1

Raspunderea penala a persoanelor juridice in dreptul belgian

Prin legea din 4 mai 19991 legiuitorul belgian a adus o serie de modificari Coduluipenal si Codului de procedura penala instituind raspunderea penala a persoanelor juridice.

Aceasta consacrare reprezinta corolarul unei indelungate evolutii a legislatiei sijurisprudentei belgiene. Din acest motiv si pentru a facilita intelegerea regimuluiraspunderii penale a persoanelor juridice instituit prin legea in discutie, credem ca seimpune o succinta trecere in revista a reglementarilor care au premers aceasta reforma.

1. Trebuie remarcata in acest context pozitia instantelor belgiene care, inca dinprima jumatate a secolului nostru au pus sub semnul intrebarii vechiul adagiu “societasdelinquere non potest”. Astfel, dupa ce Curtea de Casatie belgiana a statuat printr-o deciziedin 1934 ca "obligatia de a respecta legile si regulamentele incumba si persoanelor juridice lafel ca si persoanelor fizice"2,a decis cativa ani mai tarziu ca "actul indeplinit in sferaatributiilor sale de catre organul unei persoane juridice este actul persoanei juridice insesi, iaractul ilicit, constitutiv al infractiunii nu-si schimba caracterul prin simplul fapt ca persoanajuridica nu poate fi obiectul unei sanctiuni penale"3.

Asa cum arata si Procurorul General in concluziile sale, o persoana juridica poatecomite prin organele sale atat un fapt calificat ca infractiune cat si un alt act ilicit, daraplicarea unei pedepse, in stadiul actual al legislatiei belgiene, nu se poate face impotrivaunei persoane juridice.

Cu alte cuvinte adagiul "societas delinquere non potest" devine "societasdelinquere potest sed puniri non potest".

Desi aceasta noua pozitie a jurisprudentei nu antreneaza nici o schimbare a practiciireferitoare la sanctionarea penala a unei persoane juridice, ea reprezinta un pas important indirectia unei viitoare consacrari legislative a principiului raspunderii penale a persoanelorjuridice. Aceasta deoarece, daca in mod traditional se considera ca persoanele juridice suntlipsite atat de capacitatea delictuala cat si de punibilitate4, jurisprudenta evocata vine sarecunoasca tocmai existenta capacitatii delictuale a acestor persoane.

In conditiile in care se admite ca o persoana juridica poate comite o infractiune dar nupoate fi sanctionata, se pune problema determinarii persoanei fizice care va fi efectiv trasa laraspundere penala. Pentru a identifica aceasta persoana, in dreptul belgian se recurgea la asa-numita imputabilitate, definita ca o "legatura cauzala intre agent si infractiune"5. Doctrinadistinge intre imputabilitatea materiala, judiciara, legala si conventionala.

Imputabilitatea materiala presupune tragerea la raspundere a persoanei care a comisactul material care face parte din latura obiectiva a infractiunii. In cazul infractiunilor comise

1 Publicata in Moniteur belge din 22 iunie 1999 2 Curtea de Casatie belgiana, dec. din 26.02.1934 cit. de J.Pradel, Droit pénal comparé, Ed.Dalloz, Paris,l995, p.308 3 Curtea de Casatie belgiana, dec. din.16.12.1948. A se vedea si concluziile Procurorului General H.deTermicourt care au precedat aceasta decizie, cit.de P.Delatte, La question de la responsabilité pénale despersonnes morales en droit belge in Revue de droit pénal et de criminologie, n°3/1980, p.198 4 J.M.Rodriguez Devesa, Derecho penal espanol, Ed. Dykinson, Madrid, 1990 p.390 5 R.Legros, Imputabilité pénale et entreprise économique in Revue de droit penal et de criminologie,1968-1969, p.372; L.François, Remarques sur quelques questions de droit pénal social, particulièrementsur l'imputabilité, in Revue de droit pénal et de criminologie, 1968-1969, p.489 si urm.

2

de o persoana juridica nu se recurgea insa la acest procedeu deoarece vinovatia celui care acomis actul material facea sa nu mai fie vorba de o infractiune comisa de o persoana juridicaci de una savarsita de o persoana fizica.

Imputabilitatea judiciara ofera judecatorului puterea de a aprecia care este persoanafizica vinovata. De regula se considera ca raspunderea penala pentru infractiunea comisa depersoana juridica revine persoanelor fizice care au actionat in calitate de organe ale acesteia.Au fost insa si situatii in care raspunderea s-a retinut in sarcina unor persoane fizice din afarapersoanei juridice - arhitecti, antreprenori etc.6.

Imputabilitatea legalaIn acest caz legea este cea care stabileste persoanele fizice care vor raspunde penal

pentru infractiunea comisa de persoana juridica7. Trebuie precizat insa ca in aceste cazurilegiuitorul nu instituie o prezumtie irefragabila de vinovatie a persoanelor in cauza ci, asacum s-a aratat in doctrina, doar determina persoana care are obligatia "de a evita comitereainfractiunii"8.

