REABILITAREA SI CONSOLIDAREA CONSTRUCTIILOR DE ZIDARIE

AN IV-CCIA, SEM. II CURS OPTIONAL- REABILITAREA SI CONSOLIDAREA CONSTRUCTIILOR DE ZIDARIE 2

PROF.DR.ING. TUDOR DAN

1

FACULTATEA DE CONSTRUCTII DEPARTAMENTUL C.C.I.



2

CUPRINS 1.PREVEDERI REFERITOARE LA EVALUAREA NIVELULUI DE PROTECTIE A CONSTRUCTIILOR EXISTENTE 4 1.1. CerinYeăfundamentale 1.2. Evaluarea lucrarilor de consolidare la cladiri existente 1.2.1. Colectarea informatiilor pentru evaluarea structuri 1.2.2.ăNiveluriădeăcunoaştere 1.2.3.ăIdentificareaăniveluluiădeădegradareăaăconstrucYiei 1.3. Evaluarea seismica a structurilor 1.3.1.ăEvaluareaăcalitativ< 1.3.2.4. Metodologia de nivel 3 1.4. Particularitati ale structurilor cu diafragme de zidarie 1.4.1.ăInformaYiiăspecificeănecesareăpentruăevaluareaăsiguranYeiăconstrucYiilorădinăzid<rie 1.4.2.ăEvaluareaăsiguranYeiăseismice 1.4.2.1.ăGeneralit<Yi 1.4.2.2.ăMetodologiiădeăevaluareăpentruăcl<diriădinăzid<rie 1.4.3.ăEvaluareaăcalitativ<ăaăcl<dirilorădinăzid<rie: 1.4.3.1.ăEvaluareaăcalitativ<ăpreliminar< 1.4.3.2.ăEvaluareăcalitativ<ădetaliat< 1.4.4.ăEvaluareaăprinăcalculăaăsiguranYeiăcl<dirilorădinăzid<rie 1.4.4.1.ăSiguranYaăfaYaădeăefecteleăacYiuniiăseismiceăînăplanulăpereYilor 1.4.4.1.1.ăEvaluareaăforYeiăseismiceădeăproiectareăpentruăansamblulăcl<dirii 1.4.4.1.2.ăEvaluareăpreliminar<ădeăansambluă 1.5. Evaluarea finala si formularea concluziilor 1.5.1ăAspecteăgeneraleăaleăactivit<Yiiădeăevaluare 1.5.2 Stabilirea claseiădeăriscăaăconstrucYiilor 1.6.ăConYinutulăraportuluiădeăevaluare

2. CAUZE CARE PRODUC DETERIORAREA STRUCTURILOR DIN ZIDARIE 38 2.1. Generalitati 2.2. Avarii generate de fundatii 2.3. Avarii ale suprastructurii

3. SOLUTII DE CONSOLIDARE A STRUCTURILOR DIN ZIDARIE 49 5.1. Consideratii generale 3.2.1.ăCategoriiădeălucr<riăpentruăreducereaărisculuiăseismic 3.2.2.ăScopulălucr<rilorăpentruăreducereaărisculuiăseismic 3.2.2.1. Scopul intervenţiilor de reparaţie 3.2.2.2. Scopul intervenţiilor de consolidare 3.3.ăAlegereaăcategorieiălucr<rilorădeăintervenYie 3.3.1.ăCriteriiăpentruăalegereaăcategorieiălucr<rilorădeăintervenYie 3.3.1.1. Starea de avariere a structurii 5.3.1.2. Vulnerabilitatea seismică 3.3.1.2.1. Stabilirea nivelului de vulnerabilitate prin coeficienYiiăR3ăşiăRconv



3

3.3.2.ăCategoriiădeălucr<riădeăintervenYieărecomandate 3.4.ăCalcululăşiăverificareaălucr<rilorăpentruăreducereaărisculuiăseismic 3.4.1.ăBazeleăcalcululuiălucr<rilorădeăintervenYie 3.4.2.ăModeleăşiămetodeădeăcalcul 3.4.3. Criterii de verificare 3.5. Lucr<riădeăreparaYie 3.6.ăLucr<riădeăconsolidare 3.6.1.ăIntervenYiiădeăconsolidare individuală a elementelor structurale 3.6.2.ăIntervenYiiădeăconsolidareădeăansamblu 3.6.2.1. Intervenţii fără modificarea alcătuirii structurale existente 3.6.2.1.1ăLucr<riăpentruărealizareaăconlucr<riiăîntreăpereYii de pe direcYiile principale ale 3.6.2.1.2.ăLucr<riăpentruărealizareaăleg<turilorăîntreăpereYiăşiăplanşee/şarpant< 3.6.2.1.3.ăLucr<riăpentruăsporireaărigidit<Yiiăînăplanăorizontalăaăplanşeelor. 3.6.2.1.4.ăLucr<riăpentruăeliminareaăefectelorăîmpingerilor 3.6.2.1.5.ăLucr<riăpentruăconsolidareaăfundaYiilor 3.6.2.2. Intervenţii cu modificarea/completarea structurii existente 3.6.2.2.1.ăLucr<riăpentruăasigurareaăcontinuit<YiiătraseuluiăforYelorăgravitaYionale /seismice. 3.6.2.2.2.ăLucr<riăpentruăsporireaăredundanYei 3.6.2.2.3.ăLucr<riăpentruăeliminareaă/limitareăefectelorădeăr<sucireădeăansamblu 3.7. Consolidarea peretilor portanti 3.7.1. Consolidarea zidariilor care prezinta fisuri importante izolate care nu formeaza o retea 3.7.2. Atat peretii cu fisuri izolate, cat si cei care prezinta o retea densa, neregulata de fisuri 3.7.3. La colturi si intersectii legaturile dintre pereti 3.7.4. Repararea fisurilor izolate 3.7.5. Consolidarea legaturilor dintre peretii portanti si cei de contravantuire 3.7.6. Camasuirea cu plase a zidariei

3.7.7. Sistemul cel mai eficient, in scopul maririi capacitatii portante, de ex. la actiuni 5.7.8. Portiunile de zidarii dislocate 3.7.9. O solutie de consolidare pasiva 3.8. Consolidarea zidariilor neportante 3.8.1. Consolidarea peretilor de umplutura exteriori si interiori 3.8.2. Repararea peretilor neportanti 3.9. Consolidarea stalpilor de zidarie 3.10. Consolidarea arcelor si boltilor BIBLIOGRAFIE 71



4

NOTE DE CURS FACULTATEA DE CONSTRUCTII AN IV CCIA DISCIPLINA: REABILITAREA SI CONSOLIDAREA CONSTRUCTIILOR DE ZIDARIE II

REABILITAREA STRUCTURILOR

CU DIAFRAGME DIN ZIDARIE PORTANTA

1.PREVEDERI REFERITOARE LA EVALUAREA NIVELULUI DE PROTECTIE A CONSTRUCTIILOR EXISTENTE

1.1. CerinYeăfundamentale Evaluarea seismică a clădirilor existente urmăreşte să stabilească dacă acestea satisfac cu un grad adecvat de siguranYă cerinYele fundamentale (nivelurile de performanYă) avute în vedere la proiectarea construcYiilor noi, conform P100 – 1: 2006. CerinYele fundamentale, respectiv cerinYa de siguranYă a vieYii şi cerinYa de limitare a degradărilor şi stările limită asociate (starea limită ultimă SLU şi starea limită de serviciu SLS), sunt definite în Normativul P100 – 1: 2006, unde se indică şi intervalele medii de recurenYă (IMR) de referinYă ale acYiunilor seismice luate în considerare pentru cele două stări limită. DiferenYierea siguranYei necesare pentru construcYii aparYinând diferitelor clase de importanYă şi de expunere la cutremur se face prin intermediul factorului de importanYă γ,() conform P100 – 1: 2006. Pentru construcYii de importanYă deosebită sau pentru clădiri cu funcYiuni speciale investigaYia poate avea în vedere şi alte niveluri de performanYă şi/sau alte valori ale IMR ale cutremurelor pe amplasament. Pe parcursul utilizării fondului de construcYii existent în România (locuinYe, clădiri social-culturale, industriale, inginereşti, agrozootehnice etc.), au apărut o serie de degradari/avarii datorită acYiunii unor factori nocivi de mediu, tasări, explozii, alunecări de teren, prăbuşiri de galerii de mină şi taluzuri de halde, modificari functionale sau structurale, a regimului de inaltime(mansardari), etc. şi în special datorită acYiunii solicitărilor din cutremure. Ca urmare, numeroaseăconstrucYiiănuămaiăauăcapacitateaăportant<ăiniYial<ăăpentruăaămaiăputeaăpreluaănoiăsolicit<riăaleăunorăfactoriădeădegradare. În aceste condiYii, punerea în siguranYă a fondului de construcYii care prezintă avarii se impune ca o necesitate de primă urgenYă. În perioada de după 1850 şi în special după cel de-al doilea război mondial, în România s-a realizat un volum mare de construcYii de locuinYe, cu care să se poată acoperi necesităYile sporului de natalitate, ale procesului de industrializare şi urbanizare, volum impus prin programele de modernizare ale perioadelor respective. S-au construit numeroase capacităYi de producYie pentru industriile extractivă, energetică, prelucrătoare, materiale de construcYii etc., care au necesitat un volum important de construcYii industriale, agricole, hidrotehnice, inginereşti. De asemenea, a fost construit un volum important de clădiri social-culturale, administrative, de sănătate şi ocrotire socială, turistice, de cult etc. Fondul de locuinYe existent la 31 decembrie 1992, defalcat după structura constructivă, perioada în care au fost realizate construcYiile, pe categorii de localităYi, este cel prezentat în tabelul 1.1. Pe zone seismice, locuinYele, care cuprind volumul cel mai mare de construcYii, se distribuie aproximativ ca în tabelul 1.2.



5

Din datele de mai sus constatăm că 63,8% din construcYiile de locuinYe sunt situate în zone cu intensităYi seismice ridicate, din care 35,2% în zonele seismice cu acceleraYii de peste 2,0 m/s2.În aceste zone se situează foarte multe municipii şi oraşe cu densităYi mari de construcYii (Bucureşti, Ploieşti, Buzău, Piteşti, Craiova, Slatina, Târgovişte, GalaYi, Brăila, Iaşi, Vaslui etc.), fapt care justifică constatarea că în aceste zone s-a produs, la ultimele cinci cutremure (10 noiembrie 1940, 4 martie 1977, 30 august 1986 şi 31 mai 1990), volumul cel mai mare de avarii şi colapsuri. Fără a greşi, se poate afirma, din datele existente, că peste 40% din numărul apartamentelor situate în fostele zone de grad 7-9 au degradări mari care obligă pe proprietari (stat sau particulari) să ia măsuri de consolidare şi de retrofitare, pentru a se putea evita, la un eventual cutremur sever, pierderi mari de vieYi omeneşti şi de bunuri materiale. La acest volum de locuinYe cu degradări deosebite se mai adaugă şi un volum important de clădiri avariate din categoria celor social-culturale, industriale, agrozootehnice etc. Sunt numeroase construcYii degradate în zonele cu pământuri de fundare sensibile la umezire, pământuri care se întind pe o suprafaYă de peste 20% din suprafaYa Yării, în: Moldova, Dobrogea, Oltenia, Muntenia, care sunt şi zone cu intensităYi seismice ridicate. De asemenea, se prezintă cu avarii şi un mare volum de construcYii în regiunile miniere, cele cu halde de steril, precum şi în regiunile cu masive de sare, alunecări de teren etc. MenYionăm că pot produce mari degradări construcYiilor de orice fel şi cutremurele de pământ cu focare de mică adâncime, aşa cum au fost cele din regiunea Banatului, la Banloc-Buziaş, Moldova Veche, Voiteni şi Herculane, care au reactivat în perioada 12-16 iulie 1991, cu magnitudini care în general nu au depăşit 5,4 grade pe scara Richter, dar care au avariat peste 2500 de locuinYe şi clădiri socio-culturale din zonele respective, neconformate şi nedimensionate în mod corespunzător. Xinând seama de volumul foarte mare de construcYii cu avarii existent în fondul construit al Yării care trebuie reparat, consolidat şi chiar retrofitat, considerăm că este necesar să se ia măsuri tehnice şi organizatorice de urgenYă în proiectare şi execuYie, care să grăbească reducerea riscului de colapsuri parYiale sau totale, sub acYiunea unor factori de risc de natura celor menYionaYi. Este de reYinut faptul că acYiunea de consolidare a construcYiilor pune probleme deosebit de complexe, cu mult mai dificile decât se pun când se proiectează şi se execută construcYii noi.

Tabelul 1.1. CATEGORII DE LOCALIT;XI

TOTAL APART.

