Psalm (“ Vecinul meu a strans cu nendurare ” ) de Tudor Arghezi

Psalmul = o specie lirica, prin care poetul inalta un imn religios divinitatii, exprimandu-si

sentimentele de smerenie si lauda pentru maretia si atotputernicia lui Dumnezeu. Lirica existentiala a lui Tudor Arghezi este ilustrata de “Psalmi”.

Psalmul care debuteaza cu versul “Vecinul meu a strans cu nendurare” apartine volumul “Cuvinte potrivite”, fiind considerat a fi psalmul mizeriei umane, al existentei omului ce se bazeaza pe posesiune. Inlocuirea lui “a fi” cu “a avea” => descompunerea fiintei.

- ipostaza divinitatii: Dumnezeu nu poate fi cunoscut de catre om, acesta fiind facut anume limitat in simtire si inteligenta

- ipostaza psalmistului: insetat de absolut, insa dezamagit spiritual de divinitate, acuzandu-l pe Dumnezeu de a fi facut existenta omului nu numai din viata si moarte, ci si din chinuri.

Strofa I:- descrierea etapelor de inavutire:

1. “a strans[...] gradini, livezi, cirezi, hambare” => bogatia materiala(enumerarea elementelor) 2. “Stapanirea lui se-ntinde-acum/Pan’ la hotarele de fum” => averea sa nu mai cunoaste limitele, insa aceasta este asemanata cu fumul => se risipeste, nu este perena (metafora) 3. pune stapanire chiar si pe elementele naturii (“Soarele-apune zilnic si rasare/Intr-ale sale patru buzunare”;”Vazduhu-i face parte din avut”;”Din cer ia fulgeri, din pamant grasimi”) => campul semantic al elementelor naturii- conturarea raportului dintre om si divinitate (omul crezandu-se atotputernic) => “Vecin de-o vreme, Doamne, si cu tine.”

Strofa II:- se realizeaza profilul grotesc al barbatului aflat in descompunere fizica

- omul “bogat”, ce nu are revelatia divinitatii, urmeaza a fi condamnat la un Purgatoriu etern => neputinta de a evada

- un astfel de om se descompune repede => elemente ale grotescului, este umplut de mucegaiuri, moartea ii va veni cu repeziciune (“Urechea lui inchisa pentru graiuri/ Cu seama s-a umplut, de mucegaiuri.”) => nu mai aude nimic, nu mai tine cont de ce este in jurul sau, este singur; “Ochiul porneste bland sa se usuce,” => nu mai vede

- setea de avutie, de imbogatire => ajunge sa il ucida (“In pantec spini, urzici si aguride /Dau stiri de belsugul ce-l ucide.”)

- „Si-i subred ca o funie-nnodata” => viata lui se poate sfarsi oricand

Strofa III:- dialog imaginar cu Dumnezeu => resemnarea, deznadejdea eului liric

- meditatie privind efemeritatea aspiratiilor fiintei umane in raport cu vointa divina absoluta. (“Doamne, asa obicinuit esti, biet/ Sa risipesti faptura ta incet. / Prefaci in pulbere marunta/ Puterea darza si vointa crunta.”) =>adresare directa, epitete

- sublinierea suprematiei divine peste intreaga lumea (“Cocolosesti o-mparatie mare/ Ca o foita de tigare.”) => comparatie

- constatand disproportia uman-divin , eul poetic ajunge la ideea pesimista a inutilitatii existentei dar si a umilintei in fata Divinitatii

- conturarea ideii de imposibilitate de a ajunge la Dumnezeu datorita barierei (zidului) dintre divinitate si om (“Zidind, schele-nalte si repezi ridici/ Incaleci pe livezi cat muntii melci mici/ Paretele-i veacul patrat/ Si treapta e veacul in lat/ Si scara e toata vecia.”) => epitete, metafore

- momentul final: “Si cand le darami, trimiti clipa/ Sa-si bata aripa/ Dedesubt./Musca muta a trecutului rupt.”=> posibilitatea distrugerii fiintei umane intr-o clipa => fragilitatea umanitatii

- „Musca muta a trecutului rupt” => asemanarea cu o musca => nimicimea omului in fata lui Dumnezeu; „Musca muta” => neputinta de a-si exprima parerile, suferintele in fata puterii supreme.

=> Stilul psalmilor – inspirat din literatura religioasa crestina + limbajul popular (“puhav”, “capestre”,”pantec” etc.)

=> In raportul omului cu Dumnezeu, in viziunea lui Tudor Arghezi, se pot sintetiza urmatoarele atitudini esentiale: nelinistea, revolta, acuza, deznadejdea credintei.