Asa de pilda, Legea din 01.07.1956referitoare la asigurarea obligatorie aautovehiculelor pentru raspundere civila prevede sanctionarea penala a conducatoruluiautovehiculului neasigurat si a proprietarului care a tolerat aceasta utilizare, prevazand ca,daca acesta din urma este o societate, asociatie sau alt organism inzestrat cu personalitatejuridica, pedepsele se vor aplica "administratorilor, gerantilor sau asociatilor".

S-a ridicat in acest context problema de a sti daca, in cazul in care legea vizeaza maimulte persoane ca putand raspunde pentru infractiunea comisa, vor fi trase la raspunderetoate - bineinteles in absenta unor cauze exoneratoare - sau numai unele dintre ele. Uniiautori considerau ca judecatorul trebuie sa respecte ordinea enuntata de textul legal, fara acumula condamnarile, apreciind ca greseala subalternului este acoperita de gresealasuperiorului9. Altii sunt insa de parere ca din simpla enumerare intr-o anumita ordine apersoanelor potential responsabile nu se poate trage concluzia ca ar trebui pedepsita doarprima daca toate sunt in culpa si nici ca vinovatia subalternului ar fi intotdeauna mai putinimportanta decat a superiorului si ar fi acoperita de aceasta10.

Imputabilitatea conventionala se caracterizeaza prin aceea ca legea permitepersoanei juridice sa desemneze ea insasi persoana fizica responsabila penal pentruinfractiunea comisa. Spre exemplu, Decretul regal din l4.06.1956 pentru aplicarea Legiibelgiene din 04.08.1955 privind securitatea statului in domeniul energiei nucleare prevede capersoanele juridice vizate sunt obligate "sa aplice masurile de securitate, sa dea instructiunilenecesare personalului lor si sa desemneze persoana fizica ce va raspunde penal in cazulnerespectarii prevederilor legale"11. 6 P.Delatte, op.cit., p.202 7 La acest procedeu a recurs si legiuitorul roman prin prevederea din art. 73 din Legea nr.17/1996 privindregimul armelor de foc si al munitiilor. Potrivit acestui text, “in cazul persoanelor juridice, raspunderea penalapentru nerespectarea dispozitiilor prezentei legi revine persoanelor fizice care au atributii stabilite prin lege,regulamente, instructiuni sau ordine ale autoritatilor competente privind regimul armelor de foc si almunitiilor. In situatiile in care nu au fost stabilite persoanele fizice cu atributiile prevazute la alin.1. raspundereapenala revine conducatorului persoanei juridice”.

8 Y.Hannequart, Imputabilité pénale et dommages survenus aux personnes et aux biens à l'occasion desactivités de l'entreprise in Revue de droit pénal et de criminologie, 1968-1969, p.419 9 R.Legros, op.cit., p.377 10 L.François, op.cit., p.502 11 P.Delatte, op.cit., p.205

3

Aceste solutii, desi au constituit un pas important pe calea consacrarii legislative araspunderii penale a persoanelor juridice erau greu de conciliat cu principiul caracteruluipersonal al raspunderii penale, fiind cel putin bizara recunoasterea faptului ca o infractiune afost comisa de o persoana juridice dar sanctiunea se aplica unei persoane fizice care uneorinu are nici un aport la savarsirea faptei (vezi imputabilitatea conventionala sau legala)

In aceeasi perioada au existat si unele texte de incriminare care prevedeau cainfractiunile in cauza puteau fi comise atat de persoane fizice cat si de persoane juridice.Astfel, Decretul-lege din 29 ianuarie 1946 privind interventia nejustificata a intermediarilorin distribuirea produselor prevedea sanctionarea oricarei persoane fizice sau juridice careintervine in distribuire in conditii prohibite de lege. La randul sau, Legea din 15 mai 1956privind economatele statua prin art.3 ca "este interzis oricarui patron, persoana fizica saujuridica, de a vinde el insusi sau prin persoane interpuse ..." si prevedea aplicarea amenziipenale pentru incalcarea interdictiei instituite12.

In incercarea de a suplini raspunderea penala a persoanelor juridice, legiuitorulbelgian a recurs adesea la institutia raspunderii civile a persoanei juridice pentru plataamenzii penale aplicate persoanei fizice. Codul penal prevedea in art.123 – in materiainfractiunilor contra sigurantei exterioare a statului - ca societatile sunt responsabile civilpentru plata amenzilor pronuntate contra organelor sau reprezentantilor lor. Procedeul erautilizat si in numeroase legi speciale13.

In acelasi sens, in legislatia belgiana au fost introduse si alte masuri susceptibile deaplicare in cazul persoanelor juridice cum ar fi: amenzile administrative, confiscarea speciala,inchiderea localului etc.14

Aceste masuri s-au dovedit insa insuficiente, astfel ca de-a lungul timpului in doctrinabelgiana s-a conturat un puternic curent de opinie favorabil consacrarii legislative araspunderii penale a persoanelor juridice15.

2. Reglementarea instituita prin Legea din 22.06.1999 se mentine pe linia conturataanterior de jurisprudenta si a recunoscut capacitatea delictuala proprie a persoanei juridice,admitand ca aceasta constituie prin ea insasi o entitate distincta care poate comite in moddirect o infractiune si poate fi sanctionata, fara a fi necesara identificarea prealabila a unorpersoane fizice al caror comportament antreneaza raspunderea persoanei juridice.