DIN CARE, PE STRUCTURI CONSTRUCTIVE

SCHELET DIN

BETON

ZID;RIE ŞIăPLAN- ŞEEăDIN BETON

ZID;RIE ŞIăPLAN- ŞEEăDIN LEMN

LEMN ŞI

BILE

PAIANTA ŞI

CHIRPICI

TOTAL ROMÂNIA Din acestea în:

7.828.171 2.164.053 1.135.945 1.708.800 808.681 2.010.692

MUNICIPII ŞI ORASE 4.054.362 2.134.246 880.278 590.016 106.551 343.271 COMUNE 3.773.809 29.807 255.667 1.118.784 702.130 1.667.421

DIN CARE REALIZATE ÎN PERIOADA: 1977- 1992 TOTAL ROMÂNIA

Din acestea în: 1.628.855 1.393.155 129.941 79.465 11.218 15.076

MUNICIPII ŞI ORAŞE 1.454.670 1.370.000 73.152 8.800 1.218 1.500 COMUNE 174.185 23.155 56.789 70.665 10.000 13.576

1950-1976 TOTAL ROMÂNIA

Din acestea în: 3.800.001 756.864 752.848 947.262 422.376 900.651

MUNICIPII ŞI ORAŞE 1.723.383 750.307 584.530 219.184 47.003 112.359 COMUNE 2.076.618 6.557 168.318 728.078 395.373 778.292



6

1921-1949 TOTAL ROMÂNIA

Din acestea în: 2.038.574 14.034 186.589 387.899 355.087 1.094.965

MUNICIPII ŞI ORAŞE 629.817 13.939 161.862 176.274 58.33O 219.412 COMUNE 1.408.757 95 24.727 211.625 196.757 875.553

ÎNAINTE DE 1921 TOTAL ROMÂNIA

Din acestea în: 360.741 - 66.567 294.174 - -

MUNICIPII ŞI ORAŞE 246.492 - 60.734 185.758 - - COMUNE 114.249 - 5.833 108.416 - -

Tabelul 1.2. NR. APARTAMENTE ZONEăSEISMICEăCUăACCELERAXIEă„ag „

0,8 m/s2 1,2-1,6 m/s2 2,0-2,5 m/s2 3,2 m/s2

7.828.171 2.833.798 2.238.857 2.692.891 62.625 100% 36,2% 28,6% 34,4% 0,8%

Pentru elaborarea proiectelor şi execuYia lucrărilor de consolidare se impune folosirea unor cadre tehnice cu pregătire specială şi cu un înalt grad de conştiinciozitate. Calitatea constructiilor este rezultanta totalitatii perfomantelor de comportare a acestora in exploatare, in scopul satisfacerii, pe intreaga durata de existenta, a exigentelor utilizatorilor si colectivitatilor /1/. Pentru obtinerea unor constructii de calitate corespunzatoare sunt obligatorii realizarea si mentinerea pe intreaga durata de existenta a constructiilor, a urmatoarelor exigente conform Legea 10/1995-Calitatea in Constructii: a) rezistenta mecanica si stabilitate (A) ; b) securitate la incendiu (C); c) sanatatea oamenilor, refacerea si protectia mediului (D) d) siguranta in exploatare (B); e) protectia impotriva zgomotului (F); f) izolatia termica si economia de energie (E); (literele mici reprezinta ordinea enuntata in Legea 10-1995-modificata in 2007, respectiv literele mari cerinta esentiala corespunzator atestatelor/stampilelor). In scopul satisfacerii acestor exigente s-aă instituită “Sistemulă calitatiiă ină constructii”ă careă seăcompune din : 1). reglementari tehnice in constructii ; 2). calitatea produselor folosite la realizarea constructiilor ; 3). agremente tehnice utilizate pentru noi produse si procedee; 4). verificarea proiectelor, a executiei lucrarilor si expertizarea proiectelor si constructiilor (de specialisti atestati); 5). conducerea si asigurarea calitatii in constructii ; 6). autorizarea si acreditarea laboratoarelor de analize si incercari in constructii ; 7). activitatea metrologica in constructii ; 8). receptia constructiilor ; 9). comportarea in exploatare si interventii in timp ; 10). postutilizarea constructiilor ; 11). controlul de stat al calitatii in constructii. Verificarile executiei, proiectelor si realizarea expertizelor se face de catre specialisti atestati ai MLPAT/MTCT/MDRL/MDRT si anume :



7

- responsabili tehnici atestati cu executia lucrarilor ; - verificatori atestati de proiecte ; - experti tehnici atestati. Verificarea executiei/respectarea proiectului, se mai urmareste si de “inspectoriădeăsantier”ăatestati, ca angajati ai beneficiarului lucrarilor. Reglementarile tehnice in constructii, referitor la proiectarea si executia zidariilor sunt, in evolutia lor in timp : - STAS 10109-81; - Normativ P2-85; - Normativ P100-1/2006(corespondent EC8), intrat in vigoare in anul 2007; CR6(Cod Romanesc 6), corespondent EC6; - standardele de materiale pentru zidarii-SR EN. STAS 10109-81 reglementa calculul si alcatuirea elementelor din zidarie simpla, complexa, armata si mixta la sarcini gravitationale si vant. Normativul CR 6-2006 si P2-85/abrogat, reglementeaza alcatuirea structurilor din zidarie, inclusiv in zone seismice, precum si calculul structurilor. Normativul P100-1/2006, reglementeaza proiectarea antiseismica a constructiilor cu indicatii privind alcatuirea de ansamblu a constructiilor. Deasemenea, in cap.8 sunt prezentate prevederi referitoare la structurile din zidarie. Normativul P100-3/2008, cuprinde prevederi privind evaluarea seismica a clădirilor existente in Vol. I iar in Vol. 2, principii si solutii de consolidare a cladirilor avariate. O constructie se expertizeaza obligatoriu sau conditionat de : - avarii ale sistemului structural provocate de cutremure anterioare, incendii, explozii, tasari ale terenului de fundare, coroziune etc. - transformari functionale sau ale arhitecturii exterioare ale cladirii care conduc la modificari ale sistemului structural. Expertizarea unei constructii existente are ca scop : evaluarea nivelului de protectie la incarcari gravitationale, la actiuni seismice si la alte actiuni cu intensitati semnificative ; fundamentarea si propunerea deciziei de interventie. 1.2. Evaluarea lucrarilor de consolidare la cladiri existente 1.2.1. Colectarea informatiilor pentru evaluarea structuri In conformitate cu Normativul P100-3/2008, evaluarea stari structuri de rezistenta urmareste etapele de colectare a datelor pe baza documentatiilor existente, identificarea sistemului structural si a avariilor acestuia. În vederea evaluării rezistenYei la cutremur a construcYiilor existente colectarea datelor se obYine din surse cum sunt: - documentaYia tehnică de proiectare şi de execuYie a construcYiei examinate; - reglementările tehnice în vigoare la data realizării construcYiei; - investigaYii pe teren; - măsurători şi teste în situ şi/sau în laborator. InformaYiileănecesareăpentruăevaluareaăstructural<ătrebuieăs<ăpermit<:



8

Identificarea sistemului structural şi măsura în care sunt satisfăcute criteriile de regularitate din P100-1: 2006. InformaYiile vor fi obYinute, fie din investigaYiile pe teren, fie din planurile proiectului, dacă acesta este disponibil; Identificarea tipului de fundaYii ale clădirii; Identificarea categoriilor de teren clasificate în P100-1: 2006,. Stabilirea dimensiunilor generale şi a alcătuirii secYiunilor elementelor structurale, precum şi a

proprietăYilor mecanice ale materialelor constituente. Identificarea eventualelor defecte de calitate a materialelor şi/sau deficienYe de alcătuire a elementelor Precizarea procedurii de stabilire a forYelor seismice de proiectare şi a criteriilor de proiectare seismică folosite la proiectarea iniYială. Descrierea modului de utilizare a clădirii pe durata de exploatare şi a modului de utilizare planificat al acesteia şi precizarea clasei de importanYă în acord cu prevederile din P100-1: 2006, Reevaluarea acYiunilor aplicate construcYiei, Yinând cont de utilizarea clădirii. Identificarea naturii şi a amplorii degradărilor structurale şi a eventualelor lucrări de remediere – consolidare executate anterior. Se au în vedere nu numai degradările produse de acYiunea cutremurelor ci, şi cele produse de alte acYiuni, cum sunt încărcările gravitaYionale, tasările diferenYiale, atacul chimic datorat condiYiilor de mediu sau tehnologice, etc. 1.2.2.ăNiveluriădeăcunoaştere În vederea selectării metodei de calcul şi a valorilor potrivite ale factorilor de încredere, se definesc conform P100-3/2008, următoarele niveluri de cunoaştere: - KL1: Cunoaştere limitată - KL2: Cunoaştere normală - KL3: Cunoaştere completă Factorii consideraYi în stabilirea nivelului de cunoaştere sunt: - Geometria structurii: dimensiunile de ansamblu ale structurii şi dimensiunile elementelor structurale, precum şi ale elementelor nestructurale care afectează răspunsul structural (de exemplu, panourile de umplutură din zidărie) - Alcătuirea elementelor structurale, incluzând cantitatea şi detalierea armăturii în elementele de beton armat, detalierea şi îmbinările elementelor de oYel, legăturile planşeelor cu structura de rezistenYă la forYe laterale, realizarea rosturilor cu mortar şi natura blocurilor la zidării, etc. - Materialele utilizate în structură, respectiv proprietăYile mecanice ale materialelor beton , oYel, zidărie, lemn, după caz. Nivelul de cunoaştere realizat determină metoda de calcul permisă. KL1ăCunoaştereălimitat< KL1 corespunde următoarei stări de cunoaştere: - în ceea ce priveşte geometria: configuraYia de ansamblu a structurii şi dimensiunile elementelor structurale sunt cunoscute, fie (a) din relevee fie, (b) din planurile proiectului original şi al eventualelor modificări intervenite pe durata de exploatare. În cazul (b), verificarea prin sondaj a dimensiunilor de ansamblu şi ale elementelor este de regulă suficientă. Dacă se constată diferenYe semnificative faYă de prevederile proiectului se va efectua o verificare mai extinsă a dimensiunilor. - în ceea ce priveşte alcătuirea de detaliu: nu se dispune de proiectul de structură al clădirii şi se aleg detalii plecând de la practica obişnuită din epoca construcYiei; se vor face sondaje în câteva dintre



9

elementele considerate critice şi se va stabili măsura în care ipotezele adoptate corespund realităYii. Dacă există diferenYe semnificative se va extinde cercetarea pe teren şi asupra altor elemente. - în ceea ce priveşte materialele: nu se dispune de informaYii directe referitoare la caracteristicile materialelor de construcYie, fie din specificaYiile proiectelor, fie din rapoarte de calitate. Se vor alege valori forfetare în acord cu standardele timpului, asociate cu teste limitate pe teren în elementele considerate critice (esenYiale) pentru structură. InformaYiile culese trebuie să fie suficiente pentru întocmirea verificărilor locale ale capacităYii elementelor şi pentru construirea unui model de calcul al structurii.Evaluarea structurii bazată pe KL1 poate fi realizată pe baza unui calcul liniar, static sau dinamic KL2ăCunoaştereănormal< KL2 corespunde următoarei stări de cunoaştere: - în ceea ce priveşte geometria: configuraYia de ansamblu a structurii şi dimensiunile elementelor sunt cunoscute fie (a) dintr-un releveu extins fie (b) din planurile de execuYie a construcYiei originale şi a eventualelor modificări intervenite pe durata de exploatare. În cazul (b) este necesară verificarea pe teren prin sondaj a dimensiunilor de ansamblu şi a dimensiunilor elementelor; dacă se constată diferenYe semnificative faYă de prevederile proiectului se va efectua o verificare mai extinsă a dimensiunilor. - în ceea ce priveşte alcătuirea de detaliu: detaliile sunt cunoscute, fie dintr-o inspecYie extinsă pe teren sau dintr-un set incomplet de planşe de execuYie. În ultimul caz, se vor prevedea verificări limitate in-situ a elementelor considerate ca cele mai importante pentru a constata daca informaYiile disponibile corespund realităYii. - în ceea ce priveşte materialele: informaYiile privind caracteristicile mecanice al materialelor sunt obYinute, fie din testări extinse in-situ, fie din specificaYiile de proiectare originale. În ultimul caz se vor efectua teste limitate pe teren. InformaYiile culese trebuie să fie suficiente pentru întocmirea verificărilor locale ale capacităYii elementelor şi pentru construirea unui model de calcul al structurii. Evaluarea structurii bazate pe KL2 poate fi realizată pe baza unui calcul liniar sau neliniar static sau dinamic . KL3ăCunoaştereaăcomplet< KL3 corespunde următoarei stări de cunoaştere: - în ceea ce priveşte geometria: configuraYia de ansamblu a structurii şi dimensiunile elementelor sunt cunoscute, fie (a) dintr-un releveu complet, fie (b) din proiectul complet al construcYiei originale şi al eventualelor modificări intervenite pe durata de exploatare. În cazul (b) verificarea prin sondaj a dimensiunilor de ansamblu şi ale elementelor este de regulă suficientă; dacă se constată diferenYe semnificative faYă de prevederile proiectului se va efectua o verificare mai extinsă a dimensiunilor. - în ceea ce priveşte alcătuirea de detaliu: detaliile sunt cunoscute, fie dintr-o inspecYie cuprinzătoare pe teren, fie dintr-un set complet de planuri de execuYie. În ultimul caz se vor prevedea verificări limitate in-situ a elementelor considerate ca cele mai importante pentru a constata dacă informaYiile disponibile corespund realităYii - în ceea ce priveşte materialele: informaYiile privind caracteristicile mecanice ale materialelor sunt obYinute, fie prin testări cuprinzătoare in-situ, fie din documentele originale referitoare la calitate execuYiei. În acest din urmă caz se vor efectua şi încercări in-situ limitate.



