UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PROIECTARE TEHNOLOGICĂ LA DISCIPLINA

CREŞTEREA SUINELOR

Iaşi

2012

TEMA PROIECTULUI

“ Stabilirea tehnologiei de producție într-o unitate de creștere intensivă a suinelor cu o capacitate de 933 capete

“

CUPRINS

• Introducere.....................................................................................................4

• Scopul lucrării................................................................................................6

• Fișa individuală..............................................................................................7

• Evoluția stării fiziologice la scroafele si scrofițele de reproducție................8

• Evoluția vârstei si greutății corporale la categoria de tineret porcin pe decade...........................................................................................................10

• Fișa tehnologică la categoria scroafe si vieri...............................................12

• Fișa tehnologică pentru categoria tineret înțărcat.......................................14

• Fișa tehnologică pentru categoria porci grași..............................................16

• Alimentația suinelor.....................................................................................18

• Alimentația vierilor și vierușilor de reproducție................................18

• Alimentația femelelor în perioada de pregatire pentru montă...........19

• Alimentația femelelor gestante..........................................................21

• Alimentația suinelor la îngrășat.........................................................23

• Cerințe de hrană..........................................................................................24

• Calculații.....................................................................................................31

• Concluzii.....................................................................................................

32

Bibliografie..................................................................................................33

• Introducere

Creșterea animalelor, pe principii moderne, a condus la elaborarea unor tehnologii de producție, din ce în ce mai avansate, care să țină seama atât de cerințele de ordin general ale speciei în cauză cât și ale categoriilor de vârstă, de stările fiziologice, scopurile de producție etc., luându-se în considerare și cererea pieții pentru diferitele sortimente de produse animaliere. Creșterea suinelor, în condițiile țării noastre, este o ramură economică foarte importantă, aceasta caracterizându-se prin intensivizarea producției, începând cu producerea de purcei și terminându-se cu livrarea continuă, ritmică și constantă, a indivizilor îngrășați pentru sacrificare. Practicarea exploatării intensive a porcinelor impune, în primul rând, ridicarea continuă a performanțelor de producție, având la bază nivelul și gradul de ameliorare a populațiilor de animale, alături de asigurarea la nivel optim a condițiilor de mediu. În etapa actuală, se mai pune problema organizării activității de producție și în exploatațiile cu efective reduse, sau gospodărești, ca un răspuns la specificul perioadei de tranziție, când privatizarea trebuie să demareze în cel mai scurt timp și să constituie un factor precursor pentru dezvoltarea intreprinderilor mijlocii, în măsură să regleze, mai eficient, economia de piață pentru produsele rezultate de la suine.Pentru aceasta, se impune o cunoaștere profundă a condițiilor concrete din teren, care trebuie să includă posibilitățile de cultivare rentabilă a cerealelor (porumb, orz, ovăz etc.) și a unor leguminoase (soia, mazăre etc.), secondate de alegerea mărimii și specializării fermei și apoi coroborarea cu calitatea materialului biologic (rase, metiși etc.), cu alimentația adecvată, cu sistemul de întreținere considerat oportun și cu alte considerente economice. În aceste condiții,

proprietarul sau fermierul, în creșterea porcinelor, trebuie să fie un cunoscător perfect al tuturor proceselor tehnice și economice din fermă (sau gospodărie), să participe în mod activ și competent la proiectarea, amplasarea și finisarea adăposturilor, la montarea instalațiilor și alegerea utilajelor necesare, să conducă direct procesele tehnologice și să exploateze eficient reproducătorii, îmbinând cu abilitate și pricepere factorii tehnici cu cei biologici și economici. Importanța pentru consum a acestor produse rezidă din faptul că în aprecierea nivelului de trai și de dezvoltare a unei țări, sau popor, se are în vedere un complex de indicatori, în care sunt incluse și nivelurile producțiilor animaliere, raportate pe locuitor. Produsele animaliere conțin și cele mai mari proporții de substanțe proteice, unele cu mare valoare biologică. În viitorul apropiat, acoperirea necesarului de proteină se va face, în principal, prin sporirea cantităților de carne provenită de la bovine și ovine, secondate cu cele rezultate de la porcine și păsări, aspecte impuse de posibilitățile limitate de cultivare rentabilă a “cerealelor furajere” necesare ultimelor două specii. În urma sacrificării suinelor rezultă, față de celelalate animale de fermă, proporții relativ mari de țesut adipos (slănină și osânză), suficient de mari de carne, suculentă și cu valoare energetică ridicate și proporții reduse de oase și subproduse, unele mult întrebuințate în diverse industrii alimentare, de nutrețuri combinate și farmaceutice. Carnea de porc este producția principală și se caracterizează prin valoarea energetică mare, în comparație cu cea rezultată de la alte specii, ca urmare a prezenței substanțelor grase. Conținutul cărnii în substanțe grase îi conferă frăgezime. Carnea de porc reprezintă cca. 54% din greutatea animalului viu, sacrificat la 100 kg, cu variații între 50-60%. Aceasta poate fi consumată o perioadă relativ îndelungată de timp, deoarece are un conținut redus de apă și se poate prelucra sub formă de semipreparate, mezeluri, afumături, conserve etc. De menționat că, în multe rețete, carnea de porc se introduce în componența diverselor tipuri de salamuri, pentru îmbunătățirea valorii energetice și a calității gustative. Pe lângă aceasta, din sau prin creșterea suinelor, rezultă și alte avantaje, deosebit de importante pentru zootehnie: - suinele, fiind animale omnivore, consumă, pe lângă furajele concentrate, pe care le valorică foarte bine, și alte resurse furajere (caracterizate prin conținuturi reduse de celuloză), cum ar fi: cartofii declasați de la consumul uman, dovleceii, sfecla, masa verde etc., toate reducând cheltuielile cu furajarea; - gunoiul de grajd poate fi utilizat în fertilizarea terenurilor agricole calcaroase, mai ales când este preparat în amestec cu cel rezultat de la alte animale de fermă(rumegătoare);

