218

Feed-back – Organizatorii activităţii (responsabilii CR) vor

pune la dispoziţia tuturor participanţilor, postit-uri, solicitându-

le să precizeze ce rol consideră că are activitatea desfăşurată

pentru un preadolescent, în sensul prevenirii

comportamentelor agresive.

ACTIVITATEA 8 ALEG PRIETENIA !


Să identifice alternative la comportamentele

agresive;

Să propună modalităţi concrete de

prevenire/combatere a comportamentelor agresive;

Să promoveze alternativele la agresivitate

identificate.

Beneficiari:

Elevi şi părinţi ( se recomandă două grupuri de câte 10 elevi şi

10 părinţi din două CR apropiate).

Durata:

3 h


Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Postere, mijloace audio-video, fişe de înregistrare a feedback-ului,

paşapoarte pentru accesul în Ţara Prieteniei, pixuri


a) Intrarea invitaţilor în sala supranumită ,,Tărâmul

Prieteniei”

Accesul în sală va fi realizat pe baza paşapoartelor, oferite de

219

grupul de organizatori, anterior. Paşaportul este menit să simbolizeze pătrunderea participanţilor într-un spaţiu deosebit, în care vor descoperi, împreună, lucruri speciale şi mai ales, utile.

b) Expoziţie de postere Se organizează o expoziţie cu posterele realizate, în sala în care va avea loc activitatea. Invitarea oaspeţilor să observe şi să analizeze posterele, realizate de elevii CR, susţinuţi de părinţii lor, ca alternative posibile la comportamentele agresive. Împreună cu ,,paşaportul”, toţi participanţii vor primi ,,buletine de vot” pe care le vor utiliza în sensul desemnării celor trei câştigători ai concursului de postere, aşezându-le în ,,urna” special pregătită de formator. Un juriu desemnat de formator, va centraliza voturile, astfel încât la finalul activităţii să se poată oferi cele trei premii.

c) Dezbatere cu tema ,,Decide-te şi convinge şi pe

alţii !”

Secvenţa va fi moderată de un elev, cu sprijinul organizatorului activităţii (formatorului). Atât elevii, cât şi părinţii, se vor implica, orientându-se spre una dintre cele trei zone ale sălii, marcate special pentru a sugera:

încurajarea agresivităţii/acceptarea ei, în manieră pasivă;

lupta împotriva agresivităţii/propunerea de alternative şi

zona neutră, a nehotărârii. Participanţii vor stabili dacă sunt adepţi ai comportamentelor

agresive, dacă sunt adepţi ai alternativelor la agresivitate sau

vor menţiona că sunt nehotărâţi. În fiecare dintre cele trei

situaţii, vor argumenta alegerea şi vor încerca să-i convingă şi

pe ceilalţi, pentru ca în final, una dintre zone să câştige

majoritatea persoanelor implicate în activitate.

d) Momente artistice (dans modern, dans de societate, interpretare piese la pian)

Fiecare unitate şcolară poate stabili tipul acestor momente, ai căror protagonişti pot fi elevi din Centrul de Resurse, alţi elevi din şcoală, sau din şcoala invitată la activitate.

220

e) ,,Spot publicitar” de promovare a alternativelor la

agresivitate

Se organizează un concurs al mesajelor scrise, prin care elevii au propus alternative la agresivitate şi care au fost postate pe platformă. După fiecare secvenţă a activităţii se pot introduce pauze de ,,publicitate” originale, în care nu se promovează anumite produse, ci se oferă alternativele identificate. Mesajele alese de coordonatorii activităţii pentru difuzare, vor fi premiate.

Valorizarea experienţei – Pentru ca impactul activităţii să fie

puternic, este foarte important ca toţi participanţii să parcurgă

paşii meniţi să îi ajute să conştientizeze efectul

comportamentelor agresive şi alternativele existente.

Feed-back – Organizatorii activităţii (responsabilii CR) vor

pune la dispoziţia tuturor participanţilor, fişe de înregistrare a

feedback-ului, solicitându-le să precizeze ce rol consideră că are

activitatea desfăşurată pentru un preadolescent, în sensul

prevenirii comportamentelor agresive.

221

Modul 6 Anexa 1

Despre conflicte

Conflictul este o neînţelegere, o contradicţie, un dezacord, o ceartă. Definiţia poate fi extinsă şi la o contradicţie între idei, interese sau sentimente. Într-un conflict pot exista puncte de vedere diferite referitoare la interese, scopuri, credinţe, convingeri, experienţe, sentimente şi valori. Conflictul evocă aspecte ale unor stări generate de lucruri nedorite. La baza apariţiei unui conflict stă îndeosebi o comunicare negativă, realizată între două sau mai multe persoane. Aceasta conţine, de obicei, obiecţii, reproşuri, critici. M. Vlăsceanu spune că un conflict este “o formă de opoziţie centrată pe adversar” şi care se bazează pe “incompatibilitatea scopurilor, intenţiilor şi valorilor părţilor componente”. Conflictul poate fi pozitiv sau negativ, constructiv sau distructiv, şi aceasta în funcţie de ce aleg părţile implicate în conflict să obțină din el. Foarte rar se poate vorbi de un conflict static, pentru că el se poate schimba oricând. Cearta se poate transforma în distracţie, însă această transformare este o artă care necesită o pregătire specială. Abordat printr-o gândire pozitivă, poate fi o forţă pozitivă pentru dezvoltarea personală şi schimbarea socială. Conflictele pozitive ajută la accelerarea procesului de învăţare în echipă. Sunt bune dacă după conflict: echipa lucrează mai bine, creează încredere, întăresc prieteniile, aduc satisfacţie. Ele pot redefini o problemă, ajută la cunoaşterea de sine, creează schimbări, energii noi, cresc implicarea si participarea, pot fi amuzante dacă nu sunt luate prea în serios, dezvoltă creativitatea, ajută la defularea „deșeurilor emoționale”. Abordat printr-o gândire negativă, conflictul poate avea rezultate distructive atât din punct de vedere emoţional, spiritual, cât şi fizic. Certurile şi diferenţele individuale fac parte din viaţă şi aceasta poate fi îmbunătăţită dacă se poate anticipa un conflict şi dacă se poate trata constructive încă din faza incipientă. Rezolvarea conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor. Freud credea într-un conflict fundamental, universal şi care nu putea fi rezolvat, conflict existent între impulsiile noastre instinctuale şi mediul prohibitiv: familia şi societatea; tot ceea ce se poate face, susţine Freud, este să se ajungă la un mai bun compromis sau la un mai bun control.

222

Modul 6 Anexa 2

Tipuri de mesaje asertive (părinţi)

1. Mesaje afirmative:

Constau în exprimarea deschisă a unor păreri, idei, gânduri, sentimente:

„Eu vreau să.................”; „Mie mi-ar plăcea să.....................”

..............................................................................................................................................................................................

2. Feed-back:

Răspunsul pe care îl oferim este necesar să fie clar, precis si argumentat:

„Da.....................deoarece.......................”; „Nu..............deoarece..................”

............................................................................................................................. .................................................................

3. Mesaje de prevenire (întâmpinare):

Constau în enunţuri în care facem cunoscute dorinţele, trebuinţele si aşteptările pe care le

avem de la ceilalți:

„Mi-ar plăcea să ......... deoarece .........”; „Aştept de la tine.................pentru că..............”.

.................................................................................................................................................................... ..........................

4. Mesaje de confruntare

Mesajele de acest tip remarcă emoţia declanşată de un comportament confruntativ al altei

persoane.

Exemplu: „Când tu vorbeşti urât cu fratele tău mă simt furioasă si nemulţumită”.

............................................................................................................................. .................................................................

5. Mesaje de încurajare:

Sunt enunţuri pozitive, complimente, laude pe care le oferim persoanelor din jurul nostru.

Exemplu: „Bravo, ai aranjat foarte frumos lucrurile în dulap!’’

……………………………………………………………………………………………………………………………………......

223

Modul 6 Anexa 3

Tipuri de mesaje assertive (elevi)

1. Mesaje afirmative:

Constau în exprimarea deschisă a unor păreri, idei, gânduri, sentimente: „Eu vreau

să.................”, „Mie mi-ar plăcea să.....................”

Exemplu: „Eu vreau (mi-ar plăcea) să vorbesc deschis cu profesorii mei.

............................................................................................................................. .................................................................

................................................................................................................................. .............................................................

2. . Feed-back:

Răspunsul pe care îl oferim este necesar să fie clar, precis şi argumentat:

„Da.....................deoarece.......................”; „Nu..............deoarece..................”

Exemplu: „Da, mă duc să învăţ. Fac asta pentru mine”

..............................................................................................................................................................................................

............................................................................................................................. .................................................................

3. Mesaje de prevenire (întâmpinare):

Constau în enunţuri în care facem cunoscute dorinţele, trebuinţele şi aşteptările pe care le

avem de la ceilalți:

„Mi-ar plăcea să ......... deoarece .........”;

„Aştept de la tine.................pentru că..............”.

Exemplu: „Aştept de la tine să mergem împreună la film ,pentru că eşti prietenul meu”.

............................................................................................................................. .................................................................

............................................................................................................................. .................................................................

224

4. Mesaje de confruntare:

Mesajele de acest tip remarcă emoţia declanşată de un comportament al altei persoane.

Exemplu: „Dacă tu mai lipseşti de la şcoală ar însemna să mă întrebe din nou profesorii

dacă ştiu pe unde eşti şi de ce lipseşti fără motiv , ceea ce ar face ca eu să fiu furioasă şi

nemulțumită”.

............................................................................................................................. .................................................................

...................................................................................................................................................... ........................................

..............................................................................................................................................................................................

5. Mesaje de încurajare:

Sunt enunţuri pozitive, complimente, laude pe care le oferim persoanelor din jurul nostru.

Exemple: „Te-ai descurcat foarte bine azi, la matematică.”

„Sunt foarte mulţumită pentru că tu, colegul meu de bancă, nu lipseşti de la şcoală .

………………………………………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

225

Modul 6 Anexa 4

Studii de caz

Cazul 1 – Porecle jignitoare

Robert și Bogdan sunt elevi în clasa a VI-a. De ceva vreme cei doi se ceartă mereu. Când

am ajuns în clasă bătaia începuse. Robert era plin de sânge pe faţă, iar Bogdan era nervos,

palid și încă nervos.

- Ce s-a întâmplat? am întrebat.

- De mai multă vreme, mi-a spus Bogdan, Robert îmi spune” Piticanie”.

Face acest lucru nu numai când suntem între noi, colegii de clasă, ci şi în curtea şcolii, în

pauze, încât au auzit şi elevii din alte clase şi încep să mi se adreseze cu „Piticanie” . L-am

rugat odată, de două ori...degeaba...Azi aceeaşi situaţie și n-am mai rezistat.

- Adică?

- I-am arătat eu cine-i ”Piticanie”. L-am lovit cu sticla de apă peste față și...

- Dar parcă eraţi prieteni ?

Suntem şi acum, dar asta nu înseamnă că pot să-l las să facă ce vrea.

- Dar clasa n-a intervenit?

- Ba da! mi-a răspuns Robert. Dacă nu interveneau colegii cred că nu ne opream.

226

Cazul 2 – Gașca de prieteni - Andreea și Georgiana sunt colege de clasă şi de bancă,

prietene încă de la grădiniță. Până în clasa a VII - a au învăţat amândouă foarte bine. Se

jucau împreună, îşi făceau lecţiile împreună, erau foarte bune prietene. În clasa a VII-a ,

Andreea a cunoscut un băiat și a intrat într-o gaşcă cu băieţii din cartier. A devenit mai

nervoasă, vorbea pe un ton superior cu colegii, povestea cu mândrie preocupările pentru

fumat și consumul de alcool iar rezultatele la învăţătură erau tot mai slabe. Tatăl ei îşi

deschisese o afacere, era tot timpul plecat, nu ştia ce face fiica sa. Mama a observat că

pleacă foarte mult de acasă, i-a atras atenţia, dar ei nu-i păsa de ce spune mama. La şcoală,

Georgiana, care refuzase de mai multe ori invitația Andreei să-i cunoască gașca, încearcă să

vorbească cu ea într-o pauză:

- De ce faci toate astea?

- Tu să taci, tocilaro! Tata m-a învăţat să nu mă las. Dacă nu te pot întrece la învăţătură, o

să-ți dovedesc că sunt mai tare ca tine.. Şi a început să plângă.

Cazul 3 – Ca-n filme – De câteva săptămâni ”Van Damme”, un elev din clasa a VIII-a care se

mândrea cu porecla ce-o avea datorită muşchilor pe care şi-i expunea, chinuia un elev mai

mic din clasa a V-a. Îi punea piedică, îl înghiontea, îl urmărea într-un loc mai retras din

curtea şcolii şi îi cerea bani. Acesta nu îndrăznea să spună nimic nimănui de teama bătăii

promise de fiecare dată. Până într-o zi când un coleg al vedetei îi atrage atenţia acestuia că

nu aşa trebuie să se poarte cu elevii mai mici şi că-l va pune în discuţie la ora de dirigenţie

dacă nu încetează. Acesta a fost motivul pentru care a început bătaia. Luat la întrebări de

diriginte,”Van Damme” răspunde orgolios:

- Dacă nu se uită la filme şi nu ştie să se bată?

Cazul 4 – În familie – George era elev în clasa a VII–a. Părinţii lui în se certau foarte des.

Atmosfera din casă era de nesuportat. Ca să scape de ea, George pleca tot mai des de acasă,

sub diferite pretexte: să înveţe la matematică cu un coleg că nu prea înțelege , să se

pregătească pentru teză la alt coleg etc. Când rămânea acasă, singurul lui tovarăş era

televizorul. Din elev bun la învățătură, începe să ia note mici, în pauze era trist, se izola de

colegii de clasă. Întrebat de diriginte dacă părinţii cunosc rezultatele lui şcolare răspunde:

- Da, le cunosc, dar părinţii nu-mi pretind note mari, au încredere în mine! Numai că după

ce i se treceau mai multe note slabe în carnet ul de note, acesta nu mai era de găsit. Când s-a

discutat mai serios cu el, explicându-i-se că pierderea carnetului duce la sancţionarea

elevului, apare carnetul, dar avea toate notele slabe modificate.

- Mi-a fost frică ...și ruşine, să-mi vadă tata notele.

227

Modul 6 Anexa 5

Exerciţii

Reflectând la discuţiile despre gestionarea comportamentelor agresive, din cadrul întâlnirii

noastre de azi, completaţi următoarele afirmaţii:

Pot să aleg:

a. Când cineva mă jignește, pot să-i răspund în același fel SAU pot să…............................................................................................................................................................................ ...........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

b. Când sunt nervos, pot să lovesc SAU pot să…............................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

c. Când vreau să fiu “cineva” printre ceilalţi, pot să-i impresionez cu ……………………..... .................................................................................................................SAU pot să…............................... .......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

d. Când mă simt slab, pot să-i ameninţ și să-i jignesc pe ceilalţi SAU sau pot să… .................................................................................................................................................................................... ..........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

e. Când mă simt neînţeles sau neîndreptăţit, pot să vorbesc despre asta cu ceilalţi, să le spun ceea ce m-a deranjat, ceea ce simt și ce aș vrea de fapt SAU pot să........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

228

Modul 6 Anexa 6


Drogurile - sunt substanţe solide, lichide sau gazoase, care odată absorbite de organism perturbă una sau mai multe funcţii importante, de cele mai multe ori iremediabil şi care influenţează negativ starea de sănătate, sentimentele şi percepţia. Consumul abuziv al unei astfel de substanţe poate provoca mai multe tipuri de tulburări:

1. Fizice, atunci când, ca urmare a gradului lor de toxicitate, dăunează organismului persoanei care le consumă.

2. Psihologice, atunci când au un efect negativ asupra echilibrului personal, psihologic sau de adaptare sociala.

Dependenţa de droguri – reprezintă nevoia continuă şi imperioasă de administrare a drogului pentru a produce anumite senzaţii dorite sau pentru a împiedica instalarea unor efecte dureroase atunci când nu mai este luat. Neadministrarea regulată a drogului este asociată cu o stare de rău general.

Toleranţa – reprezintă proprietatea organismului uman de a se adapta la substanţe străine administrate – droguri, medicamente, alcool; apare astfel tendinţa de a lua doze cât mai mari pentru a obţine aceleaşi efecte.

Servajul – desemnează totalitatea simptomelor fizice şi psihice care apar atunci când persoana este privată de substanţa de care a devenit dependentă.

Consecinţele consumului de droguri sunt multiple:

I. Cele de ordin medical se referă la următoarele afecţiuni:

hepatită; tuberculoză; sifilis; afecţiuni cardio-respiratorii; tulburări endocrine; insuficienţă renală; infecţii şi afecţiuni ale pielii; complicaţii psihiatrice – iluzii, halucinaţii terifiante, percepţia alterată a timpului şi a

distanţei; SIDA; supradoza poate avea efecte letale.

II. Pe plan psihologic apar reacţii de:

panică; anxietate; depresie;

229

suspiciune şi tendinţe paranoice; agresivitate; labilitate emoţională; tulburări de comportament; înstrăinare de propria persoană şi afectarea imaginii de sine; modificări de personalitate care pot duce la suicid sau omor; scăderea performanţelor intelectuale.

III. În sfera socială consumul de droguri are ca efecte:

deteriorarea progresivă a relaţiilor sociale; creşterea riscului de excludere socială; diminuarea şanselor de reintegrare socială şi profesională; suferinţa familiei şi a adevăraţilor prieteni; dezinteres în relaţionarea cu ceilalţi; implicarea în activităţi infracţionale când se află sub influenţa drogului sau pentru a-

şi procura doza de stupefiante.

Factori favorizanţi ai consumului de droguri:

Anturajul

Unii elevi sunt uşor influenţabili. Dacă un astfel de elev intră într-un grup care are un comportament necorespunzător, sau devine prieten cu un elev "problemă", atunci sunt şanse foarte mari ca elevul respectiv să devină, la rândul său, un elev "problemă" şi să înregistreze rezultate negative la învăţătură sau să prezinte diferite tulburări de comportament.

Jocurile de noroc

Toți copiii, deci şi elevii, trebuie să se joace. Prin joc elevii îşi dezvoltă unele aptitudini fizice şi psihice. Jocurile cu diferite tipuri de cărți sau alte obiecte dezvoltă atenţia, memoria, logica. Dar există şi jocurile de noroc, care dacă sunt practicate în exces, mai ales pe bani, pot ruina nu numai "cariera" elevului sau situaţia sa financiară, dar chiar și sănătatea fizică a acestuia.

Fumatul

Un pericol major pentru sănătatea tuturor, dar mai ales a copiilor, este fumatul. Copiii au un dezvoltat simt al imitaţiei şi prin comportamentul nostru, al adulţilor, dar şi prin reclame ingenios realizate sau prin comportamentul eroilor din filme, aceştia pot cădea victima acestui dăunător obicei. Să nu uitam anturajul fiecărui elev, care poate fi o cauză a transformării unui elev într-un fumător.

230

Alcoolul

În general, la vârsta elevilor de gimnaziu, alcoolul nu constituie o problemă. Dar exista elevi care sunt obişnuiţi, uneori chiar de către părinţi, să consume alcool. Acest lucru este privit, în mod greşit, ca un semn de maturitate. Trebuie specificat faptul ca unui copil i se pare că berea este amară, vinul acru, ţuica dă senzaţia de arsură dar, în timp, copiii se pot obişnui cu acestea şi mai târziu, aceşti copii sunt candidaţi la titlul de alcoolic.

Muzica

Muzica are o mulţime de efecte pozitive asupra omului. Dar există şi anumite genuri de muzică nepotrivite elevilor. Unele texte ale melodiilor promovează violenţa, consumul de droguri, revolta în faţa oricărui tip de autoritate. Să nu uitam faptul că, în general, copiii sunt uşor influenţabili.

Secte periculoase

Un pericol major pentru copii este atragerea acestora în cadrul unor secte. Astfel există secte satanice care, în cadrul unor ritualuri, sacrifică animale, devastează cimitire sau propovăduiesc violenţa. Din păcate, în buletinele de știri apar, tot mai des, știri referitoare la devastări, respectiv profanări de cimitire si morminte. Activitatea acestor grupări se manifestă și prin graffitti (imagini, texte scrise pe faţadele blocurilor).

Etnobotanicele

Etnobotanicele sunt amestecuri de plante uscate care pot avea efect de drog. Mulţi consideră că ele nu pot avea efecte nocive dat fiind faptul că sunt „naturale”, însă această idee este complet greşită. Este posibil ca plantele care se vând în aşa numitele „magazine de vise” să fie amestecate cu substanţe sintetice extrem de periculoase.

Chiar dacă poate fi extrem de tentant să fumezi etnobotanice pentru a încerca senzaţii pe care nu le-ai mai trăit niciodată, e bine de ştiut că stările pe care le provoacă aceste plante nu sunt deloc „de vis” . Deoarece conțin substanțe halucinogene, etnobotanicele dau senzația de ameţeală (te simți „high”), induc iluzia unei alte lumi şi pot provoca stări precum râs fără motiv, euforie sau relaxare. La celălalt capăt se află stări precum frica, angoasa, tristeţea sau paranoia. Deşi poate fi tentantă ideea de a te detaşa de lumea reală, problemele de concentrare şi dificultăţile in raţionamente pot conduce la acţiuni pe care să le regreţi ulterior. Mai mult, unii consumatori mărturisesc că au trăit chiar halucinaţii deosebit de grave, cu consecinţe periculoase atât pentru ei cât şi pentru cei din jur.

Dincolo de aceste stări mentale, fizic poţi resimţi senzaţii de greaţă, vărsături, transpiraţie excesivă, tremurături ale corpului, disfuncţii ale ritmului cardiac. Nu puţine sunt cazurile în care este necesară spitalizarea, iar tratamentul este mult mai dificil deoarece nu se cunosc exact compoziţiile chimice ale substanţelor consumate. Iar problemele nu se opresc aici. În cadrul unor studii realizate, cercetători din Germania au observat faptul că multe persoane care au întrerupt consumul au resimţit stări similare servajului (stări de vomă, palpitaţii,

231

dureri de cap, depresie și neliniște), dovedind astfel că etnobotanicele provoacă dependenţă.

Deşi pare o distracţie nevinovată, consumul de etnobotanice se poate transforma într-un vis urât pe care, cu siguranţă, nu îţi doreşti să îl trăieşti. Așa că, înainte să te grăbeşti să încerci doar pentru că alţii fac asta sau pentru a-ti satisface curiozitatea, ia în calcul toate consecinţele și gândește-te dacă merită! Vise frumoase!

Efectele grave ale consumului de droguri:

Comportamentele indirecte nu înseamnă în mod obligatoriu consum de droguri dar pot să constituie semne de alarmă. Pot fi observate mai multe astfel de comportamente, cele mai cunoscute fiind:

•schimbarea bruscă a comportamentului, elevul nu mai este aşa cum era înainte;

•trece fără motiv de la veselie la tristeţe;

•devine agresiv fără motiv;

•îşi pierde apetitul chiar şi pentru alimentele favorite;

•îşi pierde interesul faţă de şcoală,activităţile preferate (film, muzică, artă, sport, lecturi);

•este somnolent şi apatic fără motiv;

•are probleme financiare şi îi dispar lucruri de valoare (ceas, casetofon, bicicletă);

•şi-a schimbat grupul de prieteni;

•îşi ascunde noii prieteni şi nu vorbeşte despre preocupările lor;

•este în compania unor persoane care consumă alcool sau droguri;

•prezintă modificări afective şi comportamentale: este mai agresiv sau mai ostil, devine izolat, retras sau deprimat;

•devine iritat şi necomunicativ când cineva îi pune întrebări despre consumul de alcool sau droguri, neagă că ar avea o problemă;

•are probleme de memorie – uită evenimente care s-au petrecut în timpul consumului de alcool sau droguri;

•este “beat” sau “ameţit” la şcoală;

•rămâne corigent sau repetent;

232

Modul 6 Anexa 7

Studiu de caz

Matei şi Ionuţ sunt elevi în aceeaşi clasă, a VIII-a B. Ei sunt colegi şi prieteni foarte

buni. Ionut a fost văzut consumând droguri într-un grup din cartier iar colegii şi dirigintele

îl bănuiesc acum şi pe Matei, cunoscând relaţia dintre ei.

Matei a început să absenteze în mod nemotivat de la şcoală iar dirigintele simte că este

minţit atunci când îl întreabă de ce a lipsit. A mai observat că nu se concentrează la ore.

Matei este un băiat inteligent, curios, nonconformist, sociabil. Părinţii nu cunosc toate

absenţele lui dar au observat în comportamentul fiului lor unele schimbări: este mai

nervos, nu mai are aşa multă răbdare, nu mai acordă aşa multă atenţie studiului individual

iar de câteva ori au lipsit bani din casă. Matei și Ionuț au un program comun, constant,

alocat jocurilor electronice, deşi părinţii sunt împotriva pierderii timpului în acest fel.

233

Modul 6 Anexa 8

Persoana care oferă ajutorul

Situaţia problematică

Medic de familie

Ionuţ a răcit. Tuşeşte, îi curge nasul şi nu ştie dacă răceala lui este contagioasă.

Medic stomatolog Cristian are frecvent dureri de măsele.

Asistent medical şcolar

Maria a căzut la ora de sport şi s-a julit rău la genunchi.

Fizioterapeut Pe Matei îl doare spatele şi are nevoie de îndrumare pentru a face exerciţii fizice adecvate.

Cardiolog Lui Dorin, chiar dacă este o persoană foarte activă, uneori, când se odihneşte, inima îi bate cu putere.

Camera de urgenţă Maria a traversat strada fără să se asigure şi a fost lovită de o maşină.

Consilier şcolar/psiholog Andrei s-a apucat de fumat şi ar dori să se lase, dar nu ştie cum să facă.

Dermatolog Alexandra are o iritaţie pe piele şi nu ştie ce să facă.

Medic chirurg Sora lui Dan trebuie să se opereze de apendicită.

Fizioterapeut

Pe Matei îl doare spatele şi are nevoie de îndrumare pentru a face exerciţii fizice adecvate.

Chirurg plastician În urma unui accident de mașină, Dana a rămas cu o cicatrice pe față și suferă mult din această cauză.

234

Modul 6 Anexa 9

Fişă de lucru

Care sunt sursele de stres din viaţa mea? La şcoală

În grupul de prieteni

În familie

În raport cu propria persoană

Care sunt sursele de stres din viaţa mea? La locul de muncă

În grupul de prieteni

În familie

În raport cu propria persoană

235

Modul 6 Anexa 10

236

Modul 6 Anexa 11

Reducere stresului copiilor, în relaţia cu părintele

237

Modul 6 Anexa 12

Fişă de evaluare

Managementul comportamentelor disruptive/problematice ale elevilor

1. Ce activitate ţi-a plăcut cel mai mult în cadrul acestui modul? De ce?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

2. Enumeraţi beneficiile unui stil de viață sănătos:

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

3. Apreciază pe o scală de la 1 la 10 activităţile acestui modul și transmite o recomandare

formatorului.

1……2……3……4……5……6……7……8……9…10

Recomandare:…………………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………………………………………

….........................................................................................................................................

238


Managementul comportamentelor disruptive /problematice ale elevilor

Atunci când decideţi să experimentaţi consumul de substanţe cu risc, imaginaţi-vă

efectul acestui fapt asupra: sănătăţii voastre, activităţii școlare, asupra familiei!

Nu uitaţi că fumatul, consumul băuturilor alcoolice, consumul substanţelor

psiho-active creează dependenţă fizică și psihică! Dependenţa înseamnă pierderea

libertăţii, pierderea controlului asupra propriului corp și psihic, în cele din urmă,

asupra propriului suflet!

Analizaţi-vă acţiunile viitoare în termeni de câștig sau pierdere: puneţi în balanţă

avantajele consumului de substanţe cu risc (senzaţia iniţială de plăcere, integrarea și

acceptarea într-un grup de consumatori) cu dezavantajele posibile ale acestora

(dependenţă, îmbolnăvire, conflicte în familie, izolarea de grupul de prieteni

neconsumatori, abandonul școlar, depresia, chiar moartea!)

Realizaţi o lista cu avantajele de a nu fi dependent de nicio substanţă, avantajele de a

fi liber!

Întăriţi-vă stima de sine: identificaţi-vă însușirile personale pozitive, realizările

voastre de până acum, gândiţi-vă la toate lucrurile bune pe care le puteţi realiza în

viitor, fără ajutorul nimănui!

Preţuiţi-vă sănătatea ca pe o valoare inestimabilă!

Identificaţi modalităţi alternative de a ieși în evidenţă, a fi considerat important,

valoros, în grupul vostru de prieteni!

Nu uitaţi că fiecare decizie pe care o luăm ne

poate afecta viaţa pe termen scurt sau lung!

239

Antrenaţi-vă inteligenţa, citiţi, faceţi sport, implicaţi-vă în activităţile

gospodărești/familiale sau extrașcolare: toate acestea reprezintă metode de

cultivare a respectului de sine, evitând iluzia superiorităţii generată de consumul

substanţelor cu risc!

240

SUGESTII PENTRU PĂRINŢI ŞI PROFESORI

Comportamentul disruptiv. Prezentare generală

Comportamentul dezadaptativ sau disruptiv reprezintă răspunsul indezirabil al elevului

la o varietate de contexte educaţionale. El poate fi determinat, fi de un mediu insuficient

structurat, fie de un context nestimulant, sau suprasolicitant, (Ouvry 1987) sau de insuficienta

diversificare a repertoriului abilităţilor sociale ale elevului. Astfel că, nu putem decela un

singur factor responsabil de producere a comportamentului dezadaptativ; de cele mai

multe ori intervin cauze multiple aflate în interacţiune.

Particularizând la contextul şcolar, un comportament este considerat dificil, dacă

întruneşte unul sau mai multe din următoarele criterii:

Comportamentul impiedică elevul să participe la activităţile curriculare.

Comportamentul are un efect negativ asupra procesului educativ şi asupra

performanţelor de învăţare ale elevului şi ale clasei.

Comportamentul nu este adecvat vârstei şi nivelului de dezvoltare ale elevului.

Comportamentul duce la izolarea elevului de colegi.

Comportamentul are un impact negativ asupra independenţei elevului.

Comportamentul constituie o potenţială ameninţare (pericol) pentru colegi,

profesori sau resursele şcolii. Acesta include şi comportamentul de autovătămare.

Comportamentul reduce oportunităţile elevului de dezvoltare personală (abilităţi,

aptitudini).

Comportamentul are un efect negativ asupra relaţiilor şcoală-părinţi/tutori.

Criteriile prezentate mai sus nu sunt exhaustive. Ele nu trebuie convertite într-o listă de

sancţiuni, pe baza căreia elevul să acumuleze puncte, care să-l marginalizeze sau să-l ducă

241

la excluderea din şcoală. Dimpotrivă, aceste criterii ar trebui să faciliteze identificarea

timpurie a manifestării comportamentelor dificile. Finalitatea acestei identificări s-ar

concretiza în proiectarea unor intervenţii ţintite, de soluţionare a problemelor constatate,

într-o fază cât mai incipientă.