10

1.2.3. Identificarea nivelului de degradareăaăconstrucYiei Evaluarea trebuie să stabilească dacă integritatea materialelor din care este realizată structura a fost afectată pe durata de exploatare a construcYiei şi, dacă este cazul, măsura degradării rezultate. La cercetarea construcYiei trebuie să se aibă în vedere că degradările pot fi ascunse sub finisaje bine întreYinute. Evaluareaăvaăidentificaăcauzeleădegrad<riiămaterialelor - ca efect al cutremurelor anterioare - ca efect al tasării terenului de fundare - ca efect al altor deformaYii impuse: acYiunea variaYiilor de temperatură, a contracYiei şi curgerii lente a betonului - ca efect al agenYilor de mediu sau a agenYilor tehnologici, în special a apei fără duritate sau încărcate cu substanYe agresive de diferite naturi. În cazul elementelorădeăbetonăarmatăseăurm<resc: - calitatea slabă a betonului şi/sau degradarea lui fizică (de exemplu, din îngheY-dezgheY) sau chimică (de exemplu, carbonatarea sau coroziunea produsă de acYiunea atmosferei marine); - existenYa şi gradul de coroziune a oYelului; - starea aderenYei între beton şi armături; - deformaYiile remanente semnificative şi fisurile din elementele structurale cu diverse configuraYii şi direcYii. Interesează în special fisurile deschise peste 1 mm. În cazul pereYilor structurali se vor examina cu prioritate fisurile înclinate, mai ales cele în “x”. În cazul stâlpilor şi grinzilor vor fi urmărite situaYiile cu cedare potenYială cu caracter neductil şi efectele interacYiunii cu pereYii de compartimentare şi de închidere; Examinarea stării elementelor şi materialelor va fi înregistrată într-un releveu de degradări detaliat (în plan şi elevaYie) pentru a stabili efectele asupra siguranYei de ansamblu a structurii. În cazul elementelor de oYel se va cerceta: - rugina, coroziunea sau alte degradări ale oYelului (de exemplu fisuri de oboseală); - deformaYiile remanente rezultate din comportarea postelastică sau din fenomene de pierdere a stabilităYii (flambaj, voalare); - starea elementelor de îmbinare: suduri, buloane, nituri. În cazul elementelor de zidărie se vor evidenţia: - rosturi neumplute sau incomplet umplute pe orizontală şi pe verticală; - degradări ale mortarului din rosturi; - degradări prin fisurare a cărămizilor; - fisurarea în ansamblu a pereYilor structurali şi a pereYilor de umplutură a panourilor de cadru în “x” şi în rosturi orizontale, cu deschideri mai mari de 1mm. În cazul elementelor de lemn se urmăreşte să se evidenYieze: - degradarea lemnului prin putrezire sau ca efect al acYiunii unor microorganisme; - despicarea lemnului ca urmare a unor suprasolicitări locale; - starea de fixare a cuielor şi a altor elemente de prindere. 1.3. Evaluarea seismica a structurilor OperaYiile care alcătuiesc procesul de evaluare se pot grupa în două categorii care constituie: - evaluarea calitativă, şi respectiv,



11

- evaluarea cantitativă (prin calcul). Ansamblul operaYiilor de evaluare calitativă şi cantitativă (prin calcul) alcătuiesc metodologia de evaluare. Metodologia de evaluare se diferenYiază funcYie de complexitatea operaYiilor de evaluare. 1.3.1.ăEvaluareaăcalitativ< Evaluarea calitativă urmăreşte să stabilească măsura în care regulile de conformare generală a structurilor şi de detaliere a elementelor structurale sunt respectate în structurile analizate. Natura deficienYelor de alcătuire şi întinderea acestora reprezintă criterii esenYiale pentru decizia de intervenYie structurală şi a soluYiilor de consolidare. Principalele componente ale evaluării calitative privesc următoarele categorii de condiYii. CondiYiiăprivindătraseulăînc<rc<rilor Aceste condiYii au în vedere existenYa unui sistem structural continuu şi sufficient de puternic care să asigure un drum (traseu) neîntrerupt, cât mai scurt, în orice direcYie, al forYelor seismice până la terenul de fundare. ForYele seismice care iau naştere în toate elementele clădirii ca forYe masice, trebuie transmise prin intermediul diafragmelor orizontale (planşeele) la elementele structurii verticale (de exemplu pereYii structurali sau cadrele), care la rândul lor le transferă la fundaYii şi teren. La evaluarea construcYiei trebuie identificate eventualele discontinuităYi în acest drum. De exemplu, un gol de dimensiuni mari în planşeu, lipsa colectorilor şi suspensorilor din planşeu, legătura slabă între pereYi şi planşeu, ancoraje şi înnădiri insuficiente ale armăturilor în betonul armat, suduri cu capacităYi insuficiente la elementele metalice etc. DeficienYe din acest punct de vedere se pot întâlni mai ales la clădirile vechi în care s-au operat transformări. CondiYiiăprivindăredundanYa Structurile trebuie astfel concepute şi alcătuite încât să fie satisfăcute două condiYii: - atingerea efortului capabil într-unul din elementele structurii sau în puYine elemente nu expune structura unei pierderi de stabilitate. - structura mobilizează la acYiuni seismice severe un mecanism de plastificare care să permită exploatarea rezervelor de rezistenYă ale structurilor şi o disipare avantajoasă a energiei seismice. CondiYiiăprivindăconfiguraYiaăcl<dirii Evaluarea trebuie să evidenYieze abaterile de la condiYiile de compactitate, simetrie şi regularitate care pot afecta negativ răspunsul seismic. Astfel vor fi identificate discontinuităYile distribuYiilor rigidităYii la deplasare laterală, ale rezistenYei laterale, ale geometriei, maselor. NeregularităYile pot apărea pe verticală sau orizontală. A. Neregularităţi pe verticală Discontinuit<YiăînădistribuYiaărigidit<Yilorălaterale. Se vor identifica eventualele niveluri slabe din punct de vedere al rigidităYii. Un nivel se consideră flexibil dacă rigiditatea laterală a acestuia este mai mică cu cel puYin 25% decât a nivelurilor adiacente. La aceste niveluri efectele de ordinul II sunt sporite şi aici trebuie verificate cu prioritate condiYiile referitoare la deformaYiile structurale. Efectele negative ale discontinuităYilor de rigiditate intervin la nivelurile flexibile ale unor construcYii rigide la restul nivelurilor. Discontinuit<YiăînădistribuYiaărezistenYeiălaterale Se vor identifica nivelurile slabe din punct de vedere al rezistenYei, la care se pot concentra deformaYiile plastice în structură. Un etaj slab este acela în care rezistenYa la forYe laterale este mai



12

mică cu 30% decât cea a etajelor adiacente. Elementele verticale ale nivelului slab se verifică pe o schemă de tip stâlp slab – grindă puternică, cu stâlpi articulaYi plastic la extremităYi. CondiYiiăprivindăregularitateaăgeometric< Se consideră discontinuităYi geometrice semnificative situaYiile în care dimensiunile pe orizontală ale sistemului structural activ în preluarea forYelor orizontale prezintă diferenYe mai mari de 30% în raport cu dimensiunile acestora la nivelurile adiacente. La ultimul nivel sunt permise diferenYe mai mari. CondiYiiăprivindăregularitateaădistribuYieiămaselor Se consideră că neregularităYile distribuYiei maselor afectează semnificativ răspunsul seismic al structurilor dacă masa unui nivel este mai mare cu cel puYin 50% faYă de cele de la nivelurile adiacente. Discontinuit<YiăînăconfiguraYiaăsistemuluiăstructural Se identifică abaterile semnificative de la monotonia sistemului structural cum sunt întreruperea la anumite niveluri ale unor pereYi, modificarea dimensiunilor unor pereYi, devierea în plan a unor elemente de la un nivel la altul. Evaluarea trebuie să evidenYieze efectele acestor discontinuităYi cum sunt sporurile de eforturi în stâlpi care susYin pereYii întrerupYi, starea de eforturi din planşeul - diafragmă de transfer, etc. B. Neregularităţi în plan Evaluarea construcYiilor va urmări identificarea structurilor în care dispunerea neechilibrată a elementelor şi subsistemelor structurale produc efecte nefavorabile de torsiune de ansamblu. Pe lângă determinarea comportării la torsiune în domeniul elastic, se va estima răspunsul seismic de torsiune în domeniul neliniar prin examinarea relaYiei dintre centrul maselor şi centrul de rezistenYă al structurii. Se vor investiga în acest context structurile expuse instabilităYii la torsiune. C. Condiţii privind interacţiunea structurii cu alte construcţii sau elemente CondiYiiăprivindădistanYaăfaY<ădeăconstrucYiileăînvecinate Se va verifica dacă dimensiunea rosturilor respectă condiYiile date în P100 – 1: 2006 si se vor investiga efectele posibile ale coliziunii dintre cele două clădiri vecine. Astfel: - dacă planşeele sunt decalate, acestea pot produce şocuri prin lovirea stâlpilor construcYiei vecine, - în cazul în care construcYiile sunt diferite ca înălYime, construcYia mai joasă şi mai rigidă poate acYiona ca reazem pentru construcYia mai înaltă; efectele posibile sunt aplicarea unei forYe suplimentare construcYiei joase, în timp ce construcYia înaltă va suferi o discontinuitate însemnată a rigidităYii, care modifică răspunsul seismic, - când construcYiile sunt egale ca înălYime şi cu sisteme structurale similare, cu planşeele la acelaşi nivel, efectul coliziunilor este nesemnificativ, astfel încât se pot accepta dimensiuni de rosturi oricât de reduse. D. Condiţii pentru diafragmele orizontale ale clădirilor Evaluarea seismică a clădirilor trebuie să stabilească măsura în care planşeele îşi îndeplinesc rolul structural de a distribui în condiYii de siguranYă încărcările seismice orizontale la subsistemele structurale verticale (de exemplu, la pereYi structurali şi cadre). Comportarea planşeelor este optimă atunci când acestea sunt realizate ca diafragme rigide şi rezistente pentru forYe aplicate în planul lor. În cazul structurilor cu pereti, planşeul trebuie să asigure rezemarea laterală a pereYilor pentru încărcări normale pe suprafaYa acestora. Obiectivele evaluarii diafragmelor orizontale de beton sunt reprezentate de aspectele specifice care intervin la realizarea grinzilor pereYi şi anume:



13

• preluarea eforturilor de întindere din încovoiere. Cu ocazia evaluării trebuie verificate dacă armăturile dispuse în elementele de bordare ale planşeului (centuri şi grinzi) sunt suficiente şi dacă aceste armături sunt continue şi conectate adecvat la placă. • transmiterea reacYiunilor de la planşeu la reazemele acestuia, pereYi sau grinzi de beton armat sau din oYel, prin intermediul unor armături perpendiculare pe planul reazemelor. Aceste legături pot servi şi pentru ancorarea unor pereYi de zidărie la forYe normale pe planul acestora. • colectarea forYelor distribuite în masa planşeelor şi transmiterea lor la elementele structurii verticale, atunci când continuitatea legăturii dintre acestea şi diafragmele orizontale este întreruptă de goluri sau când încărcarea planşeului se transferă structurii verticale prin eforturi de întindere. Colectarea se realizează prin armături de oYel cu secYiune suficientă şi corect ancorate în masa planşeului şi în elementele structurii verticale. • „suspendarea” încărcărilor distribuite în masa planşeului prin armături adecvate, atunci când eforturile în direcYia de acYiune a forYei seismice sunt întinderi; • preluarea eforturilor care apar la colYurile intrânde ale planşeelor prin armături de bordare, ancorate corespunzător; • preluarea eforturilor din jurul golurilor de dimensiuni mari, prin armaturi dimensionate pe modele de calcul adecvate, ancorate suficient în masa planşeului. Evaluarea va stabili efectele pe care discontinuităYile create de golurile de scară, prin rampele şi podestele acestora, le produc asupra comportării structurii, cum sunt solicitarea de tip element scurt a stâlpilor, datorate interceptării lor de către rampele scării şi la alte niveluri decât la cotele planşeelor. RezistenYa scării se va stabili pe scheme de comportare suficient de acoperitoare având în vedere efectele grave ale ruperii scărilor asupra siguranYei oamenilor pe durată şi imediat dupa atacul unui seism puternic. 1.3.2. Evaluarea prin calcul 1.3.2.1. Metodele de calcul Efectele acYiunii seismice, care urmează să fie combinate cu efectul altor încărcări permanente şi variabile, în acord cu regulile de comportare date la 4.3.2(4) pot fi evaluate printr-una din următoarele metode: - calculul la forYa laterală static echivalentă; - calculul modal bazat pe spectrul de răspuns; - calculul static neliniar; - calculul dinamic neliniar. În cazul utilizării metodelor de calcul în domeniul elastic, se consideră valori ale forYelor laterale obYinute prin reducerea forYelor răspunsului elastic prin factorul de comportare. Verific<rileăelementelorăstructurale Verificările elementelor structurale constau în verificarea condiYiei ca cerinYa seismică să fie mai mică, la limita egală, cu capacitatea elementului. Verificarea se face în termeni de rezistenYă sau deformaYii, funcYie de tipul metodei şi natura cedării elementului. Modul concret de realizare al verificărilor se indică pentru fiecare din metodologiile prevazute la cod P100-06. Verificările se fac pentru stările limită. Diferentierea asigurării între construcYiile din clase diferite se face prin amplificarea parametrilor acYiunii seismice cu coeficientul de importanYă. La evaluarea capacităYilor, valorile caracteristicilor materialelor se afectează cu valorile coeficienYilor CF, corespunzător nivelului de cunoaştere a construcYiei examinate.



14

Metodologii de evaluare Alegerea metodologiilor de evaluare se face pe baza unor criterii cum sunt: • cunoştintele tehnice în perioada realizării proiectului şi execuYiei construcYiei; • complexitatea clădirii, în special din punct de vedere structural, definită de proporYii (deschideri, înălYime), regularitate etc.; • datele disponibile pentru intocmirea evaluarii (nivelul de cunoastere); • functiunea, importanta şi valoarea clădirii; • condiYiile privind hazardul seismic pe amplasament; valorile ag maxime pe amplasament, condiYiile locale de teren, efectele induse potenYiale ale cutremurelor, cum pot fi la alunecările de teren; • tipul sistemului structural; • nivelul de performanYă ales pentru clădire. ConstrucYiile recente, a căror proiectare şi execuYie a beneficiat de aplicarea unor coduri de proiectare şi practică modernă nu necesită evaluarea seismică, decât dacă proprietarii acestora doresc să sporească performaYele lor faYă de cele iniYiale. În această categorie se pot îngloba toate construcYiile proiectate pe baza Normativului P100/92 şi construcYiile proiectate pe baza P100/82 având cel mult 5 niveluri, indiferent de sistemul constructiv. Codul P100-2006 prevede 3 metodologii de evaluare: • Metodologia de nivel 1 - (metodologie simplificată) • Metodologia de nivel 2 - (metodologie de tip curent pentru construcYiile curente de orice tip); • Metodologia de nivel 3 - Această metodologie utilizează metode de calcul neliniar şi se aplică la construcYii complexe sau de o importanYă deosebită, dacă se dispune de datele necesare. Metodologia de nivel 3 este recomandabilă şi la construcYii de tip curent datorită gradului de încredere superior oferit de aceste metode de investigaYii. 1.3.2.2. Metodologia de nivel 1 Metodologia de nivel 1 se pot aplica la: - construcYii regulate în cadre de beton armat, cu sau fara pereYi de umplutura din zidărie - cu până la 3 niveluri, amplasate în zone seismice cu valori ag ≤ 0,12 g. - construcYii cu pereYi structurali din zidărie de caramida nearmata cu plansee din beton armat monolit, cu până la 2(3) niveluri sau zidărie, întărită cu samburi şi centuri de beton armat, cu regim de înălYime până la 5 niveluri amplasate în zone seismice cu valori ag ≤0,12 g. - construcYii cu pereYi structurali deşi de beton armat monolit (sistem fagure) cu până la 5 niveluri, amplasate în zone seismice cu valori ag ≤ 0,16g. - construcYii de orice tip amplasate în zone seismice caracterizate de valori ag ţ 0,08g. Aplicarea metodologiei de nivel 1 la construcYiile de mai sus este valabilă numai dacă acestea aparYin categoriei de importanYă şi expunere la hazardul seismic 3. Evaluarea simplificata poate fi utilizată pentru stabilirea unor caracteristici globale ale unor construcYii proiectate numai pentru incarcari gravitationale, fără un sistem structural definit şi identificabil pentru preluarea forYelor orizontale seismice. Asemenea construcYii sunt, de exemplu, blocurile înalte (peste 6 - 7 etaje) interbelice, dar şi unele construcYii executate ulterior, până la apariYia unor regelementări tehnice de proiectare seismică. La asemenea construcYii, o evaluare prin instrumente de investigare de nivel superior nu este nici posibilă, nici recomandabilă. Aceste clădiri prezintă de multe ori vicii esenYiale, de conformare şi de alcătuire evidente şi o rezistenYă la forYele laterale insuficientă ceea ce le fac extrem de vulnerabile la acYiunea cutremurelor. Pentru aceste clădiri instrumentele de calcul evoluate nu se pot aplica pentru că structura, de altfel foarte slabă, nu se poate modela cu suficienYă fidelitate, iar efortul de calcul nu se justifică pentru că rezultatul este cât se poate de previzibil.



15

La clădirile de acest tip, de regulă, se poate trece direct la elaborarea soluYiei de intervenYie, numai pe baza rezultatelor pe care le poate furniza metodologia de tip 1. Metodologia de evaluare de tip 1 poate fi utilizată, opYional şi pentru analiza unor construcYii mai complexe sau mai importante, în scopul obYinerii unor informaYii preliminarii. Metodologia de nivel 1 presupune: - Evaluarea calitativă a construcYiei, pe baza criteriilor de conformare, de alcătuire şi de etaliere a construcYiilor. Rezultatele evaluării calitative se înscriu într-o listă, care arată dacă şi masura în care construcYia şi elementele ei satisfac criteriile de alcătuire corectă. Lista de condiYii este dată în anexele specifice structurilor din diferite materiale. - Evaluarea calitativă este completată de verificări prin calcul, folosind metode rapide de calcul structural şi verificări rapide ale stării de eforturi (a efectelor acYiunii seismice) în elementele esenYiale ale structurii. Rezultatele acestor verificări se înscriu, de asemenea, în liste de verificare pentru elementele structurale esenYiale ale clădirii. Evaluarea prin calcul Evaluarea efectelor acYiunii seismice de proiectare (eforturi şi deformaYii) se face considerând structura încărcată cu forYa laterală echivalentă (vezi P100-1: 2006) şi procedee simplificate de calcul privind distribuYia forYelor între elementele verticale ale structurii şi pentru determinarea eforturilor, a perioadelor vibraYiilor proprii etc. Verificările se referă numai la starea limită ultimă. Valoarea factorului de reducere al structurii se ia funcYie de natura structurii şi a materialului din care este realizat astfel: Tab. 1.3.Valori q adoptate în metodologia de nivel 1

Tipulădeăstructur< - structuri de beton armat q = 2,5

- structuri din zidărie simplă q ţ 2,0

- structuri din zidărie întărită cu sâmburi şi centuri q ţ 2,5

- structuri de oYel q ţ 3,3

Valorile q indicate sunt valori aproximative (în general acoperitoare), pentru structuri care nu respectă, decât parYial, regulile de alcătuire ale construcYiilor din zonele seismice. În cazul când se dispune de date sigure privind detaliile de alcătuire şi redundanYa cladirii şi acestea permit considerarea unor valori imbunatatite, se vor corecta în consecinta valorile din tabelul 1.3. ForYa seismică statică echivalentă într-o direcYie orizontală a clădirii se calculează cu expresia din P100-1: 2006.

Fb ţăγăSd(T1)ămăλă unde : Sd(T1)-ordonata spectrului de răspuns de proiectare corespunzătoare perioadei fundamentale; T1-perioada proprie fundamentală de vibraYie a clădirii în planul vertical ce conYine direcYia orizontală considerată; m-masa totală a clădirii; γ-factorul de importanYă - expunere al construcYiei, conform 3.2 din P100-1:2006; λ-factor de corecYie, care Yine seama de contribuYia modului propriu fundamental prin masa modală efectivă asociată acesteia, ale cărui valori sunt: - λ ţ 0,85, dacă clădirea are mai mult de 2 niveluri; - λ ţ 1, în celelalte cazuri.



16

Perioada fundamentală de vibraYie a clădirii în direcYia considerată T, necesară pentru stabilirea valorii spectrale Sd se poate calcula cu expresia:

T = kT H3/4 în care:

kT-coeficient care are valorile 0,07 pentru structuri în cadre de beton armat şi 0,045 pentru structuri cu pereYi de beton armat şi pereYi de zidarie H-înălYimea clădirii deasupra bazei Valorile medii ale eforturilor unitare normale în secYiunile pereYilor din încărcările verticale se face pe baza ariilor aferente de planşeu folosind valorile încărcărilor considerate în gruparea seismică. 1.3.2.3 Metodologia de nivel 2 Metodologia de evaluare de nivel 2 se aplică la toate clădirile la care nu se poate aplica metodologia de nivel 1. Metodologia de nivel 2 implică evaluarea calitativă constând în verificarea listei de alcătuire structurală dată în anexele corespunzătoare structurilor din diferite materiale şi o evaluare cantitativă (prin calcul) bazată pe un calcul structural elastic şi factori de reducere diferentiaYi pe tipuri de elemente. Principiul metodei de calcul Efectele cutremurului sunt aproximate printr-un set de forYe conventionale (pseudoforYe) aplicate constructiei. Mărimea forYelor laterale este stabilită astfel încât deplasările (deformaYiile) obYinute în urma unui calcul liniar al structurii la aceste forYe să aproximeze deformaYiile impuse structurii de către forYele seismice. RelaYia de verificare depinde de modul de cedare, ductil sau fragil, al elementului structural considerat la diferitele tipuri de solicitare (M,V,N). În cazul cedării ductile verificarea se face comparând efortul secYional înregistrat sub acYiunea forYelor laterale şi gravitaYionale, împărYit la un factor de reducere a cărui valoare este specifică naturii ruperii elementului la tipul de efort considerat. Prin comparaYia între cerinYe şi capacitate pentru elementele structurale, se obYin astfel informaYii mai semnificative decât cele furnizate de metodologia din P100/92(96) bazată pe un factor de reducere unic pe structură stabilit în mare măsură arbitrar. În cazul cedărilor neductile (cedări fragile) verificarea constă în compararea efortului secYional rezultat sub acYiunea forYelor laterale şi gravitaYionale, associate plastificării elementelor structurale ductile ale structurii, cu valorile minime ale rezistenYelor. Metoda de calcul asociată metodologiei de nivel 2 se aplică numai la structuri la care diagramele de momente în domeniul elastic sunt aproximativ proporYionale cu valorile rezistenYelor la încovoiere. Calculul structural Calculul structural în domeniul elastic poate utiliza una din cele două metode date în P100-1: 2006, în condiYiile date de cod, respectiv metoda forYelor seismice statice echivalente sau metoda de calcul modal cu spectre de răspuns. Se consideră spectrele răspunsului elastic, cu ordonatele nereduse prin factorul q . 1.3.2.4. Metodologia de nivel 3 Domeniul de aplicare Metodologia de nivel 3 se aplică la construcYii importante şi complexe la care se doreşte o analiză mai precisă a performanYelor seismice ale construcYiei şi la construcYii care nu îndeplinesc condiYiile de regularitate care să permită utilizarea metodologiei de nivel 2.



