Upload
others
View
8
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
1
R A P O R T U L
PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
- ANUL 2001-
Starea mediului în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării în anul 2001
1. INTRODUCERE
Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, delimitat conform legii, are o suprafaţă totală
de circa 580000 de hectare cuprinzând Delta Dunării propriu-zisă, Complexul lacustru Razim-
Sinoie, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii inclusiv zona inundabilă Somova-Parcheş, lacul
Sărături-Murighiol şi zona marină cuprinsă între litoral şi izobata de 20 m (Planşa 1.) Din
suprafaţa totală a rezervaţiei, mai mult de jumătate (312.440 ha) o reprezintă ecosistemele
naturale acvatice şi terestre incluse în lista zonelor cu valoare de patrimoniu universal
(Convenţia Patrimoniului Natural Universal UNESCO) precum şi cele destinate
reconstrucţiei ecologice, zone care constituie domeniul public de interes naţional. Restul
suprafeţelor includ zone îndiguite pentru piscicultură, agricultură şi silvicultură (circa 80.000 de
hectare), zone prevăzute în Legea 18/1991, cuprinzând suprafeţe de teren proprietate privată sau
publică de interes local din intravilanul localităţilor sau teritoriile comunelor (circa 29000
hectare) precum şi o zonă tampon marină de circa 103000 hectare.
În perimetrul RBDD locuiesc circa 14.900 de persoane, cuprinse în 25 de localităţi. Acestea sunt
incluse, administrativ, în 7 comune aflate integral pe teritoriul rezervaţiei (Ceatalchioi, Pardina,
Chilia Veche, CA Rosetti, Crişan, Maliuc şi Sf. Gheorghe), în 2 comune învecinate RBDD (
Mahmudia şi Murighiol), în oraşul Sulina şi în municipiul Tulcea.
Principalele activităţi economice care se desfăşoară în RBDD sunt strâns legate de principalele
resurse naturale regenerabile, pescuitul, creşterea animalelor, piscicultura, agricultura,
silvicultura şi exploatarea lemnului, turismul şi transporturile fiind cele mai importante. Pe lângă
aceste activităţi se mai desfăşoară şi activităţi ale instituţiilor publice: învăţământ, sănătate,
administraţie publică, cultură şi culte religioase.
Conform statutului de organizare al rezervaţiei, au fost delimitate cele trei categorii de zone
caracteristice.
În categoria zonelor cu regim de protecţie integrală au fost delimitate 18 zone naturale, a căror
suprafaţă totală este de circa 50.600 hectare (8,7% din suprafaţa totală a rezervaţiei). Aceste zone
sunt reprezentative pentru ecosistemele biomului deltaic prin structură şi stare a evoluţiei, şi vor
2
constitui în principal, obiect de studiu pentru dezvoltarea cunoaşterii asupra stării şi tendinţelor
de evoluţie a fenomenelor deltaice şi pentru elaborarea soluţiilor de conservare protecţie şi
reconstrucţie ecologică.
Zonele tampon au o suprafaţă totală de circa 223.000 ha (38,4%) şi cuprind ecosisteme naturale,
terestre şi acvatice, stabilite în jurul zonelor cu regim de protecţie integrală pentru a asigura, prin
regimul diferenţiat de utilizare, reducerea impactului antropic în special asupra zonelor cu regim
de protecţie integrală.
Zonele economice (de tranziţie) au o suprafaţă de circa 306.100 hectare (52,9%) şi cuprind atât
ecosisteme naturale în care se desfăşoară activităţi economice tradiţionale cât şi ecosisteme
modificate antropic destinate unor activităţi economice intensive. În această categorie sunt
incluse şi suprafeţele degradate de impactul antropic, destinate reconstrucţiei ecologice circa
11425 hectare (2%).
Prin definiţia elaborată de UNESCO, rezervaţia biosferei este locul unde factorii de decizie,
cercetătorii, managerii şi populaţia locală cooperează pentru dezvoltarea unui model de
administrare care satisface cerinţele umane, conservând totodată procesele naturale şi resursele
biologice, reprezentând un simbol al cooperării voluntare în această direcţie şi un model de
centru regional pentru activităţile de monitoring, cercetare, educaţie şi instruire în domeniul
gospodăririi ecosistemelor naturale.
Valoarea universală a rezervaţiei este recunoscută prin:
- includerea acesteia în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei, în cadrul
Programului “OMUL ŞI BIOSFERA” lansat de UNESCO în anul 1970 (august
1990);
- includerea RBDD împreună cu Rezervaţia Biosferei "Dunărea" din Ucraina în
reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei transfrontieră România/Ucraina
(decembrie 1999);
- recunoaşterea RBDD ca "Zonă umedă de importanţă internaţională, în special
ca habitat al păsărilor de apă" în cadrul Convenţiei Ramsar (septembrie 1990);
- includerea RBDD în Lista patrimoniului mondial natural şi cultural - UNESCO
(decembrie 1990).
Pentru a răspunde funcţiilor importante ale rezervaţiei biosferei de conservare a biodiversităţii,
de dezvoltare a cunoaşterii mecanismelor funcţionării şi evoluţiei acestui biom şi de
dimensionare a activităţii economice şi sociale în limitele de suport ale ecosistemelor naturale în
vederea materializării conceptului de dezvoltare durabilă, ARBDD în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1993 privind înfiinţarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, ale Legii
nr. 454/2001 privind aprobarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2000 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării şi ale Statutului de Organizare şi Funcţionare a Administraţiei Rezervaţiei Biosferei
Delta Dunării, aprobat prin HG 248/1994, desfăşoară acţiuni în domeniile: monitoring integrat şi
dezvoltarea bazei de date, administrarea patrimoniului natural, reconstrucţie ecologică şi
dezvoltarea infrastructurii, reglementare şi autorizare, informare şi educaţie ecologică,
supraveghere şi inspecţie ecologică, relaţii publice şi cooperare internaţională, proiecte
internaţionale.
3
2. AERUL
2.2. Efectul de seră
Situaţia emisiilor de gaze cu efect de seră Principalele gaze implicate în efectul de seră sunt: dioxidul de carbon, metanul, oxidul azotos,
ozonul şi clorofluorcarburile.
O sursă importantă şi participantă la efectul de seră este dioxidul de carbon, care pe teritoriul
rezervaţiei este produs de circulaţia navelor fluviale în trafic şi a navelor maritime în tranzit.
2.3. Deteriorarea stratului de ozon din stratosferă
Emisii de substanţe care distrug stratul de ozon
Pe teritoriul RBDD nu s-au înregistrat emisii de substanţe care distrug stratul de ozon.
2.4. Acidifierea
Emisii de substanţe acidifiante. Emisii anuale de dioxid de sulf, monoxid şi dioxid de azot şi
amoniac.
Emisiile de gaze acidifiante (SO2, NO3, NO2 şi amoniac) se situează, în imediata apropiere a
municipiului Tulcea, sub limitele maxime admise. Coeficienţii sinergici au valori cuprinse între
0,1-0,35.
2.5. Metale grele şi poluanţi organici persistenţi
Emisii anuale de metale grele (plumb, cadmiu, etc)
Pentru emisiile anuale de metale grele (plumb, cadmiu, etc), s-a folosit tot metoda statistică de
determinare cu ajutorul factorilor de emisie dupa CORINAIR pentru circulaţia navală pe
teritoriul rezervaţiei.
Emisii de poluanţi organici persistenţi
Pentru emisiile anuale de compuşi organici perisitenţi, s-a folosit metoda statistică de
determinare cu ajutorul factorilor de emisie dupa CORINAIR şi AP42, pentru circulaţia navală
pe teritoriul rezervaţiei fiind ponderea cea mai mare în producerea acestora, având efecte pe
termen în atmosferă cu repercursiuni negative asupra ecosistemelor deltaice, în timp.
Calculul statistic al emisiilor navelor fluviale şi al navelor maritime în tranzit, s-a efectuat
conform metodelor CORINAIR şi AP42, prin metode de calcul bazate pe factori de emisie.
Efectele ce pot fi atinse prin monitorizarea calităţii aerului pot duce la reducerea degradării
calităţii aerului, a ozonului troposferic, reducerea daunelor asupra clădirilor şi alte structuri,
acidifierea, etc.
Sursele ce influenţează calitatea aerului în rezervaţie şi zonele limitofe acesteia sunt sursele
mobile provenite din traficul naval fluvial şi tranzitul maritim, acestea participând la procesul de
poluare a atmosferei prin traficul naval ce se desfăşoară pe canalele navigabile de pe teritoriul
RBDD şi tranzitul maritim, prin tranzitarea navelor maritime între zona costieră a Mării Negre, a
braţului Sulina până la Cotul Pisicii
Aceasta impune necesitatea supravegherii şi urmăririi influenţelor pe care o poate avea asupra
ecosistemelor deltaice, ridicând problema găsirii soluţiilor tehnice necesare asigurării unei cât
mai bune protecţii a mediului, în condiţiile menţinerii circulaţiei navale pe teritoriul rezervaţiei.
Pentru determinarea intensităţii traficului naval în anul 2001 ca şi în ceilalţi ani, în teritoriul
rezervaţiei, a fost utilizată metoda analizei statistice folosindu-se ca documente primare
înregistrările navelor fluviale şi a navelor maritime în tranzit de la Căpitănia Tulcea, înregistrări
brute sub forma de fişiere.dbf. ce au fost prelucrate în cadrul ARBDD.
4
În anul 2001, au fost înregistrate un număr de 5085 nave fluviale de diverse capacităţi care au
circulat pe întreg teritoriul rezervaţiei şi 794 nave maritime ce au tranzitat teritoriul rezervaţiei.
Din analiza statistică a consumurilor de combustibil respectiv motorină, realizate pe durata
curselor în trafic, evoluţia în perioada 1995 - 2001 a navelor fluviale a avut şi are o tendinţă de
scădere.
2.6. Ozonul troposferic şi alţi oxidanţi fotochimici
Emisii ale compuşilor organici volatili
Pe teritoriul rezervaţiei sursa predominantă de producere de substanţe ce epuizează stratul de
ozon, rămâne în continuare traficul navelor fluviale şi tranzitul maritim, şi în mai mică măsură
agricultura şi procesele naturale.
În mică măsură contribuie la epuizarea stratului de ozon şi alte echipamente, cum sunt:
congelatoare, frigidere, maşini de gheaţă (în general substanţe din grupa C). Prin acordurile de
mediu se recomandă achiziţionarea de echipamente ce nu conţin substanţele reglementate
înscrise în anexele Protocolului de la Montreal.
Principalele gaze cu efect de seră produse pe teritoriul rezervaţiei sunt: dioxidul de carbon (CO2),
dioxidul de azot (NO2), ozonul (O3), compuşi organici volatili (COV) şi metanul (CH4).
Producerea gazelor cu efect de seră în cadrul proceselor naturale care au loc în ariile deltaice,
depinde de procesele chimice şi biologice care au loc în sedimente, la interfaţa apă/sediment şi,
într-o mai mică măsură, în apă şi la interfaţa apă/atmosferă. Aceste procese sunt influenţate într-
o mare măsură de aporturile fluviale de nutrienţi şi materie organică, de fenomenele de
eutrofizare şi de toate schimbările produse de acestea în evoluţia ecosistemelor acvatice.
2.9. Evoluţia calităţii aerului – 1995 – 2001
Sursele ce influenţează calitatea aerului în rezervaţie şi zonele limitofe acesteia sunt sursele
mobile cele provenite din traficul naval, tranzitul maritim, acestea participând la procesul de
poluare a atmosferei prin traficul naval ce se desfăşoară pe canalele navigabile de pe teritoriul
RBDD şi tranzitul maritim, prin tranzitarea navelor maritime între zona costieră a Mării Negre, a
braţului Sulina până la Cotul Pisicii
Aceasta impune necesitatea supravegherii şi urmăririi influenţelor pe care o poate avea asupra
ecosistemelor deltaice, ridicând problema găsirii soluţiilor tehnice necesare asigurării unei cât
mai bune protecţii a mediului, în condiţiile menţinerii circulaţiei navale pe teritoriul rezervaţiei.
