Upload
ionescu-marius
View
247
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE
1
Prof.univ.dr. Cristiana Cristureanu Lect.univ.dr Anda Nicoleta Onetiu
TURISM INTERNATIONAL - Manual de studiu individual -
2
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE
3
Prof.univ.dr. Cristiana Cristureanu Lect.univ.dr Anda Nicoleta Oneţiu
TURISM
INTERNATIONAL - Manual de studiu individual -
4
5
CUPRINS
INTRODUCERE ...................................................................................................................................... …8
Modulul I Dimensiunea economică a turismului internaţional Unitatea de învăţare 1
Turismul în circuitul economic mondial
1.1. Introducere . ...................................................................................................................................................... 11
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare– timp alocat . ........................................................................ 11
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare .......................................................................................................................... 12
1.3.1. Concepte, Definiţii ........................................................................................................................... 12
1.3.2. Forme de turism. .............................................................................................................................. 13
1.3.3. Dimensiunea socio-culturală a turismului internaţional ................................................................... 13
1.4. Îndrumar pentru autoverificare ......................................................................................................................... 13
Unitatea de învăţare 2
Dimensiunea economică a turismului internaţional
2.1. Introducere ....................................................................................................................................................... 16
2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat .......................................................................... 16
2.3. Conţinutul unităţii de învăţare .......................................................................................................................... 17
2.3.1. Sistemul de indicatori ai turismului internaţional ............................................................................ 17
2.3.2. Măsurarea impactului economic al turismului internaţional . .......................................................... 18
2.3.3. Efectul multiplicator ........................................................................................................................ 18
2.3.4. Alte metode de estimare a impactului economic ............................................................................. 18
2.3.5. Contul Satelit al Industriei Turistice ..................................................................................................... 18
2.4. Îndrumar pentru autoverificare . ........................................................................................................................ 19
Unitatea de învăţare 3
Turismul în comerţul internaţional
3.1. Introducere ........................................................................................................................................... 22 3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat …………….. ..................................... 22 3.3. Conţinutul unităţii de învăţare ............................................................................................................. 23
3.3.1. Specializarea în turism şi dezvoltarea economică.............................................................. 23 3.3.2. Fluxurile turistice internaţionale……………………….. ................................................ 23
3.4. Îndrumar pentru autoverificare ......................................................................................................... 24
Modulul II Turismul pe piaţa mondială
Unitatea de învăţare 4
Turismul pe piaţa mondială
4.1. Introducere . ...................................................................................................................................................... 26
4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ......................................................................... 26
4.3. Conţinutul unităţii de învăţare . ......................................................................................................................... 27
4.3.1. Particularităţile pieţei turistice ......................................................................................................... 27
4.3.2. Determinanţii cererii turistice.......................................................................................................... 28
4.3.3. Oferta turistică - producţia turistică ................................................................................................. 28
4.3.4. Determinanţii ofertei turistice .......................................................................................................... 28
4.3.5. Rolul statului în turism ..................................................................................................................... 29
4.4. Îndrumar pentru autoverificare . ........................................................................................................................ 29
6
Unitatea de învăţare 5
Marile zone turistice ale Europei
5.1. Introducere ........................................................................................................................................... 31 5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ............................................................ 31 5.3. Conţinutul unităţii de învăţare ............................................................................................................ 32
5.3.1. Marile zone turistice Europei ............................................................................................. 32 5.3.2. Resursele turistice ale României .......................................................................................... 33
5.4. Îndrumar pentru autoverificare ......................................................................................................... 34
Unitatea de învăţare 6
Politici macroeconomice în turismul internaţional
6.1. Introducere ........................................................................................................................................... 36 6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ............................................................ 36 6.3. Conţinutul unităţii de învăţare ............................................................................................................. 37
6.3.1. Organizarea şi coordonarea turismului .............................................................................. 37 6.3.2. Strategii de dezvoltare turistică........................................................................................... 38
6.4. Îndrumar pentru autoverificare ......................................................................................................... 39
Modulul III Serviciile în turism Unitatea de învăţare 7
Serviciile de transport în turismul internaţional
7.1 Introducere ........................................................................................................................................................ 41
7.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat .......................................................................... 41 7.3 Conţinutul unităţii de învăţare ........................................................................................................................... 42
7.3.1. Transportul feroviar ......................................................................................................................... 42
7.3.2. Transportul rutier… ........................................................................................................................ 43
7.3.3. Transportul naval ............................................................................................................................. 43
7.3.4. Transportul aerian ............................................................................................................... ............ 43
7.4. Îndrumar pentru autoverificare ......................................................................................................................... 44
Unitatea de învăţare 8
Serviciile de cazare
8.1. Introducere ........................................................................................................................................... 46 8.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ............................................................ 46 8.3. Conţinutul unităţii de învăţare ............................................................................................................. 47
8.3.1. Clasificare serviciilor de cazare………………………….................................................. 47 8.3.2. Hotelul internaţional........................................................................................................... 47 8.3.3. Consorţiile internaţionale……............................................................................................ 48
8.4. Îndrumar pentru autoverificare ........................................................................................................ 48
Modulul IV Distribuţia şi comercializarea în turismul internaţional
Unitatea de învăţare 9
Distribuţia şi comercializarea în turismul internaţional
9.1. Introducere . ....................................................................................................................................................... 51
9.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat .......................................................................... 51
9.3. Conţinutul unităţii de învăţare ......................................................................................................................... 52
9.3.1. Sistemul distribuţiei directe .............................................................................................................. 52
9.3.2. Sistemul distribuţiei indirecte............................................................................. ……… …… 52
9.3.3. Turoperatorii .................................................................................................................................... 52
9.3.4. Compania angrosistă de turism (CAT) ............................................................................................. 52
9.3.5. Firma detailistă de turism (ADT ...................................................................................................... 53
9.3.6. Agenţiile de Turism Virtuale (ATV) ................................................................................................ 53
7
9.3.7. Oferta distribuitorilor ....................................................................................................................... 53
9.3.8. Obiective ale strategiei de piaţă ....................................................................................................... 53
9.4. Îndrumar pentru autoverificare . ........................................................................................................................ 53
Unitatea de învăţare 10
Produse turistice specializate
10.1. Introducere ......................................................................................................................................... 56 10.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ........................................................... 56 10.3 Conţinutul unităţii de învăţare ............................................................................................................ 57
10.3.1. Turismul de întruniri sau MICE ...................................................................................... 57 10.3.2. Ecoturismul.. ................................................................................................................... 57 10.3.3. Turismul cultural…………….......................................................................................... 58 10.3.4. Alte pieţe ale turismului de nişe………………………………………………………… 58
10.4. Îndrumar pentru autoverificare ....................................................................................................... 59
Răspuns grile…………………………………………………………………………………61
Bibliografie…………………………………………………………………………………...62
8
INTRODUCERE
Disciplina Turism Internaţional este înscrisă în planul de învăţământ în cadrul disciplinelor cu
caracter teoretico-aplicativ ca urmare a faptului că una dintre cele mai pregnante tendinţe din
domeniul economic şi paraeconomic o reprezintă internaţionalizarea şi globalizarea turismului. Deşi
această tendinţă este o componentă a evoluţiei istorice a societăţii umane, începută cu expansiunea
comerţului mondial, se poate argumenta că turismul internaţional reprezintă o reală componentă a
mediului de afaceri contemporan, deoarece ultimele decenii s-au caracterizat prin extinderea afacerilor
la nivel planetar şi intensificarea celor existente, apariţia unor modificări spectaculoase în ierarhizarea
puterilor economice (la nivel de întreprindere sau chiar la nivel macroeconomic, de state) realizate în
funcţie de abordarea relaţiei naţional – internaţional.
Având în vedere angrenarea unui număr tot mai mare de agenţi economici în turismul
internaţional şi în acţiuni de cooperare internaţională, pe baza unor criterii şi principii moderne, cu
parteneri din diverse medii economice, aceste cunoştinţe sunt absolut necesare în exercitarea profesiei
de economist.
Obiectivele cursului
Cursul preia în prima s-a parte, cele mai importante idei oferite de ştiinţa economică aplicată în
acest domeniu. Specificul fenomenului turistic şi al pieţei pe care a modelat-o imprimă tranzacţiilor
internaţionale cu servicii o serie de particularităţi. Sunt prezentate noţiunile, metodele şi tehnicile
comerciale destinate pătrunderii pe piaţă internaţională a unor companii turistice.
În cea de-a doua parte, cursul răspunde unor probleme legate de trei dintre cele mai importante
subsectoare ale industriei turistice: transporturile, cazarea şi distribuţia turistică.
Competenţe conferite
După parcurgerea acestui curs, studentul va dobândi următoarele competenţe generale şi
specifice:
1. Cunoaştere şi înţelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice
disciplinei)
identificarea de termeni, relaţii, procese, perceperea unor relaţii şi conexiuni în cadrul
disciplinelor economice;
utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul turismului internaţional; definirea / nominalizarea de concepte ce apar în cadrul turismului internaţional; capacitatea de adaptare la noi situaţii apărute pe parcursul activităţii în turismul
internaţional.
2. Explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi
a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei)
generalizarea, particularizarea, integrarea unor domenii economice în cadrul turismului
internaţional;
realizarea de conexiuni între elementele funcţiilor managementului internaţional; argumentarea unor enunţuri în faţa partenerilor de afaceri, angajaţilor; capacitatea de organizare şi planificare a activităţii din turismul internaţional;
capacitatea de analiză şi sinteză în procesul de luare a deciziilor.
3. Instrumental-aplicative (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice
specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare)
relaţionări între elementele ce caracterizează activităţile din turismul internaţional;
9
descrierea unor stări, sisteme, procese, fenomene ce apar pe parcursul activităţii din
turismul internaţional;
capacitatea de a transpune în practică cunoştiinţele dobândite în cadrul cursului;
abilităţi de cercetare, creativitate în domeniul turismului internaţional; capacitatea de a concepe proiecte şi de a le derula în activităţi de turism internaţional;
capacitatea de a soluţiona litigii apărute în activităţile desfăşurate în cadrul unei organizaţii
internaţionale.
4. Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific /
cultivarea unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii democratice / promovarea unui sistem de
valori culturale, morale şi civice / valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial în activităţile
ştiinţifice / implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor ştiinţifice / angajarea
în relaţii de parteneriat cu alte persoane / instituţii cu responsabilităţi similare / participarea la
propria dezvoltare profesională ). reacţia pozitivă la sugestii, cerinţe, sarcini didactice, satisfacţia de a răspunde la întrebările
clienţilor;
implicarea în activităţi ştiinţifice în legătură cu disciplina „Turism Internaţional”;
acceptarea unei valori atribuite unui obiect, fenomen, comportament, conform legislaţiei în
vigoare;
capacitatea de a avea un comportament etic în faţa partenerilor de afaceri, angajaţilor; capacitatea de a aprecia diversitatea şi multiculturalitatea analizei probelor;
abilitatea de a colabora cu specialiştii din alte domenii.