Alternativa la aceasta solutie o constituia considerarea persoanei juridice ca o fictiune,o entitate abstracta a carei raspundere este o raspundere derivata ce nu poate fi angajata decatprin intermediul unor persoane fizice. In consecinta, pentru antrenarea raspunderii penale apersoanei juridice trebuie identificate mai intai persoanele fizice care au comis infractiuneaiar apoi fapta lor ar urma sa fie imputata persoanei juridice. Aceasta conceptie este consacrata 12 R.Screvens, Les sanctions applicables aux personnes morales dans les Etats des CommunautésEuropéennes in Revue de droit pénal et de criminologie n°3/1980, p.166. Alti autori considerau ca nu ar fivorba aici de veritabile exceptii de la principiul non-responsabilitatii penale a persoanelor juridice. In cazulDecr.-lege din 29.06.1946 s-a apreciat ca ar fi mai degraba vorba de o neatentie a legiuitorului decat de vointade a institui o derogare de la acest principiu. A se vedea P. Delatte, op.cit., p.219-220. 13 Cu titlu exemplificativ mentionam: Legea din 01.07.1956 privind asigurarea obligatorie de raspunderecivila a autovehiculelor; Legea din 26.03.1971 referitoare la protectia apelor subterane; Legea din 14.07.1971privind practicile de comert; art.67 din Legea privind politia rutiera; art.40 din Decretul din 28 iunie 1985referitor la autorizatiile de mediu, unele dispozitii din Codul forestier etc. 14 A se vedea F. Streteanu, Raspunderea penala a persoanelor juridice in legislatie si doctrina.Examen de drept comparat in “Revista de drept comercial” nr.3/1997, p.74-75

15 Pentru o trecere in revista a acestor opinii a se vedea P. Delatte, op.cit., p.220-222

4

in dreptul englez in cazul infractiunilor care necesita un element subiectiv, ipoteza in care,pentru determinarea persoanei fizice care poate angaja raspunderea penala a persoaneijuridice jurisprudenta a recurs la asa numita “teorie a identificarii”16.

Solutia la care s-a oprit legiuitorul belgian se inscrie si pe linia Recomandarii (88)18 aComitetului de Ministri al Consiliului Europei care arata ca “intreprinderea trebuie saraspunda indiferent daca a fost identificata sau nu persoana fizica ce a comis actiunea sauinactiunea ce constituie elementul material al infractiunii” (pct.I §2).

Recunoscand persoanei juridice o capacitate delictuala similara celei a persoanelorfizice, intregul ansamblu de norme instituit prin Legea din 22 iunie incearca sa asimileze intr-o masura cat mai mare tratamentul penal aplicabil persoanelor juridice, celui existent in cazulpersoanelor fizice. Astfel, si in cazul persoanelor juridice raspunderea penala este oraspundere subiectiva, fiind exclusa angajarea raspunderii penale doar pe baza constatariiexistentei elementului material.

3. Categoriile de persoane juridice care pot raspunde penalCampul de aplicare a raspunderii instituite de legea in discutie este foarte larg, el

cuprinzand deopotriva persoanele juridice de drept privat si persoanele juridice de dreptpublic. Potrivit art.5 alin.1 C.pen. (introdus prin art.2 al Legii) “orice persoana juridicaraspunde penal pentru infractiunile…”. Mai mult, sunt asimilate persoanelor juridice si uneleentitati lipsite de personalitate juridica intre care: asociatiile momentane si in participatie,societatile comerciale in formare si societatile civile (art.5 alin.3 C.pen). Ratiunea acesteiasimilari a fost aceea de a evita o diferentiere a tratamentului penal aplicabil in privinta uneientitati colective dupa cum a dobandit sau nu in mod formal personalitatea juridica.Asimilarea in discutie priveste insa doar grupurile care desfasoara in principal activitati denatura economica, enumerarea din art.5 alin.3 C.pen. avand caracter limitativ.

Din campul de incidenta a Legii sunt excluse persoanele juridice de drept public careau un organ de conducere ales in mod direct: statul federal, regiunile, comunitatile,provinciile, comunele, organele teritoriale intracomunale, Comisia comunitara franceza,Comisia Comunitara flamanda, Comisia comunitara comuna si centrele publice de ajutorsocial (art.5 alin. 4 C.pen.)

Mai trebuie subliniat ca potrivit art.86 C.pen. - modificat prin art.11 al legii –pierderea personalitatii juridice nu stinge pedeapsa pronuntata. Desigur ca unele pedepse numai pot fi executate din momentul pierderii personalitatii juridice, asa cum se intampla incazul dizolvarii. Altele insa, cum este cazul amenzii – pedeapsa cel mai frecvent aplicata – sevor executa chiar si dupa pierderea personalitatii juridice. Astfel, in caz de faliment amendase va include in pasiv iar lichidatorii vor avea obligatia de a veghea ca aceasta sa fie platita.