Comportamentele disruptive sunt printre cele mai importante şi repetabile

comportamente ale copilului care pune probleme la şcoală. Ele sunt extrem de dificil de

schimbat şi creează stres şi frustrare pentru toată lumea. Comportamentele de acest gen au

fost pentru copil extrem de eficiente în procesul de adaptare din viaţa sa, la şcoală şi în

familie. Programul educaţional «Parteneriat pentru copilul meu» îşi propune să aducă

îmbunătăţiri în acest scop, de înţelegere a copilului cu comportament problematic şi de

pregătire a adulţilor pentru o intervenţie de specialitate aşa încât copilul să rămăna la

şcoală şi să se poate integra în colectivul de elevi.

Atunci când începi schimbarea comportamentului disruptiv te poţi aştepta la

creşterea frecvenţei şi intensităţii lui. Copiii se supară atunci când încercăm să eliminăm

comportamentele care sunt funcţionale pentru ei. De asemenea, ei ştiu din experienţele

trecute că dacă exagerează comportamentul, cel puţin din când în când, cei din jur vor ceda

în cele din urmă. Copiii cu risc de părăsire timpurie a şcolii deseori apelează la aceste

comportamente pentru a fi în centrul atenţiei dar în realitate problema lor nu este

identificată şi nici îndepartată, cu atât mai mult cu cât cerinţele şcolii merg în altă direcţie

decât a lor. Deseori se pune accent pe procesul natural de maturizare cognitivă şi pe faptul

că o dată cu vârsta copilul va renunţa la comportamentele nedorite, ceea ce nu este deloc

adevarat. În acest sens, literatura de specialitate ne demonstrează că acei copii care

consumă substanţe, de exemplu, sunt copii cu rezultate slabe la învăţătura şi care au o

motivaţie mică pentru şcoală. Astfel, copilul care manifestă comportamente disruptive este

cel mai adesea neintegrat în comunitate şi implicit la mediul şcolar.

În clasa de elevi, un copil care nu-şi controlează furia devine extrem de stresant şi

de cele mai multe ori reacţiile celorlalţi sunt fie de înrăutăţire a situaţiei prin aplicarea unor

pedepse aspre, fie prin neglijarea lui sau în cazul grupului de elevi, de acceptare.

242

Astfel, comportamente ca, agresiune, crize de furie, inflexibilitate sunt uşor de

definit ca disruptive. Altele, pasive ca natură, ca lipsa atenţiei, motivaţiei, izolarea,

pot să nu fie comportamente disruptive dar, cu siguranţă interferează în dezvoltarea

copilului.

Funcţiile comportamentelor disruptive

Psihologia comportamentală susţine că învăţarea unui comportament este în

strânsă legătură cu consecinţele acestuia. Dacă un comportament duce la o consecinţă

pozitivă, atunci şansele ca acel comportament să se repete sunt mari. Invers, şansele să

repeţi un comportament care a avut consecinţe negative sunt mici. De exemplu, dacă

copilul manifestă agresivitate şi în consecinţă, obţine din partea noastră ceva ce el

consideră plăcut, dezirabil (atenţie sau izolare sau reducerea frustrării etc), el va fi şi pe

viitor agresiv. Invers, dacă copilul experimentează ceva ce i se pare neplăcut (de ex, să

părăsească un joc care îi place) şansele să fie agresiv data viitoare vor fi mai mici.

Intervenţiile care au ca scop scăderea frecvenţei comportamentelor aberante se

împart în două categorii:

- strategii de îmbunătăţire a comportamentului;

- strategii de eliminare a comportamentului.

Strategiile de eliminare a comportamentului au ca scop scăderea problemelor

comportamentale prin oferirea unei consecinţe negative legată de comportamentul

disruptiv. Strategiile de îmbunătăţire a comportamentului au ca scop scăderea incidenţei

comportamentelor disruptive prin recompensarea comportamentelor bune. Programele

terapeutice deseori îmbină cele două categorii . Aceasta deoarece se urmăreşte nu numai

eliminarea comportamentelor disruptive dar şi stimularea comportamentelor bune.

Aceasta se obţine cel mai bine atunci când noile comportamente pe care vrem să le învăţăm

au ca efect recompense cât mai naturale (sociale, joacă şi comunicare). Dacă copilul va reuşi

să perceapă ca recompensante comportamentele sociale, el va renunţa să caute vechile

recompense primite înainte.

Succesul schimbării eficiente a comportamentelor în timp este înţelegerea funcţiei

acestora. În primul rând trebuie să ştim că aceste comportamente nu sunt întâmplatoare.

243

Ele servesc unui scop, satisfac anumite nevoi. Agresiunea, de exemplu, are scopul de a

reduce stresul, de a evita o sarcina neplacută sau pentru atragerea atenţiei.

Întrucât comportamentele disruptive satisfac nevoi, un program eficient trebuie să-l

înveţe pe copil un alt comportament care să servească aceleeaşi funcţii. Deci, atâta timp cât

copilului nu i se arată un comportament alternativ care să- i satisfacă nevoia , cel mai

probabil trebuie să ne aşteptăm ca el să dezvolte un alt comportament la fel de neadecvat.

Copilul dumneavoastră trebuie învăţat, sistematic şi cu mare grijă, un mijloc eficient

de a-şi satisface nevoile si dorinţele. Discutaţi cu copilul dumneavoastră despre nevoile lui

şi împărtăşiţi aceeaşi stare de satisfacţie sau insatisfacţie pe care o trăieşte şi copilul!

Una dintre primele dificultăţi care apar atunci când concepem un program

educaţional de intervenţie este selectarea unui comportament alternativ adecvat. Ştim

foarte clar ceea ce copilul să nu facă, însă este deseori mult mai dificil să identificăm ceea ce

vrem sa facă. Alegerea comportamentului de înlocuire presupune nu numai analiza

funcţiilor comportamentului-problemă, dar şi identificarea comportamentului care va servi

eficient aceeaşi funcţie şi care va putea fi învăţat de către copil. De exemplu, dacă un copil

deranjează ora ca să atragă atenţia, pentru că acasă nu se simte apreciat de părinţi, atunci

înlocuim deranjul cu un comportament pozitiv, cum ar fi responsabilizarea cu o sarcina

zilnică. Recompensa şi lauda îndeplinirii sarcinii vor servi aceleeaşi nevoi, de a se simţi

înţeles şi apreciat.

Pentru a putea fi învăţat, comportamentul trebuie divizat în părţi mici care pot fi

asimilate cu uşurinţă de către copil, după care trebuie dezvoltat un plan detaliat şi ușor de

înţeles.

Lipsa răbdării este frecvent un alt ostacol în dezvoltarea unui program educaţional

eficient. Se poate înţelege uşor de ce toţi vrem ca schimbarea în bine să se producă cât mai

repede, dar nu este realist iar uneori nici nu este de dorit ca schimbarea să se producă

imediat. Învăţarea unor comportamente înlocuitoare este un proces lung şi dificil.

Comportamentele disruptive sunt învăţate, în general, de- a lungul anilor. De aceea, realist

ar fi să ne aşteptăm ca o persoană să înveţe un nou comportament tot în ani, cu atât mai

mult dacă comportamentul disruptiv se dublează cu cel de absenteism sau părăsire

timpurie a şcolii.

244

Intervenţii educaţionale preventive şi corective în vederea gestionării

comportamentelor problematice ale elevilor

Cum aplicăm recompensa şi pedeapsa – nici cele mai eficiente tehnici de

management al comportamentelor disruptive nu garantează eliminarea lor completă. Însă,

învăţarea unor comportamente alternative, recompensarea eficientă şi crearea unui mediu

optim vor contribui foarte mult la atingerea scopului stabilit. Iată câteva idei pentru

maximizarea eficienţei intervenţiilor comportamentale:

1. Se va da cât mai puţină atenţie comportamentului disruptiv. Atenţia şi alte forme

de recompensare vor fi oferite doar în absenţa comportamentului disruptiv.

De exemplu, Time-Out este o intervenţie care presupune o pauză în recompensare.

Adică, copilul trebuie să se afle într-o situaţie motivantă, placută pentru el şi dacă, brusc, se

comportă disruptiv, el trebuie scos imediat din cadrul în care se simţea bine pentru o

anumită perioadă de timp. Trebuie să fiţi extrem de atenţi să nu creşteţi cantitatea de

recompensă atunci când se produce comportamentul dorit, deoarece, copilul va declanşa

comportamentul aberant ca să primească recompensa atunci când se calmează. Cel mai bun

mod de a vă feri de asta este să menţineţi un program bogat de recompensare înainte de a

se produce comportamentul nedorit.

2. Premiaţi micile reduceri din intensitate, astfel veţi da şi ocazia copilului să se

redreseze. Lăudaţi-l şi spuneţi-i pentru ce o faceţi: “îmi place că reuşeşti să te calmezi”.

Trebuie să rămânem calmi dar fermi, cu emoţiile sub control. Dându-i copilului un uşor

control al situaţiei, el are şansa să nu ajungă în punctul culminant al crizei.

3. Când observaţi că începe să devină agitat (izolare, respiraţii profunde, îşi

vorbeşte singur etc) continuaţi cu activitatea în curs dar oferiţi frecvent recompense

verbale şi tangibile pentru răspunsuri aşteptate. Dacă are loc accentuarea stării de agitaţie,

atunci va trebui să ignoraţi comportamentul, dar nu ignoraţi copilul! Copilul trebuie să

vadă că acest tip de comportament nu îl va scoate de la masa de lucru. Dacă ignoraţi

complet copilul cel mai probabil comportamentul nedorit se va intensifica.

4. Prevenirea răspunsului este o tehnică folosită mai ales pentru eliminarea

autostimulării şi a autoagresiunii. Dacă folosiţi această tehnică va trebui să opriţi

comportamentul foarte rapid, fără să atrageţi atenţia asupra lui. Cu alte cuvinte, distragem

245

atenţia şi nu comentam nimic. În acest timp continuăm sarcina asupra căreia eram.

5. O strategie extrem de eficientă împotriva comportamentelor disruptive şi a

neatenţiei este să ţinem cont când copilul este atent şi se comportă bine pentru că atunci

probabilitatea ca un comportament disruptiv să se producă este foarte redusă. De

exemplu, dacă începeţi cu un exerciţiu uşor sau cu activităţi preferate de copil, acesta se va

purta mai degraba bine decat rău. Dacă în mijlocul unei sarcini începe să se agite,

amplificaţi cu recompensare moderată. Nu uitaţi de atmosfera generală pozitivă, calmă.

Lauda şi critica – Lauda trebuie să fie o recunoaştere sinceră a unui comportament bine

definit, astfel încât elevii să înţeleagă reacţia profesorului.

Profesorii care nu primesc o instruire specializată adesea nu utilizează corect şi

eficient lauda. Cercetările indică că profesorii rareori specifică clar comportamentul pentru

care este laudat un elev. Bineînţeles că unii elevi pot înţelege conexiunea între

comportament şi laudă, dar, de cele mai multe ori, elevii înţeleg mai puţin decât crede un

profesor. Câteodată, profesorii nu utilizează lauda contigent cu comportamentul adecvat

sau chiar laudă un alt comportament. Se întamplă ca lauda să nu pară sinceră atunci cand

profesorul spune lucruri pozitive cu o expresie facială şi un ton al vocii care nu se potrivesc.

Recomandăm câteva idei pentru utilizarea adecvată a laudei.

Fiţi clari şi sistematici atunci când utilizaţi lauda:

1. Asiguraţi-vă că lauda este legată direct la comportamentul adecvat şi nu o utilizaţi

întâmplător.

2. Asiguraţi-vă că elevii înţeleg acţiunile specifice sau realizările care sunt lăudate. Puteţi

spune: „Ai adus materialele pe care ţi le-am împrumutat la timp şi într-o condiţie excelentă”

în loc de: „Ai fost foarte responsabil”.

Recunoaşteţi realizările originale:

1. Recompensaţi atingerea unor scopuri specifice, nu doar participarea, numai dacă

participarea este scopul major al activităţii.

2. Fiţi atenţi să nu recompensaţi elevii neimplicaţi doar pentru că au fost atenţi si nu au

conturbat clasa.

246

3. Legaţi lauda de îmbunătăţirea competenţei elevilor sau de valoarea realizărilor lor.

Puteţi spune: „Lucrezi mult mai atent acum. Am observat că verifici de două ori rezultatul

problemei. Acesta este un obicei pe care trebuie să-l dezvolţi în continuare. Rezultatele tale

reflectă munca ta atentă.” În loc să spunem simplu: „Foarte bine. Ai cea mai mare notă din

clasă”.

Stabiliţi standarde pentru laude bazate pe abilităţile individuale şi limitările elevului

implicat:

1. Lăudaţi progresul sau realizările în relaţie cu eforturile trecute ale elevului.

2. Concentraţi atenţia elevului pe progresele proprii, nu în comparaţie cu alţii.

Atribuiţi succesul elevului efortului şi abilităţii, astfel încât el să dobandească încrederea că

succesul poate fi atins:

1. Evitaţi sugerarea că succesul se bazează pe noroc, ajutor în plus sau materiale uşoare,

2. Cereţi elevului să descrie problemele pe care le are şi cum le rezolvă.

Faceţi ca lauda să fie într-adevar întărire:

1. Evitaţi utilizarea excesivă a laudei asupra unui elev, astfel încăt să atrageţi atenţia,

invidia colegilor. S-ar putea ca elevul respectiv să fie pus într-o situaţie neplacută.e factori,

Feedback, corectarea erorilor şi monitorizarea progresului - o altă intervenţie

importantă o reprezintă oferirea feedback-ului corespunzător comportamentului şi

nivelului de performanţă al elevilor. Atunci când este folosit în mod eficient, feedback-ul

ar trebui să ajute elevii în învăţarea răspunsurilor corecte într-un timp scurt, să fie specific

abilităţilor şi nivelului de cunoştinţe al elevilor, să apară ca şi consecinţă a unei greşeli

a elevului (adică o corectare a erorilor).

Pentru elevii cu rezultate slabe la învăţătură acest procedeu este de dorit să fie însoţit şi de

o verificare a cunoştinţelor.

Atunci când părinţii ș i profesorii utilizează corectarea erorilor, apar îmbunătăţiri

la nivelul performanţelor academice și al răspunsurilor corecte.

247

Modul 7: DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR DE VIAŢĂ EMOŢIONALE ŞI SOCIALE ALE ELEVILOR

TEMA: Dezvoltarea abilităţilor de viaţă, cheia succesului

personal

SCOP:

Definirea abilităţilor de viaţă;

Motivarea participanţilor, în vederea dezvoltării

abilităţilor de viaţă;

Identificarea nevoilor de dezvoltare a abilităţilor de

viaţă;

Exersarea abilităţilor de viaţă.

SUPORT TEORETIC:

Handout părinţi şi profesori şi elevi.


ACTIVITATEA 1 ÎMI EXPRIM PROPRIILE EMOŢII !

ACTIVITATEA 2 REUŞESC SĂ-MI GESTIONEZ EMOŢIILE!

ACTIVITATEA 3 ÎNVĂŢ SĂ IAU DECIZII!

ACTIVITATEA 4 POT ACCEPTA DIFERENŢELE!

ACTIVITATEA 5 MĂ POT AFIRMA, COOPERÂND CU CEILALŢI!

248

ACTIVITATEA 1 ÎMI EXPRIM PROPRIILE EMOŢII !


Să identifice propriile emoţii, în raport cu un anumit

eveniment / o anumită situaţie;

Să recunoască diferite forme de manifestare a

emoţiilor, într-o manieră adecvată contextului social;

Să exprime propriile emoţii;

Să argumenteze rolul comunicării emoţiilor.

Beneficiari:

Elevi şi părinţi ( se recomandă grupuri de câte 10 elevi şi 10

părinţi).

Durata:



Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Fişe de documentare: anexa 1 – Abilităţi – definiţie şi

tipuri, anexa 2 – Modelul ciclului de dezvoltare a abilităţilor de viaţă, anexa 3 – Abilitatea de gestionare a emoţiilor – CCAP.

Fişe de lucru: anexa 4 – Stări afective, anexa 5 – Identific

emoţia, o scriu şi o desenez, anexa 6 – Cum te simţi acum?

Videoproiector, flipchart, instrumente de scris.



Motto: ,,Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi poate îmi voi aduce

aminte, implică-mă şi voi înţelege” (Confucius)

249

Formatorul va prezenta motto-ul activităţii, citindu-l de pe

coala de flipchart (permiţând, astfel, vizualizarea acestuia, de

către participanţi) şi va explica importanţa transpunerii în

realitate a acestui mesaj.

Va prezenta obiectivele care urmează a fi atinse prin derularea

acestei activităţi.

b) Ce sunt abilităţile de viaţă ?

Formatorul va defini abilităţile de viaţă, explicând semnificaţia

dezvoltării acestora, chiar de la vârste mici.

• ABILITĂŢI = comportament controlat care duce la atingerea unor ţeluri, îndeplinirea unor obligaţii sau abordarea unei situaţii.

• ABILITĂŢI DE VIAŢĂ = set de comportamente necesare pentru a putea duce o viaţă la un nivel de calitate acceptabil, pentru a ne dezvolta şi a menţine relaţii normale cu ceilalţi, pentru a realiza scopurile propuse într-o anume perioadă de viaţă şi pentru a face faţă diferitelor dificultăţi.

Formatorul va oferi o serie de explicaţii suplimentare

referitoare la importanţa dezvoltării abilităţilor de viaţă şi la

abilităţile cadru. Pentru aceasta, va apela la informaţiile oferite

de anexa 1 – Fişă de documentare.

Pentru susţinerea afirmaţiilor sale va invita participanţii să vizioneze un film cu Adora Svitak: ,,Ce pot învăţa adulţii de la copii” (http://www.ted.com/talks/lang/en/adora_svitak.html ). Formatorul va menţiona faptul că atât elevii, cât şi părinţii, vor avea

ocazia să exploreze câteva dintre abilităţile de viaţă.

Formatorul va prezenta modelul ciclului de dezvoltare a

abilităţilor de viaţă (vezi Anexa 2).

c) Să ne dezvoltăm abilităţile de viaţă !

PASUL I – Identificarea şi selectarea abilităţii de viaţă

Formatorul va preciza faptul că – în dezvoltarea abilităţilor de viaţă –

primul pas este reprezentat de identificarea nevoilor exprimate de

http://www.ted.com/talks/lang/en/adora_svitak.html

250

copii în acest sens, pentru a putea selecta abilitatea de viaţă care

urmează a fi dezvoltată.

c.1) Topul abilităţilor de viaţă

Se realizează un top al nevoilor de dezvoltare a abilităţilor de

viaţă, la nivelul grupului de participanţi, astfel:

toate abilităţile cadru vor fi prezentate pe ecranul de proiecţie;

fiecare participant va nota pe un postit acea abilitate de viaţă a cărei dezvoltare o consideră a fi esenţială pentru sine, în acel moment;

participanţii vor lipi postit-urile pe foaia de flipchart; formatorul va centraliza opţiunile exprimate şi va

prezenta topul specific grupului; Notă: Formatorul va avea în vedere, pentru derularea

secvenţelor următoare, abilităţile care nu au fost abordate la

întâlnirile anterioare, într-un mod direct.

c.2) Ce abilitate de viaţă ne-am ales ?

PASUL II – Prezentarea abilităţii de viaţă

Considerând că prima abilitate selectată este Abilitatea de

gestionare a emoţiilor, pasul II se va derula astfel:

Formatorul va descrie abilitatea, în termeni de CCAP

(cunoştinţe, comportament, atitudini şi performanţă) – vezi

anexa 3 ( Abilitatea de gestionare a emoţiilor – CCAP).

Introducerea abilităţii de viaţă, grupului, se va face într-o

manieră care să capteze atenţia participanţilor şi să îi ajute să

conştientizeze rolul dezvoltării acestei abilităţi de viaţă pentru

sine şi procesul în care se vor implica, pentru atingerea acestui

scop, astfel:

Formatorul va prezenta două modalităţi de a exprima emoţiile

în raport cu acelaşi eveniment (ex. verbal – nonverbal sau

dezirabil – indezirabil).

Participanţilor li se solicită să identifice care este abilitatea de

viaţă pe care urmează să şi-o dezvolte, ilustrată de formator. De

ex. poate prezenta filmul ,,Dans original şi fantastic” (adresa

251

web: http://www.youtube.com/watch?v=XjkpdwWV58I ) şi

poate solicita participanţilor să urmărească şi ceea ce se

întâmplă cu spectatorii.

Formatorul are libertatea de a alege modalitatea optimă pentru

grupul ţintă, în ceea ce priveşte derularea acestei secvenţe.

c.3) Învăţăm să identificăm emoţiile

PASUL III – Dezvoltarea abilităţii de viaţă de gestionare a

emoţiilor

*Ce sunt emoţiile?

Formatorul va solicita participanţii să definească emoţiile,

utilizând tehnica ciorchinelui (sau o altă tehnică de asociere

verbală liberă, pe care o consideră adecvată grupului ţintă).

*Să recunoaştem emoţiile !

După definirea emoţiilor, participanţilor li se prezintă imagini

cu copii, care exprimă stări afective precum: bucurie, furie,

teamă, tristeţe, supărare, mirare (vezi Anexa 4 – Stări afective,

organizate astfel:

a1 – a5: bucurie; b1 – b5: furie; c1 – c6: mirare; d1 – d 6:

tristeţe; e1 – e 7: teamă; f1 – f 3: supărare.

Elevilor și părinților li se solicită să identifice stările afective

ilustrate în imaginile prezentate. Tuturor participanţilor li se

solicită să precizeze şi alte exemple de trăiri afective, iar

formatorul le listează, pe coala de flip-chart. Formatorul va

adăuga şi alte exemple, pentru a completa lista.

*Ce diferenţiază emoţiile ?

Elevii primesc sarcina de a exemplifica diferite contexte în care

emoţiile afişate pe coala de flipchart pot deveni emoţii

funcţionale, respectiv emoţii disfuncţionale; formatorul va

menţiona diferenţa dintre acestea, solicitând iniţial şi

implicarea grupului, în acest sens.

Exemplu: bucuria exprimată prin hohote de râs, în timpul unei

ore în care toţi elevii se concentrează asupra unei lucrări scrise,

http://www.youtube.com/watch?v=XjkpdwWV58I

252

cu timp limită, poate fi considerată disfuncţională, prin

neconcordanţa dintre context şi reacţie, respectiv prin

consecinţe (asupra concentrării participanților, asupra timpului

de lucru etc.).

*Ne jucăm cu emoţiile: le identificăm, le scriem şi chiar le

desenăm

Elevii şi părinţii vor forma echipe, astfel: 5 echipe formate din

câte doi elevi şi părinţii acestora.

Elevii vor primi fişe de lucru (vezi anexa 5 – Identific emoţia, o

scriu şi o desenez), iar părinţii îi vor susţine, în vederea

verbalizării acelei emoţii, pe care o vor scrie, apoi o vor desena.

Elevii vor prezenta emoţiile identificate.

Formatorul va propune grupului de participanţi să discute

despre punctele comune, respectiv diferenţele care apar în

identificarea emoţiilor sau în reprezentarea grafică a acestora,

stimulând interacţiunea membrilor grupului.

c.4) Reuşim să exprimăm emoţiile identificate

PASUL IV – Evaluarea dezvoltării abilităţii de viaţă

Formatorul solicită realizarea exerciţiului din anexa 6.

Fiecare participant va alege acea imagine care îi descrie cel mai

bine starea afectivă prezentă, apoi va reda această stare, prin

mimică şi gestică. Toţi ceilalţi vor avea rolul de ,,oglinzi”,

reflectându-i starea şi identificând-o (verbalizând-o). Cel care

îşi transmite emoţia, are rolul de a confirma / infirma verbal

emoţia identificată de grup, în urma exprimării sale nonverbale.

Valorizarea experienţei – Participanţii sunt invitaţi să

dezvăluie grupului cât de importantă este pentru ei exprimarea

propriilor emoţii, pentru a se verifica dacă au conştientizat rolul

emoţiilor.

Feed-back – Atât formatorul, cât şi participanţii, vor nota pe un

postit, pe care îl vor lipi pe palmă, starea creată de activitate,

ridicând mâna cu toţii, pentru a se vizualiza stările afective ale

membrilor grupului.

253

ACTIVITATEA 2 REUŞESC SĂ-MI GESTIONEZ EMOŢIILE!


Să identifice propriile emoţii, în raport cu un anumit

eveniment / o anumită situaţie;

Să descrie situaţii în care exprimarea emoţiilor este

constructivă sau nu;

Să stabilească importanţa utilizării unor modalităţi

constructive de exprimare a emoţiilor;

Să exerseze autocontrolul, în exprimarea emoţiilor.

Beneficiari:

Elevi şi părinţi (se recomandă grupuri de câte 10 elevi şi 10

părinţi).

Durata:



Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Fişe de lucru: anexa 7 – ,,Manifestările emoţiilor” şi anexa 8 – ,,Comportamente adecvate / inadecvate”

Videoproiector, ecran de proiecţie, coli de flipchart, instrumente de scris.



Formatorul va prezenta obiectivele propuse şi le va afişa, lipind

foaia de flipchart pe care acestea sunt listate, pentru a asigura

vizualizarea lor, pe parcursul întregii activităţi.

254

b) Să ne dezvoltăm abilităţile de viaţă !

PASUL I – Definirea şi selectarea abilităţii de viaţă

Formatorul va preciza faptul că în cadrul acestei activităţi se

poate aborda o altă abilitate de viaţă sau se poate rămâne în

registrul dezvoltării aceleiaşi abilităţi, identificată anterior a fi

în topul abilităţilor de viaţă necesare participanţilor.


Considerând că se va rămâne în registrul primei abilităţi de

viaţă selectate – Abilitatea de gestionare a emoţiilor, dacă

aceasta răspunde nevoilor reale ale grupului-ţintă, pasul II se va

derula astfel:

- Formatorul va prezenta din nou, pe ecranul de proiecţie, descrierea abilităţii, în termeni de CCAP (cunoştinţe, comportament, atitudini şi performanţă) – revezi anexa 3, din cadrul acestei teme, anexă utilizată şi în Activitatea 1;

- Formatorul are un rol esenţial în acordarea suportului necesar grupului-ţintă, în sensul conştientizării importanţei implicării participanţilor în dezvoltarea acestei abilităţi.

PASUL III – Dezvoltarea abilităţii de viaţă de gestionare a

emoţiilor

b.1) Povestitori ai experienţelor şi emoţiilor noastre

Formatorul va propune participanţilor exerciţiul ,,Povestitori ai

experienţelor şi emoţiilor noastre”.

Trei participanţi care se oferă voluntar, exprimându-şi

disponibilitatea de a experimenta diferite emoţii, sunt invitaţi

să iasă din sală. Participanţii vor fi încurajaţi să se implice,

astfel încât cei trei voluntari să fie din ambele categorii (elevi şi

părinţi).

Cei rămaşi în sală sunt instruiţi să reacţioneze diferit la intrarea

fiecărui voluntar şi să noteze în tabelul dat anexa 7 -

,,Manifestările emoţiilor”) ce manifestări fiziologice ale

255

emoţiilor apar la fiecare dintre cei trei.

Voluntarii care au fost invitaţi în afara sălii, primesc ca sarcină

să povestească participanţilor rămaşi în sală o scurtă

întâmplare din viaţa lor, fără să se lase întrerupți, în

următoarea ordine:

Primul va povesti o întâmplare foarte importantă pentru el și

care l-a impresionat.

Al doilea va povesti ceva foarte serios și care este foarte

important pentru toată lumea.

Al treilea va povesti un moment mai dificil din viaţa sa și în care

s-a simţit neliniştit.

Participanţii rămaşi în sală primesc următoarele instrucţiuni:

La intrarea primului voluntar, indiferent de ceea ce povesteşte,

toată lumea va fi neatentă. Nimeni nu îl va asculta, toţi vor fi

preocupaţi de alte activităţi, vor pune întrebări care nu au

legătură cu ceea ce povesteşte cel din faţa lor.

La intrarea celui de-al doilea voluntar, participanţii vor încerca

să îl convingă că nu e adevãrat ceea ce spune, aducând

argumente.

La intrarea celui de-al treilea voluntar, participanţii îl vor

încuraja, spunându-i că fiecare dintre ei a trecut prin ce a trecut

el.

La finalul exerciţiului, formatorul va explica faptul cã totul a fost

regizat şi că nu s-a urmărit jignirea cuiva dintre cei care au

povestit, ci doar experimentarea unor emoţii.

După finalizarea exerciţiului, formatorul discută cu participanţii

despre trăirile provocate de rolurile jucate şi de

comportamentul celorlalţi membri ai grupului, astfel: îi invită

pe cei trei voluntari care au povestit, să relateze cum s-au simţit

la acest exerciţiu, care au fost emoţiile pe care le-au trăit, cum

au reuşit să gestioneze situaţia; de asemenea, invită

participanţii care erau în sală pe parcursul exerciţiului să

explice, care au fost manifestările emoţiilor pe care le-au

identificat la cei trei povestitori.

256

b.2) Dezbatere: Cum ne gestionăm emoţiile ?

Pentru următorul exerciţiu, participanţii vor primi fişele de

lucru ,,Comportamente adecvate / inadecvate” (vezi anexa

8) şi li se vor face următoarele precizări: pentru fiecare situaţie

prezentată, să se gândească la comportamentul adecvat,

respectiv cel inadecvat, pentru stările afective prezentate şi să

discute despre aceste aspecte, în grupul mare.

Formatorul îi va invita, apoi, să ofere exemple de emoţii trăite în

anumite momente din viaţa lor şi să povestească grupului cum

au reuşit să gestioneze situaţiile, adoptând comportamentul

adecvat. Vor avea loc discuţii privind strategiile fiecăruia de

gestionare a emoţiilor, realizându-se un schimb de bune

practici, la nivelul întregului grup.

b.3) Avem emoţii ? Le gestionăm !


Se prezintă o situaţie care impune gestionarea emoţiilor şi se

analizează modul în care reacţionează participanţii (ex. un

,,complice” al formatorului intră în sală şi îi transmite acestuia,

vorbind suficient de tare pentru a fi auzit de toţi participanţii),

următorul mesaj: ,,se pare că în apropierea şcolii a avut loc un

accident şi că un copil de clasa a VI-a a fost rănit”. Apoi, iese din

sală.

După aproximativ două minute, revine şi adaugă următoarele:

,,A sosit Ambulanţa şi s-a constatat că rănile sunt uşoare, copilul

fiind în afara oricărui pericol; el nu este din şcoala noastră”.

Se va discuta despre emoţiile trăite şi despre modalităţile de

gestionare a emoţiilor pe care le-au pus în aplicare, în situaţia

dată.

Li se va dezvălui faptul că acel ,,complice” a avut un joc de rol,

care includea relatarea unor evenimente care pot genera

diferite stări emoţionale, doar pentru a exersa (scopul acestui

mesaj este acela de a menţine credibilitatea reprezentanţilor

instituţiei de învăţământ).

