Upload
marianbv88
View
218
Download
1
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Licenta Kart
Citation preview
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV
KARTING
-2011-
CUPRINS
INTRODUCERE……………………………………………………………………………….........3
Capitolul I. Părţile componente ale unui kart…………………………………………...........5
1.1. Şasiul……………………………………………………………………............5
1.2. Paraşocuri………………………………………………………………............8
1.3. Podeaua……………………………………………………………….............10
1.4. Caroseriile………………………………………………………………..........10
1.5. Transmisia………………………………………………………………..........13
1.6. Apărătoatrea de lanţ………………………………………………….............13
1.7. Suspensia……………………………………………………………..............13
1.8. Frânele……………………………………………………………………........13
1.9. Direcţia……………………………………………………………………........14
1.10. Scaunul………………………………………………………………….........14
1.11. Pedalele………………………………………………………………...........14
1.12. Acceleraţia……………………………………………………………...........15
1.13. Motorul…………………………………………………………………..........15
1.14. Eşapamentul…………………………………………………………............17
1.15. Roţi: jante şi anvelope………………………………………………............18
Capitolul II. Regulamentul circuitelor de karting…………………………………...............21
2.1. Concepţia circuitelor………………………………………………….............21
2.2. Măsuri de securitate pentru circuite……………………………..................27
2.3. Construcţii şi instalaţii aparţinând circuitului……………………….............29
Capitolul III. Reguli şi măsuri de securitate generală privind piloţii…………….............30
3.1. Securitate generală………………………………………………..................30
3.2. Securitatea echipamentelor……………………………………....................32
3.3. Servicii de prim ajutor……………………………………………..................33
3.4. Servicii medicale……………………………...............................................33
CONCLUZII…………………………………………………………………………………………34
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………............35
2
INTRODUCERE
Istoria kartingului începe în august 1956 când californianul Art Ingels asambla
câteva ţevi realizând un şasiu pe care îl echipa cu un motor în 2 timpi de la o motocositoare
şi inventând astfel ceea ce numim de atunci KART. Art Ingels este considerat `tatăl
kartingului` şi nu işi imagina în acea vreme că invenţia lui va deveni obiectul principal al
celui mai popular sport cu motor, practicat de milioane de oameni de toate vârstele. `Febra`
kartingului s-a răspândit rapid pe tot teritoriul Statelor Unite ale Americii înainte de a ajunge
în Europa.
După 3 ani de la `botezul` kartului, în USA existau deja 300 de producători de kart-
uri, şi kartingul devine o ramură sportivă, a cărei debut fulminant nu poate fi atribuit altui
sport. În Franţa de exemplu, prima competiţie are loc la Argenteuil în decembrie 1959, iar în
1961 federaţia franceză de specialitate a eliberat aproape 13.000 de licenţe pentru piloţii
"prinşi de febra kartingului". În 1960 structurile federale se reunesc şi stabilesc primele
regulamente, iar în 1962, FIA ( Federaţia Internaţională de Automobilism ) crează CIK
( Comisia Internaţională de Karting ).
Doar din anii '70 kartingul a devenit o adevărată şcoală de pilotaj pentru cei ce urmau
să fie virtuozii circuitelor de viteză. Piloţi ca Ayrton Senna, Alain Prost, Ricardo Patrese sau
Michael Schumacher sunt doar câţiva dintre cei care se mândresc că debutul lor în
sporturile cu motor a fost în karting. Astăzi campionatul mondial este un adevărat
`spectacol` al cărui protagonişti sunt producătorii de material sportiv şi candidaţii pentru
cariera de profesionişti în motorsport, dar kartingul nu se limitează doar la nivel de top. În
toată lumea sunt organizate concursuri regionale şi naţionale la care pot participa toţi
iubitorii sporturilor cu motor, kartingul fiind cel mai la îndemână şi de departe cel mai sigur
dintre acestea. Majoritatea dintre practicanţii kartingului beneficiază azi de circuite indoor
sau outdoor, unde copil, tânăr sau bunic fiind te poţi bucura de senzaţiille unice ce le oferă
acest sport. Pentru oricine, pilot consacrat sau pentru cei ce conduc un kart o singură dată
în viaţa lor, senzaţia extraordinară care o trăiesc este aceea de a simţi foarte aproape
părţile mecanice în mişcare şi a face corp comun cu kartul.
3
Toate astea sunt adevărate de 54 de ani încoace şi continuă să fie. În figurile 1 şi doi
sunt prezentate primele tipuri de karturi.
Fig. 1 Primul prototip de kart
Fig. 2. Cursă de karting
4
CAPITOLUL I. PĂRŢILE COMPONENTE ALE UNUI KART
Kartul este un autovehicul terestru cu sau fără caroserie, cu 4 roţi nealiniate aflate
permanent în contact cu solul, 2 roţi fiind directoare şi 2 motrice.
Părţile principale sunt: şasiul (împreună cu caroseria), roţile şi motorul.
Fig. 3 Modelul unui kart
1.1. Şasiul
Fig. 4 Şasiul unui kart
1.1.1. Descrierea părţilor componente
Este compus din:
a) rama-cadru
b) părţi principale ale şasiului
5
c) părţi auxiliare: pentru a îndeplini condiţiile de rezistenţă şi de securitate a kartului
şi pilotului, ţevile şi profilele (părţile auxiliare) pot fi demontabile, fără a prezenta un risc
pentru securitatea kartului, a pilotului sau a celorlalţi piloţi.
a) Rama – cadru
Funcţie:
-Constitue elementul portant principal al kartului
-Este o conexiune rigidă între părţile principale şi piesele auxiliare
-Aduce rezistenţa necesară pentru solicitările apărute în timpul utilizării.
Descriere: constitue elementul portant principal al kartului şi trebuie să aibă
rezistenţa necesară pentru solicitările apărute în timpul utilizării.
Cerinţe:
-Construcţie tubulară cilindrică de oţel magnetic cu structură monolitică (sudată sau alămită)
nedemontabilă.
-Fără articulaţii (cu 1,2 sau3 axe)
-Flexibilitatea ramei corespunde limitei de elasticitate a construcţiei tubulare.
Material: oţel de construcţie sau oţel de construcţie aliat magnetic.
b) Părţi principale ale şasiului:
Funcţie: transmiterea forţei de tracţiune la ramă-cadru numai prin intermediul roţilor.
Descriere: toate piesele transmiţînd forţa de tracţiune la ramă-cadru prin intermediul
anvelpelor
-jenţi cu suport
-ax spate
-fuzetă
-pivot
-suporţi ax faţa/spate
-piese de legătură faţă/spate dacă există
Cerinţe: toate părţile principale ale şasiului trebuie să fie fixate rigid unele de altele şi
de acesta. Este necesară o construcţie rigidă fără articulaţii mobile (cu 1,2 sau3 axe).
Conexiunile articulate sunt permise la fuzetă şi la direcţie. Dispozitivele de amortizare
hidraulice, pneumatice şi mecanice sunt interzise. Axul de spate poate avea un diametru
maxim de 50 mm şi o grosime minimă a peretelui de 1,9 mm în orice punct.
6
Pentru categoriile Superkart axul de spate va avea un diametru exterior maximum de
40 mm şi o grosime a peretelui de 2,5 mm.
c) Piesele auxiliare ale şasiului
Funcţie: În afara pieselor principale, toate elementele care contribuie la buna
funcţionare a kartului şi oricare dispozitiv auxiliar dacă acesta este în conformitate cu
regulamentul. Nu trebuie să transmită forţa de tracţiune de la ramă-cadru la pistă.
Descriere: suporţii frânelor, motorului, eşapamentului, direcţiei, scaunului, pedalelor,
paraşocului şi a amortizorului de zgomot de la admisie:
-lestul
-toate dispozitivele şi articulaţiile
-toate plăcile şi arcurile
-alte puncte de fixare
-ţevi şi secţiuni de ranforsare
-frâne,discuri de frână etc.