- creșterea suinelor în unitățile mari, asigură o pemanentizare a utilizării forței de muncă, iar în gospodăriile personale constiutie o activitate anexă cu implicații majore în asigurarea cărnii pentru un consum sigur și îndelungat a populațiilor umane, mai ales în sezoanele răcoroase și din emisfera nordică a globului;

2.Scopul proiectului

Scopul proiectului este de a stabili principalele condiţii şi parametrii tehnici şi biologici de funcţionare ai unei ferme cu o capacitate de 933 capete din care 70 de scroafe de reproducție. Investiția este oportună pentru că menține in activitate o structură economică generatoare de locuri de muncă si produse necesare pieței.La ora actuală, valoarea pieței românești de carne de porc este de cca. 900 milioane de euro, din care cca. 130 milioane reprezintă importuri (14,4%) .

Autoconsumul (gospodăria individuală rurală) reprezintă 35,6% din piață, iar  producția internă de carne in viu, realizată in unități specializate, 50%.În totalul producției de carne în Romania, cea de porc reprezintă peste 50% .În mod tradițional Romania a fost un exportator net de carne de porc dar, începând cu anul 1998, a intrat într-un deficit comercial, determinat de un pronunțat declin ale efectivelor de porcine.Raportat la consumul mediu anual / locuitor in UE 27, de 42,8 kg, consumul românesc se cifrează la 70% ( cca. 30 kg).

Pentru industria europeană a cărnii de porc, prognozele indică o creștere constantă a consumului, orizontul 2013 indicând un nivel de 44,1 kg, față de 42,8 kg în prezent.Dacă la nivel statal s-ar face eforturi pentru echilibrarea balanței de plăți externe, reducerea importurilor de carne de porc cu 50% în următorii trei ani, ar necesita o creștere a producției interne cu cca.100 mii tone, iar atingerea nivelului de consum pe locuitor / an al UE în 2013, o creștere a pieței interne de carne de porc cu 256.000 tone.

• FIȘA INDIVIDUALĂ

Pentru elaborarea PROIECTULUI DE AN la disciplina de

INGINERIE TEHNOLOGICĂ LA SUINE

Efectiv stoc la 1.I.2012,din care:

- Vieri de reproducție............................................................................................ 2 cap. - Scroafe gestante, total .......................................................................................39 cap. din care, în perioada: 0-20 zile......................................9 cap.

21-45 zile................................... 8 cap. 46-65 zile................................... 8 cap. 66-90 zile.................................. 8 cap. 91-114 zile................................ 6 cap. - Scroafe în lactație, total.....................................................................................14 cap. din care, în perioada: 0-20 zile..................................... 6 cap.

21-45 zile................................... 8 cap. - Scroafe în așteptare, total.................................................................................. 17 cap.

- Tineret de reproducție (scrofițe), total..................................................................8cap. din care, în perioada: 60-90 kg.................................... 4 cap. (spor creștere - 360g/zi) 91-110 kg.................................. 4 cap. - Vieruși de înlocuire, total 90-100 kg.................................. 1 cap. - Tineret sugar, total.......................................................................................... 168 cap. - Tineret înțărcat, total....................................................................................... 319 cap. din care, între: 5-12 kg................................. 159 cap. (spor creștere – 310g/zi) 13-27 kg............................... 160 cap. - Porci grași, total.............................................................................................. 504 cap. din care, între: 28-50 kg............................... 168 cap. (spor creștere – 555g/zi) 51-78 kg.............................. 168 cap. 79-110 kg............................. 168 cap.

- Efectiv total..................................................................................................... 933 cap.

• EVOLUȚIA STĂRII FIZIOLOGICE LA SCROAFELE ȘI SCROFIȚELE DE REPRODUCȚIE

Cele 70 de scroafe de care dispunem vor fi repartizate astfel:

A. Scroafe gestante, total.................................................................................39 capete.

Din care, în perioada: 0-20 zile...................................9 cap. 21-45 zile.................................8

cap. 46-65 zile.................................8 cap. 66-90 zile.................................8 cap. 91-114 zile ..............................6 cap.

B. Scroafe în lactaţie, total..............................................................................14 capete.

Din care, în perioada: 0-20 zile................................ 6 cap. 21-45 zile.............................. 8 cap.

C. Scroafe în aşteptare, total............................................................................17 capete.

Pentru perioada de gestaţie s-a procedat astfel:

• S-a aplicat procentul de 15% pierderi la scroafe gestante în prima parte a gestaţiei;

• S-a calculat numărul de scroafe care vor făta pe parcursul anului pe semidecade .

• Procentul de fecunditate la scroafe în sezonul răcoros este de 85 %, iar în sezonul călduros de 80 %.

• De la o scroafă se obţin în medie 11 purcei la o fătare.

• La rezultatul obţinut se aplică un procent de 15% pierderi pentru a se obţine numărul de purcei înţărcaţi.