257

Valorizarea experienţei – ,,Barometrul stărilor afective” –

formatorul va desena pe coala de flipchart trei feţe, astfel: una

zâmbitoare, una tristă şi alta indiferentă, pe care le va separa,

prin trasarea unor linii, iar participanţii vor bifa în dreptul

uneia dintre acestea, în funcţie de cum s-au simţit la activitate.

Feed-back – formatorul va face aprecieri despre felul în care s-

a derulat activitatea şi va invita un participant să sintetizeze

rezultatul oferit de ,,Barometrul emoţiilor”.

ACTIVITATEA 3 ÎNVĂŢ SĂ IAU DECIZII !


Să cunoască etapele specifice procesului decizional;

Să evalueze alternativele, în procesul de luare a unei

decizii;

Să utilizeze strategii diverse de informare, în procesul

decizional;

Să identifice avantaje şi dezavantaje ale

alternativelor de decizie;

Să exerseze tehnici de luare a unei decizii.

Beneficiari:


părinţi).

Durata:

3 h


Centrul de Resurse

Resurse materiale: Fişe de documentare: anexa 9 – Abilitatea de a lua decizii

– CCAP, anexa 10 – Etapele deciziei.

258

Fişa de lucru: anexa 11 – Studiu de caz. Videoproiector, ecran de proiecţie, coli de flipchart,

instrumente de scris.


a) Enunţarea obiectivelor activităţii Formatorul va enunţa obiectivele activităţii şi va face referiri la

faptul că pentru a fi prezenţi în cadrul Centrului de Resurse,

fiecare dintre ei au luat, la un moment dat, o decizie.

b) Să ne dezvoltăm abilitatea de viaţă de a lua decizii !

b.1) Avem nevoie de abilităţi de viaţă


Formatorul va preciza faptul că în cadrul acestei activităţi se va

aborda o abilitate de viaţă, identificată anterior a fi în topul

abilităţilor de viaţă necesare participanţilor. Se va reaminti

participanţilor, topul abilităţilor de viaţă.

b.2) Ce alegem ?


Considerând că abilitatea de viaţă selectată este Abilitatea de a

lua decizii, întrucât aceasta răspunde nevoilor reale ale

grupului-ţintă, pasul II se va derula astfel:

Pentru introducerea abilităţii de viaţă, într-o manieră

interesantă, formatorul poate organiza un mic stand cu diferite

obiecte, cărora le afişează preţurile corespunzătoare şi

analizează cele câteva obiecte din perspectiva unor criterii pe

care le invocă (ex. propriile nevoi de achiziţionare a acelor

obiecte, utilitate, aspect estetic, calitate – preţ, suma de care

dispune, etc.), alegându-şi anumite obiecte pe care dorește să le

,,achiziţioneze”. Sarcina grupului este aceea de a ghici ce

abilităţi de viaţă sunt ilustrate prin demonstraţia făcută.

259

Participanţii vor menţiona abilităţile de viaţă identificate

(luarea deciziilor, managementul banilor, etc.) şi vor ghici care

este abilitatea de viaţă care urmează a fi dezvoltată în cadrul

activităţii.

Formatorul va realiza descrierea abilităţii, în termeni de CCAP

(cunoştinţe, comportament, atitudini şi performanţă) – vezi

anexa 9. Formatorul are un rol esenţial în acordarea suportului

necesar grupului-ţintă, în sensul conştientizării importanţei

implicării participanţilor în dezvoltarea acestei abilităţi de

viaţă.

b.3) Şi noi am luat decizii. Cum am procedat ?

PASUL III – Dezvoltarea abilităţii de viaţă de luare a

deciziilor

Formatorul va analiza, împreună cu participanţii, importanţa

luării celor mai potrivite decizii, în momentele cheie ale vieţii.

Părinţilor li se solicită prezentarea unor exemple concrete de

decizii corecte, respectiv decizii pe care le consideră greşite,

prin efectele lor şi pe care le-au adoptat, până în momentul

activităţii.

Formatorul va preciza faptul că – în prezentarea exemplelor de

decizii – se va avea în vedere ca deciziile respective să fi avut

efecte pozitive / negative, atât asupra propriei persoane, cât şi

asupra părinţilor (în cazul exemplelor oferite de copii) şi asupra

propriei persoane, respectiv asupra propriilor copii (în cazul

exemplelor oferite de părinţii participanţi la activitate).

Se va discuta despre deciziile adoptate şi se vor extrage

concluziile întregului grup, sub forma unor sfaturi utile pentru

copii, din partea părinţilor şi a unor învăţături pe care le extrag

părinţii, din discuţiile cu copiii.

b.4) Ce paşi parcurgem, în luarea deciziilor ?

Formatorul va identifica, împreună cu participanţii, etapele

specifice procesului decizional şi le va prezenta într-o manieră

260

schematizată, explicându-le succint (anexa 10 – Etapele

deciziei), apoi, va preciza importanţa parcurgerii acestora,

pentru a asigura eficienţa în luarea deciziilor.

Va insista şi asupra importanţei acţiunii de a analiza cu grijă

alternativele şi de a ne asigura că am optat pentru cea mai bună

dintre ele.

Participanţilor li se solicită să precizeze care este rolul evaluării

alternativelor în luarea deciziilor şi de ce este atât de important

să identificăm avantajele şi dezavantajele alternativelor.

Formatorul propune participanţilor următorul exerciţiu

individual: vor selecta una dintre deciziile corecte şi una dintre

deciziile pe care le consideră greşite, oferite ca exemple, în

secvenţa anterioară şi le vor analiza, din perspectiva fiecărei

etape care ar fi trebuit parcursă, urmând să prezinte concluziile

desprinse, în plen.

b.5) Să luăm decizia potrivită !


Formatorul grupează participanţii în patru echipe mixte (elevi

şi părinţi ) şi apoi le distribuie fişa de lucru din anexa 11

(Studiul de caz).

Sarcina de lucru este să decidă, la nivelul echipei din care fac

parte, modul de soluţionare a situaţiei descrise în studiul de caz.

Formatorul le atrage atenţia asupra faptului că opţiunea trebuie

făcută ţinând cont de criteriile personajului, nu de cele

personale.

La final, câte un reprezentant al fiecărei echipe prezintă şi

argumentează decizia luată.

Vor stabili soluţia grupului mare, luând astfel o decizie comună.

Formatorul va menţiona importanţa independenţei în luarea

deciziei, după consultarea tuturor persoanelor ,,de referinţă”.

De asemenea, va preciza faptul că această secvenţă a activităţii a

avut rolul de a transmite gradul de dezvoltare a abilităţii de

261

luare a deciziilor şi un semnal important referitor la nevoia de a

realiza şi alte activităţi, în acelaşi scop, dată fiind complexitatea

abilităţii de viaţă menţionate.

Valorizarea experienţei – Participanţii vor fi încurajaţi să se

autoevalueze din perspectiva dezvoltării abilităţii de viaţă de

luare a deciziilor, prin intermediul acestei activităţi şi vor

semnala elementele de noutate, care oferă plus-valoare

propriului ,,registru decizional”.

Feed-back – Formatorul face referiri la modul în care

participanţii au exersat luarea unor decizii, au oferit exemple

din propria experienţă, iar participanţii vor face aprecieri ale

activităţii şi ale rolului acesteia în ceea ce priveşte abilitatea de

viaţă de luare a deciziilor.

ACTIVITATEA 4 POT ACCEPTA DIFERENŢELE!

Obiective

operaţionale:

Să respecte diferenţele interumane, manifestate în viaţa

cotidiană;

Să analizeze efectele prejudecăţilor şi ale stereotipurilor

sociale;

Să aplice soluţii prin care pot fi preveni manifestarea

prejudecăţilor în viaţa lor.

Beneficiari:


Durata:

3 h


Centrul de Resurse

262

Resurse materiale:

Fişe de documentare: anexa 12 - Abilitatea de acceptare a diferenţelor – CCAP, anexa 13 – Stereotipuri și prejudecăţi

Fişe de lucru: anexa 14 – Tipuri de prejudecăţi Film realizat cu elevii Şcolii 174: „Acceptarea diferenţelor”

Videoproiector, coli de flipchart, instrumente de scris.



b) Să ne dezvoltăm abilitatea de viaţă de a accepta

diferenţele !

b.1) Ce abilităţi de viaţă ne dezvoltăm ?


Formatorul va reaminti participanţilor, topul abilităţilor de viaţă,

pentru a o selecta pe cea care urmează a fi dezvoltată, în cadrul

acestei activităţi.

b.2) Având anumite trăsături, suntem mai buni ?


Abilitatea de viaţă care urmează a fi abordată este Abilitatea de a

accepta diferenţele.

Pentru introducerea abilităţii de viaţă, formatorul va difuza filmul

“Ochi albaştri, ochi căprui” (adresa de web:

http://www.youtube.com/watch?v=YHSmvcOzbjI&feature=related),

care ilustrează experimentul faimos al lui Jane Elliot, cu elevii de

clasa a treia dintr-o şcoală din Iowa, SUA, prin care a demonstrat

efectele puternice ale etichetării în situaţii sociale şi felul în care

procesul de etichetare poate crea rapid imagini distorsionate despre

sine, atât în cel care etichetează, cât şi în cei etichetaţi, ambele părţi

ajungând să accepte eticheta, mai degrabă decât individul real, ca şi

caracteristică definitorie a percepției sociale distorsionate.

http://www.youtube.com/watch?v=YHSmvcOzbjI&feature=related

263

Formatorul va identifica, împreună cu participanţii, mesajul filmului

iar aceştia din urmă vor preciza abilitatea de viaţă care va fi

dezvoltată.

Formatorul va realiza descrierea abilităţii, în termeni de CCAP

(cunoştinţe, comportament, atitudini şi performanţă) – vezi anexa

12.

PASUL III – Dezvoltarea abilităţii de viaţă de acceptare a

diferenţelor

b.3) Tipuri de prejudecăţi

Formatorul prezintă câteva aspecte referitoare la stereotipuri şi

prejudecăţi, etichetare (vezi fişa de documentare din anexa 13 –

Stereotipuri și prejudecăți) şi propune participanţilor exerciţiul 1

din anexa 14 (Tipuri de prejudecăți).

Formatorul va analiza, împreună cu participanţii, tipurile de

prejudecăţi prezentate de aceştia în plen.

Se vor extrage concluzii referitoare la multitudinea prejudecăţilor

din societate.

b.4) Suntem diferiţi, dar rămânem egali !

Formatorul lansează ideea unei discuţii libere, cu tema: ,,Suntem

diferiţi, dar rămânem egali !”, invitându-i pe participanţi să îşi

amintească povestea ,,Harap Alb” şi care erau partenerii cu care

personajul principal a decis să formeze o echipă; de asemenea, sunt

invitaţi să discute despre deznodământul basmului lui Ion Creangă şi

contribuţia adusă de cei cinci prieteni ,,fabuloşi” – Ochilă, Setilă,

Gerilă, Flămânzilă, Păsări-Lăţi-Lungilă.

Participanţii vor fi solicitaţi să argumenteze de ce au fost alese

aceste persoane, de către Harap – Alb şi dacă în viaţa de zi cu zi

facem alegeri, fără a fi influenţaţi de stereotipuri.

Părinţii vor fi încurajaţi să precizeze dacă, în mod involuntar, au

transmis anumite stereotipuri propriilor copii şi să identifice

modalităţi prin care pot fi modificate acestea.

- Aţi simţit, în unele momente, că v-aţi lăsat pradă prejudecăţilor şi

264

stereotipurilor? Dacă da, atunci cărora dintre ele ? De ce ?

Există soluţii, pentru a evita prejudecăţile şi stereotipurile ?

La finalul discuţiei, care va dura aproximativ 30 minute, se vor

formula concluziile, cu sprijinul formatorului.

b.5) Acceptăm diferenţele !

Elevii şi părinţii vor fi grupaţi în trei echipe mixte.

Fiecare echipă va primi câte o fişă de lucru, specifică exerciţiului 2

din anexa 14, incluzând prejudecăţi legate de statut social, de etnie

şi de religie. Participanţii vor fi încurajaţi să rezolve sarcinile

specifice şi să le prezinte apoi în plen. Se va discuta apoi despre

modalităţi concrete de a înlocui prejudecăţile cu atitudini şi

comportamente dezirabile.


Rămânând în aceleaşi echipe, participanţilor li se propune să

realizeze, la alegere, un poster / un desen / o poezie care să ilustreze

acceptarea diferenţelor şi să le afişeze, realizând astfel, o mini-

expoziţie în Centrul de Resurse.

Participanţii sunt invitaţi să formeze ei înşişi un cerc, să se ţină de

mâini şi să îşi exprime acceptarea diferenţelor, printr-o strângere a

mâinii, care se va transfera, tuturor, de la stânga la dreapta. Fiecare

va strânge mâna celui din dreapta sa, numai după ce a beneficiat de

acelaşi gest, din partea colegului din stânga sa. Formatorul va fi cel

care va începe şi va încheia acest ultim exerciţiu al activităţii.

Valorizarea experienţei – Pentru a oferi un exemplu de bune

practici, se va prezenta filmul cu tema ,,Acceptarea diferenţelor”,

realizat împreună cu elevii Şcolii Nr. 174, ,,Constantin Brâncuşi”,

Bucureşti. (filmul se găseşte pe cd-ul aferent programului).

Feed-back – Tipurile de prejudecăţi vor fi ilustrate pe tablă, ca

sectoarele a două cercuri, iar elevii vor bifa toate prejudecăţile

depăşite de ei, prin intermediul acestei activităţi; la fel vor proceda şi

părinţii, pe celălalt cerc.

Formatorul face referiri la modul în care participanţii au exersat

abilitatea de viaţă de acceptare a diferenţelor, raportându-se la

265

implicarea acestora în timpul activităţii, dar şi la autoevaluarea

realizată la final, comparând rezultatele indicate de participanţi, pe

cele două cercuri.

ACTIVITATEA 5 MĂ POT AFIRMA, COOPERÂND CU CEILALŢI!


Să identifice beneficiile cooperării;

Să facă diferenţa între cooperare şi competiţie;

Să coopereze cu alte persoane din grup, în rezolvarea

unor sarcini.

Beneficiari:


părinţi)

Durata:

2 h – 2h şi 30 minute


Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Fişă de documentare: anexa 15 – Abilitatea de cooperare Fişa de lucru: anexa 16 – Împreună, reuşim să găsim

soluţii ! Videoproiector, coli de flipchart, coli colorate, bandă-

scotch, carioci, instrumente de scris



266

b) Să ne dezvoltăm abilitatea de viaţă de a coopera !

b.1) Ce abilităţi de viaţă ne dezvoltăm ?


Formatorul va realiza o prezentare succintă a abilităţilor de

viaţă pentru dezvoltarea cărora s-au realizat demersuri

specifice, în activităţile anterioare, pentru a o selecta pe cea

care urmează a fi dezvoltată, în cadrul acestei activităţi.

b.2) Avem nevoie de cooperarea cu ceilalţi !


Abilitatea de viaţă care urmează a fi abordată este Abilitatea de

cooperare.

Pentru introducerea abilităţii de viaţă, formatorul va propune

grupului să precizeze semnificaţia sintagmei ,,Unde-s doi,

puterea creşte!” Participanţii vor reuşi astfel să identifice

abilitatea de viaţă care va fi dezvoltată. Formatorul va realiza

descrierea abilităţii, în termeni de CCAP (cunoştinţe,

comportament, atitudini şi performanţă) – vezi anexa 15.

PASUL III – Dezvoltarea abilităţii de viaţă de cooperare

b.3) Învăţăm să cooperăm !

Formatorul le solicită participanţilor să se aşeze de-a lungul

unei linii deja trasate (cu ajutorul unui scotch din hârtie) şi

trece prin spatele fiecăruia, lipind ,,etichete” cu numele

componentelor a patru elemente din realitate: obiect (ex.

componentele unui calculator), plantă (ex. componentele unei

flori), om (părţile corpului) şi vestimentaţia specifică sezonului

(ex. componentele specifice vestimentaţiei).

Formatorul va preciza sarcina fiecărui participant: aflarea

elementului pe care îl reprezintă eticheta lipită pe spatele lor

(ex. obiect) şi a componentei specifice (ex. tastatură).

Pentru aceasta, le este permis să îşi aleagă un coleg / părinte

267

din grup, pe care să îl întrebe ce anume reprezintă eticheta sa,

lansând ipoteze (ghicind), iar cel căruia îi adresează întrebările,

poate oferi numai răspunsuri de tipul Da / Nu.

Ca strategie, participanţii pot apela la deplasarea prin sală şi

citirea etichetelor celorlalţi, pentru a observa categoriile şi a

putea ghici mai uşor.

Se vor extrage concluzii referitoare la rolul cooperării, în

rezolvarea sarcinii, participanţii fiind invitaţi să se gândească ce

s-ar fi întâmplat dacă ar fi trebuit să identifice simbolul

etichetei, în absenţa cooperării cu ceilalţi.


b.4) Exerciţiul ,,Turnul”

Participanţii sunt invitaţi să formeze echipe cu cei care au

etichete din aceeaşi categorie. Cele patru echipe vor realiza

următorul exerciţiu: vor realiza câte un turn din hârtie, cât mai

înalt, dar în acelaşi timp, suficient de stabil, în 15 min. Vor avea

la dispoziţie: 15 coli A4, 1.5 m scotch de hârtie şi un bidon de

1.5 l apă. Cu acesta din urmă, vor verifica stabilitatea turnului.

Li se va preciza faptul că scopul exerciţiul se consideră atins,

după ce vor reuşi să realizeze un turn, conform cerinţelor

menţionate iniţial, dar mai ales, cooperând. Participanţii îşi vor

expune turnurile, iar cei care au respectat toate regulile, vor

primi laude din partea celorlalți participanți.

b.5) Împreună, reuşim să găsim soluţii!

Formatorul oferă participanţilor fişele de lucru din anexa 16 –

(Împreună, reuşim să găsim soluţii !) şi îi invită să se plimbe

prin sală, iar când întâlnesc pe cineva care se potriveşte cu

afirmaţiile menţionate în fişa din anexă, vor nota numele acelei

persoane în căsuţă. Obiectivul este de a întâlni cât mai multe

persoane posibil. Fiecare nume poate fi folosit o singură dată.

Au la dispoziţie 10 minute pentru a realiza acest exerciţiu.

Formatorul cere participanţilor să anunţe că au completat toate

căsuţele libere din foaia de lucru, spunând ,,Am reuşit !”. Notă:

semne de carte, calendare, bomboane, etc., pot fi dăruite ca

premii, câştigătorilor acestui exerciţiu.

268

Valorizarea experienţei – Fiecare participant va împărtăşi celorlalţi membrii ai grupului cum a fost pentru sine experienţa cooperării, rolul acesteia în atingerea scopurilor propuse. Feed-back – Formatorul face referiri la modul în care

participanţii au exersat abilitatea de viaţă de cooperare; apoi, va

enumera toate abilităţile propuse a fi dezvoltate şi progresul

constatat.

269

Modul 7 Anexa 1


Precizări pentru participanţi:

Conceptul de abilităţi de viaţă se auto-defineşte, reprezentând un set de abilităţi necesare

pentru ca persoana să poată duce o viaţă la un nivel de calitate acceptabil, pentru a se

dezvolta şi a menţine relaţii optime cu ceilalţi, pentru a-şi realiza scopurile propuse într-o

anume perioadă de viaţă şi pentru a face faţă diferitelor dificultăţi.

În general, prin abilităţi se înţelege comportamentul controlat care duce la atingerea unor

ţeluri, îndeplinirea unor obligaţii sau abordarea facilă a unei situaţii.

Prin dezvoltarea abilităţilor de viaţă, ne propunem să pregătim copiii pentru o integrare

mai uşoară în viaţa de adult, în societatea în care trăiesc, în cultura de grup, prin

intermediul familiei, al şcolii, cât şi prin media, etc. Prin această abordare, recunoaştem

locul copiilor în structura socială şi dorim să subliniem contribuţia unică adusă de aceştia

în propriul proces de dezvoltare personală şi socială.

În calitate de educatori, specialişti, părinţi sau membri ai comunităţii trebuie să îi pregătim

pe copii şi tineri pentru a deveni indivizi cu identitate socială care fac faţă cu succes noilor

provocări şi transformări ale societăţii în care trăiesc, indiferent dacă este vorba de mediul

familial, şcolar, social, economic, cultural sau politic, etc.

Abilităţile cadru:

Abilitatea de comunicare – ex.: Abilitatea de ascultare activă, Abilitatea de negociere, Abilitatea de comunicare asertivă, etc.

Abilităţi sociale ( sau relaţionare) – ex.: Abilitatea de cooperare, Abilitatea de rezolvare a conflictelor, Abilitatea de acceptare a diferenţelor, etc.

Abilităţi de management al învăţării şi al informaţiilor – ex. Abilitatea de documentare, Abilitatea de selectare a informaţiilor, Abilitatea de învăţare independentă, etc.

Abilitatea de autocunoaştere – ex.: Abilitatea de gestionare a emoţiilor, Abilitatea de asumare a responsabilităţilor, Abilitatea de gestionare a stresului, etc.

Abilitatea de autoîngrijire – ex.: Abilitatea de adoptare a unui stil de viaţă sănătos, Abilitatea de igienă personală, Abilitatea de siguranţă personală, etc.

Abilităţi cognitive – ex.: Abilitatea de rezolvare a problemelor, Abilitatea de luare a deciziilor, Abilitatea de gândire critică, etc.

Abilităţi practice – ex.: Abilități antreprenoriale, Abilități tehnice, Abilități de îngrijire şi realizare a siguranţei locuinţei, etc.

270

Modul 7 Anexa 2

Modelul ciclului de dezvoltare a abilităţilor de viaţă

Detaliere:

Pasul I - Identificarea şi selectarea abilităţii de viaţă pe care dorim să o dezvoltăm copiilor. Este

important să alegem tipul de abilitate pe care vrem să o dezvoltăm şi să ne asigurăm că abilitatea

selectată răspunde nevoilor elevilor.

271

Modul 7 Anexa 3

Abilitatea de gestionare a emoţiilor – CCAP

Cunoştinţe Comportamente Atitudini Performanţă

Cunoaşte:

- conceptul de

emoţie;

– tipuri de emoţii

(funcţionale,

disfuncţionale);

– etichetele verbale

corespunzătoare

tipurilor de emoţii;

– expresiile faciale

corespunzătoare

emoţiilor;

–semnificaţia

empatiei.

– identifică propriile emoţii şi

etichetele verbale

corespunzătoare;

– recunoaşte efectele emoţiilor în

planul propriului comportament,

dar şi al altora;

– identifică emoţiile persoanelor cu care interacţionează, pe baza comportamentelor, limbajului, atitudinii, expresiei faciale a acestora; – asociază corect emoţia cu

expresia facială;

– asociază corect comportamentul

şi atitudinea corespunzătoare

emoţiei;

– recunoaşte emoţiile, pe baza

componentei nonverbale: expresia

facială, postura, modificări

fiziologice;

– exprimă în cuvinte emoţiile

resimţite;

– asociază trăirile emoţionale cu un

anumit context,

– observă şi traduce în cuvinte

emoţia celor cu care

interacţionează;

– identifică consecinţele

manifestărilor emoţionale asupra

comportamentului său şi al celor

din jur, exprimă empatie faţă de

alte persoane.

- deschidere spre ceilalţi;

- curiozitate;

- atenţie la ceilalţi;

- exprimarea propriilor

nevoi;

- siguranţa de sine;

- solicitarea / oferirea de

ajutor;

- respectarea punctelor

de vedere diferite;

- receptivitate la emoţiile

celorlalți / empatie;

- respect faţă de sine şi de

ceilalţi.

- comunicare

asertivă;

- ascultarea

activă;

- valorizarea

relaţiilor

interpersonale;

- înţelegerea

implicaţiilor

comportamen-

tului nonverbal.

272

Modul 7 Anexa 4

Stări afective

Bucurie:

Furie:

Mirare:

Supărare:

Teamă:

Tristeţe:

273

Modul 7 Anexa 5

Centrul de Resurse Numele și prenumele

.................................... ......................................

Data:.................................

Fișă de lucru

Identific emoţia, o scriu şi o desenez

Identifică emoţia care apare în fiecare situaţie şi desenează o faţă umană care să exprime acea

emoţie.

Cum te-ai simţi dacă: Scrie emoţia ta Desenează

aici: aici:

1. Ai primi în dar ceva ce îţi doreşti de mult timp ?

2. Ai primi nota 10 la materia pe care o consideri cea mai grea ?

3. Ai avea un secret şi nu ai putea să-l spui ?

4. Mama ta ar vorbi la telefon şi tu ai vrea să-i spui ceva ?

5. Prietenul tău s-ar muta în alt oraş ?

274

Modul 7 Anexa 6


.................................... ......................................

Data:.................................

Cum te simţi acum ?

confuz extaziat vinovat suspicios

nervos frustrat trist speriat

275

fericit dezgustat ruşinos precaut

ameţit deprimat optimist îndrăgostit

plictisit surprins nerăbdător timid

276

Modul 7 Anexa 6


.................................... ......................................

Data:.................................

Manifestările emoţiilor

Bifaţi în coloana din dreapta manifestările fiziologice pe care le-ai observat la fiecare povestitor în

parte:

Manifestări fiziologice ale emoţiilor Povestitor 1 Povestitor 2 Povestitor 3

Tremurături

Creşterea sensibilităţii pielii - "Pielea de găină"

Transpiraţia mâinilor

Transpiraţia frunţii

Plânsul

Râsul

Înroşirea feţei

Ticuri

Bâlbâiala

Accelerarea respiraţiei

Albirea feţei

Crisparea corpului

Încruntarea frunţii

277

Modul 7 Anexa 8


.................................... ......................................

Data:.................................

Fişă de lucru ,,Comportamente adecvate / inadecvate”

Exerciţiu pentru elevi: Pentru fiecare situaţie prezentată mai jos, gândeşte-te care este

comportamentul adecvat, respectiv cel inadecvat pentru a-ţi exprima starea afectivă şi discută

despre aceste aspecte, în grupul mare, cu colegii tăi şi părinţii acestora.

Nr.

crt.

Starea

afectivă

Situaţia ipotetică Comportamentul

adecvat situaţiei

Comportamentul

inadecvat situaţiei

1 Fericire Ajungi acasă şi afli că vei avea o

soră / un frate, aşa cum ţi-ai

dorit dintotdeauna.

2 Tristeţe Prietenul tău drag, de care eşti

nedespărţit, îţi spune că

urmează să se mute, cu familia,

în altă ţară.

3 Dezamăgire Colegul tău de bancă ţi-a luat

un obiect din geantă, fără să te

întrebe.

4 Bucurie În ora de informatică, afli de pe

Internet, că ai fost selectat să

pleci într-o excursie gratuită, la

Disneyland.

278


.................................... .....................................

Data:.................................

Fişa de lucru ,,Comportamente adecvate / inadecvate”

Exerciţiu pentru părinţi: Pentru fiecare situaţie prezentată mai jos, gândiţi-vă care este

comportamentul adecvat, respectiv cel inadecvat, pe care l-ar putea adopta copilul dvs. pentru a-şi

exprima starea afectivă şi discutaţi despre aceste aspecte, în grupul mare.

Nr.

crt.

Starea

afectivă

Situaţia ipotetică Comportamentul

adecvat situaţiei

Comportamentul

inadecvat situaţiei

1 Fericire Ajunge acasă şi află că va avea o

soră / un frate, aşa cum şi-a

dorit dintotdeauna.

2 Tristeţe Prietenul său drag, de care este

nedespărţit, îi spune că

urmează să se mute, cu familia,

în altă ţară.

3 Dezamăgire Colegul său de bancă i-a luat un

obiect din geantă, fără să îl

întrebe.

4 Bucurie În ora de informatică, află de pe

Internet, că a fost selectat să

plece într-o excursie gratuită, la

Disneyland.

279

Modul 7 Anexa 9

Abilitatea de a lua decizii – CCAP

Cunoştinţe Comportamente Atitudini Performanţă

- are informaţii despre

caracteristicile personale

relevante pentru luarea

unei decizii;


alternativele decizionale

existente;

- are cunoştinţe despre

strategii diverse de a se

informa despre

alternativele posibile;

- cunoaşte strategii diferite

ce îl ajută in luarea

deciziilor;

- cunoaşte etapele luării

unei decizii;

- ştie să realizeze o analiză

cost/beneficiu.

- identifică alternativele existente;

- explorează alternativele existente;

- evaluează alternativele;

- întocmeşte un plan de acţiune

pentru implementarea alternativei

alese;

- pune în practică decizia;

– reevaluează decizia şi optimizează

procesul de luare a deciziei;

- îşi analizează propriul stil

decizional;

- realizează o analiză cost/beneficii;

- colectează date despre situaţia ce

impune luarea deciziei;

- defineşte clar şi coerent problema

care necesită o decizie;

- identifică componentele deciziei;

- descrie relaţia dintre

componentele oricărei decizii

(context – conţinut – proces);

- descrie caracteristicile propriului

stil decizional;

- enumeră paşii unui plan de

aplicare a unei decizii.

- se implică în

procesul

decizional;

- manifestă

deschidere spre

explorarea

alternativelor

existente;

- are încredere

că va putea

selecta

alternativa

optimă.

- analizează şi

evaluează relaţia

existentă între

conţinutul, contextul

şi procesul deciziilor

proprii;

-îşi identifică punctele

tari şi punctele slabe

ale propriului stil

decizional;

- îşi monitorizează

deciziile şi-şi reglează

acţiunile întreprinse

şi strategiile

decizionale utilizate.

280

Modul 7 Anexa 10

ETAPELE DECIZIEI

Definirea deciziei. Identificarea alternativelor

- Despre ce decizie este vorba ?

- De ce am ales această decizie ?

- Ce a facilitat luarea acestei decizii ?

- Ce alternative posibile am identificat ?

Explorarea şi evaluarea alternativelor

existente

- Care sunt abilităţile, aptitudinile, interesele şi

atitudinile mele care sunt importante pentru

această decizie ?

- Care sunt informaţiile pe care trebuie să le

deţin ?

- Care sunt persoanele / situaţiile care mă

influenţează în luarea acestei decizii ?

Reevaluarea deciziei

- Am avut destule informaţii despre

alternativele pe care le-am identificat ? Am

evaluat bine aceste informaţii ?

- Am ales alternativa potrivită ?

- A fost bine stabilit planul meu ?

- A mers totul bine când am pus planul în

practică ?

- Ce aş putea optimiza pe viitor ? Planul de acţiune

- Cum mă gândesc să pun în aplicare decizia ?

- Ce scopuri îmi stabilesc ?

Implementarea deciziei

- Cum a funcţionat punerea în practică a

planului ?

- Au apărut dificultăţi ?

281

Modul 7 Anexa 11

Studiu de caz

Dănuţa locuieşte în Oradea. Ea este elevă în clasa a VIII-a. După absolvirea şcolii generale

vrea să se înscrie la un liceu bun. Se gândeşte să studieze ştiinţele naturii, dar nu a luat încă

o hotărâre definitivă. Ea este sora cea mai mare şi, deci, primul copil din familie care se

înscrie la liceu. Miza este mare atât pentru ea, cât şi pentru familia ei. Problema este că nu

ştie la ce liceu ar fi mai bine să se înscrie.