17

Metodologia de nivel 3 implică evaluarea calitativă constând în verificarea listei complete de condiYii de alcătuire structurală dată în anexele corespunzătoare structurilor din diferite materiale şi o evaluare prin calcul care ia în considerare în mod explicit comportarea inelastică a elementelor structurale sub acYiunea cutremurelor severe. Pentru aplicarea metodologiei de nivel 3 este preferabil să se dispună de proiectul iniYial al clădirii analizate, datorită necesităYii unor detalii de execuYie precise. Se pot utiliza două metode de calcul şi anume: - metoda bazată pe calculul static neliniar - metoda bazată pe calculul dinamic neliniar. Metodele sunt descrise în anexa D a codului P100-1: 2006. 1.4. Particularitati ale structurilor cu diafragme de zidarie 1.4.1.ăInformaYiiăspecificeănecesareăpentruăevaluareaăsiguranYeiăconstrucYiilorădinăzid<rie a).ăDateăgeneraleăprivindăconstrucYia InformaYiileăcuăcaracterăgeneralăprivindăcl<dirileădinăzid<rieăseărefer<ăla: • data execuYiei; • numărul de niveluri; • forma şi dimensiunile în plan; • forma şi dimensiunile în elevaYie; • tipul zidăriei (nearmată, confinată); • natura elementelor pentru zidărie (argilă arsă, piatră) şi modul de zidire (cu mortar, zidărie uscată); • tipul şi materialele planşeelor; • tipul şi materialele acoperişului (şarpantei); • natura terenului de fundare; • tipul şi materialele fundaYiilor; • tipul şi materialele finisajelor şi decoraYiilor exterioare. InformaYiile de mai sus vor fi colectate din documentele disponibile şi/sau prin examinare vizuală. b). Date privind starea fizic<ăaăconstrucYiei Vor fi cercetate următoarele aspecte legate de starea fizică, relevante pentru evaluarea siguranYei la cutremur a clădirilor din zidărie: •ădegradareaăfizic<ăaămaterialelorăstructurii: - degradarea zidăriilor prin: ascensiunea capilară a apei (igrasie), efecte de îngheY - dezgheY, degradrea mortarului; - degradarea planşeelor din lemn prin: putrezirea lemnului, crăpături în lemn, prezenYa microorganismelor şi ciupercilor; - degradarea elementelor metalice prin: coroziunea tiranYilor, ancorelor, grinzilor de planşeu. •ăafectareaăstructuriiădinăcauzeăneseismice: - cedarea fundaYiilor (tasare uniformă/neuniformă); - împingeri neechilibrate date de arce, bolYi, cupole; - cedarea planşeelor din încărcări verticale. •ăafectareaăstructuriiădin acYiuniăseismice: - identificarea şi descrierea stării de fisurare, prin clasificarea fiecărei fisuri pe baza tipologiei respective (separare, rotire, lunecare, ieşire din plan) sau prin deformaYiile aparente (vizibile): abatere de la verticală (ieşire din planul vertical, umflare, coborârea/deformarea bolYilor,etc)



18

InformaYiile de la b) vor fi colectate prin examinare vizuală şi vor fi consemnate (sub formă de desene, fotografii, texte) în releveul avariilor/degradărilor care va face parte integrantă din raportul de evaluare. c).ăDateăprivindăgeometriaăstructurilorădinăzid<rie Principalele date privind geometria structurilor din zidăriei se referă la: • poziYionarea în plan a pereYilor structurali şi dimensiunile pereYilor structurali (lungime, grosime, înălYime); • continuitatea pe verticală a pereYilor structurali; • poziYionarea în plan şi în elevaYie a golurilor (uşi, ferestre) şi a zonelor de perete cu grosime redusă (nişe) şi dimensiunile acestora; • poziYionarea în plan şi în elevaYie a elementelor structurale din zidărie care generează împingeri (arce, bolYi, cupole) cu indicarea tipologiei şi a principalelor dimensiuni (formă, grosime); • poziYionarea în plan şi dimensiunile elementelor principale ale planşeelor din lemn sau metalice, grosimea plăcilor de beton; • poziYiile şi dimensiunile elementelor de confinare (stâlpişori şi centuri) şi ale buiandrugilor. Pentru toate nivelurile de cunoaştere, datele specifice privind geometria structurilor din zidărie se vor obYine. cu următoarele precizări: • Examinareă vizual<. Rezultatele examinării vizuale vor fi prezentate sub formă de desene cotate corespunzător, pentru fiecare nivel al clădirii, în care se reprezintă: pereYii cu rezistenYă semnificativă la forYă tăietoare (poziYionarea în plan, principalele dimensiuni geometrice), elementele de zidărie care generează împingeri (arce, bolYi, cupole), direcYiile de rezemare ale planşeelor şi alcătuirea acestora (prin sondaj, în zone semnificative - de exemplu la încăperile cu deschiderile cele mai mari). • Relevareaă construcYiei. Releveul construcYiei va conYine desene cotate corespunzător, pentru fiecare nivel al clădirii, în care se reprezintă: toate elementele din zidărie (structurale, inclusiv elementele de confinare, şi nestructurale), elementele de zidărie care dau împingeri (arce, bolYi, cupole) inclusiv descrierea tipologiei acestora (formă şi grosime) şi a umpluturilor peste acestea, rezemările tuturor planşeelor. d).ăDetaliiăconstructiveăspecificeăstructurilorădinăzid<rie InformaYiile privind detaliile constructive specifice structurilor din zidărie se referă la: • tipul şi calitatea legăturilor între pereYi la colYuri, ramificaYii şi intersecYii; • calitatea legăturilor între planşee şi pereYi; existenYa / lipsa centurilor la nivelul planşeului; existenYa / lipsa ancorelor şi tiranYilor; • existenYa buiandrugilor cu rezistenYă semnificativă la încovoiere deasupra golurilor şi alcătuirea acestora; • prezenYa elementelor structurale care dau împingeri şi a eventualelor elemente capabile să preia / elimine împingerile; • existenYa unor zone de zidărie slăbite de nişe, coşuri de fum, şliYuri pentru instalaYii, etc; • existenYa unor intervenYii ulterioare, necontrolate : - modificarea poziYiei golurilor din pereYii structurali (modificarea deschiderii, înălYimii, desfiinYarea totală/parYială a buiandrugilor sau a bolYilor de descărcare); - deschiderea unor goluri noi; - desfiinYarea unor goluri (umpluturi de zidărie cu/fără Yesere); - spargerea şliYurilor orizontale şi verticale pentru instalaYii. • prezenYa unor elemente structurale/ nestructurale, cu vulnerabilitate ridicată: - elemente majore de zidărie situate la nivelul acoperişului: frontoane, timpane;



19

- elemente minore de zidărie situate pe faYade (parapeYi, elemente decorative) sau la nivelul acoperişului (coşuri de fum şi de ventilaYie). • alcătuirea planşeelor: - geometria planşeului (orientarea elementelor principale de planşeu, distanYele între acestea); - dimensiunile elementelor principale şi identificarea esenYelor (în cazul planşeelor de lemn); - detaliile constructive ale prinderilor de pereYii structurali. ObYinerea informaYiilor se va face, cu următoarele precizări: • InspecYieăin teren limitat< : va fi făcută numai prin examinare vizuală, de regulă, după desfacerea tencuielilor. Se cercetează, pentru cel puYin 15% din numărul pereYilor, următoarele elemente: - caracteristicile zidăriei la suprafaYă şi în profunzime, - legăturile între pereYii care se intersectează; - alcătuirea generală a planşeelor şi prinderile acestora în pereYii pe care se reazemă. Detaliile privind legăturile între pereYii care se intersectează şi cele privind legăturile între planşee şi pereYi pot fi evaluate şi Yinând seama de tipologia constructivă (clădiri similare) şi de practica curentă a etapei de construcYie. • InspecYiiăinăteren extinse şiăcuprinz<toare: vor fi făcute deasemeni prin examinare vizuală, pentru fiecare nivel al clădirii, şi vor consta, cel puYin, în: - desfacerea tencuielilor (pe suprafeYe suficient de mari, orientativ > 1.0 m2); - sondaje în zidărie pentru examinarea: * caracteristicilor în profunzime ale zidăriei; * legăturilor între pereYii care se intersectează (colYuri, ramificaYii, intersecYii); * legăturilor între pereYi şi planşee; - defacerea tavanelor/pardoselilor pentru identificarea alcătuirii / rezemării planşeelor; - decopertarea fundaYiilor (în zonele semnificative, stabilite de expert). InspecYia in-situ extinsă se va face pentru cel puYin 30% din numărul pereYilor iar inspecYia cuprinzatoare pentru cel puYin 50% din numărul pereYilor. e).ăPropriet<Yileămaterialelor Calitatea zidăriei se evaluează în funcYie de: *ăTipologiaăşiăcalitateaăzid<riei: - tipul elementelor pentru zidăriei: cărămizi pline sau cu goluri, din argilă arsă sau silico-calcare, blocuri de beton obişnuit sau din BCA, piatră de construcYie, fasonată sau brută; - tipul şi calitatea mortarului: tipul liantului, tipul agregatelor, raportul liant / agregat, gradul de afectare (carbonatare); - regularitatea Yeserii şi a grosimii rosturilor verticale şi orizontale; - legăturile (Yeserea) la intersecYiile pereYilor; - umplerea rosturilor cu mortar : toate rosturile umplute, rosturile verticale neumplute, zidărie uscată (fără mortar), compactitatea mortarului; *ăPreciziaăgeometric<ăaăpereYilor:ăverticalitate,ăplaneitate; * Rezultateleă încerc<riloră nedistructiveă in-situ: încercări cu prese plate, încercări sonice, endoscopie, etc * Rezultatele analizelor chimice şi ale încercărilor mecanice pe elemente şi mortare extrase din lucrare. Încercările specifice pentru determinarea caracteristicilor materialelor se vor face. cu următoarele precizări:



20

•ăÎncerc<riăin-situ limitate: se vor face prin examinarea vizuală a Yeserii zidăriei şi a elementelor din care aceasta este alcătuită. Este necesar să se efectueze cel puYin un examen, pentru fiecare tip de zidărie din clădire şi pentru fiecare nivel al clădirii; nu sunt cerute date experimentale. •ăÎncerc<riăin-situ extinse: au ca scop obYinerea informaYiilor cantitative, cu caracter general, asupra rezistenYelor zidăriei. Pentru aceasta, se va efectua cel puYin o încercare pentru fiecare tip de material existent în structură (cu aceleaşi elemente şi/sau mortare), în plus faYă de verificările vizuale de la încercările limitate. • Încerc<riăin-situ complete : au ca scop evaluarea mai exactă a rezistenYelor materialelor şi/sau ale zidăriei. Pentru a se obYine rezultate semnificative, se vor face cel puYin trei încercări pentru fiecare tip de material existent în lucrare şi pentru fiecare nivel al clădirii. În cazul unor construcYii importante se recomandă şi: - încercări de laborator (compresiune diagonală şi/sau compresiune cu forYă tăietoare) pe probe de zidărie extrase din lucrare; - încercări de încărcare statică şi/sau dinamică pe planşee. În cazul în care există o corespondenYă tipologică pentru materiale, forma şi dimensiunile elementelor, detaliile constructive, în locul încercărilor pentru lucrarea respectivă se pot folosi rezultatele încercărilor de la clădiri similare executate în aceiaşi zonă şi aproximativ în aceiaşi epocă. Pentru construcYiile proiectate şi executate după anul 1950 rezistenYele zidăriei pot fi luate din standardele în vigoare la data proiectării/execuYiei (STAS 1031-50 cu modificările ulterioare). Pentru clădirile construite între cele două războaie valorile de referinYă ale rezistenYelor zidăriei pot fi considerate cele date în literatura de specialitate (de exemplu V.Asquini Indicator tehnic în construcţii Ed. Cartea Românească, Bucureşti 1938). 1.4.2.ăEvaluareaăsiguranYeiăseismice 1.4.2.1.ăGeneralit<Yi Evaluarea siguranYei seismice a clădirilor din zidărie implică două categorii de verificări: • verificarea ansamblului structurii si a fiecărui perete pentru rezistenYa la acYiunea seismică în planul fiecărui perete; • verificarea fiecărui perete pentru rezistenYa la acYiunea seismică perpendiculară pe planul peretelui. Cele două categorii de forYe seismice acYionează simultan asupra pereYilor cu forme complexe (L,I,T) ceea ce face ca efectele lor să se suprapună în special în zonele de intersecYie. VerificareaăcondiYiei de rigiditate pentru solicitarea seismică în planul peretelui nu este necesară, de regulă, la clădirile cu structura din zidărie. EvaluareaăsiguranYeiăseismice a clădirilor din zidărie se face prin coroborarea rezultatelor obYinute cu categorii de procedee: • procedee de evaluare calitativă; • procedee de evaluare prin calcul. Pentru clădirile din zidărie procedeele de evaluare calitativă au două niveluri de complexitate: • evaluare calitativă preliminară; • evaluare calitativă detaliată. Pentru clădirile din zidărie procedeele de evaluare prin calcul au două niveluri de complexitate: • evaluare preliminară de ansamblu, numai pentru efectele acYiunii seismice în planul pereYilor; • evaluare detaliată, pentru efectele acYiunii seismice în planul pereYilor şi normal pe planul pereYilor.



