RapoRt de evaluaRe a politiciloR publice de simplificaRe a ...economie.gov.ro/images/proiecte/bariere/Raport de evaluare 2010-2012.pdf · metodologia şi practica FIAS/BM, acestea

RapoRt de evaluaRe a politiciloR publice de simplificaRe a

baRieReloR administRative pentRu mediul de afaceRi

în peRioada 2010 - 2012

Cuprins

3

Cuprins

1. Obiective.........................................................................................................................................5

2. Metodologie ....................................................................................................................................7

2.1 Înregistrarea şi autorizarea funcţionării societăţilor comerciale ...............................................8

2.2 Obținerea certificatului de urbanism ......................................................................................10

2.3 Obținerea autorizației de construire .......................................................................................12

2.4 Inspecția Primăriei în construcții ............................................................................................13

2.5 Concesionarea pe termen lung sau cumpărarea de terenuri aflate în proprietatea statului .......................................................................................................14

2.6 Vămuirea mărfurilor ...............................................................................................................15

2.7 Rambursarea sumelor negative de T.V.A. .............................................................................16

2.8 Inspecția autorității fiscale ......................................................................................................18

2.9 Inspecția Gărzii Financiare ....................................................................................................20

2.10 Licenţa de transport .............................................................................................................22

2.11 Autorizația de transport internațional ....................................................................................23

2.12 Obținerea dreptului de ședere .............................................................................................24

2.13 Eliberarea Autorizației de Muncă .........................................................................................29

2.14 Inspecția privind prevenirea și stingerea incendiilor ............................................................31

2.15 Înscrierea titlului de proprietate în cartea funciară ...............................................................33

2.16 Declarația de plată a asigurărilor sociale .............................................................................34

2.17 Inspecția Muncii ...................................................................................................................35

2.18 Declarația de plată a asigurărilor de sănătate .....................................................................37

2.19 Inspecția Sanitară ................................................................................................................37

2.20 Conectarea la reţeaua de electricitate .................................................................................38

2.21 Conectarea la reţeaua de gaze ...........................................................................................39

RapoRt de evaluaRe a politiciloR publice de simplificaRe a baRieReloR administRative pentRu mediul de afaceRi în peRioada 2010 - 2012

4

Abrevieri

AC Autorizație de Construire

ANAF Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

ANRE Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei

ANRGN Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale

ARR Autoritatea Rutieră Română

BM Banca Mondială

CAS Contribuţia de Asigurări Sociale

CASS Contribuţia de Asigurări Sociale de Sănătate

CNAS Casa Națională de Asigurări de Sănătate

CNPP Casa Naţională de Pensii Publice

CU Certificat de Urbanism

DSP Direcţii de Sănătate Publică

FIAS Serviciul de Consultanță pentru Investiții Străine (Foreign Investment Advisory Service)

HG Hotărâre de Guvern

IGI Inspectoratul General pentru Imigrări

IGSU Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

ITM Inspectoratul Teritorial de Muncă

OMS Ordin al Ministrului Sănătăţii

ONRC Oficiul Național al Registrului Comerțului

OPANAF Ordinul Președintelui ANAF

OUG Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului

SEE Spațiul Economic European

SNEP Sistemul Național Electronic de Plată Online

TVA Taxa pe valoarea adăugată

UE Uniunea Europeană

Capitolul 1

5

1. ObieCtive

Obiectivele prezentului Raport de evaluare a politicilor publice de simplificare a barierelor administra-tive pentru mediul de afaceri sunt:

Æ Inventarierea politicilor publice de simplificare a barierelor administrative pentru mediul de afaceri în perioada 2010-2012;

Æ Evaluarea impactului practic al aplicării politicilor publice de simplificare a barierelor administrative din anii 2010-2012 pentru mediul de afaceri.

Raportul va încorpora principalele modificări legislative din perioada 2010–2012 și modul în care acestea au afectat activitatea întreprinderilor din România.

Scurt istoricÎn noiembrie 2006, Comisia Europeană a propus lansarea unui program de acţiune ambiţios în vede-rea reducerii poverii administrative impuse de legislaţia UE existentă.

Ca parte implicată, Comisia a propus ca, în primăvara anului 2007, Consiliul European să stabilească un procent de reducere de 25%, atât pentru Uniunea Europeană cât şi pentru statele membre, rea-lizabil până în 2012, reprezentând o economie estimată la nivelul întregii Uniuni Europene de apro-ximativ 150 miliarde de euro. Acest demers subliniază angajamentul Comisiei pentru o legislaţie mai bună, ca parte componentă a strategiei privind creşterea economică şi crearea de locuri de muncă.

Obiectivul de reducere al poverii administrative cu 25% până în 2012, acoperă atât legislaţia comuni-tară, cât şi măsuri de reglementare la nivel naţional.

Potrivit documentelor în materie, strategia comunitară pentru îmbunătăţirea cadrului de reglementare are în vedere simplificarea legislativă, reducerea sarcinilor administrative, evaluarea impactului, con-sultarea destinatarilor reglementărilor, asigurarea accesului gratuit şi nelimitat la legislaţia comunita-ră, precum şi îmbunătăţirea aplicării dreptului comunitar.

Prin simplificarea legislaţiei sunt urmărite următoarele aspecte:

Æ reducerea semnificativă a masei legislative, prin diminuarea numărului actelor normative, în contextul procesului de elaborare şi promovare a actelor normative, avându-se în vedere, cu prioritate, necesitatea evitării paralelismelor atât în cadrul unui act normativ, cât şi în ansamblul sistemului legislaţiei active;

Æ asanarea legislaţiei active, prin abrogarea dispoziţiilor legale căzute în desuetudine sau care conţin prevederi în contradictoriu cu reglementarea preconizată, prin reevaluarea fiecărui sector legislativ, efectuată conform competenţelor de specialitate, de către fiecare minister şi organ de specialitate al administraţiei publice centrale, eventual, ca urmare a sesizării Grupului de lucru;

Æ stabilitatea legislativă, prin diminuarea numărului de schimbări ce nu sunt necesare în contextul legislaţiei active, pentru combaterea corespunzătoare a excesului de reglementare, avându-se în vedere, astfel, realizarea unui raport echilibrat între statica şi dinamica dreptului;

Æ asigurarea unităţii şi, totodată, a unicităţii reglementării în cadrul actelor normative ce privesc aceleaşi domenii ale legislaţiei active, îndeosebi prin sporirea rolului codificării în activitatea de sistematizare a legislaţiei;


6

Æ facilitarea identificării, înţelegerii, interpretării şi aplicării rapide şi corecte a actelor normative, prin întărirea activităţii de încorporare a actelor normative în codexuri pe materii şi, totodată, prin recurgerea sistematică la instituţia „republicării”;

Æ asigurarea accesibilităţii la informaţia juridică a tuturor categoriilor de persoane interesate; Æ conservarea elementelor de tradiţie, specifice sistemului românesc de drept, în ceea ce

priveşte regulile ce stau la baza creării sale, fără a ignora preluarea acelor soluţii desprinse din analizele comparative de profil, susceptibile a fi transpuse şi adaptate în sistemul national.

Programul de Acţiune al CE a fost transpus în România prin „Strategia pentru o reglementare mai bună la nivelul administraţiei publice centrale 2008-2013”, care a susţinut demersurile de reformă ad-ministrativă şi respectă cerinţele CE privind îmbunătăţirea procesului de reglementare. În cadrul stra-tegiei, România și-a asumat obiectivul de reducere, până în 2012, a sarcinilor administrative generate exclusiv de legislaţia naţională cu 25%. Strategia a venit în sprijinul acţiunilor lansate de Comisia Europeană, concentrându-se “cu prioritate pe îmbunătăţirea calităţii şi simplificarea reglementărilor naţionale, în vederea creşterii competitivităţii economiei şi a creării de noi locuri de muncă”.

Prezentul raport a fost elaborat în anul 2013 în cadrul proiectului „Identificarea/simplificarea barierelor administrative cu care se confruntă mediul de afaceri; elaborarea şi implementarea unor indicatori calitativi şi cantitativi de monitorizare”, derulat de Ministerul Economiei, Departamentul pentru IMM, Mediul de Afaceri şi Turism, Direcţia Politici pentru Mediul de Afaceri (DPMA), proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative 2007-2013. Proiectul îşi propune să contribuie la creşterea calităţii analizei rezultatelor intervenţiilor de politici publice, precum şi o mai mare responsabilizare a Ministerului Economiei şi a administraţiei publice faţă de rezultatele obţinute. Prin activităţile sale, proiectul urmărește creşterea capacităţii DPMA de monitorizare şi evaluare a impactului măsurilor de reformă în domeniul de responsabilitate, sprijinind DPMA în domeniul implementării măsurilor de reducere a barierelor administrative pentru mediul de afaceri.

În cadrul proiectului se vizează identificarea barierelor administrative cu care se confruntă mediul de afaceri și a unor propuneri de schimbare care să simplifice activitatea agenților economici. O altă direcție urmărită în cadrul proiectului este elaborarea unui sistem durabil de monitorizare şi evaluare ulterioară, care să includă consultări cu beneficiarii intervențiilor în domeniul politicilor publice şi son-daje cu reprezentanții mediului de afaceri pe tema progresului reformei.

Capitolul 2

7

2. MetOdOlOgie

Politicile publice au fost grupate pentru a acoperi principalele domenii relevante în conformitate cu metodologia şi practica FIAS/BM, acestea referindu-se la: înregistrarea şi autorizarea unei societăţi, înregistrarea titlului de proprietate în cartea funciară, rambursarea TVA, inspecţia autorităţii fiscale, declaraţia la inspecţia muncii şi la asigurările sociale, permisul de rezidenţă şi de muncă, concesio-narea/cumpărarea de terenuri aflate în proprietatea statului, certificatul de urbanism, autorizaţia de construcţie, inspecţia în domeniul construcţiilor, inspectia privind prevenirea şi stingerea incendii-lor, controlul desfăşurat de poliţia economică, inspecţia Gărzii financiare, procedura vamală, decla-raţia pentru asigurările de sănătate, conectarea la reţeaua de gaze şi electricitate, autorizaţia/licenţa de transport.

Procedurile au fost grupate în funcţie de instituţiile publice care au în obiectiul de activitate reglemen-tarea lor.

Identificarea procedurilor de lucru s-a realizat ținând cont de tipurile de activităţi, respectiv:

Æ iniţierea afacerilor (autorizare, înregistrare, licenţe, permisul de muncă şi de şedere temporară); Æ începerea derulării afacerilor (obţinerea terenului şi a titlului de proprietate, construcţiile şi

conectarea la reţelele de utilităţi); Æ aspecte ce intervin în derularea afacerilor (rambursarea TVA, asigurările sociale şi de sănătate,

vămuirea); Æ inspecţiile executate de instituţiile publice pe parcursul iniţierii şi derulării afacerilor.

A fost realizată o analiză a actelor normative ce au intrat în vigoare în perioada evaluată. Pentru fieca-re document legislativ au fost identificate schimbările aduse față de situația anterioară. Pentru fiecare schimbare, a fost făcută o evaluare a modului în care aceasta a generat un efect pozitiv, neutru sau negativ asupra mediului de afaceri din punct de vedere al simplificării administrative.

Rezultatele au fost comparate și cu ipotezele descrise în cadrul notelor justificative elaborate pentru actele normative intrate în vigoare în perioada evaluată.

8


2.1 Înregistrarea şi autorizarea funcţionării societăţilor comerciale

Înregistrarea la Oficiul Registrul Comerțului reprezintă o etapă importantă în existența unei societăți comerciale, fiind o obligație prevăzută în art. 36 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerci-ale. În termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv, fondatorii, primii administratori sau primii membri ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere ori un împuternicit al acestora trebuie să ceară înmatricularea societăţii în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea. Solicitanții trebuie să completeze și să transmită o cerere, însoțită de actul constitutiv al societăţii, dovada efectuării vărsămintelor în condiţiile actului constitutiv, dovada sediului declarat şi a disponibilităţii firmei, acte constatatoare ale operaţiunilor încheiate în contul societăţii şi aprobate de asociaţie; declaraţia pe propria răspundere a fondatorilor, a primilor administratori şi, după caz, a primilor directori, respectiv a primilor membri ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere şi, dacă este cazul, a primilor cenzori, că îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege. În cazul aporturilor în natură subscrise şi vărsate la constituire, trebuie prezentate și actele privind proprietatea, iar în cazul în care printre ele figurează şi imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate. La acestea se pot adăuga și alte acte sau avize prevăzute de legi speciale în vederea constituirii.

Pentru punerea în practică a măsurilor cuprinse în Memorandumul Guvernului cu tema „Reducerea numărului de taxe şi tarife, începând cu cele ale căror costuri de administrare sunt superioare înca-sărilor efective”, în data de 28 ianuarie 2010 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Ordinul ministrului justiţiei nr. 231/C/2010 prin care s-au micșorat tarifele pentru serviciile de asistenţă pre-state de oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale, comparativ cu cele stabilite anterior prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.560/C/2009. Astfel, toate tarifele pentru serviciile de asistenţă prestate de oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale au fost diminuate cu 10%.

Prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2176/C/03.09.2010 a fost redus numărul de tarife percepute de ofi-ciile registrului comerţului de pe lângă tribunale pentru: serviciile de asistenţă prin eliminarea tarifului pentru tehnoredactarea cererii de înregistrare; redactarea declaraţiei pe proprie răspundere a fonda-torilor, administratorilor, împuterniciţilor, sucursalelor şi a cenzorilor, precum că îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege; proiectarea şi executarea siglei şi a emblemei pentru firme; obţinerea evaluării prin expertiză a bunurilor subscrise ca aport în natură la capitalul social; asigurarea obţinerii după caz, pentru bunurile imobile a dovezii intabulării/certificatului constatator al sarcinilor cu care, eventual, este grevat respectivul bun; obţinerea autentificării actului constitutiv sau actului modificator.