De asemenea, in principiu, actiunea penala se stinge prin incheierea lichidarii, prindizolvare judiciara sau prin dizolvare fara lichidare. Totusi, actiunea penala poate fiexercitata si ulterior daca intrarea in lichidare, dizolvarea judiciara sau dizolvarea faralichidare s-a facut in scopul sustragerii de la urmarire sau daca persoana juridica a fostinculpata de judecatorul de instructie anterior pierderii personalitatii juridice (art.20 C.pr.pen.). Acest text isi va gasi insa cel mai adesea aplicarea in ipotezele de fuziune si divizare(dizolvare fara lichidare) comise in scopul de a inlatura consecintele comiterii infractiunii.

4.Infractiuinile pentru care poate fi antrenata raspunderea penala a persoanei juridice

16 A se vedea Ph. Kenel, La responsabilité pénale des personnes morales en droit anglais, LibrairieDroz, Genève, 1991, p.65, 165 si urm

5

Legea nu instituie nici o limitare in privinta infractiunilor susceptibile de a fi comisede o persoana juridica, ceea ce inseamna ca in principiu, o asemenea persoana poate comiteorice infractiune prevazuta de Codul penal sau de legile speciale. De asemenea, sanctiunileinstituite de legea in discutie – asupra carora ne vom opri in cele ce urmeaza – indica faptulca o persoana juridica poate comite atat crime sau delicte cat si contraventii.

Totusi sfera faptelor pentru care poate fi angajata raspunderea penala a persoaneijuridice este in mod inevitabil mai restransa decat in cazul persoanelor fizice, existand siinfractiuni a caror savarsire de catre o persoana juridica este de neconceput – viol, evadare,bigamie etc.

5. Conditiile angajarii raspunderii penale a persoanei juridiceDesi legea instituie, asa cum am aratat deja, o raspundere generala a persoanelor

juridice, ea enunta totodata si o serie de conditii de a caror indeplinire depinde posibilitateaantrenarii acestei raspunderi. Astfel, potrivit art.5 alin.1 C. pen., o persoana juridica raspundepentru infractiunile care sunt “intrinsec legate de realizarea obiectului sau ori de aparareaintereselor sale sau pentru cele despre care faptele concrete demonstreaza ca au fost comisein contul sau”.

Legiuitorul circumscrie deci doua categorii de infractiuni pentru care poate fi angajataraspunderea penala a unei persoane juridice:a) infractiuni comise de insasi persoana juridica in cadrul activitatilor vizand realizarea

obiectului ori apararea intereselor saleS-a considerat ca este necesara o legatura intrinseca intre comiterea infractiunii si

realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice, raspunderea acesteia neputand fiantrenata pentru fapte comise de persoane care doar au profitat de cadrul juridic sau materialoferit de persoana juridica pentru a comite o infractiune in interesul lor personal.

In aceasta categorie intra cel mai adesea infractiuni la regimul protectiei muncii,infractiuni la protectia mediului, infractiuni economice etc.

b) infractiuni comise in contul persoanei juridiceAceasta categorie de infractiuni apare si in Codul penal francez (art. 112-2) iar doctrinaapreciaza ca o infractiune este comisa in contul unei persoane juridice atunci cand ea a fostsavarsita in numele si in interesul persoanei juridice, interes care poate consta in obtinereaunui profit sau evitarea unei pierderi17.

Pot fi insa considerate ca fiind comise in contul persoanei juridice si unele infractiunisavarsite in cadrul activitatilor de asigurare a organizarii si functionarii persoanei juridice,chiar daca in urma lor persoana in cauza nu a dobandit nici un profit. Asa se intampla, spreexemplu, in cazul discriminarilor rasiale sau sexuale comise la ordinul unei persoane juridice,fapte nesusceptibile de a aduce un profit acesteia.

In ceea ce priveste sfera persoanelor fizice care pot comite infractiuni in contulpersoanei juridice legiuitorul belgian a inteles sa promoveze o solutie intermediara intre ceaolandeza si cea franceza. Astfel, in dreptul olandez, in lipsa unei prevederi exprese,jurisprudenta a extins cat mai mult sfera acestor persoane, admitand chiar ca fapta unuisimplu angajat poate antrena raspunderea penala a persoanei juridice in masura in careaceasta din urma putea sa impiedice comiterea infractiunii sau accepta in mod obisnuit astfel

17 G.Stefani, G.Levasseur, B.Bouloc, Droit pénal général, Ed.Dalloz, Paris, 1994, p.251; F.Desportes, F.leGunehec, Le nouveau droit pénal, Ed. Economica, Paris, 1995, p.444

6

de fapte18. In extrema cealalta, dreptul francez permite condamnarea persoanei juridice doarpentru infractiunile comise in contul lor de catre “organele sau reprezentantii acestora”(art.112-2 C.pen.).

Codul penal belgian pe de o parte circumscrie, asa cum am vazut, sfera infractiunilorsusceptibile de a fi comise de o persoana juridica dar pe de alta parte nu delimiteaza sferapersoanelor al caror comportament poate angaja raspunderea penala a persoanei juridice. Asacum rezulta din expunerea de motive, s-a considerat ca o astfel de delimitare ar avea dreptconsecinta o limitare a raspunderii penale a persoanei juridice caci daca ar fi cerutainterventia organelor ca o conditie pentru retinerea infractiunii in sarcina persoanei juridice,ideea de raspundere a persoanei juridice ar putea fi eludata prin simplul fapt de a nu emite informa scrisa deciziile care au un caracter ilicit.