Cerinţe: piesele auxiliare trebuie fixate solid. Sunt admise şi legături elastice. Toate
elementele ce contribuie la buna funcţionare a kartului trebuie să fie în conformitate cu
regulamentul. Ele trebuie montate astfel încât să nu se desprindă în timpul cursei.
1.1.2. Dimensiuni şi greutăţi
7
Fig. 5 Dimensiunile şasiului unui kart
a) Specificaţii tehnice:
Ampatament: - minimum 101 cm (106 pentru Superkart)
- maximum 127 cm
Ecartament: - cel puţin 2/3 din ampatamentul folosit
Lungime totală: - 182 cm maximum fără carenaj frontal (excepţie- circuite lungi 210
cm. max.).
Lăţime maximă: - 140 cm. (136 cm. la clasa ICA/J)
Înălţime: - 65 cm. de la sol (fără scaun)
Nici un element al kartului, nu poate depăşi patrulaterul format de carena faţă
paraşocul spate şi roţi.
Greutăţi: greutăţile indicate sunt minime absolute care pot fi controlate în orice
moment al concursului, pilotul fiind echipat normal pentru start (cască, ochelari, mănuşi şi
ghete). Orice infracţiune constatată în timpul unui control, în timpul sau la sfîrşitul unei
manşe, atrage eliminarea pilotului şi/sau concurentului din manşa, antrenamentele
cronometrate sau faza finală în cauză.
Lestul: este permisă utilizarea lestului (lesturilor) pentru aducerea kartului în
parametri de greutate, cu condiţia ca acestea să fie din material solid şi fixate pe şasiu sau
scaun prin înşurubare cu minimum două şuruburi cu piuliţă cu diametrul minim 6 mm.
1.2. Paraşocuri (bare de protecţie)
Sunt protecţii obligatorii frontale, posterioare şi laterale din oţel magnetic.
Pentru toate categoriile cu excepţia Superkartului ele trebuie să fie omologate împreună cu
caroseria.
1.2.1. Paraşoc faţă
a) Circuite scurte
* Paraşocul faţă trebuie să fie alcătuit din minim 2 elemente.
8
* Paraşocul e construit dintr-o ţeavă superioară cu diametrul exterior de 16 mm şi o ţeavă
inferioară de 20 mm legate între ele ambele din oţel.
* Cele 2 elemente trebuie să fie independente de fixarea pedalelor.
* El va permite, în mod obligatoriu fixarea carenajului frontal omologat.
* Trebuie să fie fixat de şasiu în 4 puncte.
* Zona liberă între prinderi minim 350 mm.
* Lăţimea barei inferioare (drepte) 300 mm minim în raport cu axa longitudinală a kartului.
* Fixările bării inferioare trebuie să fie paralele (în cele 2 planuri orizontal şi vertical) cu axa
şasiului şi să permită o încastrare (sistem de fixare cu şasiul) de 50 mm de paraşoc; ele
trebuie să fie distanate 450 mm şi centrate în raport cu axa longitudinală a kartului la o
înălţime de 90+/- 20 mm de sol.
* Lăţimea barei superioare (drepte) 400 mm în raport cu axa longitudinală a kartului.
* Înălţimea de la sol a barei superioare minim 200 mm şi maxim 250 mm.
* Fixările barei superioare trebuie să fie la o distanţă de 550 mm şi centrate în raport cu axa
longitudinală a kartului.
b) Circuite lungi
*Înălţime de la sol 150 mm minim. Se va monta paralel deasupra părţii frontale a şasiului.
*Paraşocul trebuie făcut din una sau mai multe ţevi cu un diametru minim de 15 mm sudate
între ele şi trebuie să permită montarea carenajului frontal obligatoriu.
1.2.2. Paraşoc spate
a) Circuite scurte
*Alcătuit cel puţin dintr-o bară anti încastrare cu un diametru minim de 16 mm şi dintr-o bară
superioară cu diametrul minimum 16 mm. Acest ansamblu trebuie fixat în cel puţin 2 puncte
eventual printr-un sistem elastic la cele două tuburi principale ale şasiului.
*Înălţimea maximă până la planul care trece deasupra roţilor faţă/spate iar cea minimă 200
mm de la sol pentru bara superioară şi la 80 mm +/- 20 mm de sol pentru bara anti
încastrare.
*Lăţime 600 mm minim
* Zona liberă între prinderi minim 400 mm.
b) Circuite lungi
9
* Alcătuit cel puţin dintr-o bară cu un diametru minim de 18 mm şi o grosime a peretelui de
minim 1,5 mm situată la o distanţă de 150 +/- 20 mm de sol. Acest ansamblu trebuie fixat în
cel puţin 2 puncte eventual printr-un sistem elastic şi trebuie să aibă o lăţime minimă de
1100 mm şi o lăţime maximă egală cu ecartamentul kartului.
1.2.3 Paraşocuri laterale
* Trebuie să fie alcătuite din două bare, una superioară şi una inferioară, care trebuie să
permită fixarea caroseriei laterale obligatorii (pontoanele).
* Trebuie să aibă diametrul de 20 mm.
* Trebuie fixate de şasiu prin două puncte.
* Punctele de fixare trebie să fie paralele cu solul şi perpendiculare pe axa şasiului, trebuie
să permită o încastrare de 30 mm a paraşocurilor şi să aibă o distanţă de 500mm între ele.
* Lungimea minimă dreaptă a barelor:
- 400 mm bara superioară
- 300 mm bara inferioară
* Distanţa dintre sol şi bara superioară trebuie să fie minimum 160 mm.
* Distanţa de la axul longitudinal al kartului până la paraşocurile laterale trebie să fie de: -
500 +/- 20 mm bara inferioară
- 500 +100/-20 mm bara superioară
Acest tip de paraşocuri nu e obligatoriu în Superkart cu excepţia cazului când se
utilizează un rezervor lateral.
1.3. Podeaua
Trebuie să existe o podea, construită dintr-un material rigid, între traversa centrală şi
partea frontală a ramei. Trebuie să existe o margine laterală pe fiecare parte (de exemplu o
bară ) care să împiedice alunecarea picioarelor pilotului de pe podea. Dacă este perforată,
orificiile nu trebuie să depăşească 10 mm în diametru iar distanţa dintre ele trebuie să fie
de cel puţin 4 ori diametrul.
1.4. Caroseriile
10
1.4.1. Caroseria pentru toate clasele pe circuite scurte
Definiţie: totalitatea elementelor kartului ce sunt în contact cu aerul, cu excepţia
pieselor mecanice, în afară de rezervor şi de plăcuţa de număr. Caroseria trebuie să fie
finisată impecabil, să nu aibă un caracter provizoriu şi nici unghiuri ascuţite, raza acestora
sau a colţurilor trebuind să fie minimum de 5 mm.
Caroseria: e formată din două pontoane laterale, un carenaj şi un panou frontal şi
câteodată de un carenaj spate. Caroseria trebuie să fie omologată de C.I.K F.I.A.. Nici un
element al caroseriei nu poate fi folosit ca rezervor de combustibil sau pentru fixarea
lestului. Nu se pot face decupări în caroserie.
Materiale: nemetalice, fibra de sticlă, carbon sau kevlar interzise cu excepţia
Superkartului. Pentru toate categoriile poate fi din plastic care nu se sparge în aşchii.
a) Caroserie laterală (pontoane)
* În nici un moment nu trebuie să depăşească în înălţime planul ce trece pe la partea
superioară a roţilor faţă-spate, iar în lateral planul vertical care trece prin exteriorul roţilor
faţă-spate, cu roţile faţă nebracate. În cazul manşei pe timp de ploaie caroseria laterală nu
trebuie să depăşească planul care trece prin exteriorul roţilor spate şi nu pot fi retrase cu
mai mult de 40cm faţă de planul vertical ce trece prin exteriorul roţii faţă nebracate.