Resurse şi mijloace de lucru
Cursul dispune de un manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de
material publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de autoevaluare, aplicaţii, necesare întregirii
cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului
sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor
pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate. Activităţi tutoriale se pot
desfăşura după următorul plan tematic, conform programului fiecărei grupe:
1. Dimensiunea socio-culturală din turismul internaţional (1 oră)
2. Sistemul de indicatori ai turismului internaţional (1 oră)
3. Organizarea coordonării turismului (1 oră) 4. Serviciile de cazare turistică (1 oră)
Structura cursului
Cursul este compus din 10 unităţi de învăţare:
Unitatea de învăţare 1. Turismul în circuitul economic mondial (4ore)
Unitatea de învăţare 2. Dimensiunea economică a turismului internaţional (6ore) Unitatea de învăţare 3. Turismul în comerţul internaţional (4ore) Unitatea de învăţare 4. Turismul pe piaţa mondială (4ore) Unitatea de învăţare 5. Marile zone turistice ale Europei (4ore)
Unitatea de învăţare 6. Politica turistică (4ore) Unitatea de învăţare 7. Serviciile de transport în turismul internaţional (4ore) Unitatea de învăţare 8. Serviciile de cazare (4ore) Unitatea de învăţare 9. Distribuţia şi comercializarea în turismul internaţional (6ore)
Unitatea de învăţare 10. Produse turistice specializate (4ore)
10
Teme de control (TC)
Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea vor avea
următoarele subiecte:
1. Dimensiunea economică a turismului internaţional (2 ore)
2. Turismul pe piaţa mondială (2 ore) 3. Serviciile în turism (transport şi cazare) (2 ore)
4. Distribuţia şi comercializarea în turismul internaţional. (2 ore)
Bibliografie obligatorie:
Cristureanu C., Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2006;
Neacşu N., Băltăreţu A., Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro Universitaria, Bucureşti 2009;
Neguţ S, Vlăsceanu Ghe., Bran F., Popescu C., Vlad B.L., Neacşu C. M., Geografie Economică
Mondială, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2008.
Metoda de evaluare:
Examenul final se susţine sub formă scrisă, pe bază de grile şi subiecte în extenso, ţinându-se
cont de participarea la activităţile tutoriale şi rezultatul la temele de control ale studentului.
11
Modulul I Dimensiunea economică a turismului internaţional
Unitatea de învăţare 1
Turismul în circuitul economic mondial
1.1. Introducere
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Concepte, definiţii
1.3.2. Forme de turism
1.3.3. Dimensiunea socio-culturală a turismului internaţional
1.4. Îndrumar pentru autoverificare
1.1. Introducere
Fluxurile turistice internaţionale reprezintă una dintre componentele
cele mai dinamice ale schimburilor economice internaţionale.
Pentru evaluarea şi analiza fluxurilor turistice este necesară
adoptarea unor definiţii precise ale conceptelor, aplicarea unor metode
riguroase de înregistrare statistică, de uniformizare a sensului acordat
noţiunilor şi termenilor specifici, precum şi de recunoaşterea lor de către
toate statele lumii.
.
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
– cunoaşterea noilor tendinţe din turismul internaţional în care
companiile turistice îşi desfăşoară activitatea;
– diferenţierea turismului intern de turismul internaţional; – cunoaşterea caracteristicilor turismului internaţional;
– reprezentarea categoriilor de turism;
– definirea turismului ca produs marfă şi ramură industrială în
economia mondială.
12
Competenţele unităţii de învăţare:
– studenţii vor putea să definească termeni precum turism
intern, turism internaţional, turist, vizitator;
– studenţii vor putea să diferenţieze turismul intern de cel
internaţional.
– studenţii vor putea să descrie particularităţile şi
caracteristicile turismului internaţional;
– studenţii vor putea să identifice principalele categorii de
turism;
– studenţii vor recunoaşte şi enumera patru categorii
comportamentale ale populaţiei turistice.
Timpul alocat unităţii de învăţare:
Pentru unitatea de învăţare Turismul în circuitul economic
mondial- timpul alocat este de 4 ore.
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare
1.3.1. Definiţii
Turismul este acţiunea, dorinţa, arta de a călătorii pentru propria plăcere. Turismul este o activitate din timp liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reşedinţă,
pentru distracţie, odihnă, îmbogăţirea experienţei şi extinderea bagajului cultural prin cunoaşterea
unor noi aspecte ale activităţii umane şi a unor noi peisaje.
Turismul internaţional
„........acţiunea de deplasare temporară a rezidenţilor unei ţări, în calitate de vizitatori, spre o altă ţară,
în scopul satisfacerii unor motivaţii şi consumuri specifice precum şi ansamblul activităţilor de
producţie a bunurilor şi serviciilor care acoperă aceste consumuri şi generează venituri în ţara de
destinaţie.
1.3.2. Forme de turism
În funcţie de spaţiul în care se desfăşoară consumul turistic putem distinge următoarele categorii
de turism:
1. Turismul intern al unei ţări 2. Turismul inbound al unei ţări.
3. Turismul interior.
4. Turismul outbound.
13
5. Turismul naţional cuprinde turismul intern şi cel outbound
6. Turismul internaţional constă din turism inbound şi turism outbound.
Turismul ca tip de consum
Turismul ca produs-marfă
Turismul ca ramură
industrială:
Turismul ca flux în economia mondială.
1.3.3. Dimensiunea socio-culturală a turismului internaţional
Turismul internaţional presupune contacte inter-culturale;
Efectele transferului cultural pot fi sau NU benefice celor două comunităţi culturale;
Turiştii joacă rolul de vehicul al informaţiilor culturale.
Efecte ale relaţiilor economice internaţionale
Efecte pozitive: – sociale: stabilirea relaţiilor pozitive, de prietenie, de respect al gazdelor;
– culturale: schimbul de informaţii culturale, protejarea patrimoniului cultural.
Efecte negative:
– sociale: lipsa de comunicare între comunităţi, dificultatea în stabilirea relaţiilor de prietenie,
suprapopularea;
– cultural: şoc cultural, imitarea culturii vizitatorilor, lipsa de respect, politeţe.
Categoriile comportamentale ale populaţiei turistice:
– hoinari;
– exploratori; – turist individual de masă;
– turist organizat de masă.
Cele 9 componente culturale ale mediului turistic:
a. Limba;
b. Tradiţiile; c. Artizanatul;
d. Gastronomia;
e. Arta;
f. Istoria;
g. Activităţile şi tehnologia; h. Religia;
i. Arhitectura.
1.4. Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut
dimensiunea socio-culturală;
14
turismul inbound;
turismul interior;
turismul outbound;
turismul naţional;
turismul internaţional;
hoinari;
exploratori.
Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. Precizaţi care a fost impactul apariţiei turismului asupra societăţii?
2. Formulaţi şi comentaţi definiţia turismului.
3. Care sunt diferenţele dintre turismul internaţional şi turismul naţional.
4. În funcţie de spaţiul unde se desfăşoară, enumeraţi patru categorii de turism.
5. Care sunt dimensiunile socio-culturale ale turismului internaţional?
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Definiţia dată de UNWTO vizitatorului, permite departajarea:
a) Turismului intern şi turismului inbound
b) Turismului naţional şi turismului internaţional
c) Turismului naţional şi turismului intern
d) Turismului outbound şi turismului inbound
2. Vizitatorii internaţionali pot fi:
a) Excursionişti şi vizitatori
b) Excursionişti şi turişti internaţionali
c) Excursionişti internaţionali şi vizitatori
d) Excursionişti şi turişti
15
3. Caracteristicile turismului internaţional se referă la:
a) Caracterul temporar si nelucrativ
b) Caracterul lucrativ
c) Caracterul temporar şi lucrativ d)
Caracterul temporar
4. Turismul naţional cuprinde:
a) Turismul inbound şi turismul intern
b) Turismul outbound şi turismul inbound
c) Turismul interior şi turismul intern
d) Turismul intern şi turismul outbound
5. Oferta turistică, în raport cu producţia este:
a) Mai mare
b) Mai mică
c) Mai mare sau egală
d) Mai mica sau egală
Bibliografie obligatorie:
C. Cristureanu, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H.Beck, Bucureşti,
2006;
N. Neacşu, A. Băltăreţu, Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti 2009.
16
Unitatea de învăţare 2
Dimensiunea economică a turismului internaţional
2.1. Introducere
2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
2.3. Conţinutul unităţii de învăţare
2.3.1. Sistemul de indicatori ai turismului internaţional
2.3.2. Măsurarea impactului economic al turismului internaţional 2.3.3. Efectul multiplicator
2.3.4. Alte metode de estimare a impactului economic
2.3.5. Contul Satelit al Industriei Turistice
2.4. Îndrumar pentru autoverificare
2.1. Introducere
Ca orice activitate creatoare de valoare ale cărei rezultate se
regăsesc în PIB şi se adaugă fluxurilor interne şi internaţionale, turismul este analizat şi urmărit în dinamică printr-un sistem de indicatori
specifici.
Pentru elaborarea sistemului de indicatori statistici s-a convenit ca
unitatea de măsură de bază, care dă dimensiunea fizică a consumului
turistic, să fie considerat însuşi consumatorul de turism, adică
turistul.
2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
– cunoaşterea sistemului de indicatori din turismul
internaţional;
– exemplificarea criteriilor conform cărora poate fii structurată
populaţia turistică ; – prezentarea efectelor economice negative şi pozitive
generate de destinaţie;
– identificarea altor metode ale impactului economic;
– definirea efectului multiplicator.
17
Competenţele unităţii de învăţare:
– studenţii vor putea să clasifice sistemul de indicatori din
turismul internaţional;
– studenţii vor putea să exemplifice criteriile conform cărora
poate fii structurată populaţia turistică. – studenţii vor putea să prezinte cel puţin trei efecte
economice negative şi trei efecte pozitive generate la destinaţie;
– studenţii vor putea să identifice alte metode ale impactului
economic;
– studenţii vor defini efectul multiplicator.
Timpul alocat unităţii de învăţare:
Pentru unitatea de învăţare Dimensiunea economică a turismului
internaţional - timpul alocat este de 6 ore.
2.3. Conţinutul unităţii de învăţare
2.3.1. Sistemul de indicatori ai turismului internaţional
Sistemul de indicatori ai turismului internaţional
Cuantificarea turismului şi a impactului său:
A. Indicatorii cererii turistice globale, externe, interne
B.Indicatorii ofertei turistice: hoteluri, unităţi de cazare
C.Indicatorii relaţiei cerere-ofertă şi ofertă cerere
D.Indicatorii efectelor economice E.Indicatorii densităţii turistice: la nivelul teritoriului şi populaţiei
F.Indiatorii potenţialului turistic al pieţelor
G.Indicatorii ocupării forţei de muncă
Indicatorii turismului sunt utilizaţi în următoarele situaţii şi activităţi:
– cercetarea turistică;
– controlul evoluţiei unor mărimi turistice individuale sau integrate; – planificarea sectorială la nivel general, regional sau local;
– politica de amenajare turistică teritorială;
– acţiuni de marketing;
– orientarea politicii de credite;
– stabilirea unor programe de pregătire profesională; – urmărirea preţurilor şi a nivelului de competitivitate a produselor turistice;
– evaluarea incidenţelor socio-economice ale sectorului turistic asupra altor sectoare economice.
18
Surse de informaţii:
– registrele şi statisticile sosirilor şi plecărilor turistice la frontieră; – registrele şi statisticile capacităţilor de cazare;
– registrele şi statisticile ofertei turistice pe componente ale acesteia; – rezultatele anchetelor asupra turiştilor străini şi naţionali la locul destinaţiei turistice;
– rezultatele anchetelor specifice privind cheltuielile turistice ale fiecărei categorii de
consumatori;
– rezultatele anchetelor asupra firmelor turistice;
– recensământul populaţiei; – balanţa de plăţi externe detaliată pe componente;
– balanţa legăturilor între ramuri.