5.EVOLUŢIA VÂRSTEI ŞI GREUTĂŢII CORPORALE LA CATEGORIA TINERET PORCIN PE DECADE

Unitatea dispune de un efectiv de 319 capete tineret porcin din care: - 159 capete cu greutatea de 5-12 Kg; - 160 capete cu greutatea de 13- 27 Kg. Sporul de creştere este de 310 g pe zi. Efectivele de tineret porcin s-a

repartizat în mod egal în prima decadă a lunii ianuarie. Până la livrare se admit pierderi de 5 %. Acest procent de pierderi s-a aplicat la greutatea de 5-12 Kg şi vârsta de 56-65 zile. Se calculează stocurile pe coloană la sfârşitul fiecărei luni, total lunar, total anual. Se repartizează uniform efectivul de 504 capete de porci graşi în prima decadă a lunii ianuarie:

-168 capete cu greutatea de 28-50 Kg; -168 capete cu greutatea de 51-78 Kg; -168 capete cu greutatea de 79- 110 Kg.

Sporul de creştere este de 555 g/zi. După mişcarea efectivelor de porci la îngrăşat pe luni se face sporul total existent pe coloană la sfârşitul fiecărei luni, total lunar şi total anual.

• FIŞA TEHNOLOGICĂ LA CATEGORIA SCROAFE ŞI VIERI

Din fişa tehnologică ,,Evoluţia stării fiziologice" au fost transferate datele:

• numărul de scroafe de la începutul lunii ianuarie prin însemnarea efectivelor din prima lună şi pe cele 3 stări fiziologice;

• numărul de scroafe din fiecare lună şi totalul anual;

• numărul de purcei obţinuţi la o fătare şi numărul de purcei înţărcaţi.

Pe baza datelor obţinute s-a calculat:- numărul de zile furajate;- pierderile de purcei prin diferenţa dintre purcei fătaţi şi cei înţărcaţi;- fondul de retribuire şi numărul de muncitori de bază şi de schimb;- necesarul de furaje şi valoarea reţetelor.

7.FIŞA TEHNOLOGICĂ PENTRU CATEGORIA TINERET ÎNŢĂRCAT

Unitatea dispune de 319 capete de tineret înţărcat. Din fişa ,,Evoluţiei stării la scroafe pe semidecade" a fost transferat în fişa tehnologică a totalului lunar de purcei înţărcaţi. Pe baza acestui total s-a calculat greutatea efectivelor în fiecare lună; S-a calculat stocul existent la sfârşitul perioadei:

- (stoc+număr de animale înţărcate) - (număr de animale ieşite +pierderi). S-a calculat greutatea stocului existent la sfârşitul perioadei:

- (greutate stoc + greutate animale intrate + spor în greutate)-(greutatea animalelor ieşite + pierderi)

S-a calculat numărul de zile furajate și necesarul de muncitori.

8.FIŞĂ TEHNOLOGICĂ PENTRU CATEGORIA PORCI GRAŞI

Unitatea dispune de un stoc de 504 capete porci graşi. Din fişa ,,Evoluţia vârstei şi greutăţii corporale al tineretului porcin pe decade" au fost transferate în fişa tehnologică efectivele lunare de tineet trecute la categoria porci la îngrăşat. S-a calculat greutatea animalelor ţinând cont de greutatea la livrare şi greutatea animalelor intrate la îngrăşat (27 Kg).

Au fost înregistrate în fişă numărul animalelor livrate anual, lunar și greutatea lunară și anuală a animalelor, sporul în greutate fiind de 555 g/zi. S-a calculat greutatea animalelor livrate înmulţind efectivul cu greutatea la livrare. S-a calculat numărul de zile furajate și numărul de muncitori .

9.ALIMENTAŢIA SUINELOR

Problematica alimentației suinelor este foarte complexă, constituind unul dintre factorii externi cu cea mai mare influență asupra performanțelor de reproducție și producție, a calității carcaselor și a sănătății animalelor. În acest context, considerăm utilă prezentarea furajelor sau a componentelor care se utilizează în rațiile de hrană la această specie, alături de factorii interni și externi care influențează indicatorii menționați mai sus, punându-se un accent deosebit pe categoria de porci grași, care solicită, cele mai mari cantități de furaje, iar prin modul de îngrășare se hotărește calitatea cărnii și grăsimii și care utilizate judicios asigură rentabilitatea crescătoriei Porumbul are ponderea cea mai mare dintre cereale în alimentația acestei specii. Porumbul se utilizează în hrana suinelor sub formă măcinată, granulația trebuind să fie medie, cu excepția purceilor sugari unde trebuie să fie fină spre medie. Făina de porumb este consumată cu plăcere de către toate categoriile de porcine, dar în anumite proporții. Are o valoare energetică ridicată, de circa 3360 Kcal EM/kg și între 1,1-1,3 UN. Posedă însă un conținut redus de substanțe proteice (între 7,0-10,0% P.B.) cu valoarea biologică scăzută, ca urmate a proporțiilor reduse de lizină (0,2%) și de triptofan (0,07%).