Pe de alta parte insa, legea nu instituie o raspundere penala obiectiva in sarcinapersoanelor juridice, astfel ca este intotdeauna necesar sa se constate, pe langa existentaactului material care face parte din continutul infractiunii si a elementului subiectiv cerut delege pentru infractiunea respectiva. In acelasi timp trebuie avut insa in vedere faptul ca incazul persoanelor juridice elementul subiectiv prezinta o serie de particularitati.

Astfel, va trebui stabilit fie ca savarsirea infractiunii decurge dintr-o decizieintentionata adoptata in sanul persoanei juridice fie ca este consecinta unei atitudini deneglijenta in cadrul persoanei juridice. Aceasta din urma situatie vizeaza ipoteze cum ar fi oorganizare interna deficitara, masuri de protectia muncii insuficiente, restrictii bugetareexagerate care au creat conditiile ce au dus la comiterea infractiunii.

Pentru aprecierea elementului subiectiv in cazul persoanelor juridice judecatorul se vabaza totusi pe atitudinea organelor acesteia, inclusiv a organelor de fapt. In consecinta, dacasub aspect obiectiv legea nu limiteaza actiunile care pot antrena raspunderea penala apersoanei juridice la actele organelor de conducere, atunci cand se pune problema constatariielementului subiectiv, atitudinea acestor organe este determinanta. Astfel, fapta inmaterialitatea sa poate fi comisa si de un mandatar sau prepus al persoanei juridice dar inacest caz trebuie ca organul de conducere sa fi avut cunostinta de comiterea ei si sa o fiincuviintat sau tolerat. In cazul infractiunilor din culpa este necesar ca organule de conduceresa fi avut cunostinta de riscul comiterii infractiunii si sa fi neglijat sa adopte masurilenecesare pentru prevenirea ei19.

In schimb, in masura in care organele de conducere au facut tot ceea ce era posibilpentru prevenirea comiterii infractiunii sau pot demonstra ca actele prepusului nu sunt legatede realizarea obiectului societatii, raspunderea persoanei juridice va fi inlaturata.

Si intr-un caz si in celalalt importanta este atitudinea reala a organelor de conducerefata de o anumita fapta si nu cea reflectata de actele care emana de la acestea. Astfel, esteposibil ca intr-un caz consiliul de administratie sa adopte decizii prin care sa implementeze oserie de masuri pentru prevenirea spalarii banilor, inclusiv organizarea unor cursuri pentruangajati pentru prevenirea acestor operatiuni, dar in acelasi timp sa se constate ca in realitateacelasi consiliu incurajeaza spalarea banilor20.

6. Concursul intre raspunderea penala a persoanei juridice si cea a persoanei fiziceProblema concursului celor doua raspunderi se pune, in mod evident numai in acele

situatii in care a fost identificata o persoana fizica in calitate de autor al infractiunii. Spre

18 F. Streteanu, op.cit., p.8219 Senat de Belgique, Rapport de la Commission de justice, doc. Nr.1-1217/6, 10.03.199920 ibidem, p.17

7

deosebire de Codul penal francez care promoveaza sistemul cumulului celor douaraspunderi21, legea belgiana a optat pentru sistemul non-cumulului. Potrivit art. 5 alin.2 frazaI C. pen. Belgian “atunci cand raspunderea penala a persoanei juridice este angajata exclusivin considerarea interventiei unei persoane fizice determinate, numai persoana care a comisgreseala cea mai grava poate fi condamnata”.

Dispozitia citata instituie o exceptie de la regulile generale privind participatia penalacare ar impune intr-o asemenea situatie condamnarea persoanei juridice si a persoanei fizicein calitate de coautori sau de autor si complice. Prin aceasta exceptie, legiuitorul a urmarit saevite o condamnare automata a persoanei juridice alaturi de persoana fizica si alunecareaastfel spre o raspundere obiectiva a persoanei juridice. Obligand instanta sa aleaga persoanaresponsabila pe baza criteriului “greselii celei mai grave” legiuitorul subliniaza caracterulsubiectiv al raspunderii penale a persoanei juridice.

Textul art.5 alin.2 este asadar aplicabil atunci cand raspunderea persoanei juridice esteantrenata “datorita interventiei unei persoane fizice identificate”, prin “interventie”legiuitorul intelegand comiterea unei actiuni sau inactiuni. Astfel, in cazul unei infractiuni laregimul protectiei mediului, persoana care “intervine” este muncitorul care a cauzatdeversarea unor substante poluante. Simpla existenta a acestei persoane fizice care a actionatrobinetul instalatiei de scurgere nu este insa in masura sa inlature raspunderea persoaneijuridice. O data constatata actiunea persoanei fizice comisa in indeplinirea atributiilor deserviciu, instanta trebuie sa examineze care este persoana care a comis “greseala cea maigrava”. Daca in speta se constata ca este vorba de un incident izolat, cauzat de o neglijenta aangajatului in cauza, acesta va fi persoana care va raspunde penal. Daca insa incidentul incauza este consecinta unei politici a conducerii persoanei juridice, se poate spune ca persoanajuridica a avut rolul determinant in comiterea infractiunii si deci ea este cea care trebuie saraspunda. Asa se intampla de pilda in situatia in care, din dorinta de a realiza economiibugetare, organele persoanei juridice au refuzat aprobarea unor investitii pentruachizitionarea unor echipamente care sa impiedice scurgerea unor substante poluante, desiriscul producerii unor asemenea incidente era evident. Tot astfel, in ipoteza in care ointreprindere a neglijat procurarea unor echipamente de protectia muncii performante sau aluat masuri de securitatea si igiena muncii care s-au dovedit insuficiente.