* Ele trebuie să aibă o gardă la sol de minim 25mm şi maxim 60mm.
* Suprafaţa pontoanelor trebuie să fie uniformă şi netedă, fără orificii altele decât cele
necesare fixării sau a intrării axului demarorului exterior la ICA/J.
* Distanţa între ponton şi roata faţă trebuie să fie maxim 150 mm, iar cea dintre ponton şi
roata spate de maxim 60 mm.
* Nici o parte a pontoanelor nu va acoperi vreo parte a pilotului când acesta este în poziţia
normală de condus.
* Pontoanele nu trebuie să se suprapună şasiului-cadru văzut de dedesupt.
* Pontoanele trebuie să aibă pe partea exterioară o suprafaţă verticală cu dimensiunile 100
mm înălţime şi 400 mm lungime (cel puţin) situată imediat deasupra gărzii la sol.
* Pontoanele nu trebuie să reţină apa, pietrişul sau altă substanţă.
* Ele trebuie fixate solid pe paraşocurile laterale.
* Pe suprafaţa verticală, aproape de roţile spate trebuie prevăzut un spaţiu pentru numărul
de concurs.
11
b) Carenajul frontal
* Nu trebuie în nici un moment să depăşească în înălţime planul orizontal ce trece prin
partea superioară a roţilor faţă.
* Nu trebuie să aibă margini tăioase.
* Trebuie să aibă o lăţime de minim 1000 mm dar nu va depăşi lăţimea trenului faţă.
* Distanţa maximă între carenajul frontal şi roata faţă 150 mm.
* Distana maximă între prinderi 650 mm.
* El trebuie să aibă o suprafaţă verticală de 80 mm înălţime minim şi 300 mm lungime
minimă situată imediat deasupra gărzii la sol.
* Carenajul frontal nu trebuie să reţină apa, pietrişul sau altă substanţă
c) Panoul frontal
* Nu trebuie să depăşeasca în înălţime planul orizontal ce trece prin partea superioară a
volanului.
* Trebuie să fie la o distanţă de cel puţin 50 mm de acesta şi să nu depă-şească carenajul
frontal.
* Să nu împiedice funcţionarea normală a pedalelor şi să nu acopere picioarele pilotului în
poziţie normală de condus.
* Lăţimea este de 250 mm minim şi 300 mm maxim.
* El trebuie fixat solid de rama şasiului la partea de jos, iar la partea de sus fie de o bară
independentă, fie de coloana volanului.
* Trebuie lăsat loc pentru numărul de concurs.
1.4.2 Caroseria pentru Superkart, ICE, FC, Super ICC şi ICC pe circuite lungi
Nici o parte a caroseriei, inclusiv eleroanele şi plăcile terminale, nu vor fi :
- mai înalte de 60 cm de la sol (mai puţin structura pentru sprijinirea capului şi care nu are
nici un efect aerodinamic).
- mai lungi decât paraşocul din spate.
- mai aproape de sol decât podeaua
- mai extinse în lateral peste linia imaginară care uneşte roata din faţa de roata din spate
- mai late de 140 cm.
12
- mai aproape de 25 mm de anvelope.
Caroseria, bula faţă şi eleroanele trebuie să fie din materiale nemetalice. În cazul
folosirii unei caroserii complete, bula faţă trebuie să fie prinsă de ca-roserie cu cel mult 4
clipsuri cu detaşare rapidă. Dacă bula faţă este o structură separată lăţimea maximă va fi
de 50 cm, iar a suporţilor de fixare de 25 cm. La partea superioară bula faţă nu trebuie să
fie mai aproape de 5 cm de orice parte a volanului şi nici mai înaltă decât planul orizontal ce
trece pe la partea superioară a volanului. La partea inferioară bula faţă trebuie să se
termine simetric la cel mult 15 cm de oricare pedală (în poziţie liberă) şi să nu acopere
picioarele şi gleznele pilotului. În orice caz, privind de sus, dacă bula faţă este demontată,
nici o parte a caroseriei nu trebuie să acopere nici o parte a pilotului aşezat normal. Partea
frontală a caroseriei nu trebuie să se termine în unghi, ci în arc de cerc cu raza de minim 20
mm. Profilul părţii frontale a caroseriei trebuie făcut astfel încât bara de protecţie faţă să fie
în conformitate cu prezentul articol, iar caroseria faţă să nu depăşescă în lăţime roţile faţă
nebracate. Planşeul va fi plan cu marginile rotunjite. Cu 23 cm înaintea axului de spate el
poate prezenta un unghi orientat către în sus. Dacă acesta prezintă derive laterale acestea
nu trebuie să depăşească partea plană a planşeului. Nici planşeul nici o altă parte a
caroseriei nu vor avea rol de fustă aerodinamică. Nu vor fi depăşite paraşocurile faţă şi
spate.
Lăţimea sa nu va depăşi dimensiunile caroseriei eleroanele şi plăcile de terminare
incluse. Nu sunt permise găuri de uşurare.
1.5. Transmisia
Se va efectua numai pe roţile de spate, modul este liber, dar toate tipurile de
diferenţial montate pe osii, în butucul roţii sau altele, sunt interzise. Orice sistem de ungere
este interzis, exceptând cazul unui sistem aprobat de CIK.
1.6. Apărătoarea de lanţ
Este obligatorie şi trebuie să acopere eficient pinionul şi coroana până la înălţimea
axului. De asemenea, trebuie să asigure o protecţie laterala eficientă.
1.7. Suspensia
Orice dispozitiv de suspensie elastic sau articulat este interzis. Dispozitivele de
amortizare hidraulice, pneumatice sau mecanice sunt strict interzise în karting.
13
1.8. Frânele
Frânele trebuie să fie omologate de CIK-FIA (cu excepţie FSA şi Super-kart). Frânele
trebuie să fie hidraulice. Comanda de la pedală la pompe(ă) trebuie să fie dublate (dacă se
utilizează un cablu acesta trebuie să fie de minum 1,8 mm diametru şi să aibă sisteme de
blocare de tipul presare plată). Pentru categoriile fără cutie de viteză trebuie să acţioneze
simultan cel puţin pe roţile spate. Pentru karturile cu cutie de viteze trebuie să acţioneze pe
toate cele 4 roţi cu sisteme de operare independente faţă şi spate. În cazul în care unul din
sisteme nu funcţionează celălalt acţionează independent asupra celorlalte două roţi. În
Superkart şi ICE sistemele de frânare prin cablu sunt interzise şi se recomandă o lumină
roşie (stop pe frână). Discurile de frână din carbon sunt interzise.
1.9. Direcţia
Trebuie să fie controlată printr-un volan de formă circulară. Partea superi-oară, mai
puţin de 2/3 din circumferinţa volanului poate fi dreaptă. Orice dispozitiv montat pe volan nu
trebuie să depăşească cu 20 mm planul ce trece prin suprafaţa superioară a acestuia şi nu
trebuie să aibă colţuri şi muchii ascuţite. Orice comandă prin cablu sau lanţ este interzisă.
Toate elementele direcţiei trebuie să fie montate cu elemente de siguranţă (piuliţe
autoblocante, cu splinturi sau cu plastic). În Superkart şi Intercontinental E fuzeta nu trebuie
să fie cromată sau galvanizată.
1.10. Scaunul
Scaunul pilotului trebuie să fie astfel construit încât să fie fixat eficient şi să nu
alunece în lateral la viraje, în faţă la frânări sau în spate la acceleraţii.