Dănuţa şi părinţii ei au ales trei licee, pe care le-au vizitat: Colegiul Naţional ,,M. Eminescu”,

Liceul Pedagogic „I. Vulcan” şi Liceul Teoretic „Aurel Lazăr”.

Colegiul Naţional ,,M. Eminescu” este un liceu de renume, aflat la mică distanţă de locuinţa

Dănuţei. Are o reputaţie bună printre elevi – mai ales datorită claselor de real, cu profil de

ştiinţele naturii. La acest liceu se gândesc să se înscrie şi câteva dintre prietenele Dănuţei,

dar nu şi prietenele ei cele mai bune, care au optat pentru un alt liceu. Media de admitere

este mare. Dar Colegiul Naţional ,,M. Eminescu”este foarte aproape de casă şi Dănuţa ar

putea merge la şcoală pe jos.

Liceul Pedagogic „I. Vulcan” este un liceu mare şi foarte serios. Este considerat cel mai bun

liceu pedagogic din zonă şi este renumit pentru corul elevelor de la clasele de învăţătoare şi

pentru cercul de arte plastice. Fiind un liceu pedagogic, elevii învaţă temeinic, în principal

limba şi literatura română, matematică, ştiinţele naturii şi ştiinţele sociale. Se pregătesc să

fie dascăli buni. Liceul se află în centrul oraşului, la cinci staţii de tramvai distanţă de casa

Dănuţei. Cele mai bune prietene ale Dănuţei, Cătălina şi Andreea, intenţionează să meargă

la „Pedagogic”.

Liceul Teoretic „Aurel Lazăr” este un liceu mai mic, de profil uman, cu clase de filologie.

Clasele bilingve de limba engleză sunt cele mai bune. Pentru Dănuţa, Liceul Teoretic „Aurel

Lazăr” este foarte departe. Nicio prietenă de-a Dănuţei nu se gândeşte să meargă la Liceul

Teoretic „Aurel Lazăr”.

Dănuţa s-a gândit foarte mult. Ea a stabilit patru criterii pe care le consideră cele mai

importante. În primul rând, renumele liceului este un criteriu foarte important, pentru că

ea vrea să înveţe la o şcoală bună. În al doilea rând, Dănuţa ar prefera să nu fie prea

aproape de casă, pentru că vrea mai multă independenţă, vrea să se plimbe şi să petreacă

mai mult timp cu colegii. În al treilea rând, Dănuţa ar vrea să fie cu prietenele ei la acelaşi

liceu. În cele din urmă, Dănuţa vrea ca şcoala să-i ofere mai mult decât lecţii şi teme de casă;

ar vrea să facă parte dintr-un club de liceeni, dintr-o organizaţie pentru adolescenţi sau să

se înscrie la un cerc.

282

Modul 7 Anexa 11


.................................... ......................................

Data:.................................

Folosiţi matricea pentru adoptarea unei decizii şi decideţi, pe baza criteriilor Dănuţei, ce ar

trebui să facă aceasta.

Matrice pentru adoptarea deciziilor

1. Formulează problema

2. Identifică alternativele

3. Stabileşte criteriile

4. Ierarhizează criteriile

5. Evaluează alternativele

6. Adoptă decizia

CRITERII

Ierarhizare

Alternativa 1

Alternativa 2

Alternativa 3

Alternativa 4

283

Care este problema?

__________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________

Care sunt alternativele?

__________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________

Care sunt criteriile stabilite de Dănuţa?

__________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________

Soluţia: ________________________________________________________________________________________

284

Modul 7 Anexa 12

Abilitatea de acceptare a diferenţelor – CCAP Cunoştinţe Comportamente Atitudini Performanţă


conceptul de

discriminare;

- cunoaște faptul că

diferențele dintre oameni

sunt naturale;

- ştie care sunt valorile

fundamentale ale

umanității;

- cunoaşte importanța

respectului reciproc în

relațiile interumane;

- ştie care este

semnificaţia termenilor

de prejudecată,

etichetare negativă.

- desfășoară activități de

petrecere a timpului liber

împreună cu covârstnici

aparținând altor etnii, culte

religioase, rase, etc.

- participă la activități de

voluntariat ce au ca scop

sprijinirea persoanelor cu

nevoi speciale;

- organizează împreună cu

colegii aparținând altor

minorităţi evenimente cu

caracter cultural ce

valorifică cultura

grupurilor minoritare;

- îşi oferă ajutorul pentru

sprijinirea persoanelor cu

nevoi speciale;

- realizează scurte eseuri

pe tema prevenirii

discriminării şi identifică

urmările discriminării

asupra covârstnicilor ce au

fost supuşi unui tratament

discriminatoriu.

- manifestă deschidere

față de persoanele

aparținând altor etnii,

culte religioase, rase

etc;

- valorizează

potenţialul fiecărei

persoane, indiferent de

etnie, rasă, religie etc;

- manifestă respect față

de orice persoană.

- comunică deschis cu

persoane aparținând altor

etnii, culte religioase, rase

etc;

- lucrează în echipe

formate din persoane ce

au caracteristici

religioase, etnice etc.

variate ;

- mediază conflictele ce au

ca substrat elemente

discriminatorii.

285

Modul 7 Anexa 13

Fişă de documentare – Stereotipuri şi prejudecăţi

STEREOTIPURILE ŞI PREJUDECĂŢILE SUNT BARIERE ÎN RELAŢIILE CU CEILALŢI !

Stereotipurile:

• Reprezintă o convingere referitoare la caracteristicile, atributele şi comportamentele specifice

membrilor unei categorii sociale.

• Specific pentru stereotipuri este lipsa de cunoştinţe.

• Ele iau naştere prin educaţie (familie, grupul de prieteni etc.) sau prin experienţă directă.

Prejudecăţile:

• Sunt atitudini sociale negative, ce presupun generalizări nefavorabile în legătură cu membrii unui

grup anume.

STRUCTURA PREJUDECĂȚILOR:

1. Componenta cognitivă (ce gândim ?)

2. Componenta afectivă (ce simţim ?)

3. Componenta comportamentală (DISCRIMINAREA)

MESAJ PENTRU PARTICIPANŢI:

ÎN VIAŢĂ TREBUIE SĂ NE FERIM DE PREJUDECĂŢI, DE IDEI GENERALIZATOARE CARE SUNT

CA O ETICHETĂ PENTRU ANUMITE PERSOANE.

SĂ GÂNDIM CĂ TOŢI SUNTEM EGALI ŞI CĂ ACELEAŞI LUCRURI BUNE SAU RELE NI SE POT

ÎNTÂMPLA NOUĂ, TUTUROR!

286

Modul 7 Anexa 14


.................................... ......................................

Data:.................................

Exerciţii

EXERCIŢIUL 1 – Tipuri de prejudecăţi:

Formulaţi câte un exemplu de prejudecată, pentru fiecare categorie prezentată mai jos:

Prejudecăţi legate de etnie..................................................................................................................................................

...............................................................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................................................

Prejudecăţi legate de aspectul fizic (caracteristici corporale / chiar handicap).........................................

.............................................................................................................................................................................................................

.............................................................................................................................................................................................................

Prejudecăţi legate de gen......................................................................................................................................................

...............................................................................................................................................................................................................

...............................................................................................................................................................................................................

...............................................................................................................................................................................................................

Prejudecăţi legate de religie................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................................................

.............................................................................................................................................................................................................

287

EXERCIŢIUL 2 – Acceptăm diferenţele

Fişa nr. 1 – echipa 1

Ioana şi Andreea sunt colege de clasă. Ioana are 6 fraţi mai mici, mama sa este bolnavă, iar

tata lucrează cu salariul minim pe economie. Ea vine la şcoală îmbrăcată curat, dar nu la

modă.

Andreea este singură la părinţi, tatăl său este primar şi astfel ea, în fiecare zi, se îmbracă

altfel şi de fiecare dată cu haine la modă. Într-o pauză îi spune Ioanei că dacă ar fi şi ea

dintr-o familie mai bogată ar invita-o la ziua ei care se va desfăşura la un restaurant şi că

trebuie să se îmbrace la „modă”. Cele două colege de clasă s-au certat pe această temă.

1. Care sunt cauzele conflictului?

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________________

2. Ce modalităţi de rezolvare a conflictului găsiţi?

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________

3. Cum trebuie să ne comportăm cu cei din jur indiferent de pătura socială dn care provin?

De ce?

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

288



În clasă, printre elevi există şi patru copii de etnie rromă. Cei mai mulţi colegi nu vor să îi

primească în grupul lor pentru că nu vor să aibă de-a face cu aceştia spunând că: „sunt răi,

murdari, fură” şi din această cauză se iscă certuri şi bătăi între elevii rromi şi cei români.


__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________


__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

3. Cum trebuie să ne comportăm cu cei din jur indiferent de etnie? De ce?

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

289



În clasă sunt cei mai mulţi elevi ortodocşi şi câţiva de altă religie. În preajma sărbătorilor

pascale, copiii ortodocşi au organizat un recital de cântece şi poezie, iar apoi un picnic şi nu

i-au invitat şi pe colegii cu altă orintare religioasă deoarece rudele le-au spus să se ferească

de aceştia.


__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________


__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

3. Cum trebuie să ne comportăm cu cei din jur indiferent de religie? De ce?

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________

290

Modul 7 Anexa 15

Abilitatea de cooperare – CCAP

Comportamente

Cunoştinţe Atitudini Performanţă

lucrează în echipă;

comunică cu membrii

grupului/echipei;

colaborează cu ceilalţi;

rezolvă/realizează

sarcini/activităţi

împreună cu alte

persoane;

face diferenţa între

cooperare şi

competiţie.

îşi cunoaşte propriile

resurse/potenţial;

ştie să gestioneze

resurse;

ştie care este

diferenţa dintre

cooperare şi

competiţie;

cunoaşte beneficiile

cooperării.

manifestă interes

pentru realizarea

sarcinilor/

activităţilor care

presupun

cooperare;

crede în forţele/

potenţialul

grupului/colectiv

ului.

se implică

alături de alte

persoane în

realizarea de

activităţi/sarcin

i;

îndeplineşte

sarcinile ce îi

revin.

291

Modul 7 Anexa 16


.................................... ......................................

Data:.................................

Împreună, reuşim să găsim soluţii!

Identificați în grupul de lucru, cât puteți de repede, persoanele care răspund afirmativ la

următoarele caracteristici :

Are un copil cu vârsta cuprinsă între 0-5 ani.

Este în clasa a VII-a.

Cunoaşte un copil care are abilităţi

deosebite.

Nu este părinte.

Consideră calitatea nr.1 a celor care

lucrează cu tineri şi copii, aceea de a-i

accepta aşa cum sunt pe aceştia.

Cunoaşte un adult care se implică în

programe de dezvoltare a

abilităţilor la copii şi tineri.

Ştie cum să dezvolte abilităţi la

copii şi tineri.

Îi plac foarte mult florile.

Are un copil cu vârsta cuprinsă între 6-12

ani.

Face muncă de voluntariat pentru o

organizaţie.

Are un copil cu vârsta cuprinsă între 13-18 ani.

Consideră perseverenţa o

calitate esenţială în lucru cu tinerii

şi copiii.

Preferă excursiile la munte.

Participă cu plăcere la activităţile Centrului

de Resurse.

Este angajat cu normă întreagă.

Iubeşte foarte mult animalele.

292

Modul 7 Anexa 17


.................................... ......................................

Data:.................................

Fişă de evaluare

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă emoţionale și sociale ale elevilor

1. Scrie trei lucruri noi pe care le-ai aflat despre tine și despre familia ta în legătură cu

abilitățile de viață dezvoltate pe parcursul activităților educative derulate în Centrul

de Resurse.

2. Ce activități ți-au plăcut cel mai mult în cadrul acestui modul? Argumentează?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

293

3. Enumeră trei abilități de viață emoționale și sociale pe care ți le-ai dezvoltat și pe

care dorești să le utilizezi în relația cu părinții tăi / cu copilul tău:

4. Apreciază pe o scală de la 1 la 10 activitățile acestui modul și transmite o

recomandare formatorului.

1……2……3……4……5……6……7……8……9…10

Recomandare:………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

5. Scrie alături de imagine un cuvânt care să exprime starea ta emoțională predominantă, asociată cu exercițiile pe care le-ai făcut de-a lungul activităților acestui modul.

294


Dezvoltarea abilităţilor de viaţă emoţionale şi sociale ale elevilor

Conceptul de abilităţi de viaţă se auto-defineşte, reprezentând un set de abilităţi

necesare pentru ca persoana să poată duce o viaţă la un nivel de calitate acceptabil, pentru

a se dezvolta şi a menţine relaţii optime cu ceilalţi, pentru a-şi realiza scopurile propuse

într-o anume perioadă de viaţă şi pentru a face faţă diferitelor dificultăţi.

În general, prin abilităţi se înţelege comportamentul controlat care duce la atingerea unor

ţeluri, îndeplinirea unor obligaţii sau abordarea mai ușoară a unei situaţii.

Înţelesul conceptului de abilităţi de viaţă depinde şi de sensul pe care îl dăm termenului

viaţă.

Dacă abordăm termenul viaţă în sens larg şi îi atribuim sensul de supravieţuire, atunci

abilităţile de viaţă vor fi acele abilităţi care protejează viaţa şi asigurã menţinerea ei. De

cele mai multe ori însă, prin viaţă înţelegem, în acest context, viaţă de calitate.

Când vorbim despre abilităţi de viaţă, avem în vedere un set de deprinderi, aptitudini,

competenţe, trăsături şi calităţi, atitudini, comportamente şi valori care să mijlocească

atingerea acelui nivel de calitate a vieţii pe care îl avem în vedere.

Atunci când ne referim la abilităţile de viaţă ale unui copil, acestea vor viza dezvoltarea

personalităţii copilului, inteligenţa sa emoţională, abilităţile sociale şi cele de gândire

(Fundaţia de Parteneriat pentru Copii şi Tineret, Slovacia)

Abilităţile de viaţă sunt abilităţi necesare oricărei persoane pentru a duce o viaţă

echilibrată, pentru a dezvolta şi menţine relaţii normale cu ceilalţi, pentru a-şi realiza

scopurile propuse şi pentru a face faţă diferitelor dificultăţi.

Abilităţile de viaţă ale unui copil vor viza dezvoltarea personalităţii copilului,

inteligenţa sa emoţională, abilităţile sociale și structurile sale cognitive.

295

Pentru dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale copiilor şi tinerilor dezavantajaţi nu este

suficient să realizăm acţiuni dispersate, adresate uneia sau alteia dintre nevoi, ci bazate pe

o strategie și pe metode adecvate de lucru. Este nevoie de programe complexe, structurate,

desfăşurate pe o durată de timp suficient de îndelungată, care să permită dezvoltarea

şi consolidarea abilităţilor.

Abilităţile cognitive, emoţionale şi sociale ale fiecărei persoane reprezintă resursele

interne ale acelei persoane. Acestea au fost identificate ca având un rol de protecţie şi

menţinere a sănătăţii emoţionale şi sociale. Persoanele la care sunt dezvoltate aceste

abilităţi se adaptează mai uşor la situaţiile de suprasolicitare şi stress şi au o calitate

crescută a vieţii personale.

Strategii de dezvoltare socială şi emoţională a copiilor

Emoţiile sunt “furnizoare” de informaţii atât pentru persoana care le trăieşte, cât şi

pentru cei din jur, cu care individul interacționează. Copiii pot fi învățați să-și cunoască

propriile emoții, să ”citească” emoțiile trăite de ceilalți, să-și controleze manifestările

emoționale intense, distructive și să dezvolte relații sociale constructive, adaptative, în

funcție de stadiul dezvoltării lor psihosociale.

Dezvoltarea abilităţilor emoţionale ale copiilor este importantă pentru că (Costandache

S., Alexandrescu, E., Petrovai, D., 2010) :

Ajută la formarea şi menţinerea relaţiilor cu ceilalţi. Interacţiunea de succes a

elevului cu celelalte persoane depinde atât de abilitatea lui de a înţelege ce se

întâmplă, cât şi de abilitatea de a reacţiona adecvat la aceasta.

Ajută elevii să se adapteze la mediul şcolar. Elevii care înţeleg emoţiile şi modul în

care acestea sunt exprimate vor fi capabili să empatizeze cu ceilalţi colegi şi să-i

sprijine. Elevii care înţeleg emoţiile celorlalţi sunt priviţi de către aceștia ca fiind

colegi mai buni şi mai distractivi, sunt capabili să utilizeze expresivitatea lor pentru

a atinge scopuri sociale, să răspundă adecvat emoţiilor colegilor şi să se adapteze

mai uşor la mediul şcolar.

296

Previne apariţia problemelor emoţionale şi de comportament. Problemele în

dezvoltarea emoţională a copiilor pot conduce către dificultăţi de comportament, în

copilăria timpurie si cea mijlocie (probleme de agresivitate, delincvenţă juvenilă,

abandon şcolar, etc.).

Abilităţile de interacţiune socială au importante consecinţe pe termen scurt şi lung:

- Dezvoltarea de relaţii interpersonale adecvate acasă şi în alte medii care presupun

astfel de interacţiuni;

- Prieteni mai mulţi;

- Note mai bune;

- Relaţii sănătoase;

- Încredere în sine;

- Sănătatea emoţională.

Copiii cu abilităţi sociale slab dezvoltate (ex. copiii care se comportă agresiv – fizic

sau verbal, copiii care au dificultăţi în a se integra într-un grup de persoane noi) au o

probabilitate mai mare de a fi respinşi de ceilalţi şi de a dezvolta probleme de

comportament; astfel, copiii care sunt izolaţi de grup au un risc crescut pentru abandon

şcolar, delincvenţă juvenilă, probleme emoţionale - anxietate, depresie (McClelland şi

Morrison, 2003 după Costandache S., Alexandrescu, E., Petrovai, D., 2010).

Regula ghidează comportamentul copiilor într-o situaţie socială (Petrovai D., Petrică,

S, 2010):

Un instrument foarte eficient de învăţare a abilităţilor sociale este utilizarea

regulilor. Copiii au nevoie permanentă de ghidare din partea adulţilor în ceea ce priveşte

recunoaşterea şi respectarea regulilor de comportament în anumite situaţii sociale. Copiii

învaţă cel mai bine anumite comportamente sociale atunci când sunt stabilite clar regulile şi

limitele (ex. „Andrei nu se va mai juca cu tine dacă vei continua să-i iei jucăria”).

Pentru a interioriza cât mai bine regulile este necesar ca adulţii să repete copilului în

mod permanent regula respectivă. Autoreglarea comportamentului începe din momentul

în care copiii integrează cerinţele şi explicaţiile adulţilor în limbajul propriu.

297

Reguli de bază pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale (M.Elias, B. Friedlander, S.

Tobias, 2002):

1. Fiţi conştienţi de propriile emoţii şi de cele ale copiilor. Copilul învaţă să trateze

lumea după felul dvs. de a fi, de a simţi şi de a face. Dacă nu arătăm copiilor ceea ce simţim,

nu vor şti ce să facă atunci când simt ceva, cum să se poarte şi implicit vor avea dificultăţi în

a-şi identifica corect emoţiile şi sentimentele.

2. Fiţi empatici şi înţelegeţi punctele de vedere ale celorlalţi. Empatia este capacitatea

de a împărtăşi emoţiile celorlalţi. Aceasta presupune a asculta. Pe de o parte, şi pe de altă

parte de a citi indicatorii nonverbali. Deseori, limbajul trupului şi tonul vocii ne transmit

emoţiile într-un mod mai eficient decât cuvintele. Capacitatea de a manifesta empatie este

esenţială pentru relaţiile părinţilor cu copiii lor şi este extrem de important ca un copil să-şi

însuşescă empatia ca aptitudine socială.

3. Dobândiţi-vă echilibrul şi faceţi faţă impulsurilor emoţionale şi comportamentale.

Controlul impulsurilor dezvoltă capacitatea de a aştepta ceva. Copiilor care nu se pot

stăpâni le este nespus de greu să aştepte, pentru că nu sunt siguri că vor primi vreodată

recompensa. Aşadar, autocontrolul este capacitatea de a ne echilibra reacţia emoţională

faţă de o situaţie, indiferent dacă această reacţie este pozitivă sau negativă. În cazul

anumitor copii, reacţia de urlete le măreşte şi mai mult anxietatea şi rectivitatea,

pierzându-şi stăpânirea de sine.

4. Construiţi-vă scopuri şi planuri pozitive. Să-i ajutăm pe copii să înţeleagă semnificaţia

cuvântului scop. Unii dintre ei îl percep ca pe o ţintă în sine, pe alţii îi ajută mai mult

imaginea unei cârme, a unei busole. Indiferent de felul în care ne percepem scopul,

conştientizarea acestuia ne ajută să ne construim un plan potrivit, menit să ne orienteze.

5. Folosiţi aptitudini sociale pozitive în relaţiile cu ceilalţi. Experimentaţi integrarea în

grup, exprimarea clară a ideilor, capacitatea de a rezolva probleme cotidiene, capacitatea

de a reveni după eşecuri, de a reacţiona, când decizia majorităţii nu este cea mai favorabilă,

de a face compromisuri, de a ţine cont de sentimentele celorlalţi membrii ai grupului sau ai

familiei.

298

Strategii de gestionare a emoţiilor (Ghebuţa, Tuduri, 2010)

Aplicați constant principiile dezvoltării emoționale în educarea copiilor. Astfel, ei

vor deveni capabili:

a) să îşi cunoască şi recunoască emoţiile – dacă recunoşti o emoţie, în toate semnele ei

fizice, fiziologice, de gândire, poţi să înţelegi cauza ei şi eşti mai capabil să o controlezi;

b) să îşi exprime emoţiile – dezvoltarea abilităţilor de comunicare eficientă

(expresivitatea limbajului nonverbal, ascultarea activă, asertivitatea) este un aspect ce

susţine capacitatea de exprimare verbală a emoţiilor; ascultarea cu atenţie, formularea

unor cereri clare, a unor răspunsuri eficiente la criticile celorlalţi reduc frustrările şi previn

situaţiile conflictuale;

c) să înţeleagă relaţiile dintre emoţie, gândire şi comportament - să înveţe să înţeleagă

cum ideile preconcepute, interpretările, influenţează emoţiile şi comportamentul;

d) să manifeste empatie: înţelegerea situaţiei din perspectiva celuilalt ne ajută să ne

ajustăm propriile noastre aşteptări, cerinţe, să înţelegem şi să împărtăşim emoţiile

celorlalţi;

e) să dezvolte strategii de luare a deciziilor pentru a fi capabil să genereze mai multe

soluţii posibile pentru rezolvarea unei probleme şi să facă alegeri bazate pe înţelegerea

consecinţelor;

f) să dezvolte atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi;

g) să exerseze tehnici de amânare a impulsurilor (exerciţii de respiraţie, număratul

pană la 10, îndepărtarea de situaţie oferă o pauză benefică pentru scăderea intensităţii

primului impuls);

h) să descopere şi să practice modalităţi pozitive de eliberare a tensiunilor şi

frustrărilor acumulate (activităţi sportive, recreative, tehnici de relaxare etc);

299

i) să dezvolte comportamente pro-sociale, prin participarea activă la rezolvarea unor

probleme ale comunităţii; implicarea în activităţi de voluntariat contribuie la creşterea

responsabilităţii, a empatiei şi a încrederii în sine.

Topul celor mai bune 10 recomandări pentru profesori (David, 2006):

Vorbeşte despre sentimentele tale mai mult decât să-i etichetezi pe elevii tăi (ex: „Nu

înţeleg de ce nu ţi-ai făcut tema” decât „Eşti leneş!”).

Exprimă-ţi emoţiile mai mult decât să dai comenzi (ex: „Mi-e teamă că te vei răni

făcând asta” decât „ Încetează!”).

Învaţă să-ţi asumi responsabilitatea pentru propriile sentimente mai mult decât

să-ţi blamezi elevii (ex: „Mă simt copleşit” decât „Tu mă înnebuneşti!”).

Aminteşte-ţi că respectul este câştigat, nu cerut.

Nu devaloriza niciodată un elev.

Cere-ţi scuze, când regreţi ceva.

Încurajează elevii să-şi exprime sentimentele folosind „cuvinte emoţionale”.

Caută cooperarea voluntară a elevilor mai mult decât să dai comenzi (ex: „Vrei să mă

ajuţi vorbind mai încet?” decât „Vorbeşte mai încet!”)

Ajută-ţi elevii în rezolvarea conflictelor.

În primul rând, valorizează modul în care se simte un elev înainte de a te adresa

comportamentului său (ex: „Arăţi puţin neliniştit astăzi” decât „Arăţi de parcă nu vrei

să intri în clasă!”).

Potenţialul emoţional şi social al copiilor poate fi dezvoltat învățându-i:

să-și identifice sentimentele personale şi să le diferențieze;

să-și dezvolte empatia - abilitatea de a-și pune sentimentele în acord cu ceilalți;

să învețe să asculte;

să înveţe să fie constructivi;

să lucreze în echipă, să colaboreze, să tolereze diferențele interumane şi

diversitatea;

să aibă inițiative sociale: să se implice în viața grupului, a clasei, a şcolii, a

300

comunităţii din care face parte;

să participe la activităţile extraşcolare, indiferent dacă au sau nu aptitudini sau

deprinderi pentru domeniul respectiv: fiecare copil poate aduce un plus oricărui

proiect, dacă se implică în realizarea lui cu pasiune.

301


Aveţi încredere în forţele proprii şi veţi reuşi în tot ceea ce vă propuneţi !

Binele şi răul pot fi diferenţiate, dacă învăţaţi să priviţi cu atenţie fiecare detaliu !

Imaginaţia vă ajută să vă depăşiţi propriile limite !

Lucraţi în echipă şi veţi descoperi o nouă cale spre afirmare !

Inteligenţa are multiple ,,faţete”, care merită descoperite !

Teoria este importantă, dar transpunerea ei în practică face diferenţa !

Acceptaţi diferenţele şi îi veţi putea privi pe toţi cei din jur ca pe nişte ,,egali” !

Tindeţi spre găsirea soluţiilor şi nu vă limitaţi la a prezenta dificultatea problemelor !

Invăţarea este o cheie a succesului, pe care este bine să o purtaţi zilnic cu voi !

Deciziile înseamnă analiza unor alternative care ne pot schimba viaţa !

Emoţiile pot fi exprimate şi gestionate. Exploraţi propriile emoţii !

Voluntariatul poate fi soluţia, într-o lume în care ceilalţi au nevoie de voi !

Ideile voastre pot schimba lumea, cu condiţia să fie exprimate !

Asumaţi-vă responsabilitatea acţiunilor voastre şi cei din jur vă vor respecta !

Tinerii de mâine sunteţi voi, copiii de astăzi !

Aveţi curajul să vă implicaţi, pentru a vă dezvolta ABILITĂŢILE DE VIAŢĂ !

302

Concluzii:

Nivelul de dezvoltare a abilităţilor emoţionale influenţează în mod direct starea de

bine fizic, psihologic şi social a oricărei persoane. (Ghebuța, Tuduri, 2010)

Emoţiile nu se supun unei judecăţi evaluative de tip bine-rău, corect-greşit. Ele aparţin

persoanei şi descriu realitatea trăirilor sale. Dacă învăţăm să le recunoaştem, să le

exprimăm, ne vom simţi liberi să ne conectăm în mod autentic la nevoile noastre interioare,

ne vom înţelege mai bine şi vom putea să găsim modalităţi sănătoase de a le transpune în

comportament.

Cunoaşterea emoţiilor începe prin dezvoltarea vocabularului emoţiilor. Recunoaşterea

emoţiilor celorlalţi se bazează pe o bună cunoaştere şi înţelegere a comportamentului

verbal şi nonverbal.

Există o relaţie directă între emoţii, gândire şi comportament. Dezvoltarea abilităţilor

emoţionale presupune înţelegerea modului cum ele interacţionează, se susţin şi se

influenţează, şi are ca finalitate creşterea capacităţii persoanei de a le modela și exprima.

303

Modul 8: ORIENTARE ŞCOLARĂ ŞI VOCAŢIONALĂ

TEMA: Alegerea profesiei – la început de drum!

SCOP:

Abilitarea elevilor în identificarea propriilor

competenţe, deprinderi şi domenii de interes;

Achiziţionarea unui set de informaţii despre

planificarea carierei: domenii ocupaţionale, profesii

contemporane şi piaţa muncii, planul de carieră;

Implicarea părinţilor în parcurgerea traseului

educaţional privind alegerea unei profesii de către

copii;

Formarea unor valori şi atitudini pozitive faţă de

muncă.

SUPORT TEORETIC:

Handout părinţi şi profesori; Handout elevi; Prezentare Chestionar Interese (I,) prezentare

Chestionar Interese (II), prezentare „Ghiceşte Ocupaţia”.


ACTIVITATEA 1 PREJUDECĂŢI DESPRE LUMEA PROFESIILOR

ACTIVITATEA 2 RESPECT MUNCA PĂRINŢILOR MEI!

ACTIVITATEA 3 AUTOCUNOAŞTEREA, ASUL DIN MÂNECĂ

ACTIVITATEA 4 MĂ INFORMEZ, DESCOPĂR, DECID!

304

ACTIVITATEA 1 PREJUDECĂŢI DESPRE LUMEA PROFESIILOR


Să argumenteze opinia personală cu privire la cele

mai răspândite prejudecăţi despre profesii;

Să găsească modalităţi cât mai creative de rezolvare

a situaţiilor conflictuale;

Să listeze domenii profesionale de interes;

Să identifice factori care pot influenţa succesul/eşecul

în carieră.

Beneficiari:


părinţi).

Durata:



Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Coli A3, markere, fişe de lucru, flipchart, anexa 1.



În cadrul acestei activităţi, elevii si părinţii vor clarifica aspecte privind parcursul educaţional în alegerea carierei.

b) Exerciţiu – Profesia mea: trecut, prezent şi viitor

Formatorul distribuie numai elevilor fişa de lucru – Profesia mea: trecut, prezent şi viitor (anexa1), recomandând acestora să lucreze împreună cu părinţii. Toţi participanţii prezintă profesiile la care s-au gândit în diferite perioade ale vieţii. Formatorul concluzionează că procesul de dezvoltare a identităţii vocaţionale (interese, abilităţi, competenţe, valori personale, preferinţa pentru un anumit tip de activităţi, stiluri de interacţiune şi medii de muncă) parcurge mai multe etape: o etapă a fanteziei (3-10 ani)

305

când copilul preia roluri profesionale ale persoanelor semnificative din mediul familial în jocurile sale, o etapă a tatonărilor, explorărilor (11-17 ani) caracterizată printr-un comportament explorator şi etapa realismului, caracterizată printr-o viziune de ansamblu asupra traseului profesional şi luarea unor decizii mai pragmatice.

c) Dezbatere: prejudecăţi despre lumea profesiilor

Formatorul organizează participanţii în două grupe: prima va găsi argumente care să susţină enunţul scris de formator pe flipchart, iar cealaltă va găsi contra argumente. Pe flipchart, vor fi scrise următoarele enunţuri care vor fi dezbătute pe rând.

