Proprietatea ca institut social" ... economia politic
calificproprietateadoar drept unul dintre cele mai puternice
stimulente n vederea majorrii avuiilor ... " (J. B. Say)n viziunea
maselor, "proprietatea" este conceput drept ceva raportat la
altceva sau la altcineva. Adic, indic posesia (apartamentul meu,
ruda mea). De aici, reiese i unele drepturi, i posibiliti. Din
copilrie (ncepnd cu o jucrie, o bomboan), nelegem bine sensul
dilemei "al meu" "strin". Pe parcursul vieii, tindem s nmulim
proprietatea noastr.De ce oamenii sunt att de "nsetai" de
proprietate? Credem c interesul pentru proprietate este inerent
omului i se explic printr-un ir de circumstane: Tendina spre
bunstare material; Dragostea de libertate, aspiraia spre
independen, autonomie n aciuni i opinii; Dorina de a obine un
statut social nalt i de a dispune de putere."Instinctul proprietii
se nrdcineaz att de adnc n natura omului, iar beneficiile oferite
de aceasta sunt att de mari, nct ea niciodat nu are nevoie de
avocai teoreticieni" (Dicionar de economie politic / Sub red. H.
Higts).Proprietatea este un fenomen social, specific pentru fiecare
societate ce sistematizeaz (ordoneaz) relaiile dintre oameni n
domeniul nsuirii nstrinrii bunurilor, serviciilor,
veniturilor.Pentru un om aparte, care locuiete izolat (de exemplu,
pentru Robinson), ntrebarea despre proprietate (cui aparine
lucrul?) este lipsit de sens.Noiunea de "proprietate", n sens larg,
nseamn: apartenena valorilor materiale i spirituale unor subieci
anumii; drepturi juridice de apartenen; relaii economice dintre
oameni, care se stabilesc n legtur cu nsuirea i redistribuirea
obiectelor proprietii.Fenomenul proprietii este necesar din punct
de vedere obiectiv: el e condiionat de raritatea bunurilor
(resurselor, rezultatelor muncii, veniturilor). Cine are acces la
bunurile rare, acela i dispune de dreptul de proprietate asupra
lor, are anumite drepturi i posibiliti.Dup rolul su, institutul
proprietii se prezint ca fundament al activitii economice!Anume
proprietatea (mai nti asupra resurselor) se prezint ca baz a
puterii economice i aliniaz ntregul sistem de relaii
social-economice. Ea determin formele de organizare a activitii,
"impune" modul de interaciune dintre lucrtori i condiiile de
producie, reglementeaz caracterul de repartiie a bunurilor
economice i veniturilor n societate, influennd nivelul de
satisfacere a cerinelor economice i sociale ale oamenilor. Formele
de proprietate predominante n societate determin particularitile
mecanismului de gestionare a activitii economice, specificul
relaiilor dintre autoritile economice i politice, precum i vectorul
dezvoltrii sociale.Structura proprietiiProprietatea reprezint un
fenomen complex i, n felul su, chiar ipocrit (cu dou fee). Ea are
coninut economic intern ("nucleu") i aspect juridic exterior
("mediul legislativ").
Figura 6.1. Structura proprietiiNivelele economic i juridic ale
proprietii, n calitate de componente ale unui tot ntreg, trebuie s
fie adecvate i s se completeze unul pe altul.Aspectele juridice ale
proprietiicaracterizeaz: micarea, "circulaia" patrimoniului;
distribuirea i redistribuirea drepturilor pe patrimoniu (de
exemplu, ntocmirea juridic a actelor de cumprare-vnzare a
apartamentului, automobilului).Coninutul economic al
proprietiireflect: sursele i mecanismul creterii avuiei;
principiile de distribuire a bunurilor materiale i veniturilor;
cauzele diferenierii n procesul de distribuie a averii n rndul
populaiei.Latura juridic i economic a proprietii se deosebete
printr-o autonomie relativ. Totodat, este confirmat istoric c
transformrile juridice (formale) ale proprietii, de regul, sunt
precedate de dezvoltarea social-economic real a societii i de
schimbarea relaiilor de producie. n primul rnd, este vorba despre
schimbarea relaiilor de proprietate asupra mijloacelor de
producie.Coninutul economic al proprietii Subiectul i obiectul
proprietiin sens economic, proprietatea exprim relaiile obiective
dintre indivizi n legtur cu nstrinarea-nsuirea bunurilor economice
i a veniturilor.Aceste relaii caracterizeaz contactele ntre
participanii (subiecii proprietii) la tranzaciile ce in de
"nsuirea-nstrinarea" anumitor obiecte.
Figura 6.2. Modelul relaiilor de proprietateSubiectul
proprietiil formeaz agenii economici: indivizii (ca persoane
fizice) i gospodriile casnice; socio-grupurile (ca persoane
juridice asociaii, societi pe aciuni); administraiile publice de
stat.Obiectul proprietiieste un bun n jurul cruia se constituie
relaii de proprietate: imobilul (pmntul, cldirile, instalaiile,
reelele de transport); bunurile materiale (utilajul, mijloacele de
transport, materia prim i materialele, obiectele de consum); active
financiare (hrtiile de valoare, banii); fora de munc, talentul;
rezultatele activitii intelectuale, valorile nemateriale (operele
de art, inveniile, manuscrisele, scenariile, resursele
informaionale).Indiferent de varietatea obiectelor de proprietate,
ele pot fi structurate n dou grupuri: diverse resurse, necesare
pentru activitatea de producie; bunuri de consum, utilizate pentru
consum personal de ctre populaie.Din punctul de vedere al
dezvoltrii societii, o importan primordial o au relaiile de
proprietate asupra condiiilor materiale ale procesului de producie,
adic asupra mijloacelor de producie. n context, sunt importante
urmtoarele circumstane: subiectul proprietii, care are tangen cu
resursele, dispune de posibilitate real de a-i nsui o parte din
bunurile rare; nsuirea real depinde de gradul de utilizare
productiv a mijloacelor de producie.Este firesc ca posesorul
proprietii s fie cointeresat ntr-o activitate eficient. Iar
utilizarea productiv a resurselor economice rare permite de a
satisface mai amplu necesitile oamenilor. n plus, aceasta are un
rol pozitiv asupra progresului social n ntregime.Pe parcursul
istoriei civilizaiei umane, autoritile economice s-au bazat pe
monopolizarea unor obiecte ale proprietii a mijloacelor de producie
dominante (pmntul, capitalul tehnic).n societatea contemporan, odat
cu creterea rolului cunotinelor informaionale i tiinifice, apar
idei despre prioritatea proprietii intelectuale. Fr a contesta
importana ei, remarcm c efectul economic al proprietii intelectuale
poart un caracter intermediar i se materializeaz prin aplicarea n
activitatea economic practic a know-how, tehnologiilor i tehnicii
mai avansate. Din aceste considerente, i n epoca contemporan un rol
deosebit l joac subiecii ce monopolizeaz materializarea i
comercializarea ultimelor realizri ale tiinei (de exemplu,
productorii ultimelor generaii n domeniul electronicii,
medicamentelor produse ce nu au analogie).Veniturile de la
proprietateProprietatea are tangene i cu rezultatele economice.
Proprietarul obiectului (averii mobile sau imobile, a intelectului,
a talentului) are posibilitatea de a primi venit.n condiiile pieei
clasice, gradul de realizare a acestei posibiliti (mrimea
venitului), ntr-o mare msur, este determinat de nivelul cererii i
ofertei pe piaa respectiv.Proprietatea asupra forei de munc se
remunereaz prin salariu, iar proprietatea intelectual prin onorarii
i premii. Proprietarul capitalului mprumutat are posibilitatea de a
primi dobnd, posesorul abilitilor antreprenoriale profit, stpnul
imobilului (pmntului, construciei) rent.
Figura 6.3. Formele veniturilor (fundamentale) de pe urma
proprietiiDrepturile de proprietate, specificarea i protecia
lorRelaiile de proprietate au definire concret-istoric, adic pentru
fiecare societate este caracteristic ordinea sa specific, ce
reglementeaz relaiile patrimoniale dintre oameni.Aspectul juridic
al relaiilor de proprietate se elaboreaz i se perfecioneaz de ctre
societate n procesul de dezvoltare istoric.Determinarea juridic a
proprietii o constituie: instituiile informale (tradiii, norme
religioase, obiceiuri, principii moral-etice) specifice fiecrui
popor; instituii formale (legi, acte normative) stabilite i
controlate de ctre stat.Aspectele juridice ale proprietii reflect
"regulile de joc", n baza crora sunt stabilite relaiile de
proprietate ntre oameni: ce, cui i n ce cantitate aparine?nc
latinii susineau: "plena in re potestas" eu dispun, eu posed. Iar n
"Dreptul Roman" (sec. V .e.n.) proprietatea se definea ca drept de
posesiune, utilizare i dispunere. n "triada" respectiv, cea mai
performant calitate era dreptul de posesiune, adic de a determina
soarta averii (de a-i schimba apartenena, starea, destinaia, de a o
transmite n gestiune).Menionm c, n tratarea drepturilor de
proprietate privat, exist dou direcii cunoscute.n cadruldreptului
continental, proprietatea privat este proclamat "inviolabil i
indivizibil". Descompunerea (schimbarea) i repartiia drepturilor de
proprietate asupra unui obiect ntre civa subieci era examinat ca o
manifestare a vestigiului feudal, o distrugere a proprietii
private. i aceast situaie are o explicaie istoric: ea reflecta
interesele capitalitilor ce apruser la acea vreme i care aspirau la
acumularea capitalului."Dreptul de proprietate continental este
conceput drept un drept unic, nelimitat i indivizibil, care
presupune c proprietar al resurselor poate fi doar o singur
persoan, nzestrat cu cele trei caliti de baz de posesiune,
utilizare i dispunere" (E. Feura. Mediul instituional: formare,
funcionare, reformare, p.48).Pe msura dezvoltrii formelor acionare
de activitate, dreptul continental s-a epuizat. Tendinele reale ale
dezvoltrii sociale n stadiul industrial i post-industrial in deja
de aa-numitadirecie anglo-saxon.La originea teoriei drepturilor de
proprietate s-au aflat R. Coase, A. Alchian, iar mai trziu D.