Scaunele pentru Superkart trebuie să aibă tetieră. Toate scaunele trebuie să aibă
ranforsări laminate din oţel sau din material plastic în punctele de fixare pe suporţii de
scaun. Aceste ramforsări trebuie să aibă o grosime minimă de 1,5mm. şi o suprafaţă
minimă de 20 cm².
1.11. Pedalele
Indiferent de poziţia pedalelor, acestea nu trebuie să depăşească în nici o situaţie
şasiul inclusiv bara de protecţie din faţă. Ele trebuie montate în faţa cilindrului principal de
frână.14
Pentru Superkart şi Intercontinental E pedala de frână şi toate părţile care acţionează
cilindrul principal trebuie să fie din oţel şi să aibă o rezistenţă suficientă la toate forţele
aplicate.
1.12. Acceleraţia
Acceleraţia se face cu ajutorul unei pedale, aceasta având un arc pentru revenire.
Legătura între pedala de acceleraţie şi carburator trebuie să fie mecanică.
1.13. Motorul
Fig. 6 Motor de kart
1.13.1. Generalităţi
Prin motor se înţelege ansamblul propulsor al autovehiculului în mişcare incluzând
blocul cilindrilor, carterul, eventuala cutie de viteze, sistemul de aprindere, unul sau mai
multe carburatoare şi toba cu amortizorul de zgomot la eşapare. Orice sistem de injecţie
este interzis. Pulverizarea de produse, altele decât carburantul, este interzisă. Motorul
trebuie să fie, fără compresor sau sistem de supraalimentare. Pentru Formula Super-A, A,
C, Superkart, Intercontinental-A, C, Super ICC şi ICE este permis un sistem de răcire cu aer
sau lichid (pentru clasele de 100 cmc numai pentru cilindru şi chiulasă). Numai apa poate fi
folosită ca lichid de răcire. Motoarele din Formula-A, Formula-C, lntercontinental-A, C,
Super ICC şi ICA/J trebuie să fie descrise în catalogul constructorului şi să posede o fişă
descriptivă numită “fişa de omologare” după modelul stabilit de C.I.K.-F.I.A.. Această fişă
trebuie ştampilată şi vizată de ASN şi de C.I.K. .-F.I.A (conform regulamentului de
omologări). Motoarele pentru Superkart şi ICE trebuie să fie agreate de C.I.K. .-F.I.A.
15
împreună cu catalogul oficial al pieselor de schimb al constructorului (conform
regulamentului de agreeri). În Fig. 4 putem observa amplasarea motorului pe un kart.
Fig. 7 Amplasarea unui motor pe kart
1.13.2. Controlul tehnic
Un control obligatoriu va fi efectuat înaintea startului.
În cadrul Campionatelor, Cupelor şi Trofeelor C.I.K. .-F.I.A:
Pentru toate categoriile: se marchează şasiul şi piesele principale ale motoarelor
(jumătatea carterului inferior şi cilindru) prezentate la verificarea tehnică.
Pentru Superkart numai şasiul şi jumătatea carterului inferior al motoarelor se vor marca
la verificarea tehnică.
1.13.3. Cilindri
Pentru toate motoarele de 100 cmc cilindru sau cămaşa trebuie să fie de fontă fără
nici un tratament de suprafaţă (cromaj, nicasil etc.). Pentru cilindrii fără cămaşă aceştia se
pot repara prin adăugare de material dar nu de piese. La chiulasă se poate repara zona de
filet a bujiei.
1.13.4. Răcire cu apă
Este limitată la cilindru, chiulasă şi un singur radiator pentru motoarele de 100 cmc
având o singură pompă şi un singur circuit de răcire fără nici o posibilitate de combinare.
Pentru toate categoriile care folosesc răcirea cu apă, radiatoarele trebuie să fie dispuse
deasupra şasiului-ramei la o înălţime maximă de 50 cm şi o distanţă maximă de 55 cm
înaintea axului de spate (excepţie Superkart şi ICE) şi să nu se intersecteze cu scaunul.
Conductele trebuie construite din material rezistent la căldură (150º) şi la presiune (10 Bar).
16
Pentru reglarea temperaturii este permisă montarea în faţa şi în spatele radiatorului a unor
măşti ( cu excepţia bandei adezive). Dispozitivul poate fi mobil (reglabil), dar trebuie să fie
fix în momentul în care kartul este în mişcare şi nu trebuie să prezinte elemente
periculoase. Sunt autorizate sisteme de baipasare mecanice (tip termostat).
1.13.5. Pompa de apă
Pentru ambele grupe cu excepţia Superkart şi ICE pompa de apă trebuie să fie
independentă de motor şi să fie antrenată mecanic de către axul de spate.
1.13.6. Carburatoare
Orice sistem de injecţie este interzis. Pulverizarea altor produse decât carburantul
este interzisă. Pentru toate categoriile fără cutie de viteză este permis un sistem de reglaj
mecanic manual eventual cu o rotiţă zimţată (fără modificarea carburatorului dacă acesta
este omologat). Se permite adăugarea unei clapete tip fluture sau ghilotină la nivelul
racordului dintre carburator şi amortizorul de zgomot la aspiraţie (filtru de aer) comandată
manual de pe volan.
1.13.7. Aprindere
Pentru toate motoarele (excepţie Superkart şi ICE) sistemul de aprindere trebuie să
fie de tip analogic şi omologat de C.I.K. -F.I.A. Orice sistem de aprindere variabilă (de avans
sau de întârziere progresivă) este interzis. Orice sistem electronic ce permite
autocorectarea parametrilor de funcţionare în timp ce kartul se află în mişcare este interzis.
La decizia comisarilor sportivi se vor putea schimba aprinderile motoarelor cu cele furnizate
de C.I.K.-F.I.A. (aceleaşi modele omologate). Constructorii de aprinderi au posibilitatea de a
schimba conexiunea dintre stator şi bobină numai după ce au cerut aceasta la ASN-ul
tutelar şi au primit acordul C.I.K.-F.I.A.
1.14. Eşapamentul
La clasa ICA, ICC, Super ICC şi ICA/Juniori, eşapamentul trebuie să fie omologat. La
toate categoriile, eşapamentul trebuie să evacueze gazele arse în spatele pilotului, la o
înălţime maximă de 45 cm de la sol. Diametrul exterior al amortizorului de zgomot al
eşapamentului trebuie să fie mai mare de 3 cm, să fie transversal şi înclinat spre sol (cu
17
excepţia Superkart şi ICE). Este interzis ca eşapamentul să treacă pe lângă sau prin faţa
pilotului, atunci când acesta se află în poziţia normală de condus. Orice sistem de power
valve este interzis cu excepţia Superkart divizia 1.
1.15. Roţi: jante şi anvelope
Jantele trebuie să fie echipate cu anvelope (cu sau fără camere de aer). Numărul
roţilor este de patru. Când pilotul este în kart, în contact cu solul nu sunt decât anvelopele.
Un set de anvelope este format din 2 anvelope faţă şi 2 anvelope spate. Orice alte
combinaţii sunt interzise.
Folosirea simultană de anvelope de diferite mărci sau de uscat (slick-uri) şi de ploaie pe
acelaşi kart este interzisă în orice condiţii. Fixarea roţilor trebuie să includă un sistem de
siguranţă (şplint , piuliţă autoblocantă etc.).
1.15.1. Jante
Utilizarea jantelor conform desenului tehnic C.I.K.-F.I.A. este obligatorie.
1) Diametrul jantei în zona de montare a anvelopei trebuie să fie de 126,2 mm cu o
toleranţă maximă de +/-1,2 mm pe circumferinţa cu cocoaşa de fixare şi cu o toleranţă
de 1 mm pe diametrul pentru fixare cu şurub.
2) Lăţimea maximă pentru fixarea pneului 10 mm minim
3) Diametru exterior pentru janta de 5” (ţoli): 136,2 mm minim.
4) Raza pentru facilitarea echilibrării anvelopei în locaş: 8 mm.
