Upload
larisa-oprescu
View
1.086
Download
9
Tags:
Embed Size (px)
DESCRIPTION
ppoeepoep
Citation preview
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
Facultatea de MANAGEMENT ECONOMIC
Proiect de cercetare pedagogica
“Stresul la studenti “
Prof. Coordonator : Asist. univ. dr. Ramona Richiţeanu-Năstase
Student: Oprescu Elena- Larisa Grupa 141, Seria D Management, Anul II
Bucuresti, 2013
Cuprins
1. Alegerea, definirea temei de cercetare şi trecerea în revistă a literaturii de specialitate
2. Formularea obiectivului şi a ipotezelor cercetării
3. Lotul de subiecţi
4. Variabile
5. Prezentarea instrumentului folosit
6. Procedura de desfăşurare a cercetării
7. Analiza şi interpretarea rezultatelor
8. Concluzii şi discuţii
9. Limite ale cercetării şi direcţii viitoare de analiză
2
DIMENSIUNEA CERCETĂRII: STRESUL LA STUDENŢI
1. Alegerea, definirea temei de cercetare şi trecerea în revistă a literaturii de specialitate
Viaţa noastră de fiecare zi ne supune unei adevărate explozii de trăiri şi stări psihice. Deşi
capacităţile adaptative ale individului sunt deosebit de flexibile, nu totdeauna suntem pregătiţi să facem
faţă, să suportăm sau să rezolvăm cu succes astfel de situaţii fără un efort psihologic de multe ori
exagerat. Activităţile pe care le desfăşurăm ne solicită uneori până la limita epuizării, concomitent cu
reducerea progresivă a timpului necesar refacerii biologice şi psihice.
Termenul de stres apare tot mai des nu numai în publicaţiile ştiinţifice, chiar şi în vocabularul
curent într-o dublă utilizare: una se referă la situaţia stresantă - condiţii dăunătoare, agresive care
asaltează sau ameninţă organismul, presiunile, constrângerile, privaţiunile la care este supus individul;
cealaltă are în vedere starea de stres a organismului - suferinţa, uzura lui, precum şi răspunsurile
psihologice şi fiziologice ale individului la acţiunea agenţilor stresori.
Se spune că o persoană este supusă unui “stres” atunci când este vorba de o suprasolicitare sau
de o situaţie căreia greu îi poate face faţă. Se spune, de asemenea, despre un individ că este “stresat”
atunci când se simte ameninţat, frustrat, incapabil să facă faţă unor solicitări crescute: tensiune
emoţională, nelinişte, insatisfacţie.
Termenul de stres apare pentru prima dată în anul 1946, fiind introdus de americanul de origine
maghiară Hans Selye, care s-a dedicat cu pasiune studiului acestui fenomen. Cu toate reţinerile
manifestate de oamenii de ştiinţă faţă de importanţa stresului în viaţa şi activitatea oamenilor, termenul
s-a răspândit cu rapiditate în vocabularul universal şi s-a instalat dominator în grijile şi obsesiile omului
modern.
Pieron identifică stresul cu agresiunea, cu „acţiunea violentă exercitată asupra organismului de la
şocul electric până la şocul emoţional sau frustrarea acută”.
Schwab şi Pritchard au încercat să facă o „împărţire a situaţiilor psihice stresante care antrenează
manifestări emoţionale neplăcute şi declanşează conduite de evitare sau de rejecţie în comportamentul
exprimat de subiect”. Ei au propus împărţirea în trei clase:
stresul benign, privit ca o tulburare cu durată in timp de la câteva secunde la câteva ore,
stresul moderat, cu efecte ce durează de la câteva ore la câteva zile,
situaţia de stres sever care îşi repercutează efectele asupra mai multor săptămâni, luni,
ani, cum se întâmplă în cazul decesului unei persoane iubite.
3
Ultimele tipuri de situaţii stresante sunt generatoare de tulburări emoţionale intense şi
răspunzătoare de modificări comportamentale caracteristice.