North, A. Onore. Adepii teoriei anglo-saxone concep proprietatea ca
pe o totalitate, un "set" de mputerniciri ce sunt stipulate n
contract. Ei apr divizarea dreptului de proprietate ntre diferii
subieci de pe poziiile utilizrii mai avantajoase a
averii.Specificarea, divizarea, personificarea dreptului de
proprietate semnific consolidarea lui n baza unui subiect
concret.Abordarea proprietii n sens juridic este actual i n gndirea
economic contemporan. Astfel, adepii neo-instituionalismului, prin
sistemul drepturilor de proprietate, subneleg totalitatea normelor
ce reglementeaz accesul la resursele i bunurile rare.Drepturile de
proprietate se realizeaz prin urmtoarele: Deinerea dreptului de
proprietatepresupune posedarea exclusiv a resurselor i bunurilor
rare; Aplicarea dreptului de proprietatenseamn limitarea accesului
altor subieci la resursele i bunurile rare; Diviziunea drepturilor
de proprietatepresupune divizarea n mputerniciri, n cote de
exercitare a dreptului de utilizare a resurselor.ntregul "mnunchi"
al drepturilor de proprietate, dup prerea savantului englez A.
Onore, include 11drepturi: dreptul de posesiune posedarea real a
bunului; dreptul de utilizare utilizarea obiectului n dependen de
proprietile lui. dreptul de gestiune adoptarea deciziei referitoare
la cine i cum va asigura utilizarea bunului (deoarece nu n toate
cazurile proprietarul administreaz ntreprinderea). dreptul de
uzufruct dreptul la produsele obinute cu ajutorul proprietii,
posedarea rezultatelor de pe urma utilizrii bunurilor. dreptul de
securitate de aprare a bunului contra nstrinrii sau prejudicierii
lui ca urmare a aciunii mediului exterior. dreptul de valoare
capital posibilitatea de a nstrina, consuma, schimba sau distruge
ulterior bunul aflat n proprietate. dreptul de motenire.
atemporalitatea dreptului de proprietate presupune apartenena
bunului pe un termen nelimitat. dreptul ce interzice utilizarea
bunului ntr-un mod care ar presupune i anumite pagube, adic
prejudicii cauzate altor ageni; dreptul restituirii bunului, n
cazul achitrii datoriei, compensrii prejudiciilor (n cazul datoriei
fa de ali ageni economici); caracterul rezidual al proprietii
(posibilitatea redistribuirii dreptului de proprietate, atunci cnd
persoana nu deine toate 11 mputerniciri). Acest "mnunchi de
drepturi" permite de a gestiona rezultativ activitatea economic, de
a obine venit de pe urma utilizrii bunurilor, de a garanta
securitatea bunurilor etc.Definirea drepturilor de
proprietatepermite determinarea exact a posibilitilor
proprietarului (cu ct mai clar sunt definite i aplicate drepturile
de proprietate, cu att mai bune sunt rezultatele activitii
economice).Atenuarea drepturilor de proprietate(fenomen opus
definirii) apare atunci cnd drepturile de proprietate sunt definite
inexact i aplicate insuficient (n consecin, apare rivalitatea ntre
drepturile de proprietate, care se soldeaz cu prejudicierea
activitii economice i a intereselor persoanelor tere).Teoria
drepturilor de proprietaterecunoate divizarea dreptului de
proprietate privat (cu diferite grade ale posibilitilor i
responsabilitilor) ntre diferii subieci.Consolidarea drepturilor de
proprietate permite aprecierea mrimii veniturilor sau a pierderilor
subiecilor de proprietate reali n rezultatul aciunilor lor.Teoria
respectiv a aprut ca rspuns la realitatea obiectiv ce se crease n a
doua jumtate a sec. XX i care se caracteriza prin: afirmarea
companiilor pe aciuni (cu muli coproprietari i cu diferite drepturi
i responsabiliti n ceea ce ine de utilizarea capitalului acionar) n
calitate de form predominant a activitii economice; necesitatea
evalurii, de ctre stat, a "efectelor secundare ale pieei", adic
ducerea evidenei rezultatelor utilizrii proprietii pentru
persoanele tere, care nu sunt n stare s perceap mecanismul
pieei.Pentru proprietatea privat este caracteristic "specificarea"
riguroas a drepturilor:este determinat distinct subiectul
proprietii i drepturile lui, concretizat rspunderea material.Pentru
proprietatea de stat este caracteristic "erodarea" drepturilor de
proprietate(toi mpreun sunt proprietari, iar individual nimeni!),
nefiind personificat nici rspunderea. n condiiile proprietii
"nimnui", apare i atitudinea respectiv fa de averea
"tuturor".Principalele forme de proprietaten funcie de subiecii de
proprietate, se disting i principalele forme de
proprietate:Proprietatea privatconstituie baza existenei economiei
de pia ea aparine subiecilor economici. "Indiferent cum i se spune
(particular, individual sau privat) ... proprietatea privat este
definit de trei principii juridice de baz: orice drept de
proprietate nu poate fi dect atribut al persoanelor ... ; orice
drept privind posesiunea, utilizarea i transferul unor resurse nu
poate fi simultan obiectul mai multor proprieti; orice drept legal
recunoscut constituie un "bun privat", care poate fi liber cedat...
altor persoane".(N. Dobrot, Economie politic, 1997, p.64)Varietile
acestei forme de proprietate sunt: proprietatea privat individual,
care funcioneaz pe baza factorilor de producie, pe care i utilizeaz
proprietarul cu lucrtorii salariai; de grup (format n baza cotelor
de participare); privat asociativ, acionar (apare sub forma unor
societi de capitaluri, cumprare-vnzare de aciuni).Proprietatea
publicreprezint patrimoniul ntregii societi i include: proprietatea
de stat (sistemele de comunicaii, drumurile auto i cile ferate,
producia militar, structurile Bncii Naionale, rezervaiile,
muzeele); proprietatea municipal (obiecte sociale coli, spitale,
ntreprinderile gospodriei comunale).n practic, se utilizeaz pe larg
combinarea celor dou forme de proprietate descrise (privat i
public) proprietatea mixt(exemplu clasic, societatea pe aciuni n
care, alturi de persoanele i organizaiile private, acionar este i
statul). n orice economie contemporan, este prezent att
proprietatea privat, ct i cea public, proporiile lor fiind
diferite.Astfel, n sectorul de stat n rile Uniunii Europene
ponderea celor ocupai (n procente de la numrul total) constituie de
la 2-6% (Marea Britanie, Olanda, Luxemburg, Spania, Portugalia) pn
la 11-15% (Suedia, Italia, Frana, Finlanda), iar ponderea valorii
adugate (n procente din suma total) variaz de la 2-6% (Anglia,
Olanda) pn la 14-15% (Grecia, Frana, Finlanda).n Republica Moldova,
ponderea celor ocupai n sectorul de stat constituie circa 22% din
numrul total de persoane ocupate. PIB produs n acest sector
constituie 24% din volumul total de producie.Oamenii i realizeaz
dreptul de proprietate prin diferite forme de organizare a
activitii antreprenoriale. Astfel, n Constituia Republicii Moldova
se spune: "Statul garanteaz realizarea dreptului de proprietate n
formele solicitate de titulari, dac acestea nu vin n contradicie cu
interesul societii" (Constituia Republicii Moldova, titlu IV, art.
127).Pentru economia n tranziie a rilor postsocialiste sunt
caracteristice restructurri eseniale ale relaiilor de proprietate.
n primul rnd, ne referim la deetatizarea i privatizarea obiectelor
de stat i crearea sectorului privat, ca fundament al sistemului de
pia.n Republica Moldova, la situaia din 01.12.04, din numrul total
de subiecte economice 93,2% constituiau ntreprinderile sectorului
privat; 3,5% ntreprinderile sectorului public i 2,9% ntreprinderile
cu capital strin.n ultimul timp, crete considerabil importana
proprietii intelectuale, care mai este numit i form specific a
proprietii. Varietile ei sunt: proprietatea intelectual privat,care
se fixeaz prin patente sau licene i e protejat de instituiile
abilitate cu funcii de asigurare a dreptului de autor (n Legea
statului Massachusetts din 1789 se meniona c "nu exist o
proprietate care aparine omului mai sigur dect cea care este
rezultatul muncii lui intelectuale" (N. ican. Economie politic
contemporan, p.79); proprietatea intelectual publicasupra
cunotinelor i ideilor ce se afl la dispoziia ntregii
societi.Menionm c proprietatea intelectual conduce la apariia unor
relaii dificile n cadrul "triunghiului": "intelectualul", ce
genereaz idei tiinifice i invenii; statul, ce protejeaz dreptul de
proprietate i reglementeaz relaiile ntre oameni n domeniul nsuirii
rezultatelor muncii intelectuale; ntreprinztorul-businessman, ce
implementeaz ideile i inveniile, pe baz comercial.Avantajele i
dezavantajele diferitelor forme de proprietateForma de proprietate
privatcontribuie la dezvoltarea iniiativei personale i a abilitilor
antreprenoriale, este fundamentul libertii economice i al creterii
bunstrii, asigur dezvoltarea produciei n conformitate cu necesitile
sociale. n acelai timp, ea presupune un anumit grad de risc i o
presiune nalt asupra proprietarului (nu este exclus nici chiar
falimentul). Exist i o anumit doz de risc pentru societate, n
general, nu este exclus ignorarea activitii cu rentabilitate joas
sau a celei unde lipsete profitul.Forma de proprietate publiceste
justificat: n cazul obiectelor ce in de infrastructur (energetic,
transportul feroviar, comunicaiile), care presupun condiii sociale
normale i necesit investiii capitale de proporii; n cazul
ntreprinderilor militar-strategice; n sectorul social; n cadrul
prestrii serviciilor sociale; n realizarea cercetrilor tiinifice
fundamentale. Totodat, rspndirea ei de proporii diminueaz interesul
i iniiativa lucrtorilor, duce la scderea eficienei produciei,
provoac o indiferen social i astfel devine real posibilitatea unora
de a tri pe contul altora.Pentru dezvoltarea eficient a economiei
naionale, este necesar constituirea i susinerea diverselor forme de
proprietate competitive i capabile s satisfac efectiv necesitile
multiple ale societii.Dup cum dovedete experiena mondial, nu exist
standarde unice pentru toate rile n ceea ce ine de formele i
structura proprietii. Relaiile de proprietate au un caracter
concret istoric i sunt caracteristice unei anumite societi.