5) Presiunea maximă pentru montaj – 4 bar.
6) Testarea rezistenţei la explozie a anvelopei cu lichid sub presiune la 8 bar.
Diametrul maxim al jantei trebuie sa fie de 5” (toli).
Pentru Superkart si ICE diametrul jantei este de 6” (ţoli).
1.15.2. Anvelope
Toate anvelopele pentru Superkart şi grupa 2 trebuie omologate. Numai anvelopele
omologate pentru Superkart şi ICE purtând sigla C.I.K./FE-ICE pot fi utilizate la aceste
categorii. Modificarea unei anvelope omologate este strict interzisă. Pentru toate categoriile,
18
încălzirea şi răcirea anvelopelor, reşaparea sau tratarea anvelopelor cu produse chimice
este interzisă. Anvelopele de tip radial şi asimetrice sunt interzise pentru toate categoriile.
În acelaşi timp simetria între partea stîngă şi cea dreaptă a bandei de rulare poate fi
decalată în raport cu planul median al anvelopei.
a) Anvelope de 5”
Diametrul maxim exterior al roţilor faţă este de 280 mm, iar al celor din spate este de
300 mm. Lăţimea maximă a roţilor spate este de 215 mm iar a celor de faţă este de 135
mm. La clasa ICA/Juniori, lăţimea maximă a roţilor spate este de 185 mm.
b) Anvelope de 6”
Lăţimea maximă a roţilor este de 250 mm. Diametrul maxim exterior al roţilor este de
350 mm. Aceste dimensiuni sunt maxime absolute şi trebuie să existe posibilitatea să fie
verificate în orice moment în timpul concursului. Orice infracţiune constatată în timpul sau la
sfârşitul manşei va atrage excluderea concurentului din manşa respectivă sau din manşa
cronometrată.
c) Fixarea anvelopei
Toate roţile trebuie să prezinte un sistem de reţinere a talonului, cu cel puţin trei
fixări pe partea exterioară întărituri în ambele părţi ale jantei pentru reţinerea pneului. În
Superkart şi ICE toate roţile trebuie să fie echipate cu sistem de reţinere a talonului. La
roţile spate el trebuie întărit in cel putin 3 locuri pe partea exterioara şi cel puţin 3 locuri pe
partea interioară a jantei.
În Fig. 5 avem o vedere mai detaliată a părţilor componente ale kartului.
19
Fig. 8. Desenul tehnic al unui kart
20
CAPITOLUL II. REGULAMENTUL CIRCUITELOR DE KARTING
2.1. Concepţia circuitelor
Forma traseelor, atât în plan cât şi în profil nu are nici o restricţie în criteriile prezente
întrucât acestea sunt dictate de factori variabili cum ar fi: tipul de concurs la care este
destinat traseul, caracterul terenului, consideraţii economice, estetice, tradiţionale etc. În
acelaşi timp construcţia circuitului trebuie să se conformeze tuturor normelor de securitate
specificate de CIK-FIA iar în ţările unde legea o impune deţinătorul circuitului trebuie să se
asigure că prescripţiile stabilite de Autorităţile Publice vor fi respectate şi trebuie să se
obţină acceptul lor oficial. Vor trebui afişate panouri cu interdicţia de a se fuma în: Parcurile
de Asistenţă, Paddock, Grila de Start, Pistă etc.
2.1.1. Planul
Fig. 9 Planul unui circuit de karting
La înaintarea unei cereri de omologare trebuie în mod obligatoriu să se furnizeze un
plan pe suport informatic (de preferinţă “Autocad”, extensie dwg sau dxf) reprezentând pista
şi infrastructura.
21
Pentru orice circuit pentru care se solicită omologare sau reomologare CIK-FIA va
realiza o simulare numerică a traiectoriilor. Această simulare va servi ca reper pentru
aşezarea barierelor de securitate şi a zonelor de scăpare.
La conceperea unui nou circuit, permanent, utilizat pentru concursuri internaţionale de
karting şi pentru Campionate, Trofee şi Cupe CIK-FIA trebuie prevăzută o lungime minimă
de 1200m.
La conceperea unui circuit ocazional, utilizat pentru concursuri internaţionale de karting
şi pentru Campionate, Trofee şi Cupe CIK-FIA trebuie prevăzută o lungime minimă de
1000m.
La conceperea unui circuit E/acoperit, utilizat pentru concursuri internaţionale de karting
şi pentru Campionate, Trofee şi Cupe CIK-FIA trebuie prevăzută o lungime minimă de
600m.
Numărul de karturi admise pe circuitele E/acoperit va fi calculat în funcţie de lungime.
2.1.2. Caracteristicile circuitelor
Lungime pentru circuit permanent:
- 1200 m minim pentru obţinerea licenţei “A”
- 1000 m minim pentru obţinerea licenţei “B”
- categorii fără cutie de viteză 1,7 km maxim
- categorii cu cutie de viteză 2,5 km maxim
Lungime pentru circuit ocazional:
- 1200 m minim pentru obţinerea licenţei “A”
- 1000 m minim pentru obţinerea licenţei “B”
- 800 m minim pentru obţinerea licenţei “C”
- 600 m minim pentru obţinerea licenţei “D” sau “E”
Lăţimea pentru circuit permanent:
- 8 m minim – 12 m maxim pentru obţinerea licenţei “A” sau ”B”
- 7 m minim – 12 m maxim pentru obţinerea licenţei “C”
- 6 m minim – 10 m maxim pentru obţinerea licenţei “D”
- 7 m minim – 10 m maxim pentru obţinerea licenţei “E”
Lăţimea pentru circuit ocazional:
- 8 m minim – 12 m maxim pentru obţinerea licenţei “A” sau ”B”
22
- 7 m minim – 12 m maxim pentru obţinerea licenţei “C”
- 7 m minim – 10 m maxim pentru obţinerea licenţei “D”
- 7 m minim – 10 m maxim pentru obţinerea licenţei “E”
Panta pentru circuit permanent:
- longitudinală 5% maxim
- transversală 10% maxim
Linie dreptă pentru start/sosire pentru circuit permanent sau ocazional :
- o linie dreaptă de 150 m pentru obţinerea licenţei “A” sau ”B”
- o linie dreaptă de 100 m pentru obţinerea licenţei “C”
- 2L/28 + 40 pentru obţinerea licenţei “D” sau “E” (L lungimea totală a circuitului)
Tunel:
- lăţime minimă 1,8 m de fiecare parte a pistei
- înălţime minimă 2,5 m
Pod: lăţime minimă 1,8 m de fiecare parte a pistei
Îmbrăcăminte: beton asfaltic pe toată lungimea pistei.
Iluminare: pentru utilizare nocturnă sau E/acoperit trebuie prevăzută o luminozitate
minimă absolută între 100 şi 200 lux în funcţie de gradul licenţei.
Zonă de decelerare şi zonă de ieşire: intersecţia căilor de deceleraţie şi de ieşire
trebuie poziţionate în aşa fel încît traiectoriile karturilor de pe pistă să nu se
intersecteze cu cele ale karturilor care intră în zona de reparaţii sau cu cele care ies
de acolo.
Numărul karturilor admise la start
Marginile pistei trebuie materializate prin linii albe sau galbene în conformitate cu
normele rutiere în vigoare în ţara de origine a circuitului, dar nu mai lată de 120 mm.
2.1.3. PADDOCK (parcul concurenţilor)
Paddock-ul este un parc rezervat concurenţilor/piloţilor, situat lângă pistă şi având
intrarea şi ieşirea distincte. Paddock-ul trebuie împrejmuit complet cu un gard de 2,0 m
înălţime. Pentru o Licenţă ‘A’sau ‘B’, paddock-ul trebuie să conţină 200 de amplasamente
de 6 m x 8 m (lăţime x adâncime), puse la dispoziţie gratuit concurenţilor. Pentru pistele
ocazionale numărul acestora va fi determinat de către Comitet. Paddock-ul trebuie să fie
dintr-o singură parte.