Din multitudinea trăsăturilor psihice care conturează personalitatea, un loc important îl ocupă
acele particularităţi care determină comportamentul individului asupra semenilor săi. Ele au la bază
bagajul natural al calităţilor neuropsihice, modelat în mod permanent de educaţie. Există un grad extrem
de ridicat de asemănare anatomică şi funcţională între indivizi. Pentru un grup care trăieşte în aceleaşi
condiţii socio-culturale există un mare grad de asemănare în sfera trebuinţelor sociale, a experienţei, a
achiziţiilor. De aceea, specificarea anumitor diferenţe individuale va fi făcută ţinându-se seama de
modalităţile generale de răspuns la agenţii stresanţi care dau naştere conflictului, senzaţiei de frustrare
sau ameninţării.
Pentru a putea sesiza care sunt modalităţile de adaptare ale unui individ în diverse situaţii, trebuie
cunoscute mai întâi nu numai condiţiile stresante, dar şi resursele individuale, gradul de autocontrol, de
competenţă.
Trăsăturile stabile ale personalităţii se concretizează în anumite stiluri adaptative. Un grad ridicat
de autocontrol determină o adaptare adecvată varietăţii situaţiilor. Spre exemplu, unii oameni sunt
dominaţi de anumite dispoziţii agresive, alţii de tendinţe defensive. Cercetarea corelaţiilor dintre
diferitele trăsături de personalitate şi conduită în condiţii de stres au pus în evidenţă anumite modalităţi
adaptative caracteristice anumitor tipuri de personalitate. Într-o situaţie stresantă, persoana de gen
masculin este preocupată de lucrurile concrete din lumea reală, este orientat către sarcină, este integrat
în acţiuni directe, practice, este deschis, activ. Este sociabil şi se adaptează mai uşor la situaţia stresantă,
în timp ce persoana de gen feminin, fiind într-o luptă continuă cu sine, preocupată de probleme
intelectuale, este mai vulnerabilă la ameninţare şi eşec, este îngrijorată, intră în stare de tensiune, de
anxietate, tinde să se retragă, să se resemneze.
Flexibilitatea şi rigiditatea sunt alte trăsături de personalitate avute în vedere în situaţiile de stres.
Personalităţile flexibile sunt orientate către realitatea socială şi se află în strânsă legătură cu dinamica
modificărilor. Personalităţile rigide, dimpotrivă, sunt orientate spre ele însele, încrezătoare prea mult în
forţele proprii, nu ţin seama de presiunea celorlalţi, de aceea, rigidul este foarte puţin sensibil la
schimbări, nu acceptă situaţiile neprevăzute.
Situaţiile stresante inevitabile pot determina numeroase trăsături de comportament, ajungându-se
la situaţii de natură patologică. Astfel, persoana în cauză, adoptă cu uşurinţă un comportament impulsiv,
devine uşor dependent de alcool, tutun, narcotice, căzând în crize emoţionale marcate de vulnerabilitatea
accentuată.
4
Individul îşi formează o anumită părere, un anumit sistem de credinţe cu privire la ambianţe, la
ceilalţi oameni, la atitudinea lor faţă de el; încă din copilărie se structurează prin educaţie şi prin
diversele situaţii cu care a avut de-a face, o atitudine de încredere sau neîncredere faţă de ceilalţi.
Cercetările arată că există persoane care consideră că ceilalţi oameni sunt periculoşi, nesinceri, ceea ce le
determină atitudinea lor de neîncredere, pesimism, tendinţa de izolare. În faţa unui astfel de mediu el se
simte vulnerabil, ameninţat, incapabil de a face faţă unor dificultăţi, chiar dacă- obiectiv- are
posibilitatea de a le preîntâmpina.
Alţi indicatori se referă la efectele cognitive care sunt rezultatul acţiunii funcţiilor cognitive
(percepţii, memorie, gândire).
Deteriorarea performanţelor la probele psihologice care se adresează activităţii cognitive este
foarte frecvent întâlnită în stare de stres. Astfel, numeroşi autori semnalează ameliorări semnificative ale
răspunsurilor efectuate în situaţii stresante. Ţinându-se seama de toţi factorii care intră în joc (natura
sarcinii, intensitatea stresului) s-a dovedit că unii indivizi lucrează mai bine în condiţii de tensiune
psihică crescută, alţii- dimpotrivă. Însă, în situaţiile tipic stresante când subiectul nu este pregătit să
răspundă adecvat sarcinilor, apar efectele cognitive cel mai des întâlnite şi concretizate prin: lipsă de
concentrare, incapacitatea de a lua decizii, inhibiţie, blocaj mental.