Ovăzul este un furaj bogat în substanțe nutritive ușor digestibile, având circa 2720 Kcal EM/kg și cca. 8,6% P.B.D. (0,4% lizină). În rețetele destinate tineretului porcin, ovăzul se macină și apoi se separă paleele, deoarece acestea au un conținut ridicat în celuloză. Ovăzul se recomandă pentru hrana reproducătorilor masculi, deoarece stimulează spermatogeneza și

sporește apetitul sexual. La femele, stimulează apariția căldurilor și creșterea producției de lapte. Secara se utilizează în hrana porcilor, mai ales în zonele pretabile acestei culturi (în general nordice). Făina de secară cu granulația medie conține cca. 3190 Kcal EM/kg, 1,20 UN și 7,70% P.B.D. Rațiile de hrană pe baza acestei cereale determină carne și grăsimi de bună calitate. Proporțiile de secară din rețete nu trebuie să depășească 25-30%, deoarece poate provoca accidente, cum sunt: deranjamente respiratorii și nervoase, stări de diaree și unele eczeme. Sorgul este o cereală cultivată pe suprafețe relativ reduse în țara noastră, însă are tendința de extindere, mai ales în zonele secetoase, înlocuind parțial porumbul din rațiile de hrană, însă numai pentru suinele adulte și cele la îngrășare. Făina de sorg conține cca. 3290 Kcal EM/kg, 1,16 UN și 7,6% P.B.D. (0,2% lizină). Boabele de sorg trebuie să fie bine maturate în momentul preluării lor și numai după aceeia să fie introduse în rețetele de fabricație a nutrețurilor combinate. Soia este o leguminoasă ce se cultivă pe suprafețe din ce în ce mai mari la noi în țară, oferind cantități crescute de proteină/ha. Boabele de soia se indică a fi tratate termic înainte de introducerea în rațiile de hrană. Cea mai bună utilizare este sub formă de soia toastată, care conține cca. 4300 Kcal ED/kg, cca. 4030 Kcal EM/kg și cca. 34,5% P.B.D. (2,4% lizină).De menționat că, digestibilitatea proteinei brute din soia atinge 90%, față de mazăre, cu 87% și de grâu, cu 86%.Rațiile de hrană pe bază de soia determină carcase de calitate medie, însă completeză necesarul de substațe proteice la categoriile de suine în creștere (îi care sunt furajate cu cereale, în special porumb).

9.1. Alimentația vierilor și vierușilor de reproducție

Hrana administrată vierilor de reproducție trebuie să conțină toate substanțele nutritive necesare satisfacerii cerințelor de întreținere și de producție; în cazul de față pentru producerea de spermă de calitate și în cantități suficiente. Cantitatea și calitatea hranei trebuie să asigure menținerea condiției de reproducător, baza performanțelor superioare a materialului biologic.Cerințele de energie trebuie să fie calculate și asigurate în funcție de vârstă, masă corporală și de intensitatea folosirii lor de montă, variind între 3100-3200 Kcal EM/kg furaj combinat sau amestec de concentrate. De menționat că, vierușii au cerințe de energie mai mari decât vierii, cheltuind o parte din aceasta și pentru mișcare.

Consumul zilnic de energie, după datele NRC (1973), sunt de cca. 7925 Kcal EM pentru vieruși și de 6340 Kcal EM la vieri adulți (sau cca. 8250 Kcal ED și respectiv 6600 Kcal ED). În unitățile gospodărești, la vierușii cu activitate sexuală moderată sunt necesare zilnic 3,6 UN, iar pentru cea intensă cca. 4,9 UN. La vierii adulți pentru activitate moderată sunt necesare zilnic 3,3 UN, iar pentru una intensă cca. 4,4 UN.

Cerințele de proteine trebuiesc calculate în funcție de stadiul procesului de creștere, de intensitatea utilizării la montă și chiar de gradul de ameliorare. Trebuie avut în vedere că vierușii continuă să-și definitiveze procesul de creștere, care se bazează, în principal, pe substanțele proteice. De asemenea, trebuie ținut seama că un vier ejaculează în medie 250 ml spermă (cu variații între 200-500 ml) și că aprox. 50% din substanța uscată este reprezentată de proteine (cu cea mai mare

valoare biologică).După majoritatea autorilor, cerințele de proteine sunt satisfăcătoare când amestecul de furaje conține între 14-16% PB, în funcție de vârstă și activitatea sexuală. Cantitățile zilnice necesare sunt de cca. 350 g PB la vieruși și de cca. 280 g PB la vieri. Cantitățile de nutrețuri combinate recomandate a se administra zilnic vierilor de reproducție variază între 2,5-3,5 kg, în funcție de vârsta acestora, de greutatea corporală și de intensitatea utilizării la montă.

În cazul în care componentele care participă la rețeta de nutreț combinat sunt de foarte bună calitate și conținutul de proteină brută este de 16%, atunci cantitățile zilnice pot fi de 2,5 kg la vieruși și de 2,0 kg la vieri. Hrana vierilor și vierușilor poate fi suplimentată, pe timp de vară, cu lucernă verde în cantități de 2-4 kg, iar pe timp de iarnă cu 1-2 kg de morcov, sau 300-500 g făină de lucernă deshidratată. De menționat că, făinurile de origine animală din rație, se pot substitui la echivalent de P.B. cu 2-3 l lapte ecremat, sau 200-300 g lapte praf, sau 2-3 ouă. Hrana se administrează în 2 tainuri pe zi, în jgheaburi de beton, umectată (raport 1/1), asigurându-se un front de furajare de 45-55 cm. Apa se va asigura la discreție, calculându-se cca. 7 l/100 kg greutate vie. În cazul în care se practică alimentația de tip suculent, nutrețul combinat de completare trebuie să conțină între 14-17% P.B.; în amestec intrând porumbul și orzul în proporție de 59-71%, iar furajele proteice vegetale între 25- 37%. Suculentele se administrază zilnic în cantități de 0,6 kg pastă de porumb sau 1,3 kg cartofi, sau 2-3 kg masă verde.