În vederea stimulării înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri, prin OUG nr. 6/02.02.2011, beneficiarii programului, întreprinzătorii debutanți din categoria persoanelor fizice majore, cu vârsta de până la 35 de ani, care nu au mai deţinut şi nu deţin calitatea de acţionar, asociat sau membru al organelor de conducere din cadrul unei întreprinderi constituite în spaţiul eco-nomic european și înfiinţează pentru prima dată o societate comercială cu răspundere limitată au fost scutiți de plata taxelor aferente operaţiunilor de înmatriculare.

ONRC a realizat în această perioadă schimbări operaționale majore, finalizate în luna februarie 2012, prin punerea în funcțiune a noului sistem informatic integrat realizat în cadrul proiectului “ Servicii on-line (de e-guvernare) oferite de ONRC pentru comunitatea de afaceri prin intermediul unui portal dedicat”. Prin implementarea proiectului s-a asigurat accesul mediului de afaceri la 34 de servicii publice online, prin intermediul unui portal dedicat, dintre care 24 servicii publice online au fost nou create în cadrul proiectului, asigurând condițiile pentru creşterea numărului de utilizatori ai serviciilor online oferite. Proiectul a asigurat și o eficientizare a fluxului de informaţii în relaţiile cu instituţiile avizatoare şi cele guvernamentale cu care ONRC are încheiate protocoale de colaborare, 16 insti-tuţii publice beneficiind de reducerea timpului necesar obţinerii informaţiilor din Registrul Comerţului Central Computerizat. Un alt rezultat al proiectului a fost implementarea unui serviciu de plăţi online (e-payment) pentru gestionarea completă a serviciilor electronice comerciale oferite de instituție

Odată cu implementarea proiectului, persoanele care vor să îşi înfiinţeze o firmă nu mai trebuie să se adreseze administraţiei finanţelor publice pentru obţinerea certificatelor pentru spaţiul cu destinaţie de

Capitolul 2

9

sediu social şi a adeverinţelor privind înregistrarea documentului care atestă dreptul de folosinţă asu-pra spaţiului cu destinaţie de sediu social, ci oficiilor registrului comerţului (ORC). ONRC şi ANAF au simplificat formalităţile administrative, astfel încât cererile de înregistrare a documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social sunt preluate de la oficiile registrului comerţului, odată cu cererile de înregistrare având ca obiect înmatriculări/schimbări de sediu social şi sunt transmise administraţiilor finanţelor publice, alături de actele doveditoare ale dreptului de folosin-ţă depuse. Administraţiile finanţelor publice emit şi transmit la oficiile registrului comerţului certificatele pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social şi adeverinţele privind înregistrarea documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social. Prin aceasta, certificatul de sediu social poate fi eliberat în doar câteva ore. Cererile de eliberare a certificatului pentru spaţiul cu destinaţie de sediu social şi de înregistrare a documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social depuse în prima jumătate a programului de lucru se soluţionea-ză în aceeaşi zi. În schimb, cererile depuse în a doua jumătate a programului de lucru se soluţionează în prima jumătate a programului de lucru din ziua imediat următoare. Astfel, persoanelor care vor să pornească o afacere li se pune la dispoziţie formularul-cerere la ORC, solicitanţii având doar obligaţia de a ataşa timbrul fiscal corespunzător, în original.

Urmare măsurilor luate de ONRC, perioada aferentă tuturor formalităților necesare înființării unei firme (înregistrarea cererii de înmatriculare, soluționarea cererii și eliberarea documentelor cerute de lege) s-a redus la 3 zile.

Odată cu intrarea în vigoare a HG nr. 902/2012 au fost simplificate procedurile de înregistrare în regis-trul comerţului, prin aplicarea de taxe şi tarife unice, creând premisele pentru plata on-line, utilizând cardul bancar prin Sistemul Național Electronic de Plată Online (SNEP). Au fost eliminați timpii alocaţi pentru calcularea, la ghişeu, a contravalorii serviciilor prestate, anterior stabilirea exactă a taxelor şi tarifelor fiind realizată prin întocmirea unor note de calcul, achitarea fiind efectuată după emiterea acestora. Prin introducerea noului sistem, notele de calcul sunt generate de sistemul informatic numai pentru verificare. Schimbarea a adus predictibilitate operatorilor economici, care le permite să stabi-lească o prognoză fidelă a cheltuielilor legate de înregistrarea în registrul comerţului atât la momentul constituirii cât şi în cursul derulării afacerii.

Noile taxe şi tarife unice au fost determinate prin însumarea contravalorii serviciilor prestate şi a co-misioanelor percepute pentru operaţiunile efectuate de oficiile registrului comerţului.

Politica de comunicare a ONRC în domeniul înregistrării și autorizării poate fi considerată eficace, pașii necesari și documentele cerute regăsindu-se atât la sediile acestuia cât și publicate pe site-ul http://www.onrc.ro/. Instituția a asigurat în această perioadă și asistență solicitanților.

Procesul de înregistrare și autorizare funcționării societăți comerciale a fost eficace, din cele 226.025 de cereri depuse s-a înregistrat un număr nesemnificativ de respingeri (4).

ConcluziiPrin implementarea de către ONRC a proiectului “ Servicii on-line (de e-guvernare) oferite de ONRC pentru comunitatea de afaceri prin intermediul unui portal dedicat”, s-a asigurat eficientizarea proce-selor interne de la nivelul instituției.

Perioada de înfiinţare a unei societăţi a fost redusă semnificativ, de la 10 zile la 3 zile.

Solicitanții care doresc să înființeze o firmă au posibilitatea de a depune on-line toate documentele necesare înfiinţării unei societăţi.

10


2.2 Obținerea certificatului de urbanism

Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile locale sau județene, în conformi-tate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului fac cunoscute solicitantului informaţii - existente la data solicitării, cu privire la cerinţele tehnice ale amplasamentului, precum şi la obligaţiile pe care acesta le are în procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii, privind:

Æ regimul juridic, economic şi tehnic al imobilului - teren şi/sau construcţii existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora, ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii;

Æ cerinţele urbanistice specifice amplasamentului; Æ avizele/acordurile legale necesare în vederea autorizării; Æ obligaţia de a contacta autoritatea competentă pentru protecţia mediului, în scopul obţinerii

punctului de vedere şi, după caz, al actului administrativ al acesteia, în vederea autorizării.Actul normativ prin care este reglementat procesul de obținere a certificatului de urbanism este Legea nr. 50/1991, ale cărei norme metodologice de aplicare au fost aprobate prin Ordinul ministrului dez-voltării regionale şi locuinţei nr. 839/2009.

Conform acestora, orice persoană fizică sau juridică interesată trebuie să se adreseze președintelui consiliului județean sau primarului cu o cerere care va cuprinde atât elementele de identificare a imo-bilului pentru care se solicită certificatul de urbanism, cât şi elementele care definesc scopul solicitării.

Pentru emiterea certificatului de urbanism, solicitantul trebuie să depună la emitent o documentaţie cuprinzând:

Æ o cerere tip cuprinzând elementele de identificare ale solicitantului, ale imobilului pentru care se solicită emiterea certificatului de urbanism, respectiv localitate, număr cadastral şi număr de carte funciară și cele care definesc scopul solicitării;

Æ planuri cadastrale/topografice, cu evidenţierea imobilelor în cauză - pentru imobilele neînscrise în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară: plan de încadrare în zonă, la una din scările 1:10.000, 1:5.000, 1:2.000, 1:1.000, 1:500, iar pentru imobilele înscrise în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară: extras din planul cadastral de pe ortofotoplan şi extras de carte funciară pentru informare actualizat la zi, eliberate, la cerere, de către biroul de cadastru şi publicitate imobiliară;

Æ documentul de plată a taxei de eliberare a certificatului de urbanism, în copie. Certificatul de urbanism poate fi emis şi în vederea concesionării de terenuri, a adjudecării prin licitaţie a proiectării lucrărilor publice în faza „Studiu de fezabilitate”, pentru cereri în justiţie şi operaţiuni nota-riale privind circulaţia imobiliară, atunci când operaţiunile respective au ca obiect divizări ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcţii, precum şi constituirea unei servituţi de trecere cu privire la un imobil. Aceste operaţiuni se pot efectua numai în baza certificatului de ur-banism, iar nerespectarea acestor prevederi se sancţionează cu nulitatea actului.

Durata maximă de eliberare a certificatului de urbanism stabilită prin lege este de 30 de zile, dar în majoritatea cazurilor documentul se poate obține într-un termen mult mai scurt, de câteva zile.

Termenul de valabilitate a certificatului de urbanism este stabilit de către autoritatea emitentă între 6 și 24 de luni de la data emiterii. Prelungirea valabilităţii certificatului se poate face la cererea titula-rului, formulată cu cel puţin 15 zile înaintea expirării, pentru o perioadă de cel mult 12 luni şi doar o singură dată.

Capitolul 2

11

Singurele modificări în procedura de obținere a certificatului de urbanism în perioada 2010–2012 au constat în ridicarea pragurilor maxime pentru taxele corespunzătoare eliberării certificatului de urbanism, cu valori cuprinse între 15 și 25%, în urma intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 1309/2012, care modifică şi înlocuieşte anexa nr. 1 la Normele metodologice de aplicare a preve-derilor titlului IX din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004.

Suprafața pentru eliberarea certificatului de urbanism în mediul urban

2012(RON)

2013(RON)

Până la 150 m2, inclusiv 4-5 5-6Între 151 și 250 m2, inclusiv 5-6 6-7Între 251 și 500 m2, inclusiv 6-8 7-9Între 501 și 750 m2, inclusiv 8-10 9-12Între 751 și 1.000 m2, inclusiv 10-12 12-14

Peste 1.000 m2

12 + 0,01/m2, pentru fiecare m2

care depășește 1.000 m2

14 + 0,01/m2, pentru fiecare m2

care depășește 1.000 m2

Tabel 1 Evoluția plafoanelor maximale pentru taxele corespunzătoare eliberării certificatului de urbanism

Un număr important de primării asigură publicarea informațiilor necesare pentru obținerea certificatu-lui de urbanism pe site-urile proprii.

În majoritatea cazurilor, depunerea cererilor pentru obținerea certificatelor de urbanism se face di-rect la sediul primăriei. Există și câteva cazuri de primării care au implementat procedura de de-punere solicitării de eliberare a certificatului de urbanism cât și de ridicare a acestuia online (ex. Primăria Brașov).

Rata de negație a solicitărilor de eliberare a certificatului de urbanism este foarte scăzută (sub 5%), negațiile datorându-se exclusiv unor caracteristici de construire specifice anumitor zone.

ConcluziiObținerea certificatului de urbanism este o procedură simplă, cu o complexitate redusă, care nu a suferit schimbări majore în perioada 2010–2012. Se poate constata o îmbunătățire a comunicării la nivelul instituțiilor responsabile, majoritatea primăriilor care au pagini web proprii furnizează informații detaliate referitoare la documentele și pașii necesari pentru obținerea certificatului de urbanism. Au existat și inițiative din partea unor primării de a asigura și online posibilitatea solicitanților de a depune și documentele necesare pentru eliberarea certificatului.

12


2.3 Obținerea autorizației de construire

Actul normativ care guvernează procesul de autorizare este Legea 50/1991, ale cărei norme metodo-logice au fost aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr. 839/2009.

Pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, solicitanții trebuie să depună o cerere, la care să atașeze copia certificatului de urbanism, dovada titlului asupra imobilului, terenului şi/sau a con-strucţiei, în copie legalizată, sau, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi şi extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, documentaţia tehnică, în două exemplare, dintre care un exemplar se arhivează la emitent şi un exemplar vizat spre neschimbare se returnează beneficiarului; copii ale avizelor, acordurilor şi a punctului de vedere/actului administrativ al autorităţii pentru protec-ţia mediului competente, solicitate prin certificatul de urbanism precum și câte un exemplar din studiile de specialitate, nota tehnică justificativă sau raportul de expertiză tehnică pentru lucrări de intervenţie la construcţii existente şi/sau raportul de audit energetic pentru lucrări de intervenţie în vederea creş-terii performanţei energetice la clădiri, solicitate prin certificatul de urbanism.

Termenul de analizare a dosarului și eliberare a autorizației de construire prevăzut prin lege este de 30 de zile. La acesta trebuie luată în considerare durata obținerii autorizațiilor, avizelor și acordurilor, care în multe cazuri se întinde pe parcursul a câtorva luni.

Prin OUG nr. 85/2011 s-a eliminat obligativitatea obţinerii autorizaţiei de construire pentru executarea lucrărilor de foraje şi prospecţiuni submarine, în platoul continental românesc al Mării Negre – marea teritorială, zona contiguă şi zona economică exclusivă a României. Această modificare a avut impact asupra companiilor care execută în Marea Neagră foraje de explorare, lucrări de prospecţiuni şi alte operaţiuni petroliere, conform programelor de lucrări cuprinse în acordurile de concesiune încheiate de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.

Prin Legea nr. 269/2011 a fost introdusă explicit mențiunea: autoritatea emitentă a autorizaţiei nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenţa, în momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti privind imobilul - teren şi/sau construcţii, responsabilitatea aparţinând solicitantului

Concluzii În procesul de obținere a autorizației de construcție nu au avut loc schimbări în perioada 2010–2012. Singura modificare legislativă a vizat o zonă de nișă, prin eliminarea obligativității obţinerii autorizaţiei de construire pentru executarea lucrărilor de foraje şi prospecţiuni submarine.

Modalitatea uzuală de depunere a dosarului pentru obținerea autorizației de construcție este direct la sediul primăriei, existând și câteva primării care au experimentat procedura de transmitere electronică.

Capitolul 2

13

2.4 Inspecția Primăriei în construcții

Autorităţile administraţiei publice locale, prin organele proprii cu atribuţii de control, au obligaţia de a organiza şi de a efectua permanent acţiuni de control vizând disciplina în autorizare pe raza unităţii administrativ-teritoriale, potrivit competenţelor stabilite de Legea nr. 50/1991 și a normelor metodolo-gice aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr. 839/2009.

