Data fiind tema de azi “limbajul la copilul de 1 an” m-am gandit sa vorbesc foarte pe scurt despre invatarea limbajului corporal.

Invatarea comunicarii nonverbale poate incepe in momentul in care copilul incepe sa doreasca sa comunice cu cei din jur. Aceasta dorinta apare incepand cu varsta de 9-10 luni, cand copilul incepe sa devina mai sociabil, mai atent si mai comunicativ.

Se incepe cu invatarea si folosirea unor semne usoare cu grad de dificultate redus, care sa nu induca in eroare copilul si care sa fie usor de reprodus. De exemplu, in timpul mesei parintele poate sa intrebe copilul daca mai doreste mancare intinzandu-i lingurita catre gurita: daca bebelul nu va mai dori sa manance isi va intoarce capul sau se va stramba, iar daca mai doreste sa manance va zambi, deschide gura, ca apoi peste cateva saptamani sa gesticuleze, sa intinda mana catre mancare si sa incerce sa apuce lingurita sau farfuria.

Ori de cate ori parintele foloseste un cuvant, este necesar ca exprimarea acestuia sa fie corelata cu un anume semn (corespondent in comunicarea nonverbala). Utilizand aceasta metoda regulat, parintele se va face mai usor inteleasa si comunicarea va deveni reciproca, pentru ca pana la dezvoltarea limbajului verbal corespunzator, copilul isi va putea exprima prin semne nemultumirile si nevoile.Stapanirea unei metode de comunicare, oricare ar fi acesta necesita exercitiu si rabdare si poate dura de la cateva zile pana la cateva saptamani. Pentru a capta interesul si atentia copilului trebuie adoptate metode distractive de invatare, pentru ca in caz contrar copilul se va plictisi si isi va pierde interesul destul de usor.Nu trebuie sa uitam ca majoritatea copiilor, indiferent de varsta invata mult mai usor daca le place ceea ce fac si daca fac acest lucru ca o joaca.

Mai jos o sa va prezint cateva dintre gesturile si mimica cel mai des folosite in comunicarea nonverbala cu copilul: "mancare"- mimam gestul de a manca (gesticuland cu mana)"mancarea s-a terminat" – ne uitam la farfurie si ne miram si gestsiculam cu mana ca nu e papa."speriat" – deschidem larg ochii si mimam frica, ducand mainile la fata"fierbinte" – miscare rapida de atinge a limbii sau buzelor cu degetul; "unde?" – miscare sincrona a umerilor, a palmelor si mimica intrebatoare; "iepure" –asezarea palmelor deasupra capului; "masina" – manevrarea imaginara a unui volan; "carte" – intinderea mainilor cu expunerea palmelor.

Pentru ca vorbim despre copii, pentru a ne aminti putin de vremurile cand nu aveam nicio grija – asta asa sa ne mai descretim fruntile o sa va prezint si doua - trei poezii care va ajută să înteracţionaţi cu copilul dar şi să-i dezvoltaţi limbajul.Poezie simpla cu numere (numaram pe degete)Unu-i soarele pe cer, Doi sunt ochişorii mei, Trei foiţe la trifoi, Patru labe la pisoi. Dacă vreţi să-l ştiţi pe 5, Ia uitaţi-vă aici: 1,2,3,4,5. Poezie usoara cu degetele de la mana: Sa cantam la pianDegetele pregătiți, copii, Să cântăm, la pian, melodii! Când spune dirijorul Cântăm cu arătătorul. Când el pune chipiul, Cântăm cu mijlociul. Și când își ia paharul Cântăm cu inelarul. Și mai cântăm un pic,Cu degetul cel mic. Cântam dacă se poate.Cu degetele toate. Joc cu degetele: Degetele lacateleDegetele-lăcăţele, (Inclestam degetele de la ambele mâini, formând un "lacăt")Nu trece nimeni de ele!(Batem cu "lacatul" in masa)Le sucesti, le rasucesti,(Rotim "lacatul" intr-o parte si in alta)Bati si tot nu reusesti!(Batem cu "lacatul" in masa)Daca sufli... Unde-i?! Nu e!"Lacatul" - pfuuu! - se descuie!(Suflam peste "lacat" si intoarcem palmele in sus)Poezie simpla cu ploaiaPlouă ușor. Să auzim. Cu vârf de deget banca lovim. Plouă mai tare. Ploaia vine. Lovim cu degetele bine. Lovește grindina în trotuare Să ciocanim și noi mai tare. Tună puternic uneori,Bat pumnii-n tobele de nori. Vreme frumoasă s-a făcut, Un curcubeu a apărut! Noi brațele ușor rotim. Și norii îi gonim.