2.3.2.Măsurarea impactului economic al turismului internaţional
Populaţia turistică (cererea) poate fi structurată conform criteriilor
grupa de vârstă;
categoria socio-profesională;
mijloace de transport utilizate;
motivaţia călătoriei;
comportament turistic.
Indicatori sintetici: intensitate (outbound M) densitate(inbound X)
Indicatori uzuali:
-fizici; -valorici;
-calitativi.
Indicatorii circulaţiei turistice şi ai impactului economic
Efectele economice generate de destinaţie: a. pozitive: -încasări valutare;
-dezvoltarea infrastructurii;
-încasările bugetare. b.negative: -costuri cu dezvoltarea şi întreţinerea infrastructurii;
-creşterea preţurilor;
-dependenţa comunităţiilor locale de sosirile de turişti;
-caracterul sezonier al locurilor de muncă;
-turismul de enclavă.
Efectele economice cuantificabile:
Impact/efect direct;
Impactul indirect;
Impact indus de cheltuiala turistică la destinaţie.
Impactul indirect şi cel indus mai poartă denumirea de impact secundar sau efect multiplicator.
2.3.3. Efectul multiplicator:
Multiplicatorul veniturilor obţinute din activităţile de comerţ exterior măsoară efectul sintetic asupra
economiei.
2.3.4. Alte metode de estimare a impactului economic
Analiza Input-Output
Analiza cost-beneficiu
2.3.5. Contul Satelit al Industriei Turistice
Scopul: analizarea tuturor aspectelor legate de cererea de bunuri şi servicii asociate activităţii
turistice într-o economie şi măsurarea legăturii cu oferta de bunuri şi servicii în interiorul
aceleiaşi economii.
Oferă posibilitatea de a determina:
19
– contribuţia turismului la PIB;
– consumul turistic;
– impactul turismului asupra balanţei de plăţi;
– caracteristicile resurselor umane din industria turismului şi a călătoriilor.
2.4. Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut
sistemul de indicatori;
cuantificarea turismului;
impactului economic;
indicatori sintetici;
indicatori uzuali;
input-output;
analiza cost-beneficiu;
Contul Satelit al Industriei Turistice
Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. Enumeraţi cel puţin cinci situaţii în care sunt utilizaţi indicatorii în turism?
2. Prezentaţi sursele de indicatori pentru indicatorii turismului.
3. Cum poate fii structurată populaţia turistică?
4. Care sunt efectele economice pozitive generate la destinaţie?
20
5. Care este scopul Contul Satelit al Industriei Turistice?
Teste de evaluare/autoevaluare
1. În cadrul efectelor economice pozitive ale turismului înregistrate la destinaţie se încadrează:
a) Încasările valutare b)
Creşterea şomajului c)
Creşterea economică d)
Creşterea preţurilor
2. Cu cât economia locală va produce mai multe bunuri destinate consumului turistic, cu atât efectul
multiplicator în cadrul economiei va fi :
a) Mai mare
b) Mai mic c)
Constant
d) Nicio variantă din cele de mai sus
3. Contul Satelit al turismului oferă posibilitatea de a determina:
a) efectul multiplicator asupra economiei
b) numărul de locuri de muncă generate într-o economie
c) importul de turism d)
exportul de turism
4. Turismul are efecte benefice mai importante pentru ţările:
a) Dezvoltate
b) În curs de dezvoltare
c) Subdezvoltate
d) a, b, c
5. Impactul indirect şi cel indus mai poartă denumirea de impact secundar sau:
a) Cheltuiala turistică directă
b) Efect multiplicator
c) Cheltuiala turistică indirectă
d) Venituri turistice
21
Bibliografie obligatorie:
C. Cristureanu, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006;
N.Neacşu, A. Băltăreţu, Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro Universitaria, Bucureşti 2009.
22
Unitatea de învăţare 3
3. Turismul în comerţul internaţional
3.1. Introducere
3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
3.3. Conţinutul unităţii de învăţare
3.3.1. Specializarea în turism şi dezvoltarea economică
3.3.2. Fluxurile turistice internaţionale
3.4. Îndrumar pentru autoverificare
3.1. Introducere
Turismul internaţional este unul dintre cei mai activi promotori ai
relaţiilor economice internaţionale, culturale şi politice dintre ţări.
Circulaţia turistică internaţională se înscrie în sfera circuitului economic
şi cultural de valori, ca parte a comerţului internaţional cu servicii. În
ultimii ani, serviciile au contribuit, în medie, cu aproximativ 60% la
valoarea nou creată în activităţile economice, pe plan internaţional.
3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
– specificarea dotărilor factoriale din turism.
– justificarea opţiunilor de politică economică;
– cunoaşterea modului de repartiţie a fluxurilor turistice; – identificarea factorilor distanţei psihologice;
– enumerarea altor determinanţi ai fluxurilor internaţionale de
turişti;
Competenţele unităţii de învăţare:
– studenţii vor putea să specifice care sunt dotările factoriale din
turism;
– studenţii vor putea să justifice opţiunile de politică
economică; – studenţii vor putea să descrie particularităţile repartiţiei
23
fluxurilor turistice;;
– studenţii vor putea să identifice factorii distanţei
psihologice;
– studenţii vor putea să identifice alţi determinanţi ai
fluxurilor internaţionale de turişti.
Timpul alocat unităţii de învăţare:
Pentru unitatea de învăţare Turismul în comerţul internaţional,
timpul alocat este de 4 ore.
3.3. Conţinutul unităţii de învăţare
3.3.1. Specializarea în turism şi dezvoltarea economică
- este o opțiune de politică economică care se justifică prin:
a. Teoria diferențelor relative în dotările factoriale:
b. Teoria costurilor comparative c.
Teoria avantajului absolut
d. Teoria cererii
Dotările factoriale în turism
Potenţialul natural, patrimoniul istoric, artistic, cultural compun spaţiul turistic. Cuprind: -
relieful, peisajul, clima, fauna, flora
- ambianţa creată de punct de vedere turistic. - resursele de muncă: potenţialul uman ca factor de producţie definit cantitativ şi calitativ
- resursele de capital şi infrastructură.
3.3.2. Fluxurile turistice internaţionale
Turismul ca flux în economia mondială Face parte din comerţul invizibil
Ca activitate de export este un export intern.
Prin analogie cu circulaţia internaţională de mărfuri
Fluxurile turistice se caracterizează prin:
- concentrarea în ţările dezvoltate;
- fluxurile au caracter bidirecţional;
24
Repartizarea fluxurilor turistice pe regiuni şi ţări demonstrează că:
cea mai mare pondere a consumului turistic în cheltuielile de consum caracterizează ţările
mari exportatoare de turism şi grad înalt de dezvoltare economică;
cea mai dinamică evoluţie a ponderii cheltuielilor turistice externe;
ponderea relativ redusă a cheltuielilor turistice externe în totalul cheltuielilor de consum în
unele ţări;
alocarea unei părţi în creştere din venitul disponibil pentru turism.
Factorii distanţei psihologice (subiective) - gravitaţia,; - fricţiunea;
- inerţia de pornire;
- inerţia de mişcare;
- distanţa marginală;
- forţa centrifugă, care „aruncă” cererea turistică spre anumite destinaţii.
Alţi determinanţi ai fluxurilor internaţionale de turişti
- Rata de schimb valutar - acelaşi mecanism ca şi în cazul comerţului internaţional. Se adaugă
diferenţele de preţ rezultate din decalajul dintre momentul plăţii şi cel al încasării convenabile
aranjamentelor turistice (specific vânzării în turism)
- Inflaţia, preţul petrolului. - Evenimentele politice punctuale sau “cronice”
- Evenimente provocate de cauze naturale inclusiv maladii.
3.4. Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut
costuri comparative;
avantaj absolut;
declanşator determinant;
specializarea în turism;
dotări factoriale;
resurse de muncă, infrastructură;
fluxuri turistice;
distanţă psihologică.
Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. Considerați că specializarea în turism este o opţiune de politică economică?
2. Prezentaţi câteva exemple de dotări factoriale în turismul internaţional.
3. Ce anume demonstrează repartiţia fluxurilor turistice pe regiuni şi ţări?
4. Enumeraţi factorii distanţei psihologice (subiective).
5. Menţionaţi alţi determinanţi ai fluxurilor internaţionale de turişti.
25
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Cererea are rolul de declanșator determinant al fluxurilor turistice:
a) inbound
b) outbound
c) interne
d) externe
2. Cererea sunlust este influenţată de:
a) preţuri şi localizarea ofertei
b) oferta sunlust
c) cererea wonderlust
d) ascensiunea ofertei
3. Cererea turistică:
a) este condiţionată de existenţa unei motivaţii specifice
b) este concentrată în ţarile în curs de dezvoltare
c) nu se regăsește în caracteristicile consumului turistic
d) este etalată uniform în timp şi spaţiu
4. Specializarea în turism şi dezvoltarea economică este o opţiune de politică economică care se
justifică prin:
a) Teoria diferenţelor relative în dotările factoriale
b) Teoria costurilor comparative
c) Teoria avantajului absolut
d) Teoria cererii
5. Forţa centrifugă (ca factor al distanţei psihologice) aruncă cererea turistică spre anumite destinaţii
Adevărat sau fals
Bibliografie obligatorie:
C. Cristureanu, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H.Beck, Bucureşti,
2006;
N. Neacşu, A. Băltăreţu, Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro Universitaria, Bucureşti 2009.
26
Modulul II Turismul pe piaţa mondială
Unitatea de învăţare 4
Turismul pe piaţa mondială
4.1. Introducere
4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
4.3. Conţinutul unităţii de învăţare
4.3.1. Particularităţile pieţei turistice 4.3.2. Determinanţii cererii turistice
4.3.3. Oferta turistică-producţia turistică
4.3.4. Determinanţii ofertei turistice
4.3.5. Rolul statului în turism
4.4. Îndrumar pentru autoverificare
4.1. Introducere
Turismul, la fel ca şi celelalte servicii marfă comercializate pe
piaţa mondială şi-a construit, în timp, o piaţă proprie definită prin factori
cu manifestare specifică şi determinanţi proprii de natură economică,
socială, politică, geografică,culturală şi psihiologică.
Turismul face parte din categoria mărfurilor invizibile, abstracte, ce
nu pot fi definite cantitativ şi calitativ decât indirect şi parţial.
4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
– cunoaşterea particularităţilor pieţei turistice în raport cu piaţa
bunurilor;
– definirea termenilor piaţă turistică, produs turistic, imagine
turistică ;
– cunoaşterea caracteristicilor produsului turistic; – enumerarea determinanţilor cererii turistice;
– cunoaşterea celor patru categorii ale ofertei turistice.
27
Competenţele unităţii de învăţare:
– studenţii vor putea să definească termeni precum piaţă
turistică, produs turistic, imagine turistică;
– studenţii vor putea să diferenţieze cererea turistică de oferta
turistică;
– studenţii vor putea să descrie particularităţile produsului
turistic;
– studenţii vor putea să enumere determinanţii cererii
turistice;
– studenţii vor cunoaşte cele patru categorii ale ofertei
turistice.