Dacă ai relaţii, poţi să reuşeşti oriunde îţi propui. Cea mai bună meserie este aceea care îţi aduce cât mai

mulţi bani. Toţi oamenii deştepţi termină o facultate. Părinţii ştiu mai bine ce şcoală să urmez. Este suficient să-ţi placă ceea ce faci.

d) Studiu de caz

“După terminarea clasei a VIII-a, mai mulţi colegi de clasă au organizat o petrecere. Distracţia era în toi şi la un moment dat George o invită pe Claudia la dans. Ea îl refuză şi-i spune: - Nu vreau să dansez cu tine! Eşti un prost! Nici măcar nu ai luat capacitatea!”

Elevii şi părinţii vor fi împărţiţi pe grupe şi vor fi îndemnaţi să continue povestea, analizând cauzele conflictului şi găsind cât mai multe soluţii creative la situaţia respectivă.

e) Succes / eşec în carieră

Participanţii se împart în grupe mixte: părinţi şi copii. Fiecare grupă va identifica factori care pot influenţa succesul / eşecul în carieră. Se prezintă concluziile fiecărui grup şi se notează pe flipchart, pe două coloane, factorii identificaţi.

f) Discuţii libere

Formatorul va pregăti grupul să lucreze separat: copiii vor avea de făcut o listă personală cu domenii profesionale de interes, iar părinţii se vor grupa şi vor purta o discuţie liberă, pornind de la următoarele idei: Copilul meu decide singur ce şcoală va urma;

306

Eu vreau ca fiica mea să se facă medic, pentru că eu nu am avut posibilităţi; Cum îmi sprijin copilul pentru a face alegeri realiste privind alegerea şcolii pe care o va urma. Listele făcute de copii vor fi luate de formatori, pentru a şti ce domenii îi interesează şi pentru a le furniza mai multe informaţii despre acestea.

Valorizarea experienţei – Se formulează întrebări: Cum v-aţi

simţit pe parcursul activităţii? Cum vi s-a părut activitatea?

Când aţi întâmpinat dificultăţi? Ce noutăţi aţi aflat astăzi?

Formatorul va concluziona că meseria trebuie să fie un act de

voinţă şi plăcere personală şi nu o tradiţie de familie impusă, că

ea trebuie să aducă satisfacţii şi nu nemulţumiri, drept pentru

care este de preferat să se plieze pe aptitudini şi interese

proprii.

Feed-back – Formatorul descurajează critica şi încurajează

participanţii să-şi exprime deschis opinia. Face aprecieri despre

felul în care s-au implicat, au colaborat, iar participanţii vor face

aprecieri ale activităţii, menţionând aspecte care au avut un

impact mai puternic asupra lor.

ACTIVITATEA 2 RESPECT MUNCA PĂRINŢILOR MEI !


Să identifice profesii şi realizări profesionale ale

membrilor familiei sale;

Să analizeze influenţa profesiilor şi realizărilor

profesionale ale membrilor familiei, asupra

propriilor decizii educaţionale şi profesionale;

Să enumere activităţile pe care le fac cu plăcere şi

care contribuie la creşterea respectului de sine;

Să găsească profesii în care să se regăsească

activităţile lor preferate;

Să identifice puncte tari / puncte slabe ale propriei

persoane;

Să descrie profesia ideală.

307

Beneficiari:


părinţi).

Durata:

2h şi jumătate – 3h


Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Coli A3, markere, fişe de lucru, flipchart, anexele 2,3 şi 4.


a) Enunţarea obiectivelor activităţii b) Profesiile familiei mele – (anexa 2)

Formatorul va împărţi fişele de lucru – Profesiile familiei mele. Se lucrează pe familii, copiii fiind ajutaţi de părinţi. Se va avea în vedere crearea unei atmosfere relaxate, cu ”poveşti” şi amintiri de familie. Fişa se va adăuga la portofoliul familiei.

c) Calendarul faptelor mele

Elevii şi părinţii vor fi împărţiţi pe familii. Fiecare echipă va primi o coală A4 pe care, după ce-şi notează numele, fiecare elev, sprijinit de părintele său, va nota ce activităţi a făcut în fiecare zi a săptămânii care a trecut (Luni: am udat florile din curte, am făcut cumpărături pentru bunica, am luat o notă mare la istorie…Marţi:….) Formatorul va sublinia ideea necesităţii de a avea, atât în viaţa de familie, cât şi la şcoală, responsabilităţi care-i evidenţiază, căpătând astfel respectul şi aprecierea celorlalţi şi obişnuindu-i cu un regim de muncă specific vieţii de adult. Toate sarcinile date de părinţi, de la strânsul mesei, cumpărarea pâinii, dusul gunoiului ca şi înapoierea unui lucru împrumutat, punctualitatea la o întâlnire, îi dezvoltă pe copii ca persoane responsabile şi îi pregătesc pentru viaţa de adult.

308

d) Activităţi preferate Elevii şi părinţii vor completa fişa de lucru (anexa 3). Formatorul le propune să analizeze care sunt motivele pentru care preferă să facă anumite activităţi, în detrimentul altora, făcând legătura între activităţile plăcute şi conturarea intereselor profesionale.

e) Puncte tari şi puncte slabe

Formatorul explică o serie de concepte: puncte tari, puncte slabe, respect de sine. Va explica, de asemenea, că realizările, succesele dau încredere în propria persoană şi scot în evidenţă punctele tari ce vor deveni baza pentru interesele de mai târziu. Unele activităţi le evităm nu datorită punctelor slabe, ci mai ales lipsei de încredere că le putem duce la bun sfârşit. Satisfacţiile ne dau sentimentul împlinirii personale şi astfel apare respectul de sine. Timp de 5 minute, fiecare participant va nota pe o coală A4, pe două coloane, punctele sale tari (ce pot face foarte bine) şi punctele sale slabe (ce nu pot face foarte bine). Formatorul le sugerează să încerce să le identifice, în activităţile lor zilnice. Participanţii prezintă, în diade, fişa proprie, ajutându-şi partenerul să mai adauge şi altele, dacă este cazul.

f) Profesia ideală (anexa 4)

Exerciţiile prin care ne proiectăm în viitor, imaginându-ne cum ar arăta viaţa noastră, având o anumită profesie şi un anumit stil de viaţă, ne pot ajuta să identificăm modele, valori, nevoi, aspiraţii, calităţi personale care vor constitui predicatori importanţi ai alegerilor vocaţionale de mai târziu. Elevii vor completa fişa de lucru şi vor discuta apoi cu părinţii, pe baza acestora, despre dorinţele şi nevoile profesionale identificate.

Formatorul concluzionează că alegerea profesiei este influenţată de mai mulţi factori şi o alegere realistă este aceea care are în vedere interesele şi nevoile personale dar şi aptitudinile, calităţile personale, şi realitatea socială şi economică. Meseria trebuie nu numai să placă, ci şi să poată fi realizată. Oferiţi sprijin, pe parcursul realizării sarcinii.

309

Valorizarea experienţei – Joc Sunt bun la... pentru că îmi

place să... Aşezaţi în cerc, fiecare participant va spune: ,,Sunt

bun la... pentru că îmi place să...” Va fi inclus în joc şi formatorul.

Feed-back – formatorul face aprecieri despre felul în care s-au

implicat şi au colaborat.

ACTIVITATEA 3 AUTOCUNOAŞTEREA, ASUL DIN MÂNECĂ!


Să găsească activităţi specifice unor profesii;

Să analizeze relaţia dintre muncă, efortul depus şi

plăcerea cu care realizezi anumite sarcini;

Să identifice propria scală de valori;

Să identifice posibile domenii profesionale de interes

şi profesii specifice.

Beneficiari:


părinţi).

La această activitate pot fi invitaţi să vorbească despre propria profesie: un părinte, o persoană cu o carieră de succes.

Durata:

2h şi 30 de minute – 3h


Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Coli , markere, flipchart, fişe de lucru – anexele 5 şi 6.

310


a) Enunţarea obiectivelor activităţii Formatorul anunţă tema şi evidenţiază importanţa cunoaşterii propriilor abilităţi personale şi limite, în alegerea profesiei.

b) Joc

Imaginaţi-vă că aveţi deja o meserie şi spuneţi, pe rând: ”Sunt ……….şi …………..” Exemplu: ,,Sunt mecanic auto şi repar maşini.” Jocul va furniza formatorului informaţii privind profesiile cunoscute de membrii grupului.

c) Despre efort şi bucuria muncii Se împarte grupul de participanţi în două echipe mixte, elevi şi părinţi. Formatorul scrie pe flipchart două citate ale dramaturgului englez William Shakespeare şi solicită celor două grupuri să comenteze, fiecare, câte unul :

”Când o muncă ne este dragă, ne trezim devreme şi, bucuroşi, ne îndreptăm spre ea.”

”Munca pe care o îndeplinim cu plăcere, ne vindecă de truda ei.” Formatorul va îndruma discuţiile, când la un grup, când la altul. Va încuraja gândirea pozitivă şi va urmări ca din discuţii să reiasă faptul că atunci când fac o activitate care le place, trec mai uşor peste efortul pe care acea activitate îl implică.

d) Ierarhizarea valorilor personale – (anexa 5) Fişa de lucru va fi distribuită fiecărui participant. După completarea fişei, fiecare participant va citi primele trei valori importante pentru el şi va încerca să explice importanţa respectării acestor valori, în practicarea unei meserii. Fiecare diadă părinte – copil va analiza în ce măsură valorile individuale sunt şi valori ale familiei. Aceste fişe se vor adăuga la portofoliul familiei. Concluziile formatorului :Cunoaşterea propriilor valori ne ajută să alegem un domeniu profesional adecvat nevoilor noastre. Ceea ce valorizează o persoană se reflectă în nivelul cerinţelor mediului de activitate în care aceasta urmează să se încadreze. Valorile sunt convingeri de bază, surse motivaţionale, pe baza cărora se conturează standardele individuale de performanţă într-un anumit domeniu.

311

e) Chestionar – Preferinţe ocupaţionale (anexa 6).

Chestionarul îi ajută pe elevi să identifice tipuri de activităţi şi profesii potrivite. Părinţii îşi vor sprijini copiii să aleagă acele afirmaţii care li se potrivesc cel mai bine.

Valorizarea experienţei – Fiecare participant va rezuma, în câteva cuvinte, ce a aflat nou despre sine şi meseria pe care şi-o va alege, va solicita formatorului explicaţii suplimentare, dacă este cazul.

Feed-back – pe flipchart, formatorul va desena patru cercuri mari, în care va scrie titlul activităţilor desfăşurate în cadrul întâlnirii. Fiecare participant va scrie un ”x” în cercul cu activitatea care i-a plăcut cel mai mult. Formatorul face aprecieri despre felul în care s-au implicat, au colaborat, iar participanţii vor face şi ei aprecieri ale activităţii.

ACTIVITATEA 4 MĂ INFORMEZ, DESCOPĂR, DECID!


Să utilizeze computerul, în activităţile zilnice, prin

consultarea unor site-uri educaţionale;

Să analizeze informaţiile descoperite, în vederea

luării unor decizii de carieră adecvate;

Să identifice cele mai potrivite medii de muncă tipului

lor de personalitate;

Să sintetizeze datele obţinute, într-o fişă personală de

orientare vocaţională.

Beneficiari:


părinţi).

Durata:

2h şi 30 minute – 3h

312


Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Coli A3, markere, etichete mari, fişă de lucru (anexa 7),

flipchart, videoproiector, prezentare interactivă – Chestionarul de interese, web site-ul www.go.ise.ro (Ghidul ocupaţiilor România), prezentare ”Ghiceşte ocupaţia”, 20 etichete mari.



În cadrul acestei întâlniri, copiii, alături de părinţii lor, vor completa trei chestionare de interese şi aptitudini, care-i vor ajuta să descopere profesii, medii de muncă potrivite tipului lor de personalitate. Informaţiile obţinute prin intermediul acestor chestionare, dar şi prin exerciţiile desfăşurate în cadrul acestui modul, vor ajuta la completarea Fişei personale de orientare vocaţională (anexa 7).

b) Accesarea website-ului Ghidul ocupaţiilor –

www.go.ise.ro. Formatorii vor pregăti sala şi calculatoarele conectate la internet. Fiecare diadă părinte – copil va avea la dispoziţie un calculator. Copilul lucrează, părintele oferă sprijin. Formatorul face o scurtă prezentare a site-ului.

c) Chestionar de interese

Fiecare copil completează on-line chestionarul, apoi, prin apăsarea butonului ”Evaluare”, vor primi o listă cu profesii şi nivelul de studii cerut pentru fiecare. Dacă nu au posibilitatea să o printeze, vor nota pe o foaie profesiile listate în urma evaluării datelor introduse.

d) Chestionar de aptitudini

Fiecare copil completează on-line chestionarul, apoi, prin apăsarea butonului ”Evaluare” vor primi o listă cu profesii şi nivelul de studii cerut pentru fiecare. Dacă nu au posibilitatea să o printeze, vor nota pe o foaie profesiile listate în urma evaluării datelor introduse. Părinţii îi ajută pe copii să aleagă variantele cele mai potrivite.

313

e) Chestionar de interese

Psihologul Holland considera că oamenii manifestă interese şi preferinţe diferite pentru lucrul cu oameni sau obiecte, cu idei sau fapte, în funcţie de tipul lor de personalitate. Majoritatea oamenilor pot prezenta 6 tipuri de personalitate:

realist (motor), intelectual (investigativ), artistic (estetic), social (de susţinere), întreprinzător (persuasiv), convenţional (conformist).

Cu ajutorul videoproiectorului, formatorul va prezenta chestionarul. Copiii vor nota câte alegeri au făcut pentru fiecare din cele 6 categorii (tipuri de personalitate). Se vor grupa apoi în sală, în 6 grupuri, în funcţie de tipul de personalitate pentru care au avut cele mai multe alegeri. Se afişează apoi, pe ecran, slide-urile care prezintă principalele caracteristici ale fiecărui tip de personalitate, cu menţionarea posibilelor profesii care s-ar potrivi cel mai bine acestora, ca reflectare a intereselor profesionale. Dacă nu există posibilităţi de printare a rezultatului chestionarului, fiecare îşi notează şi acum profesiile şi câteva caracteristici de personalitate proprii.

f) Prezentare ”Ghiceşte ocupaţia”

O scurtă prezentare amuzantă, în care personajele sunt animale. Scopul acestei activităţi este de destindere şi creare a unei atmosfere plăcute.

g) Joc – “Ghiceşte ocupaţia”

În acelaşi scop se va propune participanţilor şi jocul – Ghiceşte ocupaţia. Se aleg 4 participanţi care vor sta în faţă, pe scaune. Fiecare va avea lipită, pe frunte, o etichetă mare, pe care formatorul scrie câte o ocupaţie. Fiecare protagonist vede ce este scris pe fruntea celorlalţi trei colegi, dar nu ştie ce scrie pe eticheta de pe fruntea sa şi va încerca să ghicească, după indicaţii date de ceilalţi trei. Exemplu: Ocupaţii (căutaţi profesii care să-i amuze sau dacă sunteţi în pană de inspiraţie, solicitaţi asta copiilor): Fotbalist de succes, fotomodel, gropar, preot. Pentru fotbalist pot da următoarele indicaţii: Câştigi mulţi bani într-un an. Arăţi

314

foarte bine. Toate fetele te plac. Eşti musculos. Îţi place să lucrezi în aer liber. Vine lumea să te vadă. Nu prea ştii să te exprimi literar. Te plimbi prin multe ţări, etc. După ce a ghicit fiecare, se aleg alţi protagonişti şi se continuă la fel.

Evaluarea – Fişa personală de orientare vocaţională – anexa 7. Copiii, alături de părinţi, vor realiza o sinteză a tuturor informaţiilor descoperite despre propria persoană şi despre lumea profesiilor. Această fişă va fi adăugată la portofoliul personal, ca material de sprijin în luarea celei mai adecvate decizii de carieră. Notă: Profesiile cele mai potrivite vor fi acelea care se regăsesc în toate cele trei liste obţinute în urma testărilor. Dacă participanţii doresc mai multe informaţii despre o anumită profesie, pot căuta pe site-ul recomandat, care conţine informaţii în format text şi imagine despre 700 de ocupaţii.

Valorizarea experienţei – Fiecare participant va continua

enunţul: M-a surprins să aflu despre mine.

Feed-back – formatorul face aprecieri despre felul în care s-au

implicat, iar participanţii vor spune cum se simt şi în ce măsură

informaţiile pe care le deţin acum le sunt de ajutor.

315

Modul 8 Anexa 1

Profesia mea – trecut, prezent și viitor

Nume şi prenume: ………………………………………………………………………

316

Modul 8 Anexa 2

Profesiile familiei mele

Numele şi prenumele elevului: ..............................................................................................................................................

Fiecare familie are propria istorie. Din istoria familiei, fac parte şi profesiile pe care le-au avut de-a

lungul generaţiilor membrii familiei, dar şi realizările lor profesionale.

a. Notează profesiile membrilor familiei tale:

TATA

Fraţii şi surorile tatălui

BUNICUL/BUNICA

Fraţii şi surorile mele

MAMA

Fraţii şi surorile mamei

BUNICUL/BUNICA

b. Analiza activităţii:

Există – în familia dvs. – persoane cu aceeaşi profesie? Care este această profesie?

Ce tipuri de şcoli au frecventat? Ce profesii înrudite poţi găsi? Este cineva, în familia ta, care a

devenit cunoscut şi respectat public, prin profesia sa? Ce anume i-a făcut să fie cunoscuţi, respectaţi

în comunitate?

317

Modul 8 Anexa 3

Numele şi prenumele: ................................................................................................................................................................

Activităţi pe care mi-ar plăcea să le fac:

1 ……………….……………………………………………………………………………………………………………………..

2 ……………………………………………………………………………………………………………………………………...

3 ……………….……………………………………………………………………………………………………………………..

4 ……………….………………………………………………………………………………………………………………….....

5 ……………….……………………………………………………………………………………………………………………..

6 ……………….……………………………………………………………………………………………………………………..

7 ……………….……………………………………………………………………………………………………………………..

8 ……………….………………………………………………………………………………………………………………………

9 ……………….……………………………………………………………………………………………………………………....

10 …………….…………………………………………………………………………………………………………………………

Alegeţi cel puţin trei dintre activităţile enumerate, pe care aţi dori să le faceţi mai des:

1. …………………………

2. …………………………

3. …………………………

Căutaţi profesii în care să se regăsească cel puţin una dintre aceste activităţi:

……………………………………………………………………

……………………………………………………………………

……………………………………………………………………

318

Modul 8 Anexa 4

Profesia ideală

Imaginează-ţi şi descrie, cât poţi de bine, cum ar arăta locul de muncă ideal pentru

tine. Foloseşte planul de mai jos. Adaugă, dacă simţi nevoia, şi alte aspecte pe care le

consideri importante.

Cerinţele profesiei (atribuţii):

............................................................................................................................. .................................................................

..............................................................................................................................................................................................

Programul:

..................................................................................................................................................................................... .........

..............................................................................................................................................................................................

Mediul în care vei lucra:

............................................................................................................................. .................................................................

..............................................................................................................................................................................................

Stilul de viaţă pe care îl permite:

............................................................................................................................. .................................................................

..............................................................................................................................................................................................

Recompensarea:

.................................................................................................................... ..........................................................................

..............................................................................................................................................................................................

Nume şi prenume:…………………………….

319

Modul 8 Anexa 5

Ierarhizarea valorilor

Marchează cu „x” valorile importante pentru tine:

Ambianța, mediul înconjurător Munca în echipă Munca individuală Creativitatea, inovația Colaborarea, colegialitatea Siguranța Competiția Stabilitatea Statutul social Dezvoltarea personală Influența asupra celorlalți Altruismul Ajutorarea celorlalți Banii Performanța Senzațiile tari, de risc Varietatea sarcinilor Munca fizică Munca intelectuală Disciplina Recunoașterea Altele.....................................................

Realizează un TOP 5 al valorilor personale:

1.....................................................................

2.....................................................................

3......................................................................

4.....................................................................

5......................................................................

Nume și prenume:

320

Modul 8 Anexa 6

Chestionar – Preferinţe ocupaţionale

Acest chestionar te va ajuta să identifici care este domeniul profesional care te

interesează cel mai mult în acest moment. De asemenea, îţi oferă şi câteva profesii potrivite

fiecărui domeniu.

1. Citeşte cu atenţie şi alege, din fiecare categorie, afirmaţiile care ţi se potrivesc cel

mai bine (din coloanele din stânga). Fii foarte selectiv! Notează câte alegeri ai pentru

fiecare categorie (A, B, C, D, E).

A - Pentru mine este important să hotărăsc singur în ceea ce mă priveşte. - Mai degrabă aş încerca o afacere proprie decât să lucrez într-o companie. - Îmi place atunci când alţii îmi cer sfatul. - Mi-ar plăcea să fiu primar. - Prefer să lucrez într-un grup decât de unul singur. - Aş putea fi un bun conducător de joc.

Preferinţe pentru activităţi în care este importantă capacitatea de a convinge şi argumenta: proprietar de firmă, ofiţer de carieră, avocat, director de şcoală, reprezentant de vânzări, specialist resurse umane, ofiţer de poliţie, paznic, preot, broker de asigurări.

B - Îmi place să vorbesc la telefon. - Îmi place să cer sfatul altora. - Îmi place să am prieteni cu care să comunic pe internet. - Mi se pare uşor să întâlnesc oameni noi. - Mă simt bine când îi ajut pe alţii. - Nu sunt timid atunci când trebuie să-mi susţin părerea.

Preferinţe pentru munca cu oameni: profesor, doctor, director al departamentului de publicitate, reporter, asistent social, asistent medical, psiholog, vânzător, casier, recepţioner, însoţitor de bord.

321

C - Îmi place să fac munci manuale, să lucrez în grădină, să repar bicicleta sau maşina. - Prefer să merg cu bicicleta, decât să mă uit la televizor. - Îmi place mai mult afară decât în casă. - Îmi place să am animale de casă. - Îmi place să lucrez cu unelte. - Îmi place să practic jocuri de echipă

Preferinţe pentru munca în aer liber: inginer, antrenor, pilot, fermier, medic veterinar, tâmplar, antreprenor în construcţii, tehnician silvic, arhitect, zidar, pompier.

D - Cele mai importante emisiuni TV sunt pe Discovery. - Îmi place să observ vremea, plantele şi animalele. - Dintre materiile de la şcoală cel mai mult îmi place biologia. - Îmi place să demontez mecanisme, să văd cum funcţionează. - Sunt curios să aflu cât mai multe lucruri. - Mă preocupă mediul înconjurător.

Preferinţe pentru activităţi de cercetare: cercetător ştiinţific, detectiv, psihiatru, profesor, inginer mecanic, operator de marketing (studierea pieţei), meteorolog, profesor.

E - Prefer să lucrez singur. - Mi-ar plăcea să-mi redecorez camera. - Îmi place să-mi folosesc imaginaţia, să compun poveşti, versuri… - Prefer să fiu în mijlocul acţiunii. - Desenez frecvent la sfârşitul caietului meu de notiţe. - Disciplina mea preferată este muzica (desenul, sculptura,…).

Preferinţe pentru activităţi în domeniul artelor: actor, muzician, scriitor, designer, arhitect, fotograf, coregraf, pictor.

2. Citeşte informaţiile (coloanele din dreapta) de la categoria cu cele mai multe alegeri.

Care dintre profesiile enumerate te interesează?

322

Modul 8 Anexa 7

FIȘA PERSONALĂ DE ORIENTARE VOCAŢIONALĂ

(evaluare)

Nume și prenume: …………………………………………………………………

Clasa: ………………Data completării fișei: ………………

…

323


Orientarea carierei elevilor

Orientarea şcolară şi profesională presupune un ansamblu de etape şi tehnici care

se structurează într-un sistem.

Consilierea şi orientarea carierei elevilor cu risc de părăsire timpurie a şcolii reprezintă

un proces complex de pregătire şi îndrumare a acestora spre anumite forme de activitate

şcolară sau studii care să le permită apoi alegerea unor domenii profesionale şi ocupaţii

distincte care să concorde cu aptitudinile şi interesele lor. Astfel, spunem că orientarea

acestor elevi necesită o subordonare a orientării faţă de nivelul lor de pregătire şcolară, de

educaţie cât şi de dezvoltare a personalităţii, sub aspectul tuturor factorilor intelectuali,

aptitudinali, non intelectuali necesari procesului de orientare. Dacă educaţia are în vedere

dezvoltarea în conformitate cu idealul educativ, orientarea urmăreşte o finalitate practică,

şi anume, dezvoltarea acelor componente ale personalităţii care să-i permită elevului o cât

mai bună integrare în societate.

Pentru ca acest tip de consiliere şi orientare să fie eficace, el trebuie să includă o gamă

largă de activităţi, care pornesc de la abordarea problemelor specifice individului şi

continuă cu problemele conexe şcolii, familiei şi comunităţii sociale respective. Într-o

asemenea perspectivă, consilierea şi orientarea carierei elevului se întemeiază pe patru

acţiuni fundamentale:

I. Cunoaşterea personalităţii elevului.

II. Educarea elevului în vederea alegerii carierei.

III. Cunoaşterea reţelei şcolare şi a lumii profesionale.

IV. Consilierea şi îndrumarea efectivă a elevului.

324

Factori implicaţi în procesul de consiliere şi orientare şcolară şi profesională

Eficienţa activităţii de consiliere şi orientare şcolară şi profesională depinde de

existenţa unei strânse interacţiuni şi permanente colaborări între şcoală, familie, servicii

specializate, dar şi agenţi economici, mass-media, organizaţii profesionale etc.

1. Şcoala

Şcoala îndeplineşte multiple funcţii care răspund eficient nevoilor psihologice şi

sociale ale elevului,care asigură cadrul optim pentru starea sa de bine, pentru diminuarea

şi prevenirea tulburărilor de adaptare.

Se pot identifica diferite niveluri de consiliere care se pot desfăşura în şcoală :

- Un prim nivel este cel al sfatului/sprijinului continuu pe care orice profesor îl

acordă elevilor, prin însăşi exercitarea profesiei didactice, care presupune o

comunicare continuă, directă. În acest sens, profesorul poate să acorde sprijin mai

degrabă legat de disciplina pe care o predă şi mai puţin legat de sfera vieţii

personale a elevului. Pentru exercitarea acestui tip de relaţie se presupune că este

suficientă pregătirea de specialitate şi psihopedagogică a profesorului.

- Un al doilea nivel îl constituie consilierea şcolară pe care o poate acorda orice

cadru didactic care s-a format suplimentar - prin studii aprofundate sau cursuri de

formare continuă şi practică - pentru asemenea activităţi.

- Cel de-al treilea nivel de consiliere din şcoală este cel desfăşurat de specialişti :

psihologi, pedagogi, psihopedagogi, psihosociologi, fiind vorba de asistenţă

psihopedagogică calificată acordată elevilor prin Centrele Județene si Cabinetele

Interşcolare.

2. Familia

Practica modernă a consilierii şi orientării nu poate lăsa în afara acţiunilor sale şi

implicarea părinţilor, a familiei.

În majoritatea situaţiilor, familia reprezintă reperul major în conturarea opţiunii

pentru o anumită carieră a copiilor. Părinţii sunt pentru copii sursa primară şi cea mai

puternică de învăţare, de sprijin afectiv şi securitate. Copilul îşi schițează în familie

325

jaloanele importante ale personalităţii sale şi se poate defini pe sine prin valorile

promovate de aceasta, normele sociale apreciate şi puse în practică, ţelurile ei etc.

Nu de puține ori, s-a constatat, din nefericire, în cazul familiilor ai căror copii

abandonează şcoala că generează condiţii ce subminează încrederea în sine a copiilor,

îngrădeşte autonomia şi independenţa acestora, cenzurează bucuriile şi plăcerile

cotidiene, induce percepţii ameninţătoare asupra lumii şi vieţii. Astfel, un rol deosebit de

important revine consilierii familiei cu copii cu risc de părăsire timpurie a şcolii. Aceasta

debutează, de regulă, cu evidenţierea şi înţelegerea relaţiilor interpersonale dintre

membri : poziţia copilului în familie în grup, liderul, tipuri de mesaje utilizate, coeziunea şi

unitatea familiei, autoritatea părinţilor, modul de rezolvare a conflictelor interne etc.

Întreaga dinamică a grupului familial este direcţionată, în fapt, spre un proces de

învăţare, de dezvoltare şi optimizare.

În familiile cu copii cu abandon şcolar atitudinea părinţilor faţă de muncă

(apreciere/depreciere) determină pattern-uri comportamentale diferite cu privire la

carieră. Se obțin, astfel, alegeri mai degrabă altruiste, în care motivele determinante sunt

date de sprijinirea familiei, a categoriilor defavorizate (persoane cu handicap, bolnavi

etc.), alegeri egoiste/autonome concentrate pe confort personal, câştig material, muncă

uşoară şi fără responsabilităţi, alegeri conformiste: acceptarea soluţiilor găsite de adulţi şi

plierea aspiraţiilor în acest sens.

În aceste condiţii, sporirea eficienţei intervenţiilor părinţilor, în consilierea şi

orientarea şcolară şi profesională este posibilă prin (M. Jigau, 2001):

- sprijinirea părinţilor pentru o cunoaştere obiectivă a resurselor personale ale

copiilor lor - interese, aptitudini, trăsături de caracter - prin intermediul unor

metode şi mijloace precum: observaţie sistematică prin care să urmărească modul

în care învaţă copiii, atitudinea acestora față de sarcinile școlare, preocupările din

timpul liber, atitudinea faţă de muncă; convorbiri cu copiii, cu profesorii de diferite

specialităţi, cu dirigintele; analiza rezultatelor activităţii copilului : rezultate

obţinute la diferite discipline şcolare, atenuarea impactului unor prejudecăți si

stereotipuri cu privire la profesii și lumea muncii ;

326

- convingerea că în procesul alegerii carierei copiilor, aceştia trebuie să-şi exprime

liber acordul şi adeziunea;

- furnizarea de informaţii cu privire la reţeaua şcolară şi piaţa forţei de muncă : date

despre şcoli, locuri de muncă, dinamica dezvoltării socio-economice, profile

ocupaţionale, tehnici de căutare a unui loc de muncă, posibilităţi de angajare etc.;

- încurajarea intereselor şcolare și profesionale ale copiilor.

327

SUGESTII PENTRU ELEVIevului

Planul individual de carieră – instrument pentru orientarea școlară și

profesională a elevului

Planificarea şi dezvoltarea carierei nu este un proces liniar, ci repetitiv şi continuu ce

implică înţelegerea contextului pieţei muncii, evaluarea punctelor forte şi a limitelor

personale, articularea unei viziuni proprii asupra carierei, elaborarea unui plan realist de

viitor şi auto-valorizarea pentru atingerea obiectivelor profesionale propuse (Donner,

1998).

Gysbers, Hghey, Starr şi Lapan (1992) consideră că un plan profesional strategic trebuie

să cuprindă următoarele faze:

Stabilirea obiectivelor. Aşa se poate menţine atenţia centrată pe finalitatea

acţiunilor de viitor, pe dorinţa de a face totul cât mai bine. Obiectivele trebuie să

fie realiste şi să stârnească interes.