9.2. Alimentația femelelor în perioada de pregătire pentru montă

Alimentația practicată în perioada de pregătire pentru montă trebuie să desfășurarea în bune condițiuni a funcției de reproducție. Asigurarea, prin hrană, a cantităților și a proporțiilor optime de substanțe nutritive, constituie garanția unei funcționări normale a aparatului genital, deci a unei producții superioare de purcei. Pe scurt, prezentăm implicațiile acestora în perioada de pregătire la scrofițe sau de refacere pentru o nouă montă la scroafe.

Toate substanțele nutritive sunt importante, însă se detașează cele proteice, care asigură creșterea în continuare a scrofițelor, precum și cele energetice (glucide și lipide) necesare mișcării animalelor tinere etc. Hrana deficitară în proteină duce la manifestarea atenuată sau la absența căldurilor, datorită reducerii sintezei hormonilor FSH și LH cu rol în stimularea dezvoltării foliculilor ovarieni și apoi a ovulației. Lipsa sau cantitățile insuficiente în vitamina A, determină cornificarea epiteliilor tractusului genital, cu implicații negative asupra fecundității și a vidației. Vitamina E are implicații în buna dezvoltare a aparatului genital, în special a ovarelor. Dintre microelemente, iodul are importanță majoră, determinând prin lipsă sau doze reduse, diminuarea sintezei hormonilor gonadotropi, întârziind maturitatea sexuală, iar insuficiența manganului provoacă tulburări ale ciclului sexual. Cantitățile crescute de micotoxine, dereglează funcțiile de reproducție.Alimentația scrofițelor în perioada de pregătire pentru montă are ca scop principal dezvoltarea corporală normală, așa încât la vârsta de cca. 8 luni să poată fi introduse la reproducție, scontându-se pe procente maxime de fecunditate

și producții mari de purcei. În acest scop, se va evita supraalimentația, care se soldează cu îngrășarea scrofițelor, reducându-se funcțiile de reproducție prin dereglări hormonale, cu repercusiuni asupra ovulației și, în consecință, a fecundației. Această acțiune este cu atât mai necesară cu cât se știe că scrofițele provin din stațiunile de selecție și testare unde, până la vârsta de 182±2 zile, au fost hrănite la discreție și întreținute în spații limitate, ambele favorizându-le îngrășarea. Este necesar instituirea unei hrăniri restricționate, sau normate, de la sosirea în unitate (sau sector) până la vârsta introducerii la reproducție, deci o perioadă de cca. 2 luni, care se suprapune cu perioada de carantină. În mod practic, aceste scrofițe se hrănesc cu amestecuri de furaje sau nutrețuri combinate cu un nivel proteic de 14,5% P.B. (cu 0,65% lizină), deci rețeta 0-5, în cantități zilnice de 2,0-2,5 kg. Cerințele energetice se apreciază la cca. 2700 Kcal EM/kg nutreț combinat. În general, indiferent de provenința scrofițelor, este indicat a se aplica, după perioada de carantină, o hrănire stimulativă (cu cca. 2 săptămâni înainte de montă), constând din 3,0-3,5 kg nutrețuri combinate. Hrănirea stimulativă favorizează dezvoltarea foliculilor ovarieni și în consecință a fecundării unui număr cât mai mare de ovule. Este indicat ca în rețeta 0-5 să se introducă și făină de ovăz, în proporție de 20%, mai ales la animalele vizate pentru a intra imediat în grupa de montă. Pe timp de vară se recomandă suplimentarea rației cu 2-3 kg lucernă verde ușor pălită, iar pe timp de iarnă cu 2 kg morcov și sfeclă, sau cu 250 g făină de lucernă, toate influențând pozitiv funcția de reproducție.

Se apreciază că, proporțiile prea ridicate de șroturi și de porumb din rație, influențează nefavorabil prolificitatea și mai ales viabilitatea purceilor. De menționat că, la scrofițele din rasele crescute în țara noastră, se înregistrează, la vârsta de cca. 8 luni, o masă corporală între 105-110 kg. Se mai specifică faptul că, scrofițele cu stare de întreținere bună (calificate uneori ca grase) nu trebuie hrănite stimulativ înainte cu 2 săptămâni de montă. În funcție de starea de întreținere, hrănirea stimulativă se poate aplica și cca. 2 săptămâni după montă, variantă care asigură o bună nidație, dar fără făina de ovăz. În orice caz, pe perioada căldurilor, nu se administrează hrană umedă sau lichidă în cantități mari. Alimentația scroafelor în perioada de pregătire sau de refacere pentru o nouă montă diferă în funcție de: vârsta de înțărcare a purceilor, de starea de întreținere după perioada de alăptare și de intensitatea utilizării la reproducție. Perioada necesară pentru revenirea la condiția de reproducător (starea de întreținere bună) este condiționată de starea de întreținere avută după perioada de alăptare.