Timpul alocat unităţii de învăţare:
Pentru unitatea de învăţare Turismul pe piaţa mondială, timpul
alocat este de 4 ore.
4.3. Conţinutul unităţii de învăţare
4.3.1. Particularităţile pieţei turistice
• Piața turistică: spaţiul geografic şi economic, delimitat în timp, unde se întâlnesc cererea
turistică cu oferta turistică
• Producţia turistică este mai mică sau cel mult egală cu oferta (şi nu invers)
Produsul turistic
– efemer şi volatil; – intensiv în muncă;
– vine în contact cu cererea sub forma de imagini.
Produsul imagine
Produsul imagine este proiecţia ofertei la nivelul fiecărui potenţial consumator; Ofertanţii în turism lansează pe piaţă imagini ale propriilor produse folosind tehnici specifice
pentru a influenţa cererea potenţială.
28
Cererea şi consumul în turismul internaţional
“Cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care îşi manifestă dorinţa de a se deplasa
periodic şi temporar în afara ţării de reşedinţa pentru alte motive decât prestarea unei activităţi
remunerate la locul de destinaţie”
4.3.2.Determinanţii cererii turistice
1. Motivaţia
2. Timpul Liber
3. Venitul
4. Modificările demografice
5. Urbanizarea
6. Factorii politici 7. Progresul tehnic
8. Moda (turismul eco)
9. Protecţia sănătăţii
10. Comportamentul de consum turistic.
4.3.3.Oferta turistică – Producţia turistică
Producţia turistică ≤ oferta turistică (piaţa bunurilor – oferta poate, în cel mai bun caz, egală cu
producţia);
oferta turistică poate exista independent de producţia turistică, în timp ce producţia turistică nu
poate fi realizată în absenţa ofertei (oferta de bunuri nu poate exista independent de producţia
acestora);
4.3.4. Determinanţii ofertei turistice 1. Teritoriul este cel mai important determinant al ofertei turistice Componentele ofertei pot fi grupate în două categorii:
- elemente atractive, compuse din resurse naturale, socio-culturale, umane, tehnologice, având o
importanţă relativă în timp şi spaţiu în cadrul ofertei turistice;
- elementele funcţionale, compuse din echipamentul şi serviciile care fac posibilă desfăşurarea
producţiei turistice.
Planurile de abordare a teritoriului
descriptiv
9 atribute explicativ
predictiv
prescriptiv
Definirea teritoriului: stadii ale ciclului de viaţă 1.Stadiul timpuriu al dezvoltării tradiţionale.
2. Stadiul precoce al dezvoltării turistice când sunt descoperite şi puse în valoare atracţiile culturale
sau naturale.
3. Stadiul explorării comerciale de către întreprinzători. 4. Oferta turistică regională intră în stadiul de consolidare a localizării prin racordarea la oferta
naţională şi includerea în planning-ul naţional.
Concluzii:
De acţiunile descrise depinde „longevitatea” teritoriului ca destinaţie turistică. Sunt două mari direcţii
posibile spre care se îndreaptă teritoriul.
5 A: extindere turistică atunci când deciziile de politică regională au fost adoptate pe baza unor criterii
corecte, iar evaluările au fost realiste; când oferta turistică satisface exigenţele şi a celorlalte categorii
comportamentale (cvasipsihocentricii şi psihocentricii).
5 B: stagnare turistică poate chiar declin, dacă strategia planningu-lui a eşuat sau factorii externi au fost mai puternici, decât forţele pieţei, deşi o localizare turistică rareori poate fi retrasă cu totul de pe
piaţă.
29
4.3.5. Rolul statului în dezvoltarea ofertei turistice Instituţiile de Stat – reţea complexă de politici, legi, alte reglementări şi acţiuni ale guvernelor.
Motivaţii ale implicării statului în activitatea turistică:
• Promovarea dezvoltării economice – dezvoltarea economică necesită adesea iniţiativă
guvernamentală şi capital.
• Sprijin acordat industriilor conexe – crearea de politici industriale prin utilizarea de stimulente
şi, respectiv, penalităţi.
• Atragerea de venituri – necesitatea de a genera venituri pentru păstrarea agenţiilor şi a
activităţilor.
• Crearea unui mediu de afaceri stabil – asigurarea unor standarde minime de evaluare a activităţii Identificarea de noi obiective de politică economică.
4.4. Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut
piaţă turistică;
produs turistic;
produs imagine;
cerere turistică;
oferteă turistică;
extindere turistică;
stagnare turistică;
prescriptiv.
Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. Definiţi piaţa turistică.
2. Prezentaţi caracteristicile produsului turistic.
3. Prezentaţi determinanţii cererii turistice.
4. Menţionaţi patru categorii ale ofertei turistice.
5. Comentaţi rolul statului în turism.
30
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Piaţa turistică este locul în care:
a) se întâlnesc cererea şi oferta turistică
b) producţia şi consumul nu coincid
c) producţia turistică este mai mare decât oferta
d) producţia este sursa ofertei turistice
2. Produsul turistic este:
a) efemer b) volatil
c) efemer şi volatil
d) niciuna din variantele de mai sus
3. Cererea turistică:
a). este condiţionată de existenta unei motivaţii specifice
b). este concentrată în ţările în curs de dezvoltare
c). nu se regăseşte în caracteristicile consumului turistic
d). este etalată uniform în timp şi spaţiu
4.Printre determinanţii cererii turistice regăsim:
a) venitul
b) motivaţia
c) timpul liber
d) a, b, c
5.Oferta turistică:
a) nu poate exista independent de producţia turistică
b) este mai mare sau egală cu producţia turistică
c) este mai mică decât producţia turistică
d) este efemeră
Bibliografie obligatorie:
C. Cristureanu, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2006;
N. Neacşu, A. Băltărețu, Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro Universitaria, Bucureşti 2009.
31
Unitatea de învăţare 5
Marile zone turistice ale Europei
5.1. Introducere
5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
5.3. Conţinutul unităţii de învăţare
5.3.1. Marile zone turistice ale Europei
5.3.2. Marile zone turistice ale României
5.4. Îndrumar pentru autoverificare
5.1. Introducere
În funcţie de o serie de criterii generale - între care
potenţialul turistic (natural şi cultural-istoric), echiparea
tehnico-materială a teritoriului, circulaţia turistică, poziţia
geografică, calitatea mediului înconjurător, reţeaua de aşezări rurale
şi urbane - Organizaţia Mondială a Turismului a distins şase regiuni
turistice, care înglobează aproape toată suprafaţa Terrei, şi anume:
Europa Americile, Asia de Est şi Pacific, Africa, Orientul
Mijlociu, Asia de Sud.
5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
– cunoaşterea tendinţelor mediului turistic internaţional în care
companiile îşi desfăşoară activitatea;
– definirea termenilor de regiuni turistice, circulaţie turistică;
– cunoaşterea caracteristicilor marilor zone turistice ale Europei;
– definirea conceptului de turism naţional;
– cunoaşterea principalelor regiuni turistice din Europa şi
România.
32
Competenţele unităţii de învăţare:
– studenţii vor putea să definească termeni precum turism
internaţional şi turism naţional;
– studenţii vor putea să definească termeni precum regiuni
turistice şi circulaţie turistică;
– studenţii vor putea să descrie particularităţile regiunilor
turistice;
– studenţii vor putea să identifice acei parametri culturali care
influenţează turismul internaţional şi naţional;
– studenţii vor cunoaşte şi identifica principalele regiuni
turistice din Europa şi din România.
Timpul alocat unităţii de învăţare:
Pentru unitatea de învăţare Marile regiuni turistice ale Europei
şi României, timpul alocat este de 4 ore.
5.3. Conţinutul unităţii de învăţare
5.3.1. Marile zone turistice ale Europei
1. Litoralul Mediteranei Europene şi al Atlanticului de Est - concentrează circa o treime din
circulaţia turistică internaţională a planetei. Se caracterizează printr-o activitate turistică neîntreruptă,
staţiuni de litoral ce se succed una după alta. Forma dominantă de turism este sejurul pentru odihnă şi
tratament.
1.1. Litoralul nordic al Mediteranei Europene şi al Atlanticului de Est (Spania, Italia, Franţa).
-În Spania, ţărmul mediteranean este presărat cu o mulţime de staţiuni balneoclimaterice, grupate
în patru sectoare principale, ce se succed de la graniţa cu Franţa până la strâmtoarea Gibraltar.
-Riviera mediteraneană franceză este renumită prin staţiunile de pe Côte d'Azur
-Italia dispune de mai multe sectoare de litoral: Riviera Italiană, Riviera Palermitana în Sicilia
şi Riviera Sarda în Sardinia.
1.2. Ţările balcanice se remarcă prin:
- Litoralul românesc al Mării Negre şi celelalte areale turistice din interior.
- Litoralul croat şi sloven al Mării Adriatice (cu staţiuni ca Opatija, Potorož, Dubrovnik
- Litoralul bulgar al Mării Negre (staţiunile Zlatni Piasâci, Albena) Drujba, Varna, Burgas); în
interior, Sofia şi împrejurimile (Vitoşa, Boroveţ),Valea Trandafirilor.
33
- Litoralul albanez, de-a lungul ţărmului Mării Adriatice (Durres, Vlöre, Tirana).
- În Grecia, ţară turistică prin excelenţă, se remarcă Atena şi împrejurimile, insulele Rhodos,
Creta, Ciclade, Ionice.
- În Turcia există mai multe areale turistice: litoralul mediteranean, litoralul egeean,
Istanbul (cu faimoase monumente bizantine şi otomane), Efes.
1.3. Litoralul nord-african al Mediteranei, de la strâmtoarea Gibraltar până la Canalul
Suez, însorit circa 8 luni pe an şi având un peisaj în general atrăgător: în Maroc, Algeria,
Tunisia, Libia şi Egipt.
1.4. Litoralul Atlanticului de Est şi Insulele Canare, cu obiective turistice în:
- Portugalia: „Riviera Portugheză
- Spania: litoralul atlantic spaniol (cea mai importantă staţiune fiind San Sebastian);
- Franţa: staţiunile balneare de pe Côte d'Argent
-Marea Britanie: (Coasta de Est), Londra şi aria înconjurătoare, având ca axă Valea
Tamisei.
2. Europa Central - Nordică, zonă care concentrează circa un sfert din circulaţia turistică
internaţională a planetei.
2.1. Ţările alpine (Franţa, Italia, Elveţia, Germania, Austria şi Slovenia) , care polarizează cea mai
mare parte a turismului montan european şi, totodată, mondial, în special sporturile de iarnă,
având o dotare tehnică foarte bine dezvoltată.
2.2. Ţările de la Marea Nordului şi de la Marea Baltică, în care durata sejurului în
staţiunile de pe litoral este scurtă, dar se remarcă îndeosebi prin existenţa unor oraşe-porturi cu
numeroase monumente: „oraşele-de-artă" Bruxelles, Anvers, Brügges (în Belgia), Amsterdam, Haga,
Utrecht (în Olanda), oraşele Hamburg, Bremen, Rostock (în Germania), Gdansk, Gdynia, (în
Polonia).