Alături de efectele cognitive, apar şi efectele fiziologice constând în hiperglicemie,
hipertranspiraţie, valuri de căldură sau friguri, insomnii sau privaţiunea de somn.
Privaţiunea de somn ocupă un loc particular în categoria agenţilor stresori, deoarece intervine
atât în situaţiile excepţionale, dar şi în cele normale cum ar fi perioada de pregătire a unor examene,
concursuri, muncă suplimentară. Efectul stresant al privaţiunii de somn este rareori unic, în numeroase
cazuri el se adaugă acţiunii altor agenţi stresori de ordin psihologic sau fiziologic.
Stresul mai poate influenţa şi capacitatea de muncă prin lipsa de concentrare, conflict la locul de
muncă, productivitate scăzută, insatisfacţie, frecvente accidente profesionale.
Însă se poate transforma stresul negativ în stres pozitiv. Felul în care sunt privite situaţiile de
confruntare zilnice, comportamentele adoptate spre a face faţă stresului şi impunerea unei atitudini
pozitive în asemenea contexte, toate acestea determină debarasarea de obiceiul de a fi stresaţi.
Modele şi teorii ale stresului
Principalele modele explicative care au făcut carieră pe plan stiinţific în descrierea proceselor
implicate în stres sunt:
Modelul explicativ şi Teoria răspunsului
Teoria răspunsului la stimul atribuită în special endocrinologului H. Selye, pleacă de la
conceptul de adaptare şi în special de la ideile lui Claude Bernard, care afirmă că secretul
5
independenţei organismului în raport cu mediul constă în menţinerea constantă a condiţiilor interne -
proces denumit homeostază.
Modelul cauzal şi teoria stimulilor
R. Holmes şi T. Rahe, doi cercetători ai marinei americane, consideră că stresul este o
caracteristică a mediului. Conform teoriei stimulilor organismul are o capacitate înnăscută, un fel de
coeficient de toleranţă de a face faţă unor factori potenţial dăunători din mediu.
Modelul interacţional şi teoria tranzacţională
Teoria cognitivă a interacţiunii individ-mediu (R.S. Lazarus, J.E. McGrath, French,
Cobb) defineşte stresul ca fiind un dezechilibru intens, perceput de către subiect, dintre cerinţele
impuse organismului şi capacitatea sa de răspuns. În urma conceptualizării acestei teorii s-a lansat
termenul de coping pentru a explica dinamica interacţiunii dintre agenţii stresori şi individ şi anume
modalităţi prin care individul reuşeşte să se adapteze.
Principalele circumstanţe de apariţie a stresului psihic prin interacţiunea agenţilor stresori cu particularităţile psiho-fizice ale subiectului:
După S.B. Selles, acestea sunt următoarele: circumstanţe care surprind individul nepregătit
pentru a le face faţă, miza fiind foarte mare, un răspuns favorabil având consecinţe importante pentru
individ, eşecul in schimb având un efect nociv, accentuând şi mai mult stresul psihic şi gradul de
angajare al individului.
În viziunea lui Kaplan şi French care au elaborat teoria cognitivă a stresului psihic, „la baza
stresului psihic există o neconcordanţă între resursele, abilităţile, capacităţile individului, ale
subiectului şi cerinţele, necesităţile impuse acestuia”.
R.S. Lazarus se referă la „caracterul subiectiv al perceperii de către individ a unor solicitări,
evaluate de el ca depăşindu-şi posibilităţile”, deci stresul apare când există un dezechilibru între
solicitările obiective ale organismului şi posibilităţile pe care subiectul consideră că le are spre a le face
faţă.