Paddock pentru circuite E/acoperite:
23
-exterior, se aplică criteriile generale
-interior, pentru licenţă “B” sau “C” trebuie să conţină amplasamente de 3m x 4m puse la
dispoziţie gratuit concurenţilor. La toate concursurile CIK-FIA, din raţiuni de securitate,
paddock-ul va fi închis şi va fi păzit peste noapte.
2.1.4. Parcul de asistenţă şi Parcul închis
Pentru licenţă “A” sau “B” parcurile de asistenţă sunt obligatorii. Ele trebuie să fie
concepute având minimum suprafeţele în conformitate cu planul stabilit de CIK-FIA. Pe
pista de decelerare trebuie să existe o şicană care să oblige piloţii să reducă viteza. Pista
de decelerare trebuie să aibă o lăţime cuprinsă între 2 şi 3 m.
Parcul de asistenţă va mai conţine între altele:
-un loc închis pentru depozitarea anvelopelor
-un loc acoperit şi ventilat pentru depozitul de carburant
-un post acoperit pentru controlul tehnic.
-un post acoperit pentru cântar. Accesul la acesta trebuie facilitat fie prin rampe fie prin
îngroparea lui la nivelul terenului. Acesta trebuie să fie electronic şi verificat oficial înaintea
concursului. Organizatorul trebuie să posede o greutate etalon de 100 kg verificată oficial,
cu ajutorul căreia se va regla cântarul înaintea şi în timpul concursului.
-Un parc închis
-Un serviciu de luptă contra incendiilor cuprinzând mai multe extinctoare.
În cazul circuitelor E/acoperite criteriile de securitate vor fi întărite.
2.1.5. Marginile şi zonele laterale ale pistei şi zonele de degajare
Pista trebuie mărginită pe ambele părţi, pe toată lungimea, cu peluze compacte şi
plane. Acestea trebuie să fie semănate cu iarbă pe cel puţin 1m. lăţime şi să nu conţină
resturi de orice fel şi pietriş. Ele trebuie să fie la acelaşi nivel cu pista şi să nu aibă
denivelări în zona de contact.
Prin zonă de degajare se înţelege întinderea de pământ cuprinsă între acostament şi
prima linie de protecţie. Dacă nu sunt contraindicaţii, această zo-nă va avea aceleaşi
caracteristici ca şi peluza, ea putând fi mai puţin stabilă. Zona de degajare trebuie să se
racordeze cu taluzul fără denivelări negative, iar denivelarea pozitivă nu trebuie să
depăşească 10% cu tranziţie progresivă. Acesta exigenţe se aplică şi zonelor de pietriş.
Dimensiunile minime ale peluzei şi ale zonei de degajare trebuie să fie calculate ţinând cont
24
de viteza kartului pe traiectorie, unghiul de impact, coeficientul de frecare, ca şi de alţi
coeficienţi specifici. Simularea numerică de securitate trebuie realizată cu ajutorul unui
program specific. Această mărime va fi verificată şi ajustată în funcţie de diferite traiectorii şi
date recepţionate. Distanţa între două sensuri ale pistei trebuie să fie de cel puţin 8 m
pentru licenţă “A”,“B” sau “C” şi de minim 6 m pentru licenţă “D” sau”E”. Trebuie realizată o
barieră de separaţie în mijlocul acestei zone de securitate dacă aceasta este cuprinsă între
6 şi 15 metri în funcţie de rezultatele simulării numerice de securitate şi a inspecţiei
efectuate.
Pentru circuitele ocazionale şi/sau E/acoperite pista trebuie mărginită pe ambele părţi
pe toată lungimea de bariere de securitate compacte având o suprafţă verticală plană. Prin
zonă de degajare se înţelege suprafaţa cuprinsă între marginea pistei şi prima barieră de
protecţie; dacă nu există o contraindicaţie, ea va fi în mod obligatoriu în axul traiectoriei la o
schimbare de direcţie de mai mult de 80°.
2.1.6. Grila de start
Trebuie să existe cel puţin 70 m între linia de start şi primul viraj pentru o licenţă “A” sau
“B”, 50 m pentru o licenţă “C” şi 40 m pentru o licenţă “D” sau “E”. El trebuie să fie deschis
la maxim şi să aibă o lăţime de 10 la 12 m.
Prin primul viraj se înţelege o schimdare de direcţie de cel puţin 45°.
2.1.7. Lumini de start
Pentru a da startul într-o manşă de karting instalaţia trebuie să respecte următoarele
criterii:
A) Semafoarele trebuie plasate la o distanţă între 10 şi 15 m în faţa liniei de start-sosire
(grila de start).
B) Cutia semafoarelor trebuie plasată la o înălţime cuprinsă între 2,5 şi 3,5 m deasupra
pistei.
C) Cutia semafoarelor trebuie plasată cel puţin deasupra unei jumătăţi a pistei iar cel mai
bine deasupra jumătăţii pistei. Platforma de comandă va fi situată la minimum 5 m de
marginea pistei şi în spatele unei bariere de protecţie permanentă sau deasupra pistei. Un
sistem de lumini roşu şi galben trebuie să fie disponibil pentru starter atunci când acesta stă
cu faţa la grilă pentru a da startul.
25
Semnificaţia semaforului:
Luminile vor avea următoarele semnificaţii:
- Lumina roşie aprinsă: pregătiţi-vă de start.
- Lumina roşie stinsă: luaţi startul (demaraţi), manşa a început.
- Lumina galbenă intermitentă: start întârziat, porniţi într-un nou tur de formare.
Luminile galbene vor fi plasate lângă luminile roşii şi vor fi dublate în capătul liniei drepte de
start-sosire pe axul pistei. Luminile trebuie să fie cel puţin la fel de strălucitoare şi de mari
ca cele folosite pentru dirijarea circulaţiei pe drumurile publice. Ele trebuie să fie duble
pentru a evita o defecţine eventuală a unui bec.
Comutatorul trebuie să permită următoarele combinaţii:
START de pe loc:
- toate luminile stinse
- luminile roşii aprinse conform unei secvenţe automatizată durând minim 4 sec şi care se
sting manual de către Directorul de manşă sau Directorul de concurs în cele 2 sec ce
urmează secvenţei automate (luminile stinse = start valabil).
- luminile galbene intermitente aprinse blocând secvenţa luminilor roşii.
START în mişcare:
- toate luminile stinse;
- numai luminile roşii aprinse (luminile stinse = start valabil);
- luminile galbene intermitente aprinse împreună cu luminile roşii.
Numărător de ture şi ceas:
Un numărător de ture electronic şi un ceas trebuie situate într-un loc vizibil pentru piloţi.
În caz de pană electrică ele trebuie să poată fi acţionate manual.
În figurile 6 şi şapte sunt prezentate două tipuri de circuite din România.
26
Fig. 10. Pistă de karting
Fig. 11 Pistă de karting
2. Măsuri de securitate pentru circuite
2.2.1. Definiţii
Măsurile de securitate ale unui circuit sunt destinate să asigure, în timpul desfăşurării
unui concurs, protecţia spectatorilor, piloţilor, oficialilor concursului şi a celorlalte persoane
implicate.
2.2.2. Criterii de securitate
La stabilirea măsurilor de securitate trebuie se va ţine seama de caracteristicile
parcursului (traseu, zone adiacente, construcţii şi lucrări de artă) şi de viteza de vîrf atinsă
în fiecare punct al traseului. Tipul de protecţie recomandat depinde de spaţiul disponibil şi
de unghiul de impact presupus. Ca principiu general acolo unde unghiul de impact este mic,
este preferabilă o barieră verticală, netedă şi continuă. Pentru un unghi de impact mare,
trebuie utilizat un sistem de decelerare (de exemplu o zonă de pietriş) sau de oprire (de
exemplu saltele de spumă) şi este obligatoriu ca în momentul conceperii traseului să se
prevadă suficient spaţiu în acele locuri. CIK-FIA poate furniza date şi amănunte după
studierea traseului propus la depunerea dosarului.
