Vipera cu cornVipera ammodytes

•Morfologie•Ecologie•Biologie şi etologie•Factori de ameninţare•Conservare

Morfologie În general viperele au o lungime de la 20 de cm și pot

ajunge pânã la 2.5 m. Corpul șarpelui este lãțit, având frecvent un desen ce

seamãnã cu litera „V” pe cap, care are o formã triunghiularã.

Spre deosebire de năpârcă au corpul acoperit cu solzi mici.

Toate speciile din cadrul familiei sunt veninoase, veninul fiind produs de o glandă cu venin, otrava fiind injectată victimei prin doi dinți lungi situați pe maxilarul superior, fiind prevăzuți cu un canal.

Ecologie

Această specie este întâlnită de obicei în zonele stâncoase  dar se întâlneşte şi în apropierea apelor şi în pădurile de foioase.

Se urcă cu uşurinţă pe ramurile inferioare ale copacilor - în special pentru a se încălzi.

Aceasta apare în primele ore ale dimineţii  pe stâncile cu expunere estică pentru a se încălzi motiv pentru care dimineaţa nu este foarte activă. După-amiaza se ascunde sub pietre sau în frunziş.

La noi, este un element montan obişnuit; poate ajunge până la 2000m altitudine; peste fiind  rar întâlnită.

În regiunile de deal se întâlneşte în mod excepţional în zona Devei. 

Biologie şi etologie Primăvara este perioada propice

împerecherii, perioada în care masculii devin foarte agresivi, luptându-se unul cu altul până la epuizare.

În lunile august-septembrie femelele dau naştere unui număr de 5 până la 10 pui.

Hrana preferată este alcătuită din rozătoare mici şi şopârle.

Iarna viperele hibernează în excavaţii subterane, cel mai adesea în grupuri de peste 100 de indivizi. 

Factori de amenintar

e

Braconajul

Colectarea in scopul producerii de venin

Comercializari ilegale

Distrugerea habitatelor

Conservare conştientizarea localnicilor, în zonele unde

trăieşte viperă cu corn stabilirea de măsuri compensatorii pentru ciobanii

ale căror oi sunt ucise de muşcătura de viperă, pentru a nu mai avea motiv de a le distruge

declararea habitatelor care au condiţii optime pentru menţinerea celor două subspecii, că arii protejate

urmărirea şi acţionarea în justiţie a celor care se ocupă de comerţul ilegal cu vipere şi a celor care deja au crescătorii ilegale

Gândacul de scoarță al molidului

Ips typographus

MorfologieAdulţii ajung la mapuritate între 4.0-5.5 mm, cilindrici şi robuşti, de culoare neagră sau brun negricioasă.Ouăle sunt de culoare galben-albicioasa.Larvă este albă şi fără picioruşe, deasemenea pupa este tot albă.Antenele şi picioarele sunt galbene

Biologie şi etologie Este o insectă poligamă; la un mascul sunt 2-3 femele.  Camera nupţială este roasa în grosimea scoarţei, fiind vizibilă şi

pe fata internă a acesteia.  Galeriile mama sunt în număr de 2-3 se imprima pe lemn numai

pe sortimentele mici; sunt la început uşor arcuite, apoi verticale şi opuse, au 6-15 cm lungime, iar în lungul lor sunt depuse 20-100 de ouă, în firide mici, distanţate, vizibile cu ochiul liber.

Este specia cea mai răspândită şi mai vătămătoare, care pe lângă molid ataca şi alte specii de răşinoase (pinii şi laricele). Insecta se localizează pe sortimente groase, zona cea mai intens atacata fiind prima porţiune sub coroana arborelui.

Insectele atacă arborii parţial debilitaţi. Aceştia nu mai secretă răşină ca să înece gândacii şi ajung să se usuce.

Odată invadaţi de aceste insecte, mulţi brazi ajung să se usuce, iar silvicultorii nu au altă soluţie decât să îi taie.

Vă mulţumesc pentru atenţie !

Proiect realizat de:Bulugu Traian-

LucianCiotu DomnicaBodnari Valentina