Până în anul 2010, respectarea normelor de disciplină în construcții în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 era asigurată de personalul de specialitate din cadrul primăriilor.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 155/2010, prerogativele de inspecție în domeniul construcțiilor au fost transferate la poliția locală, care a primit ca atribuții:

Æ Realizarea de controale pentru identificarea lucrărilor de construcţii executate fără autorizaţie de construire sau desfiinţare, după caz, inclusiv a construcţiilor cu caracter provizoriu;

Æ Realizarea de controale pentru identificarea persoanelor care nu respectă autorizaţia de executare a lucrărilor de reparaţii ale părţii carosabile şi pietonale;

Æ Verificarea respectării normelor legale privind afişajul publicitar, afişajul electoral şi orice altă formă de afişaj/reclamă, inclusiv cele referitoare la amplasarea firmei la locul de desfăşurare a activităţii economice;

Æ Participare la acţiunile de demolare/dezmembrare/dinamitare a construcţiilor efectuate fără autorizaţie pe domeniul public sau privat al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale ori pe spaţii aflate în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor instituţii/servicii publice de interes local, prin asigurarea protecţiei perimetrului şi a libertăţii de acţiune a personalului care participă la aceste operaţiuni specifice;

Æ Constatare, dacă este cazul, a contravenţiilor privind disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii.

O altă instituție care are prerogative în domeniul inspecției în construcții este Inspectoratul de Stat în Construcții, care este organul tehnic specializat care exercită controlul de stat cu privire la aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniile:

Æ calitatea în construcţii; Æ amenajarea teritoriului şi urbanismul; Æ autorizarea executării lucrărilor de construcţii; Æ supravegherea pieţei produselor pentru construcţii; Æ avizarea, în condiţiile legii, a documentaţiilor tehnico-economice pentru investiţiile finanţate

din fonduri publice.O situație specială se întâlnește în cadrul autorizațiilor de construcții eliberate de Primăria Municipiului București, în care beneficiarii autorizațiilor de construcție pot fi inspectați atât de poliția locală de sec-tor cât și de cea a municipiului.

ConcluziiDin punct de vedere legislativ, nu există o delimitare clară a atributelor de control și inspecție, fapt care a creat premisele unui exces de control asupra operatorilor economici implicați în dome-niul construcțiilor.

Nu există o coordonare a misiunilor de inspecție în domeniul construcțiilor între diversele instituții implicate (poliția locală, Inspectoratul de Stat în Construcții), fapt care a menținut percepția negativă a operatorilor economici asupra numărului de controale.

14


2.5 Concesionarea pe termen lung sau cumpărarea de terenuri aflate în proprietatea statului

Contractul de concesiune de bunuri proprietate publică este contractul încheiat în formă scrisă prin care o autoritate publică (concedentul) transmite, pe o perioadă determinată, unei persoane (con-cesionar), care acţionează pe riscul şi răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun proprietate publică în schimbul unei redevenţe.

Procedura de concesionare/cumpărare de terenuri aflate în proprietatea statului respectă cerințele OUG nr. 54/2006. Această ordonanță a aliniat legislaţia naţională în domeniul concesiunilor cu regle-mentările şi practica comunitară. Normele metodologice de aplicare ale acestei ordonanțe de urgență au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 168/2007.

Redevenţa obţinută prin concesionare se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale. Modul de calcul şi de plată a redevenței este stabilit de către ministerele de resort sau de alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale ori de către autorităţile administraţiei publice locale.

Concesionarea poate avea loc la iniţiativa concedentului sau ca urmare a unei propuneri însuşite de acesta. Conform legislației în vigoare, propunerea de concesionare trebuie fundamentată din punct de vedere economic, financiar, social şi de mediu în cadrul unui studiu de oportunitate. Documentul trebuie să facă o descriere detaliată a bunului care urmează să fie concesionat, motivele de ordin economic, financiar, social şi de mediu, care justifică realizarea concesiunii; nivelul minim al redeven-ţei; procedura de atribuire a contractului, durata estimată a concesiunii, prezentând și o estimare a termenelor de realizare a procedurii de concesionare.

Autoritatea publică este obligată ca, în termen de 30 de zile de la însuşirea propunerii de concesiona-re, să finalizeze studiul de oportunitate.

Contractul de concesiune se atribuie, în general, în urma unei licitații. Există posibilitatea de a se re-aliza și prin negociere directă, dar această procedură nu este recomandată de lege.

ConcluziiÎn perioada 2010–2012 nu au fost introduse schimbări, legislația din România fiind aliniată la regle-mentările europene legislative în acest domeniu.

Capitolul 2

15

2.6 Vămuirea mărfurilor

Procesul de vămuire din România respectă prevederile din domeniu la nivelul Uniunii Europene.

În perioada 2010-2012 au survenit o serie de schimbări ca urmare a unor acorduri internaționale încheiate între Uniunea Europeană și alte state.

Au fost încheiate acorduri comerciale de liber schimb între Uniunea Europeană și Columbia, Peru, America Centrală, Coreea de Sud, Singapore, Costa Rica, El Salvador prin care s-au redus sau elim-inat taxele vamale în tranzacțiile comerciale în baza unei dovezi de origine a marfurilor.

Au fost încheiate acorduri de recunoaștere reciprocă privind operatorii economici autorizați (AEO) între Uniunea Europeană și S.U.A și Japonia, pe lângă cele deja existente cu Elveția și Norvegia.

Au fost aduse o serie de modificări procedurilor de vămuire. Începând cu data de 1 martie 2011 comisionarii vamali, dar și alți operatori economici, titulari ai unei autorizații de vămuire la domiciliu, pot utiliza procedura de vămuire la domiciliu și în cazul transporturilor cu mai mulți destinatari, cu condiția ca mărfurile să fie declarate în același loc și prin același reprezentant. Această prevedere a fost introdusă prin Ordinul ANAF nr. 9880/2010 pentru modificarea si completarea Normelor privind procedurile simplificate de vămuire aprobate prin Ordinul ANAF nr. 5465/2007.

Autoritățile vamale au introdus o aplicație informatică pentru urmărirea desfășurării regimurilor va-male suspensive, prin care se evită situațiile de plată a datoriilor suplimentare în cazul regimurilor vamale suspensive.

Ca urmare a hotărârii Curții Europene de Justiție (CEJ), în România, ca și în toate celelalte state mem-bre, au fost introduse taxe vamale în cazul nerespectării obligațiilor ce derivă din utilizarea regimurilor vamale suspensive pentru nerespectarea ținerii evidențelor operative, chiar dacă marfurile au fost re-exportate.

Legislația în domeniul accizelor a suferit o serie de modificări. Datorită deschiderii unei proceduri de infringement împotriva Romaniei pentru reducerea numărului de antrepozite fiscale, au fost reintro-duse antrepozitele fiscale de depozitare de produse accizabile

O altă schimbare în acest domeniu a vizat intrarea aditivilor pentru combustibil sub incidența pre-vederilor privind realizarea produselor accizabile în antrepozitul fiscal și circulația acestora în regim suspensiv de accize.

ConcluziiÎn perioada 2010–2012 schimbările în procesul de vămuire au fost generate de intrarea în vigoare a unor acorduri internaționale și de liber schimb ale Uniunii Europene cu o serie de țări din afara spa-țiului comunitar.

Prin implementarea procedurii de vămuire la domiciliu pentru comisionarii vamali, a fost simplificată vămuirea la domiciliu pentru operatorii economici.

16


2.7 Rambursarea sumelor negative de T.V.A.

ANAF a aprobat, prin Ordinul MFP nr. 263/2010, o nouă procedură pentru soluționarea deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adaugată cu opțiune de rambursare. Procedura a intrat în vigoare începând cu deconturile aferente lunii februarie 2010. Potrivit acesteia, deconturile de TVA se depun de către persoanele impozabile, înregistrate în scopuri de taxă pe valoarea adaugată, la organul fiscal competent, prin poștă, direct la compartimentul cu atribuții în gestionarea declarațiilor fiscale, precum și prin sistemul electronic național, la termenele prevazute de Codul fiscal.

Termenul legal de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adaugată cu opțiune de rambursare, care prezintă erori, se prelungește cu perioada cuprinsă între data depunerii deconturilor de TVA şi data corectării acestora.

Deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, prin care se solicită rambursarea unor sume mai mici sau egale cu 10.000 lei sunt considerate, în mod automat, cu risc fiscal mic. În acest cazuri, sistemul generează, în mod automat, proiectul Deciziei de rambursare a TVA.

Dacă decontul cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare se încadrează în categoria de risc fiscal mediu, organul fiscal procedează la efectuarea analizei documentare. Pentru efectuarea ana-lizei documentare, organul fiscal comunică în scris persoanei impozabile documentele care trebuie prezentate, data, ora și locul întâlnirii, precum și numele și prenumele persoanei din cadrul comparti-mentului de specialitate care se ocupă de analiză. Neprezentarea în termenul stabilit de organul fiscal a documentelor solicitate pentru efectuarea analizei documentare atrage încadrarea în gradul de risc fiscal mare și soluționarea cu inspecție fiscală anticipată.

Sumele negative de TVA mai mici de 5.000 lei cuprinse în deconturile cu sume negative de TVA, de-puse de persoanele impozabile care solicită anularea codului de înregistrare în scopuri de TVA sau pentru care organele fiscale anulează din oficiu codul de inregistrare în scopuri de TVA se restituie, potrivit procedurii generale de restituire, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabili-lor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, numai în urma efectuării inspecției fiscale.

Pentru contribuabilii mari si mijlocii, precum și pentru persoanele impozabile care desfășoară activități de export și/sau livrări intracomunitare de bunuri scutite de taxa pe valoarea adaugată, rambursarea se acordă cu inspecție fiscală ulterioară, cu excepția cazurilor care prezintă risc fiscal mare, când rambursarea se acordă în urma inspecției fiscale anticipate.

Toate deconturile de TVA sunt prelucrate și analizate în ordinea cronologică a înregistrării lor la orga-nul fiscal. Deconturile depuse la alte termene de declarare decât cele înscrise în vectorul fiscal nu se prelucrează, ele restituindu-se persoanelor impozabile.

Soluționarea solicitărilor de rambursare se face în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul fis-cal, în termen de maximum 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului cu sume negative de taxa pe valoarea adaugată cu opțiune de rambursare.

Prin Ordinul ANAF nr. 2017/2011 s-au mai adus o serie de modificări procedurii de rambursare a su-melor negative de TVA. A fost clarificată situația deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare care, urmare analizei de risc, sunt încadrate în categoria de risc fiscal mare, dar prin care se solicită la rambursare sume negative de TVA care provin din perioade supuse inspecției fiscale, finalizate cu decizii de nemodificare a bazei de impunere, care vizează și taxa pe valoarea adaugată. Astfel, dacă întreaga sumă negativă solicitată la rambursare provine din perioade pentru care TVA a fost supusă inspecției fiscale și a fost emisă o decizie de nemodificare a bazei de impunere, com-partimentul de specialitate emite Decizia de rambursare a TVA. În cazurile în care suma negativă provine, parțial, din perioade pentru care TVA a fost supusă inspecției fiscale si a fost emisă o decizie de nemodificare a bazei de impunere, compartimentul de specialitate emite Decizia de rambursare a TVA prin care se aprobă rambursarea sumelor negative aferente perioadelor fiscale pentru care a fost emisa decizia de nemodificare a bazei de impunere. Pentru sumele negative care provin din

Capitolul 2

17

perioade pentru care TVA nu a fost supusă inspecției fiscale și nu a fost emisă o decizie de nemodi-ficare a bazei de impunere, s-a prevăzut ca decontul să se transmită compartimentului cu atribuții de inspecție fiscală, pentru verificarea sumelor negative de TVA aferente perioadelor fiscale care nu au fost supuse inspecției fiscale.

În vederea fluidizării procedurii de soluționare a solicitarilor de rambursare, s-a stabilit un termen de maxim 5 zile pentru emiterea Deciziei de rambursare în cazul deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare încadrate la risc fiscal mic.

Prin acest ordin, persoanele impozabile care doresc compensarea sumei negative de TVA solicitate la rambursare cu anumite tipuri de creanțe fiscale, sunt obligate să solicite această compensare. În caz contrar organul fiscal va proceda la compensarea, din oficiu, a sumelor negative aprobate la rambursare.

Pentru solicitările de rambursare depuse atât de marii contribuabili, contribuabilii mijlocii, cât și de ceilalți contribuabili, soluționate cu risc fiscal mic, durata maximă până la care poate fi efectuată ins-pecția fiscală ulterioară a fost extinsă de la 2 la 4 ani.

A fost modificat plafonul prevăzut pentru activitățile de export și/sau livrări intracomunitare de bunuri scutite de taxă, care permite persoanelor impozabile, altele decât marii contribuabili sau contribua-bilii mijlocii, să beneficieze de regimul special de rambursare pentru exportatori de la minim 75% din rulajul debitor al contului de clienti (4111), dar nu mai puțin de echivalentul în lei a 1.000.000 euro (cum era prevăzut până la momentul intrării în vigoare a ordinului), la minim 60% din rulajul debitor al contului de clienți (4111), dar nu mai puțin de echivalentul în lei a 500.000 euro.

Potrivit reglementărilor valabile până la acel moment, pentru a beneficia de aplicarea regimului spe-cial pentru exportatori, acești contribuabili trebuiau să aibe în ultimele 12 luni un grad de conformare, la depunerea declarațiilor fiscale și a celor informative, de 100%; să fi desfășurat în anul anterior ac-tivități de export și/sau livrări intracomunitare de bunuri scutite de taxă în procent minim de 75% din rulajul debitor al contului de clienti, dar nu mai puțin de 1 milion euro, activitatea de export să nu fie desfașurată în domeniile considerate cu risc fiscal mare (comerț cu cereale, fructe și legume, com-bustibili, materiale de construcție, material lemnos și deșeuri);să nu aibe fapte de natura infracțiunilor, înscrise în cazierul fiscal și să nu aibe deschisă procedura de insolvență sau să nu fi fost declanșată procedura de lichidare voluntară.

ConcluziiProcedura de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adaugată cu opțiune de rambursare a fost simplificată și îmbunătățită prin prevederile Ordinului ministrului finanțelor publi-ce nr. 263/2010. Noua procedură a încadrat fiecare persoană impozabilă într-o categorie de risc fiscal.

Deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare prin care se solicită rambursarea unor sume mai mici sau egale cu 10.000 lei au fost considerate, în mod automat, cu risc fiscal mic, fiind soluționate în prima fază prin emiterea Deciziei de rambursare în maxim 5 zile.