Dacă organismul scroafelor este într-o stare de întreținere bună, pregătirea pentru montă necesită o perioadă scurtă de timp, animalele intrând în călduri la 6-8 zile de la înțărcare (cca. 70% din efectivul înțărcat). Scroafele în stare de întreținere slabă, urmare a unei perioade de alăptări prelungită (peste 35 de zile), a unui număr sporit de purcei (peste 9 înțărcați), sau a unei alimentații deficitare cantitativ și calitativ etc, necesită o perioadă mai îndelungată pentru revenirea la condiția de reproducător. Scăderea în greutate la aceste scroafe peste 15-20%, din cea avută la fătare, determină, de regulă, neintrarea în călduri, iar dacă totuși intră, la acestea se înregistrează o ovulație redusă, mortalitatea embrionară ridicată și în final, dacă rămân gestante, au

producție mică de purcei. Pentru acestea, alimentația în perioada de pregătire trebuie să asigure un spor mediu zilnic de 800-1000 g, timp de cca. 21 de zile (durata unui ciclu sexual).

În unitățile de tip industrial scroafele slăbite se hrănesc cu nutreț combinat din rețeta 0-5, cu 14,5% P.B., iar cele cu stare de întreținere medie cu rețeta 0-6, cu 13,5% P.B., ambele rețete îmbunătățite cu 20% făină de ovăz. În unitățile gospodărești, amestecul de concentrate trebuie să posedă un conținut în substanțe nutritive asemănător cu nutrețul combinat 0-6, inclusiv proporția de 20% ovăz.

Cu privire la cantitățile de furaje concentrate se menționează că, în preziua și ziua înțărcării, scroafele nu primesc nici un fel de hrană în vederea diminuării și chiar întreruperea secreției glandei mamare, ci doar apă. În următoarele 2-3 zile se administrează cantități zilnice reduse de hrană, de 1,5- 2,0 kg, urmând ca în ziua a 4-a de la înțărcare și până la montă să se practice hrănirea stimulativă, constând în 3,0-3,5 kg concentrate (în fucție de dezvoltarea corporală).

Hrănirea stimulativă, alături de proporția de 20% ovăz, a scroafelor în perioada de pregătire pentru montă reduce din perioada înțărcare-montă fecundă, asigurând creșterea ratei ovulației și a fecundității. La stabilirea cantităților zilnice de concentrate se va ține seama de faptul că cele mai bune mame sunt și cele cu stare de întreținere mai salbă, împunându-se o lotizare pe boxe, în funcție de vârstă, de starea de întreținere și chiar de comportament, alături de asigurarea frontului de furajare. Odată cu revenirea la starea de întreținerea normală (de reproducător) cantitățile zilnice de furaje concentrate se vor reduce la 1,8-2,5 kg, cu un conținut proteic de cca. 14% P.B. Hrana se va administra sub formă uscată sau umectată, în două tainuri pe zi, suplimentându-se, unde sunt condiții, cu 4-5 kg lucernă pe timp de vară și 3- 4 kg suculente (sfeclă, dovleci), sau 300-500 g făină de lucernă, pe timp de iarnă.

9.3. Alimentația femelelor gestante

Unele particularități ale gestației la toate femelele gestante trebuie să se instituie o hrănire normată sau restricționată, în funcție de dezvoltarea corporală, de vârstă și de faza stării de gestație, cu excepția primelor și ultimelor 1-2 zile, când acestea consumă cantități reduse de furaje. În primul rând, se va urmări refacerea sau revenirea scroafelor după lactația anterioară la condiția de reproducător, în al doilea rând trebuie să se asigure funcțiile vitale și dezvoltarea normală a produșilor de concepție, iar în al trei lea rând se va urmări crearea unor rezerve pentru viitoarea perioadă de lactație. În plus, la scrofițe, o parte din substanțele nutritive vor fi utilizate pentru definitivarea procesului de creștere. În organismul animalului gestant se produc transformări profunde, modificând metabolismul bazal, așa încât acesta este mai mare la sfârșitul gestației cu cca. 43%, față de starea de negestație.În perioada de gestație predomină procesele de asimilație, cumulându-se substanțele de rezervă; scroafele valorificând mult mai bine substanțele nutritive din hrană, datorită efectului anabolic al stării de gestație.

Aceasta se datorește elaborării de către placentă a hormonilor gonadotropi estrogeni și progesteron,care pe lângă acțiunea specifică asupra

gestației, influențează și metabolismul animalului.Hormonii estrogeni, favorizează reținerea apei și a sodiului în organismul mamei, stimulează sinteza proteică și fixarea calciului. Progesteronul influențează metabolismul, favorizând anabolismul proteic, creșterea glicemiei și eliminarea potasiului. În perioada de gestație scroafele își sporesc masa corporală cu 20-22 kg, iar scrofițele cu 34-35 kg față de greutatea la montă. Cantitatea de proteine acumulată este de 1483 g, substanțele minerale însumând 411 g, din care 101 g calciu, 60 g fosfor și 581 mg fier. Paralel cu depunerile de substanțe organice și minerale, la nivelul uterului se dezvoltă și fetușii, aceștia având lungimea de cca. 130 mm la 2 luni, de cca. 220 mm la 3 luni, iar la naștere de cca. 290 mm. Greutatea medie a unui produs de concepție este de cca.1,5 g după prima lună de gestație, de 675 g la 3 luni și de 1327 g la naștere, deci în ultimile 24 de zile se depune un spor aproape egal cu toată perioada de 90 zile de gestație.Din cele prezentate mai sus se constată că atât depunerile în uter cât și dimensiunile de lungime și greutate ale fetușilor sunt deosebit de mari în ultima lună de gestație și foarte mari în ultimile săptămâni.