Din analiza statistică a consumurilor de combustibil respectiv motorină, realizate pe durata
curselor în trafic, evoluţia în perioada 1995 - 2001 a navelor fluviale a avut şi are o tendinţă de
scădere .
Poluanţii emişi în atmosferă de navele fluviale în trafic au fost grupate pe categorii de poluanţi şi
situaţia emisiilor în atmosferă produsă de acestea se poate vedea în graficele redate în continuare.
Totalul cantităţilor de noxe evacuate în atmosferă în perioada 1995 – 2001 au avut tendinţe
uşoare de scădere, de la 34,56 mii tone/an în 1995 la 21,31 mii tone/ în 2001, emisii calculate cu
ajutorul factorilor de emisie CORINAIR.
Motoarele cu care sunt echipate mijloacele de transport naval şi maritim fiind de forţe mari
întreţinerea lor este greoaie, ceea ce conduce la o ardere incompletă a combustibilului.
În general, poluarea produsă de circulaţia navală, nu afectează direct sanătatea, dar poluanţii
emişi în cantităţi mari pot modifica echilibrul din atmosferă cu repercursiuni grave asupra
ecosistemelor deltaice.
Riscurile ecologice legate de transporturile pe apă includ:
5
1. bioacumularea
2. pericole asupra resurselor vii
3. pericole pentru sănătatea omului
4. pericole pentru desfăşurarea activită]ilor de agrement
Poluanţii emişi în atmosferă, de sursele descrise atât în teritoriul R.B.D.D. cât şi în zonele
limitrofe, aflaţi în concentraţii mari la emisie, sunt antrenaţi de curenţii de aer, îndepărtaţi de
sursă, diluaţi şi supuşi unor fenomene fizico - chimice sedimentare, pentru particule şi aerosoli,
adsorbtie pentru particulele în suspensie sau transformări chimice pentru gaze şi vapori - care
duc la scăderea concentraţiilor lor, realizându-se într-o anumită măsură, autopurificarea
atmosferei. În aceste condiţii persistenţa în atmosferă a unor poluanţi este relativ mică: SO2, de
la 1 - 6 zile, NO2, de la 1 - 3 zile, pulberi 3 - 7 zile.
Componentele poluante rămân în aerul atmosferic pentru diferite perioade de timp. Durata este
determinată de procesele de depunere şi conversie chimică. În general, poluanţii se dispersează
din zona poluată în 30 zile, însă aceasta depinde în mare măsura de curenţii verticali şi de cei
orizontali .
Efectelele poluării atmosferei prin sursele amintite mai sus, au repercursiuni asupra
ecosistemelor umane, animale, florei şi faunei.
Efectele adverse sunt schimbările intervenite în mediul înconjurator fizic sau biotic, incluzând
schimbările de climă, care au efecte nocive asupra sănătăţii umane; asupra compoziţiei,
rezistenţei şi productivităţii ecosistemelor naturale şi artificiale; asupra materialelor folositoare
omenirii.
Necesitatea aprecierii calităţii aerului pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi zonele
limitrofe, conduce la efectuare de studii în decursul anilor a influenţei poluanţilor atmosferici,
asupra speciilor de plante, animale, păsări şi chiar studii privind starea de sănătate a populaţiei.
Concluzii
Monitoringul calităţii aerului ocupă un loc esenţial în cadrul sistemului de monitoring al
mediului, atmosfera fiind cel mai larg vector de propagare a poluanţilor, ale căror efecte se
resimt de la nivel local până la nivel global, asupra tuturor elementelor biotice şi abiotice ale
mediului.
Monitoringul emisiilor este un mijloc absolut necesar de informare asupra contribuţiei pe care o
au diferite surse de poluare, permiţând stabilirea priorităţilor cu privire la reducerea poluării.
Într-un cuvânt, monitoringul emisiilor defineşte cauza poluării.
Extreme climatice şi manifestări ale schimbărilor climatice în teritoriul rezervaţiei
Anul 2001, pe ansamblu, a fost uşor mai cald decât normal, fapt evidenţiat atât prin temperaturile
medii anuale înregistrate la staţiile meteorologice din teritoriu cât şi prin abaterile acestora faţă
de normala standard climatologică (tabelul 2.1), dar mai mult prin înregistrarea de temperaturi
maxime absolute ridicate în lunile martie şi noiembrie.
Mediile anuale ale temperaturii aerului au fost mai ridicate cu 0,4-0,6 oC în estul deltei decât în
partea ei centrală şi vestică. Astfel, dacă la Sulina, Gura Portiţei şi Sf. Gheorghe acestea au ajuns
la 12,5-12,7 o
C, la Chilia Veche, Gorgova şi Tulcea au avut valori de 12,1-12,2 o
C. Abaterile
termice au fost pozitive, fiind cuprinse între 0,9 o
C la Gura Portiţei şi 1,5 oC la Sf. Gheorghe.
Tabelul 2.1. Diferenţe (+) între temperatura medie lunară şi anuală din 2001 şi normala
standard climatologică Staţia Diferenţe (
oC)
meteorologică ian feb mar apr mai iun iul Aug sep oct nov dec an
Gorgova 3,2 2,2 3,7 0,8 -0,5 -1,4 3,1 2,0 0,7 1,6 -1,6 -4,9 0,7
Tulcea 2,9 2,2 3,8 0,3 -0,5 -1,2 3,3 2,2 0,6 1,3 -1,2 -4,4 0,8
Gura Portiţei 1,5 3,3 4,1 2,5 1,3 -0,3 3,6 1,2 0,8 1,0 -1,5 -4,8 1,1
6
Sf. Gheorghe 3,5 2,4 3,6 0,7 0,4 -1,3 3,6 2,1 1,1 1,2 -1,7 -4,9 0,9
Jurilovca 3,2 2,4 3,7 0,6 0,0 -1,2 3,8 2,6 1,0 1,7 -1,6 -4,8 1,0
Sulina 3,3 2,6 3,4 0,9 0,1 -1,4 3,7 2,6 1,0 1,4 -1,3 -4,5 1,0
Din mersul anual al temperaturilor medii lunare, se constată că cea mai rece lună a anului a
fost, cum este normal, luna ianuarie. Mediile lunare au prezentat o creştere treptată până în luna
iulie, când s-au înregistrat cele mai ridicate temperaturi medii lunare, după care a urmat o
descreştere până în decembrie .
Temperaturile lunilor de iarnă, au prezentat diferenţe faţă de normala lunară. Abaterile au fost
pozitive, în primele luni ale anului, iar valorile maxime au fost înregistrate la staţia Sf.
Gheorghe: +3,5 oC în ianuarie, +2,4
oC în februarie şi +3,6
oC în martie, iar în lunile noembrie şi
decembrie abaterile au fost negative. În luna decembrie temperaturile au fost negative, cu mult
peste normala standard, înregistrându-se valori de la -4,5 oC la –4,9
oC la toate staţiile
meteorologice.
Pentru anotimpul de vară, se evidenţiază abaterile pozitive care ating valori între +3,0 şi + 3,8 oC
în luna iulie la toate staţiile meteorologice de pe teritoriul rezervaţiei.
Valori maxime şi minime, lunare şi anuale ale temperaturii aerului, evidenţiază atingerea
unor valori extreme începând cu lunile mai, menţinându-se valori maxime şi minime ridicate
până în luna noiembrie (Tabelul 2.2).
În lunile mai s-au înregistrat temperaturi minime lunare absolute, astfel:
în luna mai:
la staţia Gorgova, temperatura minimă a fost de 7,5 °C, cu 2,3°C peste temperatura minimă
absolută de 5,2°C înregistrată în luna mai 1978
la staţia Tulcea, temperatura minimă a fost de 4,5 °C, cu 3,4°C peste temperatura minimă
absolută de 1,1°C înregistrată în luna mai 1976
la staţia Sf. Gheorghe, temperatura minimă a fost de 5,3°C cu 2,1°C peste temperatura
minimă absolută de 3,2°C înregistrată în luna mai 1990
În lunile de iarnă au fost înregistrate temperaturi minime lunare absolute sub “normala” standard
climatologică, la toate staţiile meteorologice de pe teritoriul rezervaţiei.
În lunile de vară şi toamnă s-au înregistrat temperaturi maxime lunare absolute, respectiv în luna
martie şi noiembrie:
în luna martie:
la staţia Sulina, unde temperatura maximă a fost de 24,5 °C, cu 6°C peste temperatura
maximă absolută de 23,5 °C înregistrată în luna martie 1989
la staţia Gura Portiţei, unde temperatura maximă a fost de 25,8 °C, cu 4,4°C peste temperatura
maximă absolută de 21,4 °C înregistrată în luna martie 1989
la staţia Jurilovca, unde temperatura maximă a fost de 28,3 °C, cu 4,8°C peste temperatura
maximă absolută de 23,5 °C înregistrată în luna martie 1989.
Specific pentru acest an a fost înregistrarea de temperaturi maxime absolute, înregistrate la staţia
Gura Portiţei în lunile septembrie, de 33,5°C faţă de 29,7 °C înregistrată în 1987 şi în luna
noiembrie de 24,8°C, faţă de 21°C înregistrată în aceeaşi lună a anului 1994.
°C
7
3. APA
3.1. Resursele de apă
Reţeaua hidrografică a Deltei Dunării este compusă din braţele Dunării şi un număr mare de
gârle şi canale, care ajută acestor braţe să transporte în deltă apele cursului principal al fluviului
spre mare.
Regimul hidrologic al Dunării are un caracter complex, fiind influenţat de sursele de alimentare
nivală şi pluvială cu variaţii de la un sezon la altul.
3.2. Starea apelor de suprafaţă Dunărea, ecosistemul deltaic precum şi ecosistemele costiere, sunt puncte de confluenţă ale unor
puternice presiuni ecologice, ca rezultat al multiplelor activităţi umane.
Starea de calitate a apei fluviului Dunărea din teritoriul rezervaţiei a fost urmărită pe o lungime
de 338 km, cuprinzând 5 tronsoane, având la bază măsurătorile analitice realizate în 10 secţiuni
de supraveghere în cadrul campaniilor lunare de recoltare:
- Cotul Pisicii-Ceatal Chilia (64 km): Cotul Pisicii, Am. Reni, Av. Reni
- Ceatal Chilia-Periprava (92 km): Ct. Chilia, Av. Ismail, Periprava
- Ceatal Chilia-Ceatal Sf. Gheorghe (18 km): Tulcea Mm 38+500
- Ceatal Sf. Gheorghe - Sulina (60 km): Ct. Sf. Gheorghe, Sulina
- Ceatal Sf. Gheorghe - Sf. Gheorghe (104 km): Sf. Gheorghe
Din punct de vedere al chimismului apei, fluviul Dunărea se încadrează în categoria I-a de
calitate conform prevederilor STAS 4706/88 pentru apele de suprafaţă, cu excepţia fosforului
total şi unor parametri specifici de poluare: fenoli, pesticide organo-clorurate şi metale grele.
Starea lacurilor
În anul 2001 s-a continuat activitatea de supraveghere a stării ecosistemelor lacustre din teritoriul
rezervaţiei, prin monitorizarea evoluţiei parametrilor fizico-chimici şi biologici în lacuri,
reprezentative pentru cele şase complexe lacustre ale rezervaţiei.
Variaţiile înregistrate pentru majoritatea parametrilor, reflectă diversitatea condiţiilor de mediu
existente într-un areal atât de complex cum este Delta Dunării, distribuţia valorilor fiind
influenţată de obicei de tendinţele naturale de evoluţie ale ecosistemelor, peste care se suprapun
influenţele antropogene mai mult sau mai puţin directe.
Ecotoxicitatea apelor
Apa fluviului Dunărea transportă cantităţi semnificative de substanţe organice de tipul
pesticidelor organo-clorurate, substanţe toxice, cancerigene, ale căror concentraţii depăşesc
limitele maxime admise atât pe plan naţional (STAS 4706/88) cât şi pe pălan internaţional.