J.E. McGrath introduce în rândul situaţiilor stresante pe lângă cele de suprasolicitare, pe cele de
subsolicitare. Subsolicitarea stresează pe individ. Stresul de subsolicitare generează deprivare senzorială
cu monotonie, lipsă de informaţie sau lipsă de activitate cu izolare profesională. O formă mai subtilă dar
mult mai nocivă o constituie situaţiile de subsolicitare emoţională prin insatisfacerea unor cerinţe sociale
cum ar fi nevoia de autoafirmare.
6
Alţi agenţi stresanţi amintiţi de autor sunt agenţii psihici care asigură raportarea situaţiei la
posibilităţile actuale sau viitoare ale individului. Acest proces are un ecou afectiv, ceea ce face ca agenţii
să fie studiaţi în cadrul domeniului clinic.
2. Formularea obiectivului şi a ipotezelor cercetării
Obiectivul prezentei cercetări a constat în investigarea stresului indus de calitatea de student.
M-a interesat astfel să aflu în ce măsură stresul la studenţi diferă de o serie de variabile precum
genul,facultatea (de stat, privată), anul de studiu.
Ipoteza generală
Există o influenţă a variabilelor gen, tipul de facultate/învăţământ (de stat, particulară), anul de
studiu asupra stresului indus studenţilor.
Ipoteza specifică 1
Există diferenţe în funcţie de gen în ceea ce priveşte nivelul de stres al studenţilor.
Ipoteza specifică 2
Nivelul de stres al studenţilor din învăţământul de stat va fi mai ridicat decât al studenţilor din
învăţământul privat.
Ipoteza specifică 3
Studenţii din anul III au un nivel al stresului mai mare faţă de studenţii din anii I şi II.
3. Lotul de subiecţi
Eşantionarea a fost pseudo-aleatoare (haphazard sau de convenienţă) pentru că au fost utilizaţi
subiecţii „disponibili” din populaţia de studenţi, Iaşi.
Lotul de studenţi a cuprins un număr de 50 de studenţi dintre care 25 de la facultate de stat, 25 de
la facultate privată. În ceea ce priveşte genul subiecţilor, 23 sunt de gen masculin, iar 27 de gen feminin.
Pentru evidenţierea diferenţelor existente în ceea ce priveşte nivelul de stres perceput la studenţi
din ani diferiţi de studiu, chestionarele au fost aplicate, după cum urmează: anul I – 17 studenţi, anul II –
16 studenţi, anul III – 17 studenţi.
4. Variabile
Variabila dependentă:
7
Stresul perceput
Variabilele independente:
Genul subiecţilor (masculin, feminin);
Tipul de învăţământ (de stat, privat);
Anul de studiu (anul I, anul II, anul III).
5. Prezentarea instrumentului folosit
Pentru măsurarea stresului perceput de studenţi s-a folosit metoda chestionarului, instrumentul de
lucru (chestionarul) fiind realizat de către mine.
Chestionarul are un număr de 10 itemi, care constau în afirmaţii la adresa cărora respondenţii sunt
rugaţi să indice gradul de acord sau dezacord (pe o scală în 5 trepte), distribuiţi astfel: dimensiunea de
epuizare emoţională are 4, de personalizarea are 4, ineficienţa are 2.
Din totalul de 10 itemi, 2 sunt inversaţi: itemii 3 şi 9. Aceştia se scorează invers (valoarea 1
aleasă de subiect va fi considerată 5, 2 - 4, 3 - 3, 4 - 2, 5 - 1).
Exemplu de item:
Mă simt epuizat emoţional după ce mă întorc de la facultate :
1 2 3 4 5
în foarte în mică în masură în mare în foarte mică masură masură medie masură mare masură
Exemplu de item inversat:
Mă simt în formă după o zi solicitantă la facultate.
1 2 3 4 5
în foarte în mică în masură în mare în foarte mică masură masură medie masură mare masură
Măsurarea se face pe o scală de la 1 la 5, unde:
„1 = în foarte mică măsură”
„2 = în mică măsură”
„3 = în măsură medie”
„4 = în mare măsură”
„5 = în foarte mare măsură”
8
6. Procedura de desfăşurare a cercetării
Cercetarea s-a desfăşurat prin aplicarea de chestionare studenţilor din anul I, II, III, de la facultăţi
de stat şi particulare. Studenţii de la facultatea de stat au fost selectaţi de la ASE Bucuresti, Politehnica
si Universitatea Bucuresti. Cei de la facultatea particulară au fost de la Universitatea Romano-
Americana, Univ. Spiru Haret, Bucuresti.