18


2.8 Inspecția autorității fiscale

Inspecţia fiscală s-a realizat în perioada 2010-2012 de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale ori de către alte autorităţi care sunt competente să administreze impozite, taxe, contribuţii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.

Inspecţia fiscală are ca obiect verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi con-tabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora.

Inspecţia fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligaţii de stabilire, reţinere şi plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute de lege.

Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a adus o serie de modificări și clarificări asupra modului de derulare a inspecției fiscale. Au fost eliminate explicit atribuţiile inspecţiei fiscale privind efectuarea de constatări tehnico-ştiinţifice sau orice alte verificări solicitate de organele de urmărire penală, în vederea lămuririi unor fapte ori împrejurări ale cauzelor aflate în lucru la aceste instituţii.

Prin același act normativ a fost eliminată responsabilitatea organelor de inspecție fiscală de a ajusta baza impozabilă și de a stabili obligaţia fiscală prin utilizarea metodelor indirecte de reconstituire a veniturilor sau a cheltuielilor, în situaţiile în care acestea constată că evidenţele contabile sau fiscale, declaraţiile fiscale sau documentele şi informaţiile prezentate în cursul inspecţiei sau verificării situa-ţiei fiscale personale sunt incorecte, incomplete, false, precum şi în situaţia în care acestea nu există sau nu sunt puse la dispoziţie.

În privința avizului de inspecție fiscală, a fost clarificat modul prin care se poate amâna începerea inspecției fiscale, a situațiilor în care este necesară emiterea avizului și a modului de transmitere a acestuia. În plus, noua formă a actului normativ a prevăzut ca, în situaţia în care data de începere a inspecţiei fiscale înscrisă în aviz este ulterioară împlinirii termenului prevăzut de lege, inspecţia fiscală să nu poată începe înainte de data înscrisă în aviz.

În ceea ce privește regulile aplicabile inspecției fiscale, anterior modificărilor legislative, inspecţia fiscală se putea efectua o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Noua formă a Codului a prevăzut expres posibilitatea conducătorului inspecţiei fiscale de a decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecţiei fiscale şi până la data împlinirii termenului de prescrip-ţie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influenţează rezultatele acestora. În vechea formă a Codului, această formă de reverifica-re era reglementată ca ulterioară apariției unor informaţii, documente sau alte înscrisuri obţinute ca urmare a unor controale încrucişate, inopinate ori comunicate organului fiscal de către organele de urmărire penală sau de alte autorităţi publice ori obţinute în orice mod de organele de inspecţie, de natură să modifice rezultatele inspecţiei fiscale anterioare și care au fost necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor.

Au fost prevăzute situații noi de întrerupere a termenului de prescripție a dreptului de stabilire a obli-gațiilor fiscale după expirarea termenului legal de depunere a acesteia precum și, după caz, la data la care contribuabilul corectează declarația fiscală sau efectuează un alt act voluntar de recunoaștere a impozitului datorat.

Ordonanţa Guvernlui nr. 29/2011 a reglementat un mecanism specific, aplicabil încheierii inspecției fiscale și comunicării raportului de inspecție fiscală către contribuabili, având drept scop urgentarea finalizării procesului de inspecție. Astfel, în 3 zile de la data încheierii inspecției fiscale, contribuabilul are dreptul să își prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările inspecției. Tot de la

Capitolul 2

19

această dată curge și un termen de 30 de zile pentru comunicarea raportului de inspecție fiscală către contribuabil, raport care trebuie să adreseze și aspectele semnalate de contribuabil.

În urma acestor schimbări, s-a stabilit mai clar conținutul raportului de inspecție fiscală și s-a prelungit termenul în care organul fiscal poate comunica contribuabilului deciziile emise la 30 de zile. Anterior modificărilor legislative rezultatul inspecţiei fiscale se consemna într-un raport scris, iar contribuabilul primea în termen de 7 zile deciziile emise în baza acestui raport.

ConcluziiPrin schimbările legislative a fost limitat la 3 zile lucrătoare termenul în care contribuabilul poate să transmită comentariile sale privitor la constatările inspecţiei fiscale.

Actualul cadru legal și procedural lasă, în continuare, posibilitatea includerii sau excluderii pe criterii subiective a unor contribuabili în planul de control, putând fi incluși în mod abuziv în planul de control și alți contribuabili decât cei cu riscul fiscal cel mai ridicat.

Lipsa unor instrumente performante de selecție și volumul mare de contribuabili inspectați raportat la numărul de persoane au generat, în anumite cazuri, includerea abuzivă a unor contribuabili în planul de control.

Procesul de abordare și realizare a inspecțiilor fiscale a continuat să prezinte un nivel ridicat de su-biectivitate, probleme identificate și de Curtea de Conturi în auditul realizat în cursul anului 20121.

În legislația actuală continuă să nu fie stabilite în mod clar criterii pentru stabilirea cuantumului amen-zilor, acestea rămânînd într-o mare măsură la latitudinea inspectorilor. Procedura de control docu-mentar nu prevede cu exactitate întinderea verificărilor și documentele ce trebuie prezentate în cazul analizei documentare, elemente care au constituit factori de iritare pentru mediul de afaceri.

Întreaga legislație și cadrul procedural privind inspecția fiscală nu fac referire la necesitatea argumen-tării și demonstrării cu anexe (situații centralizatoare etc.) a situațiilor în care nu se constată diferențe suplimentare de control. În fapt, inspectorii atașează documente justificative doar pentru constatările din rapoartele de control care ar putea fi contestate de către contribuabili și nicidecum pentru a susți-ne și argumenta întregul act de control, inclusiv soluțiile de nemodificare a bazei impozabile.

1 Raport de Audit al performanței încheiat la Agenția Națională de Administrație Fiscală - Identificarea vulnerabilităţilor sistemului de administrare şi control al impozitelor şi taxelor care favorizează faptele de corupţie, la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Autorităţii Naționale a Vămilor şi Gărzii Financiare

20


2.9 Inspecția Gărzii Financiare

Garda Financiară își desfăşoară activitatea în baza prevederilor OUG nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prevederilor HG nr. 1324/2009 actu-alizată privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare.

Garda Financiară este instituţie publică de control, cu personalitate juridică, care exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte din domeniul economic, financiar şi vamal, care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală, organizată ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Finanţelor Publice – Agenţia de Administrare Fiscală.

Din luna iunie 2011, ca urmare a emiterii HG nr. 564/01.06.2011 pentru modificarea şi completa-rea Hotărârii Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală și HG nr. 566/01.06.2011 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, au fost operate importante modi-ficări privind structura și organizarea Gărzii Financiare, prin transformarea secţiilor judeţene şi Secţiei Municipiului Bucureşti în unităţi teritoriale fără personalitate juridică și reducerea cu peste 700 de posturi a numărului maxim de personal, de la 1.805 la 1.092 posturi.

Controlul operativ şi inopinat desfăşurat de comisarii Gărzii se realizează pe baza Normelor de lucru pentru comisarii din cadrul Gărzii Financiare aprobate de Comisarul General prin Deciziile nr: 61 din 24 iunie 2005 și 157 din 27 decembrie 2005, emise în baza prevederilor OUG nr. 91/2003 privind orga-nizarea Gărzii Financiare, aprobată prin Legea nr. 132/2004, cu modificările aduse prin OG nr. 8/2005 şi a art.4 din HG nr. 1324/2009 actualizată, pentru organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare.

Principalele prevederi ale acestor norme de lucru se referă la programarea activităţii de control, orga-nizarea, efectuarea și raportarea activităţii de control, actele (documentele) de control, valorificarea constatărilor şi măsurilor dispuse în actele de control precum și soluţionarea plângerilor și a petiţiilor.

Normele de lucru conțin cadrul general de desfășurare a activității, reprezentând doar o prezentare foarte succintă a modalității de inițiere, realizare și valorificare a acțiunilor de control. Cadrul normativ nu prezintă o procedură standardizată pe baza căreia să se realizeze identificarea și selecția opera-ţiunilor şi contribuabililor cu risc fiscal ridicat.

Aplicațiile și bazele de date exploatate de Garda Financiară nu permit extragerea de informații sinteti-ce (centralizate) privind grupe de contribuabili sau zone/domenii cu risc fiscal ridicat, ceea ce conduce la situația în care, deși Garda Financiară poate extrage în mod individual toate detaliile cu privire la un anumit contribuabil, nu există instrumente de centralizare/selectare/sortare în funcție de anumite criterii pentru a se obține liste de contribuabili cu risc fiscal ridicat.

În conformitate cu Normele de lucru ale Gărzii Financiare (aprobate prin Decizia nr. 61/2005 a Comisarului General), activitatea de control operativ și inopinat trebuie să se desfășoare în baza unor tematici sau metodologii de control care să cuprindă principalele obiective ale controlului, modul de efectuare a controlului și de valorificare a constatărilor. Obiectivele controlului trebuie să fie cuprinse în tematici de control. Există domenii de activitate ale Gărzii Financiare pentru care nu au fost apro-bate tematici de control, acestea acoperind un procent ridicat din verificările Gărzii Financiare (de ex. acţiunile de control privind dotarea şi utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, acţiunile de control privind respectarea disciplinei financiar-contabile).

Lipsa unei metodologii cuprinzând obiectivele minimale ale controlului determină o abordare neuni-tară a controlului, aspectele privind modul de realizare a controlului operativ-inopinat fiind lăsate la latitudinea comisarilor sau a șefilor de divizie.

Procedura de monitorizare a achizițiilor intracomunitare a suferit modificări substanțiale ca urmare a aprobării, la data de 14.03.2012, a Ordinul Președintelui ANAF (OPANAF) nr. 406/2012 cu privire la Procedura privind monitorizarea transporturilor de bunuri provenind din țări membre ale Uniunii Europene, de către personalul Gărzii Financiare.

Capitolul 2

21

Conform acestui act normativ (modificat și completat prin OPANAF nr. 468/29.03.2012, OPANAF nr. 486/03.04.2012 și OPANAF nr. 642/03.05.2012) s-a instituit o procedură mult mai strictă de monitori-zare a achizițiilor intracomunitare, în sensul că toate mijloacele de transport (autovehicule peste 3,5 tone) transportând anumite categorii de bunuri considerate cu risc fiscal trebuie supuse sigilării la frontieră. Această procedură a determinat un control exhaustiv asupra tuturor achizițiilor intracomu-nitare cu mărfuri considerate cu risc fiscal ridicat, pentru celelalte categorii de bunuri urmând a se aplica același regim utilizat anterior intrării în vigoare a OPANAF nr. 406/2012, respectiv verificarea prin sondaj, pe baza analizei de risc realizate de comisar.

Activitatea specifică desfășurată de comisarii Gărzii Financiare conduce, în multe cazuri, la aplicarea de sancțiuni contravenționale. Legislația fiscală din România nu definește exact cuantumul amenzii contravenționale, stabilind de cele mai multe ori un interval foarte larg de sancționare, cu diferențe foarte mari între minimul și maximul amenzii prevăzute de lege, fără a prevedea criterii suplimentare ce trebuie avute în vedere de comisari la momentul aplicării sancțiunii. Singurele prevederi ale legis-lației referitoare la modul de stabilire a pedepsei precizează faptul că amenzile se stabilesc în funcție de mărimea agentului economic (cifra de afaceri).

Activitățile de control ale Gărzii Financiare s-au concentrat în această perioadă asupra a trei domenii cu risc fiscal ridicat:

Æ tranzacțiile intracomunitare; Æ producția și comerțul cu produse accizabile (alcool și băuturi alcoolice; petrol, carburanți și

alte componente petroliere); Æ monitorizarea activităților comerciale cu amănuntul (cereale, produse de morărit și panificație,

țigarete și produse de tutun).Peste 50% din personalul de control al Gărzii Financiare a desfășurat activități în domeniul tranzac-țiilor intracomunitare.

Garda Financiară a desfășurat activități de monitorizare a respectării legalității privind producerea, depozitarea, circulația și valorificarea bunurilor, în toate locurile și spațiile în care își desfășoară acti-vitatea agenții economici.

Numărul de verificări a scăzut începând cu anul 2011, odată cu restructurarea instituției și reducerea drastică a personalului.

ConcluziiÎn perioada 2010–2012 nu au fost introduse schimbări legislative majore în domeniul activității Gărzii Financiare. Cadrul normativ aplicabil instituției permite în continuare interpretări subiective ale comi-sarilor sau conducerii.

Controalele desfășurate s-au redus începând cu anul 2011, odată cu diminuarea schemei de perso-nal, concetrându-se pe câteva categorii de activități (tranzacții intracomunitare, produse accizabile și activități comerciale cu amănuntul). Din anul 2012, odată cu intrarea în vigoare a OPANAF nr. 406/2012 cu privire la Procedura privind monitorizarea transporturilor de bunuri provenind din țări membre ale Uniunii Europene de către personalul Gărzii Financiare, s-a instituit o procedură mult mai strictă de monitorizare a achizițiilor intracomunitare.

22


2.10 Licenţa de transport

Licențierea operatorilor economici care desfășoară activități de transport s-a realizat în perioada ianu-arie 2010–noiembrie 2011 în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă nr. 109/2005 privind transporturile rutiere.

Începând cu data de 4 decembrie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, au devenit aplicabile și pentru România dispozițiile celor 3 Regulamente europene care re-glementează activitatea de transport rutier la nivelul UE, respectiv Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, Regulamentul (CE) nr.1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la pia-ța transportului rutier internațional de mărfuri și Regulamentul (CE) nr.1073/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr.561/2006.