Valorile concentraţiile medii lunare şi anuale, se situează sub limita de 0,1 mg/l.
Este periculoasă, deasemenea, prezenţa hidrazinei, compus deosebit de toxic şi cancerigen,
folosit în procesul tehnologic al centralelor atomo-electrice, inclusiv de CNE Cernavodă.
Starea fondului piscicol şi a altor resurse biologice din apele naturale dulcicole, salmastre
şi marine
Capturile de peşte din teritoriul RBDD în anul 2001, reprezintă minima multianuală pentru
perioada 1960-2001 cu excepţia peştilor de apă dulce.
Captura totală de peşte este de circa 4 ori mai mică decât media multianuală şi de cca. 6.8 mai
mică decât maxima multianuală.
În perioada 1988-2001 captura totală a înregistrat o scădere continuuă de la cca.10 000 tone în
1989 la cca. 2200 tone în 2001.
Scrumbia de Dunăre, a înregistrat un minim pentru perioada 1988-2001, clupeidele cunoscând
o evoluţie ciclică cu variaţii mari.
8
Captura de sturioni a cunoscut o creştere faţă de anul 2000, atingând circa 23 tone (faţă de 5-6
tone în anii precedenţi) fapt explicabil atât prin creşterea preţurilor de achiziţii practicate de
societăţilor cu activitate de pescuit faţă de pescari, stimulând astfel pescarii să declare capturile
precum şi reglemetările noi introduse de ARBDD în capturarea speciilor din această grupă de
peşti, reglementări impuse de Secretariatul CITES.
Capturile de ciprinide asiatice, scăpate în mediul natural din amenajările piscicole continuă să
scadă, în 1999 fiind de cca. 25 tone.
La speciile de peşti răpitori se constată o creştere a capturilor, la ştiucă (65 t), biban (24,8 t), şi
o scădere destul de mare la şalău din complexul Razim-Sinoie (48 t.).
Concluzionând, se poate afirma că faţă de stocurilor de peşte evaluate pentru anul 2001 ….,
capturile înregistrate sunt, continuare, mult sub plafonul evaluat, la această situaţie contribuind
atât neînregistrarea întregii cantităţi de peşte pescuită cât şi declinului real al unor specii.
Captura de peşte în 2001 a fost de 2180 tone, structura ei fiind repartizată pe specii şi bazine
acvatice prin identificarea zonei de pescuit a utilizatorilor. Statistica nu este completă, întrucât
unii utilizatori nu au raportat capturile în fiecare lună. Capturile înregistrate în statistica oficială
sunt mult sub cantităţile reale pescuite. Cantităţile de peşte pescuite şi neînregistrate diferă în
funcţie de valoarea economică a speciei şi de zona de pescuit. La capturile neînregistrate se mai
adaugă cantităţile de peşte pescuite de populaţia locală (cca. 15.000 locuitori) precum şi
cantităţile pescuite de cei ce lucrează în teritoriul RBDD şi de populaţia din zona limitrofă
RBDD.
În evoluţia stocurilor principalelor specii de peşti de la litoralul românesc al Mării Negre se
constată :
-dominanţa speciilor tradiţionale (aterină, rizeafcă, bacaliar, hamsie);
-menţinerea în stare critică a stocurilor de sturioni, rechin şi a peştilor plaţi;
-tendinţa de refacere a stocului de hamsie.
3.4. Situaţia apelor uzate
Apa industrială uzată Volumul de ape uzate evacuat în anul 2001 de localităţile şi agenţii economici importanţi din
perimetru RBDD, a fost de circa 300 mii mc.
Volumele de apă uzată evacuate pe ramuri economice, procentual, se prezintă astfel:
* industrie alimentară: 9,7%
* gospodărie comunală: 88,8%
* alte ramuri (turism şi sănătate): 1,5 %
Cantitatea totală de substanţe poluante (ponderea fiind deţinută de substanţe organice, suspensii,
săruri minerale, amoniu) conţinute de aceste ape uzate a fost de 2,7 tone.
Colectarea şi epurarea apelor uzate Localităţile aflate pe teritoriul RBDD, nu au sisteme de canalizare centralizate care să colecteze
apele reziduale la nivelul întregii localităţi. Staţiile de epurare existente au fost concepute pentru
a realiza numai preepurarea mecanică a apelor menajere.
Din cele patru localităţi care au sisteme proprii de canalizare, două localităţi au staţii de
preepurare mecanică a apelor uzate: Maliuc şi Sulina. Localitaţile Sf. Gheorghe şi Chilia Veche
au câte o staţie de pompare ape menajere concepută pentru a deservi numai blocurile şi nu au
sisteme de preepurare.
Situaţia sistemelor de canalizare şi a modului de funcţionare a staţiilor de epurare, în 2001, se
prezintă astfel:
* În oraşul Sulina, sistemul de canalizare deserveşte în sistem unitar 70% din
suprafaţa oraşului. Investiţia începută, în anii anteriori pentru reabilitarea şi extinderea
reţelei de canalizare a fost sistată din lipsa fondurilor. Agenţii economici cu activităţi mai
mari, nu sunt racordaţi la reţeaua oraşului, fiecare având sistem propriu de epurare
mecanică şi evacuare proprie în Dunăre.
9
* În Chilia Veche sistemul de canalizare existentă deserveşte 39% din localitate.
Apele uzate sunt deversate direct în Dunăre, prin pompare.
* În Sf.Gheorghe, sistemul de canalizarea deserveşte 10% din localitate, evacuarea
realizându-se prin pompare în canalul colector care are legătură cu Dunărea.
* În Maliuc, reţeaua de canalizare deserveşte 91% din localitate.
* Celelalte localităţi din RBDD nu sunt prevăzute de reţele de canalizare.
Epurarea apelor uzate menajere şi industriale este realizată numai printr-o treaptă mecanică. În
acest scop sunt folosite: grătare, deznisipatori, fose septice, separatoare de grăsimi şi baterii de
decantare. Modul de exploatare este deficitar, constatându-se că fosele vidanjabile amplasate pe
traseul reţelelor de canalizare sunt greu de întreţinut, în majoritatea cazurilor ele sunt curăţate
manual din lipsa vidanjelor, excepţie făcând doar localităţile Chilia Veche şi Sulina care sunt
dotate cu vidanje.
Surse majore şi grad de poluare În RBDD nu sunt surse fixe cu rol determinant în poluarea apelor. Sursele majore de poluare a
apelor din teritoriul rezervaţiei sunt reprezentate de agenţi economici situaţi în zona limitrofă a
RBDD şi de activitatea de transport naval desfăşurată pe căile navigabile atât de ambarcaţiunile
mici cât şi de navele maritime şi fluviale aflate în tranzit.
Poluarea de la nave este determinată de faptul că nu toate navele sunt dotate cu separatoare de
reziduuri petroliere eficiente, de exploatarea necorespunzătoare a celor existente şi de faptul că
porturile dunărene de pe teritoriul rezervaţiei, nu sunt dotate cu instalaţii specifice pentru
preluarea şi reciclarea acestor reziduuri.
Pentru reglementarea acestei situaţii, ARBDD a impus societăţilor deţinătoare de mijloace
navale de transport, aplicarea recomandărilor POLDANUBE -1986 la fluviu şi a Convenţiei
MARPOL 73 - 78 de către navele maritime (ambele convenţii se referă la colectarea, stocarea la
bordul navelor a reziduurilor de hidrocarburi precum şi ţinerea evidenţei predării acestora la
unităţile colectoare).
Prin Programele de conformare s-a impus dotarea navelor mari cu separatoare de produse
petroliere sau tancuri de stocare cu predarea reziduurilor în portul Galaţi.
Se verifică periodic la nave Registrul de hidrocarburi cu evidenţa consumurilor de combustibil şi
a predărilor de reziduuri.
4. MEDIUL MARIN ŞI COSTIER
Starea mediului marin şi a zonei costiere
În cadrul programului de monitoring al calităţii apei marine efectuat de INRMCD Grigore
Antipa Constanţa intră şi zona Sulina - Midia aflată în teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării. În acest areal supravegherea calităţii apelor costiere se efectuează prin observaţii şi
prelevări de probe dintr-o reţea alcătuită din profile perpendiculare pe ţărm în zonele: Sulina,
Mila 9, Sf. Gheorghe, Portiţa şi Gura Buhaz. Pe fiecare profil există staţii în dreptul izobatelor de
5, 10, şi 20 m.
Observaţiile efectuate în anul 2001 în zonă, au scos în evidenţă următoarele:
În ultimii ani s-a manifestat o tendinţă generală de reducere a nivelului sărurilor cu azot şi fosfor
şi de creştere a conţinutului de siliciu. Aceste schimbări sunt în acord cu modificările de
concentraţie ale acestor parametrii în apele Dunării, principalul tributar al acestui areal.
Semnificative în acest sens sunt fluxurile anuale ale nutrienţilor din Dunăre, care arată o creştere
semnificativă a cantităţii de siliciu, de la 263 000 t în perioada 1988-1997 la 470 000 t 1998 şi la
417 000 t în primele 8 luni ale anului 1999. În acelaşi timp azotaţii au scăzut de la valori mai
mari de 600 000 t în perioada 1988-1992 la valori mai mici de 250 000 t în ultimii doi ani.
10
Trebuie menţionat faptul că în sectorul marin azotul total mineral nu a depăşit 40 µM nici în
ariile din imediata vecinătate a gurilor Dunării, iar fosforul a înregistrat frecvente cazuri de
scădere sub limita de detecţie a metodei (0,01 µM). În acelaşi timp silicaţii nu au scăzut sub 15
µM nici în primăvară, când consumul în procesele biologice era maxim, contrar situaţiei din
ultimii ani când scăderile ajungeau la 5 µM.
În perioada ianuarie-iunie în fitoplancton au fost găsite 148 specii de microalge aparţinând la 7
grupe taxonomice, cele mai numeroase fiind: diatoneele (Bacillariophyta) cu odominanţă de
36,5% şi peridineele (Dinophyta) cu odominanţă de 27,7%, urmate de Chlorophyte cu 16,9% şi
Cyanophyte cu 12,2%.
În cursul anului s-au înregistrat 5 pusee de înflorire în care au fost implicate 6 specii de
microalge (4 diadomee şi 2 peridinee).
Înfloririle produse de diatomee în primăvară şi la sfârşitul verii-începutul toamnei, n-au avut
consecinţe ecologice negative, temperaturile joase sau moderate şi hidrodinamismul împiedicând
producerea hipoxiei animalelor marine. Aceste înfloriri au avut efect benefic, diatomeele
constituind în general, o bună bază nutritivă pentru peşti şi alte animale marine ierbivore şi
filtratoare.
Consecutiv sau sincron puseelor de înflorire din vară ale peridineului Prorocentrum cordatum,
s-au înregistrat diminuări ale conţinutului şi saturabilităţii apei în oxigen, soldate cu mortalităţi
de peşti şi crustacei bentali.
Dezvoltarea speciilor algale înfloritoare s-a particularizat în 1999, prin amploarea limitată a
înfloririlor de peridinee (comparativ cu anii ’80 de maximă intensitate a eutrofizării) şi prin
procese de creştere a diatomeelor până la abundenţe celulare de nivelul înfloririlor.
Coincizând cu creşterile remarcabile în 1999 ale raporturilor molare: Si:P, Si:N şi N:P,
diminuarea înfloririlor peridineelor, precum şi sporirea rolului cantitativ al diatomeelor ale căror
înfloriri tind să substituie pe cele ale primului grup menţionat, pot fi considerate semne ale
evoluţiei fitoplanctonului spre starea sa normală, anterioară intensificării eutrofizării mării.
Aceste semne ce concordă cu tendinţele de ameliorare a condiţiilor ecologice din bental, rămân
încă nesigure, câtă vreme stocurile de nutrienţi (precum şi cele de fitoplancton) continuă să aibă
concentraţii net superioare celor din perioada anterioară eutrofizării.
Analiza compoziţiei specifice a faunei bentale, zoobentosul, în anul 1999 comparativ cu anul
anterior, s-a observat o creştere uşoară a diversităţii specifice, evidenţiată prin cele 18 specii
identificate faţă de 11 specii în 1998.