Particularitatea naional a institutului proprietii este condiionat
de o mulime de factori, dintre care pot fi menionai: condiiile
naturale i geografice, poziia geopolitic a rii, specificul de
dezvoltare istoric, particularitile culturii i mentalitii
populaiei, nivelul dezvoltrii economice, orientarea politic a
statului.Esena i componentele sistemului economic Abordarea
sistemic a activitii socialeSistemul economicreprezint o totalitate
de elemente care se afl n interaciune i formeaz o unitate distinct.
Imaginea sistemului este pe larg utilizat n diferite domenii: n
fizic i mecanic (sistemul de transport, sistemul de ore), biologie
(toate fiinele vii sunt sisteme specifice "fine"). De asemenea,
poate fi utilizat i n cazul mediului ambiant (sistemul ecologic).
Abordarea sistemic este valabil i pentru caracterizarea vieii
sociale. Activitatea social real nu se reproduce "pe pri", ci ca un
tot ntreg, ce const din diferite procese contradictorii, legturi i
elemente.n economie, principiile analizei sistemice se utilizeaz
din jumtatea a doua a sec. XX, odat cu apariia ciberneticii
economice. Abordarea economiei ca formaiune sistemic integr permite
efectuarea modelrii i gestiunii proceselor
social-economice.Sistemele social-economice sunt destul de
complicate i dificil de administrat din considerentele c, n
calitate de subiect i obiect, apare omul cu multitudinea
schimbtoare de nevoi, interese, motivaii ale comportamentului. Dat
fiind faptul c viaa social este multilateral, ea se divizeaz
nsubsisteme: economice, politice, sociale (n sensul ngust al
cuvntului), juridice, ideologice, social-familiale. Ordinea concret
istoric n societate este determinat de sistemul instituional.
Figura 5.1. Structura sistemului socialFiecare din sferele de
activitate indicate mai sus se deosebete prin obiective i funcii
specifice, printr-o autonomie relativ i legiti particulare de
dezvoltare. n acelai timp, toate subsistemele sunt pri componente
ale unui tot ntreg" sistem social unic. Delimitarea sferelor
respective este convenional, deoarece exist o corelare integr ntre
procesele sociale, economice i politice.Procesele sociale din
fiecare ar i au specificul lor aparte. Anume tipul de subordonare i
caracterul interaciunii subsistemelor funcionale, ca elemente ale
unui tot ntreg (a unei entiti), condiioneaz particularitile
naionale ale sistemului social-economic i dinamica lui
istoric.Subsistemul economic, asigurnd fundamentele materiale ale
activitii umane, are prioritate n ierarhia subsistemelor
funcionale. Starea economiei, n mare msur, determin "calitatea"
sistemului social n ntregime. Totodat, asupra economiei influeneaz
procesele ce au loc n diferite domenii (legislaie, politic,
ideologie). Reieind din cele expuse, n tiin i n practic este actual
cercetareainteraciunii organicea economiei cu alte sfere ale
activitii sociale. n caz contrar, reprimnd unele subsisteme
funcionale, putem observa dezintegrarea formaiunii sociale n
ntregime.Remarc istoricn viziunea noastr, procese analogice au
determinat eecul socialismului real. Subsistemul politic, dominant
n societate, statul (instituional reprezentat de partid) a
subordonat intereselor i obiectivelor sale toate sferele activitii
umane (inclusiv economia), leznd funciile ei proprii. Sub presiunea
multiplelor probleme, i subsistemul politic i-a pierdut
viabilitatea. Alturi de deformrile de ordin intern ale
socialismului real se aprofunda dezechilibrul n corelaia cu mediul
ambiant (sub form de agravare a problemelor ecologice, de epuizare
a resurselor naturale, a deficitului produselor alimentare).
Poziiile lagrului socialist pe arena mondial cedau din an n an: att
n competiia economic i n relaiile financiare, ct i n plan militar.
n consecin, sistemul socialismului real, afectat de criza adnc
(intern i extern), i-a pierdut capacitile de autoorganizare i
reproducere, distrugndu-se.Caracteristica general a sistemului
economicSistemul economice definit ca un ansamblu de relaii ntre
oameni ce vor determina modul de organizare i funcionare a
activitii economice i sociale a unei ri. Sistemul economic vizeaz
felul de utilizare a resurselor economice; relaiile instituiilor,
organismelor i altor elemente ale suprastructuri politice, juridice
i ideologice, prin intermediul crora se desfoar activitatea
economic.Dup modul de organizare i constituire la nivelul
statului,economia se manifest ca un sistem concret-istoric de
asigurare material a activitii umane i const din elemente expuse
ntr-un ansamblu, corespunztor unei ordini ierarhice, i care
funcioneaz pe baza interaciunii elementelor.Ceea ce nseamn c nu
exist economie "la general": ea ntotdeauna a fost "legat" de timp i
spaiu (de exemplu,economia SUAn anii 30 ai sec. XX; economia
postsocialist a Republicii Moldova).Elementele fundamentale ale
sistemului economic sunt: forele de producie; relaiile
social-economice, bazate pe anumite forme de proprietate asupra
resurselor i rezultatelor activitii economice; formele de
organizare a activitii economice; modurile de coordonare a
proceselor social-economice."Economia fiecrei ri este un sistem
mare, n care se nscriu multe tipuri de activiti, i fiecare verig,
component a sistemului poate exista doar din considerentele c
primete ceva de la alii, adic se gsesc n legtur i interdependen de
alte verigi".(Laureatul Premiului Nobel, V. Leontiev)Este important
c toate elementele sistemului sunt relativ autonome i ndeplinesc
funciile "sale" specifice. Interaciunea lor se deosebete prin
discordan nalt, care apare ca surs intern de dezvoltare a
sistemului. Economistul i sociologul Werner Sombart a
caracterizatsistemul economicprin trei elemente:sensul lui, adic
obiectivele i mobilurile predominate ale activitii economice;forma
sa de existen, adic instituiile care definesc relaiile dintre
subiecii lui;substana acestuia, adic tehnica i tehnologiile
existente care determin modul de combinare a factorilor de producie
i modul de coordonare a activitii economice. Asupra strii
concret-istorice a sistemului economic influeneaz un numr enorm de
factori att interni, ct i externi. Aceast dependen funcional poate
fi exprimat matematic:SE = f (A, B, C, D ...),unde:SE sistemul
economic;A,B,C,D determinantele lui (resurse naturale, cantitatea i
calitatea resurselor de munc, nivelul tehnic i tehnologic, mediul
instituional etc.).Varietatea factorilor dezvoltrii economice i a
variantelor de combinare inevitabil duce la pluralismul sistemelor
economice naionale .Circuitul economicn calitate de personaje ale
sistemului economic se prezintagenii economici subieciicare exercit
funcii specifice, au scopuri i motive determinate n activitatea
economic. Agenii economici se deosebesc prin funciile ndeplinite,
modul de folosire a factorilor de producie, comportamentul lor n
economia de pia, formele de organizare a activitii. Noiunea de
agent economic nu se identific cu cea de subiect de proprietate.
Ultimii au existat ntotdeauna, n timp ce agenii economici agregai
se manifest numai n economia de pia modern. Din aceast categorie
fac parte: "microsubiecii" unitile economice simple: indivizii,
familiile, firmele; "macrosubiecii" unitile economice complexe:
sindicatele (asociaia lucrtorilor unei profesii), ramurile (grupe
de firme de acelai profil), patronatul (uniunea patronilor), statul
(totalitatea structurilor i organizaiilor centralizate).Agenii
economici se afl n relaii multiple, contacte permanente i
interdependene riguroase. Ei sunt organic legai de sistemul
distribuirii sociale a muncii, "deservesc" diferite fluxuri reale
(materiale) i monetare. Totalitatea fluxurilor reale (materiale) i
monetare ntre agenii economici (reluarea activitii economice
comune) formeazcircuitul economic.