Specificarea paşilor de acţiune. După stabilirea obiectivelor acestea trebuie

convertite în paşi concreţi de acţiune şi activităţi distincte. Astfel, se răspunde la

întrebarea “ Ce trebuie să fac pentru a îndeplini acest obiectiv?”

Identificarea resurselor. Procesul de planificare şi finalizare a obiectivelor

implică şi răspunsul la întrebările “ cine” şi “ cu ce”.

Stabilirea termenelor. Stabilirea unor date limită nu trebuie să inducă frică, ci

să stimuleze.

Identificarea indicatorilor cu care se evaluează succesul.

Planul de carieră pentru elevii cu risc de părăsire timpurie a şcolii include ca obiectiv

principal al consilierii, luarea deciziei. Un sprijin şi o strategie aparte trebuie puse în lucru

atunci când aceşti copii au dificultăţi în alegerea unui plan personal de viaţă. În ultima

vreme se conturează şi tendinţa de a investi individul cu un rol din ce în ce mai important

în deciziile pe care-l privesc, de a-i oferi instrumentele care-l fac mai activ în alegerea

carierei.

328

Sugestii pentru construirea unui plan de carieră pentru elevii cu risc de

părăsire timpurie a şcolii:

În acest sens, profesorul sau consilierul şcolar va trebui:

- să îi arate cum se poate informa, ce şi unde să caute informaţiile;

- să îl ajute să–şi stabilească obiective pe termen scurt şi pe termen lung şi importanţa

acestor obiective pentru continuarea studiilor sau alegerea unei meserii;

- să exemplifice care sunt punctele tari sau slabe;

- să arate cum se întocmeşte un CV şi o scrisoare de prezentare;

- să demonstreze concret cum se identifică un loc de muncă vacant;

- să îi amintească care sunt comportamentele dezirabile la locul de muncă;

- cum să analizeze consecinţele dacă renunţă la un loc de muncă şi cum să caute alternative.

Sugerăm câteva întrebări care pot să îl ajute pe copil în conştientizarea traseului

educaţional sau în orientarea în carieră:

« Ce pot eu ? »

« Ce trebuie să fac? »

« Ce tipuri de ocupaţii sunt disponibile pentru mine ? »

« Cum pot afla mai multe despre ocupaţiile care mă interesează ? »

« Ce ocupaţie voi alege? »

« Cum îmi fac un plan de carieră? »

Pentru elevii de gimnaziu aflaţi în situaţia de abandon şcolar, planul privind orientarea

şcolară se centrează pe reuşită / eşec şcolar.

Un rol important în evidenţierea reuşitei şi a orientării şcolare la elevii risc de părăsire

timpurie a şcolii îl are analiza factorilor afectiv-atitudinali. Atitudinea faţă de învăţătură

constituie un factor non-intelectual cu rol în reuşita şcolară şi poate îmbrăca forme de

manifestare pozitive şi/sau negative. Atitudinea pozitivă mobilizează resorturile interne

329

ale personalităţii. Atitudinea negativă declanșează mecanisme de evitare sau refuz în

îndeplinirea obligaţiilor şcolare. Elevii cu risc de părăsire timpurie a şcolii alternează în

manifestarea acestor atitudini, înclinând mai degrabă către cele negative, de aceea este

necesar să corectăm poziţia lor faţă de şcoală şi învăţătură stimulând resursele afectiv

motivaţionale.

De asemenea, importanţi sunt şi factorii volitivi, respectiv caracterul. Învăţarea

presupune efort pentru învingerea dificultăţilor interne şi externe: alegerea şi fixarea

scopurilor, depăşirea conflictelor motivaţionale. Toate acestea solicită anumite trăsături de

caracter, precum şi perseverenţă, ambiţie, stăpânire de sine, spirit de iniţiativă,

independenţă, etc. Oricare dintre aceşti factori acţionează într-o măsură sau alta,

contribuind la evidenţierea reuşitei şcolare.

Program de orientare a carierei ul activitatii curiculare, in special prin orele de consiliere

si orientare si

ospodar Elevii se confruntă cu sisteme de evaluare de tip concurenţial, cu o societate în

schimbare şi cu incertitudine asupra viitorului. Ei sunt conştienţi de faptul că părinţii şi

adulţii din preajma lor nu-i pot ajuta întotdeauna. De aceea, părinţii, elevii şi societatea în

ansamblu aşteaptă mai mult de la şcoală.

Printr-un program de educaţie pentru carieră, elevii pot obţine sprijin continuu din

partea tuturor celor implicaţi în formarea şi dezvoltarea lor ca specialişti care ştiu să

acţioneze într-un cadru general de educaţie şi orientare în carieră.

Un program de educaţie pentru carieră cuprinde mai multe componente care

vizează dezvoltarea tinerilor pentru un management propriu al carierei.

Componentele esenţiale ale unui program de planificare a carierei sunt:

1. Autocunoaşterea (personalitate şi atitudini, aptitudini şi realizări, cunoaştere şi stil de

învăţare, valori, interese, spirit întreprinzator).

2. Cercetări cu privire la profesie (căutare de informaţii, interviu de documentare, practică

şi voluntariat, experienţa practică, tendinţele profesiei).

330

3. Luarea deciziei (obiective de carieră, obiective personale, servicii prestate pentru

colectivitate, învăţare continuă).

4. Contacte pentru angajare (căutarea locului de munca, CV-uri şi scrisori de intenţie,

interviuri).

5. Piaţa muncii (oferte de muncă şi acceptarea lor, succes în muncă).

6. Cariera (re-evaluare).im un model de Un pjgvkzuzrogram de carierîă

Luarea deciziei Ca pas al procesului de planificare a carierei, luarea deciziei se referă la selectarea

unei direcţii profesionale, a unei anumite profesii, a unui anumit domeniu profesional .

Procesul de luare a deciziei începe cu o viziune. Pentru aceasta, întrebări ca cele de

mai jos pot ajuta:

În cea mai bună dintre lumile posibile, unde ţi ar plăcea să trăieşti?

Cu cine? Ce relaţii ai avea? Ce ai face în fiecare zi? Ce activităţi ai avea? Ce ai face în

timpul liber?

Ce stil de viaţă ţi -ai dori?

LUAREA DECIZIILOR ÎN ŞAPTE PAŞI:

1. IDENTIFICĂ DECIZIA CE URMEAZĂ A FI LUATĂ ! (Ex: ce să port astăzi?)

2. ADUNĂ INFORMAŢIILE! (Cum va fi vremea? Ce voi face azi? Ce haine sunt curate şi

călcate?)

3. IDENTIFICĂ ALTERNATIVELE! (fie costumul albastru, fie pantalonii gri, fie jeanşii şi un

tricou)

4. CÂNTĂREŞTE ALTERNATIVELE!

(Costumul albastru se potriveşte cu vremea de afară,dar este prea pretenţios pentru ceea

ce am de făcut azi. Aş avea chef de jeanşi şi tricou, dar am o întâlnire mai târziu. Aşa că

pantalonii gri reprezintă un compromis bun.)

5. ALEGE DINTRE ALTERNATIVE! (pantalonii gri cu tricoul alb)

6. ACŢIONEAZĂ! (ia-ţi hainele şi îmbracă-te)

7. REVIZUIEŞTE ŞI EVALUEAZĂ DECIZIA! (te uiţi în oglindă şi decizi că îţi stă bine,

dar trebuie să-ţi schimbi papucii)

331

MODUL 9: STRATEGII ȘI METODE DE IMPLICARE A PĂRINŢILOR ÎN PARTENERIATUL CU ȘCOALA

TEMA: Cum pot deveni un părinte implicat?

SCOP:

Organizarea şi/sau coordonarea de activităţi

educative în reţele parteneriale, în vederea

prevenirii fenomenului de abandon şcolar şi a altor

factori de risc, cu impact asupra succesului şcolar al

elevilor;

Stimularea cooperării/comunicării optime între

părinţi, copii, cadre didactice şi alţi membri ai

comunităţii locale.

SUPORT TEORETIC:


Handout elevi


ACTIVITATEA 1 PARTENERIAT PENTRU COPILUL MEU!

ACTIVITATEA 2 MĂ IMPLIC PENTRU CĂ ÎMI PASĂ!

332

ACTIVITATEA 1 PARTENERIAT PENTRU COPILUL MEU!


Să aplice principiile unei reţele parteneriale

educaţionale în organizarea şi derularea activităţilor

educative din Centrul de Resurse;

Să elaboreze Harta reţelei parteneriale educaţionale;

Să propună teme pentru activităţile educaţionale care

vor alcătui Planul de activitate al reţelei parteneriale;

Să încheie Acorduri de parteneriat interinstituţional

în scopul derulării activităţilor educaţionale prin

intermediul reţelei parteneriale;

Să participe la evaluarea activităţilor educaţionale

derulate în cadrul reţelei parteneriale constituite.

Beneficiari:

Părinţi, copii, cadre didactice, membri ai comunităţii locale şi

reprezentanţi ai diverselor organizaţii non-guvernamentale (se

recomandă un grup de 20 de părinţi, beneficiari ai serviciilor din

Centrul de Resurse, copiii acestora, precum şi cadre didactice cu

experienţă în organizarea şi coordonarea de activităţi

extracurriculare și/sau extrașcolare).

Durata:

2 h şi 30 minute – 3 h

Loc de desfăşurare: Centrul de Resurse sau alte spaţii adecvate ale unor instituţii

partenere

Resurse materiale:

Flipchart, coli mari, markere colorate, Fişă de documentar

(anexa1), Harta reţelei parteneriale educaţionale (anexa

2), Plan de activitate al reţelei parteneriale (tip) (anexa

3), Acord de parteneriat educaţional (tip) (anexa 4),

acces la telefon, fax, imprimantă, PC şi alte resurse

necesare constituirii şi funcţionării unei reţele

parteneriale.

333


a) Prezentarea obiectivelor activităţii

Formatorul mulţumeşte pentru prezenţă participanţilor la

activitate şi prezintă succint obiectivele acesteia. Motivează

participanţii pentru implicarea acestora în activităţile

educaţionale ulterioare, ce se vor derula în cadrul reţelei

parteneriale constituite.

b) Principiile de bază ale unei reţele parteneriale

educaţionale

Formatorul oferă participanţilor Fişa de documentare (anexa

1), referitoare la principiile care trebuie respectate pentru

constituirea unei reţele parteneriale educaţionale şi lasă timpul

necesar (5 – 7 min.) pentru lecturarea acestora.

Pe baza informaţiilor, se discută asupra utilităţii alcătuirii unei

reţele parteneriale educaţionale, specifice şcolii în cadrul căreia

funcţionează Centrul de Resurse. Formatorul, împreună cu

participanţii la activitate identifică instituţiile locale care, de-a

lungul timpului, au manifestat deschidere în încheierea de

parteneriate cu şcoala şi care s-au implicat în derularea de

activităţi educaţionale. Un părinte, numit de către formator,

scrie pe o coală de flipchart numele acestor instituţii.

Formatorul identifică persoanele din grup capabile să se

implice în activitatea de contactare a reprezentanţilor acestor

instituţii şi alcătuieşte o listă a acestora (inclusiv cu date de

contact).

c) Elaborarea Hărţii reţelei parteneriale

educaţionale

În baza listei instituţiilor identificate anterior, formatorul

solicită grupului să alcătuiască o Hartă a reţelei parteneriale

educaţionale care să cuprindă toate aceste instituţii, precum şi

relaţiile de coordonare/ subordonare/ supraordonare dintre

ele. Pentru a activa întregul grup, formatorul împarte grupul în

două şi oferă fiecărui subgrup câte o coală de flipchart şi

markere pentru schiţarea celor două variante ale hărţii

parteneriale. După circa 10-15 min. fiecare subgrup, prin

334

intermediul unui participant, prezintă grupului reunit varianta

sa de Hartă partenerială şi răspunde la eventualele întrebări ale

participanţilor. Pe baza celor două variante, formatorul va

finaliza ulterior Harta, care va fi anexată Acordului de

parteneriat educaţional.

d) Elaborarea unui Plan de activitate al reţelei

parteneriale educaţionale

Pentru a concretiza informaţiile cuprinse în Harta reţelei

parteneriale, formatorul solicită celor două subgrupuri să dea

exemplu de activităţi educative pe care doresc să le deruleze

împreună cu instituţiile identificate anterior. Astfel, pe baza

dezbaterilor din cadrul subgrupelor, părinţii, copiii acestora şi

cadrele didactice propun activităţi şcolare şi/sau extraşcolare

(concursuri artistice/sportive, spectacole, zile aniversare,

cursuri pentru părinţi şi copii, etc.) care vor fi trecute în Planul

de activitate al reţelei parteneriale educaţionale (anexa 3).

Tematica activităţilor educative şi responsabilii acestora vor fi

stabilite cât mai precis cu putinţă, astfel încât toţi părinţii să se

implice în organizarea şi derularea acestora, în beneficiul

copiilor lor. Durata acestei secvenţe va fi de circa 25 – 30 min.

La sfârşitul acesteia, cele două subgrupuri îşi vor prezenta

propunerile în grupul reunit şi se va alcătui, astfel, un Plan de

activităţi cuprinzător.

e) Responsabilizarea participanţilor în vederea

încheierii de Acorduri de parteneriat educaţional

Formatorul va urmări, cu atenţie, implicarea participanţilor în

derularea sarcinilor anterioare, astfel încât să aleagă/numească

cel puţin 5 părinţi (împreună cu copiii lor), doritori şi capabili

să stabilească un contact adecvat cu instituţiile cuprinse în

Harta reţelei parteneriale. Aceşti părinţi vor fi delegaţi de către

şcoală să o reprezinte în transmiterea Acordului de parteneriat

şi a propunerilor de activităţi educaţionale, în relaţia cu

instituţiile potenţial partenere. Aceşti părinţi vor fi instruiţi

într-o activitate ulterioară de consiliere de grup, cu privire la

modalităţile de încheiere a Acordurilor de parteneriat. De

asemenea, aceşti părinţi vor avea responsabilitatea dezvoltării

335

relaţiei cu reprezentanţii acestor instituţii, în vederea implicării

lor în activităţile educative ce urmează a fi derulate prin

intermediul Centrului de Resurse. Formatorul prezintă succint

conţinutul unui Acord de parteneriat, la nivelul întregului grup

al participanţilor şi se asigură de faptul că toţi părinţii sunt

implicaţi şi responsabilizaţi în procesul de constituire a unei

reţele parteneriale.

Valorizarea experienţei – Fiecare participant va împărtăşi

celorlalţi membri ai grupului, cum a fost să lucreze în echipă,

împreună cu ceilalţi părinţi, copii şi cadre didactice.

Formatorul spune un cuvânt prin care descrie activitatea

realizată şi roagă, pe rând, pe fiecare participant să exprime

printr-o notă (de la 10 la 1) utilitatea activităţii, prin prisma

constituirii unei reţele parteneriale educaţionale.

Toţi participanţii la această activitate vor avea posibilitatea de

a-şi folosi experienţa profesională acumulată şi de a-şi exprima

opiniile cu privire la organizarea unei reţele parteneriale

educaţionale, în scopul prevenirii fenomenului de părăsire

timpurie a şcolii, a dezvoltării competenţelor organizatorice ale

părinţilor şi a întăririi capacităţii instituţionale de abordare a

fenomenelor şcolare cu risc asupra succesului şcolar al elevilor.

Feed-back - Formatorul face aprecieri despre felul în care s-au

implicat, au colaborat părinţii, copiii şi cadrele didactice

participante şi precizează faptul că realizarea unei reţele

parteneriale educaţionale depinde de implicarea şi munca

tuturor.

ACTIVITATEA 2 MĂ IMPLIC PENTRU CĂ ÎMI PASĂ!


Să se informeze cu privire la prevederile Acordului de

parteneriat Şcoală – Familie;

Să semneze, pe baza deciziei informate, Acordul de

parteneriat Şcoală – Familie;

336

Să propună modalităţi eficiente de dezvoltare a

parteneriatului Şcoală – Familie;

Să susţină – prin voluntariat – activităţile educative

organizate prin intermediul Centrului de Resurse.

Beneficiari:

Părinţi, copii, cadre didactice (se recomandă participarea tuturor

părinţilor şi elevilor care fac parte din grupul ţintă al proiectului

şi beneficiază de serviciile oferite de către Centrul de Resurse).

Durata: 2 h şi 30 minute – 3 h


Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Flipchart, coli mari, markere colorate, Acord de

parteneriat Şcoală – Familie (Anexa 5).


a) Prezentarea obiectivelor activităţii şi motivarea participanţilor

Formatorul prezintă obiectivele activităţii şi se asigură de faptul că fiecare dintre părinţi a adus cu sine o copie a unei fotografii preferate cu imaginea copilului său (acest aspect trebuie să fie asigurat de către formator, printr-o informare anterioară a participanţilor). Părinţii şi copiii acestora sunt aşezaţi în cerc, împreună cu formatorul, care solicită fiecăruia să prezinte fotografia adusă şi câteva cuvinte despre momentul în care ea a fost realizată. Copiii pot aduce completări la această prezentare sau pot pune întrebări. Pe măsura prezentărilor, copilul lipeşte propria fotografie pe un panou sau pe o coală de flipchart, care va fi permanent vizibilă în cadrul Centrului de Resurse.

b) Prezentarea elementelor esenţiale ale Acordului de

parteneriat Formatorul utilizează cu abilitate starea pozitivă generată de exerciţiul anterior şi îşi exprimă convingerea că toţi copiii din Centrul de Resurse merită o atenţie deosebită, atât din partea

337

părinţilor lor, cât şi a personalului Centrului, aspect care poate fi conştientizat permanent, prin stabilirea unui Acord de parteneriat. Formatorul, organizează grupul în diade (părintele, împreună cu copilul lui) şi le oferă câte o copie din Acordul de parteneriat Şcoală – Familie (anexa 5). Formatorul îi roagă pe participanţi să citească, cu atenţie, prevederile acordului şi să le comenteze în cadrul diadei, făcând propuneri de reformulare / completare / ştergere a unora dintre ele.

c) Dezbatere referitoare la prevederile Acordului de

parteneriat Formatorul oferă posibilitatea exprimării opiniei membrilor fiecărei diade, referitoare la prevederile Acordului şi moderează o dezbatere pe baza acestora, urmărind să identifice gradul de convingere pe care îl manifestă părinţii şi elevii, în respectarea prevederilor. Pe baza dezbaterii, formatorul renegociază, dacă este cazul, termenii Acordului, astfel încât acesta să se apropie de aşteptările părinţilor şi ale copiilor şi să poată fi respectat, pe toată durata derulării activităţilor organizate de către Centrul de Resurse.

d) Responsabilizarea participanţilor, în vederea

semnării Acordului de parteneriat Şcoală – Familie Pe baza dezbaterii, formatorul solicită părinţilor acordul de principiu pentru semnarea acestui document în aceeaşi zi sau într-o activitate viitoare, după ce s-au făcut adăugirile/reformulările decise împreună cu părinţii şi copiii. Valorizarea experienţei – Fiecare participant va împărtăşi celorlalţi membri ai grupului cum s-a simţit să lucreze în diadă, împreună cu propriul copil şi cum apreciază activitatea derulată împreună cu ceilalţi părinţi şi copii. Toţi participanţii la această activitate vor avea posibilitatea de a-şi folosi experienţa personală acumulată în familie, privind formularea şi respectarea de reguli, în special cu privire la prevenirea fenomenului de părăsire timpurie a şcolii, de către copiii lor. Feed-back – formatorul face aprecieri despre felul în care s-au implicat, au colaborat părinţii, copiii şi cadrele didactice participante şi precizează faptul că acest Acord va sta la baza colaborării permanente între părinţi şi personalul Centrului de Resurse, în scopul sprijinirii copiilor.

338

Modul 9 Anexa 1


Principiile unei reţele parteneriale educaţionale:

Parteneriatul are la bază obiective educaţionale specifice în scopul prevenirii fenomenului

părăsirii timpurii a școlii de către elevi;

Parteneriatul valorifică experienţa în organizarea consultărilor cu toate părţile interesate și

relevante pentru prevenirea fenomenului de părăsire timpurie a școlii;

Parteneriatul urmărește stabilirea și atingerea unor ţinte explicite în privinţa prevenirii

fenomenului de părăsire timpurie a școlii;

Parteneriatul valorizează experienţa în planificarea și derularea de activităţi comune cu

toate părţile interesate și asigură participarea acestora la analiza nevoilor instituţionale;

Parteneriatul asigură distribuirea echitabilă a responsabilităţilor și crește eficienţa

intervenţiei educaţionale în scopul implicării părinţilor în viaţa școlii;

Parteneriatul asigură implicarea proactivă a resurselor umane în planificarea și derularea

activităţilor educaţionale;

Parteneriatul presupune feed-back și evaluarea satisfacţiei, atât la nivelul beneficiarilor

direcţi (părinţi, copii, profesori), cât și a celor indirecţi (membrii comunităţii locale);

Parteneriatul asigură reorganizarea procesului educativ derulat în cadrul școlii, pe baza

feed-back-ului colectat și a identificării modalităţilor de îmbunătăţire continuă a acestuia .

339

Modul 9 Anexa 2

HARTA REŢELEI PARTENERIALE EDUCAŢIONALE

Vă prezentăm un tip de Hartă a parteneriatului educaţional, pe care îl puteţi utiliza în schiţarea propriei Hărţi parteneriale, adecvată instituţiilor cu care veţi încheia Acorduri de parteneriat, prin intermediul Centrului de Resurse.

Centrul Județean

de Resurse și de

Asistență Educațională

Poliția

de

proximitate

Direcția Județeană

de

Protecție a Copilului

Centrul de Resurse

Regiunea.....................

Școala .........................

Organizația

non-guvernamentală

...................................

Organizația

non-guvernamentală

...................................

Centrul Judeţean

de Prevenire și

Consiliere Antidrog

340

Modul 9 Anexa 3

Planul de activitate al reţelei parteneriale VIZAT, DIRECTOR APROBAT,

COORDONATOR CENTRU DE RESURSE

Scopul constituirii reţelei parteneriale:

Derularea, în cadrul reţelei parteneriale, a activităţilor educative planificate în scopul prevenirii

abandonului şcolar şi al creşterii gradului de implicare a tuturor partenerilor, în atingerea obiectivelor

educaţionale propuse. Parteneri:

Viza P1

Viza P2

Viza P3

Viza P4

Activităţi

educative

propuse

Obiective

educaţionale

urmărite

Resurse

necesare

Persoane

responsabile

Termene Indicatori de

atingere a

obiectivelor

341

Modul 9 Anexa 4

Acord de parteneriat educaţional

Art. 1. Părţile

Prezentului Acord de parteneriat educaţional, înregistrat cu nr. ................. din data

.............................. în scopul implementării proiectului „Parteneriat pentru copilul meu – program

educativ de sprijin pentru elevi cu risc de parasire timpurie a școlii și părinţii acestora”, s-a

încheiat între:

1. Centrul de Resurse din cadrul unităţii de învăţământ....................................., cu sediul în

......................................................................................................................................................reprezentat prin

..............................................., în calitate de director,

Şi

2........................................................................, cu sediul în ....................................................................................., în

calitate de partener, reprezentat prin ..........................................................., în calitate de director

/ președinte,

3. ........................................................................, cu sediul în ....................................................................................., în


/ președinte,

4. ........................................................................, cu sediul în ....................................................................................., în


/ președinte,

5. ........................................................................, cu sediul în ....................................................................................., în


/ președinte,

342

6. ........................................................................, cu sediul în ....................................................................................., în


/ președinte,

Art. 2. Obiectul parteneriatului

Obiectul acestui Acord de parteneriat educaţional îl constituie derularea activităţilor educative

cuprinse în Planul de activitate al reţelei parteneriale educaţionale (anexat), îmbunătăţirea

procesului educativ derulat la nivelul Centrului de Resurse, precum și prevenirea părăsirii timpurii

a școlii de către elevi, prin constituirea unei reţele parteneriale educaţionale cu rol de suport socio-

educaţional, prin implicarea tuturor factorilor instituţionali interesaţi:

cooperarea şi diseminarea bunelor practici în cadrul reţelei parteneriale educaţionale şi oferirea de sprijin reciproc pentru creşterea calităţii ofertei educaţionale;

crearea şi managementul unui sistem de comunicare eficient între instituţiile partenere, în cadrul reţelei parteneriale educaţionale;

sprijinul reciproc în organizarea și derularea activităţilor educative cuprinse în Planul de activităţi al reţelei parteneriale (organizarea unor sesiuni de informare a părinţilor, elevilor și cadrelor didactice din Centrul de Resurse, concursuri artistice/sportive școlare/extrașcolare, spectacole, vizite didactice, excursii etc.);

promovarea activităţilor educaţionale inovative la nivelul reţelei parteneriale, precum și la nivelul celorlalte Centre de Resurse din proiect, prin intermediul platformei on-line.

Art. 3 Activităţile care se pot derula în cadrul parteneriatului trebuie să promoveze şi să

susţină următoarele:

Integrarea scopurilor/obiectivelor în domeniul educaţiei la nivelul tuturor partenerilor din reţea;

Monitorizarea activităţilor educaţionale derulate la nivelul reţelei parteneriale ; Schimburi de experienţă în organizarea consultărilor continue cu părţile interesate

relevante pentru identificarea nevoilor locale/individuale specifice, de informare și sprijin, conform cu nevoia locală prevenire a riscului de părăsire timpurie a școlii;

Schimburi de experienţă în planificarea şi dezvoltarea cooperării cu interinstituţionale în domeniul educaţiei;

Asigurarea participării părţilor interesate relevante la procesul de analizare a nevoilor locale de prevenire a riscului de părăsire timpurie a școlii;

Distribuirea responsabilităţilor în dezvoltarea şi gestionarea reţelei parteneriale educaţionale şi în asigurare a calităţii activităţilor educative derulate;

Implicarea proactivă a resurselor umane (părinţi, elevi, cadre didactice, instituţii de profil, membri ai comunităţii locale etc.) în planificarea şi dezvoltarea unei reţele parteneriale educaţionale funcţionale;

Schimburi de experienţă în realizarea autoevaluării periodice a activităţilor educative derulate în parteneriat;

343

Modalităţi de evaluare a proceselor şi rezultatelor, inclusiv evaluarea satisfacţiei părinţilor,

elevilor, cadrelor didactice, reprezentanţilor instituţiilor partenere, în ceea ce privește atingerea obiectivelor asumate;

Dezvoltarea unui sistem de înregistrate a feedback-ului elevilor, părinţilor şi al profesorilor privind mediul şi experienţele de învăţare, dar şi modul de valorificare a acestuia în fundamentarea viitoarelor activităţi din cadrul reţelei parteneriale;

Reorganizarea procesului educaţional din cadrul Centrului de Resurse, generată de rezultatele feedback-ului, al reexaminării acestuia şi al identificării modalităţilor de îmbunătăţire continuă a activităţii.

Art. 4. Activitatea Centrului de resurse şi a membrilor reţelei parteneriale educaţionale se

va desfăşura conform Planului de activitate anexat prezentului Acord care va cuprinde, cel

puţin, următoarele activităţi, pentru reţeaua partenerială constituită:

(a) minimum 3 întâlniri/an între coordonatorul Centrului de Resurse şi persoanele desemnate

ca „puncte de referinţă” din cadrul partenerilor instituţionali, membri ai reţelei parteneriale;

(b) cel puţin 4 activităţi educaţionale/an – câte una realizată de către fiecare membru al reţelei

parteneriale educaţionale;

(c) minimum 1 activitate de evaluarea colegială/an a îndeplinirii obiectivelor educaţionale

stabilite de comun acord, realizată de către reprezentanţii instituţiilor membre în reţeaua

partenerială educaţională.

Art. 5. Roluri şi responsabilităţi

5.1. Centrul de Resurse asigură suportul metodologic şi informaţional privind implementarea

proiectului „Parteneriat pentru copilul meu – program educativ de sprijin pentru elevi cu risc

de părăsire timpurie a școlii și părinţii acestora”.

5.2. Centrul de Resurse și instituţiile partenere din reţeaua constituită au dreptul de a monitoriza

modul de desfăşurare a activităţilor planificate în cadrul reţelei,

5.3. Centrul de resurse asigură, prin intermediul platformei electronice dezvoltate în cadrul

proiectului:

(a) informarea membrilor reţelei parteneriale educaţionale cu privire la calendarul şi tipul

activităţilor educative planificate;

(c) promovarea activităţilor desfăşurate şi a exemplelor de bună practică identificate de către

membrii reţelei parteneriale educaţionale;

5.4. Organizarea fiecărei activităţi planificate intră în atribuţiile Centrului de Resurse din cadrul

reţelei parteneriale, stabilită de comun acord între partenerii din reţea; aceasta asigură logistica

344

necesară, convocarea participanţilor, informarea acestora inclusiv, realizarea activităţii şi

promovarea acesteia prin mijloace specifice de informare şi publicitate.

5.5. Devansarea şi amânarea unor activităţi se pot realiza doar prin acordul părţilor.

5.6. La solicitarea Centrului de Resurse, participarea la activităţile educative va fi certificată prin

eliberarea de Adeverinţe, vizate de către toţi membrii reţelei parteneriale, astfel încât portofoliul

elevilor să reprezinte o prioritate pentru partenerii implicaţi.

Art. 6. Durata acordului

Durata acordului este de 36 luni de la data semnării prezentului Acord de parteneriat, cu

posibilitatea de reînnoire prin acordul părţilor, pe bază de act adiţional.

Art. 7. Forţa majoră

7.1. Forţa majoră este constatată de o autoritate competentă.

7.2. Forţa majoră exonerează părţile de îndeplinirea obligaţiilor asumate prin prezentul acord de

parteneriat, pe toată perioada în care aceasta acţionează.

7.3. Îndeplinirea prezentului acord de parteneriat va fi suspendată în perioada de acţiune a forţei

majore, dar fără a prejudicia drepturile ce li se cuveneau părţilor până la apariţia acesteia.

7.4. Partea care invocă forţa majoră are obligaţia de a notifica celorlalte părţi, imediat şi în mod

complet, producerea acesteia şi de a lua orice măsuri care îi stau la dispoziţie în vederea limitării

consecinţelor.

7.5. Dacă forţa majoră acţionează sau se estimează că va acţiona o perioadă mai mare de 6 luni,

fiecare parte va avea dreptul să notifice celorlalte părţi încetarea de plin drept a prezentului acord

de parteneriat, fără ca vreuna dintre părţi să poată pretinde celeilalte daune-interese.

Art. 8. Dispoziţii finale

8.1. Orice modificare a prezentului acord se face cu acordul tuturor părţi prin încheierea unui act

adiţional.

8.2. Prezentul contract de parteneriat a fost încheiat într-un număr de ............. exemplare, câte unul

pentru fiecare membru al reţelei parteneriale educaţionale.

345

Centrul de Resurse,

Nume şi prenume reprezentant legal,

Parteneri:




346

Modul 9 Anexa 5 Acord de parteneriat şcoală – familie

Centrul de Resurse din Școala:…………………………………

Numele și prenumele coordonatorului CR…………………….………. Semnătura………………..….