Datele cantitative de densitate din acest an comparativ cu 1998, au evidenţiat o creştere de
aproximativ două ori, creşteri datorate grupului de viermi, în mod particular polichetelor
oportuniste Neanthes succinea şi Polydora limicola. Datele de biomasă au indicat de asemenea o
creştere de aproximativ trei ori, aceasta realizându-se pe seama moluştelor bivalve Mya arenaria
şi Mytilus galloprovincialis.
Din punct de vedere al stării geomorfologice, s-au înregistrat decompensări sedimentare
importante, astfel încât raportul depunere/eroziune a fost de aproximativ 1:2. Modificările
maxime s-au determinat pentru sectorul Câşla Vădanei, unde ritmurile de retragere ale ţărmului
în cursul anului au fost mai mari de 20 m.
Ritmurile de modificare de la interfaţa mare-uscat, relevă următoarele distribuţii pe grade de
intensitate şi sens de evoluţie:
eroziune puternică -ritmuri între: - 25,0÷ - 15,1 m/an - pondere de cca. 16%;
eroziune moderată -ritmuri între: - 15,0÷ - 5,1 m/an - pondere de cca. 27%;
stabilitate relativă -ritmuri între: - 5,0÷ + 5,0 m/an - pondere de cca. 28%;
depunere moderată -ritmuri între: + 5,1÷ + 15,0 m/an - pondere de cca. 16%;
depunere puternică -ritmuri între: + 15,1÷ + 25,0 m/an - pondere de cca. 13%;
11
5. STAREA SOLULUI
5.1. Calitatea solurilor
Principalele aspecte ce privesc starea solurilor.
Solurile deltei Dunării s-au format şi evoluat până la un punct, în condiţiile unui regim de
inundabilitate ciclică, solurile fiind definite de hidromorfie, dominând în general solurile gleice.
Variaţia în timp şi spaţiu a regimului hidrologic, a dus la formarea următoarelor tipuri de soluri:
- soluri aluviale cu diferite grade de salinizare
- protosoluri aluviale slab salinizate
- soluri gleice şi gleice turbificate
- limnisoluri moderat carbonatice.
În stratul de sol se petrec toate procesele de reciclare a elementelor N,P,C etc., cât şi procese de
reţinere cu rol de imobilizare şi stocare în structurile laterale libere ale mineralelor argiloase şi
acizilor humici a unor elemente ca C, N, P, K, S.
Ca rezultat a diferitelor activităţi umane, o mare parte a solurilor din Delta Dunării, au devenit
soluri antropice. Acestea sunt în special reprezentate de amestecuri de materiale de pământ
originare din săpăturile canalelor făcute atât pentru drenajul incintelor agricole, cât şi pentru
navigaţie (de exemplu canalele Caraorman şi Mila 35), şi îmbunătăţirea scurgerii apei în părţile
izolate ale deltei. Solurile antropice constă mai ales din depozitele aluviale, uneori amestecate cu
material organic. Textura lor variază de la nisipos la argilos, dar toate sunt calcaroase.
Din punct de vedere ecologic, solurile antropice reprezintă zone deranjate pedologic care au
nevoie de a fi refăcute şi reintegrate în ecosisteme anterioare.
Fragilitatea majorităţii solurilor în delta Dunării, utilizate pentru agricultură, silvicultură şi
piscicultură, derivă din particularităţile sale de geneză: dezvoltarea în mediu excesiv de umed,
situaţie de maturizare incompletă, materie organică uşor mineralizabilă, climat secetos şi adesea
apă subterană sărăturată. Pe grindurile marine (Letea, Caraorman şi Sărăturile), textura nisipoasă
a solurilor şi salinitatea apei freatice fiind factori puternici de fragilitate.
În incintele agricole, materia organică este obiectul unei rapide mineralizări datorită climatului
secetos şi a compoziţiei ei specifice. În aceste condiţii conţinutul materiei organice se
stabilizează la 1,5 - 2 % pe solurile lutoase şi 0,5 - 0,8 % pe cele nisipoase. Astfel, conţinutul în
materie organică a solurilor poate fi redus de 5 - 10 ori după numai 5 - 10 ani de cultivare.
Exemple foarte elocvente se produc în incintele Tătaru şi Pardina, unde pe mari suprafeţe,
solurile aproape complet au pierdut materia organică în orizontul superior.
Procesul de deşertificare este caracteristic în incintele agricole Pardina şi Tătaru, unde se
produce ca o consecinţă a microclimatului uscat creat in interiorul incintelor datorită
temperaturilor înalte ale solului. Creşterea temperaturii se produce datorită ratei reduse a
evapotranspiraţiei reale.
Deşertificarea pedologică este expresia excesivei şi persistentei uscăciuni a profilului solului şi
distrugerii structurii solului.
Eroziunea eoliană, în stare naturală, este prezentă pe părţile superioare şi dezgolite de vegetaţie
ale grindurilor marine. În prezent, eroziunea eoliană se extinde şi în incintele agricole fiind în
strânsă legătură cu procesul de deşertificare. Până acum nu există date valabile pentru
cuantificarea acestui proces.
Sărăturarea solului. Potenţialul climatic de salinizare al Deltei Dunării care este deosebit de
ridicat: 260-400 mm/an precipitaţii, faţă de 800 mm/an cât reprezintă evapotranspiraţia, este
considerabil amplificat de mineralizarea ridicată a apelor freatice, predominant de origine
marină, în jumătatea estică şi în zona Dranov.
Astfel, în RBDD riscul sărăturării este prezent peste tot unde apele freatice sunt la mică
adâncime (< 0,9 - 1,2 m pentru solurile nisipoase şi 2 - 2,5 m pentru cele cu textură fină).
12
În regim neamenajat salinizarea este frânată de inundaţiile fluviului, manifestări intense de
salinizare constatându-se doar local, pe poalele unor grinduri fluviatile, în sectorul estic al
grindurilor maritime Letea şi Caraorman, grindul Sărăturile şi latura estică a câmpului Chiliei.
În regim îndiguit - desecat, pericolul de salinizare este dependent de natura substratului, gradul
de drenare artificială şi gradul de mineralizare al apelor freatice. Astfel, în partea estică şi sudică
a rezervaţiei, dezvoltată pe fund marin zonele Matiţa - Merhei şi Roşu sunt în pericol mare de
salinizare, iar zonele Dranov, Sărăturile şi la N de Sulina, Amenajarea Piscicolă Popina, sunt în
pericol foarte mare de salinizare.
Poluarea chimică. Poluarea chimică a afectat în special solul din incintele îndiguite, utilizat
intensiv pentru culturi agricole de peste 20 ani.
Cea mai răspândită este poluarea cu reziduuri de pesticide organo-clorurate. Astfel, în
amenajarea agricolă Pardina, reziduurile de DDT sunt prezente în 76% din probe, 15% din ele
având valori peste CMA, cele mai multe depăşiri ale CMA înregistrându-se în fermele Stâna şi
Tătaru unde se ating valorile cele mai ridicate. Reziduurile de HCH au fost prezente în
majoritatea probelor analizate, 34% din probe având valori peste CMA. Cele mai mari cantităţi
sunt conţinute de solurile din ostrovul Tătaru, unde au fost utilizate ani în şir cantităţi mari de
produse pe bază de LINDAN.
În ceea ce priveşte evaluarea poluării solurilor cu metale grele, s-a constatat că din cele 6 metale
analizate, numai cadmiul depăşeşte CMA în 4 staţionare iar 11 probe au valori apropiate de
CMA.
Deteriorarea terenurilor prin depuneri de deşeuri industriale şi urbane - zone cu poluare
critică datorată depozitelor de deşeuri.
Principalele substanţe poluante depuse pe sol în teritoriul rezervaţiei sunt deşeurile menajere care
provin din activitatea de gospodărie comunală şi dejecţiile animaliere rezultate din activitatea de
creştere a animalelor, în regim de stabulaţie liberă.
La nivelul localităţilor zonele de depozitare sunt amplasate la limita intravilanului, în toate
punctele cardinale ale localităţilor, acoperind o suprafaţă de cca. 3,5 ha. Ele sunt de tip
platformă, nu au nici un fel de amenajare pentru protecţia mediului, ceea ce favorizează
înmulţirea insectelor şi rozătoarelor. Apare astfel, mai ales în timpul verii, pericolul declanşării
unor epidemii, muştele şi rozătoarele fiind purtători şi răspânditori de boli infecţioase.
Deşeurile depozitate fără nici un fel de tratare, cât şi produsele lor de descompunere spălate de
apa precipitaţiilor se împrăştie şi pătrund în sol poluând astfel pe suprafeţe mari solul, dar şi
apele freatice şi de suprafaţă (canalele deschise şi lacuri). Totodată, descompunerea reziduurilor
cu conţinut de substanţe organice, este însoţită de degajarea unor gaze rău mirositoare (metan,
amoniac, hidrogen sulfurat) în jurul localităţilor.
Deteriorarea structurii şi compactarea solului se manifestă pe terenurile utilizate pentru
păşunatul animalelor. Efectivele mari de animale ce păşunează în teritoriu, în majoritatea
localităţilor depăşind capacitatea de suport natural a păşunilor existente, au avut ca efect pe lângă
distrugerea covorului ierbos prin călcare, formarea de numeroase poteci bătătorite cu acţiune
negativă asupra calităţii pajiştei.
Pentru stabilirea condiţiilor de utilizare durabilă a pajiştilor naturale din RBDD, ca sursă
valorificabilă prin păşunat tradiţional, a fost stabilită clasa de favorabilitate a terenurilor folosite
ca pajişti pentru fiecare teritoriu cadastral. Astfel, s-a determinat gradul de favorabilitate, care
caracterizează păşunile astfel: 39 % din suprafaţa păşunilor se încadrează în categoria slab
favorabil, 55 % în categoria nefavorabil şi cca. 6 % din suprafaţa păşunilor sunt în categoria
moderat favorabil.
Acţiuni întreprinse pentru reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate şi pentru
ameliorarea stării de calitate a solurilor.
Renaturarea zonelor îndiguite, constituie o componentă principală în cadrul obiectivelor ARBDD
de conservare a biodiversităţii în Delta Dunării. Principiul general de renaturare a incintelor
îndiguite abandonate, este acela de conectare la regimul natural de inundabilitate dirijat de
Dunăre.
13
Din cele 16 incinte abandonate, în vederea reconstrucţiei ecologice şi restaurării ca zone umede
au fost luate în studiu 7 incinte, în suprafaţă totală de 15 025 ha:
amenajări agricole: Babina (2 100 ha)
Cernovca (1 580 ha)
amenajări silvice: Fortuna E-V (2 112 ha)
amenajări piscicole: Holbina I (1 270 ha)
Holbina II (3 100 ha)
Dunăvăţ II (1 260 ha)
Popina II (3 600 ha)
Prima acţiune de reconstrucţie ecologică în RBDD a început în anul 1994 cu incinta Babina şi a
continuat în 1996 cu incinta Cernovca. Principalele obiective ale acestei acţiuni au fost:
* restaurarea zonelor umede
* refacerea şi conservarea biodiversităţii
* refacerea resurselor naturale regenerabile.
Pentru a asigura refacerea zonelor cât mai aproape de condiţiile de inundare în regim natural, s-a
apelat la metoda executării de deschideri (breşe) în digul de contur al incintelor.
Redresarea regimului hidrologic şi a funcţiilor hidrologice, a însemnat pentru aceste zone
recâştigarea următoarelor funcţii ecologice:
* habitat pentru plante şi animale, tipice zonelor aluviale;
* habitat şi zonă de reproducere pentru peşti;
* habitate şi zone de reprobucere pentru păsări acvatice şi limicole;
* rezervor pentru biodiversitate şi asigurarea resurselor genetice;
* biocoridor şi schimb genetic;
* producţie biologică;
* circuit biogeochimic al elementelor;
* reţinere de sedimente şi fixare de substanţe toxice;
* biofiltru pentru Marea Neagră.