Figura 5.2. Circuitul economic general (de baz)n figura 5.2.
este conceput modelul celor mai importante relaii de schimb dintr-o
economie. n figur, fluxurile reale sunt surprinse cu liniile
exterioare ngroate, dup cum urmeaz: FR1= oferta de factori, de
resurse fcut de familii; FR2= achiziiile de resurse efectuate de
societile productoare de bunuri marfare nonfinanciare; FR3= oferta
de bunuri de consum realizat de productorii de marf; FR4= cumprrile
de bunuri de consum de ctre familii;n ceea ce privete fluxurile
monetare, acestea sunt sugerate prin liniile interioare ntrerupte,
astfel: FM1= plile efectuate de societile comerciale n contul
factorilor de producie achiziionai; FM2= ncasrile, veniturile
obinute de familii n schimbul serviciilor factorilor implicai; FM3=
cheltuielile de consum realizate de familii n contul cumprrilor de
bunuri pe piaa satisfactorilor; FM4= ncasrile societilor comerciale
din vnzarea bunurilor de consum (N.Dobrot, Economie politic,
Bucureti,1997, p.69).Evoluia sistemelor economice: tendine,
dezvoltarea neliniar Discordana din dezvoltarea sistemuluiPentru
interpretarea naturii evoluiei economice, vom examina logica intern
a evoluiei sistemului. Conform teoriei generale a sistemului, el
este determinat obiectiv prin esena i funciile lui. Premisele
determinante ale formrii sistemului sunt: scopul determinat al
funcionrii; scopul comun integreaz, unete toate elementele
sistemului; structurarea, prezena structurilor organizatorice ce
reglementeaz interdependenele elementelor sistemului;
auto-reglementarea reglementarea intern este ndreptat spre
stabilitatea sistemului; dinamismul i instabilitatea capacitatea de
adaptare (la noile condiii) i dezvoltare continu; complexitatea
prezena legturilor inverse (pozitive i negative) i a elementelor
duble; schimbul informaional existena reelei de comunicare i
transmitere a semnalelor elementelor sistemului; raportul
sistemuluicu mediul extern.Reproducerea echilibrat a premiselor
determinate i, respectiv, a sistemului reprezint un proces complex
i contradictoriu. Fiecare sistem se deosebete prin natura i
tendinele contradictorii de dezvoltare: spre unire i separare; spre
centralizare i descentralizare, spre stabilitate i instabilitate,
spre inerie i dinamism.Excurs "n tiin" ***Dinamica dezvoltrii
sociale este reflectat n tiin destul de contradictoriu. Printre
concepiile evoluiei umanitii se evideniaz: teoriile dezvoltrii, n
dou varieti: dezvoltarea determinant "uniliniar" a lui K. Marx, I.
Schumpeter) i dezvoltarea "multiliniar" (adepii lui K. Marx);
teoriile geneticii, conform crora societatea se deplaseaz de la o
treapt la alta prin intermediul transmiterii "codului genetic"
neschimbat (A. Smith, K. Menger) sau transformat (T. Malthus, T.
Veblen).Actualmente, n scopul reflectrii adecvate a legitilor
dezvoltrii sociale, se mprumut principiile teoretice, elaborate n
funcie de micarea sistemelor naturale. Utilizarea principiilor
metodologice interdisciplinare este legitim, deoarece n
comportamentul formaiunilor complexe naturale i sociale exist
analogii profunde. Astfel, oricrui tip de sisteme complexe i sunt
caracteristice unele trsturi i procese universale, ca: evoluia,
stri de tranziie, principii de ordonare ierarhice, prezena
legturilor inverse, dezvoltarea neliniar.n studiul dinamicii
sociale este bine venit utilizarea "arsenalului" tiinific al
teoriei dezvoltrii neliniare, inclusiv a teoriei catastrofelor,
care studiaz mecanismul de micare a sistemului "prin salturi" i
condiiile de pstrare a integritii sistemului.Este de perspectiv i
utilizarea principiilor sinergeticii, care studiaz procesele
autoorganizrii ordonrii interne a sistemelor complexe. n tiina
contemporan,autoorganizareaeste conceput ca organizarea spontan de
autoconstituire, adic formarea structurilor spaiale, de timp, sau
funcionale din contul interaciunii colective a elementelor interne,
fr o aciune extern specific.Caracterul neliniar al dezvoltrii
economiceSistemul economic, ca i orice alt sistem, n micarea sa
este supus tendinelor contradictorii. Pe de o parte, lui i este
caracteristic tendina de "autopstrare", stabilitate i echilibru:
coordonarea i echilibrul costurilor i rezultatelor produciei,
coraportul cererii i ofertei, stabilitatea financiar i a ritmului
produciei. Pe de alt parte, odat cu schimbarea condiiilor interne
de funcionare a sistemului economic i a cerinelor mediului extern,
sunt inevitabile modificrile lui (de la "cosmetice" pn la
radicale).n esen, evoluia sistemului economic reprezint soluionarea
istoric a strilor de dezechilibru n sfera asigurrii sociale i apare
ca o reflectare a interaciunii dialectice a procesului de producie
i consum. Apariia i sporirea necesitilor noi, n cazul incapacitii
satisfacerii lor de ctresistemul economic, va provoca neaprat
apariia noilor tehnologii, relaii i forme economice.
Figura 5.3. Izvoarele evoluiei economicen evoluia sistemului
social-economic pot fi evideniate dou tendine: formarea ordinii
social-economice noi i pstrarea ordinii "vechi".Alternarea periodic
a acestor tendine este n conexiune cu diferite stri ale sistemului
(foarte instabil i aproape de echilibru) i se manifest printr-un
caracter neliniar, ciclic al dinamicii social-economice.Excurs "n
tiin" ***Funcionarea relativ constant a formaiunii social-economice
caracterizeaz starea "staionar" a sistemului, cnd se menin
neschimbate echilibrul i reproducerea. Sub influena schimbrilor
interne i externe, apare starea de dezechilibru al sistemului,
care, pn la un timp oarecare, se poate autoreproduce (de exemplu,
economia sovietic cronic deficitar).Calitile de adaptare ale
sistemului social-economic la noile condiii de funcionare formeaz
un "cadru" convenional. Cu alte cuvinte, posibilitile de
reproducere ale sistemului existent sunt limitate de potenialul lui
de auto-organizare. Odat cu atingerea nivelului su critic (de pe
poziiile gestiunii interne), sistemul devine "sensibil" la orice
influen. Depirea acestei limite nseamn distrugerea ordinii sociale
stabilite, are loc dezintegrarea sistemului social-economic i se
ntrerupe micarea liniar.Dezvoltarea neliniar a sistemelor complexe
semnific alternativitatea, diversitatea viitoarelor traiectorii.Dar
"tranziia prin salturi" a societii la un alt tip de formaiune i la
o cale nou de dezvoltare social-economic se efectueaz n cadrul
"cmpului de posibiliti" al sistemului. Procesul depinde de
structurile lui i de mecanismul de autoorganizare.Odat cu
distrugerea potenialului de autoorganizare n cadrul ordinii
social-economice formate, precum i odat cu epuizarea posibilitilor
de adaptare a sistemului "vechi", are loc micarea obiectiv spre
forme "noi" de activitate comun, adecvat condiiilor (interioare i
exterioare) noi.Economia de tranziie i indicii eiO etap fireasc n
istoria evoluiei omenirii o reprezinteconomia de tranziie.Ea
caracterizeaz starea intermediar, "inter-sistemic", creia i sunt
specifice instabilitatea i dualitatea proceselor: pe de o parte,
distrugerea "vechiului", pe de alt parte construirea "noului".