2.3. Ţările scandinave, cu potenţialul turistic dat de frumuseţea şi diversitatea
cadrului natural, precum şi de varietatea monumentelor istorice şi de artă. Principalele obiective
turistice sunt în:
- Danemarca: insula Sjaelland cu capitala (Copenhaga);
- Finlanda: oraşele Helsinki, Tampere (staţiune pentru sporturi de iarnă), Turku,
Savonnlina, Districtul Lacurilor (cu peisaje frumoase), Laponia;
- Norvegia, Oslo şi împrejurimile (fiordul Oslo, colinele împădurite Nurmark, cu
numeroasele lacuri, Holmenkollen - centru de schi);
- Suedia: Stockholm şi împrejurimile, oraşele cu rezonanţă istorică Göteborg,
Uppsala.
2.4. Ţările Europei Central-Estice, fără ieşire la mare, remarcându-se prin turismul
de tranzit şi de cură balneară în:
- Cehia: Praga şi împrejurimile, cu o mare bogăţie de monumente istorice şi de artă,
valea Vltavei, Carstul ceh, staţiunile balneoclimaterice din Cehia de Vest (Karlovy Vary);
- Slovacia, capitala Bratislava, masivul Tatra, cu numeroase staţiuni montane;
- Ungaria: Budapesta, cu o mulţime de monumente istorice şi de artă, Lacul Balaton,
cu salba de staţiuni balneare, oraşe şi cetăţi vechi.
5.3.2. Marile zone turistice ale României -Capitala (Bucureşti) şi împrejurimile, cu monumente istorice şi de artă.
-Litoralul Mării Negre este principala zonă turistică a ţării, oferind un cadru adecvat atât
pentru odihnă, cât şi pentru tratament balnear. Pe o lungime de 70 km se desfăşoară o adevărată
constelaţie de staţiuni.
-Delta Dunării, unul dintre puţinele medii naturale europene aproape nealterate, oferă
iubitorilor naturii un peisaj exotic, o mare varietate faunistică şi posibilităţi de pescuit.
34
-Nordul Moldovei, cu centrul de dispersie oraşul Suceava (capitala Moldovei în secolele
XIV-XVI), care conservă numeroase monumente de artă feudală (printre care şi cele cinci mânăstiri
cu fresce exterioare: Voroneţ, Humor, Arbore, Moldoviţa şi Suceviţa), fiind, totodată, una dintre cele
mai originale zone etnografice şi folclorice ale ţării.
-Bucegi-Valea Prahovei-Braşov, regiunea montană cea mai vizitată, cu masivul Bucegi, cu
mari posibilităţi şi amenajări pentru practicarea schiului, cu forme spectaculoase de eroziune (între
care Babele, Sfinxul) şi numeroase cabane şi staţiuni turistice.
-Nordul Transilvaniei, cu oraşe cum sunt Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Bistriţa, Dej, care
abundă în monumente istorice şi arhitectonice medievale.
-Ţara Haţegului şi împrejurimile, respectiv depresiunea cu acelaşi nume şi rama
montană înconjurătoare, cu vestigii ale cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, se adaugă monumentele
istorice din oraşele Deva şi Hunedoara şi sate precum Densuş.
-Munţii Apuseni, zona cu cel mai bogat relief carstic din ţară, cu numeroase peşteri
(Peştera Vântului - având peste 35 km lungime, Meziad, Peştera Urşilor, Scărişoara, Focu Viu).
-Nordul Olteniei este o regiune cu numeroase staţiuni balneare (Băile Govora,
Călimăneşti, Căciulata, Băile Olăneşti, Ocnele Mari, Ocniţa), renumită şi prin monumentele sale
arhitectonice (mănăstiri ca Tismana, Horezu, Cozia) şi de artă populară.
-Maramureşul (o depresiune înconjurată de munţi) reprezintă o adevărată comoară etnografică, în
special în privinţa bisericilor din lemn şi a porţilor şi obiectelor de lemn sculptat.
-Oraşul Iaşi, aflat în estul ţării, fosta capitală a Moldovei, cu numeroase monumente istorice şi de
artă, îndeosebi biserici şi mănăstiri (Trei Ierarhi, Golia, Galata, Cetăţuia, Frumoasa, Mitropolia), palate
(Sturdza,Cantacuzino-Paşcanu, Palatul Cultural), muzee şi case memoriale.
-Marile oraşe din vestul ţării (Timişoara, Arad, Oradea), cu bogate tradiţii culturale şi
posedând importante monumente istorice şi arhitectonice.
5.4. Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut
mediu turistic internaţional;
regiuni turistice;
turism naţional;
zone turistice;
obiective antropice;
obiective culturale;
staţiuni montane;
staţiuni litorale.
Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. Care sunt tendinţele turismului internaţional?
2. Prezentaţi caracteristicile turismului din Europa.
3. Care sunt principalele regiuni turistice din Europa?
4. Care sunt principalele zone turistice din România?
5. Care sunt principalele obiective turistice din Europa Nordică?
35
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Costa Brava este o staţiune de pe ţărmul mediteranean al:
a. Spaniei
b. Italiei
c. Franţei
2. Dubrovnik este o staţiune de pe litoralul:
a. bulgar al Mării Negre
b. croat şi sloven al Mării Adriatice
c. albanez al Mării Adriatice
3. Basel este o staţiune montană alpină din:
a. Franţa
b. Austria
c. Elveţia
4. Tampere este o staţiune pentru practicarea sporturilor de iarnă din:
a. Norvegia
b. Suedia
c. Finlanda
5. Coloanele de bazalt de la Detunatele reprezintă un important obiectiv din:
a. Munţii Apuseni
b. Munţii Banatului
c. Munţii Retezat
Bibliografie obligatorie:
1. Neguţ S, Vlăsceanu Ghe., Bran F., Popescu C., Vlad B.L., Neacşu C. M., Geografie Economică
Mondială, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2008; 2. N.Neacşu, A. Băltăreţu, Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti 2009.
36
Unitatea de învăţare 6
Politica turistică
6.1. Introducere
6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
6.3. Conţinutul unităţii de învăţare
6.3.1. Politica turistică
6.3.2. Strategii de dezvoltare turistică
6.4. Îndrumar pentru autoverificare
6.1. Introducere
Turismul internaţional se sprijină pe o largă comunicare şi
conlucrare între naţiuni în legătură cu o mare varietate de legi,
reglementări şi politici. Acestea trebuie să se regăsească în politica
turistică a fiecărei ţări tot astfel cum şi politica financiară, valutară,
industrială, socială, culturală, de mediu internă şi externă cu întreaga
gamă de aplicaţii şi corelaţii au trimiteri spre coordonatele politicii
turistice.
6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
– cunoaşterea rolului pe care îl are statul în turism;
– definirea termenilor de dezvoltare durabilă în context
turistic;
– exemplificarea funcţiilor statului; – definirea obiectivelor politicii turistice;
– cunoaşterea măsurilor de politică economică.
Competenţele unităţii de învăţare:
– studenţii vor putea să definească termeni precum:
dezvoltare durabilă, profit echitabil, politică fiscală;
37
– studenţii vor putea să facă diferenţa între funcţia de
intervenţie a statului şi cea de promovare a acestuia;
– studenţii vor putea să enumere funcţiile ANT-urilor;
– studenţii vor putea să enumere obiectivele politicii
turistice;
– studenţii vor identifica măsurile de politică economică.
Timpul alocat unităţii de învăţare:
Pentru unitatea de învăţare - Politica turistică, timpul alocat
este de 4 ore.
6.3. Conţinutul unităţii de învăţare
6.3.1. Politica turistică
Politica turistică
Turismul internaţional se sprijină pe comunicare şi conlucrare între naţiuni privind: norme,
reglementări şi politici care se regăsesc în politica turistică a fiecărei ţări.
Rolul statului în turism
• Considerat de către UNWTO ca una din importantele căi de creştere economică, turismul a fost
inclus de unele din statele lumii în strategia dezvoltării economice durabile.
Funcţiile statului
• De intervenţie • De coordonarea turismului
Poziţia UNWTO Funcţiile ANT-urilor ar trebui să fie:
Administrarea generală a sectorului de turism şi călătorii
Planificarea şi dezvoltarea turistică
Cercetare
Educaţie şi calificare
Marketing şi promovare
Obiectivele politicii turistice (1) Obiectivele specifice turismului sunt de natură extraeconomică şi de natură economică.
Obiectivele politicii turistice (2)
Prin aplicarea politicii turistice se urmăreşte şi repartizarea uniformă pe întregul teritoriu naţional a
fluxurilor turistice.
38
Instrumentele specifice politicii turistice
Au drept scop: - favorizarea dezvoltării turismului;
- orientarea acestei evoluţii; - corectarea disfuncţionalităţilor care pot apare în relaţia turismului cu celelalte activităţi;
- maximizarea efectelor economico-sociale.
Politica fiscală… Adoptarea măsurilor de natură fiscală trebuie să se bazeze pe o comparaţie realistă a pierderilor
bugetare şi de imagine (încălcarea angajamentelor internaţionale) cu posibilele avantaje la nivelul
mediului de afaceri.
Poziţia organizaţiilor internaţionale:
• WTTC recomandă UNWTO ca politica fiscală a ţărilor ce îşi doresc o industrie turistică competitivă să răspundă următoarelor principii şi obiective:
• Echitate
• Eficienţă • Simplitate
• Profit echitabil
• Efect de stimulare
Planningul
• …..este un proces bazat pe cercetarea şi evaluarea potenţialului unei ţări, zone, regiuni în care s-ar
putea dezvolta o anumită activitate (turismul).
Modele de planificare
• Locală (gestionarea spaţiului şi a implicaţiilor asupra comunităţilor locale) • Regională (integrarea geografică, administrativă şi sectorială: clustere)
• Naţională (studii, strategii)
•Internaţională (probleme punctuale: poluare, salvarea unor resurse naturale, culturale)
• Perioada de previziune împarte modelele de planificare în trei categorii: planificare pe termen scurt
sau operaţională, planificare pe termen mediu sau tactică şi planificare pe termen lung sau strategică.
6.3.2. Strategii de dezvoltare turistică
Strategii ale planning-ului:
1. Reactive
2. Proactive
Pot fi : – strategii defensive
– strategii ofensive
» Strategia tip cluster
Portofoliul industrial regional al T&T (cluster)
Se defineşte prin dimensiune, specializare, dinamică, profunzime, extindere, vitalitate, vârstă (stadiul
din ciclul de viaţă)
Scurgerile (pierderile) de valoare (Leakages) Sunt inerente • Categorii: Scurgeri externe: determinate de acţiuni din exteriorul
Scurgeri interne: imputabile importurilor. Pot fi diminuate prin modificarea ofertei. Scurgeri invizibile: (evaziunea fiscală, companii off-shore, deteriorarea resurselor naturale)
Strategii teritoriale
Proces de planning etapizat bazat pe principiile amenajării turistice:
1. Principiul integrării 2. Principiul flexibilităţii sau a structurilor evolutive
3. Principiul activităţii principale şi al recepţiei secundare
39
4. Principiul reţelelor interdependente (clusterul turistic) 5. Principiul funcţionalităţii optime a întregului sistem turistic
6. Principiul rentabilităţii directe şi indirecte
6.4. Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut
dezvoltare durabilă;
politica turistică;
ANT;
politică economică;
politica de creditare;
profit echitabil;
planningul;
strategii teritoriale.
Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. Definiţi politica turistică?