Refacerea funcţiilor ecologice atrage şi dezvoltarea resurselor tipice zonei şi cu activităţile
tradiţional-economice ale populaţiei locale: pescuitul, vânătoarea, tăierea stufului, păşunatul,
recreerea.
Acţiuni întreprinse pentru organizarea punerii în aplicare a prevederilor Convenţiei cadru
a Naţiunilor Unite privind reducerea efectelor secetei şi combaterea deşertificării.
Monitorizarea şi evaluarea stării ecologice a rezervaţiei, constituie o activitate prioritară pentru
instituţia noastră, pentru a furniza, la timp, informaţii exacte asupra procesului şi dinamicii
degradării resurselor, în scopul stabilirii unor politici şi măsuri de intervenţie îmbunătăţite şi
asigurarea unui management integrat şi durabil al resurselor naturale.
Existenţa de mari întinderi de pământ, care sunt vulnerabile şi care au fost afectate de
deşertificare sau de secetă au fost identificate în zonele îndiguite. Aici, deteriorarea calităţii
solului a făcut ca acesta să nu mai poată fi valorificat economic în scopul pentru care s-a realizat
amenajarea.
Pentru reabilitarea acestor zone, a fost întreprinsă acţiunea de renaturare a incintelor Babina şi
Cernovca, unde datorită fenomenelor descrise la pct. 3.1., unde fenomenul de sărăturare şi
deşertificare luase un aspect exploziv, pe aceste soluri instalându-se vegetaţie xerofită
demonstrând faptul că degradarea şi deşertificarea solului era în fază avansată.
5.2.Presiuni
În anul 2002 fiind inspectată o suprafaţă totală de 28044 ha, s-a constatat o presiune
nesemnificativă asupra solurilor din incintele agricole din delta Dunării.
Astfel, cantitatea totală de îngrăşăminte chimice folosite a fost de 1124 tone, reprezentând o doză
de 40 kg/ha.
14
Produsele chimice de uz fitosanitar utilizate au fost în cantitatea de 33598 kg, revenind 1,2
kg/ha.
Nu s-au folosit irigaţii datorită plolor din primăvară, care au fost suficiente culturilor cerealiere,
acestea fiind preponderente. De asemenea utilajele de irigat de mare performanţă existente, sunt
inutilizabile pe solurile din incintele agricole datorită greutăţii lor mari, ele înfundându-se în sol
la prima încercare de a fi utilizate.
5.3.Interacţiunea agriculturii cu mediul
Terenurile arabile sunt utilizate în mare parte pentru producerea cerealelor. Suprafeţele cele mai
mari au fost cultivate cu grâu, orz, orzoaică, rapiţă.
Faţă de anii anteriori este de menţionat faptul că s-a început cultivarea culturilor furajere, la
finele anului în incinta agricolă Pardina fiind înfiinţate peste 300 ha de lucernieră.
Nu sunt ternuri arabile retrase din circuit agricol. Din cele 28044 ha inspectate nu s-au cultivat
2213 ha care reprezintă un procent de 7,9%. Din acestea 674 ha nu au fost utilizate datorită
excesului de umiditate, 494 ha datorită sărăturării, iar 1045 ha din lipsă de fonduri băneşti. De
menţionat este faptul că sărăturarea solului se datorează faptului că în incinta agricolă Pardina,
staţia de desecare “Batacu” nu menţine apa la cota –1m, ci la aproximativ – 0,4 m.
6. DEŞEURI
6.1. Deşeuri menajere
Evoluţia cantităţii de deşeuri menajere
Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării este în permanenţă supus unei mari cantităţi de
deşeuri menajere, prin aceasta înţelegând deşeuri rezultate din activităţi de exploatare a
resurselor vegetale şi animale de către comunitate (atât cantitative, cât şi calitative). Pentru o mai
bună cunoaştere a diverselor deşeuri rezultate din diferite activităţi ale societăţilor comerciale
precum şi a comunităţii, pe viitor va fi posibilă recunoaşterea activităţilor sezoniere sau periodice
(pescuit/vânătoare/agricultură) şi deducerea duratei aproximative de utilizare a unei zone de
deşeuri menajere.
Actualmente pe teritoriul rezervaţiei, Sulina este singurul oraş care dispune de activitatea de
prestări de servicii privind colectarea deşeurilor de la populaţie şi agenţi economici.
Cantitatea de deşeuri urbane colectată şi monitorizată de Serviciul Public de Gospodărire
Comunală şi Locativă Sulina, în anul 2001, a fost de 2 483 mc de la populaţie şi 1 600 mc de la
agenţi economici.
Pentru canalizare menajeră s-au înregistrat 90 587 mc de la populaţie în condiţiile în care aceştia
au beneficiat de 214 800 mc apă potabilă, iar agenţii economici au fost inregistraţi cu 38 132 mc
la canalizare menajeră la un consum de apă potabilă de 57 581 mc.
În anul 2001 nu au fost încă transmise chestionare în teritoriu privind “gestiunea deşeurilor”.
Compoziţia pubelelor de deşeuri menajere
În oraşul Sulina s-au amenajat spaţii betonate şi îngrădite pentru deşeuri menajere în zona
blocurilor. Nu se colectează deşeurile selectiv de la populaţie.
Tratarea deşeurilor menajere
În anul 2001 în oraşul Sulina s-au incinerat deşeuri menajere provenite de la navele maritime în
tranzit.
Evoluţia taxelor de colectare selectivă a deşeurilor
În perioada 01.01.2001 – 22.02.2001 preţul de colectare a deşeurilor a fost de 108 500 lei/mc,
inclusiv TVA.
În perioada 23.02.2001 – 21.12.2001 preţul de colectare a deşeurilor a crescut cu 19%, ajungând
la 113 946 lei/mc inclusiv TVA.
Primăria oraşului Sulina are în vedere organizarea unei rampe de deşeu ecologic odată cu
aprobarea finanţării.
15
6.2. Deşeuri industriale
Datorită activităţii industriale foarte reduse, pe teritoriul RBDD nu sunt înregistrate acumulări de
deşeuri industriale.
6.3 Nămoluri provenite de la tratarea apelor
Datorită faptului că în localităţile din RBDD, staţiile de epurare au o activitate redusă nu sunt
înregistrate depozite de nămoluri provenite din tratarea apelor uzate.
6.4 Centrele de depozitare a deşeurilor
Starea centrelor de depozitare a deşeurilor
În toate localităţile au fost stabilite prin hotărâri ale Consiliilor Locale zonele de depozitare a
deşeurilor, dar nu au fost respectate în totalitate, datorită turismului neorganizat şi nu au fost
fonduri pentru amenajarea acestora.
Impactul depozitelor de deşeuri industriale şi urbane asupra mediului
Depozitul de deşeuri în oraşul Sulina se extinde pe o suprafaţă de cca. 3 ha şi depozitează pe
lângă deşeurile menajere şi deşeuri stradale, industriale şi spitaliceşti nepericuloase. Depozitul
este neamenajat pentru protecţia mediului şi este situat în zonă de risc de inundaţii şi la distanţă
mică de malul mării.
Efectele negative produse de acest depozit implică:
- efecte asupra apelor de suprafaţă şi subterane (aceste ape care în Sulina sunt la mică
adâncime se pot polua prin infiltraţiile rezultate din depozit ca urmare a precipitaţiilor şi a
apei din componenţa deşeurilor)
- efecte asupra calităţii aerului(gunoaiele depozitate necontrolat, la nivelul terenului
fermentează aerob şi produc mirosuri neplăcute, etc.)
- efecte asupra solului, folrei şi faunei(influenţa negativă se manifestă atât în stratul de sol,
prin infiltraţii cu încărcătură poluantă, cât şi la suprafaţă prin antrenarea de curenţii de aer a
hârtiilor, maselor plastice, deşeurilor textile, creind un aspect dezagreabil).
6.5. Investiţii în tehnologii, proiecte de neutralizare şi eliminare a deşeurilor
Primăria oraşului Sulina încă din anul 1997 a finanţat un proiect pentru realizarea unui depozit
ecologic de deşeuri pentru care a obţinut acord de mediu. Din lipsa fondurilor, până la această
dată nu s-a realizat această investiţie.
Primăria Sf. Gheorghe şi Crişan au prevăzute investiţii pentru amenajarea depozitelor pentru
anul 2002.
7. PĂDURILE şi BIODIVERSITATEA
7.1. Starea pădurilor
Fondul forestier din Delta Dunării ocupă o suprafaţă de 23111,9 ha şi a fost administrat de SC
SILVODELTA SA Tulcea (92 %) şi de Direcţia Silvică Tulcea (8 %). Structura fondului
forestier din RBDD este dominată de specii foiase specifice zonelor umede (salcie, plop), tabelul
7.1.
Tabel 7.1. Structura fondului forestier din RBDD în anul 2001
16
Administratorul Fond
forestier
Total
păduri
Naturale Artificiale Răşin. Foioase Din care:
stejar
Ha ha ha Ha Ha ha ha
Silvodelta S.A. Tulcea 21231 16700 5760 10940 21 16679 392
Romsilva I UP Sf.Gheorghe 1625.4 1186.1 0 1186.1 1186.1
Romsilva VII Ada-Alunga 255.5 255.5 0 255.5 255.5
TOTAL 23111.9 18141.6 5760 12382 21 18120.6 392
Tabelul 7.2. Structura pădurilor pe clase de vârstă
Administratorul Clasa de vârstă (%)
I II III IV V VI VII
SC SILVODELTA SA 3,4 14 15,4 19,6 24,6 13,8 9,2
DIRECŢIA SILVICĂ TULCEA
Ocolul Silvic Niculiţel
Districtul Sf. Gheorghe
78,24
17,0
21,26
2,3
-
2,5
-
40,0
-
26,0
-
0,4
-
12,0
În arborete, ponderea este deţinută de foioase, răşinoasele fiind slab reprezentate prin arborete
artificiale de pin negru şi chiparos de baltă, care vegetează pe nisipuri şi respectiv pe malurile
braţului Sf. Gheorghe Km. 79 şi Km. 63.
Foioasele sunt reprezentate în special prin clone de plop euroamerican, plop alb, plop negru,
salcie albă, stejar, frasin de Pensilvania, frasin de baltă, salcâm, etc.
Fondul forestier din RBDD are o funcţie mai puţin economică şi preponderent de protecţie.
Tabelul 7.3. Situaţia lucrărilor executate în fondul forestier din RBDD în 2001 Administrator Volum exploatat
- mii mc -
Împăduriri
- ha -
Suprafeţe afectate
- ha -
Produse
principale
Produse
secundare
Produse
accidentale
Produse din
igienizare
Integrale Completări Suprafaţa
Totală
Cauza
Faza
SC Silvodelta
Tulcea
12,422 0,695 10,504 1,104 154,0 122,0 244,6 Secetă
Compromisă
DS Tulcea
(OS Niculiţel)
- - - 0,138 - - 165,0 Uscare
Avansată
DS Tulcea
(Sf. Gheorghe)
3,11 - - - 8,3 5,0 - -
15,532 0,695 10,504 1,242 162,3 127,0 409,6
Starea de sănătate a arboretelor poate fi influenţată de dăunători sau de condiţiile naturale
nefavorabile.
Condiţiile nefavorabile au afectat în perioada 1995-1999, în zona districtului Sf. Gheorghe o
suprafaţă de 1 050 ha, faza de degradare constând în uscarea arborilor în proporţie de 100 %,
fenomenul fiind cauzat, în principal de inundaţiile provocate de Dunăre. Speciile afectate sunt
salcâm şi sălcioară.
În privinţa dăunătorilor entomogeni, principalul dăunător este Lymantria dispar. Spre deosebire
de anii anteriori, în anul 2001, nu s-au produs pagube semnificative, restrâgându-se foarte mult
ca areal.
Alţi dăunători (Rhabdophaga saliciperda, Lyta vesicatoria, Stereonychus fraxini,
Crypthorrynchus lapathi, Parectopa robiniella, Phyllodecta vulgatissima) au fost semnalaţi pe
suprafeţe mici şi nu au produs pagube semnificative.