Esena economiei de tranziie, "inter-sistemice" o constituie
transformrile calitative ale forelor i relaiilor de producie.Pentru
economia de tranziie este caracteristic mediul multiformaional
contradictoriu, n care coexist forme de activitate economic din
sistemul trecut i cel viitor. De asemenea, se ntlnesc i forme
"intermediare". ntre formele noi, ce se dezvolt, i cele "vechi",
reproduse din inerie, se desfoar "lupta contradiciilor".Pentru
notien economia de tranziie, n comparaie cu sistemul economic
format, lipsete mecanismul ce asigur reproducerea pe fundamente
proprii, nu se atinge dezvoltarea progresiv a capacitilor de
producie.Bifurcarea (ramificarea) sistemului se manifest n
dezvoltarea conflictual i imprevizibil. Soluionarea contradiciei
fundamentale este nsoit de dezvoltarea preferenial anume a
formulelor noi. n caz contrar, predominarea reproducerii formelor
"vechi" blocheaz dezvoltarea progresiv a societii.La concret,
procedeele istorice de transformare a sistemelor sociale sunt
foarte variate: de la evoluie pn la revoluie. Formele revoluionare
expresive pot fi ntlnite pe larg rspndite n cadrul schimbrii
sistemului politic. De exemplu, stabilirea socialismului n unele
ri, conform teoriei marxiste a "capitalismului muribund", era nsoit
de acapararea puterii prin revoluii politice. Dar majoritatea
reformrilor radicale, inclusiv n sfera economic, din cauza
conservatismului i ineriei comportamentului uman, se efectueaz pe
cale evoluionist, prin acumularea treptat a elementelor noului
sistem.Transformrile postsocialiste, dup importana lor istoric,
scar la care au avut loc i dup coninut, sunt atribuite celor
revoluionare, indiferent de faptul c ele s-au format n "adncurile
socialismului" i au avut loc, de regul, pe cale panic. Caracterul
"revoluionar" al tranziiei contemporane se manifest prin schimbul
ornduirii politice, diminuarea (n multe ri) a puterii de stat;
dinamica instabil a proceselor social-economice; transformri
radicale ale institutului proprietii, confruntri sociale i
nstrinare.Economia de tranziie, ca etap n care societatea se afl
ntre "vechiul trecut" i "noul viitor", reprezint un fenomen
universal n istoria mondial.Dar, la fiecare etap a civilizaiei,
"tranziia" social capt coninut specific. Astfel, nu pot fi
comparate, dup esena lor, sistemele sociale ce se afl "n tranziie":
de la ornduirea feudal la capitalism, de la stadiul industrial de
dezvoltare la cel informaional, de la economia administrativ de
comand la economia de pia.n secolul XXI, pe fundalul provocrilor
istorice ce pun n pericol viitorul umanitii, o necesitate vital
reprezinttranziia global (la scar mondial) spre o calitate nou a
activitii umane sociale, spre dezvoltare i securitate. Ea este
nsoit de micarea spre societatea postindustrial i informaional.rile
ex-socialiste, ncepnd cu anii 90 efectueaz o tranziie deosebit,
care nu are analogie istoric: ele se "mic" (cu diferite viteze i
rezultate) de la economia planificat, administrativ de comand la
economia mixt, social orientat, de la autoritarismul de partid la
democraia real.Costurile de tranzacie costuri de exploatare a
sistemuluiActivitatea economic implic totalitatea costurilor. Unele
apar n procesul de producie i sunt legate de restructurarea,
transformarea resurselor economice n bunuri necesare societii. Din
aceste considerente, ele sunt numitecosturi de produciesaucosturi
de transformare. Costurile respective constau din totalitatea
cheltuielilor efectuate de ctre o ntreprindere pentru a produce
bunuri n expresie bneasc (cheltuielile pentru achiziionarea
materiei prime, pentru procurarea i exploatarea tehnicii, pentru
achitarea salariilor etc.).Alte cheltuieli se refer la meninerea
"ordinii" nsistemul economici asigurarea legturilor de coordonare
ntre agenii economici. Acestea suntcosturile de tranzacie, care
reprezint cheltuieli de interaciune ale agenilor economici i sunt
legate de ncheierea acordurilor sau transmiterea drepturilor de
proprietate de la un agent economic la altul. R. Matthews susine c:
"costurile de tranzacie constituie acele cheltuieli necesare pentru
reglementrile unui contract ex ante i monitorizarea sau punerea lui
n practic ex post, ele fiind astfel opuse costurilor de producie,
care sunt cheltuieli necesare pentru executarea unui contract"
(Matthews R. "The Economics of Institutions and the Sources of
Growth", Economic Journal, 1996, p.906.).Categoria "tranzacie"
caracterizeaz diferite aspecte ale afacerii: schimbul de mrfuri,
schimbul cu diferite varieti de activitate sau cu obligaiuni
juridice. Costurile date sunt legate de interaciunea subiecilor
economici i necesitatea respectrii regulilor de comportament
acceptate n societate.Pentru prima dat termenul "costuri de
tranzacie" a fost propus n anul 1937 de savantul american R. Coase
n lucrarea Natura firmei. Cercetri mai ample au fost efectuate n
anii 60 ai sec. XX.Costurile de tranzacie cuprind urmtoarele
elemente de baz: cheltuieli de informare(despre partenerii de
afaceri, variante eficiente de ncheiere a contractelor, cheltuieli
de timp i resurse pentru selectarea informaiei despre preuri,
calitate etc.); cheltuieli de negociere i semnare a
contractelor(cheltuieli n vederea nelegerilor, serviciilor
intermediarilor i legalizrii contractelor); cheltuieli de
evaluare(a proprietilor utile i calitii, a pierderilor provocate de
greeli etc.); cheltuieli de definire i aprare a dreptului de
proprietate(cheltuielile legate de determinarea subiectului i
obiectului proprietii, aprarea proprietii private, ordinii de
drept, adic de utilizarea serviciilor organelor de justiie);
cheltuieli legate de comportamentul oportunist al
agentului(cheltuieli legate de nclcarea i nerespectarea condiiilor
contractului; nelciune, furt, escrocherii etc.).Costurile de
tranzacie sunt inevitabile n funcionarea sistemului economic.
Acestea reprezint cheltuieli de "exploatare", care sunt la fel de
fireti ca i fenomenul "friciunii" n fizic.Potrivit lui George
Stigler, lumea cu costuri de tranzacie nule este la fel de ciudat
ca i lumea fizicii fr forele de friciune. Orice societate este
interesat n diminuarea tuturor tipurilor de costuri: att
transformaionale, ct i tranzacionale. Aceasta explic cercetrile
permanente i evoluia istoric a formelor i normelor de organizare a
activitii economice.Instituiile i rolul lor n formarea i
dezvoltarea economiei Instituiile ca fenomen socialn activitatea
uman a oricrei societi o importan primordial are
"instituionalizarea", datorit creia se menine ordinea
stabilit.Termenul"instituie"are un coninut multilateral. n lucrarea
de fa, aceast noiune este reflectat n sens larg "cumulativ"
ca:totalitatea normelor, regulilor, procedurilor i mecanismelor de
realizare, care structureaz (ordoneaz) relaiile dintre oameni.Dup
esena lor, instituiile reprezint "regulile jocului" n societate.
Ele reglementeaz normele i structurile relaiilor sociale, funciile
i prerogativele structurilor de stat, diapazonul drepturilor i
obligaiunilor individului, mecanismul interaciunii produciei i
consumului, direciile de dezvoltare i tipul de coordonare a
proceselor sociale.Excurs "n tiin""Regulile de joc" acceptate
formeaz modul de gndire i standardele comportamentului n societate.
Subiecii sociali, ndeplinind unele "roluri", real respect funciile
instituionale prescrise i motivele comportamentului. Respectarea
normelor externe face aciunile agenilor economici mai hotrte i mai
determinate, contribuie la realizarea concordanei n activitile
comune.Instituiile, aidoma, codului genetic n biologie, ndeplinesc
un rol analogic n evoluia social-economic. Posednd "continuitate"
(stabilitate n timp), ele ndeplinesc n societate rolul unui
mecanism specific de transmitere a informaiei i asigur succesiunea
istoric de dezvoltare.Instituiile reglementeaz i "orienteaz"
activitatea uman a societii. Instituii formale i informaleSub
influena factorilor "cu caracter natural" (condiii climaterice,
aezare geografic, particulariti regionale de organizare n vederea
asigurrii necesitilor umane), au aprut i s-au afirmatinstituiile
informale: tradiii i stereotipuri de gospodrire, obiceiuri i norme
religioase, etica i principiile morale ale popoarelor. Pe parcursul
istoriei, s-au produs acumularea empiric i selectarea natural
ainstituiilor informale: "legi nescrise, respectate de oameni fr a
fi puse la ndoial, deseori, chiar i fr a fi nelese, care s-au
transmis din generaie n generaie ca ceva firesc i obligatoriu
pentru membrii comunitii" (E. Feura. Mediul instituional: formare,
funcionare, reformare. Chiinu, 2001, p.91). Aceste norme se pstreaz
i se transmit, asigurnd succesiunea istoric n dezvoltarea
social-economic i specificul naional.n procesul evoluiei sociale,
instituiile informale se completeaz cuinstituii formale reguli
"scrise", care prevd drepturile i obligaiile ce reglementeaz
activitatea economic. Din acestea fac parte: normele legislative
(regulile dreptului de proprietate, reglementri privind susinerea
concurenei etc.) i, de asemenea, mecanisme, organizaii formate
pentru asigurarea controlului respectrii regulilor "scrise".
Instituiile i institutele formale se prezint ca un rezultat al
activitii subiective a oamenilor. Dac instituiile determin
"regulile de joc" pe teritoriul dat, atunci institutele reprezint
juctorii "organizaiile" n spaiul respectiv.Organizaiile includ:
grupuri politice (partide, guvern, parlament); grupuri economice
(firme, sindicate, patronate); grupuri sociale (familia,
biserica).Instituiile se modific n timp i spaiu. Eficiena lor, dup
cum demonstreaz experiena empiric, n mare msur depinde de gradul
corespunderii instituiilor informale.Pentru notieStabilirea real "a
echilibrului instituional" se complic din motivul c multitudinea
normelor de comportament se creeaz la diferite nivele i cu diferite
ritmuri. Referitor la "viteza" restructurrilor instituionale,
savantul american D. North susinea c: "dac instituiile formale pot
fi schimbate ntr-o noapte, atunci instituiile informale, de obicei,
se schimb doar treptat ... din aceste considerente, schimbrile
revoluionare niciodat nu sunt att de revoluionare cum i-ar fi dorit
adepii lor".Diversitatea funcional a instituiilorActivitatea
economic multilateral se reflect n particularitile funcionale ale
instituiilor. Astfel, sfera economic este "pus n ordine" de
sistemul instituiilor, care reglementeaz adoptarea i implementarea
deciziilor legate de reproducerea bunurilor economice, de formarea
i utilizarea veniturilor i economiilor (institutul proprietii,
institutul pieei). Instituiile "pur" politice determin forma
organizrii puterii de stat. Propagarea i aprobarea valorilor
indicate, consolidarea societii reprezint funciile instituiilor
ideologice.Totodat, delimitarea instituiilor dup principiul
funcional este destul de relativ ele, fiind elemente componente ale
unui sistem, sunt mbinate prin interdependene complexe. Mai mult,
una i aceeai instituie (de exemplu, statul) poate influena, ntr-un
fel sau altul, diferite sfere ale activitii umane.n marea lor
majoritate, instituiile determin comportamentul concret-istoric al
subiecilor, inclusiv motivarea i eficiena activitii lor n sfera
economic.Din aceste considerente, "calitatea" sistemului
instituional stabilirea proporiilor i completarea reciproc a
instituiilor reprezint condiia inalienabil a dezvoltrii stabile a
societii."Pivotul instituional" i importana luin ansamblul su,
diversitatea instituiilor determin sistemul intern "carcasa"
societii. Schematic, sistemul social, n integritatea subsistemelor
principale (economic, politic, ideologic), poate fi reprezentat n
forma de piramid specific, al crei spaiu intern e reprezentat de
instituii, laturile - de domeniile (sferele) de baz ale activitii
umane, iar baza de mediul (material-tehnologic) de trai.