Pentru procedura de eliberare a licențelor comunitare, Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 a impus o condiție în plus de acces la ocupația de operator de transport rutier. La cererea de eliberare a licen-țelor, solicitanții trebuie să atașeze o serie de documente:

Æ documentul doveditor privind deținerea sediului unde intreprinderea își păstrează documentele și în care aceasta desfașoară activitatea administrativă și operativă în legatură cu transportul rutier;

Æ documentul privind asigurarea întreținerii tehnice a vehiculelor rutiere utilizate; Æ cazierul judiciar al managerului de transport și declarația pe propria raspundere a acestuia,

din care să reiasă că nu a fost sancționat pentru încălcările prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) si b) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 sau actul prevăzut la art. 19 din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009, în cazul în cazul resortisantilor altor state membre ale Uniunii Europene;

Æ cazierul judiciar al întreprinderii și declarația pe propria raspundere a acesteia, din care să reiasă că întreprinderea nu a fost sancționată pentru încălcările prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) si b) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009;

Æ document privind îndeplinirea condiției de capacitate financiară prevăzut la art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009;

Æ certificatul de competentă profesională a managerului de transport prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1071/2009, valabil pentru tipul de transport efectuat.

Procedura de eliberare a fost simplificată de Ministerul Transporturilor, solicitanții nemaifiind obligați să depună copii după documentele necesare pentru eliberare, aceștia depunând o cerere în care sunt înscrise pe propria răspundere toate datele solicitate.

Durata de analiză și eliberare a licențelor a fost stabilită la 15 zile, un termen mult redus față de norma europeană de 3 luni. În practică, termenul de eliberare a licențelor este mult mai scurt, între o zi și 5 zile, în funcție de gradul de încărcare a structurilor teritoriale ale ARR.

Transmiterea cererii de licențiere se poate face direct la sediile din teritoriu ale ARR sau prin poștă, cu confirmare de primire.

Capitolul 2

23

ConcluziiLegislația românească a fost aliniată la legislația europeană, odată cu implementarea celor 3 Regulamente al Parlamentului European (1071, 1072, 1073/2009).

Durata de eliberare a licențelor s-a redus prin lege la 15 zile, în practică fiind de numai câteva zile. Acest fapt situează România în topul țărilor din UE în privința rapidității cu care se eliberează licențele de transport.

2.11 Autorizația de transport internațional

Autorizaţiile de transport rutier internaţional de marfă sunt acordate Ministerului Transporturilor, pe bază de reciprocitate, de către autorităţile competente din străinătate, în conformitate cu acordurile rutiere internaţionale la care România este parte. Acesta predă autorizațiile Centrului Național de Management pentru Societatea Informațională (CNMSI), care gestionează distribuirea către operatori.

Atribuirea acestor autorizații se face conform Hotărârii de Guvern nr. 1173/2003 privind atribuirea electronică şi distribuirea autorizaţiilor de transport rutier internaţional de marfă.

Procesul de obținere a autorizațiilor se face electronic, prin intermediul operatorului sistemului infor-matic pentru atribuirea electronică a autorizaţiilor de transport rutier internaţional de marfă (SIAE), care poate fi accesat pe site-ul www.autorizatiiauto.ro.

ConcluziiProcesul de solicitare a autorizațiilor de transport internațional este unul simplu pentru transportatori. Legislația în domeniu a rămas neschimbată din anul 2003.

24


2.12 Obținerea dreptului de ședere

Procesul de obținere a dreptului de rezidență diferă în funcție de statutul solicitanților, dacă aceștia se află sau nu în spațiul UE/SEE/Confederația Elvețiană.

Aderarea României la Uniunea Europeană a determinat modificări substanţiale ale normelor de drept care reglementează regimul juridic al cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European aflaţi pe teritoriul României, în vederea asigurării conformităţii cu legislaţia comu-nitară în domeniul liberei circulaţii a persoanelor şi a dreptului de rezidenţă.

Astfel, prevederile OUG nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor Confederaţie Elveţiene, şi ale Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 102/2005, aprobate prin HG nr. 1864/2006, repu-blicată, sunt aliniate la acquis-ul comunitar în materie – reprezentat de Directiva 38/2004/CE privind libera circulaţie şi rezidenţă a cetăţenilor Uniunii Europene şi a membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre.

În considerarea prevederilor comunitare, cetăţenilor statelor terţe, membrilor de familie ai cetăţenilor UE cu rezidenţă temporară sau permanentă şi cetăţenilor UE cu rezidenţă permanentă le sunt elibe-rate cărţi de rezidenţă şi respectiv, cărţi de rezidenţă permanentă, care au forma şi conţinutul similare cărţilor de identitate eliberate cetăţenilor români.

Cetățenii statelor din UE, SEE sau Confederația Elvețiană care doresc sa stea mai mult de 3 luni pe teritoriul Romaniei trebuie să-și înregistreze rezidența la fomațiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări din județul în care locuiesc. Documentele emise de Inspectoratul General pentru Imigrari care atestă rezidența în România sunt: certificat de înregistrare (pentru cetațenii UE/SEE/Confederației Elvețiene), carte de rezidență (pentru membrii de familie ai cetatenilor UE/SEE/Confederația Elvețiană), carte de rezidență permanentă (atât pentru cetățenii UE/SEE/Confederația Elvețiană, cât și pentru membrii lor de familie).

Pentru obținerea certificatului de înregistrare/cărții de rezidență, aceștia trebuie să prezente, la for-mațiunile teritoriale ale IGI din județul în care locuiesc, o serie de documente, în funcție de scopul șederii în România. Certificatul de înregistrare este emis în aceeași zi și este valabil pentru o perioadă de până la 5 ani, dar nu mai mică de un an. Cartea de rezidență este emisă în 90 de zile de la data depunerii cererii. Valabilitatea acesteia este de până la 5 ani de la data emiterii, dar nu mai mare de-cât perioada de rezidență a cetăteanului UE/SEE/Confederației Elvetiene al cărui membru de familie este solicitantul.

În cazul solicitărilor ulterioare, dacă sunt îndeplinite prevederile OUG nr. 102/2005 cu modificările și completările ulterioare, cartea de rezidență se eliberează în cel mult 30 de zile de la data depune-rii cererii.

Pentru obținerea certificatelor de înregistrare, solicitanții cetățeni ai UE/SEE/Confederației Elvețiene trebuie să depună o cerere tip, o carte de identitate/paşaport (original şi copie) și dovada contravalorii unor taxe. Pentru angajare în muncă, la aceste documente se adaugă contractul de muncă (origi-nal şi copie) sau adeverința eliberată de angajator (original) și o copie („print screen”) din registrul general de evidență a salariaților, la secţiunea unde se regăsesc datele referitoare la contractul de muncă, ștampilat şi semnat de către angajator pentru confirmarea veridicității documentului prezen-tat. În cazul solicitărilor de eliberare a certificatelor de înregistrare pentru detașați, la documentele tip se adaugă contractul de detașare, adresa de detașare traduse şi legalizate și adresa din partea filialei/societății din Romania prin care să confirme faptul că este detașat pe o perioadă stipulată în contractul de detașare. Pentru obținerea certificatelor de înregistrare pentru activități comerciale, la documentele tip se adaugă certificatul constatator eliberat de ONRC prin care se poate face dovada că desfășoară activități comerciale în condițiile legii – are calitatea de administrator.

Pentru eliberarea certificatelor de înregistrare pentru activități economice, suplimentar documentelor tip se solicită certificatul constatator eliberat de ONRC (original şi copie). În cazul certificatelor de

Capitolul 2

25

înregistrare pentru activități profesionale este necesară suplimentar dovada faptului că solicitantul poate exercita activitatea profesională – autorizație sau aviz (original si copie) eliberate conform le-gii speciale.

Legea nr. 80/2011 a adus modificări substanțiele în regimul de rezidență al cetățenilor din UE/SEE/Confederația Elvețiană. A fost introdusă perioada de valabilitate pentru certificatul de înregistrare eliberat cetațenilor statelor membre UE, aceasta fiind de cinci ani de la data emiterii. La solicitarea cetățeanului UE, certificatul de înregistrare poate fi emis pentru o perioadă mai mică de cinci ani, dar nu mai puțin de un an. În situația continuării rezidenței pe teritoriul României, înainte de expirarea valabilității certificatului de inregistrare, titularul este obligat să se prezinte la Inspectoratul General pentru Imigrări, în vederea eliberării unui nou certificat de înregistrare.

Prin excepție de la regula prin care cetățenii statelor membre UE care intră pe teritoriul Romaniei beneficiază de drept de rezidență pentru o perioadă de până la trei luni de la data intrării în țară fără îndeplinirea vreunei condiții suplimentare, persoanele care intră pe teritoriul României și sunt în cau-tarea unui loc de muncă beneficiază de drept de rezidență pentru o perioadă de până la șase luni de la data intrării, fără îndeplinirea vreunei condiții suplimentare.

Cetățenilor UE sau membrilor de familie ai acestora care fac dovada că sunt lucrători frontalieri po-trivit Regulamentului Comisiei Europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială li se atribuie un CNP, fără eliberarea unui document care să ateste rezidența pe teritoriul României.

Certificatele de înregistrare și cărțile de rezidență permanentă emise cetațenilor UE în baza prevede-rilor aplicabile anterior se consideră a avea valabilitate de cinci și, respectiv, 10 ani de la data emiterii. Inainte de expirarea termenului de valabilitate, titularii acestor documente au obligația să se prezinte la formațiunea teritorial competentă a IGI pentru preschimbarea acestora. IGI trebuie să informeze în scris titularii documentelor cu privire la stabilirea termenelor de valabilitate pentru documentele respective, cu cel puțin trei luni înainte de împlinirea acestora.

În luna decembrie 2012 a fost emisă OUG nr. 82/2012 prin care a fost stabilit regimul juridic al cărţii electronice de rezidenţă și măsurile organizatorice şi tehnice care fac posibilă implementarea aces-teia. Aceasta este o carte electronică de tip smart card, având o perioadă de valabilitate stabilită în raport de dinamica modificărilor care intervin în fizionomia titularului (prin înaintarea în vârstă) şi de posibilităţile tehnice ale cip-ului inclus.

Regimul străinilor (non UE/SEE/Confederația Elvețiană) este reglementat de OUG nr. 194/2002. Persoanele străine care desfășoară activități comerciale pe teritoriul Romaniei pentru o perioada mai mare de timp, în calitate de acționar sau asociat cu atribuții de conducere sau administrare al unei so-cietăți comerciale, au nevoie de avizul Centrului Român pentru Promovarea Comerțului si Investițiilor Străine (CRPCIS). Odată obținut acest aviz, solicitanții pot obține o viză de lungă ședere de la misi-unile diplomatice și oficiile consulare ale României, dacă atașează suplimentar certificatul de cazier judiciar sau alt document cu aceeași valoare juridică, asigurarea medicală valabilă pe toată perioada vizei, dovada asigurării conditiilor de cazare și taxa de viză.

Viza de lungă ședere primește aprobarea Centrului Național de Vize numai după obținerea avizului Inspectoratului General pentru Imigrari. IGI emite acest aviz în cel mult 30 de zile de la primirea soli-citării, cu posibilitatea de prelungire a termenului cu 15 zile. Ea este acordată pentru o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii.

Dupa intrarea în țară, persoanele străine care desfășoară activități comerciale pe teritoriul Romaniei trebuie să obțină un permis de ședere. Acesta atestă dreptul de ședere în România, putând fi obținut de la formațiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări din județul în care acestea locuiesc. Pentru obținerea permisului de ședere, solicitanții trebuie să depună personal o serie de documente, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea dreptului de ședere acordat de viză.

Pentru prima prelungire a dreptului de ședere (obținerea primului permis de ședere) pentru activi-tăți comerciale, solicitanții trebuie să prezente o cerere, documentul de trecere a frontierei (pașa-port, titlu de călătorie, etc.) în original și copie, certificatul constatator, avizul CRPCIS, certificatul

26


de înmatriculare al societății comerciale (original și copie), actul constitutiv al societății comerciale (original și copie), hotărârea judecătorească de înființare (original și copie), dovada mijloacelor de întreținere (în cuantum de 500 euro lunar pentru asociați şi 700 euro lunar în cazul acționarilor, pe pe-rioada valabilitătii pemisului), dovada deținerii legale a spațiului pentru sediul social (original și copie), dovada deținerii legale a spațiului de locuit (original și copie), dovada asigurării sociale; adeverința medicală, o declarație și dovada plății taxelor. Permisul de ședere se reînnoiește cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea celui anterior. Pentru prelungirea ulterioară a dreptului de ședere (obținerea unui nou permis de ședere) solicitanții trebuie să depună o cerere, documentul de trecere a frontierei (pașaport, titlu de călătorie etc.) în original și copie, certificatul constatator; avizul CRPCIS din care să rezulte că activitatea societăţii comerciale s-a desfăşurat în conformitate cu planul de afaceri, înscrie-rile de mențiuni, certificatul cuprinzând principalii indicatori economico-financiari, adeverința eliberată de inspectoratul teritorial de muncă din care să rezulte numărul persoanelor angajate cu normă în-treagă de muncă, dovada mijloacelor de întreținere (în cuantum de 500 euro lunar pentru asociaţi şi 700 euro lunar în cazul acţionarilor, pe perioada valabilităţii permisului de şedere), dovada deținerii legale a spațiului pentru sediul social (original și copie), dovada deținerii legale a spațiului de locuit (original și copie), dovada asigurării sociale, adeverința medicală și dovada plății taxelor.

Cererea de acordare sau prelungire a dreptului de ședere este depusă la sediul IGI, având ca termen de soluționare 30 de zile de la data depunerii acesteia. În cazul în care sunt necesare verificări supli-mentare, termenul de soluționare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.

Dreptul de ședere temporară pentru activități comerciale se prelungeste succesiv pentru perioade de 1 an. În cazul străinilor care fac dovada că au efectuat investiții de minimum 500.000 de euro sau că au creat peste 50 de locuri de muncă cu norma întreagă, dreptul de ședere se prelungește pentru 3 ani.

În cazul investițiilor de cel puțin 150.000 euro sau dacă au fost create cel puțin 25 locuri de muncă, dovada mijloacelor de întreținere se poate face și cu alte documente legale.

Pentru investiții de cel puțin 200.000 euro sau dacă au fost create cel puțin 50 de locuri de muncă, nu este necesară dovada mijloacelor de întreținere.

Cuantumul investiției și numărul locurilor de muncă sunt calculate în funcție de cota de participare a asociatului sau acționarului la societatea comercială.