7. Analiza şi interpretarea rezultatelor
Ipoteza nr. 1 susţine că: Există diferenţe în funcţie de gen în ceea ce priveşte nivelul de stres al
studenţilor.
Pentru testarea acestei ipoteze s-a aplicat Testul T pentru două eşantioane independente
Variabila independentă a fost considerată „ gen”- cu două nivele: masculin şi feminin şi variabila
dependentă „stresul perceput”.
Group Statistics
23 25,1304 3,9463 ,8229
27 29,5185 6,0661 1,1674
GENmasculin
feminin
STRESPERN Mean Std. Deviation
Std. ErrorMean
Independent Samples Test
5,886 ,019 -2,972 48 ,005 -4,3881 1,4763 -7,3564 -1,4197
-3,072 45,097 ,004 -4,3881 1,4283 -7,2646 -1,5116
Equal variancesassumed
Equal variancesnot assumed
STRESPERF Sig.
Levene's Test forEquality of Variances
t df Sig. (2-tailed)Mean
DifferenceStd. ErrorDifference Lower Upper
95% ConfidenceInterval of the
Difference
t-test for Equality of Means
Prezentarea rezultatelor
În scopul verificării dacă stresul perceput la studenţi diferă în funcţie de genul acestora am
aplicat testul T pentru eşantioane independente. Conform rezultatelor obţinute există diferenţe
9
semnificative în funcţie de gen în ceea ce priveşte stresul perceput la studenţi [ t (48) = 2,97, p< 0,05].
Astfel studenţi de gen feminin prezintă un nivel mai ridicat al stresului perceput faţă de studenţii de gen
masculin.
Ipoteza formulată a fost astfel confirmată.
Ipoteza nr. 2 susţine că: Nivelul de stres al studenţilor din învăţământul de stat va fi mai ridicat decât al
studenţilor din învăţământul privat.
Pentru testarea acestei ipoteze s-a aplicat Testul T pentru două eşantioane independente.
Variabila independentă a fost considerată „ tipul de învăţământ”- cu două nivele: de stat şi
particular şi variabila dependentă „stresul perceput”.
Group Statistics
25 28,0400 6,2215 1,2443
25 26,9600 4,9790 ,9958
TIPINVde stat
particular
STRESPERN Mean Std. Deviation
Std. ErrorMean
Independent Samples Test
,519 ,475 ,678 48 ,501 1,0800 1,5937 -2,1243 4,2843
,678 45,800 ,501 1,0800 1,5937 -2,1283 4,2883
Equal variancesassumed
Equal variancesnot assumed
STRESPERF Sig.
Levene's Test forEquality of Variances
t df Sig. (2-tailed)Mean
DifferenceStd. ErrorDifference Lower Upper
95% ConfidenceInterval of the
Difference
t-test for Equality of Means
În scopul verificării dacă stresul perceput la studenţi diferă în funcţie de tipul de învăţământ am
aplicat testul t pentru eşantioane independente, p > 0,05 ceea ce înseamnă că datele sunt nesemnificative
din punct de vedere statistic.
Ipoteza formulată este infirmată.
Ipoteza nr. 3 susţine că: Studenţii din anul III au un nivel al stresului mai mare faţă de studenţii
din anii I şi II.
Pentru testarea acestei ipoteze s-a aplicat One – Way ANOVA
Variabila independentă a fost considerată anul de studiu cu trei nivele – anul I, II, III şi variabila
dependentă „stresul perceput”.
10
ANOVA
STRESPER
70,618 2 35,309 1,131 ,331
1467,882 47 31,232
1538,500 49
Between Groups
Within Groups
Total
Sum ofSquares df Mean Square F Sig.