In toate aceste situatii ar fi nejustificata sanctionarea salariatului care nu face decat sapuna in practica anumite masuri adoptate de persoana juridica.

Regula non-cumulului functioneaza insa in mod absolut doar in materia infractiunilordin culpa deoarece art.5 alin. 2 fraza aII-a instituie o limitare. Potrivit acestui text “dacapersoana fizica identificata a comis fapta cu stiinta si vointa, ea poate fi condamnata inacelasi timp cu persoana juridica responsabila”. Ratiunea acestei exceptii este de a nu duce lainstituirea unei impunitati in favoarea persoanei fizice, in caz contrar fiind incurajataconstituirea unor persoane juridice ca simple paravane pentru comiterea de infractiuni decatre persoanele fizice.

Totusi si in materia infractiunilor intentionate cumulul celor doua raspunderi ramane ooptiune si nu o obligatie pentru instanta, textul legal prevazand ca “persoana fizica … poatefi condamnata in acelasi timp cu persoana juridica”.

Potrivit art.50bis C.pen (introdus prin art.10 al legii) “nimeni nu poate fi tinutcivilmente responsabil pentru plata unei amenzi la care o alta persoana a fost condamnatadaca el este condamnat pentru aceleasi fapte”. Prin aceasta dispozitie s-a urmarit evitarea

21 Art.121-2 alin.3 C.pen. francez prevede ca raspunderea penala a persoanei juridice nu o exclude pe cea apersoanelor fizice autori sau complici ai aceleiasi infractiuni.

8

aplicarii a doua sanctiuni, una directa si alta indirecta, pentru aceeasi fapta. De fapt, asa cumam mai aratat22, sistemul raspunderii civile a persoanei juridice pentru plata amenzii aplicatepersoanei fizice era o masura prin care se incerca suplinirea raspunderii penale a persoanelorjuridice, si deci era normal ca ea sa dispara in momentul consacrarii legislative a acesteiraspunderi.

Totusi institutia respectiva nu dispare complet deoarece regula din art.50bis C.pen. nuopereaza decat atunci cand ambele persoane au fost condamnate pentru aceeasi fapta. Prinurmare, persoana juridica poate fi tinuta sa raspunda pentru plata amenzii aplicate persoaneifizice ori de cate ori ea nu a fost condamnata pentru aceeasi infractiune, inclusiv in ipotezaavuta in vedere de art.5 alin1 fraza I C.pen. , daca persoana fizica a comis greseala cea maigrava si doar ea a fost condamnata.

7. Pedepsele aplicabile persoanelor juridiceSi in materia sanctiunilor legiuitorul belgian a incercat sa mentina acelasi paralelism

cu regimul aplicabil persoanelor fizice. Era insa evident ca anumite sanctiuni aplicabilepersoanelor fizice sunt, prin insasi natura lor imposibil de aplicat unei persoane juridice, asacum se intampla in cazul detentiunii pe viata sau al inchisorii. In consecinta, dintre pedepseleaplicabile persoanelor fizice a fost aleasa amenda ca pedeapsa principala comuna in cazulpersoanelor juridice.

Chiar si in aceste conditii, pentru a pastra similitudinea cu regimul aplicabilpersoanelor fizice a fost stabilit un mecanism de conversie a pedepsei cu inchisoarea inamenda astfel incat, pe de o parte, sanctiunea aplicabila persoanei juridice sa se determineintotdeauna avand ca baza pedeapsa prevazuta de lege pentru persoanele fizice, iar pe de altaparte sa se evite sanctionarea mai usoara a persoanei juridice fata de o persoana fizica ce acomis aceeasi fapta.

Modul de determinare a cuantumului amenzii aplicabile persoanelor juridice are invedere pe de o parte natura infractiunii (crima, delict sau contraventie) iar pe de alta partesanctiunea legala aplicabila persoanelor fizice pentru fapta respectiva.

Astfel, in materie criminala si corectionala, potrivit art.41bis § 1 C. pen., daca pentruinfractiunea comisa legea prevede pedeapsa inchisorii, singura sau alternativ cu amenda,limitele amenzii aplicabile persoanei juridice se determina astfel: minimul se calculeazainmultind suma de referinta de 500 franci belgieni cu numarul de luni de inchisoare alminimului special al pedepsei inchisorii, fara a putea fi inferior minimului special al amenziiprevazuta de textul de incriminare alternativ cu inchisoarea; maximul se obtine prininmultirea sumei de 2 000 franci cu numarul de luni de inchisoare corespunzator maximuluispecial al pedepsei inchisorii, fara a putea fi insa inferior dublului maximului amenziiprevazute de norma de incriminare alternativ cu inchisoarea.