2. Prezentaţi rolul politicii turistice.
3 Care sunt diferenţele dintre funcţia de promovare a statului şi funcţia de intervenţie a acestuia?
4. Ce obiective are politica turistică?
5. Exemplificaţi şi comentaţi măsurile de politică economică.
40
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Funcţiile statului în turism sunt de:
a. Promovare b. Stimulare c. Coordonare
d. Intervenţie
2. Funcţiile ANT-urilor ar putea să fie: (poziţia UNWTO)
a. Planificarea şi dezvoltarea turistică
b. Cercetare
c. Educaţie şi calificare
d. Marketing şi promovare
o Adevărat o Fals
3. Care dintre principii şi obiective nu promovează o industria turistică competitivă:
a. Profit echitabil
b. Efect de stagnare
c. Eficienţă d. Echitate
4 Modelele de planificare sunt: a. ……………. b. ……………. c. ……………. d. …………….
5. Enumeraţi patru principii ale strategiilor teritoriale: a. ……………. b. ……………. c. ……………. d. …………….
Bibliografie obligatorie:
C. Cristureanu, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H.Beck, Bucureşti,
2006;
N. Neacşu, A. Băltăreţu, Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro Universitaria, Bucureşti 2009.
41
Modulul III Serviciile în turismul internaţional
Unitatea de învăţare 7
7. Serviciile de transport în turismul internaţional
7.1. Introducere
7.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
7.3. Conţinutul unităţii de învăţare
7.3.1. Transportul feroviar 7.3.2. Transportul rutier
7.3.3. Transportul naval
7.3.4. Transportul aerian
7.4. Îndrumar pentru autoverificare
7.1. Introducere
Transportul, ca serviciu turistic, reprezintă nu numai posibilitatea
de acces la destinaţia consumului turistic, ci şi o componentă importantă
a acestuia, în valoarea produsului turistic, serviciile de transport deţin de
la 25% până la 50%, în funcţie de forma de turism, modalitatea de
transport, distanţa între locul de provenienţă a turistului şi cel de
destinaţie, sezon, conjunctura de pe piaţa mondială a combustibilului în
calitate de componentă a consumului şi a producţiei turistice, serviciile
de transport sunt un element dinamizator al circulaţiei turistice atât
interne, dar mai ales internaţionale, instalându-se între transporturi şi
turism o legătură dublă de cauză-efect.
Transportul reprezintă prima manifestare a consumului turistic, fiind
singura componentă de care nu se poate dispensa turistul în acţiunea sa
de deplasare spre destinaţia turistică.
7.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
– definirea transportului ca serviciu turistic; – clasificarea transporturilor;
– prezentarea principalelor caracteristici ale transporturilor;
– identificarea factorilor care influenţează repartiţia pe Glob a
transporturilor;
– enumerarea factorilor care influenţează evoluţia transporturilor.
42
Competenţele unităţii de învăţare:
– studenţii vor putea să definească transportul ca serviciu
turistic;
– studenţii vor putea să justifice clasificarea transporturilor;
– studenţii vor putea să prezinte principalele caracteristici ale
transporturilor;
– studenţii vor putea să identifice factorii care influenţează repartiţia pe Glob a transporturilor;
– studenţii vor putea să enumere factorii care influenţează
transporturile.
Timpul alocat unităţii de învăţare:
Pentru unitatea de învăţare Serviciile de transport în
turismul internaţional, timpul alocat este de 4 ore.
7.3. Conţinutul unităţii de învăţare
7.3.1. Transportul feroviar
Progresul tehnic s-a reflectat asupra transportului feroviar prin creşterea vitezei de deplasare a trenurilor, creşterea gradului de confort a călătoriei, extinderea reţelei de căi ferate chiar şi în zone considerate inaccesibile până nu demult.
O particularitate a comercializării serviciilor de transport turistic feroviar este că tarifele internaţionale se determină, în principiu, ca o sumă a tarifelor naţionale percepute pe teritoriul fiecărei ţări traversate de traseul turistic. Fiecare ţară îşi fixează şi propriile reduceri tarifare.
Cele mai frecvente aranjamente turistice pe calea ferată sunt:
Rail Inclusive Tour (RIT) presupune comercializarea de către agentul de voiaj a unui pachet de servicii turistice pentru grupuri organizate, la un preţ global, folosind ca mijloc de transport trenul.
Inter - Rail reprezintă un aranjament de transport feroviar ce se organizează pentru posesorii de legitimaţii cu acelaşi nume şi implică acordarea unor reduceri tarifare de 50% la vagoane de clasa a Il- a pe tot parcursul feroviar al ţărilor ce au aderat la acest sistem. Sistemul se adresează tinerilor sub 21 de ani şi este girat de căile ferate franceze.
Eurail (- Tariff / Group/pass) se adresează turiştilor din ţările extra-europene care pot achiziţiona
biletele cu aceste denumiri de la reprezentanţii unor administraţii ale căilor ferate europene sau agenţii de voiaj acreditate în America de Nord şi Sud, Africa, Japonia, Australia pentru a călătorii spre destinaţii europene.
43
7.3.2. Transportul rutier
Transportul rutier reprezintă mijlocul de transport privilegiat al turismului internaţional în ţările occidentale.
Dezvoltarea industriei de autovehicule a determinat o creştere atât a fluxului turistic, cât şi multiplicarea destinaţiilor turistice. Turismul rutier permite o mai mare dispersare a fluxurilor turistice până în cele mai izolate regiuni, precum şi mai multă autonomie.
Autobuzul şi autocarul reprezintă un mijloc de transport tot mai folosit, în special pentru turismul organizat de grup, mai ales datorită costului scăzut care permite comercializarea pe piaţă la tarife modice.
Uniunea Internaţională a Transporturilor Rutiere (IRU) publică anual, din 1983, un ghid cu liniile regulate internaţionale de autocare în Europa. Această reţea de linii regulate s-a dezvoltat în Europa în cadrul sistemului Eurolines şi Europabus, care grupează ţări atât din Europa de Vest, cât şi din Europa de Est şi Sud - Est. în America de Nord, societăţile de autocare s-au dezvoltat atât de puternic încât au înlocuit în bună parte transportul feroviar.
7.3.3. Transportul naval
Alegerea navelor ca mijloc de transport turistic a fost, încă de la începutul secolului, o opţiune de consum turistic proprie segmentului cererii de lux. Desigur, existenţa mai multor clase calitative în interiorul aceluiaşi spaţiu de transport a facilitat şi accesul turiştilor cu venituri mai modeste, deşi tariful plătit pentru o croazieră cu vaporul era destul de ridicat. Atracţia exercitată de călătoria pe apă ca suport al agrementului şi nu doar ca posibilitate de acces la o destinaţie turistică a stimulat dezvoltarea şi diversificarea aranjamentelor de croazieră. Parcul de nave în continuă dezvoltare, creşterea siguranţei transportului, dar mai ales creşterea capacităţii navelor şi diversificarea tipurilor de nave care oferă condiţii de confort şi agrement sporite au stimulat cererea turistică pentru croaziere.
Piaţa turismului de croazieră şi-a modificat imaginea în ultimii ani de la o piaţă de lux la o piaţă şi o ofertă de masă, destinată unui public mai larg şi mai tânăr. Tendinţele recente sunt de scurtare a duratei croazierelor, de combinare a aranjamentelor aer/mare o dată cu liberalizarea transporturilor aeriene şi o diversificare a activităţilor ce se desfăşoară la bordul navelor. Toate aceste modificări s-au reflectat în alinierea ofertei la cerere, ceea ce a stimulat circulaţia turistică pe calea maritimă.
7.3.4. Transportul aerian
În transporturile turistice internaţionale, transporturile aeriene joacă un rol de prim ordin prin
dinamica lor şi mai ales prin perspectivele pe care le deschid circulaţiei turistice internaţionale. Din punct de vedere al mobilului călătoriei, pasagerii companiilor aeriene se împart în trei categorii
distincte care necesită o tratare specială din punctul de vedere al companiei aeriene, pentru elaborarea
politicii sale comerciale: a. Categoria de public care alege călătoria cu avionul indiferent de preţ. b. O a doua categorie de public este cel constrâns să călătorească cu avionul c. Cel mai însemnat segment de piaţă căruia i se adresează transportul aerian este cea de a treia
categorie, publicul care nu este obligat să călătorească cu avionul şi care optează pentru acest
mod de a călători. Aviaţia este o ramură de transport costisitoare, iar stimularea turismului pe calea aerului nu poate
avea loc decât prin stabilirea unei delimitări clare între turiştii de vacanţă şi celelalte categorii de călători
2 .
Principala cauză a expansiunii transporturilor aeriene o reprezintă superioritatea performanţelor
aparatelor de zbor comparate cu alte mijloace de transport. Datorită caracteristicilor tehnice ale
aparatelor de zbor, transportul pe calea aerului se caracterizează prin rapiditate, adaptabilitate, regularitate,
comoditate, siguranţă, accesibilitate
44
7.4. Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut
transporturi feroviare;
transporturi rutiere;
transporturi navale;
transporturi aeriene;
reduceri tarifare;
comercializarea serviciilor de transport;
turismul de croazieră;
expansiunea transporturilor.
Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. Comentaţi expansiunea transporturilor în prezent.
2. Prezentaţi câteva exemple de comercializarea serviciilor de transport.
3. Identificaţi factorii care influenţează repartiţia transporturilor pe Glob?
4. Enumeraţi trei trăsături ale pieţei turistice aeriene.
5. Menţionaţi prin ce se caracterizează transporturile aeriene.
Teste de evaluare/autoevaluare
Prezentaţi:
1. Trei avantaje ale transportului rutier……………………………………………
2. Trei dezavantaje ale transportului feroviar…………………………………….
3. Trei avantaje ale transportului aerian………………………………………….
4. Trei dezavantaje ale transportului naval……………………………………….
45
Bibliografie obligatorie:
C. Cristureanu, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2006;
N. Neacşu, A. Băltăreţu, Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro Universitaria, Bucureşti 2009.
46
Unitatea de învăţare 8
Serviciile de cazare
8.1. Introducere
8.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
8.3. Conţinutul unităţii de învăţare
8.3.1. Industria serviciilor de cazare
8.3.2. Clasificarea serviciilor de cazare 8.3.3. Hotelul internaţional
8.4. Îndrumar pentru autoverificare
8.1. Introducere
Industria cazării, în calitate de principală componentă a Industriei
Turistice din ţările exportatoare de turism, reflectă pe deplin
particularităţile întregului sector: este eterogenă, afectată de
sezonalitate, utilizează un volum ridicat de muncă cu calificare medie,
iar ca o trăsătură distinctă în grupul serviciilor de sejur, este
intensivă în capital.
Structurile de cazare turistică cuprind o multitudine de forme care pot fi clasificate conform criteriului investiţiei (grea sau uşoară) şi pe baza unor considerente de rentabilitate, amortizare, preţuri şi clientelă specifică în:
A. hoteliere;
B. extrahoteliere; C. nepermanente.
8.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
- definirea structurilor de cazare; – prezentarea modului de evoluţie a serviciilor de cazare;
– clasificarea structurilor de cazare în funcţie de caracteristici;
47
– definirea complexului hotelier;
– cunoaşterea caracteristicilor consorţiilor internaţionale.
Competenţele unităţii de învăţare:
– studenţii vor putea să definească structurile de cazare; – studenţii vor putea să prezinte modul în care structurile de
cazare au evoluat în timp; – studenţii vor putea să descrie particularităţile structurilor de
cazare; – studenţii vor putea să clasifice structurile de cazare în
funcţie de caracteristici; – studenţii vor cunoaşte caracteristicile consorţiilor
internaţionale şi definiţia complexului hotelier.