Alimentația rațională a scroafelor gestante influențează pozitiv și asupra viitoarei producții de lapte, condiția de bază pentru continuarea dezvoltării normale a purceilor pe perioada de sugar. Alimentația abundentă duce la îngrășarea scroafelor, aceasta fiind de asemenea dăunătoare, deoarece pe lângă onidație necorespunzătoare determină și o prolificitate scăzută și chiar o producție redusă de lapte. Subalimentația este de asemenea foarte dăunătoare, care alături de neasigurarea frontului de furajare, pot contribui la neuniformizarea dezvoltării corporale a scroafelor și în final, la reducerea prolificității. Ștrangulările în aprovizionarea cu furaje a scroafelor gestante pot provoca accidente grave, finalizate cu avorturi. Cele mai multe conflicte se ivesc în timpul și cu ocazia furajării animalelor, conflicte care sunt deosebit de periculoase în ultima parte a gestație.

9.4. Alimentația suinelor la îngrășat

Necesarul de energie la suinele supuse îngrășării, variază în func]ie de vârsta și greutatea animalelor, fiind în general mai redus până la greutatea de 60 kg și mai mare în partea a doua a îngrășării. Necesarul mai ridicat, în partea a doua a îngrășării, se justifică prin depunerile de grăsime mai mari în această fază. Astfel, la tineretul suin până la greutatea de 60 kg necesarul mediu zilnic de EM este de 6320 Kcal, iar la cel peste această greutate de 9480 Kcal.

De menționat că, acest necesar energetic ridicat se acoperă prin consumarea de către animal a unor cantități mari de concentrate și mai puțin pe seama sporirii caloricității amestecului, deoarece densitatea energetică ridicată depreciază calitatea carcasei. În general, se urmărește ca în finisarea îngrășării amestecurile de furaje să conțină mai puțină energie pentru a se limita și depunerile de grăsimi în carcasă. Necesarul de proteină este strâns legat de vârsta și greutatea corporală, deoarece în prima fază de creștere - îngrășare predomină dezvoltarea proporțională a țesutului muscular, care se bazează numai pe seama proteinelor din furaje, iar pe măsură ce animalul înaintează în vârstă

nivelul proteic scade proporțional, deoarece și fibrele musculare își definitivează creșterea. Hrana administrată porcilor grași, care conține un nivel proteic mai redus decât necesarul organismului, influențează negativ atât sporul de creștere în greutate cât și consumul specific și calitatea carcasei. Pe de altă parte, excedentul de substanțe proteice constituie o risipă greu de explicat și de suportat, atât de animale cât și de crescător. Desigur, excedentul de proteine se poate transforma în grăsime, însă numai după parcurgerea unor etape intermediare, care angajează organismul la eforturi în plus, iar unitatea de producție la cheltuieli inutile.

Cerințele de hrană necesare pentru întocmirea rețetelor de nutreț combinat vor fi prezentate în cele ce urmează în tabelul 1:

10. Cerinţe de hranăTabelul 1.

Necesar R0-1 R0-2 R0-3 R 0-4 R0-5 R0-6

PB % 20-22 19 15-17 13-15 12 13-15

EM Kcal/kg 3300 3150 3000 3000 3000 3000

M + C 0.8 0.68 0.5 0.42 0.6 0.42

L 1.4 1 0.8 0.7 0.33 0.7

Ca 1.3 1 0.95 0.85 0.8 0.85

P 0.9 0.7 0.6 0.5 0.55 0.5

Cel B 4 4 5 6 7 6

(INRA, 1988)

R-01 - Rețetă nutreț combinat pentru purcei sugari

Valoarea nutritiva a nutretului RON

/kgNUTRET %

3300 20-22 1.4 0.8 4Kcal EM

PB Liz. M+C CB Ca P Kcal EM

PB Liz. M+C CB

3315 9 0.25 0.39 2.5 0.01 0.27 1 porumb 53 1757 4.77 0.13 0.21 1.333256 65 5.04 2.39 6.3 3.5 7 faina de peste 7.21 235 4.69 0.36 0.173185 46 2.91 1.37 9 0.3 0.69 3 srot soia 48 7 223 3.22 0.21 0.1 0.63

1940 37 1.33 1.36 18 0.3 1.41.8 srot floarea

soarelui 11 213 4.07 0.15 0.15 1.982770 35 2.81 1.25 1.3 1 4.5 lapte praf 10 277 3.5 0.28 0.128500 6.2 ulei 5 4254050 4.5 zahar 3 1224250 95.6 78.4 12 L-lizina 0.34 14 0.33 0.275280 58.7 99 12 DL-metionina 0.05 3 0.03 0.05

39 0.5 creta furajera 124 18 1.5 fosfat dicalcic 1.1

0.4sare 0.3

4 premix 1TOTAL 100 3269 20.61 1.4 0.8 3.94

R-02 – Rețetă nutreț combinat pentru purcei înțărcați

Valoarea nutritiva a nutretului RON/kg NUTRET %

3150 19 1 0.68 4Kcal EM

PB Liz. M+C

CB

Ca P Kcal EM

PB Liz. M+C CB Ca

3315 9 0.25 0.39 2.5 0.01 0.27 1 porumb 64.2 2128 5.78 0.16 0.25 1.61 0.012890 9.2 0.35 0.41 5 0.05 0.36 1 orz 4.2 121 0.38 0.01 0.02 0.21 0.013256 65 5.04 2.39 6.3 3.5 7 faina de peste 4.6 150 2.99 0.23 0.11 0.293135 43 2.7 1.27 7 0.3 0.69 3 srot soia 44 23.1 724 9.93 0.62 0.29 1.62 0.078500 6.2 ulei 0.5 43