In cazul in care pentru fapta comisa legea prevede o pedeapsa privativa de libertate peviata, amenda aplicabila persoanelor juridice va fi cuprinsa intre 240.000 si 720.000 francibelgieni. In acest caz conversia s-a facut direct de catre legiuitor, luandu-se drept referinta odurata efectiva a privarii de libertate cuprinsa intre 20 si 60 de ani si avandu-se in vedere siposibilitatea unei eventuale liberari conditionate. Era necesar sa fie luata in calcul si aceastaposibilitate deoarece, in cazul amenzii, sanctiunea este definitiv si integral executata inmomentul platii, in vreme ce o pedeapsa privativa de libertate pe viata poate fi redusa caefect al liberarii conditionate. 22 F.Streteanu, op.cit., p.73-74

9

Daca legea prevede pentru fapta comisa doar pedeapsa amenzii, limitele vor fiaceleasi ca si in cazul persoanelor fizice.

In materie contraventionala amenda va fi cuprinsa intre 25 si 250 de franci.In ceea ce priveste individualizarea pedepsei amenzii, art.41bis § 2 C.pen. prevede ca

sunt aplicabile dispozitiile in materie ale partii generale a Codului penal (Cartea I). Astfel, laindividualizarea pedepsei se vor avea in vedere dispozitiile privind tentativa (art.51 si urm.),recidiva (art.54 si urm.), concursul de infractiuni (art.58 si urm), circumstantele atenuante(art.79 si urm.) etc. In acest caz, mai intai se va face conversia pedepsei inchisorii in amendasi apoi se procedeaza la majorarea sau reducerea acesteia in functie de cauzele de atenuaresau agravare.

Legea instituie si posibilitatea aplicarii suspendarii executarii pedepsei si a probatiuniiin cazul persoanelor juridice23, stabilind si limitele de pedeapsa pentru care aceste institutiipot fi aplicate. Si de aceasta data s-a recurs la un mecanism de conversie a pedepsei inchisoriiin amenda, similar cu cel prevazut de art.41bis C.pen. (numarul de luni de inchisoare inmultitcu 500 franci in cazul minimului special, respectiv cu 2000 franci in cazul maximului).

Si in materia pedepselor complementare prevazute pentru persoanele fizice existaunele sanctiuni a caror aplicare este incompatibila cu natura persoanelor juridice (degradareamilitara, interzicerea unor drepturi civile si politice) dar exista si sanctiuni care pot fi dispusesi fata de persoanele juridice, in aceeasi masura in care sunt aplicabile persoanelor fizice.Astfel, confiscarea speciala, a fost consacrata ca o sanctiune comuna in materie criminala,corectionala si contraventionala (art.7bis C. pen.).

In cazul persoanelor juridice de drept public, sanctiunea confiscarii nu poate prividecat bunuri sesizabile potrivit legii civile.

In materie criminala si corectionala, legea a instituit si alte sanctiuni aplicabilepersoanelor juridice:

a) DizolvareaAceasta sanctiune poate fi aplicata atunci cand persoana juridica a fost in mod

deliberat creata pentru a desfasura activitati ilicite sau daca obiectul sau de activitate a fost inmod intentionat deturnat in scopul desfasurarii unor astfel de actiuni (art.35 C.pen.). Prinurmare, dizolvarea se poate dispune numai atunci cand persoana juridica se plaseaza inilegalitate din chiar momentul constituirii ei sau cand ea ajunge sa nu mai desfasoare practicdecat activitati contrare obiectului pentru care s-a constituit, adica atunci cand obiectul sau afost total deturnat24. Astfel, o banca condamnata pentru practici frauduloase, dar carecontinua sa desfasoare si activitati legale, nu poate fi dizolvata in temeiul art.35 C.pen. Totastfel, comiterea de catre o intreprindere a unor infractiuni la regimul protectiei mediului nupoate fi considerata ca o deturnare a obiectului social, in masura sa justifice dizolvarea.

De la aplicarea acestei sanctiuni sunt exceptate persoanele juridice de drept public(art. 7bis alin.2 § 1 C.pen.).

In momentul aplicarii acestei sanctiuni judecatorul trebuie sa sesizeze instantacompetenta a hotari dizolvarea persoanei juridice.

b) interzicerea de a desfasura o activitate ce tine de obiectul socialInterzicerea se poate aplica cu titlu temporar sau definitiv si ea vizeaza activitatile in

exercitarea carora infractiunea a fost comisa. Aplicarea acestei sanctiuni trebuie prevazuta

23 Prin modificarea Legii din 29 iunie 1964 privind suspendarea si probatiunea24 Chambre des représentants de Belgique, Rapport de la Commission de Justice, doc.nr.2093/5 – 98/99,p.32

10

insa in mod expres de legislatia speciala, Codul penal aratand doar ca ea se dispune “inconditiile prevazute de lege” (art.36 C.pen.). Drept consecinta, pana la aparitia unor texte deincriminare care sa o prevada, ea nu poate fi aplicata pentru infractiunile existente.

c) inchiderea unuia sau mai multor stabilimente ale persoanei juridiceSi aceasta sanctiune e aplicabila doar daca e prevazute de legislatia speciala. Ea va

privi probabil acele sectii ale persoanei juridice in care s-a comis infractiunea (de pilda osectie poluanta, o sectie in care nu sunt asigurate masurile de protectia sau igiena muncii,etc.)