În privinţa dăunătorilor fitopatogeni, s-au semnalat fenomene de uscare la ulmii din pădurea
Caraorman, pe cca. 10ha, cu intensitate puternică, cauzate de Ophiostoma ulmi.
Alt dăunător fitopatogen semnalat în arboretele din RBDD, la clona de plop R 16, este bacteria
Pseudomonas syringae care produce cancerul bacterian al plopului.
17
În concluzie, se poate afirma că starea de sănătate a pădurilor din RBDD, în anul 2001, a fost
bună.
Suprafeţe de teren scoase din fondul forestier pentru alte utilizări.
Nu s-au semnalat situaţii de scoatere a terenurilor din fondul forestier.
7.2. Biodiversitatea
Starea habitatelor naturale
Având în vedere configuraţia morfohidrografică, asociaţiile floristice şi faunistice, impactul
activităţii antropice în decursul timpului, în Delta Dunării, la care asociem Complexul lacustru
Razim-Sinoie şi lunca Dunării dintre Isaccea şi Tulcea, ca părţi componente ale Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării, în anul 1998 s-a realizat Harta ecosistemelor din RBDD, în sc.1:50.000,
unde s-au delimitat două categorii mari de ecosisteme, şi anume:
ecosistemul natural parţial modificat de om;
ecosisteme antropice.
In cadrul primei categorii s-au identificat 20 de ecosisteme, începând cu braţele Dunării şi
încheind cu plajele litorale puţin consolidate.
In cea de-a doua categorie s-au identificat 7 tipuri de ecosisteme incluzând aici, tipurile de
amenajări (agricole, piscicole, silvice), amenajări complexe, culturi agricole izolate cu extindere
mică, plantaţii de plop pe grindurile fluviatile, aşezările umane (urbane şi rurale).
O poziţie aparte o reprezintă canalele care, practic sunt create de om, şi deci ar trebui să fie la
ecosistemele antropice. Dat fiind integrarea acestora în subsistemul reţelei hidrografice, acestea
au particularităţi abiotice şi biotice asemănătoare cu gârlele şi japşele naturale, atât cât şi acestea
au mai rămas naturale.
In cadrul celor 30 de tipuri de ecosisteme (tabelul 7.4.), pe hartă au fost identificate 314
ecosisteme aparţinând tipurilor de bază.
O valoare ridicată a diversităţii biologice se regăseşte în mai multe zone de protecţie integrală,
precum Letea, Caraorman, insula Popina, Portiţa, dar şi în unele zone neintegrate în această
categorie, precum nordul localităţii Sfântu Gheorghe, grindul Perişor, etc.
Flora şi fauna sălbatică
Începând cu anul 1991, s-a demarat inventarierea florei şi faunei în tot teritoriul RBDD, acţiune
ce continuă şi în prezent, având două obiective majore: cunoaşterea unei importante componente
a patrimoniului natural într-o rezervaţie a biosferei şi evidenţierea speciilor ce necesită măsuri de
protecţie şi conservare.
Cercetările s-au întreprins în cadrul a 3 proiecte derulate prin ICPDD, unul vizând genofondul
sălbatic în ansamblu, iar celelalte două fiind axate pe două grupe de faună considerate de
importanţă deosebită, şi anume sturionii şi păsările.
Inventarul de specii s-a realizat pe toată suprafaţa RBDD, incluzând un număr de cca. 300 staţii
în toate cele 30 tipuri de habitate existente.
Până în prezent s-au inventariat un număr de 5 137 specii, din care 1 689 specii de floră şi 3 448
specii de faună (fig. 7.1).
Tabel 7.4. Tipuri de ecosisteme existente în teritoriul RBDD (după Gâştescu şi Oltean, 1998) Nr. Denumire Suprafaţa L
18
(% din total) (km)
1 Dunarea şi principalele braţe 2.3
2 Gârle şi canale cu circulaţie activă de apă 309
3 Gârle şi canale din arii cu regim liber, cu circulaţie redusă a apei 806
4 Canale în interiorul amenajărilor 1346
5 Lacuri cu acvatoriu întins sau cu schimb activ natural de ape 14.2
6 Lacuri cu schimb redus de ape parţial acoperite cu vegetaţie plutitoare 3.2
7 Lacuri din interiorul incintelor amenajate, cu schimb dirijat de ape 1.2
8 Lacuri salmastre şi sărate izolate 0.3
9 Lagune conectate la mare 2.4
10 Golfuri marine semi-închise 1.0
11 Ape marine costiere 19.1
12 Arii depresionare inundabile cu vegetaţie hidrofilă fixată (comuniăţi de
stuf şi papură)
26.7
13 Formaţiuni de plaur 2.1
14 Zăvoaie de sălcii în amestec, pe grinduri fluviatile şi ostroave inundate
frecvent
0.7
15 Păşuni pe grinduri fluviatile, în asociaţie cu salcii izolate sau în pâlcuri,
inundate frecvent
0.3
16 Păduri de stejar în amestec, pe grinduri maritime înalte 0.2
17 Tufişuri şi vegetaţie ierboasă pe stâncării calcaroase 0.0
18 Pajişti pe câmpuri loessoide predeltaice 0.5
19 Pajişti stepizate degradate pe martori de eroziune şi faleze fosile 0.0
20 Pajişti pe grinduri maritime joase 6.1
21 Dune de nisip mobile şi semimobile, acoperite parţial cu vegetaţie
arenicolă
0.4
22 Cordoane litorale puţin consolidate acoperite cu vegetaţie halofilă,
arenicolă şi cătiniş
0.4
23 Plaje litorale 0.0
24 Amenajări agricole 8.0
25 Amenajări silvice 1.1
26 Plantaţii de plop pe grinduri fluviatile 1.0
27 Amenajări piscicole 5.7
28 Amenajări complexe 0.1
29 Arii amenajate, abandonate şi luate în reconstrucţie ecologică 4.0
30 Vetrele aşezărilor umane 1.3
Fig. 7.1. Structura actuală a florei şi faunei pe principalele grupe sistematice
19
640
38
902
425
2208
10294
85
11
109
82115
8168
42
Alge Macromicete Licheni Plante superioare ViermiMoluşte Crustacee Arachnide Miriapode InsectePeşti Amfibieni Reptile Păsări Mamifere
Structura actuală a florei şi faunei pe principalele tipuri de ecosisteme.
Cel mai mare număr de specii de alge, cu preponderenţă clorofite, se înregistrează în apele cu
circulaţie activă, însă ca densitate şi biomasă predomină mai ales prin cianofite şi bacilariofite în
apele dulci stagnante cu schimb redus de ape.
În cadrul florei vasculare se constată că cea mai mare diversitate de specii o deţin zonele litorale
(stepice, arenicole), urmate de pajiştile grindurilor fluviale inundate frecvent.
În ce priveşte crustaceele, cel mai mare număr de specii se înregistrează în lacuri, atât cu schimb
redus de ape cât şi cu circulaţie activă.
Ihtiofauna înregistrează o repartiţie a numărului de specii aproximativ proporţională în apele
dulci stagnante şi curgătoare (Dunăre), ihtiofauna stagnofilă şi stagnofil-reofilă fiind totuşi mai
bogată. De asemenea, speciile eurihaline populează mai bine apele stagnante, mai ales prin fam.
Gobiidae. Probabil că ihtiofauna Mării Negre deţine cele mai multe specii, însă a fost insuficient
investigată în perioada de cercetare.
S-au analizat numai grupele de floră şi faună ce determină în mai mare măsură calitatea
ecosistemelor.
Structura actuală a florei şi faunei funcţie de arealul geografic general.
Flora vasculară se detaşează prin numărul mare de specii palearctice, urmat de cele europene,
sud-est-europene, mediteraneene şi euro-asiatice.
În cadrul speciilor de peşti, cel mai mare număr de specii îl înregistrează cele ponto-caspice şi
ponto-mediteraneene, urmate de cele dunărene şi euro-siberiene, însă ca densitate şi biomasă
speciile europene şi euro-siberiene domină apele dulci.
Herpetofauna este dominată la amfibieni de anurele europene în zonele deltaice, în timp ce
reptilele deţin cele mai multe specii din zona sud-est-europeană, în zonele stepice extradeltaice.
Majoritatea speciilor de mamifere înregistrate au o distribuţie palearctică, urmate de cele
europene, în timp ce cele sud-est-europene deţin numărul cel mai mic de specii.
Specii şi subspecii endemice.
În teritoriul RBDD, au fost înregistrate 35 de endemite care aparţin la 5 grupe sistematice: 1
specie de peşti, 2 specii de alge, 3 specii de cormofite, 3 specii de crustacee şi 26 specii de
insecte.
Specii de floră şi faună sălbatică valorificate economic, inclusiv ca resurse genetice
În teritoriul rezervaţiei există o mare varietate de specii de floră şi faună sălbatică cu importanţă
economică şi socială. În scopul exploatării durabile a acestor resurse naturale, în teritoriul RBDD
s-a trecut la aplicarea prevederilor Ordinului Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului nr.
647/2000 de aprobare a procedurii de autorizare a activităţilor de recoltare, capturare şi achiziţie
a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică.
20
Principalele resurse exploatate în anul 2001 au fost:
- resursa piscicolă, pentru exploatarea căreia s-au eliberat 2273 autorizaţii de mediu,
din care, 425 (402, pentru pescari individuali şi 23, pentru societăţi) pentru
exploatarea sturionilor şi 1748 pentru exploatarea scrumbiei şi peştelui de apă dulce;
- resursa stuficolă pentru recoltarea căreia s-au emis 7 autorizaţii;
- broaşte, pentru care s-au eliberat 11 autorizaţii de mediu;
- vânătoare, pentru care s-au eliberat 14 autorizaţii de mediu.
Nu au fost emise permise pentru recoltarea ciupercilor sau plantelor medicinale.
Presiuni exercitate de vânătoare
Starea speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic
Evoluţia efectivelor atât la speciile de vânat sedentar cât şi la speciile de păsări migratoare de
interes vânătoresc, se încadrează în limitele anuale din ultima vreme, fiind totuşi influenţate de
contextul ecologic general.
Studiile privind influenţa factorilor de mediu asupra populaţiilor de păsări şi mamifere, au
relevat importanţa majoră pe care o are starea factorului hidrologic din perimetrul rezervaţiei,
care determină atât abundenţa cât şi dispersia indivizilor în spaţiu.
Condiţiile hidrologice favorabile din ultimii ani, prin inundabilitatea pe suprafeţe relativ întinse,
au favorizat în primul rând speciile acvatice.
Deasemenea, au găsit condiţii optime mistreţul, vulpea, iepurele, căpriorul şi fazanul.
Iepurele (Lepus europaeus Pallas) - are populaţii în general în creştere.
Acestă specie este strâns legată de evoluţia agro-ecosistemelor din RBDD. Faţă de sporul natural
de cca. 30% care se realizează în zonele de câmpie pe zonele de vânătoare din RBDD creşterea
efectivelor nu se realizează în acelaşi ritm, datorită unor factori naturali limitativi.
Fazanul (Phasianus colchius L.) - deşi această specie a fost introdusă pe teritoriul Deltei Dunării
prin colonizări, pe grindul Letea în 1967 şi ulterior la Caraorman şi Sf. Gheorghe, în prezent şi-a
extins zona de habitat pe toate zonele de vânătoare înmulţindu-se în mod natural şi comportându-
se ca un element de faună autohtonă.
Fazanul a fost întâlnit cu precădere în agro-ecosisteme, în ecosistemele forestiere dar şi în
ecosistemele semi-acvatice de plaur.
Se observă că numărul efectivelor de primăvară la fazan, după o scădere alarmantă din 1995-
1997, înregistrându-se apoi un uşor reviriment.
Scăderea efectivelor de fazan se datorează, în primul rând, numărului foarte mare de dăunători:
ciora grivă, coţofana, care în Deltă înregistrează efective îngrijorător de mari şi care nu sunt
combătute.