Figura 5.4. Structurarea sistemului social"Carcasei"
instituionale i este specific renumita inerie, care, alturi de
limitarea resurselor i tehnologiilor, limiteaz scara i ritmurile
transformrilor social-economice. Mai nti de toate este vorba de
conservatismul nrdcinat n contiina individual i social a
instituiilor informale (a normelor "nescrise") i stereotipurilor de
comportament.De regul, subiecii sociali (cetenii, firmele, organele
de conducere), aspirnd la un comportament previzibil, "normal",
prefer s urmeze stereotipurile de "rutin" stabilite anterior.O
dinamic (n timp i spaiu) mult mai mare posed instituiile formale.
Dar, totodat, atunci cnd legile, structurile exist mult timp i
populaia se adapteaz la ele, de asemenea, poate fi urmrit efectul
ineriei.Perfecionarea sistemului instituional are loc prin
intermediul evoluiei spontane a normelor informale de comportament
(a instituiilor informale) i a constituirii contiente (deseori, cu
ntrziere i greeli) a regulilor i structurilor formale, aprobate la
nivel legislativ (instituii formale). n dinamica istoric, normele i
regulile "convieuirii" se schimb neliniar i destul de
inconsecvent.Cu ajutorul structurilor instituionale, dup afirmaia
lui D. North, "oamenii, pe parcursul ntregii istorii, au obinut
ordinea i astfel au diminuat gradul nencrederii lor". (D. North. ,
. ., 1998, .7). Concretizm doar parial. Actualmente, la nivelul
majoritii rilor i a planetei n ntregime, este o ordine de
convieuire ineficient, antiuman, ce duce la apariia sentimentului
lipsei de securitate i a nencrederii populaiei n viitorul su.n
condiiile n care mediul de trai devine tot mai complicat, sub
povara problemelor globale acute, societatea contemporan este
nevoit s activizeze procesul de cutare a instituiilor perfecte att
la nivel naional, ct i la nivel mondial.
8. Demnitatea persoanei umane, in lumina moralei crestine, cere
ca fiecare om sa aiba un domeniu de dispozitie asupra unor bunuri.
Aceasta dispozitie garantata de societate este dreptul de
proprietate. Sistemul economic care se bazeaza pe proprietatea
privata asupra mijloacelor de productie s-a dovedit a fi cel mai
eficient. Proprietatea privata, fiind fundamentul bunastarii
sociale, ofera oricarei persoane posibilitatea de acces la
resursele necesare existentei sale. Proprietatea are o dimensiune
individuala si una sociala, fiind o premisa a libertatii persoanei
si un obstacol in calea concentrarii si a centralizarii puterii
economice si politice. Totodata, proprietatea are o dimensiune
economica exprimata prin interesul personal, autonomia decizionala
si ideea de competitie. De aceea, proprietatea privata trebuie
garantata de stat in scopul limitarii autoritatii institutiilor
publice asupra persoanei si al armonizarii intereselor individuale
cu cele comunitare.In cei aproape zece ani ai perioadei de
tranzitie de la fosta republica sovietica la statul de drept, in
Republica Moldova nu a fost creata o economie eficienta, capabila
sa asigure cetatenilor ei un nivel decent de trai, sa rezolve
problemele sociale si cele privind dezvoltarea stiintei, culturii
si educatiei. Sistemul politic si structurile puterii, create de
el, nu asigura dirijarea judicioasa a tarii si orientarea clara a
cursului pe care il promoveaza. Moldova se afla la raspintie: este
inca posibila revenirea la sistemul administrativ-birocratic
perimat, ceea ce ar insemna transformarea ei intr-un termen relativ
scurt in una din cele mai inapoiate tari de pe continentul european
si pierderea independentei. Aceste tendinte social-politice
periculoase pot fi invinse doar prin ameliorarea grabnica a
calitatii vietii majoritatii populatiei, prin aprofundarea
reformelor democratice si economice de ansamblu, conferindu-le in
permanenta o orientare sociala, prin instituirea ordinii si
asigurarea respectarii legii in tara. h8o14oyLa etapa actuala a
evolutiei istorice, in conditiile sociale si politice concrete
crearea economiei de piata bazata pe proprietatea privata,
initiativa antreprenoriala si concurenta sanatoasa. Asigurarea
trecerii treptate de la economia multisectoriala, in care coexista
proprietatea privata si cea de stat, la piata libera, in care
prevaleaza proprietatea privata asupra mijloacelor de productie,
iar in producerea si distribuirea bunurilor materiale guverneaza
mecanismele de piata. Asigurarea eficientei functiei
reglementatoare a statului, in special in cadrul etapei de trecere
de la economia planificata de directiva la economia de piata. Acest
lucru este determinat nu numai de faptul ca statul detine in
proprietate partiala sau totala un sir de intreprinderi, ci si de
functiile lui, exercitate in cadrul formarii si executarii
bugetului, transpunerii in viata a politicii fiscale, creditare,
investitionale si sociale; mentinerea stabilitatii macroeconomice
cu costuri sociale minime. Asigurarea stabilitatii si
convertibilitatii leului moldovenesc. Prevenirea cresterii
necontrolate a inflatiei. Modernizarea continua a sistemului
bancar, optimizarea pietei hirtiilor de valoare; mentinerea
pozitiilor pe pietele traditionale si cucerirea noilor piete
externe pentru produsele autohtone prin stimularea pe toate caile a
exportului de marfuri calitative moldovenesti, precum si prin
impulsionarea dezvoltarii performante a ramurilor prelucratoare si
scientointensive, a sectoarelor de producere a marfurilor pentru
export si articolelor pentru substituirea celor din import, cu
aplicarea mijloacelor tehnice si tehnologiilor moderne. Orientarea
agriculturii si, in primul rind, a complexului agroindustrial spre
exportul productiei ecologic pure si competitive; stabilizarea si
extinderea pietei interne din contul sporirii puterii de cumparare
a populatiei Moldovei si formarii unei cereri special orientate a
diverselor grupuri ale populatiei, sporirii ponderii, protejate de
inflatie, a salariilor in produsul intern brut, precum si
dezvoltarea ramurilor economice in stare sa stimuleze cresterea
treptata a consumului de marfuri indigene; sustinerea pe toate
caile a business-ului mic si mijlociu, aceasta fiind o directie
prioritara a politicii economice de stat privind reformarea
relatiilor de proprietate, asigurarea unei rentabilitati inalte si
a eficientei agentilor economici din sectorul privat, capabili sa
dinamizeze relansarea economica in tara, precum si sa contribuie la
crearea unei numeroase clase medii garantul stabilitatii sociale si
al depasirii radicalismului si extremelor de catre
societate.________________________________________Miscarea
social-politica "Forta Noua":Programul / Organele de conducere /
Date statistice / Participarea la alegeriEconomia Republicii
Moldova este economie de piata, de orientare sociala, bazata pe
proprietatea privata si pe proprietatea publica, antrenate in
concurenta libera.(2) Statul trebuie sa asigure: a. reglementarea
activitatii economice si administrarea proprietatii publice ce-i
apartine in conditiile legii; b. libertatea comertului si
activitatii de intreprinzator, protectia concurentei loiale,
crearea unui cadru favorabil valorificarii tuturor factorilor de
productie; c. protejarea intereselor nationale in activitatea
economica, financiara si valutara; d. stimularea cercetarilor
stiintifice; e. exploatarea rationala a pamintului si a celorlalte
resurse naturale, in concordanta cu interesele nationale; f.
refacerea si protectia mediului inconjurator, precum si mentinerea
echilibrului ecologic; g. sporirea numarului de locuri de munca,
crearea conditiilor pentru cresterea calitatii vietii; h.
inviolabilitatea investitiilor persoanelor fizice si juridice,
inclusiv straine.Articolul 127Proprietatea(1) Statul ocroteste
proprietatea.(2) Statul garanteaza realizarea dreptului de
proprietate in formele solicitate de titular, daca acestea nu vin
in contradictie cu interesele societatii.(3) Proprietatea publica
apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.(4)
Bogatiile de orice natura ale subsolului, spatiul aerian, apele si
padurile folosite in interes public, resursele naturale ale zonei
economice si ale platoului continental, caile de comunicatie,
precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al
proprietatii publice.Articolul 128Proprietatea cetatenilor straini
si a apatrizilor(1) In Republica Moldova este ocrotita proprietatea
altor state, a organizatiilor internationale, a cetatenilor straini
si a apatrizilor.(2) Modul si conditiile de exercitare a dreptului
de proprietate al persoanelor fizice si juridice straine, precum si
al apatrizilor, pe teritoriul Republicii Moldova sint reglementate
prin lege.Articolul 1. Notiunea de privatizare1. Privatizarea este
un proces, efectuat de catre organele puterii de stat si ale
administratiei de stat, de instrainare a bunurilor statului in
proprietatea cetatenilor si asociatiilor lor (societati pe actiuni
si economice, intreprinderi colective, cooperatiste,particulare si
alte tipuri de intreprinderi bazate pe proprietatea privata a
cetatenilor Republicii Moldova). Sint supuse privatizarii bunurile
organizatiilor obstesti, asupra carora statul si-a confirmat
dreptul sau de proprietate.aAlin.1 art.1 modificat prin Legea nr.