Inchiderea se poate dispune pe o durata determinata sau poate fi definitiva, dar ea nupoate privi acele stabilimente in care se desfasoara activitati ce tin de un serviciu public, inconsiderarea necesitatii asigurarii continuitatii acestui serviciu.

d) publicarea sau difuzarea deciziei judiciarePublicarea se face pe cheltuiala persoanei juridice condamnate dar si de aceasta data

sanctiunea devine aplicabila doar din momentul aparitiei unor texte de incriminare care sa oprevada in mod expres.

Se poate constata deci ca la ora actuala doar trei sanctiuni pot fi aplicatepersoanelor juridice pentru infractiuni prevazute de legi anterioare legii prin care s-ainstituit raspunderea penala a acestora – amenda, confiscarea speciala si dizolvarea –celelalte devenind incidente doar pe masura aparitiei unor texte de incriminare care sa leprevada in mod expres.

8. Reguli procedurale aplicabile persoanelor juridiceDispozitiile cu caracter procedural cuprinse in Legea din 22 iunie 1999 pot fi

impartite in patru categorii: reguli de reprezentare a persoanei juridice inculpate, reguli dedeterminare a competentei teritoriale a organelor judiciare, masurile preventive aplicabilepersoanei juridice si reguli privind inscrierea condamnarilor in registru special tinut lagrefa instantei.

In ceea ce priveste reprezentarea, art. 2bis C. pr. pen. prevede ca atunci candurmarirea se desfasoara atat impotriva persoanei juridice cat si impotriva persoanei fiziceabilitate sa o reprezinte pentru aceleasi fapte sau pentru fapte conexe, tribunalul competentsa solutioneze cauza in privinta persoanei juridice va desemna din oficiu sau la cerere unmandatar ad-hoc pentru a o reprezenta.

Solutia este impusa de existenta unui conflict de interese intre persoana juridica sipersoana fizica avand calitatea de reprezentant. Desemnarea mandatarului se poate face nunumai in faza de judecata ci si anterior acesteia, daca se dovedeste necesar (spre exempluin faza instructiei).

Potrivit art.185 C.instr.crim., “prevenitul, persoana juridica … va compare inpersoana sau va fi reprezentat de un avocat”. Persoana juridica va comparea “in persoana”prin intermediul persoanelor fizice abilitate sa o reprezinte, in conformitate cu legea sistatutul. Asa de pilda, in cazul unei societati pe actiuni, reprezentarea se poate face prin 2administratori daca statutul prevede acest lucru sau prin Consiliul de Administratie inansamblu in caz contrar. Evident ca persoana abilitata sa reprezinte societatea nu trebuiesa fie ea insasi inculpata deoarece in acest caz va fi aplicabila dispozitia din art.2bisC.pr.pen..

In cazul persoanelor juridice este intotdeauna permisa reprezentarea de un avocat,chiar si in cauzele in care prezenta “in persoana” a inculpatului persoana fizica esteobligatorie.

11

Art.91 C.instr.crim. instituie si o serie de masuri provizorii ce se pot dispune inprivinta persoanelor juridice in cursul procesului penal:

a) suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice. Masurapoate fi luata atunci cand declansarea procedurii de dizolvare sau lichidare s-a facut inscopul sustragerii de la urmarire penala. Instituirea acestei masuri se coreleaza cuprevederile art.86 C.pen. si 20 alin. 2 C.pr.pen. analizate anterior25.

b) interzicerea unor tranzactii patrimoniale specifice, susceptibile de a antrenainsolvabilitatea persoanei juridice

Interzicerea nu poate privi totalitatea tranzactiilor patrimoniale ale societatii,aceasta echivaland cu o incetare a activitatii persoanei juridice, ci ea trebuie sa se limitezela acele tranzactii prin care s-ar putea diminua considerabil activul persoanei juridice inscopul ajungerii in stare de insolvabilitate si a evita astfel plata amenzii care ar fi eventualaplicata.

c) depunerea unei cautiuni care sa garanteze respectarea masurilor luate dejudecatorul de instructie

Cuantumul cautiunii este fixat de judecatorul de instructie, legea neprevazandlimite minime sau maxime ale acesteia.

Toate aceste masuri pot fi luate de judecatorul de instructie numai daca acestaconstata “serioase indicii de culpabilitate” in cazul persoanei juridice si numai daca“circumstante speciale” cer acest lucru.

Hotararea de condamnare se va mentiona intr-un registru tinut la grefa instanteicare a pronuntat hotararea si in care se mentioneaza denumirea, sediul social, sediile deexploatare si numarul din registru comertului al persoanei juridice. Un extras din registruse trimite la grefa instantei unde persoana juridica in cauza isi are depuse statutele, fiindastfel organizat si un serviciu de cazier pentru aceste persoane (art.600, 601 C.instr.crim.)

25 A se vedea supra, n°3