Cetațenii statelor din afara Uniunii Europene și a Spațiului Economic European care doresc să des-fășoare activității profesionale în România trebuie să verifice dacă profesia pe care doresc să o desfășoare este prevazută de legile speciale care reglementează exercitarea profesiei respective în România de către cetățenii străini.

Urmatorul pas este obținerea vizei de lungă ședere pentru activități profesionale, de la misiunile di-plomatice și oficiile consulare ale României. Pentru obținerea vizei este necesară depunerea dovezii îndeplinirii condițiilor legale de exercitare a profesiei respective, dovada faptului că în țara de origine solicitantul practică o profesie similară cu cea pe care intenționează să o desfășoare în România, dovada asigurării medicale pe perioada valabilității vizei, certificatul de cazier judiciar și taxa de viză.

Viza de lungă ședere primește aprobarea Centrului National de Vize numai după obținerea avizului Inspectoratului General pentru Imigrări, IGI emițând acest aviz în cel mult 30 de zile de la primirea solicitării. Viza se acordă pentru o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii.

După intrarea în România, solicitantul trebuie să obțină un permis de ședere de la formațiunile te-ritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrari din judetul în care locuiește. Pentru obtinerea permisului de ședere, solicitantul trebuie să depună personal o serie de documente (i se va prelua și imaginea), cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea dreptului de ședere acordat de viză.

Pentru prelungirea dreptului de ședere (obținerea permisului de ședere) pentru activități profesionale, solicitantul trebuie sa depună o cerere, documentul de trecere a frontierei (pașaportul, titlul de călăto-rie, etc.) original și copie, dovada faptului că exercită în mod efectiv activitatea profesională, copie și original, dovada mijloacelor de întreținere în cuantum de 250 euro lunar pentru întreaga valabilitate a

Capitolul 2

27

permisului de ședere, dovada deținerii legale a spațiului de locuit (original și copie), dovada asigurării sociale de sănătate, adeverința medicală și dovada plății taxelor.

Și în acest caz, permisul de ședere se reînnoiește cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea celui anterior, cererea de acordare sau prelungire a dreptului de ședere fiind soluționată în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia. În cazurile în care sunt necesare verificări suplimentare, termenul de soluționare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.

Regimul străinilor a suferit o serie de modificări în anul 2011, odată cu adoptarea Legii nr. 157/2011. Astfel, a fost introdusă și reglementată așa-numita „Carte albastra a UE”, care reprezintă un permis special de ședere în scop de muncă care conferă posesorului acestuia dreptul de ședere și de muncă pe teritoriul României în calitate de angajat pe un loc de muncă înalt calificat.

O altă modificare importantă adusă OUG nr. 194/2002 a vizat reglementarea unui nou tip de viză pen-tru muncă și anume viza de lungă ședere pentru detașare, care se acordă străinilor calificați, angajați ai unei persoane juridice și care sunt detașați pe teritoriul României. Acordarea acestei vize se face doar ulterior obținerii autorizației de muncă pentru lucrătorii detașați, proces similar celui de obținere a vizei de lungă ședere pentru angajare în muncă. Până la introducerea acestui tip de viză, persoanele care solicitau intrarea pe teritoriul României în acest scop aveau la dispoziție viza pentru alte scopuri.

În ceea ce privește acordarea vizei cetățenilor străini care doresc desfășurarea pe teritoriul României de activități comerciale, au fost ridicate plafoanele minime ale investițiilor care trebuie realizate de aceștia în vederea acordării vizei. Astfel, valoarea investițiilor în cazul cetățenilor străini asociați într-o societate cu raspundere limitată este de minim 100.000 de euro, iar în cazul acționarilor într-o socie-tate pe actiuni de minim 150.000 de euro. Anterior modificării, plafoanele erau de 70.000 de euro în primul caz, respectiv de 100.000 de euro în cel de-al doilea caz. Devine obligatorie crearea, în maxi-mum 12 luni de la data obținerii permisului de ședere, a cel puțin 10 noi locuri de muncă, în cazul unei societăți cu răspundere limitată și a cel puțin 15 noi locuri de muncă, în cazul unei societăți pe acțiuni.

A fost modificată lista documentelor necesare obținerii actelor de imigrare pentru angajare locală și detașare.

A fost introdusă obligativitatea obținerii vizei de lungă ședere pentru angajare în muncă de către stră-inii numiți șefi de filială, reprezentanță sau sucursală.

Termenul în care străinul poate solicita viza de lungă ședere pentru angajare în muncă a fost extins de la 30 de zile la 60 de zile de la data eliberării autorizației de muncă. Termenul limită de aprobare de Centrul Național de Vize a vizei pentru angajarea în muncă este stabilit la 10 zile.

A fost crescut pragul minim al salariului admis pentru prelungirea dreptului de ședere în scop de mun-că sau detașare de la salariul minim brut la salariul mediu brut pe economie. În cazul lucrătorilor înalt calificați, acesta va fi la nivelul de cel puțin 4 ori salariul mediu brut pe economie. Durata de valabili-tate a permiselor de ședere emise sau reînnoite pentru angajații în muncă a fost mărită de la maxim 1 an la maxim 2 ani.

Durata de valabilitate a permisului de ședere pe termen lung pentru străinii-membri de familie ai cetățenilor români a fost stablită la 10 ani, având posibilitatea de a se reînnoi succesiv pentru ace-eași perioadă.

La solicitarea justificată a instituțiilor publice interesate, Inspectoratul General pentru Imigrari poate atribui un cod numeric personal și străinilor care nu beneficiază de un drept de ședere pe teritoriul României, pentru exercitarea anumitor drepturi și obligații legale, dar numai cu acordul expres al acestor instituții.

În cadrul procedurii invitației în scop de afaceri, a fost introdusă obligativitatea depunerii certificatului constatator al societății din România care face invitația, precum și dovada împuternicirii pentru per-soana care semnează invitația.

A fost eliminată viza colectivă care se acorda anterior pentru scurtă ședere, în scop de turism, pen-tru grupuri.

28


Au fost modificate și anumite prevederi în cadrul procesului de obținere a vizei de lungă ședere pentru reîntregirea familiei. Astfel, a fost limitat termenul de depunere a solicitării pentru obținerea vizei la maximum 60 de zile de la data emiterii aprobării cererii de reunificare. Cartea de rezidență pentru ce-tățenii străini, membrii de familie ai cetățenilor români sau ai cetățenilor UE a fost înlocuită cu permisul de ședere pe termen lung, valabilitatea acestui document crescând de la 5 ani la 10 ani.

A fost stabilit termenul de părăsire a țării în cazul străinilor care solicită emiterea unei decizii de re-turnare înainte de a fi depistați fără drept de ședere legal, acesta fiind de 30 de zile de la data emite-rii deciziei.

Având în vedere interesul național de a atrage investițiile străine în România, Inspectoratul General pentru Imigrări a luat decizia ca, începând cu data de 27.10.2012, avizul în vederea aprobării vizelor de lungă ședere pentru desfășurarea de activități comerciale să se elibereze în 10 zile de la data solicitării Ministerului Afacerilor Externe. Numai în situații deosebite, care presupun verificări supli-mentare se vor extinde termenele de obținere a avizelor până la 30 de zile – termenul prevăzut de OUG nr. 194/2002.

În perioada evaluată au fost depuse numai 61 de contestații în contencios administrativ. Din cele 50 soluționate, numai 4% au fost soluționate defavorabil IGI.

ConcluziiLegislația care reglementează regimul juridic al cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European aflaţi pe teritoriul României este aliniată cu legislaţia comunitară în domeniul liberei circulaţii a persoanelor şi a dreptului de rezidenţă.

Legea nr. 80/2011 a adus modificări substanțiele în regimul de rezidență al cetățenilor din UE/SEE/Confederația Elvețiană.

Cetățenii străini (non UE/SEE/Confederația Elvețiană) se conformează prevederilor OUG nr. 194/2002, care a suferit o serie de modificări prin adoptarea Legii nr. 157/2011.

A fost introdusă o serie de simplificări prin creșterea duratei de valabilitate a permiselor de ședere emise sau reînnoite pentru angajații în muncă de la maxim 1 an la maxim 2 ani, a fost introdusă „Cartea albastră a UE”, un nou tip de viză pentru muncă - viza pentru detașare, a fost crescută de la 5 la 10 ani valabilitatea pentru cartea de rezidență pentru cetățenii străini, membrii de familie ai cetă-țenilor români sau ai cetățenilor UE.

A fost introdusă și o serie de bariere suplimentare pentru străini, precum creșterea pragului minim al salariului admis pentru prelungirea dreptului de ședere în scop de muncă sau detașare de la salariul minim brut la salariul mediu brut pe economie, ridicarea plafoanelor minime ale investițiilor care tre-buie realizate în vederea acordării vizei pentru cetățenii străini care desfășoară activități comerciale pe teritoriul Romaniei.

Capitolul 2

29

2.13 Eliberarea Autorizației de Muncă

Persoanele din Spațiul Economic European (SEE) și Confederația Elvețiană care lucrează în România în baza unui contract de muncă încheiat cu un angajator din România sau în regim de detașare nu au obligația de a obține autorizație de muncă, acestea având acces liber pe piața de muncă locală.

In cazul lucrătorilor detașați există o procedură de notificare a autorităților cu atribuții în domeniul muncii cu privire la detașare. Notificarea cade în responsabilitatea angajatorului străin.

OUG nr. 56/2007 reglementează încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor (persoanele care nu au cetățenie română, cetățenia unui alt stat membru al SEE ori al Confederației Elvețiene).

În majoritatea cazurilor, străinii care lucrează în România trebuie să obțină o autorizație de muncă anterior începerii activității și înainte de obținerea permisului de ședere.

Străinilor le pot fi acordate următoarele tipuri de autorizații: autorizatie de muncă pentru lucratori per-manenți, pentru lucrători detașați, pentru lucrători sezonieri, pentru lucrători stagiari, pentru lucrători transfrontalieri, pentru lucrători înalt calificați, precum și autorizație nominală de muncă.

În anumite circumstanțe, unele categorii de străini își pot desfășura activitatea în România fără a obține în prealabil o autorizatie de muncă, de exemplu, cetățenii straini, membri de familie ai cetățe-nilor români, cetațenii străini angajați ai unor companii din state membre SEE sau din Confederația Elvețiană detașati in România.

Și în privința cetățenilor străini detașați în România există o procedură de notificare a autorităților cu atribuții în domeniul muncii cu privire la începutul/prelungirea/încetarea detașării. Această procedură este în sarcina angajatorului român.

Străinii pot fi detașați în România de companii cu sediul în state terțe, în baza unui contract de pre-stări servicii sau în cadrul aceluiași grup de companii. Detașarea se poate face pentru cel mult 12 luni într-o perioadă de cinci ani și implică existența unui contract de muncă încheiat între detașat și compania care dispune detașarea.

Pentru a fi detașat în România, străinul trebuie să obțină în prealabil o autorizație de muncă pentru detașare și o viză de lungă ședere corespunzatoare (cu excepțiile prevăzute de lege).

Străinii detașați de angajatori nerezidenți pentru a desfășura activități dependente în România trebuie să contribuie la sistemul de asigurări sociale românesc, exceptând situațiile prevăzute de Regulamentele Europene de coordonare a sistemelor de securitate socială sau de convențiile în domeniul securității sociale pe care România le-a încheiat cu state din afara Spațiului Economic European. Aceste persoane (sau, în anumite cazuri, angajatorii lor) trebuie să calculeze, să declare și să platească lunar impozitul pe venit și contribuțiile sociale obligatorii în România.

Prin Legea nr. 157/2011 au fost aduse modificări ale OUG 56/2007. A fost introdusă noțiunea de lu-crător înalt calificat, străinul titular al Cărţii albastre a Uniunii Europene. Autorizația de muncă pentru lucrători din această categorie se poate acorda lucrătorilor străini care pot fi încadrați în muncă pe baza unui contract de muncă local, cu respectarea unor cerințe speciale cu privire la salariu, durata contractului, dovedirea unor calificari profesionale superioare etc. Șederea în România a posesorului unei astfel de autorizații se face pe baza unei Cărții albastre a Uniunii Europene. Cererea de eliberare a autorizației de muncă formulată de posesorul Cărții Albastre obținute în alt stat membru se soluțio-nează în termen de 15 zile de la data primirii.

A fost modificată și extinsă lista documentelor care trebuie depuse de către angajator în vederea obținerii autorizației de muncă pentru lucrătorii permanenți, adăugându-se cazierul judiciar sau alt document cu aceeași valoare juridică, eliberat de autoritățile din țara de origine sau reședință, precum și documente care atestă obținerea în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene a calificării profesionale necesare ocupării funcției pentru care se solicită eliberarea autorizației de muncă.

30


Pentru obținerea autorizației de muncă pentru detașare, documentul a abrogat procedura simplificată de încadrare în muncă pentru lucrătorii permanenți care anterior au fost detașați la aceeași societa-te din România. A fost introdusă în schimb obligația obținerii atestatului de recunoaștere a studiilor necesare ocupării funcției pentru care se solicită autorizația de muncă, atestat eliberat de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului. La aceasta a fost adăugată obligația prezentării cazierului judiciar eliberat de autoritățile din țara de origine.

Au fost aduse completări listei de sancțiuni pentru angajatorii care angajează cetățeni străini fără autorizație de muncă sau permis de ședere în scop de muncă, sau care mențin relația de muncă după expirarea unuia din aceste două documente; aceste completari sunt corelate cu prevederi din Codul Muncii.

Pentru eliberarea autorizației de muncă strainilor interesați să desfășoare muncă pe teritoriul României, prin Legea nr. 157/2011 a fost introdusă o nouă condiție angajatorilor, care nu trebuie să fi fost sancționați anterior pentru munca nedeclarată sau angajare ilegală.

În ceea ce privește obligația angajatorului de a avea achitate toate datoriile către bugetul de stat la momentul solicitării autorizației de muncă, prin noua lege a fost relaxată această condiție, fiind nece-sară achitarea obligațiilor bugetare doar pe ultimul trimestru.

Prin Legea nr. 157/2011 a fost înăsprit și regimul sancțiunilor aplicabile angajatorilor care nu respectă prevederile legale privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul Romaniei.