La factorii naturali limitativi se mai adaugă şi modul necorespunzător în care se practică
vânătoarea împuşcându-se şi femele. De asemeni braconajul practicat, în special pe înserat şi
înainte de răsăritul soarelui din diferite mijloace de locomoţie este o altă cauză importantă ce
poate fi incriminată pentru scăderea efectivelor de fazan.
Căpriorul (Capreolus capreolus L.) este o specie colonizată pentru prima dată în pădurea Letea
în anii 1960-1961 extinzându-şi arealul în permanenţă.
În prezent căpriorul este găsit pe mai multe zone de vânătoare din RBDD şi anume acolo unde
există întinse ecosisteme forestiere şi agricole cum sunt Letea, Caraorman, Vulturu, Pardina,
Tatanir, Ilgani.
Majoritatea acestor zone au fost populate prin infiltrare din teritoriile vecine. Curios este faptul
că această specie apare şi în zone mai izolate cum ar fi: Sf. Gheorghe, Crasnicol, Dunavăţ unde a
fost împins de viiturile de apă şi s-a refugiat pe zonele mai înalte.
Remarcăm faptul că efectivele sunt în scădere faţă de anii precedenţi. Totuşi, raportul sexelor
rămâne încă disproporţionat fiind dafavorabil masculilor. Scăderea efectivelor la căprior poate fi
pusă în principal pe seama păşunatului şi braconajului.
21
Mistreţul (Sus scrofa attila Thomas) - este o specie omnivoră caracteristică ecosistemelor
forestiere dar şi semi-acvatice din delta Dunării. Pe teritoriul RBDD mistreţul este întâlnit cu
preponderenţă în zonele umede cu stufărişuri, plaur, zălog, etc.
Efectivele la această specie se menţin relativ constante. Ca un factor de autoreglare a efectivului
de mistreţ amintim înnecarea unor exemplare în timpul iernii prin ruperea gheţii la traversarea
canalelor. Acest lucru se realizează în special în iernile când lacurile îngheaţă, aşa cum a fost în
iarna 1995 - 1996 şi 1997.
Practicarea braconajului cu câini dresaţi special, diminuează efectivele de tineret.
Potârnichea (Perdix perdix L.) - pentru prima dată s-a semnalat prezenţa potârnichilor în Delta
Dunării, în anul 1994.
Au fost observate efective de potârniche, în timpul iernii şi primăverii în zonele de vânătoare
Sireasa, Pardina dar şi Mahmudia care au fost estimate la circa 110 exemplare în perioada de
ptimăvară.
În ceea ce priveşte evaluarea speciilor la consumatorii secundari (vânatul răpitor) cum sunt
vulpea, pisica, enotul, este mult mai dificilă şi nu dă suficiente date sigure.
Vulpea (Vulpes vulpes L) - la această specie efectivele înregistrează o uşoară creştere.
Pisica sălbatică (Felis silvestris L.) - şi la această specie se constată o uşoară creştere numerică
a efectivelor în zonele în care au fost semnalate. Evaluarea la această specie este însă foarte
dificilă întru-cât animalul are o activitate mai mult nocturnă şi de amurg.
Câinele enot (Nyctereutes procyonoides G.)
La această specie s-a înregistrat o creştere a efectivelor, în perioada 1993-1996 urmată de o
scădere constantă până în anul 1998, pentru ca din 1999 să se semnaleze un fenomen de refacere
a efectivelor.
Menţionăm că enoţii au apărut în Delta Dunării prin imigrare din Ucraina în urmă cu 40-50 ani şi
s-au aclimatizat foarte bine în zonele umede de la noi.
În Delta Dunării în anul 1968 pe fondurile de vânătoare s-au evaluat peste 1760 exemplare.
Intervenţia brutală asupra ecosistemelor deltaice produsă între 1970-1990 a dus la scăderea
numerică a efectivelor de enot.
În ceea ce priveşte evaluarea numerică la speciile sedentare de apă cum ar fi vidra, nurca,
bizamul, acţiunea este dificilă tocmai datorită particularităţilor de viaţă ale acestor specii, cifrele
obţinute prezintă un caracter relativ, deoarece aceste specii duc o viaţă semiacvatică de amurg
sau nocturnă şi sunt foarte greu de surprins şi de observat.
Dacă de referim la vidră (Lutra lutra L.) şi la nurcă (Lutreola lutreola L.), efectivele sunt
scăzute faţă de cele din 1996 când au înregistrat un maxim.
Din informaţiile existente, se poate afirma că multe exemplare, aparţinând acestor specii - deşi
ocrotite - sunt intens urmărite şi capturate pentru blana lor de către braconieri.
Se impun măsuri ferme pentru protejarea efectivelor de vidră şi nurcă cu atât mai mult cu cât
aceste specii sunt protejate prin Convenţia de la Berna la care a aderat şi ţara noastră.
O situaţie asemănătoare cu cele două specii amintite mai sus se apreciază şi la hermelină
(Mustela ermineea L.)
În ceea ce priveşte bizamul (Ondatra zibethica L) - nivelul populaţional este în creştere.
Situaţia speciilor de plante şi animale sălbatice ameninţate cu dispariţia de pe teritoriul
RBDD
Pe baza inventarului cantitativ şi calitativ al speciilor din RBDD s-a putut aprecia gradul de
periclitare al acestora, finalizându-se în acest an Lista Roşie (Tabelul 7.2.2) pentru acest
teritoriu. Încadrarea speciilor pe grade de periclitate s-a făcut în conformitate cu criteriile
recomandate de IUCN, în listă apărând în plus categoria “nt” (nepericlitat) unde au fost incluse şi
22
speciile care nu sunt deocamdată ameninţate în teritoriul RBDD dar sunt protejate pe plan
european şi chiar mondial prin convenţii la care România a aderat (Berna, Bonn).
Tabelul 7.5. Grupele de speciile incluse în Lista Roşie a RBDD
Categoria Ex E V R I I? K nt
Numărul de specii
Plante
superioare
36 22 43 91 126 41 11 2
Moluşte 4 4 6
Insecte 3 3 2 1 1
Peşti 4 2 4 12 5 11 19
Amfibieni 2 8
Reptile 7 4
Păsări 5 5 101 23 14
Mamifere 2 1 15 3 6 2
Legendă:
Ex (dispărute) = specii care nu s-au mai regăsit în habitatele naturale, după repetate investigaţii în zonele în care s-
au înregistrat anterior sau în cele în care s-a presupus că au existat. Din această categorie derivă
Ex?= nu a trecut mai mult de 50 de ani de la ultima înregistrare a speciei, deci este posibil a fi regăsită în viitor
E (în pericol iminent) = specii în pericol de dispariţie iminent, dacă factorii cauzali continuă să se menţină.
Populaţiile acestei specii au ajuns la un nivel critic din punct de vedere numeric
V (vulnerabile) = specii în declin numeric, care pot trece în categoria E sau V, dar există riscul trecerii în acestea,
prin faptul că arealul lor de răspîndire se reduce la zone geografice şi habitate limitate, sau specia în cauză poate fi
răspîndită pe o arie mai largă, dar în populaţii reduse.
K (insuficient cunoscute)
I (statut indecis) = specii Ex, E, V sau R, dar nu există suficiente informaţii pentru a se putea nominaliza într-o
categorie sau alta.
Situaţia ariilor protejate şi a monumentelor naturii
Zonele cu regim de protecţie integrală cuprind, în principal, formaţiuni fizice şi biologice sau
grupuri de asemenea formaţiuni, habitate ale speciilor de animale şi vegetale ameninţate sau
situri naturale cu valori excepţionale din punct de vedere ştiinţific, al conservării sau al
frumuseţii lor.
În cadrul RBDD, aceste zone sunt în număr de 18, totalizând o suprafaţă de 50 600 ha şi au ca
scop principal conservarea şi protecţia păsărilor, ihtiofaunei, pădurilor cu aspect original şi a
unor eşantioane cu peisaj deltaic deosebit. Aici se pot desfăşura cercetări ştiinţifice privind
biologia, menţinerea şi conservarea calităţii mediului, precum şi monitorizarea principalilor
parametri ce definesc starea de evoluţie a acestora.
Speciile din faună declarate monumente ale naturii existente în perimetrul Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării
Din totalul speciilor declarate prin legislaţia încă în vigoare, prezente anterior în teritoriul RBDD
în număr de 15 (Tabelul 7.2.3.), actualmente sunt sigur prezente un număr de 11 specii, iar 4
specii au dispărut. Nu toate speciile declarate anterior MN mai corespund acestui statut, unele
dintre ele având actualmente o frecvenţă şi abundenţă ridicată, nefiind trecute în recentele liste
mondiale şi europene ca periclitate (ex.: corbul, egreta mică, piciorongul). În urma inventarierii
din perioada1991-1997, luând în consideraţie următoarele aspecte: raritate, periclitare locală,
coroborată cu declinul accentuat în arealul general de distribuţie şi ţinînd cont de valoarea de
unicat (endemism), s-au făcut propuneri pentru declararea ca Monumente ale Naturii a unui
număr de 61 specii de floră şi faună, cuprinzând: 14 plante vasculare, 4 specii de moluşte, 4
specii insecte, 6 specii de peşti, 3 specii reptile, 24 specii de păsări, şi 6 specii de mamifere.
23
Tabelul 7.6. Specii declarate Monumente ale Naturii existente în RBDD Nr.
Crt.
Specia Cadrul
legislativ
Prezentă Posibil
dispărută
Dispărută
Reptile
1 Broasca ţestoasă de uscat
(Testudo graeca ibera) JCM
142/1938
+
Păsări +
2 Călifarul alb (Tadorna tadorna)
HCM
1625/1955
+
3 Călifarul roşu (Tadorna ferruginea)
HCM
1625/1955
+
4 Corbul (Corvus corax)
JCM
734/1933
+
5 Dropia femelă (Otis tarda)
JCM
600/1933
+
6 Spurcaciul femelă (Otis tetrax)
JCM
600/1933
+
7 Pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus)
JCM
600/1933
+
8 Pelicanul creţ (Pelecanus crispus)
JCM
600/1933
+
9 Piciorongul (Himantopus himantopus)
HCM
1625/1955
+
10 Stârcul lopătar (Platalea leucorodia)
HCM
1625/1955
+
11 Egreta mare (Egretta alba)
JCM
600/1933
+
12 Egreta mică (Egretta garzetta)
JCM
600/1933
+
13 Vulturul hoitar (Neophron percnopterus)
JCM
600/1933
+
14 Vulturul pleşuv sur (Gyps fulvus)
JCM
600/1933
+
15 Vulturul pleşuv brun (Aegipius monachus)
JCM
600/1933
+
Starea de sănătate a animalelor în raport cu starea mediului
Investigaţiile parazitologice la peşti, efectuate în perioada 1995-1996, nu au evidenţiat prezenţa
unor paraziţi noi în afara celor existenţi în anii '60. Singura specie care realizează uneori
parazitări masive este crustaceul copepod Dichelestium oblongum, care parazitează cavitatea
bucală la păstrugă.
Studiile privind acumularea de metale grele în ţesuturile diferitelor specii de sturioni1, au pus în
evidenţă clar fenomene de bioacumulare a cadmiului o dată cu înaintarea în vârstă a peştilor.
Cele mai mari concentraţii se regăsesc în ficatul sturionilor, variind la păstrugă între 0,01 mg/kg
ţesut umed, la vârsta de un an, până la 0,22 mg/kg, la 11-12 ani. Ţesutul muscular al sturionilor
investigaţi nu conţinea cadmiu.
24
La nisetru, care se hrăneşte în special cu peşti planctonici, prezintă acumulări de Cd în ficat cu
cca. 50% mai reduse (0,1 mg/kg) decât păstruga (0,2 mg/kg) care se hrăneşte în special cu
organisme bentonicedetritofage, moluşte şi viermi, şi care acumulează Cd direct din sedimente.
8. MEDIUL URBAN
8.1. Calitatea aerului în mediul urban
Sursele de poluare atmosferică amplasate în interiorul rezervaţiei sunt de mică capacitate şi nu
constituie pericole de creare a unor situaţii critice din punct de vedere al protecţiei mediului.