Publicul trebuie să se găsească situat la acelaşi nivel sau mai sus decât pista. Acolo
unde incinta rezervată publicului se află situată pe o zonă înclinată panta maximă a
acesteia nu trebuie să fie mai mare de 25% dacă terenul nu este dispus în terase sau dacă
27
nu există o tribună permanentă. Locul pentru public trebuie să se găsească la o înălţime
minimă de 1,50 m deasupra cotei pistei iar taluzul astfel constituit trebuie să aibă o pantă de
50% (45º) minimum. Se va monta un gard cu înălţimea minimă de 1,20 m sau o structură
asemănătoare, pentru oprirea publicului de a intra în zonele interzise. Ea trebuie să se
găsească la 1 m în spatele uneia sau a două bariere de protecţie a pistei aprobată de CIK-
FIA (pastorală simplă sau grilaj de protecţie cu înălţimea de 2 m), sau în vîrful pantei de
1,50 m (înclinare de 45º). Toate incintele pentru public şi toate zonele în care acesta nu are
acces trebuiesc mărginite cu garduri continue şi eficace.
2.2.3. Bariere de protecţie
Tip A: saltele cu aer;
Tip B: saltele de spumă, plase de captare, blocuri de plastic;
Tip C: blocuri de spumă, rînduri de anvelope.
2.2.4. Zone cu pietriş
Zone cu pietriş (sau materiale echivalente aprobate) vor putea fi prevăzute în
porţiunile de degajare cu o lăţime minimă de 2 m. Ele vor fi realizate din pietriş de râu cu
granulozitatea între 5 şi 15 mm de preferinţă sau maximum între 8 şi 20 mm. Ele vor fi
afânate înaintea fiecărui concurs. Zonele cu pietriş nu trebuie să se găsească sub cota
pistei sau după o denivelare pozitivă (chiar mică) faţă de îmbrăcămintea pistei.
2.2.5. Măsuri de securitate pentru circuitele ocazionale şi/sau E/acoperite
Acolo unde unghiul probabil de impact este mai mare de 45º trebuie utilizat un sistem
de decelerare (bariere suple, saltele de spumă, saltele cu aer etc.) sau de oprire (plase de
captare etc.).
Publicul trebuie să se găsească la acelaşi nivel sau mai sus ca pista. Dacă pubicul
se găseşte mai sus înălţimea tribunei trebuie să fie de minim 1,5 m şi un gard de sârmă de
1,2 m v-a reţine publicul.
Dacă nivelul tribunei este la aceeaşi înălţime cu pista trebuie protejată cu o structură
metalică de 1,2 m. Aceasta trebuie să fie la minim 1 m în spatele a una sau două bariere de
protecţie aprobate de CIK-FIA (pastorală simplă sau grilj de protecţie de minim 2 m).
28
2.3. Construcţii şi instalaţii aparţinând circuitului
Specificaţiile pentru turnul de control, posturile comisiilor de traseu, paddock, centrul
medical etc. diferă în funcţie de tipul concursului preconizat. Fiecare proiect trebuie
definitivat prin strînsă colaborare între conducerea circuitului, ASN si CIK-FIA.
Totuşi instalaţiile trebuie să conţină minimum:
- sală pentru comisarii sportivi
- sală pentru cronometraj
- secretariat pentru conducerea concursului
- secretariat pentru concurs
- sală pentru CIK-FIA
- sală pentru Directorul de concurs şi cel de manşă (starter)
- sală pentru comisarii de traseu
- centru medical
- sală de briefing
Posturile comisarilor de traseu având o suprafaţă plană de 2 x 2 m pentru licenţă “A” sau
“B” sau 1,5 x 1,5 m pentru licenţă “C”,”D” sau “E”trebuie înălţate cu 30-40 cm faţă de pistă,
înconjurate de o barieră de protecţie (şiruri de anvelope, saltele sau blocuri de spumă etc.)
cu o înălţime de 1,00 - 1,20 m.
29
CAPITOLUL III. REGULI ŞI MĂSURI DE SECURITATE GENERALĂ PRIVIND PILOŢII
3.1. Securitate generală
Este strict interzis piloţilor să conducă karturile în direcţia opusă sensului de
desfăşurare al concursului cu excepţia momentului când trebuie retras un kart dintr-o poziţie
periculoasă.
În timpul antrenamentelor libere, a celor cronometrate, a manşelor de calificare şi a
fazei finale, piloţii vor utiliza numai pista respectând în permanenţă dispoziţiile Codului cu
privire la conducerea pe pistă. În timpul antrenamentelor libere, a celor cronometrate, a
manşelor de calificare şi a fazei finale un kart oprit trebuie să fie scos din pistă imediat
pentru a nu jena pe ceilalţi piloţi. Dacă un pilot se află în imposibilitatea de a degaja pista
comisarii de traseu sunt obligaţi să îl ajute; dacă pilotul utilizează acest ajutor pentru a
reintra în cursă el va fi eliminat. Pilotul nu are dreptul de a părăsi kartul până la sfârşitul
antrenamentelor libere, a celor cronometrate, a manşelor de calificare şi a fazei finale cu
excepţia momentului când situaţia medicală o impune. În cazul unei manşe de cronometraj
care are două părţi separate de o pauză, toate karturile abandonate pe pistă vor fi
recuperate în acestă pauză şi vor fi aduse în parcul de asistenţă pentru a putea participa la
cea de a doua parte.
Orice reparaţie efectuată cu ajutorul unor dispozitive este interzisă în afara zonei de
reparaţii. Este interzisă încărcarea în kart a pieselor de schimb şi a SDV-urilor necesare
reparaţiilor şi reglajelor. Pilotul nu are dreptul de a primi asistenţă decât în zona de reparaţii
în conformitate cu Regulamentul particular explicitat în timpul Briefingului (şedinţa cu piloţii).
Dacă sunt prevăzute posibilităţi de alimentare cu carburant, acestea se vor efectua într-un
loc special destinat.
În afara condiţiilor prevăzute de Regulament sau de Cod, nimeni în afara pilotului nu
are dreptul să atingă un kart oprit, cu excepţia când acesta se găseşte în zona de reparaţii.
În timpul în care pista este închisă prin decizia conducerii concursului, în timpul
manşelor şi după sosire, până când toate karturile sunt în parcul de asistenţă sosire sau în
parcul închis, nimeni nu este autorizat de a intra pe pistă cu excepţia comisarilor de traseu
care îşi exercită atribuţiunile de serviciu şi de pilotul în timp ce conduce kartul.
30
În timpul cronometrărilor, a manşelor de calificare şi a manşelor din faza finală, kartul
poate fi repus în mişcare numai de către pilotul acestuia cu excepţia plecării din zona de
reparaţii. Pilotul nu are dreptul de a primi nici un ajutor exterior pe pistă în timpul derulării
manşelor cu excepţia zonei de reparaţii la care va trebui să ajungă prin mijloace proprii. Pe
zona standurilor şi zona de reparaţii se poate impune o limitare a vitezei în timpul manşelor
cronometrate şi a tururilor de formare. Orice pilot ce depăşeşte această limită va fi penalizat
în conformitate cu Regulamentul sau Codul.
Dacă un pilot are probleme mecanice în timpul manşelor cronometrate, manşelor de
calificare sau a manşelor din faza finală, el trebuie să degajeze pista cât mai repede posibil
din raţiuni de securitate. Dacă un pilot este implicat într-o coliziune, el nu trebuie să
părăsească circuitul fără acordul comisarilor sportivi. Nici un pilot nu are dreptul să
părăsească zona de reparaţii fără acordul comisarilor.