156-XIII din 29.06.94iCetatenii Republicii Moldova participa la
procesul de privatizare pe baza liberului consimtamint.2. Ca urmare
a privatizarii bunurilor statului, acesta isi pierde drepturile de
posedare, folosire si de dispunere de bunuri, iar achizitorii isi
asuma toate obligatiile, ce deriva din transmiterea dreptului de
proprietate.Articolul 2. Principiile privatizariiPrincipiile de
baza ale privatizarii sint urmatoarele: asigurarea protectiei
sociale a populatiei; egalitatea drepturilor cetatenilor la
primirea unei cote din bunurule statului, ce urmeaza a fi
privatizate; instrainarea bunurilor statului atit cu plata, cit si
in mod gratuit; asigurarea publicitatii largi si a unui inalt grad
de informare a populatiei asupra procesului de privatizare.aArt.2
modificat prin Legea nr.580-XIII din 20.09.95iArticolul 3. Domeniul
si obiectele privatizarii1. Privatizarea se admite in toate
ramurile economiei, culturii si ale sferei sociale a republicii si
se extinde asupra obiectelor patrimoniului statului si asupra
resurselor naturale de pe teritoriul ei.2. Obiecte ale privatizarii
sint: intreprinderile (asociatiile), institutiile, organizatiile
unitatile structurale ale asociatiilor, atelierele, alte
subdiviziuni ale intreprinderilor, organizatiilor ce constituie
complexe patrimoniale unice; partea proprietatii intreprinderilor,
aflate in proprietatea statului, ivestita in actiuni si transmisa
in posesie cetatenilor; locuintele; obiecte nefinalizate, inclusiv
cladirile de locuit;aSubalin. introdus prin Legea nr.468-XIV din
25.06.99icelelalte mijloace tehnico-materiale, cu exceptia
obiectelor aratate la punctul 3 al prezentului articol.Se admite
privatizarea partiala a intreprinderilor de catre lucratorii lor,
contra bonuri patrimoniale ce le apartin, in limita a 20 procente
din valoarea intreprinderii. Lista intreprinderilor care urmeaza sa
fie privatizate partial este aprobata de Parlament.aAlin. introdus
prin Legea nr. 1332-XII din 12.03.93iModul de privatizare a
resurselor naturale este stabilit de o legislatie speciala.3.
Obiectele patrimoniului statului nu pot fi privatizate daca
acestea: asigura capacitatea de aparare si securitatea statului;
constituie patrimoniul culturii nationale; asigura minimul garantat
de catre stat al serviciilor sociale gratuite pentru populatie;
activitatea lor constituie monopolul statului.Nu sint supuse
privatizarii terenurile de pamint atribuite fondului funciar de
stat, precum si terenurile transmise manastirilor in modul stabilit
de lege.Intreprinderile si organizatiile care nu au fost incluse in
listele obiectelor supuse privatizarii aprobate de Parlament,
precum si alte obiecte care, potrivit legislatiei, ramin in
proprietate de stat, nu sint supuse privatizarii.In general nevoia
de creditare apare din lipsa fondurilor proprii pentru a face fata
in intregime cheltuielilor ocazionale de desfasurare normala a
activitatii complexe a fiecarui agent economic (productie,
investitii, comerciala etc.). La orice agent economic apar
dezechilibre, disfunctionalitati in cazul trezoreriei, al gestiunii
intreprinderii. De aceea creditul de trezorerie ocupa o pondere
insemnata in totalul creditelor bancare. Creditul de trezorerie
este necesar cand activul circulant din bilant nu poate fi acoperit
integral din incasari si din fondul de rulment. Se poate afirma ca
in cadrul creditelor de exploatare creditul de trezorerie detine
primul loc. Orice agent economic detine active circulante
importante determinate in primul rand de activitatea de productie
si in al doilea rand, de creantele asupra clientelei. La orice
agent economic, sursele de finantare trebuie sa fie suficiente
pentru a face fata nevoilor de acoperire a activului circulant.In
tara noastra, fondul de rulment are in general un volum mai mare
decat in tarile cu o economie dezvoltata, ca urmare a vitezei mai
mici de rotatie a mijloacelor circulante in general si a ciclului
de fabricatie mai lung. De aceea, avand in vedere si faptul ca
mijloacele proprii de finantare sunt limitate, putem afirma ca la
noi, necesitatea creditelor bancare este mai mare. Adaugam la
cauzele de mai sus si stocurile mai mari de produse finite care nu
se vand (ca urmare a nefolosirii marketingului vanzarii) si
incasarilor restante care au ajuns la un nivel de nesuportat.
Necesarul total de fonduri si deci de credite este determinat si de
modul de gestionare al agentului economic. Daca printr-o gestionare
eficienta a fondurilor se poate asigura rotatia stocurilor,
recuperarea mai rapida a creantelor nemobilizate, obtinerea
prelungirii creditului furnizorilor, cresterea avansurilor primite
de la partenerii de afaceri, putem vorbi de o reducere a
necesarului de credite al agentilor economici.Exista mai multe
clasificari de credite bancare acordate agentilor economici in
functie de varietateaCreditul reprezinta relatia baneasca intre o
persoana fizica sau juridica, numita creditor, care acorda unei
alte persoane, numita debitor, un imprumut in bani in general cu o
dobanda stabilita in functie de riscul pe care si-l asuma
creditorul sau de reputatia debitorului. Etimologic, cuvantul
credit isi are originea in limba latina creditum-creditare, care
inseamna a crede sau a avea incredere, fapt ce scoate la iveala un
element de ordin psihologic: increderea, care presupune existenta
unei anumite culturi sociale, a unei psihologii colective, care
difera insa in timp si de la o colectivitate la alta. Avand in
vedere ca raporturile de credit au o insemnatate deosebita, atat
prin dimensiune, varietate, cat si prin impactul lor asupra
desfasurarii activitatii economice, se impune o clasificare a
acestora.Foarte importanta pentru activitatea bancara este analiza
si clasificarea portofoliului de credite pentru a putea gestiona
riscul transformarii creditelor in neperformante.Aceasta activitate
se realizeaza conform reglementarilor B.N.R. pe baza a doua
caracteristici: a. performantele financiare ale imprumutatilor b.
serviciul datoriei acestora.Stabilirea performantelor financiare
ale imprumutatilor se realizeaza pe baza unui set de indicatori
economico-financiari, specifici pentru fiecare banca. Cel mai
frecvent folositi sunt:gradul de lichiditate, gradul de
solvabilitate, rata profitului si gradul de indatorare. De obicei
apar doua probleme:luarea in considerare a unui numar prea mic de
indicatori determina o crestere a riscului unei posibile evaluari
sumare a performantei financiare a clientului, pe cand stabilirea
unui numar prea mare de indicatori determina o crestere a timpului
de fundamentare a deciziei de creditare. Cu alte cuvinte, se impune
determinarea unui set de indicatori care sa aiba o importanta reala
in determinarea bonitatii clientului.Stabilirea performantelor
financiare ale imprumutatilor presupune clasificarea creditelor
bancare in anumite categorii, stabilite si impuse de B.N.R.
WebSite
DOBANDA - PRET AL CREDITULUI SI IMPLICATIILE SALE IN
ECONOMIEDOBANDA - PRET AL CREDITULUI SI IMPLICATIILE SALE IN
ECONOMIEUna dintre principalele componente ale sistemului
financiar-bancar si care are implicatii adanci in economia de piata
este dobanda. Dobanda reprezinta de fapt pretul capitalului cedat
temporar cu obligatia de rambursare, pret specific pietei de
capital.Daca in succesiunea logica, creditul detine o pozitie
primara, dobanda reprezinta de fapt conditia oportunitatii si
eficientei acestuia. Dobanda se afla in acelasi timp in ipostaza de
efect si cauza a activitatii de creditare, reprezentand practic
ratiunea unei banci comerciale de a acorda credite.In ipostaza de
efect, marimea dobanzii determinata de relatia cerere-oferta, va
reflecta de fapt punctul de intersectie dintre capitalul disponibil
si necesitatile de imprumuturi. Daca acest punct de intersectie
coincide cu punctul de echilibru dintre disponibilitati si cererea
de credite, atunci veridicitatea ratei dobanzii nu poate fi
contestata. Dar nivelul ratei dobanzii este influentat totodata si
de dividendele platite aferente actiunilor detinute, de veniturile
din negocierea valorilor mobiliare, de evolutia operatiunilor la
bursa, de politica monetara dusa de stat etc.In ce-a de a doua
ipostaza, aceea de cauza, dobanda conditioneaza procesele
economice, prin marimea ei conferindu-i-se rolul de regulator al
pietei capitalului. 37616fdi71uju3zRatele dobanzilor sunt stabilite
de bancile comerciale in functie de cererea si oferta de
credite.Subliniati conditiile de trece la o economie de piata,
elementele economiei de piata si trasaturile economiei de piata
moderne.Pentru a putea trece la o economie de piata trebuiesc
create unele conditii ca: a) realizarea pluralismului economic; b)
privatizarea.Elementele economiei de piata sunt: - unitatile
economice autonome;- piata;- parghiile economico-financiare
utilizate;- mecanismul functional propriu;- reglementari juridice;-
cadru organizatoric adecvat.Trasaturile economiei de piata moderne
sunt:- se bazeaza pe productia si circulatia marfurilor
generalizata;- se bazeaza pe legile economice obiective ce
guverneaza aceste procese;- se bazeaza pe utilizarea parghiilor si
stimulentelor marfo -; banesti;- asigura un rol adecvat pietei;-
are la baza pluralismul formelor de proprietate(preponderent cea
privata);- autonomia deplina pentru fiecare forma de
proprietate(facand ca interesul personal si rapoartele economice
dintre ele sa stea la baza activitatii economice); are ca si
caracteristici principale care se generalizeaza in toate procesele
reproductiei sociale competitia si concurenta; asigura echilibru de
influenta intre producatori si consumatori(eliminand monopolul);
statul intervine doar in mod indirect prin parghii economico -;
financiare; formarea libera a preturilor(doar prin negociere, fara