39 0.5 creta furajera 1 0.39

24 181.5 fosfat

dicalcic 1.1 0.260.4 sare 0.34 premix 1

TOTAL 100 3166 19 1 0.67 3.44 1.03

Valoarea nutritiva a nutretului RON

/kgNUTRET %

3000 15-17 0.8 0.5Kcal EM

PB Liz. M+C CB Ca P Kcal EM

PB Liz. M+C

3315 9 0.25 0.39 2.5 0.01 0.27 1 porumb 73 2420 6.57 0.18 0.28 1.832890 9.2 0.35 0.41 5 0.05 0.36 1 orz 1.84 53 0.17 0.01 0.01 0.093135 43 2.7 1.27 7 0.3 0.69 3 srot soia 44 21 658 9.03 0.56 0.26 1.474250 95.6 78.4 12 L-lizina 0.06 2 0.06 0.05

39 0.5 creta furajera 1.4

24 181.5 fosfat

dicalcic 1.40.4 sare 0.34 premix 1

TOTAL 100 3133 15.83 0.8 0.55 3.39

R-03 – Rețetă nutreț combinat pentru porci grași

Valoarea nutritiva a nutretului RON

/kgNUTRET %

3000 13-15 0.7 0.42 6Kcal EM

PB Liz. M+C

CB Ca P Kcal EM

PB Liz. M+C CB

3315 9 0.25 0.39 2.5 0.01 0.27 1 porumb 68 2254 6.12 0.17 0.26 1.72890 9.2 0.35 0.41 5 0.05 0.36 1 orz 12 347 1.1 0.04 0.05 0.63135 43 2.7 1.27 7 0.3 0.69 3 srot soia 44 8.31 261 3.57 0.22 0.1 0.58

1940 37 1.33 1.36 18 0.3 1.41.8 srot floarea

soarelui 8 155 2.96 0.11 0.11 1.444250 95.6 78.4 12 L-lizina 0.16 7 0.15 0.13

39 0.5 creta furajera 1.6724 18 1.5 fosfat dicalcic 0.56

0.4 sare 0.34 premix 1

TOTAL 100 3024 13.9 0.67 0.52 4.32R-04 – Rețetă nutreț combinat pentru porci grași

R-05 – Rețetă nutreț combinat pentru vieri și scroafe în lactație

Valoarea nutritiva a nutretului RON

/kgNUTRET %

3000 12 0.33 0.6 7Kcal EM

PB Liz. M+C

CB Ca P Kcal EM

PB Liz. M+C CB

3315 9 0.25 0.39 2.5 0.01 0.27 1 porumb 77 2553 6.93 0.19 0.3 1.932890 9.2 0.35 0.41 5 0.05 0.36 1 orz 8.27 239 0.76 0.02 0.03 0.413135 43 2.7 1.27 7 0.3 0.69 3 srot soia 44 3 94 1.29 0.08 0.04 0.21

1940 37 1.33 1.36 18 0.3 1.41.8 srot floarea

soarelui 8 155 2.96 0.1 0.11 1.445280 58.7 99 12 DL-metionina 0.12 6 0.07 0.12

39 0.5 creta furajera 1.3124 18 1.5 fosfat dicalcic 1

0.4 sare 0.34 premix 1

TOTAL 100 3047 12 0.39 0.6 3.99

Valoarea nutritiva a nutretului RON/kg NUTRET %

3000 13-15 0.7 0.42 6Kcal EM

PB Liz. M+C

CB Ca P Kcal EM

PB Liz. M+C

CB

3315 9 0.25 0.39 2.5 0.01 0.271

porumb69.1

4 2292 6.22 0.17 0.26 1.732890 9.2 0.35 0.41 5 0.05 0.36 1 orz 14 405 1.29 0.05 0.06 0.73135 43 2.7 1.27 7 0.3 0.69 3 srot soia 44 9.3 291 4 0.25 0.12 0.65

1940 37 1.33 1.36 18 0.3 1.41.8 srot floarea

soarelui 3.7 72 1.37 0.05 0.05 0.674250 95.6 78.4 12 L-lizina 0.22 9 0.21 0.17

39 0.5 creta furajera 1.54

24 181.5 fosfat

dicalcic 0.80.4 sare 0.34 premix 1

TOTAL 100 3069 13.1 0.7 0.49 3.75

R-06 – Rețetă nutreț combinat pentru scroafe gestante și în așteptare

12. Concluzii

- suinele au o precocitate ridicată, atât la producţia de carne cât şi la reproducţie;

- prolificitatea este deosebită la această specie (8-12 produşi, chiar şi mai mult la rasele specializate);

- gestaţia are o durată foarte mică, 114-115 zile;- suinele au o fecunditate ridicată, diferenţele făcându-se doar în

sistemul de exploatare;- suinele valorifică hrana mai economic decât alte specii, au un

randament la sacrificare ridicat, între 72-82%, valoarea energetică a cărnii este foarte ridicată; - din carcasa unui porc se folosesc atât produsele secundare, cât şi subprodusele.

Bibliografie

• Păsărin B., (2005) - Creşterea suinelor, Edit. Ion Ionescu de la Brad, USAMV Iaşi.

• Pop I.M., Halga P., Teona Avarvarei, Popa V., Bădeliţă C., (2002) - Alimentaţie animală. Edit. Pim, Iaşi.

• Stan T., Păsărin B., (2005) - Creşterea suinelor, Edit. Ion Ionescu de la Brad, USAMV Iaşi.