Instrucţiunile oficiale vor fi transmise piloţilor cu ajutorul semnalizări-lor prevăzute de
Cod. Concurenţii nu au dreptul de a utiliza în nici un fel şi sub nici o formă fanioane
asemănătoare cu acestea.
Orice pilot care intenţionează să părăsească pista, să intre în parcul de asistenţă sau
să se oprească în zona de reparaţii trebuie să semnalizeze din timp şi să se asigure că
poate face această manevră în deplină siguranţă.
În cursul desfăşurării unei manşe, la ordinul Directorului de concurs sau a
Directorului de manşă (starter) pilotul care se găseşte în infracţiune faţă de regulamentul
tehnic trebuie să se oprească în zona de reparaţii să remedieze defecţiunea după care se
poate reîntoarce pe pistă. Se exceptează de la această regulă pilotul aflat în ultimul tur al
manşei. În timpul participării la probele libere, manşele cronometrate, manşele de calificare
sau a manşelor din faza finală, piloţii au obligaţia de a fi echipaţi în conformitate cu art. 3 din
Regulamentul tehnic.
Organizatorul trebuie să aibă pe pistă pe tot parcursul concursului dispozitivul de
securitate complet prevăzut de anexa 2 din Regulamentul Interna-ţional de Karting. În
timpul desfăşurării unei “manşe pe ploaie”, [condiţii semnalate de Directorul de concurs sau
de Directorul de mansă (starter)], alegerea anvelopelor este lăsată la aprecierea piloţilor dar
Directorul de concurs are dreptul să utilizeze drapelul negru dacă consideră că un pilot
echipat cu anvelope necorespunzătoare este prea lent sau periculos pentru ceilalţi.
31
3.2. Securitatea echipamentelor
Pilotul trebuie să poarte în mod obligatoriu:
*Cască cu protecţie eficace şi incasabilă pentru ochi (norme FIA). Pentru toate clasele
căştile trebuie să fie conforme cu următoarele prescripţii:
-Snell Foundation 1995-SA, K-98 şi SA2000 (USA)
-British Standards Institution BS 6658-85 de tip A sau A/FR şi toate celelalte
amendamente ( Marea Britanie )
-SFI Foundation Inc. Spec. SFI 31.1 şi 31.2 ( USA ). Orice modificare a listei de mai
sus va fi publicată într-un buletin CIK-FIA
- Greutatea căştilor poate fi verificată în orice moment al concursului şi nu trebuie să
depăşească 1800 gr pentru seniori şi 1550 gr pentru juniori. Se atrage atenţia piloţilor că
anumite materiale ale căştilor nu trebuie vopsite sau să aibă autocolante. În conformitate cu
anexa L din CSI (cap. 3 art. 1.2) orice adăugare de materiale aerodinamice sau altfel la
căşti este interzisă dacă acestea nu au fost omologate împreună cu casca.
*O pereche de mănuşi care să acopere în întregime mâinile.
*Combinezonul va fi din material omologat, “nivel 2” CIK-FIA, şi va avea imprimat la loc
vizibil numărul de omologare CIK-FIA şi va acoperi tot corpul, picioarele şi braţele.
*Combinezoanele din piele omologate de FIM sunt admise. Pentru circuitele lungi ele sunt
obligatorii, (moto-grosime 1,2 mm) fără dublură interioară sau dacă este cazul cu dublură
din mătase, bumbac sau nomex.
*Ghetele trebuie să fie înalte pentru a acoperi şi proteja gleznele.
Fig. 12 Echipamentul unui pilot
32
3.3. Servicii de prim ajutor
Comisarii de traseu sunt primii care intervin în caz de accident pentru a degaja pista.
În acelaşi timp manipularea unui rănit se va face numai în prezenţa echipei de intervenţie
supravegheată de medic (medici). Dacă un kart se opreşte pe pistă sau o părăseşte în
urma unui incident prima grijă a comisarilor de traseu este de a deplasa kartul într-un sigur.
Nici un pilot nu are dreptul de a refuza acest ajutor pentru scoaterea kartului din pistă. El
trebuie să ajute la această manevră şi trebuie să asculte indicaţiile comisarilor de traseu. El
trebuie să rămână lîngă kartul pînă la sfârşitul manşei.
3.4. Servicii medicale
Pentru fiecare ţară în parte ele trebuie să fie în conformitate cu legislaţia în vigoare.
La concursurile internaţionale sunt necesari doi medici:
a) Un medic şef, doctor în medicină, specializat pentru urgenţe şi reanimare, în
conformitate cu legislaţia în vigoare în ţara organizatoare. Numele său trebuie să figureze în
regulamentul particular al concursului. Recrutarea personalului medical şi paramedical
necesar cade în sarcina sa. Organizatorul este obligat să îi asigure tot sprijinul necesar
pentru iîndeplinirea sarcinilor ce îi revin. Organizatorii sunt obligaţi să îi furnizeze toate
mijloacele materiale şi administrative necesare pentru sarcina avută. El tre-îbuie să fie în
permanenţă prezent la locul concursului.
b) Un medic care îl asistă pe medicul şef.
Cei doi medici trebuie să fie în permanenţă prezenţi la locul concursului gata să
intervină. La dispoziţia lor poate fi pus un autovehicul.
33
CONCLUZII
Kart Racing-ul este în general acceptat ca forma cea mai economică de motorsport
disponibil. Ca o activitate de timp liber, aceasta poate fi efectuată de către aproape oricine,
şi ca un motorsport în sine, este una dintre sporturile reglementate de FIA (sub numele de
CIK), care permite curse licenţiate pentru orice vârstă.
Kart Racing-ul este de obicei folosit ca un low-cost şi este relativ, cel mai sigur mod
de a introduce conducătorii auto la curse. Multe persoane asociează acest sport celor
tinerii, dar şi adulţii sunt, de asemenea, foarte interesaţi de karting. Kartingul este considerat
primul pas în cariera oricărui pilot de curse profesionist. Acest sport are abilitatea de a
pregăti piloţii pentru curse de mare viteză, roată-la-roată, ajută la dezvoltarea de reflexe
rapide, a preciziei de a controla maşina, şi abilităţi de luare a deciziilor. În plus, aceast sport
aduce o conştientizare a diverşilor parametri care pot fi modificaţi, pentru a încerca să se
îmbunătăţească competitivitatea karturilor (exemple fiind presiunea pneurilor, angrenaje, a
poziţiei scaunului, rigiditate şasiu), care, de asemenea, există şi în alte forme de curse de
acest gen.
Pe langă cursele de kart tradiţionale, multe întreprinderi comerciale oferă karturi spre
închiriere, adesea numit karting "de agrement" sau "concesiune". Karturile sunt închiriate în
sesiuni (10 la 15 minute de obicei), care de obicei sunt echipate cu şasiu robust, completat
de o caroserie dedicată să ofere siguranţă şoferului. Cele mai multe dintre aceste
întreprinderi utilizează un format "Arrive and Drive", care oferă clienţilor toate echipamentele
de siguranţă (căşti de protecţie, mănuşi şi costumele de conducător auto), unde este
necesar, şi să le permită să apară în orice moment la cursă, în schimbul unui preţ rezonabil,
fără a exista însă probleme dacă cineva deţine echipament propriu şi unelte.
Fie că este practicat pe piste în aer liber sau în circuite închise, kartingul este cea
mai bună modalitate de recreere şi de petrecere a timpului liber, fie că eşti profesionist sau
doar începător.
34
BIBLIOGRAFIE
[1] Regulamentul Internaţional de Karting 2007
[2] www.amckart.ro
[3] www.wikipedia.com
35