21

Evaluareaă detaliat< prin calcul pentru efectele acYiunii seismice în planul pereYilor are mai multe trepte de complexitate în funcYie de modelul şi metoda de calcul folosite: • modele de calcul liniar elastic: - metoda forYelor static echivalente; - metoda de calcul modal cu spectre de răspuns; • modele de calcul neliniar: - calcul static neliniar; - calcul dinamic neliniar. CondiYiile de folosire a modelelor şi metodelor de calcul menYionate sunt definite in continuare. 1.4.2.2.ăMetodologiiădeăevaluareăpentruăcl<diriădinăzid<rie În codul P100-3/2008 sunt date trei metodologii de evaluare a siguranYei seismice a clădirilor din zidărie:

- Metodologia de nivel 1(NU SE APLICA LA TIMISOARA LA ZIDARIE SIMPLA-ZNA) - Metodologia de nivel 2 (SE APLICA LA TIMISOARA LA ZIDARIE SIMPLA-ZNA) - Metodologia de nivel 3 (SE APLICA CONSTRUCXIILORă IMPORTANTEă ŞIăCOMPLEXE SI CARE NU SE INCADREAZA LA 1 SI 2)

Metodologia de nivel 1 seăaplic< la:

clădiri din zidărie confinată, cu regularitate în plan şi în elevaYie, cu planşee din beton armat monolit, având înălYime: - P+2E în zone seismice cu ag = 0,16g-(Timisoara); - P+4E în zone seismice cu ag 0,12g;

clădiri din zidărie nearmată, cu regularitate în plan şi în elevaYie, cu planşee din beton armat monolit, având înălYime: - P+2E în zone seismice cu ag = 0,12g; - P+4E în zone seismice cu ag = 0,08g.

Metodologia de nivel 1 constă în:

evaluare calitativă preliminară evaluare simplificată prin calcul, pentru efectul de ansamblu al acYiunii seismice în planul pereYilor evaluare prin calcul pentru acYiunea seismică perpendiculară pe planul pereYilor, dacă evaluarea calitativă preliminară a identificat existenţa pereţilor sau a altor elemente majore de zidărie (calcane, timpane, frontoane) care prezintă risc de prăbuşire, parYială sau totală.

Metodologia de nivel 2 se aplică :

tuturor clădirilor cu pereYi structurali din zidărie nearmată şi zidărie confinată cu planşee fără rigiditate semnificativă în plan orizontal, indiferent de zona seismică şi de regimul de înălţime; clădirilor cu pereYi structurali din zidărie nearmată şi din zidărie confinată cu planşee rigide în plan orizontal care îndeplinesc condiYiile pentru utilizarea metodelor de calcul liniar elastic dar care nu se încadrează în condiYiile pentru utilizarea metodologiei de nivel 1; clădirilor care îndeplinesc condiYiile pentru utilizarea metodologiei de nivel 1, în condiYiile în care se urmăreşte determinarea mai exactă a nivelului de siguranYă disponibil (se recomandă în cazul clădirilor din clasele de importanţă şi de expunere la cutremur I şi II).



22


evaluarea calitativă detaliată bazată, cel puYin, pe: - inspecYii în teren extinse; - încercări in-situ extinse. evaluarea prin calcul cu metode liniar elastice, pentru efectele acYiunii seismice în planul pereYilor; evaluarea prin calcul pentru acYiunea seismică perpendiculară pe planul pereYilor (daca alcatuirea structural o impune).

Metodologia de nivel 3 se aplică construcYiilor care nu îndeplinesc condiYiile pentru utilizarea metodologiei de nivel 2 şi construcYiilor importante şi complexe în condiYiile în care se urmăreşte o evaluare mai exactă a performanYelor seismice.


evaluare calitativă detaliată bazată pe: - inspecYii în teren cuprinzătoare; - încercări in-situ cuprinzătoare. evaluare prin calcul cu metode neliniare, pentru acYiunea seismicǎ în plan; evaluare prin calcul pentru acYiunea seismică perpendiculară pe planul pereYilor. 1.4.3. Evaluarea calitativ<ăaăcl<dirilorădinăzid<rie: 1.4.3.1.ăEvaluareaăcalitativ<ăpreliminar< Evaluarea calitativă preliminară se face Yinând seama de: • caracteristicile generale ale clădirii; • starea generală de avariere seismică. Caracteristicile generale ale clădirii folosite pentru evaluarea calitativă preliminară sunt: 1.ăRegimulădeăîn<lYime a. ≤ P+2E (1.1) b. > P+2E (1.2) 2.ăRigiditateaăplanşeelorăînăplanăorizontal a. rigide (2.1) b. fără rigiditate semnificativă (2.2) 3.ăRegularitateaăgeometric<ăşiăstructural< a. cu regularitate în plan şi în elevaYie (3.1) b. fără regularitate în plan sau în elevaYie (3.2) c. fără regularitate în plan şi în elevaYie (3.3) Pe baza identificării caracteristicilor de mai sus coeficientul R1 care caracterizează din punct de vedere calitativ alcătuirea clădirii se ia din tabelele 1.4. si 1.5. Coeficientul R1 pentru zidăria nearmată. Tabelul 1.4.

Rigiditate planşee

Regim înălYime

CondiYii de regularitate 3.1 3.2 3.3

2.1 1.1 100 85 70 1.2 85 70 60

2.2 1.1 75 55 40 1.2 55 40 20



23

Coeficientul R1 pentru zidăria confinată. Tabelul 1.5. Rigiditate planşee

Regim înălYime

CondiYii de regularitate 3.1 3.2 3.3

2.1 1.1 100 100 85 1.2 90 85 75

2.2 1.1 85 70 60 1.2 70 55 35

Pentru evaluarea calitativă preliminară, starea generală de avariere se notează în funcYie de gravitatea avariilor prin punctajul dat în tabelul Tabelul 1.6.

Tipul avariilor Elemente verticale (Av) Elemente orizontale (Ah)

Nesemnificative 70 30 Moderate 60 20 Grave 45 15 Foarte grave 25 10

Coeficientul R2 care defineşte gradul de avariere seismică se determină cu relaYia

R2= Av+Ah 1.4.3.2.ăEvaluareăcalitativ<ădetaliat< (pentru metodologia de nivel 2 si 3) Evaluarea calitativă detaliată se face Yinând seama de: • criteriile de alcătuire care conform experienYei cutremurelor trecute influenYează decisiv comportarea seismică a clădirilor din zidărie; • amploarea fenomenului de avariere seismică. Apreciereaăcalitativ<ădetaliat<ăseăfaceăprinănotareăînăraportăcuăurm<toareleăcriterii:

1. Calitatea sistemului structural: - criteriiădeăapreciere:ăeficienYaăconlucr<riiăspaYialeăaăelementelorăstructuriiăcareădepindeădeănaturaă şiă calitateaă leg<turiloră întreăpereYiiădeăpeădirecYiileăortogonaleă şiă aă leg<turiloră întreăpereYiăşiăplanşee,ăexistenYaăariilorădeăzid<rieăaproximativăegaleăpeăceleădou<ădirecYii;ă - criteriul orientativ pentru punctajul maxim: prevederile CR 6-2006.

2.ăCalitateaăzid<riei: - criterii de apreciere: calitatea elementelor, omogenitateaăYeserii,ăregularitateaărosturilor,ăgradulădeăumplereăcuămortar,ăexistenYaăunorăzoneăsl<biteădeăşliYuriăşi/sauănişe,ăetc;ă - criteriulăorientativăpentruăpunctajulămaxim:ăcalitateaămaterialelorăşiăaăexecuYieiăconformăreglement<rilorăînăvigoare.ăăăă

3.ăTipulăplanşeelor: - criteriiă deă apreciere:ă rigiditateaă planşeeloră înă plană orizontală şiă eficienYaă leg<turiloră cuăpereYiiă (capacitateaă deă aă asiguraă compatibilitateaă deformaYiiloră pereYiloră structuraliă şiă deă aăîmpiedicaăr<sturnareaăpereYilorăpentruăforYeăseismiceăperpendiculareăpeăplan);ăă - criteriulăorientativăpentruăpunctajulămaxim:ăplanşeeăcompleteădinăbetonăarmatămonolitălaă toateă nivelurile,ă f<r<ă goluriă careă leă sl<bescă semnificativă rezistenYaă şiă rigiditateaă înă planăorizontal.



24

4.ăConfiguraYiaăînăplan: - criterii de apreciere: compactitateaă şiă simetriaă geometric<ă şiă structural<ă înă plan,ăexprimateă prină raportulă întreă lungimileă laturiloră şiă prină dimensiunileă retrageriloră înă plan,ăexistenYaăsauăabsenYaăbowindow-urilor. - criteriul orientativ pentru punctajul maxim: prevederile P 100-1/2006.

5.ăConfiguraYiaăînăelevaYie: - criteriiădeăapreciere:ăuniformitateaăgeometric<ăşiăstructural<ăînăelevaYieăexprimateăprinăabsenYaă/ăexistenYaăretragerilorăetajelorăsuccesive,ăexistenYaăunorăproeminenYeălaăultimulănivel,ădiscontinut<YiăcreateădeăsporireaăarieiăgolurilorădinăpereYiălaăparteră/laăunănivelăintermediar; - criteriul orientativ pentru punctajul maxim: prevederile P 100-1/2006.

6.ăDistanYeăîntreăpereYi:ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă - criteriiă deă apreciere:ă distanYeleă întreă pereYiiă structurali,ă peă fiecareă dintreă direcYiileăprincipaleăaleăcl<dirii; - criteriulăorientativăpentruăpunctajulămaxim:ăsistemăstructuralăcuăpereYiădeşiă – (fagure) definit conform CR 6-2006.

7. Elemente care dau împingeri laterale: - criteriiădeăapreciere:ăexistenYaăarcelor,ăbolYilor,ăcupolelor,ăşarpantelor,ăcu/f<r<ăelementeăcareăpreiau/limiteaz<ăefecteleăîmpingerilor;ă - criteriul orientativ pentru punctajul maxim: lipsa elementelor care dau împingeri.

8.ăTipulăterenuluiădeăfundareăşiăalăfundaYiilor: - criterii de apreciere: natura terenului de fundare (normal/dificil), capacitatea fundaYiilorădeăaăpreluaăşiătransmiteălaăterenăînc<rc<rileăverticale,ăeforturileăproveniteădinăătas<riădiferenYiateăşiădinăacYiuneaăcutremurului;ă - criteriulăorientativăpentruăpunctajulămaxim:ăterenănormalădeăfundare,ăfundaYiiăcontinueădin beton armat.

9.ăInteracYiuniăposibileăcuăcl<dirileăadiacente: - criterii de apreciere:ăexistenYa/absenYaărisculuiădeăciocnireăcuăcl<dirileăal<turateă(cl<direăizolat<,ă cl<direă cuă vecin<t<Yiă peă 1,2,3ă laturi),ă în<lYimileă cl<diriloră vecine,ă existenYaă risculuiă deăc<dereăaăunorăcomponenteăaleăcl<dirilorăvecine;ăă - criteriul orientativ pent ruăpunctajulămaxim:ăcl<direăizolat<.ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă

10. Elemente nestructurale: - criteriiă deă apreciere:ă existenYaă unoră elementeă deă zid<rieă majoreă (calcane,ă frontoane,ătimpane), placaje grele, alte elementeădecorativeăimportanteăcareăprezint<ăriscădeăpr<buşire; - criteriul orientativ pentru punctajul maxim: lipsa acestor elemente sau asigurarea stabilit<YiiălorăconformăprevederilorădinăP 100-1/2006.

Notarea se va face prin apreciere,ăcuăurm<torulăpunctaj:

criteriul este indeplinit 10 (punctaj maxim) neîndeplinireăminor<ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă810 neîndeplinireămoderat<ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă48 neîndeplinireămajor<ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă04

Punctajul maxim total este 10 x 10 = 100 puncte.



25

Rezultatulă analizeiă calitativeă detaliateă înă raportă cuă criteriileă deă alc<tuireă seă cuantific<ă prinăindicatorul

R1 = pi

unde pi suntăpuncteleăacordateăfiec<ruiăcriteriu

Înă funcYieă deă amploareaă şiă distribuYiaă niveluluiă deă avariereă peă întregaă construcYie,ă punctajulădetaliat pentru diferitele categorii de avarii se va lua din tabelul 1.7.