Multiple Comparisons
Dependent Variable: STRESPER
Bonferroni
-1,4412 1,9466 1,000 -6,2739 3,3916
-2,8824 1,9168 ,418 -7,6413 1,8766
1,4412 1,9466 1,000 -3,3916 6,2739
-1,4412 1,9466 1,000 -6,2739 3,3916
2,8824 1,9168 ,418 -1,8766 7,6413
1,4412 1,9466 1,000 -3,3916 6,2739
(J) ANSTUDIUanul2
anul3
anul1
anul3
anul1
anul2
(I) ANSTUDIUanul1
anul2
anul3
MeanDifference
(I-J) Std. Error Sig. Lower Bound Upper Bound
95% Confidence Interval
În scopul verificării dacă stresul perceput la studenţi diferă în funcţie de anul de studiu am aplicat
One – Way ANOVA, p > 0,05 ceea ce înseamnă că datele sunt nesemnificative din punct de vedere
statistic.
Ipoteza formulată este infirmată.
8. Concluzii şi discuţii
Stresul este perceput ca boală a secolului şi de aceea este interesant a se efectua cercetări care să
constate în ce măsură pot anumiţi factori influenţa nivelul stresului. În acest sens factorii avuţi în vedere,
cum ar fi genul, tipul de învăţământ şi anul de studiu au generat formularea unor concluzii care nu pot
totuşi a fi considerate pertinente, având în vedere dimensiunea la care s-a desfăşurat cercetarea.
În urma cercetării efectuate s- a constatat că variabila gen influenţează variabila stres perceput, în
sensul că persoanele de gen feminin manifestă un nivel mai ridicat al stresului comparativ cu cele de gen
masculin. De altfel, în literatura de specialitate se susţine faptul că persoanele de gen feminin prin
structura personalităţii pe care o prezintă sunt mai predispuse la receptarea factorilor de stres cu mai
multă uşurinţă faţă de cele de gen masculin.
Se poate spune că variabila „gen” influenţează variabila „ stresul perceput”. Persoanele de gen
feminin, studentele au preferinţă pentru sarcini simple, uşoare, bine definite, pentru situaţii structurate,
11
în care regulile sau normele au un rol important, nu implică riscuri, preferinţă pentru stabilitate şi o
încredere mică în forţele proprii, în valoare proprie şi în capacitatea de a face faţă situaţiilor dificile,
provocatoare sau stresante. Siguranţa are o valoare deosebită pentru studente iar opusul acesteia le
provoacă teamă, disconfort şi de aceea manifestă o toleranţă scăzută la stres.
Cu toate că tendinţa generală ar fi aceea de a crede că studenţii din facultăţile de stat sunt mult
suprasolicitaţi şi depăşiţi uneori de situaţie ceea ce ar induce stare de stres faţă de cei din facultăţile
private, cercetarea efectuată nu confirmă acest lucru.
Având în vedere faptul că studenţii din anul III au de elaborat lucrarea de licenţa, de susţinut
examene s-ar putea considera că apare supraîncărcarea în sarcină ceea ce ar putea genera o toleranţă
scăzută la frustrare, implicit un nivel ridicat al stresului, dar acest lucru nu se confirmă şi prin cercetarea
efectuată.
Concluzionând putem afirma că doar variabila gen influenţează stresul perceput la studenţi, în
sensul precizat anterior, iar variabilele tipul de învăţământ şi anul de studiu nu influenţează nivelul de
stres al studenţilor.
9. Limite ale cercetării şi direcţii viitoare de analiză
Ca o primă limită a cercetării putem defini numărul redus de subiecţi. De asemenea trebuie să
mai avem în vedere şi aspectele referitoare la: baza teoretică, experienţă, perioadă de documentate,
efectuarea pretestării, corectarea erorilor care apar în această fază, timpul avut la dispoziţie pentru
realizarea cercetării, toate acestea constituindu-se în puncte slabe ale cercetării realizate.
De fapt nu putem considera că ceea ce am realizat noi este o cercetare propriu –zisă, ci se
constituie mai bine zis ca cercetare-exerciţiu.
Direcţiile viitoare ale cercetării ar putea să includă o extrapolare a dimensiunii cercetate şi la
cadrele didactice sau alte categorii profesionale. De asemenea pot fi luate în considerare şi alte variabile,
cum ar fi: mediul de provenienţă, vârsta, student – salariat, etc.
12