Numele și prenumele elevului:………………………………….................Semnătura………………..….

Numele și prenumele părintelui:…………………………………………….Semnătura……………………

În calitate de părinte mă angajez să respect

următoarele prevederi pentru a sprijini pe deplin

Centrul de Resurse din școală în efortul lui de a-mi

educa bine copilul:

În calitate de reprezentant al Centrului de

Resurse mă angajez să respect următoarele

prevederi pentru a sprijini pe deplin educaţia

copilului dumneavoastră:

- voi participa la viaţa școlii şi mă voi asigura că fiul meu/fiica mea merge la școală în fiecare zi și este punctual(ă);

- voi informa școala în ziua în care copilul

absentează, precum și motivele absentării;

- voi informa școala, cu încredere, în legătură cu orice problemă emoţională sau psihică pe care o are copilul, pentru a fi luate măsurile necesare;

- voi monitoriza efectuarea temelor și voi da

ajutor copilului, dacă va fi nevoie, completând zilnic agenda de lucru a copilului;

-îl voi sprijini zilnic pe copilul meu în activitatea de lectură;

- voi insista ca fiul meu/fiica mea să respecte

regulile școlii;

- mă voi asigura că fiul meu/fiica mea își face orele de somn înainte/după școală.

- voi prezenta clar elevilor cerinţele școlare;

- voi acorda sprijin suplimentar elevului, la solicitarea acestuia sau a părintelui;

- îi voi trata pe toţi elevii la fel, manifestând respect faţă de toţi elevii;

- le voi permite elevilor să pună întrebări pentru a-și clarifica orice problemă;

- voi folosi o gamă variată de metode de predare-învăţare pentru a menţine interesul elevilor;

- voi oferi elevilor prilejul de a-și pune în valoare talentele;

- voi oferi oportunităţi de învăţare independentă, prin cooperare și de învăţare în grup;

- voi respecta confidenţialitatea datelor personale/intime ale elevilor.

347


Educaţia copiilor este scopul comun al familiei şi al şcolii, care poate fi realizat eficient

doar printr-o relaţie de parteneriat, prin înţelegerea rolurilor, divizarea competenţelor,

responsabilităţilor şi a funcţiilor între părţile implicate; prin investirea comună a

resurselor de timp; prin împărtăşirea informaţiilor; prin soluţionarea în comun a situaţiilor

problematice etc. Comunicarea dintre şcoală şi familie este unul dintre instrumentele cele

mai importante de stabilire şi menţinere a relaţiei de parteneriat.Părinţii au dreptul, dar şi

obligaţia de a colabora cu instituţia de învăţămînt în scopul realizării obiectivelor

educaţionale. În acest sens, ei trebuie să discute cel puţin o dată pe lună, cu

învăţătorul/dirigintele despre situaţia şcolară a copilului.

Cele mai frecvente probleme, care împiedică parteneriatul dintre şcoală şi familie şi care

trebuie soluţionate printr-un efort conjugat al tuturor actorilor educaţionali: părinţi, cadre

didactice, manageri ai instituţiilor de învăţămînt sînt:

• lipsa de claritate în repartizarea rolurilor ş iresponsabilităţilor între parteneri;

• prezenţa unor bariere în funcţionarea eficientă a parteneriatului educaţional şcoală-

familie, cauzate de circumstanţele socio-economice, culturale ale perioadei de tranziţie pe

care o traversează ţara;

• insuficienţa pregătirii administraţiei instituţiei de învăţămant, a cadrelor didactice şi a

părinţilor pentru construirea unor relaţii de parteneriat în educaţia copiilor;

• lipsa unei tradiţii culturale în colaborarea şcoală-familie şi a modalităţilor de stimulare a

acesteia etc.

Relaţiile dintre şcoală şi familie sînt fundamentale pentru buna funcţionare a sistemului

educational şi succesul şcolar al tinerilor, respectiv, posibilităţile de implicare a părinţilor

în viaţa şcolii trebuie să devină o preocupare constantă a instituţiei de învăţămînt. Este

important ca părinţii să înţeleagă beneficiile participării în viaţa şcolii asupra propriului

copil, dar şi asupra comunităţii.

Părinţii continuă educaţia copiilor în familie, dar pe lângă această responsabilitate se mai

adaugă încă una, şi anume, nevoia de colaborare cu şcoala şi mai nou chiar de implicare

activă în viaţa şcolii. Implicarea părinţilor în educaţia şcolară a copiilor are la bază câteva

principii esenţiale, a căror nerespectare face această relaţie defectuoasă şi ineficientă. Iată

câteva din aceste principii:

Părinţii doresc ceea ce este mai bun pentru copiii lor.

Părinţii indiferent de etnie, statut socio-economic sau pregătire educaţională sunt un

element cheie în educaţia copiilor lor.

348

Toţi copiii pot învăţa.

Elementul principal este copilul şi succesele sale.

Şcoala nu este singura responsabilă pentru rezultatele şcolare ale copilului.

Fiecare cadru didactic este un specialist în domeniul său. El oferă copiilor informaţii

relevante şi accesibile vârstei.

Împreună ca parteneri: şcoala, familia şi comunitatea pot avea succes în educarea

copiilor pentru o viaţă fericită, sănătoasă şi productivă.

Ca parteneri într-o relaţie este firesc ca atât şcoala cât şi familia să aibă anumite cerinţe una

faţă de cealaltă. Astfel, profesorii aşteaptă de la părinţi:

- să fie implicaţi în toate aspectele vieţii copiilor (să le ofere condiţii favorabile de dezvoltare fizică şi psihică);

- să creeze copiilor oportunităţi de învăţare (să le ofere un mediu sigur, liniştit şi prielnic pentru studiu);

- să sublinieze în discuţiile cu copiii importanţa educaţiei pentru viaţă;

- să-i ajute pe elevi să realizeze un echilibru între activităţile şcolare şi cele extraşcolare;

- să susţină scopurile, regulile şi politica şcolii;

- să comunice des şi deschis cu profesorii (fără însă a jigni sau a critica competenţa profesională a acestora);

- să-i înveţe pe copii auto-disciplina şi respectul faţă de alţii;

- să-i înveţe pe copii cum să spună "nu" presiunilor anturajului;

- să-şi accepte responsabilitatea de părinte fiind un bun exemplu;

- şi nu în ultimul rând să-i încurajeze pe copii să fie cei mai buni şi să-şi stabilească scopuri realiste.

De asemenea, părinţii au şi ei la rândul lor anumite aşteptări cu privire la activitatea

cadrelor didactice, cum ar fi:

349

- să-i ajute pe copii să-şi sporească respectul de sine;

- să fie sensibili la nevoile, interesele şi talentele speciale ale copiilor;

- să comunice des şi deschis cu părinţii;

- să stabilească cerinţe şcolare identice pentru toţi elevii;

- să manifeste entuziasm în educarea copiilor;

- să trateze pe toţi copiii corect;

- să întărească disciplina pozitivă a copiilor;

- să furnizeze indicaţii cu privire la modul în care părinţii îi pot ajuta pe copii să înveţe.

Colaborarea dintre şcoală şi familie înseamnă punere de accord. Fiecare partener

trebuie să vină în întâmpinarea dorinţelor celuilalt. Pentru ca acest lucru să fie posibil

părinţii trebuie să ia legătura cu şcoala nu doar atunci când sunt convocaţi la şedinţele cu

părinţii sau atunci când copiii se confruntă cu anumite greutăţi.

Părinţii trebuie să participe la toate evenimentele importante ale şcolii care-i implică pe

copiii lor (serbări, concursuri, spectacole, festivităţi, etc.), să sprijine şcoala, dacă nu

material, cel puţin printr-un vot de încredere, să uşureze misiunea educativă a şcolii prin

continuarea educaţiei acasă, să manifeste disponibilitate de a participa la cursuri cu

caracter educativ realizate de şcoală pentru părinţi, etc.

350

Fișă de feedback și evaluare

1. Scrieți cel puţin trei modalități eficiente de colaborare între dumneavoastră, ca părinți,

și școala în care învață copilul dumneavoastră:

2. Ce activitate v-a plăcut cel mai mult în cadrul acestui modul? Argumentați.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

351

3. Enumeraţi trei caracteristici ale unei relaţii optime între părinți și școală:

4. Apreciați, pe o scală de la 1 la 10 activităţile acestui modul și transmiteți o

recomandare personalului Centrului de resurse din școala copilului dumneavoastră.

1……2……3……4……5……6……7……8……9…10

Recomandare:………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………...........................

...............................................................................................................

352

Modul 10: LEGISLAŢIE ŞI INFORMAŢII REFERITOARE LA PROMOVAREA DREPTURILOR COPILULUI ŞI LA SERVICIILE DE ASISTENŢĂ

EDUCAŢIONALĂ

TEMA: Promovarea drepturilor copilului, un demers

necesar şi continuu

SCOP:

Identificarea legislaţiei specifice, în domeniul

promovării drepturilor copilului;

Informarea cu privire la serviciile de asistenţă

educaţională accesibile elevilor, părinţilor şi

cadrelor didactice;

Promovarea drepturilor copilului şi a obligaţiilor

acestuia, în calitate de elev;

Exersarea abilităţilor de respectare a drepturilor

copilului, în familie şi în şcoală.

SUPORT TEORETIC:

Handout părinţi şi profesori Handout elevi Prezentare – Mic excurs legislativ


ACTIVITATEA 1 MIC EXCURS LEGISLATIV!

ACTIVITATEA 2 DREPTURI, REGULI ŞI RESPONSABILITĂŢI

ACTIVITATEA 3 POT SĂ RENUNŢ LA DREPTURI?

ACTIVITATEA 4 UNDE-I LEGE, NU-I TOCMEALĂ!

353

ACTIVITATEA 1 MIC EXCURS LEGISLATIV!


Să identifice principalele prevederi legislative, cu

privire la promovarea drepturilor copilului; Să se informeze despre serviciile de asistenţă

educaţională accesibile în regiunea din care face parte şcoala, în calitate de Centru de Resurse;

Să exprime propriile opinii privind modalităţile concrete de aplicare a prevederilor legislative, în domeniul promovării drepturilor copilului.

Beneficiari:


părinţi).

La activitate pot participa şi cadre didactice, precum şi membri ai

comunităţii locale, la invitaţia Centrului de Resurse.

Durata:



Centrul de Resurse / în alte spaţii ale unor instituţii

guvernamentale sau nonguvernamentale, cu care Centrul de

Resurse are protocoale de colaborare.

Resurse materiale:

Prezentare power point ,,Mic excurs legislativ” – promovarea drepturilor copilului;

Chestionar de exprimare a opiniilor (anexa 1), videoproiector, laptop, flipchart, instrumente de scris.



Formatorul face o introducere în activitate, precizând obiectivele urmărite prin derularea acesteia, precum şi modalităţile de feed-back, prin completarea, la finalul activităţii a chestionarelor de exprimare a opiniilor de către participant.

354

b) Prezentare materialului cu tema: Mic excurs

legislativ! Formatorul va face o prezentare power point a principalelor legi şi prevederi regulamentare cu privire la promovarea drepturilor copilului, în familie, în mediul şcolar şi în societate, în general. Prezentarea va cuprinde şi aspecte specifice, privind accesul la serviciile de asistenţă educaţională furnizate prin intermediul Centrelor Judeţene de Resurse şi de Asistenţă Educaţională, care se regăsesc în regiunile/judeţele unde se află şcolile beneficiare ale Programului educativ suport. De asemenea, formatorul va face referiri şi la alte instituţii guvernamentale sau nonguvernamentale, naţionale, regionale sau locale, care se ocupă de promovarea drepturilor copilului şi de sprijinirea familiei şi a şcolii în derularea activităţilor de prevenire a riscului de părăsire timpurie a şcolii de către copii.

c) Să ne exprimăm opinia !

Pe măsura prezentării materialului, formatorul solicită exprimarea opiniei de către participanţii la activitate, urmărind să desfăşoare o prezentare interactivă, fără a se abate de la atingerea obiectivelor stabilite la începutul activităţii şi fără a pune sub semnul întrebării prevederile legislative/ regulamentele prezentate. Formatorul va formula întrebări de tipul: Unde aţi mai auzit vorbindu-se de această lege? În cadrul căror activităţi şcolare/extraşcolare se pot face cunoscute prevederile acestei legi/ale acestui regulament? Cunoaşteţi câteva prevederi ale acestei legi/ale acestui regulament? Cunoaşteţi câteva sancţiuni pe care le prevede această lege/acest regulament? Care sunt principalele servicii de asistenţă educaţională furnizate de către Centrul de Resurse şi Asistenţă Educaţională din Judeţul dumneavoastră? Unul dintre participanţii la activitate, ales de către formator (un elev/ un părinte/ un cadru didactic/un membru al comunităţii locale) îl va ajuta pe acesta să noteze pe flipchart toate opiniile constructive, care vor fi exprimate de către participanţii la activitate şi care se pot constitui în activităţi viitoare, în parteneriat cu Centrul de Resurse.

Valorizarea experienţei - Pe baza opiniilor exprimate de către

participanţii la activitate, se va realiza o listă de propuneri cu

teme de dezbateri (elevi – părinţi – cadre didactice), asociate

informaţiilor prezentate şi care vor putea fi incluse în Planul de

355

activităţi al Centrelor de Resurse.

Feed-back – Formatorul face aprecieri despre felul în care s-a

derulat activitatea şi solicită participanţilor să completeze

Chestionarul de exprimare a opiniilor (anexa 1) care cuprinde

şi aspecte de feed-back privind calitatea prezentării şi prestaţia

formatorului.

ACTIVITATEA 2 DREPTURI, REGULI ŞI RESPONSABILITĂŢI


Să identifice principalele drepturi ale copilului,

promovate prin legislaţie;

Să stabilească diferenţe între drepturi, dorinţe şi

prejudecăţi, în ceea ce priveşte creşterea şi educarea

copilului;

Să asocieze corect o serie de drepturi ale copilului, cu

responsabilităţile corespunzătoare, în funcţie de

reguli şi roluri sociale;

Să exprime opinii cu privire la modalităţile cele mai

eficiente de promovare a drepturilor copilului, în

mediul familial şi în cel şcolar.

Beneficiari:


părinţi).

Durata:



Centrul de Resurse

Resurse materiale: Fişa de documentare (anexa 2), Fişe de lucru (anexa 3, anexa 4), coli de flipchart, instrumente de scris.

356



Formatorul anunţă obiectivele urmărite prin derularea acestei activităţi sau îi roagă pe participanţii la activitate să citească obiectivele, de pe o coală de flipchart, afişată la loc vizibil, în Centrul de Resurse.

b) Identificarea drepturilor copilului, conform legislaţiei

Formatorul împarte grupul în două subgrupuri, unul al elevilor şi unul al părinţilor acestora şi solicită fiecărui grup să facă o listă a drepturilor copilului, pe câte o coală de flipchart, aşa cum cred participanţii că sunt prezentate aceste drepturi în legislaţie. Se lasă timp de lucru de 15-20 de minute, timp în care formatorul sprijină activitatea celor două subgrupuri şi se asigură că toţi participanţii contribuie la completarea celor două liste. După finalizarea celor două liste, formatorul afişează colile de flipchart şi un reprezentant al fiecărui subgrup trece în revistă drepturile formulate, astfel încât întreg grupul să aibă aceeaşi informaţie. Formatorul oferă membrilor grupului câte o Fişă de documentare (anexa 2) pe care sunt precizate principalele drepturi ale copilului, aşa cum apar ele în legislaţie (Legea nr. 272/2004). Participanţii se documentează circa 10 – 15 minute şi împreună cu formatorul identifică acele drepturi care au fost formulate corect, marcând acest lucru pe colile de flipchart pe care s-a lucrat. Formatorul va insista asupra unora dintre formulările din Fişa de documentare, astfel încât elevii participanţi să înţeleagă sensul acestora şi, respectiv, drepturile care le sunt promovate prin lege. Participanţii vor completa, pe rând, pe colile de flipchart pe care s-a lucrat, acele drepturi prevăzute de lege, care au fost omise. De asemenea, formatorul va solicita participanţilor să-şi exprime opinia cu privire la câteva modalităţi concrete şi eficiente de promovare şi cunoaştere a acestor drepturi, atât în mediul familial, cât şi în mediul şcolar.

c) Diferenţierea dintre drepturi, dorinţe şi prejudecăţi

în ceea ce priveşte creşterea şi educarea copilului Formatorul împarte grupul în diade (părinte şi copilul său) şi dă fiecărei diade Fişa de lucru (anexa 3). Face precizările necesare privind completarea acestei fişe şi lasă timp de lucru suficient pentru finalizarea acestei sarcini. Fişa de lucru se va completa cu dorinţele exprimate ale copilului faţă de părintele său şi, respectiv, ale părintelui faţă de copilul său, fiecare în rolul său

357

social, chiar dacă aceste dorinţe sunt apreciate ca fiind acceptabile sau nu, de către membrii diadei. Fiecare diadă va prezenta, la nivelul grupului reunit, dorinţele formulate în fişa de lucru, fără să se facă sau să se ceară o justificare a acestora. Pe măsura prezentărilor, formatorul va lista o parte dintre dorinţele exprimate de către elevi, respectiv de către părinţi, pe o coală de flipchart. Pe baza dorinţelor listate, formatorul va modera o dezbatere cu privire la diferenţele care există între dorinţe, nevoi şi prejudecăţi în creşterea şi educarea copilului, astfel încât participanţii să înţeleagă măsura în care formulările lor intră sau nu în zona drepturilor copilului, promovate de lege, precum şi măsura în care sancţiunile utilizate în familie sau la şcoală, sprijină sau nu promovarea acestor drepturi.

d) Asocierea drepturilor copilului cu responsabilităţi

corespunzătoare, în funcţie de rolurile şi regulile familiale sau şcolare

Se păstrează diadele în care a fost împărţit grupul pentru solicitarea anterioară şi dă fiecărei diade Fişa de lucru (anexa 4). Se precizează solicitările cuprinse în fişa de lucru şi timpul necesar completării fişei respective în cadrul fiecărei diade. Pe baza fişelor completate, membrii diadelor prezintă, la alegere, câte un drept al copilului, promovat prin lege şi pe care l-au reţinut din exerciţiile anterioare şi, în mod corespunzător acestuia, trei responsabilităţi ce revin copilului şi care completează dreptul promovat, responsabilităţi preluate din reglementările şcolare sau care se asociază unei conduite civilizate în familie sau în societate. Formatorul notează selectiv, pe o coală de flipchart, câteva dintre responsabilităţile formulate de către membrii diadelor. Pe baza acestora, se formulează concluzii privind asocierea permanentă a promovării şi respectării drepturilor copilului cu monitorizarea asumării responsabilităţilor corespunzătoare de către acesta şi cu utilizarea unor sancţiuni adecvate vârstei copilului.

Valorizarea experienţei - Participanţii la activitate

formulează, la solicitarea formatorului, propuneri cu privire la

teme de proiecte educative, activităţi şcolare sau extraşcolare

care ar putea fi derulate, la nivelul Centrului de Resurse, în

scopul promovării şi respectării drepturilor copilului.

Formatorul notează propunerile formulate şi le poate introduce

în planul de activităţi al Centrului.

358

Feed-back – Formatorul face aprecieri despre felul în care au

colaborat participanţii la derularea exerciţiilor şi solicită feed-

back-ul acestora cu privire la aspectele cele mai interesante ale

activităţii şi pe care doresc să le utilizeze în relaţia cu copiii,

respectiv părinţii.

ACTIVITATEA 3 PREA MULTE DREPTURI?


Să identifice principalele drepturi ale copilului,

promovate de către legislaţia europeană;

Să realizeze o ierarhie a acestor drepturi, pe baza

criteriului importanţei lor în viaţa copilului;

Să exprime opinii cu privire la importanţa promovării

drepturilor copilului;

Să precizeze efecte ale suprimării sau nerespectării

drepturilor copilului, în procesul dezvoltării lui psiho-

sociale.

Beneficiari:


părinţi).

Durata:



Centrul de Resurse

Resurse materiale:

Fişa de documentare (anexa 5 ), coli de flipchart, instrumente de

scris, pahare de unică folosinţă, suc.

359



Formatorul anunţă obiectivele urmărite prin derularea acestei activităţi. Pe o coală de flipchart, afişată la loc vizibil în Centrul de Resurse, vor fi scrise drepturile copiilor, conform (anexei 5).

b) Identificarea drepturilor copilului, conform

legislaţiei europene Formatorul împarte grupul în două subgrupuri, unul al elevilor şi unul al părinţilor acestora. Se consideră că toţi participanţii sunt invitaţi la o petrecere pentru promovarea şi celebrarea drepturilor copiilor. Fiecare participant, pe rând, va ridica paharul şi va bea suc în cinstea unui drept pe care îl va numi, ajutându-se de coala de flip-chart. Formatorul bifează în dreptul fiecărui drept scris pe coală, de câte ori a fost menţionat, separat de către fiecare subgrup. După ce toţi participanţii au toastat, formatorul, pe baza ierarhizării drepturilor (în funcţie de numărul de alegeri făcute la nivelul fiecărui subgrup), iniţiază o discuţie de 10-15 minute în care, câte un reprezentant al fiecărui subgrup, va argumenta ierarhia rezultată şi de ce există diferenţe în ierarhizarea drepturilor, de la un subgrup la celălalt.

c) Diferenţierea drepturilor

Formatorul împarte copiii în două subgrupuri de lucru, procedează asemănător şi pentru grupul părinţilor şi distribuie fiecăruia câte o coală de flipchart pentru execiţiul: Balonul cu aer cald. Pe coala de flipchart dată fiecărui subgrup de lucru, este desenat un balon cu nacelă. Fiecare subgrup primeşte, de asemenea şi postit-uri de diferite culori şi markere, pentru a nota drepturile care vor rămâne în nacelă şi pe cele care vor fi aruncate din nacelă. Formatorul introduce subgrupurile în atmosfera jocului didactic: Vom pleca într-o călătorie imaginară şi vom lua cu noi drepturile copilului, sub formă de bagaje. La un moment dat, balonul se defectează şi mai trebuie să-l „uşurăm”. Fiecare subgrup va renunţa pe rând la câte un drept, până când participanţii săi refuză să mai renunţe şi la alte drepturi. Fiecare subgrup îşi va motiva alegerea făcută şi va încerca să îi convingă pe membrii săi, că drepturile la care s-a renunţat nu sunt dintre cele mai importante. Se analizează, cu sprijinul formatorului, drepturile la care nici unul dintre membrii subgrupurilor nu a vrut să renunţe. Se analizează efectele diminuării drepturilor

360

copilului, indiferent de argumentele/motivele pentru care acestea au fost suprimate sau nu pot fi respectate la un moment dat. Se analizează diferenţele rezultate de la un subgrup la altul şi cauzele posibile care au dus la acestea.

Valorizarea experienţei – Participanţii la activitate

formulează, la solicitarea formatorului, propuneri privind

promovarea integrală a drepturilor copilului, prin activităţi

educative care pot fi derulate la nivelul Centrului de Resurse,

atât cu sprijinul cadrelor didactice din şcoală, cât şi cu sprijinul

reprezentanţilor comunităţii locale din regiunea cuprinsă în

proiect. Formatorul notează propunerile formulate şi le poate

introduce în planul de activităţi al Centrului.

Feed-back – Formatorul face aprecieri despre felul în care

participanţii s-au implicat în derularea exerciţiilor şi solicită

feed-back-ul acestora, cu privire la aspectele cele mai

interesante ale activităţii şi pe care doresc să le utilizeze în

relaţia cu copiii, respectiv cu părinţii.

ACTIVITATEA 4 UNDE-I LEGE, NU-I TOCMEALĂ!


Să identifice principalele prevederi legislative cu

privire la tipurile de abuz, neglijare sau abandon

privind copilul;

Să se informeze cu privire la serviciile de asistenţă

educaţională şi de promovare a drepturilor copilului,

accesibile în regiunea din care face parte şcoala, în

calitate de Centru de Resurse;

Să exprime propriile opinii cu privire la modalităţile

concrete de reacţie, în cazul constatării încălcării

drepturilor copilului.

Beneficiari:


361

părinţi).

La activitate pot participa şi cadre didactice, precum şi membri ai

comunităţii locale, la invitaţia Centrului de Resurse.

Durata:



Centrul de Resurse / în alte spaţii ale unor instituţii

guvernamentale sau nonguvernamentale cu care Centrul de

Resurse are protocoale de colaborare

Resurse materiale:

Coli de flipchart, instrumente de scris, Fişe de documentare (anexa 6 şi anexa 7).



Formatorul precizează obiectivele urmărite prin derularea acestei activităţi.

b) Prezentarea materialului de documentare

Formatorul împarte grupul de participanţi în două subgrupuri de lucru, unul alcătuit din părinţi şi celălalt din copii. Se poate denumi subgrupul de lucru cu numele unui fruct/culoare etc., preferat(ă) de către majoritatea membrilor subgrupului. Fiecare subgrup va primi de la formator câte o Fişă de documentare (anexa 6 – pentru subgrupul de părinţi şi anexa 7 – pentru subgrupul de copii). Formatorul solicită ca în cadrul fiecărui subgrup să se citească Fişa de documentare primită.

c) Să ne exprimăm opinia!

Formatorul se asigură de faptul că părinţii vor citi individual şi cu atenţie toate tipurile de abuz prevăzute de lege şi vor realiza o adnotare critică a acestora (pe marginea fişei de documentare primite):

- se va marca cu simbolul V (văzut) informaţia pe care părintele o cunoştea deja,

- se va marca cu simbolul ! informaţia pe care părintele

362

doreşte să o reţină, - se va marca cu simbolul ? informaţia despre care

părintele doreşte mai multe amănunte, - se va marca cu simbolul * informaţia pe care părintele

doreşte să o supună dezbaterii subgrupului de lucru. După parcurgerea textului din Fişa de documentare, subgrupul de părinţi dezbate informaţia, având ca obiectiv înţelegerea tuturor implicaţiilor legale ale acestor tipuri de abuz exercitat asupra minorilor. Un reprezentant al subgrupului de părinţi moderează dezbaterea şi notează pe o coală de flipchart cele mai interesante idei exprimate, în scopul identificării modalităţilor de prevenire a acestor tipuri de abuz. Subgrupul de copii primeşte Fişa de documentare din anexa 7, privind neglijarea şi abandonul, ca forme de încălcare a drepturilor copilului, precum şi o coală de flipchart şi markere de diferite culori. După ce fiecare copil a citit textul din fişă, scrie pe propria fişă şi apoi pe coala de flipchart a subgrupului, un mesaj împotriva neglijării/abandonării/abuzurilor asupra copilului. Ei pot înfrumuseţa coala de flipchart cu desene sau simboluri care li se par expresive şi potrivite pentru tema dată.

Valorizarea experienţei – Pe baza lucrărilor rezultate din

activitatea celor două subgrupuri, un reprezentant al

subgrupului de părinţi va prezenta întregului grup ideile care

au fost notate pe coala de flipchart privind prevenirea tuturor

formelor de abuz exercitate asupra copiilor, iar un reprezentant

al subgrupului de copii va prezenta întregului grup mesajele

scrise de către copii, împotriva neglijării/abandonului/

abuzului. De asemenea, participanţilor li se vor reaminti, dacă

este cazul, adresele şi datele de contact ale instituţiilor care

răspund de respectarea drepturilor copilului.

Feed-back – formatorul formulează concluzii cu privire la

măsura în care au fost atinse obiectivele activităţii educative şi

stabileşte – împreună cu participanţii – activităţi ulterioare de

informare, la nivelul Centrului de Resurse sau al comunităţii

respective.

363

Modul 10 Anexa 1

Chestionar de exprimare a opiniilor

1. Apreciaţi, pe o scală de la 10 (foarte interesantă) la 1 (foarte puţin interesantă), prezentarea pe care aţi urmărit-o (Mic excurs legislativ!).

10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

2. În ce măsură prezentarea privind drepturile copilului v-a ajutat să cunoaşteţi legislaţia în domeniu?

În foarte mare măsură, În mare măsură, În măsură potrivită, În mică măsură, În foarte mică măsură.

3. Consideraţi interesantă această formă de activitate privind legislaţia în domeniul promovării drepturilor copilului?

Da Nu

4. Propuneţi şi alte activităţi pentru promovarea drepturilor copilului, care pot fi desfăşurate în Centrul de Resurse sau în colaborare cu alte instituţii interesate.

...

...

5. Apreciaţi, pe o scală de la 10 (foarte interesantă) la 1 (foarte puţin interesantă), prestaţia formatorului pe parcursul acestei activităţi de informare.

10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Vă mulţumim!

364

Modul 10 Anexa 2


Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (numită şi Legea

copilului) este legea care reglementează protecţia copiilor în România şi asigură promovarea

drepturilor acestora:

Art. 6. - Respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor

principii:

a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea;

c) responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor

părinteşti;

d) primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor

copilului;

e) descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului, intervenţia multisectorială şi parteneriatul

dintre instituţiile publice şi organismele private autorizate;

f) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate, pentru fiecare copil;

g) respectarea demnităţii copilului;

f) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil;

g) respectarea demnităţii copilului;

i) asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, ţinând cont de

originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie;

j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;

k) asigurarea protecţiei împotriva abuzului şi exploatării copilului;

l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu ansamblul

reglementărilor din aceasta materie.

Art. 7. - Drepturile prevăzute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fără nicio

discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de

naţionalitate, apartenenţă etnică sau origine socială, de situaţia materială, de gradul şi tipul unei

deficienţe, de statutul la naştere sau de statutul dobândit, de dificultăţile de formare şi dezvoltare

sau de alt gen ale copilului, ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi legali sau de orice altă

distincţie.

365

Modul 10 Anexa 3

Fişă de lucru

Numele şi prenumele elevului: Numele şi prenumele părintelui:

................................................................. ..................................................................

Acesta este un exerciţiu de imaginaţie. Vorbiţi cu copilul dumneavoastră şi completaţi

împreună următoarele spaţii, fără a analiza critic:

CE ÎMI DORESC DE LA PĂRINŢII MEI ? CE ÎMI DORESC DE LA COPILUL MEU ?

Îmi doresc de la mama să:

Îmi doresc de la tata să:

Îmi doresc de la copilul meu să:

366

Modul 10 Anexa 4

Numele şi prenumele elevului: Numele şi prenumele părintelui:

................................................................. ..................................................................

Fişă de lucru

Scrieţi, la alegere, trei drepturi ale copilului promovate de legislaţie şi pe care le-aţi reţinut din exerciţiile anterioare, făcute în Centrul de Resurse.

Precizaţi, pentru fiecare dintre aceste drepturi, câte trei responsabilităţi corespunzătoare acestor drepturi şi pe care, credeţi că trebuie să şi le asume copilul dumneavoastră.

Apreciaţi, pentru fiecare responsabilitate precizată, măsura în care copilul dumneavoastră o respectă, de obicei, la şcoală şi acasă. Scrieţi cifra corespunzătoare pentru fiecare responsabilitate în parte (3 - întotdeauna, 2 - câteodată, 1 – niciodată).