Tabelul 1.7. Calculul indicatorului R2 pentru evaluare calitativă detaliată

Categoria avariilor

Elemente verticale (Av) Elemente orizontale (Ah) SuprafaYaăafectat< SuprafaYaăafectat< 1/3 1/32/3 > 2/3 1/3 1/32/3 > 2/3

Nesemnificative 70 70 70 30 30 30 Moderate 65 60 50 25 20 15 Grave 50 45 35 20 15 10 Foarte grave 30 25 15 15 10 5

NOT; Elementele orizontale includ:ăplanşee,ăbolYi,ăcupole,ăşarpante.

Indicatorul R 2 pentruăevaluareaăcalitativ<ădetaliat<ăseăcalculeaz<ăcuărelaYia:

R2 = Ah + Av

1.4.4.ăEvaluareaăprinăcalculăaăsiguranYeiăcl<dirilorădinăzid<rie 1.4.4.1. RezistenYeleădeăproiectareăaleăzid<rieiă Pentru calculul în domeniul liniar elastic, cu considerarea factorului de comportare q (spectrul redus), rezistenYele de proiectare ale zidăriei pentru evaluarea capacităYii de rezistenYă la încovoiere cu forYă axială şi la forfecare, se iau după cum urmează:

1. Valoareaă rezistenYeiă deă proiectareă laă compresiune pentru pereţii solicitaţi la încovoiere cu forţă axială (fd) se ia egală cu rezistenţa medie de rupere la compresiune a zidăriei (fm) împărţită la factorul de încredere CF stabilit conform tabelului 4.1. din P100-3/06

Niv

elul

cu

noaş

terii

Geometrie Alcătuirea

de detaliu

Materiale Calcul CF

KL1 Din proiectul de ansamblu original şi verificarea vizual< prin sondaj în teren sau

Pe baza proiectării simulate în acord cu practica la data realizǎrii construcYiei şi pe baza unei inspecYii în teren limitate

Valori stabilite pe baza standardelor valabile în perioada realizării construcYiei şi din teste în teren limitate

LF-MRS CF=1,35



26

KL2 dintr-un releveu complet al clădirii

Din proiectul de execuYie original incomplet şi dintr-o inspecYie în teren limitat< sau dintr-o inspecYie în teren extins<

Din specificaYiile de proiectare originale şi din teste limitate în teren sau dintr-o testare extins< a calităYii materialelor în teren

Orice metodă, conform

P 100 - 1/2006

CF=1,20

KL3 Din proiectul de execuYie original complet şi dintr-o inspecYie limitat<ăpe teren sau dintr-o inspecYie pe teren cuprinz<toare

Din rapoarte originale privind calitatea materialelor din lucrare şi din teste limitate pe teren sau dintr-o testare cuprinz<toare

Orice metodă, conform

P 100 - 1/2006

CF=1,0

Înă lipsaă unoră dateă obYinuteă prină încerc<riă laă lucrareaă respectiv<,ă ă rezistenYaă medieă laăcompresiuneăaăzid<rieiăseăpoateălua: - fm = 1,3 fk, unde fk esteă rezistenYaă caracteristic<ă laă compresiuneă aă zid<rieiă stabilit<ăconform CR 6-2006; - din standardele de proiectare bazate pe calculul în stadiul de rupere (STAS 1031-50, STAS 1031-56, STAS 1031-71)ă utilizândă rezistenYaă medieă aă c<r<miziloră şiă aă mortaruluiădeterminateăprinăîncerc<riăin-situ la lucrarea respectiv<.ă

2. Valoareaă rezistenYeiă deăproiectareăpentruăpereYiiă solicitaYiă laă forY<ă t<ietoare se stabileşte în funcYie de mecanismul de rupere: - Pentru rupere prin lunecare în rost orizontal (fvd):

CF

ff

M

vmvd

unde fvm este rezistenYa medie de rupere la forfecare în rost orizontal iar M se ia conform (2). În lipsa unor date obYinute prin încercări in-situ la lucrarea respectivă, rezistenYa medie de rupere la forfecare în rost orizontal (fvm) se poate lua egală cu: - fvm = 1,3 fvk unde fvk este rezistenYa caracteristică de rupere determinată conform CR 6-2006; - pentru zidăriile vechi cu cărămizi pline şi cu mortar de var, fvk se calculează cu relaYiile (4.3a) şi (4.3b) din CR 6-2006 în care rezistenYa unitară caracteristică iniYială la forfecare a zidăriei se ia: fvk0 = 0,045 N/mm2. - Pentruărupereăînăscar<ăsubăefectulăeforturilorăprincipaleădeăîntindereă(ftd):

- CF

f04.0f

M

mtd

unde fm este rezistenYa medie de rupere la compresiune a zidăriei stabilită ca mai sus.

Pentru evaluarea siguranţei clădirilor existente coeficientul parYial de siguranYă pentru zidărie se ia egal cu:

M ţă 3,0ă pentruă zid<riileă vechiă cuă c<r<miziă realizateămanuală şiămortarădeă vară (orientativ,ă anterior anului 1900);



27

M ţă 2,75ă pentruă zid<riileă vechiă cuă c<r<miziă presateă şiămortarădeă var-ciment / ciment-var (orientativ, între ani 19001950); M ţă2,5ăpentruăzid<riileărecenteă(orientativ,ădup<ăanulă1950). În cazul zidăriei confinate şi/sau armate în rosturi, pentru calculul capacităYii de rezistenYă se folosesc valorile medii ale rezistenYelor betonului şi oYelului, determinate conform STAS 10107/0-90, 3.1.7.

1.4.4.2ăCapacitateaădeărezistenY<ăaăpereYilorăstructuraliăpentruăforYeăînăplan

1).Forţa tăietoare asociată cedării prin compresiune excentrică a unui perete de zidărie nearmată solicitat de forYa axială de proiectare Nd se calculează cu relaYia:

)15,11(1 dpp

df c

NV

unde

w

pp l

H - factorul de formă al peretelui de zidărie

unde Hp înălYimea peretelui; lw lungimea peretelui; cp coeficient care depinde de condiYiile de fixare la extremităYi ale peretelui: cp ţ 2,0 pentru perete consolă (montant); cp ţ 1,0 pentru perete dublu încastrat la extremităYi (spalet);

w

d0 tl

N - efortul unitar mediu de compresiune corespunzător forYei axiale de proiectare Nd.

unde t este grosimea peretelui

d

0d f

unde fd este rezistenYa de proiectare la compresiune

2. Capacitatea de rezistenţă la forţa tăietoare a peretelui de zidărie nearmată este dată de relaYia

Vf2 = min (Vf21,Vf22)

unde cele două valori se calculează după cum urmează :

2.1. Valoarea de proiectare a forţei tăietoare de rupere prin lunecare în rostul orizontal:

Vf21 = fvdD't

unde D' lungimea zonei comprimate a peretelui; t grosimea peretelui; fvd rezistenYa de proiectare la lunecare în rost



28

2.2. Valoarea de proiectare a forţei tăietoare de rupere prin fisurare diagonală (eforturi principale de intindere-în scară):

td

tdwf fb

ftlV 0

22 1

unde b coeficient cu valori 1,0 b = p 1,5; ftd rezistenYa de proiectare a zidăriei la eforturi principale de întindere (D.4) .

(3) Capacitatea de rezistenţa unui perete din zidărie nearmată este egală cu rezistenţa la compresiune excentrică dacă valoarea forţei tăietoare Vf1, este mai mică decât valoarea forţei tăietoare Vf2 (Vf21.sau Vf22 )

PereYii care satisfac condiYia de la (3) sunt definiYi ca pereţi cu comportare ductilă (pereYi ductili)

(4) Rezistenţa unui perete din zidărie nearmată este egală cu rezistenţa la forţă tăietoare dacă valoarea forţei tăietoare Vf2 este mai mică decât valoarea forţei tăietoare Vf1 (Vf21.sau Vf22 )

PereYii care satisfac condiYia de la (5) sunt definiYi ca pereţi cu comportare fragilă (pereYi fragili).

(5) În cazul pereYilor din zidărie confinată, pentru calculul forYelor tăietoare Vf1 şi Vf2 se va Yine seama de aportul elementelor de confinare determinat conform CR 6-2006.

1.4.4.3. Verificarea preliminar<ăprinăcalculăaăcapacit<YiiădeărezistenY<ăpentruăansamblulăcl<diriiă(metodologia de nivel 1)

În cadrul metodologiei de nivel 1, evaluarea preliminară prin calcul constă în determinarea capacităYii de rezistenYă la forYă tăietoare a clădirii pe baza unor ipoteze simplificatoare şi compararea acesteia cu forYa tăietoare de bază. Capacitatea de rezistenYă se calculează în secYiunea de la baza pereYilor structurali (secYiunea de încastrare definită în CR 6-2006).

Ipotezele pentru evaluarea simplificată a eforturilor unitare de compresiune şi de forfecare în pereYii structurali sunt următoarele:

- legăturile între pereYii de pe cele două direcYii şi între pereYi şi planşee asigură conlucrarea acestora pentru preluarea încărcărilor verticale şi seismice; - planşeele constituie diafragme rigide în plan orizontal; în clădirile cu nniv 3 ultimul planşeu poate fi din lemn în cazul zidăriei confinate şi în cazul zidăriei fără stâlpişori dacă sunt respectate condiţiile din CR 6-2006, 7.1.2; - clădirea are regularitate în plan şi în elevaYie; - distribuYia pereYilor, inclusiv a golurilor, este identică la toate nivelurile (pereYii sunt continui până la fundaYii); - ruperea pereYilor se produce din forYă tăietoare, prin fisurare diagonală (mecanismul de rupere în scară).

Efortul unitar de compresiune (0 în t/m2)ăînăpereYiiăstructuraliăseăcalculeaz<ăcuărelaYia:

zyzx

etajetajniv0 AA

Aqn



29

unde nniv numărul de niveluri al clădirii peste secYiunea de încastrare; qetaj încărcarea totală verticală pe etaj, considerată uniform distribuită pe suprafaYa planşeului (t/m2) Aetaj aria etajului, inclusiv balcoane şi bowindowuri (m2) Azx şi Azy ariile de zidărie pe cele două direcYii principale ale clădirii (m2)

Înc<rcareaăechivalent<ăqetaj seăcalculeaz<ăcuărelaYia: planseu

etaj

etajzyzxzidplanseuetaj,zidetaj q

A

hAAqqq

unde zid (greutatea volumică a zidăriei) şi qplanşeu se iau în funcYie de alcătuirea zidăriei şi a planşeelor clădirii. Pentru zidăria cu cărămizi pline din argilă arsă se poate considera suficient de precis valoarea zid = 2.0 t/m3 (inclusiv tencuiala). Valoarea qplanşeu include, în afara încărcărilor permanente, şi fracYiunea din încărcarea utilă stabilită în CR 0-2005.

Forţa tăietoare capabilă pentru ansamblul clădirii se calculează pentru direcţia în care aria de zidărie este minimă Az,min = min (Azx,Azy) cu relaţia:

kkzcap AS

0min, 3

21

unde k - valoareaă deă referinY<ă (forfetar<)ă aă rezistenYeiă laă forfecareă aă zid<rieiă careă seă ia,ă pentruăzid<riaăcuăelementeădinăargil<ăars<,ăînălipsaăunorădateămaiăprecise: k = 0,06 N/mm2 (6 t/m2)ăpentruăzid<rieăcuămortarădeăvar; k = 0,12 N/mm2 (12 t/m2)ăpentruăzid<rieăcuămortarădeăciment;ă Valoarea k se referă la zidăriile pereţilor neavariaţi; în cazul zidăriilor pereţilor avariaţi, expertul tehnic va aprecia nivelul de reducere care se impune. Orientativ, pentru zidăriile cu avarii importante valoarea k se reduce cu 2530% iar în cazul avariilor grave cu 5060%. Pentru mortarele var-ciment sau ciment-var se recomandă interpolarea liniară între valorile de mai sus în funcţie de raportul între cei doi lianţi (ciment/var). Indicatorul R 3 care exprimă capacitatea de rezistenţă a clădirii se determină cu relaţia:

b

cap

F

SR 3

Unde

Fb = VED este forYa tăietoare de bază;

Scap=Qcap=VRD-capacitatea portanta a structuri/elementului structural

1.4.4.4. Verificarea capacit<Yiiă deă rezistenY<ă pentruă cl<diriă cuă planşee fără rigiditate semnificativ<ăînăplanăorizontal (metodologia de nivel 2)



30

Capacitatea de rezistenYă se calculează separat, pe ambele direcYii principale, pentru fiecare dintre pereYii orientaYi cu axa majoră în direcYia de acYiune a forYei seismice.

Pentru fiecare perete se determină, la fiecare nivel (j):

- suprafaYa aferentă de planşeu; - masa corespunzătoare greutăYii proprii a peretelui (câte o jumătate din greutatea peretelui inferior şi, respectiv, superior) şi greutăYii planşeului aferent (Gij).

