PROIECT DE SEMESTRU

PSIHOLOGIA PERSONALITĂȚII

AN 2 ZI 2016

Dobre Hermina Victoria

Behaviorismul reprezintă una dintre orientările psihologiei contemporane, care vizează în mod explicit importanța comportamentului în descrierea personalității, bazată pe studierea variabilelor externe manipulate de determinanți situaționali precum mediul. Astfel, conform prismei teoretice behavioriste comportamentul celor doi tineri, Vlad și Sofia, va fi analizat din punctul de vedere al caracteristicii observabile, cu scopul de a identifica influența acțiunii mediului proxim. Ambii prezintă un comportament format în urma procedelui de învățare,apelându-se la modelare și conservare a felului în care aceștia acționează, acestea având în vedere drept consecință adaptarea.

Modul în care Vlad se comportă evidențează rezultatul mediului familial în care a crescut, deoarece în timp ce unele comportamente care se manifestau prin performanța individuală erau promovate de către părinți, altele erau dezaprobate, precum atașamentul. Pe de altă parte, Sofia a fost învățată prin observarea comportamentului surorii ei, promovat de părinți și cei din jur, dorind să-l imite pentru a obține aprecierea celorlalți. Capacitatea celor doi de a învăța din experiență presupune un anumit grad de flexibilitate în conduita acestora.

Selecționarea comportamentului adecvat conform familiei și al societății este determinată de condiționarea operantă, concept propus de Burrhus Frederick Skinner (1904-1990) și explicat ca fiind asocierea, conexiunea răspunsurilor ca unitate structurală de bază cu anumite rezultate ce sporesc frecvența comportamentului (întăriri) și reduc rata acestuia (pedeapsa) sau îl elimină ( extincția).

Aplicând aceste noțiuni, părinții lui Vlad utilizau întărirea negativă, aceasta presupunând “orice stimul a cărui retragere accentuează un comportament” (Skinner,1953a). Întărirea negativă se regăsește în cazul încurajării dezvoltării personale pe planul performanței, întrucat în caz contrar singura sursă de apreciere pentru părinți ar disparea, încercându-se astfel evitarea lipsei de răspuns al acestora față de comportamentul lui Vlad (acesta este doar focusat pe carieră drept consecință). Totodată, respingerile și dezaprobările sociale ale părinților aveau rol în a reduce manifestarea unui comportament indezirabil, însă care conform condiționării clasice acesta devine un stimul condiționat asociat cu unul necondiționat și anume pedeapsa ce are drept reflex condiționat reacțiile psihologice precum anxietatea și vinovăția. Ca rezultat, Vlad respinge interacțiunile umane, își ascunde orice semn de distres și se îndepărtează de cei prea apropiați pentru a nu fi ignorat și respins.

Sofia pe de altă parte, dorește ca răspuns aprecierea celor din jur, nevoia de validare socială, luând drept model de învățare a contingențelor încurajările părinților ca întărire pozitivă și recompensarea socială precum lauda ce o primește sora sa ca observație a modalităților “corecte” de comportament. Întărirea indirectă este posibilă, precum Skinner susține că anumite comportamente pot fi imitate fărăa fi întărite direct (Skinner, 1990) cu condiția întăririi repetate (ex. implicarea în proiecte multiple pentru obținerea recompenselor sociale, aprecierea bărbaților cu care se intâlnește în diferite contexte). De aceea, cu ajutorul generalizării imitația preia calitățile unei întăriri: “În timp ce inițial copilul primește întăriri ca urmare a imitării unor răspunsuri specifice, ulterior a imita în general devine o întărire [...], comportamentele noi pot fi dobândite prin procesul aproximării succesive sau prin dezvoltarea unui repertoriu imitativ generalizat” (Opre A., 2006).

În urma relativei evaluări funcționale a celor doi tineri, prin identificarea comportamentului țintă și cauzele declanșării acestora (antedecente, consecințe), strategiile de optimizare a conduitei acestora pot fi regăsite printr-un anumit program de întăriri care au rolul de a stabiliza comportamentul dorit.

În cazul lui Vlad, o strategie optimă ar putea fi o combinație dintre programul de întărire continuă (Î.C) și cea partială(Î.P), avantajul fiind acela că tehnica comportamentală se învață rapid, însă conduita este mai rezistentă la extincție. De exemplu, tehnica shaping l-ar putea ajuta pe Vlad în a fi mai sociabil, fiind intărit pozitiv prin laude, acceptare la început de toti prietenii din anturajul său, să-și exprime opinia și să fie apreciat de fiecare dată când realizează acest lucru. Dupa care, răspunsurile dezirate sunt întărite din ce in ce mai puțin, pe măsura ce Vlad reușește să socializeze tot mai mult.

O strategie optimă de modificare a comportamentului Sofiei ar putea fi programul de întărire la un interval variabil(IV), deoarece ar corecta modul ei de a se aștepta la recompense sociale imediate. Pentru a învăța să tolereze amânarea gratificării, ea trebuie întărită doar dupa o scurtă perioada de amânare, dupa care intervalul de timp poate fi crescut treptat.

Atât pentru Vlad, cât și pentru Sofia o strategie validată consistă în întărirea pozitivă a unui comportament adiacent care are aceeasi funcție cu cel tință, având ca scop înlocuirea celui mai puțin dezirabil cu unul mai adecvat, dar care are aceeași semnificație.

Problemelele semnificative care reies din această relație de cuplu sunt lipsa de comunicare și de responsabilitate. Un mod prin care pot fi rezolvate

aceste probleme s-ar putea baza de exemplu pe economia de schimb centrate pe cartonașe din care partea aplicativă să releve cunoașterea și autocunoașterea, cât și activități ce sporesc nivelul de responsabilitate al fiecăruia.Cooperarea sau non-cooperarea poate fi întărită pozitiv, respectiv negativ. O altă strategie folositoare de optimizare a problemelor din relația de cuplu ar fi încurajarea acelui comportament care aduce beneficiu unuia dintre ei, de exemplu un zâmbet ca răspuns al afecțiunii etc.

Bibliografie

Opre, A. (2006) , “Personalitatea în abordarea behavioristă”, În A. Opre & S. Boroș, “Personalitatea în abordările psihologiei contemporane, Ed. ASCR, Cluj Napoca

Opre, A. (2006), “Perspectiva comportamentală asupra personalității”, În A. Opre, “Introducere în teoriile personalitații”, Ed. ASCR, Cluj Napoca

Schaffer, H. Rudolph (2010) : “Introducere în psihologia copilului”, În “ Dezvoltarea emoțională”, trad: Thea Ionescu, Ed. ASCR, Cluj Napoca

Atkinson & Hilgard’s Introduction to Psychology (2003), Fourteenth Edition, Ediția în limba română (2005), “Psihologia Comportamentală” (pag. 676-679) EDITURA TEHNICĂ S.A, București