În anul 1999 au fost efectuate măsurători privind poluarea aerului în colaborare cu cu Agenţia de
Protecţie a Mediului Bacău. Măsurătorile s-au efectuat în două campanii (vara şi toamna anului
1999), în oraşul Sulina, şi au scos în evidenţă valori crescute peste limita CMA la indicatorul
ozon, la toate măsurătorile, media pe zi fiind cuprinsă între 0,035 - 0,067 µg/mc, valoarea
coeficientului sinergic (calculat în funcţie de SO2, O3, NO2) fiind cuprisă între 1,44 - 2,29
(conform STAS 12574/1987 valoarea coeficientului sinergic < 1).
8.2. Situaţia spaţiilor verzi şi a zonelor de agrement
În anul 2001, Primăria oraşului Sulina a întreţinut corespunzător spaţiile verzi existente, care
sunt în suprafaţă de 8 628 mp.
Se preconizează extinderea acestora cu circa 300 mp.
8.3. Starea de confort şi sănătate a populaţiei în raport cu starea de calitate a mediului din
zonele locuite
Datorită condiţiilor fizico-geografice deosebite în RBDD, starea de sănătate a populaţiei umane
variază la nivel spaţial, factori legaţi de starea hidrologică şi de calitate a apelor având o
influenţă deosebită asupra populaţiei, cu implicaţii atât economice (îndeosebi asupra economiei
piscicole şi stuficole) cât şi directe asupra sănătăţii populaţiei prin utilizarea apei de Dunăre ca
sursă de apă potabilă.
Accesul la servicii al populaţiei oraşului Sulina (număr locuitori deserviţi şi procentajul
acestora din totalul populaţiei): alimentare cu apă potabilă, sisteme de canalizare, electricitate,
comparativ cu accesul celorlalţi locuitori din localităţile deltei, este prezentat în tabelul 8.1.
Locuitorii oraşului Sulina au beneficiat de servicii de salubritate în proporţie de cca. 80%.
Tabelul 8.1. Accesul populaţiei din RBDD la servicii
Nr. locuitori
din care cu
acces la: Nr.
locuinţe
din
acces
care cu
la en.el.:
Localitatea total Alim. apă Canalizare Total:
Nr. % Nr. % Nr. %
C.A.Rosetti 1275 - - - 721 547 75,9
Ceatalchioi 839 - - - 312 280 89,7
Chilia Veche 2896 1760 60,77 272 9,3 1387 965 69,6
Crisan 1447 210 14,5 - - 846 510 60,3
Maliuc 1152 300 26,04 300 26,1 449 400 89,1
Pardina 650 * - - - 429 279 65,0
Sf.Gheorghe 1040 1000 96,15 85 8,17 428 385 90,0
Sulina 5131 4200 81,85 3700 72,11 1864 1750 93,9
Total 14430 7470 4357 6436 5116
Notă: * - nu se cunoaşte numărul locuitorilor branşaţi la reţeaua de apă potabilă
25
Starea de sănătate. Populaţia din oraşul Sulina beneficiază de un spital şi un dispensar, unui
medic revenindu-i în jur de 1250 pacienţi.
După cum se poate observa din tabelul 10, situaţia sporului natural la 1000 locuitori se menţine
negativ atât în oraşul Sulina cât şi în celelalte localităţi de pe teritoriul rezervaţiei.
Tabelul 8.2. Sporul natural în localităţile din RBDD, în anul 2001
Nr. LOCALITATEA Născuţi Decedaţi Spor La 1000 locuitori
crt. vii Natural Născuţi vii Decedaţi Spor nat.
1 SULINA 39 60 -4,1 7,6 11,7 -4,1
2 C. A. ROSETTI 14 34 -20 11 26,7 -15,7
3 CEATALCHIOI 3 11 -8 3,6 13,1 -9,5
4 CHILIA VECHE 25 54 -29 8,6 18,6 -10
5 CRIŞAN 13 26 -13 9,0 17,0 -8,0
6 MALIUC 8 11 -3 6,9 9,5 -2,6
7 PARDINA 7 5 2 10,7 7,7 3,0
8 SF. GHEORGHE 8 22 -14 7,7 21,1 -13,4
Scăderea numerică a populaţiei ca urmare a sporului natural negativ, este datorat în mare parte
“îmbătrânirii” acesteia, dar şi a migraţiei populaţiei spre alte regiuni cu condiţii favorabile.
Din studiile realizate în anii anteriori, s-au conturat următoarele concluzii:
Nivelul general al standardului de viaţă al locuitorilor este relativ scăzut, starea de sănătate
a populaţiei umane este necorespunzătoare fiind determinată atât de condiţiile de habitat,
cât şi de eficienţa redusă a asistenţei medicale.
Dotarea edilitară socială şi de sănătate, învăţământ şi cultură este insuficientă şi de calitate
slabă în toate localităţile din RBDD.
Gradul de şcolaritate al populaţiei este redus, nivelul învăţământului este scăzut, deoarece
cadrele de specialitate în special cu studii superioare - profesori, medici, ingineri s.a. - sunt
insuficiente.
10. POLUĂRI ACCIDENTALE. ACCIDENTE MAJORE DE MEDIU
10.1. Poluări accidentale cu impact major asupra mediului
În anul 2001 s-au semnalat pe teritoriul RBDD două cazuri de poluare accidentală.
În ziua 10.02 2001 s.a produs o poluare cu produse petroliere în amestec cu produşi alcoolici şi
urme de substanţe fenolice, tipice reziduurilor din industria alimentară, a apelor Dunării-braţ
Chilia. Sursa de poluare a fost în localitatea Chilia Nouă – Ucraina. Pelicula de hidrocarburi a
avut o lungime de cca 12 Km şi ca lăţime jumătate din lăţimea braţului Chilia.
În ziua de 25.11.2001 ora 7,15 datorită căderii de tensiune de la staţia de repompare halda de
şlam a SC ALUM SA Tulcea, s-a dispus spălarea traseului cu condens fierbinte pentru evitarea
îngheţului. La scurt timp datorită diferenţelor de temperatură, vana amplasată pe traseul
conductei principale de distribuţie a şlamului de pe coronamentul barajului s-a fisurat pe toată
cincumferinţa, cauzând astfel scurgerea şlamul de pe coronamentul barajului spre zona limitrofă
şi în lac Cîşla, afectând cca 2000m2 de teren din perimetrul RBDD şi poluând apele lacului
Cîşla.
Din estimările efectuate la faţa locului cantitatea de pulpă de şlam deversată este de cca 3mc
(aproximativ 4 t), antrenând în acelaş timp şi aluviuni din taluzul exterior al haldei şi zăpadă.
Nu s-au constatat mortalităţi în rândul faunei piscicole sau avifaunei.
26
Unitatea a luat măsuri de remediere a defecţiunilor, anunţând avaria la SGA Tulcea.
S-au recoltat probe din lac Cîşla din zona în care s-a produs deversarea, urmând ca IPM Tulcea
să urmărească în continuare procesul tehnologic.
11. ZONE CRITICE PE TERITORIUL ŢĂRII SUB ASPECTUL DETERIORĂRII
STĂRII DE CALITATE A MEDIULUI
11.1. Zone critice sub aspectul poluării atmosferei
Având în vedere caracterul activităţilor economice din RBDD, se poate spune că cea mai
importantă sursă de poluare o constituie emisiile de gaze de ardere provenite de la navele şi
ambarcaţiunile care tranzitează rezervaţia.
Sub acest aspect concluzia este că în RBDD nu sunt zone critice din acest punct de vedere.
11.2. Zone critice sub aspectul poluării apelor de suprafaţă şi subterane
Având în vedere caracterul activităţilor economice din RBDD, se poate spune că cea mai
importantă cale de poluare a apelor de suprafaţă o constituie sursele externe rezervaţiei, iar cea
mai apropiată fiind sursă reprezentând-o municipiul Tulcea prin apele menajere neepurate
deversate în Dunăre.
11.3. Zone critice sub aspectul deteriorării solurilor.
Datorită pierderilor de material la operaţiunile de încărcare-descărcare în zona portului industrial
Tulcea s-a constatat poluarea solului cu metale grele. Astfel, valorile pentru Cu, Ni, Pb, Cd, Fe,
Zn, Cr depăşesc valorile de referinţă dar sunt mai mici decât valorile pragului de alertă. Valorile
de Mn depăşesc pragul de alertă dar sunt mai mici decât pragul de intervenţie. Suprafaţa afectată
este de cca. 1 500 mp. Societatea ce administrează portul, va monitoriza zona.
12. CHELTUIELI PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI
În capitolul cheltuielilor pentru protecţia mediului se disting două categorii distincte:
- Cheltuieli de investiţii realizate de societăţile comerciale din perimetrul RBDD pentru
eliminarea surselor de poluare în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare
(cheltuieli pentru prevenirea sau combaterea poluării mediului);
- Cheltuieli de investiţii pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu din ecosistemele
naturale ale RBDD şi pentru reconstrucţia ecologică a unor zone îndiguite abandonate
sau degradate datorită utilizării necorespunzătoare (cheltuieli pentru reconstrucţie
ecologică).
Cheltuieli pentru reconstrucţie ecologică
În această categorie de cheltuieli sunt cuprinse lucrările de investiţii realizate de ARBDD în
cadrul programului de reconstrucţie ecologică aprobat de Ministerul Apelor şi Protecţiei
Mediului.
În 2001, s-au realizat lucrări în valoare totală de 59.423.614, 0 mii lei după cum urmează:
Amenajări pentru îmbunătăţirea condiţiilor ecologice în complexul Gorgova-Uzlina, în
valoare totală de 33.263.397,0 mii lei (32.350.705,0 mii lei C+M) din care s-au realizat în
2001, 27.280.575,0 mii lei (26.851.273,0 mii lei, C+M).
Amenajări pentru îmbunătăţirea condiţiilor ecologice în complexul Şontea-Furtuna, în
valoare totală de 17.304.000,0 mii lei (16.645.000,0 mii lei C+M) din care s-au realizat în
2001, 4.588.339,0 mii lei (4.522.341,0 mii lei, C+M).
27
Amenajări pentru îmbunătăţirea condiţiilor ecologice în complexul Roşu-Puiu, în valoare
totală de 17.941.000,0 mii lei (17.374.000,0 mii lei C+M) din care s-au realizat în 2001,
12.500.000,0 mii lei (12.300.000,0 mii lei, C+M).
Amenajări pentru îmbunătăţirea condiţiilor ecologice în complexul Dunavăţ-Dranov, în
valoare totală de 37.327.000,0 mii lei (34.381.000,0 mii lei C+M) din care s-au realizat în
2001, 12.430.000,0 mii lei (12.230.000 mii lei, C+M).
Sediul administrativ al ARBDD în valoare totală de 24.743.271,0 mii lei (21.417.443,0 mii
lei C+M) din care în anul 2001, 344.700,0 mii lei (111.600,0 mii lei, C+M).
Alte cheltuieli de investiţii (dotări independente, etc.) în valoare totală de 2.280.000,0 mii lei.
28
Cheltuieli pentru prevenirea sau combaterea poluării mediului
Valoarea totală a cheltuielilor efectuate de agenţii economici sau instituţiile ce îşi desfăşoară activitatea în RBDD este de
135803,55 milioane lei.
Tabelul 12.1. Cheltuieli pentru prevenirea sau combaterea poluării mediului în RBDD (milioane lei) Nr. crt. Plan de investiii de mediu pe anul 2001 Realizat la 31.12.2001 Observaţii
total buget
local
buget de
stat
surse
proprii
alte surse total buget
local
buget de
stat
surse
proprii
alte surse
Anexa 1 135700,55 54424,1 1300,0 79976,46 110749,53 43936,09 1300,0 61605,08 64594,328
fonduri de la Banca
Europeană de
Investiţii, 919,11
fonduri Guvernul
SUA
Anexa 2 - - - - - - - - - -
Anexa 3 103,0 103,0 - - - 235,531 235,531 - - -
Total 135803,55 103,0 54424,09 1300,0 79976,46 110985,061 235,531 43936,09 1300,0 65513,44