Timpul alocat unităţii de învăţare:
Pentru unitatea de învăţare Serviciile de cazare, timpul alocat este
de 4 ore.
8.3. Conţinutul unităţii de învăţare
8.3.1.Industria serviciilor de cazare: Eterogenă ca structură şi capacitate • Nuanţat sezonieră (în funcţie de localizarea unităţilor, categorie, segment de consumatori, destinaţie)
• Sezonalitate gestionabilă
• Intensivă în capital • Resursele de muncă sunt, predominant, de calificare medie
• Importanţa esteticii constructive faţă de elementele funcţionale
• Valorizează şi valorifică elemente ale patrimoniului cultural
• Este amplasată la locul resursei turistice
8.3.2. Clasificarea unităţilor de cazare
Clasificare Eterogenitatea industriei cazării – pe plan structural şi ca localizare • constructiv,
48
• arhitectural
• calitativ
Structuri de cazare:
a. hoteliere
b.extrahoteliere c. nepermanente
8.3.3. Hotelul internaţional
Cea mai uzitată modalitate de internaţionalizare a serviciilor de cazare şi modul de exprimare a
integrării pe orizontala din sectorul hotelier: adoptarea strategiei de scală.
Compania hotelieră urmăreşte: • extinderea pieţei, diversificarea geografică, dispersarea riscurilor
• aprovizionarea cu resurse ieftine, valorificarea activelor invizibile (reputaţia, marca, design propriu)
Hoteluri independente - proprietate individuală
• Hotelul este proprietatea unei persoane sau a unei companii.
Franciza hotelieră Proprietarul deţine, parţial, controlul operării hoteliere
Contractul de management
Proprietarii se comportă ca investitori, ce încredinţează managementul companiei unui terţ
• prin închiriere – proprietarii de hoteluri dau cu chirie proprietatea (clădirea) unei companii hoteliere
în scopul operării hotelului şi primeau o taxă sau
• au obligaţia de a plăti taxe de management şi de performanţă companiilor de management Două categorii de companii de management:
• companii de lanţ hotelier de marcă – Accor, Sheraton, Holiday Inn – ce realizează managementul
propriilor mărci
• companii de management independente – cea mai mare parte în SUA Comisioanele percepute de
companiile de management includ:
• taxă de bază – 2-4% hoteluri full-service; 2-5% - hoteluri economy /limited service; 1.5 –4% - hoteluri de lux
• taxă de performanţă (de succes)–15% din creşterea profitului operaţional .investiţiile în scopul
dezvoltării
Consorţiile hoteliere
Consorţiul = grupare de hoteluri independente sau mici proprietăţi ce au în comun politica de
marketing şi sistemul de rezervare.
8.4. Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut
industria serviciilor de cazare;
structuri de cazare extrahoteliere;
structuri de cazare nepermanente;
lanţ hotelier;
hotelul individual;
franciza hotelieră;
49
contract de management;
consorţiu hotelier;
Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. Care sunt caracteristicile industriei de cazare?
2. Prezentaţi clasificarea structurii de cazare.
3. Care sunt diferenţele dintre structurile de cazare extrahoteliere şi nepermanente?
4. Caracterizaţi lanţul hotelier.
5. Care sunt avantajele şi dezavantajele contractului de management?
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Structurile de cazare sunt reprezentate de:
a) Structuri hoteliere b)
Structuri permanente c)
Structuri de afaceri
d) Reşedinţe secundare
2. Avantajele pentru proprietar ale sistemului de franciză includ:
a) răspunderea pentru respectarea calităţii originare a serviciilor
b) plata taxelor lunare de francize
c) costuri de lansare ridicate
d) asistenţa managerială profesionistă
3. Finanţarea publică, ca metoda de finanţare a investiţiilor hoteliere se poate realiza prin:
a) Credit
50
b) Leasing
c) Stimulente de natură fiscală
d) Leasing imobiliar
4. Nu reprezintă un avantaj al participării la un consorțiu hotelier:
a) accesul la un sistem de rezervare computerizat
b) impunerea respectării unor reguli cu privire la calitatea şi imaginea produsului
c) libertate în privinţa deciziilor operaţionale
d) producţia în comun a materialului de promovare
5. Calitatea serviciilor hoteliere este determinata de:
a) Preţurile practicate
b) Numărul de stele
c) Clasa hotelieră
d) Calitatea forţei de muncă
Bibliografie obligatorie:
C. Cristureanu, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H.Beck, Bucureşti,
2006;
N. Neacşu, A. Băltăreţu, Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro Universitaria, Bucureşti 2009.
51
Modulul IV Distribuţia şi comercializarea în Turismul internaţional
Unitatea de învăţare 9
Distribuţia şi comercializarea în Turismul internaţional
9.1. Introducere
9.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 9.3. Conţinutul unităţii de învăţare
9.3.1. Sistemul distribuţiei directe şi indirecte
9.3.2. Funcţiile canalelor de distribuţie
9.3.3. Turoperatorii
9.3.4. Compania angrosistă de turism (CAT)
9.3.5. Firma detailistă de turism (ADT)
9.3.6. Agenţiile de Turism Virtuale (ATV)
9.3.7. Oferta distribuitorilor
9.3.8. Obiective ale strategiei de piaţă
9.4. Îndrumar pentru autoverificare
9.1. Introducere
Distribuţia produsului turistic seamănă cu cea a altor activităţi
economice. Distribuţia este tot mai mult considerată ca un element
decisiv în strategia turistică, atât la nivelul firmei, cât şi al pieţei
turistice în ansamblul ei, determinând competitivitatea şi profitabilitatea
industriei turistice. Ca şi în cazul altor activităţi şi în industria turistică
sunt două mari categorii de sisteme de distribuţie: distribuţia directă şi
distribuţia indirectă.
9.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
– cunoaşterea principalelor forme de distribuţie şi
comercializare în turismul internaţional;
– definirea celor două categorii de sisteme de distribuţie
directă şi indirectă;
– enunţarea funcţiilor pe care le au canalele de distribuţie;
– prezentarea avantajelor şi limitelor distribuţiei indirecte;
52
– definirea turoperatorilor, companiei angrosiste de turism,
firmei detailiste de turism, agenţiei de turism virtuale.
Competenţele unităţii de învăţare:
– studenţii vor putea să definească termeni precum:
turoperatorii, compania angrosistă de turism, firma detailistă de
turism, agenţia de turism virtuală ;
– studenţii vor cunoaşte principalelor forme de distribuţie şi
comercializare în turismul internaţional; – studenţii vor putea să descrie particularităţile şi
caracteristicile celor două categorii de sisteme de
distribuţie directă şi indirectă;
– studenţii vor putea să enunţe funcţiile pe care le au canalele de
distribuţie;
– studenţii vor prezenta avantajele şi limitele distribuţiei
indirecte.
Timpul alocat unităţii de învăţare:
Pentru unitatea de învăţare Distribuţia şi comercializarea în
Turismul internaţional, timpul alocat este de 6 ore.
9.3. Conţinutul unităţii de învăţare
9.3.1. Sistemul distribuţiei directe
- Vânzările efectuate de către fiecare furnizor al prestaţiilor turistice, direct către client (persoană fizică
şi juridică). Sistemul distribuţiei indirecte
Prin intermediari: agenţii de turism şi touroperatori (TO), brokeri de chartere, titulari CRS/ GDS/
GNE, instituţii financiare,…. orice companie care se interpune între furnizorii de servicii turistice şi
clienţi. 9.3.2. Funcţiile canalelor de distribuţie
9.3.3.Turoperatorii - producători sau “fabricanţi” de voiajuri forfetare. - mai frecvenţi în Europa (Anglia şi Germania)
mai dinamici în celelalte ţări europene şi în Japonia.
9.3.4. Compania angrosistă de turism (CAT).
- Acţionează ca intermediar între furnizorul de servicii turistice (mandant) şi agenţia de turism care
operează ca detailist (ADT).
53
9.3.5. Firma detailistă
Cunoscută şi ca Agenţie de Turism sau Agenţie de Voiaj are rolul de a fi veriga finală în procesul de
distribuţie, punându-l în legătură pe consumatorul de turism cu sursa ofertei turistice (TO, angrosist
sau prestator) în ansamblul ei sau pe componente separate.
9.3.6. Agenţiile de Turism Virtuale (ATV)
- Web-ul s-a constituit ca piaţă virtuală pentru o nouă categorie a agenţiilor de turism, agenţiile
virtuale care spre deosebire de agenţiile tradiţionale îşi desfăşoară întreaga activitate prin Internet. Produsele turistice (Aranjamente turistice)
Voiajul forfetar (Inclusive Tour/ Totul Inclus sau Package Tour), produsul turistic cu cea mai mare
pondere pe piaţa turismului de vacanţă, este o călătorie organizată spre o anumită destinaţie turistică în
conformitate cu un program detaliat care include un pachet determinat de servicii turistice şi bunuri de
consum oferite spre vânzare pe piaţă contra unui preţ fix, comunicat şi plătit în prealabil.
9.3.7. Oferta distribuitorilor
Pachetele turistice (Package Tours) sunt oferite pe piaţă fie conform formulei “totul inclus” (voiaj
forfetar) fie prin formula “mixtă” conform căreia este furnizată numai o parte a prestaţiei turistice.
Crearea ofertei turistice
……..“asamblarea” diferitelor componente cuprinde mai multe faze etalate pe o perioadă de câteva luni sau uneori chiar câţiva ani.
Pentru creatorul/ fabricantul de produse, procesul cuprinde următoarele faze:
studiul de piaţă turistică;
concepţia produsului turistic; selecţionarea destinaţiei turistice;
negocierea produsului turistic;
comercializarea produsului turistic.
9.3.8. Obiective ale strategiei de piaţă:
a) Avantajul competitiv ca o condiţie corelată cu stabilirea unui raport optim calitate-preţ.
b) Lărgirea gamei de produse (diversificarea) serveşte obiective multiple: fluctuaţii importante ale
raportului de schimb valutar, acţiunile concurenţei.
c) Adoptarea unei “strategii sortimentale” nuanţate care permite împletirea obiectivului pătrunderii pe
piaţă cu lărgirea gamei de produse, în condiţii de competitivitate şi de eficienţă a gestiunii.
9.4. Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut
sistemul distribuţiei directe;
sistemul distribuţiei indirecte;
turoperatorii;
firma detailistă de turism;
agenţiile de turism virtuale;
aranjamentele turistice;
oferta distribuitorilor;
obiectivele strategiei de piaţă.
54
Întrebări de control şi teme de dezbatere
– studenţii vor putea să definească termeni precum: turoperatorii, compania angrosistă de turism,
firma detailistă de turism, agenţia de turism virtuală ;
– studenţii vor cunoaşte principalele forme de distribuţie şi comercializare în turismul
internaţional;
– studenţii vor putea să descrie particularităţile şi caracteristicile celor două categorii de sisteme
de distribuţie directă şi indirectă;
– studenţii vor putea să enunţe funcţiile pe care le au canalele de distribuţie; – studenţii vor prezenta avantajele şi limitele distribuţiei indirecte.
1. Definiţi: turoperatorii, compania angrosistă de turism, firma detailistă de turism, agenţia de
turism virtuală.