ConcluziiCetățenii din Spațiul Economic European (SEE) și Confederația Elvețiană, care lucrează în România în baza unui contract de muncă încheiat cu un angajator din România sau în regim de detașare, au acces liber pe piață, nefiind obligați să obțină autorizație de muncă.

Cetățenii străini (non UE/SEE/Confederația Elvețiană) se conformează prevederilor OUG nr. 56/2007, reglementare modificată prin adoptarea Legii nr. 157/2011.

Actul normativ a simplificat procedura de obținere a autorizației de muncă pentru cetățenii străini po-sesori ai Cărții albastre a Uniunii Europene, atât din punct de vedere al documentelor solicitate cât și din punct de vedere al termenului de eliberare a acestora.

Au fost introduse și o serie de bariere suplimentare pentru străini, precum extinderea listei documen-telor care trebuie depuse de către angajator în vederea obținerii autorizației de muncă pentru lucră-torii permanenți și cei detașați.

Capitolul 2

31

2.14 Inspecția privind prevenirea și stingerea incendiilor

Potrivit reglementărilor, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă este instituţia specializată a Ministerului Afacerilor Interne care asigură punerea în aplicare a legislaţiei din domeniul prevenirii şi gestionării situaţiilor de urgenţă, în scopul realizării măsurilor de apărare a vieţii, bunurilor şi mediului împotriva incendiilor şi dezastrelor.

Obținerea avizelor și autorizațiilor de securitate la incendiu prevazute de lege este una dintre obli-gațiile principale ale conducatorului companiei. Această obligație este prevazută în Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor.

Odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 70/2009, nu se mai percep taxe pentru emiterea avizelor şi/sau a autorizaţiilor de securitate la incendiu şi de protecţie civilă.

Tipurile de construcții și amenajări care se supun avizării și/sau autorizării privind securitatea la incen-diu sunt prevazute în H.G 1739/2006 pentru aprobarea categoriilor de construcții și amenajări care se supun avizării și/sau autorizării privind securitatea la incendiu. În cazul în care este necesară avizarea sau autorizarea privind securitatea la incendiu se parcurg etapele prevăzute în Normele Metodologice de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu şi protecţia civilă din Ordinul nr. 3/2011 al MAI, care a înlocuit în ianuarie 2011 Ordinul nr. 80/2009.

IGSU a eliberat în cursul perioadei 2010–2012 peste 8.000 de avize și autorizații privind securitatea la incendiu, cu un maxim înregistrat în anul 2011 de 8.363.

Fig. 1 Evoluția numărului de avize și autorizații privind securitatea la incendiu emise de IGSU în perioada 2010–2012

Un alt domeniu de responsabilitate al IGSU prin care acesta a interferat cu mediul de afaceri este reprezentat de activitățile de control tehnic în domeniul securității la incendiu. Se poate constata o creștere de peste 50% a activității de control a IGSU în cursul anului 2012 față de anii anteriori. Acest efort, care s-a transferat și asupra unui număr mai mare de operatori economici, a sporit gradul de confort al instituției privind modul de conformare al operatorilor în domeniul securității la incendiu. Totuși, numărul de deficiențe identificate de inspectori, amenzi și avertismente a fost relativ constant.

32


Fig. 2 Evoluția numărului de controale tehnice efectuate de IGSU și a rezultatelor acestora în perioada 2010–2012

ConcluziiÎn perioada 2010–2012 nu s-au înregistrat modificări majore ale legislației din domeniul securității la incendiu. Inlocuirea Normelor Metodologice de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu şi protecţia civilă nu a adus schimbări majore pentru solicitanți. Numărul de avize și autorizații emise a a fost relativ constant, înregistrând o rată de aprobare satisfăcătoare, de peste 70%.

Rezultatele controalelor tehnice de prevenire efectuate au evidenţiat faptul că principalele riscuri care se manifestă sunt menţinute la un nivel acceptabil. Creșterea semnificativă a numărului de controale din anul 2012 nu a dus la identificarea unui număr suplimentar de deficiențe.

Capitolul 2

33

2.15 Înscrierea titlului de proprietate în cartea funciară

În perioada 2010–2012, Legea Cadastrului şi a Publicităţii Imobiliare nr. 7/1996 a suferit o serie de modificări și completări, cele mai importante fiind regăsite în nr. OUG 64/2010.

Ordonanța a simplificat procedurile de înregistrare a proprietăților pe sectoare cadastrale, cu înscrie-rea situației faptice constatate la teren, asigurând îmbunătățirea administrării terenurilor din România.

Ordonanța instituie posibilitatea înscrierii dreptului de proprietate asupra construcțiilor pe stadii de execuție. În acest sens, proprietarul construcției poate depune un dosar ce trebuie să cuprindă, prin-tre altele, procesul verbal privind stadiul fizic al realizării construcției, avizat de reprezentantul autori-tății administrației publice emitente a autorizației de construire.

În cadrul ordonanței s-a instituit principiul potrivit căruia întabularea construcțiilor definitive în cartea funciară se face pe baza autorizației de construire și a procesului verbal de recepție la termina-rea lucrărilor.

Singura excepție o constituie întabularea construcțiilor realizate înainte de 31 august 2001, care se face pe baza autorizației de construire, iar în lipsa acesteia, pe baza certificatului ce atestă că imobilul este înregistrat în registrul agricol și în evidențele fiscale, eliberat de primarul unității administrative teritoriale unde este aplasată construcția. Prin această prevedere s-a amendat reglementarea anteri-oară, care permitea întabularea construcțiilor definitive în baza unor certificate eliberate de primării în toate cazurile (fără verificarea autorizației și a procesului verbal de recepție).

Prin crearea posibilității înscrierii dreptului de proprietate asupra construcțiilor pe stadii de execuție s-a permis intrarea acestora în circuitul civil imobiliar și s-a facilitat proprietarilor accesul la credite-le ipotecare.

De asemenea, ordonanța a stabilit procedura de urmat pentru înscrierea imobilelor ai căror proprietari nu sunt identificați dar există posesor. Înscrierea posesiei urmează a se realiza, printre altele, în baza unei declarații emise de posesor.

Ordonanța a modificat și procedura de urmat în cazul realizării alipirii a două imobile, actul de alipire urmând a se va încheia în forma autentică, legea neprevăzând nimic în acest sens pentru dezlipirea imobilelor. A fost eliminată interdicția de alipire a unor imobile grevate de sarcini reale, caz în care este, însă, necesar acordul titularului sarcinii.

OUG nr. 64/2010 a creat premisele pentru a se putea proceda la întabularea din oficiu a titlurilor de proprietate emise în temeiul legilor de restituire a proprietăților funciare pe baza planurilor parcela-re recepționate de oficiile teritoriale, lucrările de cadastru general urmând a se realiza pe sectoa-re cadastrale.

Titlurile de proprietate emise în baza unor legi de restituire a proprietății funciare urmează a fi înscrise din oficiu în cartea funciară pe baza planurilor parcelare validate de comisia județeană de aplicare a legilor de restituire a proprietăților funciare și recepționate de către oficiul teritorial.

În vederea reducerii numărului litigiilor înregistrate pe rolul instanțelor de judecată, ordonanța a intro-dus o procedură de contestare a încheierii de admitere sau respingere a înscrierilor în cartea funciară. In acest sens, persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare a respectivei încheieri în ter-men de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare se soluționează de către registratorul-sef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul.

S-a stabilit o procedură administrativă în vederea identificării proprietarilor și a posesorilor. S-a stabilit componența comisiei care va desfășura în teren lucrările privind înregistrarea sistematică, astfel în-cât, în momentul finalizării acesteia, să poată fi înregistrate în cadastru inclusiv acele imobile pentru care proprietarii acestora nu dețin acte juridice.

A fost stabilită competența registratorului de carte funciară cu privire la controlul de legalitate al acte-lor juridice supuse intabulării, în concordanță cu creșterea responsabilităților acestuia prin noul cod

34


civil. Prin responsabilizarea asistentului registrator a fost degrevat registratorul de carte funciară de soluționarea unor cereri de înscriere de o complexitate scăzută, ducând la accelerarea procesului de întabulare.

S-a corelat legislația cadru cu prevederile noului Cod civil, referitor la efectul constitutiv de drepturi al înscrierilor în cartea funciară, generalizarea sistemului de evidență real, prin cărțile funciare și închiderea registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni, respectiv abrogarea unor acte normative care reglementează sisteme paralele de înregistrare imobiliară.

ConcluziiÎn perioada 2010–2012, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 64/2010 s-au realizat simplificări ale procedurilor de înregistrare a proprietăţilor, pe sectoare cadastrale, cu înscrierea situaţiei faptice con-statate la teren, având ca efect îmbunătăţirea administrării terenurilor din România.

S-a dat posibilitatea intrării construcţiilor pe stadii de execuţie în circuitul civil imobiliar prin, înscrierea dreptului de proprietate, acest lucru facilitând finanțarea proiectelor imobiliare prin obținerea de cre-dite ipotecare.

2.16 Declarația de plată a asigurărilor sociale

În perioada 2010–2012, procesul de declarare a asigurărilor sociale a suferit transformări majore. Începând cu raportarea aferentă lunii ianuarie 2011, a fost introdusă Declarația 112 - “Declaraţie pri-vind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate”, odată cu intrarea în vigoare a HG nr. 1397/28.12.2010, publicat în Monitorul Oficial nr. 897/31.12.2010.

Declarația a fost realizată prin „alipirea” celor 3 declarații nominale (CAS, CASS și ȘOMAJ), a decla-rației 102 (ANAF) și a informațiilor cu privire la impozitul pe venit din declarația 100 (ANAF), eliminîn-du-se în acest fel și informațiile dublate din aceste declarații.

Perioada ianuarie-iulie 2011 a fost o perioadă de tranzit, în care companiile au putut depune de-clarația 112 atât electronic, cât și la organul fiscal competent sau la oficiile acreditate de Ministerul Finanţelor Publice, în format hârtie, semnat şi ştampilat, dar însoţită de declaraţia în format electronic.

Ulterior lunii iulie 2011, persoanele juridice care au calitatea de angajator au fost obligate să depu-nă declaraţia numai prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, prin intermediul portalului e-România.

ConcluziiProcedura de transmitere a declarației de plată a asigurărilor sociale a suferit transformări semnifi-cative în cursul anului 2011, atât ca format cât și din punct de vedere al modului de transmitere către autorități.

Comasarea celor 3 declarații privind contribuţiile sociale, impozitul pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate în cadrul Declarației 112 a reprezentat una dintre cele mai importante măsuri de simplificare pentru mediul de afaceri.

Transmiterea online a Declarației 112 a reprezentat pentru companiile care nu au acces la internet un efort financiar suplimentar. În această categorie intră multe companii mici sau din mediul rural.

Capitolul 2

35

2.17 Inspecția Muncii

În perioada 2010-2012 au apărut mai multe modificări referitoare la organizarea Inspecției Muncii, schimbările majore survenind în urma intrării în vigoare a Legii nr. 51/2012. Prin intrarea în vigoare a acestui act normativ, Inspecția Muncii a devenit finanțată integral de la bugetul de stat, eliminându-se posibilitatea de a obține venituri extrabugetare. Legea a adus modificări în ceea ce privește funcțiile și atribuțiile instituției, criteriile de accedere la funcția de inspector de muncă și a drepturilor acestor angajati, prevăzându-se, în același timp, majorarea amenzilor pentru anumite situații.

Prin noile reglementari, inspectorii de muncă au dreptul de a identifica persoanele aflate în locurile de muncă sau în alte locuri supuse controlului si să impună completarea fișei de identificare. De ase-menea, inspectorii de muncă pot să ia declarații scrise, singuri sau în prezența martorilor, salariaților, angajatorilor și/sau, după caz, a reprezentanților legali ai acestora, precum și altor persoane care pot da informații cu privire la obiectul controlului.

Legea prevede că împiedicarea inspectorilor muncii de a realiza controlul sau cercetarea evenimen-telor de catre conducătorul unității, reprezentantul legal, un angajat ori altă persoană aflată în locațiile supuse controlului, inclusiv refuzul persoanei găsite la locul de muncă de a completa fișa de identifi-care sau de a da informații despre evenimentul cercetat, se sancționează cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei. Aceleași amenzi contravenționale au fost prevăzute și în situațiile în care angajatorii nu îndeplinesc dispozițiile inspectorilor de muncă, respectiv nu pun la dispoziția inspectorilor de muncă, la termenele stabilite de aceștia, documentele și informațiile solicitate, necesare controlului ori cerce-tării evenimentelor.

Pe langă drepturile pe care le aveau anterior, inspectorii au obținut dreptul de a dispune și interzice-rea, restricționarea sau chiar retragerea unui produs de pe piață ori rechemarea acestuia.

Totodată, conform noii legi, inspectorii de muncă își pot desfășura activitatea de control pe tot teritoriul țării, indiferent de locul de muncă în care își desfașoară activitatea în mod curent, în baza deciziei emise de inspectorul general de stat.

Prin adoptarea Legii nr. 40/2011, Codul muncii (Legea nr. 53/2003) a suferit modificări majore la aproximativ 120 de articole din cele 298 articole, după republicare numărul de articole din lege ajun-gând la 281, fiind eliminate o serie de probleme existente anterior.

O altă lege importantă promulgată în domeniul muncii în această perioadă este Legea nr. 52/2011 pri-vind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri. Prin noul act normativ, care a intrat în vigoare în luna mai 2011, a fost stabilită durata activităţii ocazionale prestate de zilierii români sau străini la minimum o zi, cel mult 12 ore/zi, respectiv 6 ore pentru lucrătorii minori care au capacitate de muncă. Potrivit legii, nici o persoană nu poate fi angajată ca zilier dacă nu a împlinit vâr-sta de 16 ani. Aceste activităţi, cu caracter ocazional pot fi prestate în agricultură, vânătoare şi pescuit, exploatări forestiere, piscicultură şi acvacultură, pomicultură şi viticultură, apicultură, zootehnie, specta-cole, producţii cinematografice şi audiovizuale, publicitate, activităţi cu caracter cultural, manipulări de mărfuri, activităţi de întreţinere şi curăţenie. Angajatorul este obligat să-i plătească zilierului, la sfârşitul fiecărei zile de lucru, remuneraţia convenită şi să-i asigure, pe propria cheltuială, echipamentele de muncă şi de protecţie. Cuantumul remuneraţiei brute orare nu poate fi mai mic de 2 lei/oră şi nici mai mare de 10 lei/oră. Există un singur impozit (16%), calculat la remuneraţia brută, a cărui plată este în sarcina beneficiarului, respectiv a angajatorului. Niciun zilier nu poate presta activităţi pentru acelaşi beneficiar pe o perioadă mai mare de 90 de zile, cumulate pe durata unui an calendaristic.