interventii administrative si politici monopoliste); o structura
tehnico -; economica moderna pentru cresterea eficientei; un sistem
bancar modern.Definiti creditul si subliniati functiile
lui.Creditul este relatia monetara aparuta in legatura cu acordarea
de imprumuturi unor agenti economici cu conditia rambursarii lor la
un termen numit scadenta si in schimbul unei plati suplimentare
numita dobanda.Functiile lui sunt:- folosirea mai eficienta a
capitalului banesc;- determina cresterea gradului de valorificare a
factorilor materiali de productie;- inlesneste procesul de
concentrare si centralizare a intreprinderilor si a capitalului;-
mijloceste redistribuirea capitalurilor pe diferite ramuri de
productie;- stimuleaza desfacerea marfurilor pe scara mai mare;-
regleaza circulatia monetara prin sistemul bancilor de credit;-
influenteaza consumul prin vanzarea in rate.Tranzitia la economia
cu piata concurentiala in Romania - aspecte
principal-metodologiceTranzitia la economia cu piata concurentiala
in Romania:aspecte
principal-metodologice52884lsz58hiv9n52884lsz58hiv9nPoporul roman a
optat pentru economia cu piata concurentiala si mecanismul ei
functional, intelegand ca monopolul proprietatii socialiste de
stat, mecanismele economiei de comanda nu mai puteau asigura
orientarea energiilor natiunii spre satisfacerea acceptabila a
nevoilor limitate si in continua diversificare.Calea de urmat
pentru a lichida structurile vechi si a crea cadrul institutional
necesar opririi caderii economiei nationale aflate intr-o profunda
criza si deschiderii ei spre o evolutie normala pe traiectoria
progresului nu poate fi gasita spontan. Economia de piata
contemporana este deosebit de complexa si variata, bazata pe
interesele agentilor economici foarte diferite, divergente. De
aceea, fundamentarea stiintifica a unei strategii de infaptuire a
economiei de piata concurentiala in Romania s-a dovedit
obligatorie, problema ce presupune analize si dezbateri ample si
finalizate in Schita programului de tranzitie elaborat cu
participarea unui cerc larg de specialisti si insusit practic de
toate fortele politice parlamentare din 1990.Aflata in fata
adoptarii unei strategii de tranzitie la economia cu piata
concurentiala si luand cunostinta de experienta tarilor avansate in
acest domeniu, tara noastra, ca si alte tari din Europa centrala si
de est, a avut cel putin urmatoarele posibilitati: de a prelua un
model elaborat si aplicat cu succes intr-una din tarile lumii(s-ar
fi putut avea in vedere, in alegerea modelului, eventualele
similitudini ale dezvoltarii lor istorice, ca si ale structurilor
de ramura, ale resurselor umane etc.); si884l2558hiiv de a incerca
sa conceapa o strategie proprie, cu totul originala, pe care sa o
aplice prin metode, de asemenea, intru totul specifice(s-ar fi
putut sustine o asemenea linie prin inexistenta unei experiente
istorice de trecere de la socialismul marxist la capitalism si prin
trasaturile caracteristice ale economiei romanesti de astazi, dupa
o evolutie de cateva decenii sub regim de comanda); de a realiza o
sinteza a unor aspecte pozitive din experintele mai multor tari,
indeosebi europene. Aceasta urma a se realiza pe baza a cel putin
urmatoarelor criterii: incadrarea in cerintele revolutiei
tehnico-stiintifice actuale(deci prin orintarea procesului cu fata
spre viitor);valorificarea experientei pozitive a tarii noastre din
perioada interbelica(mai ales in ceea ce priveste constituirea
institutiilor economice si juridice corespunzatoare economiei de
piata);preluarea si implementarea doar a acelor experiente ale unor
tari si popoare care au sanse mari de a fi asimilate creator de
noii agenti economici(cu nivelul lor actual, cu interesele pe care
le au, pornind de la starea dezvoltarii economice a tarii, de la
marile dezechilibre tehnico-economice asezate si consolidate intr-o
perioada relativ indelungata, de la nivelul cultural al populatiei
etc.).Desi exista numeroase puncte de vedere referitoare la
economia cu piata concurentiala ce urmeaza a fi promovata in tara,
totusi se poate vorbi de un consens minim in sensul optiunii lor
pentru economia de piata moderna, eficienta, de nuanta europeana,
de tip social.In prezent, in Romania, tranzitia la economia cu
piata concurentiala se identifica cu infaptuirea Reformei
economice. Prin intermediul Reformei, economia Romaniei, puternic
centralizata, distorsionatasub raport tehnico-stiintific si
dezechilibrata structural, evolueaza spre liberalizare, in care
actiunile agentilor economici trebuie reglate prin intermediul
pietei cu respectarea cadrului legislativ, creat de statul
democratic, modern.Functia initiala a Reformei este depasirea
crizei economice mostenite de la mecanismul de comanda si a celei
ciclice pe care o parcurge in prezent economia noastra. Finalitatea
Reformei o reprezinta infaptuirea economiei de piata moderna si a
mecanismului sau eficient, functional liber. Cele doua obiective
trebuie sa se infaptuiasca in secvente de timp diferite, gradual
dar nu lent, cu blocaje, ci, prin masuri esalonate insa derulate cu
simultaneitate. Aceasta decurge din natura si interdependenta
fenomenelor si proceselor economice implicate si realizate prin
asemenea masuri.In cadrul acestor masuri, avand amploare,
profunzime si implicatii deosebite, pot fi identificate cateva mari
procese: Macrostabilizarea care vireaza eliminarea sau macar
atenuarea unora dintre dezechilibrele mostenite sau aparute in
procesul tranzitiei: controlul inflatiei, deficitul bugetar si al
balantei de plati externe, adaptarea consumului la resursele
existente si la starea eficientei economice. Efectuarea reformelor
structurale si institutionale care sa permita realocarea resurselor
in raport cu nevoile si posibilitatile economice, dar tinand seama
de tendintele pe care Marea tranzitie le impune pe plan mondial,cat
si de domeniile cu avantaje relative(comparative) ale economiei
romanesti. Realocarea trebuia infaptuita prin parghii economice
compatibile cu logica politicii fiscale, cu cea a cheltuielilor
publice, parghii de credit, de comert exterior si de dezvoltare
teritoriala. Ratiunea ultima a acestor reforme o constituie
sporirea eficientei utilizarii factorilor de productie si, in
primul rand, a productivitatii ca suport pentru cresterea economica
pe termen lung. Prin reformele structurale urmeaza a fi creati,
subiectii economici participanti la tranzactiile concurentiale, sa
fie creat un nou cadru institutional juridic, care reglementeaza
drepturile, obligatiile si raporturile dintre unitatile economice,
si sa se asigure consolidarea sistemului de piete si a mecanismelor
functionale specifice.Nucleul reformelor structurale il reprezinta
privatizarea, eliminarea cvasimonopolului proprietatii publice, a
altor tipuri de monopoluri si crearea pluralismului sistemului de
proprietate a carui baza o constituie proprietatea privata sub
diferitele ei forme. Reformele structurale au in vedere toate
componentele mecanismului economic si nivelurile economiei, a caror
functionare este asezata pe un cadru institutional-juridic adecvat
statului de drept si compatibil cu cel practicat de spatiul Uniunii
Europene, ca premisa pentru o integrare mai facila in acesta.
Liberalizarea economica. Experienta istorica releva ca economia cu
piata concurentiala poate functiona doar daca sunt create
conditiile pentru exercitarea si garantarea unui set de libertati:
libertatea alegerii bunurilor de consum si de capital, a profesiei
si a locului de munca; libertatea de a dispune autonom de factorii
de productie aflati in posesiune, liberatatea de a exercita
initiativele imaginate cu respectarea libertatii celorlalti si a
cadrului legislativ adoptat prin sistemul democratismului politic.
Prin normele de liberalizare economica pe care le-a imaginat si
aplicat Reforma din Romania se da expresie asumarii de catre
agentii economici a dreptului de decizie si a consecintelor
acesteia in legatura organica cu redefinirea rolului statului. O
alta directie presupune masuri cum sunt: liberalizarea
preturilor(inclusiv a salariilor si a ratei dobanzii),
convertibilitatea monedei, libertatea de miscare a factorilor de
productie, deschiderea spre si pentru exterior in spiritul
principiilor Organizatiei Mondiale a Comertului, modificarea
sistemului de conducere a intreprinderilor si reforma
microeconomica. In context, statul isi restrange unele functii
economice traditionale, asumandu-si functiile moderneprivind
crearea si aplicarea cadrului legislativ, asigurarea premiselor
pentru exercitarea liberalizarii economice, intretinerea si
supravegherea concurentei.Cu toate acestea, costurile sociale ale
tranzitiei au depasit asteptarile. Au aparut noi dezechilibre si
factori de instabilitate: somajul structural, datoria externa
substantiala, blocajul financiar, dimensiunile economiei subterane,
deprecierea starii generale de sanatate a populatiei, situatia
economica dramatica a unor categorii ale populatiei(pensionari,
persoane varstnice, somerii cronici s.a.)s amplificarea proceselor
speculative(inclusiv in activitatea sistemului bancar) in
detrimentul si pe seama economiei reale; sustragerea unei parti
insemnate de economii(inclusiv cele institutionalizate) de la
procesele investitionale reale diminueaza injectarea in economie a
noi factori de productie si de ameliorare a calitatii, eficientei
si competitivitatii celor existenti.In concluzie, tranzitia la
economia cu piata concurentiala in Romania se poate infaptui
benefic pe baza unei strategii coerente, in care se armonizeze
toate laturile vietii economice-sociale, in acord cu perspectiva
integrarii in Uniunea Europeana, cu aspiratiile de progres si
prosperitate ale populatiei.