2. Prezentaţi principalele forme de distribuţie şi comercializare în turismul internaţional.
3. Descrieţi particularităţile şi caracteristicile celor două categorii de sisteme de distribuţie directă
şi indirectă.
4. Enumeraţi cel puţin cinci funcţii ale canalelor de distribuţie.
5. Care sunt avantajele distribuţiei directe? Dar dezavantajele acesteia.
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Distribuţia directă este reprezentată de vânzările efectuate de către fiecare furnizor al prestaţiilor
turistice direct către client şi prezintă următorul dezavantaj pentru furnizor:
a) confruntarea cu reţeaua intermediarilor
b) sentiment de nesiguranţă şi frustrare indus prin acţiunile promoţionale ale reţelei de intermediari
c) economie de timp
d) flexibilitate şi control direct în relaţia cu piaţa
2. Nu reprezintă un avantaj al distribuţiei indirecte:
a) cedarea unei părţi din profitul furnizorilor către reţeaua de distribuţie
55
b) preţuri mai atractive
c) plata unică în avans
d) asocierea serviciilor de consultant la cele de distribuţie
3. Nu reprezintă o calitate a produsului turistic:
a) remediabil
b) fiabil
c) adaptabil
d) flexibil
4. Largirea gamei de produse, ca obiectiv al strategiei de piaţă nu urmăreşte:
a) posibilităţi variate de alegere pentru consumatori
b) favorizarea reînnoirii produselor
c) micşorarea vulnerabilităţii comerciale în faţa riscurilor ce decurg din instabilitatea politică
d) obţinerea unui avantaj competitiv
5. Companiile Angrosiste de Turism inbound:
a) oferă pachete de servicii turistice vizitatorilor ţării în care are reşedinţa firma
b) oferă aranjamente turistice spre destinaţii în afara ţării de reşedinţă a firmei
c) nu pot opera şi în alte ţări
d) formează majoritatea agenţilor economici din sectorul distribuţiei turistice
Bibliografie obligatorie:
C. Cristureanu, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H.Beck, Bucureşti,
2006;
N. Neacşu, A. Băltăreţu, Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro-Universitaria, Bucureşti 2009.
56
Unitatea de învăţare 10
Produse turistice specializate
10.1. Introducere
10.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
10.3. Conţinutul unităţii de învăţare
10.3.1. Turismul de întruniri sau MICE 10.3.2. Ecoturismul
10.3.3. Turismul cultural
10.3.4. Alte pieţe ale turismului de nişe
10.4. Îndrumar pentru autoverificare
10.1. Introducere
O dată cu îmbogăţirea experienţei turistice s-a diversificat şi gama
motivaţiilor care dirijează cererea turistică spre obţinerea de noi
satisfacţii faţă de cele pe care le procură turismul de masă sau aranjamentele turistice de tip standard.
Printre produsele turistice introduse relativ recent pe piaţă sau care
manifestă o dinamică deosebit de accentuată putem enumera: turismul de
întruniri, ecoturismul, turismul rural, turismul cultural, turismul de
sănătate.
10.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
– definirea termenilor de ecoturism şi turism cultural;
– cunoaşterea statutului şi strategiei (EFCT European
Federation of Conference Towns) – cunoaşterea caracteristicilor produsului turistic pe piaţa
MICE;
57
– diferenţierea turismului rural de ecoturism;
– explicarea noţiunii de moştenire culturală.
Competenţele unităţii de învăţare:
– studenţii vor putea să definească termeni precum
ecoturism şi turism cultural ;
– studenţii vor putea să diferenţieze turismului rural de
ecoturism;
– studenţii vor putea să descrie particularităţile
oraşelor de conferinţe;
– studenţii vor cunoaşte caracteristicilor produsului
turistic pe piaţa MICE;
– studenţii vor putea să explice noţiunea de moştenire
culturală.
Timpul alocat unităţii de învăţare:
Pentru unitatea de învăţare, Produse turistice specializate -
timpul alocat este de 4 ore.
10.3. Conţinutul unităţii de învăţare
10.3.1. Turismul de întruniri sau MICE
Turismul de întruniri sau MIC
Federaţia Europeană a Oraşelor de Conferinţe (EFCT)(EFCT)
• înfiinţată în 1964, sediul la Bruxelles, are în prezent 90 de membrii din 30 de ţări
• şi-a propus să menţină standardele la un nivel foarte înalt pentru oraşele gazdă a reuniunilor
internaţionale.
EFCT
….are două categorii de membrii:
• membrii ordinari • membrii asociaţi
58
Produsul turistic de pe piaţa MICE
...este format din un grup de prestaţii având în ansamblu caracteristica de „produs dedicat” sau produs „la comandă”, are caracter continuu (neafectat de sezonalitate), încasări unitare ridicate şi elasticitatea
scăzută la preţ a cererii, nu poate fi standardizat, nu este realizat în exclusivitate de TO care
colaborează pe parcursul organizării, derulării şi consumului cu clientul care a iniţiat şi comandat
organizarea congresului.
10.3.2. Ecoturismul …….se defineşte prin următoarele caracteristici:
• oferă posibilitatea de a trăi o experienţă direct legată de un anumit spaţiu ale cărui calităţi naturale şi
culturale şi-au păstrat autenticitatea;
• oferă informaţii educative care permit vizitatorilor să aprecieze calităţile unice ale unui teritoriu;
• induce vizitatorilor un comportament protector şi etic faţă de teritoriul vizitat;
• uzează de diferite strategii pentru a minimiza impactul negativ asupra mediului; • maximizează veniturile din turism în condiţiile de minimizare a consumului elementelor de mediu.
Activităţile înscrise în ecoturism îşi propun accesul la ecosisteme, fenomene naturale, peisaje cu
caracter de unicat găzduite de anumite regiuni, zone, comunităţi.
• ecoturismul reprezintă o formă extremă a adoptării strategiei de dezvoltare turistică durabilă şi nu
poate fi confundat cu formele de turism care respectă anumite reguli ale protecţiei mediului dar îşi
păstrează intact caracterul comercial (turismul ecologic).
10.3.3.Turismul cultural ……..se referă la segmentul industriei turistice care plasează atracţia culturală în centrul ofertei.
• Atracţiile se pot prezenta sub forma spectacolelor, muzeelor, parcurilor tematice, comunităţi
culturale definite prin tradiţii, religie, artizanat, mod de viaţă.
• Din punctul de vedere al destinaţiilor turistice, acestea îşi pun în valoare ceea ce poartă denumirea
generică de moştenire culturală, parte a potenţialului cultural naţional.
Deşi “moştenirea culturală” (cultural heritage) este un termen vag definit, a devenit centrul unei
forme de turism importante, turismul de moştenire culturală, care are ca motivaţie dorinţa turiştilor de
a cunoaşte, de a se cultiva, de se regăsi şi împlini spiritual.
10.3.4. Alte pieţe ale turismului de nişe
4. Turismul rural este definit de OECD ca “…acea formă de turism a cărei trăsătură dominantă este
posibilitatea oferită vizitatorilor de a-i atrage într-o relaţie personalizată cu componentele naturale şi
antropice ale mediului rural, de a le crea condiţii să participe la activităţile specifice acestui mediu, la
tradiţiile şi modul de viaţă ce caracterizează comunitatea locală”.
Turismul de sănătate se referă la acele facilităţi şi destinaţii care oferă consumatorilor de turism
condiţii de ameliorare a stării de sănătate. Cele trei forme principale ale turismului de sănătate sunt:
• turismul medical (motivat de un tratament medical, intervenţie chirurgicală, consultarea unui
medic);
• turismul de întreţinere a condiţiei fizice (fitness şi wellness) care se poate practica atât în staţiuni
balneoclimaterice, cât şi în centre specializate;
• turismul de reabilitare şi recuperare fizică şi/sau psihică.
59
10.4. Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut
turismul de întruniri;
oraşul de conferinţe;
ecoturismul;
turismul cultural;
turismul de nişe;
turismul rural;
turismul de sănătate;
produsul turistic.
Întrebări de control şi teme de dezbatere
1. În ce an a fost înfiinţată Federaţia Europeană a Oraşelor de Conferinţe (EFCT)?
6. Prezentaţi caracteristicile ecoturismului.
7. Care sunt diferenţele dintre turismul rural şi ecoturism?
8. Ce facilităţi poate oferii turismul de sănătate?
9. Care sunt dimensiunile culturale ale turismului?
Teste de evaluare/autoevaluare
1. Produsul turistic de pe piaţa MICE (meetings, incentives, conventions and exibitions) prezinta
următoarele caracteristici:
a) încasări unitare scăzute
b) elasticitate scăzută la preţ a cererii
c) elasticitate crescută la preţ a cererii d) standardizat
2. Ecoturismul prezintă următoarele caracteristici:
a) nu vizează mediul înconjurător
b) poate fi confundat cu formele de turism care respectă anumite reguli ale protecţiei mediului
60
c) uzează de diferite strategii pentru a minimiza impactul negativ asupra mediului
d) minimizează veniturile din turism în condiţiile de maximizare a consumului elementelor de
mediu
3. Pentru ca o călătorie să fie considerată turism cultural, trebuie sa îndeplinească următoarea
condiţie:
a) să aibă ca principală motivaţie dorinţa de cunoaştere, de cultivare;
b) sa fie consumat ca orice alt produs turistic
c) motivat de un tratament medical, intervenţie chirurgicală, consultarea unui medic
d) să nu presupună intervenţia unui intermediar − persoană, document scris, material audio-
vizual care să pună în valoare şi/sau să compună/realizeze produsul cultural
4. Avantajele turismului cultural nu includ:
a) independenţa faţă de un anumit sezon b) larga adresabilitate
c) posibilitatea dezvoltării ofertei în zone diferite pe teritoriul ţării, asigurând o mai bună
valorificare a resurselor
d) nu interesează toate categoriile de clientele
5. Nu reprezintă o formă a turismului de sănătate:
a) Turismul medical
b) Turismul de întreţinere a condiţiei fizice
c) Turismul de reabilitare şi recuperare fizica şi/sau psihică
d) Turismul de întruniri medicale
Bibliografie obligatorie:
C. Cristureanu, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H.Beck, Bucureşti,
2006
N. Neacşu, A. Băltăreţu, Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro Universitaria, Bucureşti 2009.
61
Răspunsuri grile: Unitatea 1
Răspuns: 1.b 2.d 3.a 4.a 5.c
Unitatea 2
Răspuns: 1.b 2.d 3.a 4.a 5.c
Unitatea 3
1.b 2.a 3.a 4.a, b, c, d 5. adevărat
Unitatea 4
1.b 2.a 3.a 4.a, b, c, d 5. adevărat
Unitatea 5
1.a 2.b 3.c 4.c 5.a
Unitatea 6
1.a,b,d 2.adevărat 3.b 4. … 5. …
Unitatea 7
1.a 2.c 3.a 4.d 5.b
Unitatea 8 1.a 2.d 3.c 4.b 5.d
Unitatea 9
1.a 2.a 3.d 4.d 5.a
Unitatea 10 1.b 2.c 3.a 4.d 5.b
62
Bibliografie:
Cristureanu C., Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006
Neacşu N., Băltăreţu A., Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti 2009.
Neguţ S, Vlăsceanu Ghe., Bran F., Popescu C., Vlad B.L., Neacşu C. M., Geografie Economică
Mondială, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2008.