În perioada mai 2011-decembrie 2012, 14.086 persoane juridice au achiziţionat registrul de evidenţă a zilierilor, din care 12.266 au transmis la ITM o copie a registrului, conform art. 7 alin. 2 din Legea nr. 52/2011, fiind înregistrate 6.406.375 de poziţii în registrul de evidenţă a zilierilor.

Activitatea desfășurată de Inspecția Muncii s-a reflectat în numărul de unități controlate, controale realizate, respectiv zile utilizate pentru controale.

36


iNdiCAtORi 2010 2011 2012Număr unități controlate 192.065 188.105 175.121În domeniul Relațiilor de Muncă 109.349 103.833 104.438În domeniul Securității și Sănătății în Muncă 82.716 84.272 70.683Număr de controale efectuate 194.052 193.382 176.870În domeniul Relațiilor de Muncă 109.349 106.486 105.063În domeniul Securității și Sănătății în Muncă 84.703 86.896 71.807Număr de zile utilizate pentru controale 165.277 170.342 193.117În domeniul Relațiilor de Muncă 84.243 87.476 107.659În domeniul Securității și Sănătății în Muncă 81.034 82.866 85.458

Tabel 2 Evoluția activității Inspecției Muncii în perioada 2010–2012 (sursa: Rapoartele anuale ale instituţiei)

Numărul unităților controlate a scăzut cu 8,8% în perioada evaluată, aceași tendință descrescătoare manifestându-se și în privința numărului de controale realizate de Inspecția Muncii.

Numărul de zile utilizate pentru controale de către inspectorii Inspecției Muncii a crescut de la 165.277 la 173.117 de zile, durata medie a unui control crescând și ea de la 0,85 zile în anul 2010 la 1,09 zile pentru anul 2012. Durata medie a controalelor a crescut atât în domeniul relațiilor de muncă cât și în cel al securității și sănătății în muncă.

ConcluziiSchimbările produse în organizarea și atribuțiile Inspecției Muncii în urma promulgării Legii nr. 51/2012 au conferit inspectorilor acestei instituții prerogative sporite.

Au fost introduse amenzi pentru persoanele care refuză să completeze fișele de identificare în timpul controalelor și au fost ridicate plafoanele minime ale amenzilor pentru persoanele care nu dau infor-mații despre evenimentele cercetate și pentru angajatorii care nu pun la dispoziția inspectorilor de muncă informațiile solicitate.

Numărul de agenți economici controlați a scăzut constant în perioada 2010–2012, în consens cu fap-tul că numărul acestora la nivelul economiei naționale s-a redus, datorită crizei economice.

2.18 Declarația de plată a asigurărilor de sănătate

La fel ca și declarația pentru asigurările sociale, declarația de plată a asigurărilor de sănătate a fost încorporată în Declaraţia 112, care a fost introdusă începând cu luna ianuarie 2011, în urma intrării în vigoare a HG nr. 1397/2010.

ConcluziiModul de declarare a plăţii asigurărilor de sănătate a suferit transformări semnificative începând cu luna ianuarie 2011, odată cu introducerea Declarației 112 și obligativitatea de transmitere a acesteia numai prin mijloace electronice începând cu luna iulie 2011, repezentând o simplificare pentru mediul de afaceri.

Capitolul 2

37

2.19 Inspecția Sanitară

Direcţia de Sănătate Publică şi Control în Sănătate Publică este autoritatea publică competentă să exercite controlul oficial în domeniile specifice şi autoritatea naţională competentă în domeniul secu-rităţii sanitare. Inspecția se realizează prin intermediul structurilor de control ale direcțiilor de sănătate publică teritorială și a municipiului București.

Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt servicii publice deconcen-trate, cu personalitate juridică, subordonate Ministerului Sănătăţii, reprezentând autoritatea de sănătate publică la nivel local, așa cum prevede HG nr. 144/2010 privind organizarea şi funcțion-area Ministerului Sănătății. Acestea coordonează, organizează, evaluează şi participă la realizarea programelor naţionale de sănătate şi exercită atribuţii specifice de control în sănătatea publică, așa cum se reglementează în Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1030/2009, privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, amenajare, construire şi pentru funcţion-area obiectivelor ce desfăşoară activităţi cu risc pentru starea de sănătate a populaţiei, precum și în Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1078/2010 privind aprobarea regulamentului de organizare şi funcțion-are şi a structurii organizatorice ale direcțiilor de sănătate publice județene si a municipiului București.

În cursul anului 2012, prin OMS nr. 251/2012 și OMS nr. 1185/2012, se actualizează, în conformitate cu necesitățile identificate la nivel național, lista activităţilor care se autorizează în baza declaraţiei pe propria răspundere prevăzută de Ordiul nr. 1030/2009. În plus, prin Ordinul nr. 251/2012, scopul procedurilor de reglementare sanitară se extinde, incluzând viza anuală și certificarea conformităţii cu normele de igienă şi sănătate publică pentru proiectele de amplasare, amenajare, construire şi pentru funcţionarea obiectivelor ce desfăşoară activităţi cu risc pentru starea de sănătate a populaţiei. Astfel, modificările de procedură din perioada monitorizată, în ceea ce privește inspecția sanitară, presupun viza anuală a autorizaţiei sanitare de funcţionare pentru anumite obiective (ca urmare a solicitării tit-ularului vizei/autorizației) sau păstrarea valabilității acestei autorizații până la modificarea condiţiilor care au stat la baza emiterii, pentru alte tipuri de obiective.

Același act normativ modifică și termenul de eliberare în regim de urgenţă a autorizaţiei sanitare în baza referatului de evaluare, pentru asistenţa de specialitate în sănătate publică, pentru certificarea conformităţii şi a vizei anuale, de la 48 de ore la 5 zile lucrătoare.

ConcluziiLegislația în domeniul inspecției sanitare nu a suferit modificări majore în perioada 2010-2012, ci a fost, mai degrabă, adaptată la realitatea existentă în unitățile supuse inspecției, dar și în cadrul Direcțiilor de Sănătate Publică.

Legislația în acest domeniu transpune legislaţia de la nivel european.

38


2.20 Conectarea la reţeaua de electricitate

Legislația primară privind energia electrică a fost schimbată semnificativ, prin promulgarea Legii ener-giei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 („Legea Energiei”), fiind amendate instituții și principii în acest domeniu în vederea alinierii cadrului legislativ intern la reglementările comunitare.

Legea energiei transpune în legislația națională Directiva CE nr. 72/2009 privind piața unică de ener-gie electrică.

Prin noua lege a fost reglementată liberalizarea pieței energiei și funcționarea acesteia în regim con-curențial, renunțându-se la tarifele reglementate. Noul act normativ urmărește protecția consumatori-lor finali și asigurarea accesului la rețele energetice în mod transparent și nediscriminatoriu.

Prin Legea Energiei a fost abrogată dispoziția conform căreia nu pot fi autorizați solicitanții aflați în procedura reorganizării judiciare sau falimentului. De asemenea, deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva titularului unei autorizații sau licențe nu mai constituie fundament pentru suspenda-rea autorizației sau licenței. Totuși, autorizația va fi în continuare retrasă în caz de faliment al titularului.

Legislația secundară privind racordarea la rețelele de energie electrică în vigoare pe parcursul peri-oadei evaluate a rămas Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 90/2008.

Înainte de demararea procesului propriu-zis de racordare, în regulament se recomandă utilizatorilor să solicite operatorului de rețea informații privind condițiile și posibilitățile de realizare a racordărilor la rețea în locurile de producere sau de consum, prezentându-le datele caracteristice ale acestora. La solicitarea unui utilizator, operatorul de rețea este obligat să ofere, gratuit, informații generale privind: necesitatea obținerii unui aviz de amplasament sau a elaborarii unui studiu de soluție, dacă este cazul, posibilitățile de racordare la rețeaua proprie a instalațiilor aferente locului de producere sau de consum, acțiunile pe care trebuie sa le întreprindă utilizatorul și documentele aferente necesare, specifice fiecă-rei etape a procesului de racordare, tarifele în vigoare practicate de operatorul de rețea pentru emiterea avizelor tehnice de racordare, respectiv tarifele de racordare și temeiul legal al acestora.

Pentru obținerea avizului tehnic de racordare și a racordării la rețeaua electrică, solicitantul trebuie să se adreseze operatorului de rețea cu o cerere de racordare, o declarație pe propria răspundere referitoare la autenticitatea datelor și la conformitatea cu originalul a documentelor prezentate în copie, anexate cererii; avizul de amplasament în copie, dacă acesta este necesar; studiul de soluție pentru racordarea la rețeaua electrică, dacă a fost elaborat, datele tehnice și energetice caracteristi-ce locului de consum al utilizatorului, conform reglementărilor în vigoare la data depunerii cererii de racordare, aprobate de autoritatea competentă, certificatul de urbanism în copie, copia planului de situație la scară, cu amplasarea în zonă a locului de consum, vizat de emitentul certificatului de urba-nism, ca anexă la acesta, pentru construcțiile noi sau construcțiile existente care se modifică, copia certificatului de înregistrare la registrul comerțului, copia actului de proprietate și copia autorizației de construire a obiectivului, în situația în care se solicită racordarea unei organizări de șantier pentru realizarea acestuia.

Soluția de racordare este stabilită de către operatorul de rețea prin fișa de soluție sau studiul de solu-ție. Cheltuielile legate de elaborarea fișei de soluție sunt incluse în tariful de emitere a avizului tehnic de racordare.

Operatorul de rețea are obligația să emită și să transmită solicitantului avizul tehnic de racordare, în maximum 30 de zile calendaristice de la înregistrarea documentației complete depuse de utilizator. Pentru cazurile în care emiterea avizului tehnic de racordare la rețelele electrice de distribuție de medie și joasă tensiune se face pe baza unui studiu de soluție, termenul de emitere și transmitere a avizului tehnic se reduce la maximum 10 zile calendaristice.

În cazul modificării unor elemente de natură administrativă, actualizarea avizului tehnic de racordare se face în cel mult 10 zile calendaristice de la data depunerii cererii de către utilizator.

Capitolul 2

39

Procesul de obținere a vizelor de racordare la rețelele electrice a fost menținut de-a lungul perioadei evaluate. Singurele schimbări au constat în conținutul avizelor tehnice de racordare, odată cu apariția Ordinului nr. 28 din 2010, acestea neavând impact asupra solicitanților.

ConcluziiLegislația primară în domeniul energiei a fost amendată în anul 2012, prin transpunerea Directivei CE nr. 72/2009. Legislația secundară nu a fost modificată, rămânând în vigoare prevederile Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public aprobat prin HG nr. 90 din 2008.

2.21 Conectarea la reţeaua de gaze

Piața gazelor naturale a fost deschisă gradual începand cu anul 2001, fiind deschisă integral pentru toți consumatorii începând cu 1 iulie 2007. De la această dată, consumatorii au libertatea de a alege un furnizor de gaze naturale dintre cei licențiați de autoritatea de reglementare și de a-și negocia di-rect clauzele și prețul pentru furnizarea gazelor naturale.

Procesul de conectare la sistemul de distribuție de gaze naturale necesită din partea unui solicitant, entitate fizică sau juridică, parcurgerea a două etape, conform prevederilor HG nr. 1043/2004:

Æ rezervarea de capacitate în sistemul de distribuție; Æ racordarea la sistemul de distribuție.

Pentru rezervarea de capacitate în sistemul de distribuție, solicitantul completează o cerere pe care o transmite operatorului, una din cele 34 de societăți de distribuție și furnizare a gazelor naturale că-tre consumatorii captivi. La acesta solicitare operatorul este obligat să răspundă în termen de 30 de zile. Odată cu aceasta, solicitantul trebuie să achite operatorului tariful pentru analiza şi elaborarea acordului de acces. Acordul de acces precizează debitul instalat pentru care s-a făcut rezervarea de capacitate, regimul presiunii de livrare a gazelor naturale înainte de staţia/postul de reglare-măsurare, schiţa cu soluţia de alimentare, alte date privind elementele de legătură pentru regulatorul de presi-une, contor şi, după caz, staţia de reglare-măsurare, durata de valabilitate a acestuia etc. În termen de 60 de zile de la obținerea acordului de acces, solicitantul trebuie să depună o cerere de racordare. Solicitantul trebuie să încheie contractul de racordare cu operatorul licenţiat al serviciului de distribu-ţie în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii de racordare și să achite tarifele de racordare prevăzute în cadrul contractului.

Proiectarea şi executarea instalaţiei de racordare este realizată de către operatorul de distribuţie sau prin intermediul agenţilor economici autorizaţi de ANRGN. Selectarea de către operatorul de distribuţie a agenţilor economici pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de racordare se face în sistem concurenţial.

Recepţia și punerea în funcţiune a instalaţiei de racordare se face de către operatorul sistemului de distribuție, termenul de punere în funcţiune fiind precizat în contractul de racordare.

ConcluziiLegislația primară în domeniul gazelor a fost modificată în anul 2012, prin transpunerea Directivei CE nr. 72/2009.

Legislația secundară de racordare la rețelele de gaze nu a suferit schimbări în perioada 2010-2012, rămânând în vigoare prevederile Regulamentului privind accesul la sistemele de distribuţie a gazelor naturale aprobat prin HG nr. 1043/2004. Implementarea cerințelor stabilite de Regulament cade în sarcina furnizorilor de gaze.

40


Documents

RapoRt de evaluaRe a politiciloR publice de simplificaRe a ...economie.gov.ro/images/proiecte/bariere/Raport de evaluare 2010-2012.pdf · metodologia şi practica FIAS/BM, acestea