DREPTURI ALE COPILULUI RESPONSABILITĂŢI

CORESPUNZĂTOARE

ACESTOR DREPTURI

MĂSURA ÎN CARE

COPILUL MEU

RESPECTĂ ACESTE

RESPONSABILITĂŢI

1...................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

1.

a)

b)

c)

1. acasă

a)

b)

c)

la şcoală

2...................................................................

....................................................................

2.

a)

b)

2. acasă

a)

b)

la şcoală

367

....................................................................

....................................................................

....................................................................

c)

c)

3...................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

....................................................................

3.

a)

b)

c)

3. acasă

a)

b)

c)

la şcoală

368

Modul 10 anexa 5

Declaraţia Drepturilor Copilului

369

Modul 10 anexa 6


Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (numită şi Legea

copilului) este legea care reglementează protecţia copiilor în România şi asigură

promovarea drepturilor acestora. Ea prevede următoarele tipuri de abuz, care este

sancţionat atunci când se exercită asupra copilului:

Abuzul asupra copiilor este reprezentat de orice formă de violenţă fizică sau

emoţională la care sunt supuşi sau expuşi copiii. Conform acestei legi, instituţiile statului

sunt obligate să prevină şi să protejeze copiii de orice act de violenţă, abuz fizic, psihic sau

sexual împotriva lor. Legea interzice orice fel de pedeapsă fizică sau umilitoare, acasă sau

într-o instituţie care ar trebui să se ocupe de protejarea sau educaţia copiilor. Plângerile şi

sesizările cu privire la abuzuri împotriva copiilor, pot fi depuse atât de către copilul abuzat,

cât şi de către oricare persoană din apropierea copilului, care observă semnele unor

abuzuri asupra acestuia.

Studiile în domeniu au relevat consecinţele pe termen lung ale abuzului asupra copiilor,

concretizate în manifestări violente sau antisociale ale acestora în perioada vieţii de adult şi

riscul reproducerii acestor comportamente violente.

Abuzul fizic este denumit şi violenţă fizică --- constă în atingeri sau contacte fizice

dureroase ne-întâmplătoare (înţepături, pălmuiri, lovituri, muşcături, scuturări, îmbrânciri,

aruncări, sufocări, loviri (cu mâna, cu piciorul sau alt obiect contondent), ardere, legare,

încătuşare, sechestrare, cauzate de persoana abuzatoare), inclusiv intimidarea fizică (de

exemplu gestul cuiva de a ridica mâna asupra unui copil) - aceste traume sunt considerate

abuz indiferent dacă persoana abuzatoare a intenţionat să rănească copilul sau nu. De

asemenea, fapta unei persoane adulte de a asista fără să intervină la aplicarea violenţei sau

de a încuraja aplicarea violenţei asupra copiilor pe care îi are în îngrijire, violenţă aplicată

de către alţi minori (ca de exemplu fraţii mai mari ce lovesc fraţii mai mici sau colegii mari

din colectivitate ce lovesc pe colegii mai mici) este de asemenea considerată o formă de

abuz fizic şi este pedepsită de lege.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Adult

370

Abuzul sexual (numit şi violenţă sexuală) - constă în comentarii jignitoare la

adresa copilului, hărţuirea sexuală, atingeri sau aluzii neplăcute, diverse injurii, propuneri

indecente, atingerea sau mângâierea organelor genitale ale copilului, activitatea sexuală cu

un minor, expunerea organelor sexuale ale abuzatorului în faţa copilului, obligarea sau

încurajarea copilului să mângâie organele sexuale ale abuzatorului, obligarea minorului de

a viziona materiale care conţin pornografie; forţarea minorilor sub 18 ani să aibă contacte

sexuale cu alte persoane indiferent dacă este vorba de alţi minori sau de adulţi sau

mutilarea organelor genitale ale copiilor . Câteva categorii de abuz sexual sunt: violul (actul

sexual împotriva voinţei copilului), pedofilia (atracţia sexuală a unui adult faţă de copii) şi

respectiv incestul (legătura sexuală între părinţi şi copii sau între fraţi şi surori).

Codul Penal defineşte actele de violenţă sexuală care constituie infracţiuni şi sunt pedepsite

ca atare, respectiv violul (art. 218 CP), agresiunea sexuală (art. 219 CP), actul sexual cu un

minor (art. 220 CP), racolarea minorilor în scopuri sexuale (art. 222 CP), corupţia sexuală

(art. 221 CP), şi incestul (art. 377 CP).

Abuzul emoţional este denumit şi abuz psihologic – se poate manifesta prin

injurii, proferarea de ameninţări, intimidări, uciderea sau maltratarea animalelor

domestice preferate ale copilului, insulte, poreclire, izolare, ignorare, respingere,

indiferenţă, folosirea de apelative sau etichetări denigratoare, etc.

Ameninţarea cu violenţa fizică este de asemenea un abuz psihologic. Violenţa fizică,

verbală sau denigrarea îndreptată asupra altui membru al familiei copilului, precum şi

violenţa fizică asupra animalului de companie al copilului sau distrugerea jucăriilor

acestuia cu intenţia de a îi crea acestuia o suferinţă, sunt şi ele forme de manifestare a

abuzului emoţional. În majoritatea cazurilor, abuzul emoţional însoţeşte formele de abuz

fizic. Copilul simte că nu este iubit, apreciat sau respectat. Un caz particular de abuz

emoţional este abuzul alienator.

Abuzul alienator reprezintă înstrăinarea copilului de persoanele, animalele sau

lucrurile de care s-a ataşat emoţional. Interzicerea de către persoana abuzatoare a

accesului minorului la persoanele, animale sau lucrurile respective sau a legăturilor

emoţionale pe care acesta ar fi normal să le aibă cu anumite persoane semnificative din

viaţa acestuia. Un caz special este fenomenul alienării părinteşti, în care persoana

abuzatoare denigrează pe o altă persoană (persoana ţintă care poate fi părinte/ prieten al

copilului) în faţa minorului. Alienatorul are aşteptări nerealiste de la copil, pretinzându-i

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sindromul_alien%C4%83rii_p%C4%83rinte%C8%99ti

371

să coopereze la campania de denigrare împotriva persoanelor ţintă. El condiţionează

minorului îngrijirea sau oferirea de afectivitate în funcţie de comportamentul pe care îl

pretinde de la copil cu privire de persoanele ţintă. Astfel alienatorul îşi "retrage" afecţiunea

pentru copil atunci când acesta nu participă la campania de denigrare a persoanelor ţintă,

respectiv "recompensează" copilul atunci când acesta acceptă să participe la campania de

denigrare.

Abuzul verbal (numit şi violenţă verbală) reprezintă o formă de abuz emoţional şi

respectiv de tratament umilitor în care adulţi sau grupuri de copii şi adulţi folosesc cu

privire la minor apelative care îl desconsideră şi care îl umilesc. Conform legii 272/2004

„Sunt interzise tratamentele umilitoare, poreclele, catalogările, privarea de hrană etc. Prin

urmare, în familie şi în toate instituţiile publice şi private care au în îngrijire copii sunt

interzise pedepsele corporale şi tratamentele umilitoare. Înjurăturile la adresa copilului

sau folosirea unui limbaj obscen la adresa lui reprezintă, de asemenea, tot forme de

violenţă verbală şi sunt extrem de dăunătoare, putând duce la traumatizarea psihică a

copilului.

Abuzul de substanţe periculoase - Acest tip de abuz apare datorită expunerii

copilului nenăscut (sau a sugarului care este alăptat la sân) sau a oricărui copil care nu se

poate apăra, la factori de risc, cum ar fi consumul de substanţe ilegale care pot cauza

traume fătului (respectiv sugarului). Un alt tip de abuz este obligarea minorului de a bea

băuturi alcoolice sau de a înghiţi tranchilizante pentru a obţine calmul ori somnul copilului.

De asemenea, producerea de alcool, droguri sau alte substanţe psihotrope în prezenţa

copilului, vânzarea sau distribuirea gratuită către un minor de alcool, droguri, sau alte

substanţe psihotrope, încurajarea minorilor de a consuma alcool, tutun, droguri, substanţe

psihotrope sau a altor substanţe pseudo-psihotrope, reprezintă forme de abuz. Orice

comportamente din partea vreunui adult care încurajează consumul de alcool, produse de

tutun, droguri sau alte substanţe psihotrope sau pseudo-droguri în rândul minorilor,

precum şi vânzarea de ţigări, intră în aceeaşi categorie şi se pedepseşte conform legii.

372

Modul 10 Anexa 7

Neglijarea copilului

Neglijarea apare atunci când fără să vrea, părinţii sau persoanele în grija cărora se

află un copil, nu acordă îngrijirea, educaţia de care are nevoie copilul şi pun astfel în pericol

viaţa sau dezvoltarea acestuia.

Neglijarea fizică are în vedere neglijenţa părinţilor sau a persoanelor care au în

grijă copii, de a le asigura acestora nevoia de somn, mâncarea sau băutura necesare, de a le

asigura acestora îmbrăcămintea adecvată condiţiilor meteorologice şi respectiv a

adăpostului pentru copil, legarea sau închiderea copilului într-o camera întunecoasă sau

friguroasă, lăsarea copilului nesupravegheat în casă sau pe stradă.

Neglijare educaţională este legată de interzicerea sau ne-asigurarea posibilităţii

unui copil de a merge la şcoală. Privarea de dreptul la joacă şi la recreere este tot o

neglijare educaţională.

Neglijarea emoţională apare, de exemplu, dacă persoana nu este deschisă la

nevoile emoţionale ale copilului, dacă nu îi acordă copilului care suferă, posibilitatea de a fi

văzut de un psiholog, de un specialist logoped, de un medic etc.

Abandonul reprezintă fapta persoanei care are un copil în îngrijire şi care îl lăsa

singur, în situaţia în care copilul respectiv se află în pericol.

Orice copil care a fost sau este agresat în orice fel (fizic, emoţional, sexual, social

etc.) sau care este neglijat sau abandonat poate să anunţe Direcţia de protecţie a

copilului sau pe orice adult în care are încredere.

Abuzul (agresarea), neglijarea şi abandonul sunt pedepsite de lege.

373

Modul 10 Anexa 8

FIŞĂ DE EVALUARE

Legislaţie şi informaţii referitoare la promovarea drepturilor copilului şi la serviciile

de asistenţă educaţională

Pe o scală de la 1 la 10 apreciaţi în ce măsură activităţile acestui modul vă

ajută și transmiteţi o recomandare formatorului?

1……2……3……4……5……6……7……8……9…10

Recomandare:……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………………...

Scrieţi un mesaj convingător sau realizaţi un desen care să redea atitudinea

personală faţă de problematica neglijării, abandonului sau agresării unui copil!

Handout

374


Drepturile copilului

În forma sa cea mai simplă, protecţia copilului desemnează dreptul fiecarui copil de a nu fi supus vreunei vătămări. Acest drept este complementar altor drepturi, care au rolul asigurării faptului ca toţi copiii primesc tot ce au nevoie pentru a putea supravieţui şi a se dezvolta. Drepturile copilului, aşa cum sunt ele enunţate în Convenţia Naţiunilor Unite prin îmbunătăţirea, completarea şi armonizarea legilor româneşti:

Copilul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale. Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii,

rudele, precum şi cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.

Copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia, printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Copilul ai cărui părinţi locuiesc în state diferite are dreptul de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu aceştia, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Copilul are dreptul de a primi o educaţie care sa îi permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale.

Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.

Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării şi nu poate fi constrâns la o munca ce comporta un risc potenţial sau care este susceptibila sa îi compromită educaţia ori sa îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.

Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.

Copilul are dreptul de a beneficia de asistenţă socială şi de asigurări sociale, în funcţie de resursele şi de situaţia în care se află acesta şi persoanele în întreţinerea cărora se găseşte.

Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope, aşa cum sunt acestea definite de tratatele internaţionale în materie.

Copilul are dreptul la protecţie împotriva oricărei forme de exploatare. Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor.

375

Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime, private şi familiale. Este interzisă orice acţiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viaţa intimă, privată şi familială.

Copilul are dreptul la libertate de exprimare. Părinţii sau după caz alţi reprezentanţi legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii precum şi persoanele care prin natura funcţiei promovează şi asigura respectarea drepturilor copiilor au obligaţia de a le asigura informaţii, explicaţii şi sfaturi în funcţie de vârsta şi gradul de înţelegere al acestora precum şi de a le permite să-şi exprime punctul de vedere, ideile şi opiniile.

Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia sa asupra oricărei probleme care îl priveşte; În orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluţionarea cauzei.

Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi religie. Religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul sa-şi aleagă singur religia.

Copilul are dreptul la libertate de asociere, în structuri formale şi informale, precum şi dreptul la libertatea de întrunire paşnică, în limitele prevăzute de lege.

Copilul aparţinând unei minorităţi etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viaţă culturală proprie, la declararea apartenenţei sale religioase, la practicarea propriei sale religii, precum şi dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alţi membrii ai comunităţii din care face parte.

Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.

Copilul are dreptul la odihnă şi vacantă. Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violentă, neglijentă,

abuz sau rele-tratamente. Copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi. Copilul are dreptul sa fie crescut

într-o atmosferă de afecţiune şi de securitate materială şi morală. Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinţilor săi sau

care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora, are dreptul la protecţie alternativă.

Copilul are dreptul sa depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale. Copilul este informat asupra drepturilor sale precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora prin intermediul prevederilor legii 272/204 Sdrepturilor copilului în România

În România, drepturile copilului fac în prezent obiectul Legii 272/2004, o lege aliniată la acquis-ul comunitar, în concordanţă cu convenţiile internaţionale în domeniu. În România autorităţile publice, organismele private autorizate, precum şi persoanele fizice şi persoanele juridice responsabile de protecţia copilului sunt obligate să respecte şi să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituţie şi lege, în concordanţă cu prevederile Convenţiei. Convenţia a fost ratificată prin Legea nr.18/1990, republicată. De

376

asemenea drepturile copiilor se completează cu alte acte internaţionale în materie, la care România este parte: Pe lângă Convenţia asupra Drepturilor Copilului, sistemul legislativ al drepturilor copilului în România este completat de către Legea 272/2004 cu privire la şi de către Convenţia de la Lanzarote pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, convenţie care este în curs de ratificare, de către România.

Modalităţi de intervenţie în situaţii de încălcare a drepturilor fundamentale ale copilului/ale omului

Atunci când drepturile copilului sunt încălcate este recomandată parcurgerea unor etape care particularizează cazurile de încălcare a drepturilor fundamentale ale copilului şi pot fi aplicate în şcoală de către specialişti în domeniu, în colaborare cu cadrele didactice sau în centre de consiliere pentru copiii cu risc de părăsire timpurie a şcolii. Aceste etape sunt: 1. - identificarea, semnalarea, evaluarea iniţială a cazurilor de încălcare a drepturilor fundamentale ale copilului; 2. - evaluarea detaliată, comprehensivă a situaţiei copilului; 3. - furnizarea de alte servicii specializate şi de sprijin necesare copiilor, inclusiv servicii sau intervenţii adresate familiei, colaborarea cu ONG-uri; 4. - monitorizarea şi reevaluarea periodică a progreselor înregistrate, a deciziilor şi a intervenţiilor specializate.

377

DECLARAŢIE DE CONSIMŢĂMÂNT,

Subsemnata(ul)……………………………………...........................………. părinte al elevului/ei

..................................................................., din localitatea …….............................., unitatea

școlară....................................................... participant(ă) la activitățile educative organizate în

cadrul Proiectului „Parteneriat pentru copilul meu – program educativ de sprijin

pentru elevi cu risc de părăsire timpurie a școlii și părinţii acestora”, conform Planului

de Activităţi al Centrului de Resurse din unitatea școlară mai sus menționată, declar pe

propria-mi răspundere că sunt de acord ca toate materialele video și audio înregistrate cu

ocazia acestor activități din cadrul proiectului să fie utilizate pentru promovarea imaginii

proiectului „Parteneriat pentru copilul meu – program educativ de sprijin pentru

elevi cu risc de părăsire timpurie a școlii și părinţii acestora”.

Numele și prenumele părintelui/profesorului................................................

Semnătura...............................

Data.......................

Investeşte în oameni!

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013

Axa prioritară: 2. „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”

Domeniul major de intervenţie: 2.2 „Prevenirea şi corectarea părăsirii timpurii a şcolii”

Titlul proiectului: „Parteneriat pentru copilul meu – program educativ de sprijin pentru elevi cu

risc de parasire timpurie a scolii si parintii acestora”

Beneficiar: FUNDATIA ACADEMICA ALUMNI

Contract nr: POSDRU/91/2.2/S/62183

378

Declarație de consimțământ,

Subsemnat(a)/ul ........................................................................., domiciliat în localitatea

............................................................ , str ........................................................................................................,

nr...............,bl.............,sc.............,etj................,ap...........,sectorul............, identificat cu B.I./C.I. ,seria ..............,

nr................................, CNP........................................................................, eliberat

de................................................................., în data de......................................, părinte al

elevului/elevei..................................................., din clasa a.........-a ......., din cadrul unității de

învățământ..................................................................., localitatea.................................., declar pe propria-mi

răspundere că sunt de acord ca fiul/fiica mea să participe la toate activitățile educative derulate în

cadrul Proiectului: „Parteneriat pentru copilul meu – program educativ de sprijin pentru elevi

cu risc de părăsire timpurie a școlii și părinţii acestora” în baza Planului de activități pus la

dispoziție de către Coordonatorul Centrului de Resurse, care funcționează în cadrul unității

școlare. Sunt de acord ca pe toată durata desfășurării acestor activități educative, fiul/fiica mea să

beneficieze de serviciile educaționale și de asistență psihopedagogică oferite de către personalul

Centrului de Resurse ........................................................................................... (numele și penumele

profesorului/profesorilor din Centrul de Resurse), respectiv de către ptofesorul

psihopedagog............................................................(numele și prenumele). De asemenea, sunt de acord să

mă implic în activitățile educative derulate la nivelul Centrului de Resurse, la solicitarea

profesorului coordonator.

Semnătura părintelui

............................................................,

Data.............................

Investeşte în oameni!

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013

Axa prioritară: 2. „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”

Domeniul major de intervenţie: 2.2 „Prevenirea şi corectarea părăsirii timpurii a şcolii”

Titlul proiectului: „Parteneriat pentru copilul meu – program educativ de sprijin pentru elevi cu

risc de parasire timpurie a scolii si parintii acestora”

Beneficiar: FUNDATIA ACADEMICA ALUMNI

Contract nr: POSDRU/91/2.2/S/62183

379

Nr...............din......................

Centrul de Resurse din regiunea............................

Școala.....................................

Fișa de monitorizare si evaluare a beneficiarului elev

în cadrul Programului educativ suport

I. Date privind situaţia copilului luat în evidenţă:

Numele și prenumele:

Clasa:

Adresa de domiciliu:

Nr. telefon:

Data și locul nașterii:

Date generale despre familie:

Numele și prenumele

părinţilor

Profesia

/ocupaţia

Situaţii familiale deosebite

(precizaţi)

Tatăl

Mama

Frați/surori

380

II. Monitorizarea situaţiei școlare a elevului

Numele și prenumele profesorului diriginte al elevului:

Date generale referitoare la rezultatele școlare anterioare:

III. Date privind participarea și rezultatele observabile ale elevului(ei), în cadrul Programului educativ suport

Prin rezultate observabile înțelegem următoarele categorii de comportamente manifestate pe

parcursul activităților educative din cadrul programului și abreviate astfel:

A de la Atitudine (A1, A2, A3), I de la Integrare în grup (I 1, I 2, I 3), F de la Fişe de lucru (F1, F2, F3), Pp de la Relaţia elevului cu părinţii săi (Pp1, Pp2, Pp3) și Pa de la Relaţia elevului cu alţi părinţi (Pa1, Pa2, Pa3):

A

Atitudine

I

Integrare

F

Fișe de lucru

Pp

Relaţia cu părinţii

săi

Pa

Relaţia cu alţi

părinţi

A 1 -

Atitudine

pozitivă

I 1 - Integrare

bună în grupul/

grupurile de

lucru

F 1 -

Completează

întotdeauna

fișele de lucru

Pp 1 - Colaborează

întotdeauna cu

părinții săi în cadrul

activităților (acolo

unde se solicită)

Pa 1 - Colaborează

întotdeauna cu alți

părinți în cadrul

activităților (acolo

unde se solicită)

Anul școlar

anterior

cuprinderii în

program

Activităţi extrașcolare

sau extracurriculare la

care a participat

Situaţii școlare deosebite

(precizaţi)

381

A 2 -

Atitudine

rezervată

I 2 - Integrare

ocazională în

grupul/

grupurile de

lucru

F 2 -

Completează

ocazional fișele

de lucru

Pp 2 - Colaborează

ocazional cu părinții

săi în cadrul

activităților (deși se

solicită)

Pa 2 –

Colaborează

ocazional cu alți


activităților (deși

se solicită)

A 3-

Atitudine

negativă

I 3 - Integrare

redusă în

grupul/grupurile

de lucru

F 3 – Nu

completează

fișele de lucru

Pp 3 – Nu

colaborează cu

părinții săi în cadrul

activităților (deși se

solicită

Pa 3 - Nu

colaborează cu alți



se solicită)

Data începerii monitorizării:

Data încheierii monitorizării:

Nr.

crt.

Modulul

parcurs

(numărul)

M1- M10

Activităţile parcurse în

cadrul modulului

(numărul și data)

A1, A2, A3...din data...

Rezultate observabile

(scrieți pentru fiecare modul în parte,

varianta de rezultat care se potrivește

fiecărui copil, utilizând macheta de mai

sus):

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

382

IV. Interpretare și feed-back

Descrieți sintetic situația elevului(ei) la sfârșitul derulării Programului educativ, pe baza

interpretării rezultatelor observabile cuprinse în tabel:

.................................................................................................................................................................................

.................................................................................................................................................................................

.................................................................................................................................................................................

Numele și prenumele membrului Centrului de resurse care a completat Fișa de monitorizare

si evaluare:

.............................................................................................

383

Nr...............din......................

Centrul de Resurse din regiunea............................

Școala.....................................

Fișa de monitorizare si evaluare a beneficiarului părinte

în cadrul Programului educativ suport

I. Date privind părintele luat în evidenţă:

Numele și prenumele părintelui:

Numele și prenumele copilului:

Clasa în care se află copilul:

Adresa de domiciliu:

Nr. telefon:

Date generale despre familie:

Situaţia socială

(căs./div./văduv(ă)/uniune

consensuală etc.)

Profesia

/ocupaţia

Situaţii familiale deosebite

(precizaţi)

Tatăl

Mama

Numărul total de copii aflați în

întreținere

384

II. Date privind participarea și rezultatele observabile ale părintelui, în cadrul Programului educativ suport

Prin rezultate observabile înțelegem următoarele categorii de comportamente manifestate de către

părinte pe parcursul activităților educative din cadrul programului și abreviate astfel:

A de la Atitudine (A1, A2, A3), I de la Integrare în grup (I 1, I 2, I 3), F de la Fişe de lucru (F1, F2, F3), Pp de la Relaţia cu copilul său (Pp1, Pp2, Pp3) și Pa de la Relaţia cu alţi copii/părinţi (Pa1, Pa2, Pa3):

A

Atitudine

I

Integrare

F

Fișe de lucru

Pp

Relaţia cu

copilul său

Pa

Relaţia cu alţi

copii/părinţi

A 1 - Atitudine

pozitivă

I 1 - Integrare

bună în

grupul/grupurile

de lucru

F 1 -

Completează

întotdeauna

fișele de lucru

Pp 1 -

Colaborează

întotdeauna cu

copilul său în

cadrul

activităților

(acolo unde se

solicită)

Pa 1 - Colaborează

întotdeauna cu alți

copii/părinți în

cadrul activităților

(acolo unde se

solicită)

A 2 - Atitudine

rezervată

I 2 - Integrare

ocazională în

grupul/grupurile

de lucru

F 2 -

Completează

ocazional fișele

de lucru

Pp 2 -

Colaborează

ocazional cu

copilul său în

cadrul


se solicită)

Pa 2 – Colaborează

ocazional cu alți

copii/părinți în


(deși se solicită)

A 3- Atitudine

negativă

I 3 - Integrare

redusă în

grupul/grupurile

de lucru

F 3 – Nu

completează

fișele de lucru

Pp 3 – Nu

colaborează cu

copilul său în

cadrul


se solicită)

Pa 3 - Nu

colaborează cu alți

copii/ părinți în


(deși se solicită)

385

Data începerii monitorizării:

Data încheierii monitorizării:

III. Interpretare și feed-back

Descrieți sintetic situația părintelui la sfârșitul derulării Programului educativ, pe baza interpretării

rezultatelor observabile cuprinse în tabel:

..............................................................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................................................

Numele și prenumele membrului Centrului de Resurse care a completat

Fișa de monitorizare si evaluare

..............................................................

Nr.

crt.

Modulul

parcurs

(numărul)

M1-M10

Activităţile parcurse în

cadrul modulului

(numărul și data)

A1, A2, A3...din data...

Rezultate observabile

(scrieți pentru fiecare modul în parte,

varianta de rezultat care se potrivește

fiecărui părinte, utilizând macheta de mai

sus)

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

BIBLIOGRAFIE:

Andrei, C., Implicarea părinţilor în educaţia copiilor, Organizaţia Salvaţi Copiii,

România, 2006;

Ausubel, D.,Robinson,F.- Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia pedagogică

(trad.), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981;

Baciu, A. ş.a., Educaţia părinţilor, Edit MarLink, UNICEF, 2006;

Băban, A. coord.. Consiliere educaţională.Cluj- Napoca, 2001;

Bontaş, I. Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994;

Bruner, J.S. Discussion-Infant educationa as viewed by a psychologist. In Deneberg V.,

Education of the infant and Young, New York, Academic press, 1970;

Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului din Moldova,

Educaţie pentru dezvoltare, Ghidul animatorului, Chişinău, 2001;

Cerghit, I.,,Sisteme de instruire alternative şi complementare, Structuri, stiluri,

strategii, Editura Aramis, Bucureşti, 2002;

Ciohodaru, E.,Succesul relaţiei între părinţi şi copii: acasă şi la şcoală, Centrul Educaţia

2000+, Humanitas Educaţional,2004;

Ciohodaru E., Asertivitatea în Cursuri practice de Consiliere şi orientare. Cedu 2000+,

2006;

Cîrlea S, Cap. Dezvoltarea personală, în Curs de consiliere si orientare scolară, CCD

Bucureşti, 2006;

Cosmovici A., Iacob, L., Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1999;

Cucoș, C., Psihopedagogie pentru examene, Polirom, 1998;

Daft, R.L, 3 rd edition, Forth Worth, Dryden Press,1994;

Davitz,J., Ball, S, Psihologia procesului educaţional, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1978;

Dumitru, I. Al., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest,

Timişoara, 2000;

Faire, Sh., Cornelius, H.,Ştiinţa rezolvării conflictelor, Editura Ştiinţifică şi Tehnică,

Bucureşti,1998;

Galperin, I.,P.,Studii de psihologia învăţării, EDP, Bucureşti, 1998;

Geoff, Petty, Profesorul azi. Metode moderne de predare, Editura Atelier Didactic.,

2007;

Golu P., Golu, I., Psihologie educaţională, Editura Miron, Bucureşti, 2003;

Golu, P., Verza, E., Zlate,M.,Psihologia copilului, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1995;

Hayes N., Orrell S.. Introducere în psihologie, Bucureşti, Editura All, 1997;

Iucu R, Instruirea Şcolară - Perspective Teoretice şi Aplicate, Ed. Polirom, Iaşi, 2001 ;

Jinga Ioan, Negreţ Ioan., Învăţarea Eficientă, Ed. Editis, 199 ;7

Jurcău, N.,Psihologie şcolară, Editura U.T.PRES, Cluj Napoca, 1999 ;

Joita,E , Educaţia cognitivă, Editura Polirom, Iaşi, 2003;

Kohlberg, L. & Turiel, E. Moral development and moral education. In G. Lesser, ed.

Psychology and educational practice. Scott Foresman , 1971;

Liiceanu, A.,Popescu,A., Decizia e a mea, Program educaţional pentru clasa aVII-a,

Bucureşti: Fundaţia pentru Pluralism, 2001;

Me, Kenzie, Arta de a preda şi arta de a învăţa, EDP– Bucureşti,2007;

Nedelcea, C., Dumitru, P, Optimizarea comportamentului profesional, SPER, Bucuresti,

1999;

Mitrofan N., coordonator, Eu şi copilul meu – Ghid de bune practici pentru copilul,

Agenţia Naţională Antidrog, Bucureşti, 2011;

Niculescu, R ,.Formarea formatorilor, Editura All Educaţional, Bucureşti, 2000;

Parot, F., Richelle, M.,Introducere în psihologie, Editura Humanitas, 1995;

Păcurari, O., Ciohodaru, E., Marcinschi, M., Ticu, C Să ne cunoaştem elevii, Centrul

Educaţia 2000+, 2005;

Păun, E., Potolea, D. (coord.). Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,

Polirom, Iaşi., 2002;

Pînișoară, I. O., Comunicarea eficientă, Polirom, 2003;

Piaget, J,. The moral judgment of the child. The Free Press: New York.,1965;

Power, F. C., Higgins, A., & Kohlberg, L. "Lawrence Kohlberg's Approach to Moral

Education." New York: Columbia University Press, 1989;

Popescu A. ş.a., Ghid de identificare şi adresare a nevoilor emergente ale copiilor din

România, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile în România, Bucureşti, 2010;

Popescu M., Comunicare si negociere in afaceri. Abordari teoretice si practice”, Editura

PRO Universitaria, Bucuresti, 2007;

Radu, I, coord. Introducere în psihologia contemporană, Editura Sincron, Cluj Napoca,

1995;

Raducu, A., Scoala dirigintilor, Editura Ass, Iasi, 2006;

Schafferm H.,Introducere în psihologia copilului. Editura ASCR, 2007;

Shapiro, D. Conflictele şi comunicarea. ARC, 1998;

Satir, V., Terapia familiei, Ed. TREI, București, 2011;

Tomşa, G, Consilierea şi orientarea în şcoală. Casa de Editură Viaţa Românească,

Bucureşti, 1999;

Thomas, K. W. (1992), Conflict and Negotiation Processes in Organizations, in M. D.

Dunnette & L. M. Hough (Eds.), Handbook of Industrial & Organizational Psychology,

Second Edition, Volume 3 (pp. 652-717), Palo Alto, CA: Consulting Psychologists Press,

1992;

Ulrich, C. Managementul clasei, Învăţare prin cooperare, Editura Corint, Bucureşti,

2000;

Zlate, M.,Introducere în psihologie, Casa de editură şi presă” ŞANSA”, Bucureşti, 1994.

www.cedu.ro www.go.ise.ro

www.copii.ro www.kids.ro

www.parinti.com www.dreptonline.ro

www.protectiacopilului.ro www.edict.ro

www.copilulmeu.ro www.desprecopii.ro

http://www.edict.ro/

Documents

Program Educativ Suport