În secYiunea de la baza peretelui se determină pentru fiecare perete:

- forYa axială (G0i) prin însumarea greutăYilor de nivel aferente (Gij)

- efortul unitar de compresiune centrică zi

ij

zi

i00 A

G

A

G

unde Azi este aria secYiunii de zidărie la baza peretelui.

Pentru fiecare perete se determină forYa tăietoare capabilă minimă şi modul probabil de rupere Vfd (pentru rupere ductilă) sau Vff (pentru rupere fragilă) în secYiunea de la bază, cu metodologia anterioara

ForYa tăietoare de bază pentru clădire (Fb) se determină conform P100-06

ForYa tăietoare de bază (Fb,i) pentru fiecare perete se determină prin distribuirea forYei Fb proporYional cu greutatea Gi corespunzătoare ariei aferente de planşeu pentru peretele respectiv.

bi

ii,b F

G

GF

unde Gi este greutatea totală a clădirii. Pentru pereYii fragili ai clădirilor din zidărie confinată la care forYa Fb s-a calculat cu factorul de comportare q = 2,0, valoarea Fb,i, se multiplică cu raportul 2,0/1,5.

Indicatorul R3i se calculează, pentru fiecare perete şi pentru fiecare direcYie, cu relaYia

i,b

i,capi3 F

SR

unde Scap,i este forYa tăietoare capabilă a peretelui "i" (exprimată, după caz, prin Vfd sau Vff).

Indicatorul R3 pentru ansamblul clădirii, pe fiecare direcYie, se calculează cu relaYia

b

jd kffffd

3 F

VV

R

unde jd

fdV suma capacităYilor de rezistenYă ale pereYilor cu rupere ductilă (j pereYi)

kf

ffV suma capacităYilor de rezistenYă ale pereYilor cu rupere fragilă (k pereYi).

În sumele respective capacităYile de rezistenYă ale pereYilor se introduc cu valorile:



31

Vfd,i (Vff,i) ţ 0 dacă R3i < 0,5; Vfd,i (Vff,i) 1,5 Fb,i.

1.4.4.5. Verificarea prinăcalculăliniarăelasticăaăcapacit<YiiădeărezistenY<ăpentruăcl<diriăcuăplanşee rigide în plan orizontal (metodologia de nivel 2)

Pentru verificarea siguranYei, efectele acYiunii seismice determinate prin calculul liniar elastic cu spectrul elastic redus (cu forYă static echivalentă sau cu analiză modală cu spectre de răspuns) se iau după cum urmează: - pentru pereYii ductili: cu valorile rezultate din calculul structurii; - pentru pereYii fragili: cu valorile rezultate din calculul structurii multiplicate cu raportul 2,0/1,5 dacă pentru spectrul de proiectare s-a utilizat valoarea q ţ2,0 (în cazul zidăriei confinate)

SiguranYa seismică a pereYilor se determină în termeni de forţe. Pentru fiecare stare limită, eforturile secYionale de proiectare pentru fiecare perete (N,V,M) rezultate din calculul liniar elastic al structurii cu spectrul de proiectare, corectate, după caz, , se compară cu capacitatea de rezistenYă a peretelui calculată cu rezistenYele materialelor determinate anterior.

În cazul pereYilor cu goluri care au rigle de cuplare din beton armat, eforturile secYionale de proiectare în montanYi/spaleYi se vor determina pentru situaYia formării articulaYiilor plastice în rigle la toate nivelurile. Această schemă de calcul se aplică numai în condiYiile în care zidăria poate prelua eforturile locale corespunzătoare plastificării riglelor.

Pentru ansamblul clădirii indicatorul R3 se calculează pentru fiecare direcYie. În sumele de la numărător se introduc numai capacităYile de rezistenYă ale pereYilor (i) pentru care R3i 0,30.

1.4.4.6.ăVerificareaă prină calculă statică neliniară aă siguranYeiă pentruă efecteleă acYiuniiă seismiceă înăplanulăpereYilor (metodologia de nivel 3) Modelul de calcul adecvat pentru calculul static neliniar implică următoarele schematizări:

- spaleYii (montanYii) sunt caracterizaYi printr-o lege efort-deformaYie de tip "liniar elastic-perfect plastic" pentru care rezistenYa şi deplasarea (deformaYia) ultimă sunt definite în funcYie de tipul de rupere probabil; - parametrii limită ai legii constitutive, în lipsa unor date mai exacte, se vor lua după cum urmează: a. deplasarea ultimă este egală cu 0,8% din înălYimea peretelui dacă rezistenYa de rupere prin forYă tăietoare a peretelui (calculată cu relaYia D.6) este mai mare cu cel puYin 30% decât rezistenYa de rupere la compresiune excentrică (calculată cu relaYia D.5); b. dacă nu este îndeplinită condiYia de la punctul "a" deformaYia ultimă se ia egală cu 0,4% din înălYimea peretelui; - pentru clădirile cu 13 niveluri este suficientă verificarea mecanismului de etaj, cu evaluarea simplificată a rezistenYei plinurilor orizontale.

Verificarea siguranYei se face în termeni de deplasare.

Capacitatea clădirii se defineşte prin deformaYia laterală a ultimului planşeu pentru care s-a produs scăderea forYei tăietoare capabile cu mai mult de 20% datorită degradării/ieşirii din lucru a unor componente ale ansamblului structurii.



32

CerinYa de deplasare se stabileşte conform procedeului general indicat la 6.9.2 pentru spectrul elastic de proiectare (qţ1) şi fără aplicarea coeficienYilor de suprarezistenYă (u/1); se aplică reducerea spectrului elastic prin înmulYire cu coeficientul =0,88 conform anexei A din P 100-1/2006. În cazul structurilor din zidărie cu regularitate în elevaYie, caracteristicile elastice echivalente ale sistemului cu un singur grad de libertate se pot calcula suficient de exact dacă se consideră masele şi înălYimile de nivel identice la toate nivelurile şi deformata primului mod de vibraYie aproximată cu o linie dreaptă.

Pentru clădirile cu nniv >2 se pot utiliza şi alte metode de calcul neliniar:

- calculul elasto-plastic cu forYe crescătoare, pe model de cadru cu bare cu extremităYi rigide; - calculul cu modele cu tip element finit pentru care se definesc legi de comportare elasto-plastică adecvate (calculul este mai exact, dar datorită complexităYii, utilizarea metodei în practica curentă nu este justificată).

1.4.4.7. SiguranYaăfaY<ădeăacYiuneaăseismic<ăperpendicular<ăpeăplanulăpereYilor

Avarierea unui perete sub efectul încărcărilor perpendiculare pe plan se poate produce printr-unul dintre următoarele mecanisme:

ieşire din plan sau răsturnare, dacă: - peretele nu este legat cu planşeele şi/sau cu pereYii perpendiculari; - cedează legăturile peretelui cu planşeele şi/sau cu pereYii perpendiculari; fisurare/rupere, dacă este depăşită rezistenYa la compresiune excentrică a zidăriei; în acest caz planul de rupere este, de regulă, paralel cu rosturile orizontale, la mijlocul distanYei între legăturile cu planşeele, sau, eventual, într-o secYiune slăbită de goluri sau şliYuri orizontale.

Modelele de calcul pentru identificarea efectelor acYiunii seismice perpendiculare pe planul peretelui se stabilesc, pentru fiecare mecanism de avariere al panoului de perete, în funcYie de caracteristicile constructive ale clădirii:

A. ÎnăfuncYieădeăleg<turaăîntreăpereteăşiăplanşee: 1. Perete mărginit sus şi jos de centurile planşeelor din beton armat. 2. Perete cu prinderi articulate la nivelul planşeelor (cazul planşeelor cu grinzi metalice / din lemn, rezemate pe perete, cu sau fără ancore). 3. Perete nelegat de planşee (zidărie continuă, fără legătură cu planşeul - cazul planşeelor cu grinzi metalice /din lemn dispuse paralel cu peretele).

B. ÎnăfuncYieădeăleg<turaăpereteluiăcuăpereYiiăperpendiculari: 1. ExistenYa sau lipsa pereYilor perpendiculari, la ambele extremităYi sau la o singură extremitate. 2. Geometria peretelui: raportul între lungime (distanYa între pereYii perpendiculari) şi înălYime (distanYa între planşee). 3. EficienYa legăturii cu pereYii perpendiculari: zidărie Yesută sau neYesută, existenYa armăturilor.

Verificarea prin calcul a stabilităYii şi rezistenYei pereYilor la acYiunea seismică perpendiculară pe plan se face pentru o forYă statică echivalentă determinată conform capitolului 10 din P 100-1/2006, relaYiaă(10.1) considerând:



33

factorul de reducere q ţ 1,5 pentru toate tipurile de elemente din zidărie; coeficientul de amplificare propriu ţ 1,0 pentru toYi pereYii din zidărie, cu următoarele excepYii: - ţ 1,5 pentru pereYi de faYadă cu legături pe toate patru laturile; - ţ 2,0 pentru pereYi de faYadă cu legături numai pe două laturi; - ţ 2,5 pentru pereYi şi alte elemente din zidărie (frontoane, timpane, calcane) care lucrează în consolă.

Verificarea rezistenYei legăturilor unui perete cu pereYii perpendiculari va Yine seama de toate eforturile care se dezvoltă în intersecYie:

- forYe tăietoare şi momente încovoietoare produse de acYiunea seismică perpendiculară pe perete; - forYe de lunecare verticale rezultate din încovoierea peretelui perpendicular sub efectul forYelor seismice care acYionează în planul său.

Verificarea peretelui la răsturnare implică următoarele etape:

i. Identificarea mecanismelor posibile de răsturnare (întreg peretele pe toate nivelurile sau numai pe un singur nivel, numai o zonă a peretelui);

ii. Pentru fiecare dintre mecanismele posibile de răsturnare, pentru zona de perete antrenată de mecanismul respectiv, se determină: - încărcările statice verticale (combinaYiile de încărcări din CR 0-2005 care includ efectele acYiunii seismice) şi excentricităYile de aplicare ale acestora; - eventualele forYe statice orizontale (împingeri din bolYi, arce, şarpante,etc.); - forYa seismică orizontală calculată conform (3); - rezistenYele de proiectare ale legăturilor care pot să împiedice deplasarea peretelui în ambele sensuri pe direcYia prinderii, calculate conform (6) ;

iii. Pentru fiecare dintre mecanismele de răsturnare, cu forYele şi excentricităYile determinate la ii, se calculează: - momentul de răsturnare (Mr); - momentul de stabilitate (Mst). Pentru calculul momentului de stabilitate nu se iau în considerare forYele de legătură datorate frecării iar efectul favorabil al încărcărilor permanente va fi redus cu 10%. Raportul între momentul de stabilitate şi momentul de răsturnare defineşte gradul de asigurare al peretelui la stabilitate.

r

stst,3 M

MR

Capacitatea de rezistenYă a prinderilor depinde de:

- rezistenYa piesei de prindere la rupere sau la smulgere; - rezistenYa peretelui la eforturile concentrate din zona de ancorare. Calculul rezistenYei de proiectare a prinderilor se face conform anexei E (E.2.3.1).

Pentru starea limită ultimă (ULS), momentul capabil al secYiunii transversale a peretelui la rupere din compresiune excentrică perpendiculară pe plan se poate calcula acceptând diagrama de eforturi de compresiune dreptunghiulară, cu valoarea de proiectare egală cu 0,85 fd (neglijând rezistenYa la întindere a zidăriei). Această situaYie de echilibru implică acceptarea unei stări avansate de fisurare a peretelui.



34

Pentru evaluarea capacităYii unui perete la acYiunea seismică perpendiculară pe plan în starea limită ultimă (ULS), se poate lua în considerare formarea liniilor de rupere pe trasee compatibile cu geometria şi condiYiile de fixare pe contur ale peretelui.

Raportul dintre momentul capabil al secYiunii transversale a peretelui şi momentul încovoietor maxim produs de forYa seismică perpendiculară pe plan defineşte capacitatea de rezistenYă a peretelui

perpmax,

caprez,3 M

MR

1.4.5.ăÎncadrareaăcl<dirilorăcuăpereYiăstructuraliădinăzid<rieăînăclaseădeăriscăseismic PereYii structurali din zidărie pentru care, sub acYiunea seismică perpendiculară pe plan, indicatorul R3,st, , este mai mic decât 1,3 se consideră nesiguri. Pentru aceşti pereYi, lucrările de intervenYie pentru asigurarea stabilităYii sunt obligatorii indiferent de clasa de risc pentru acYiunea seismică în planul pereYilor.

Pentru pereYii structurali care au R3,st 1,3 încadrarea în clase de risc în raport cu acYiunea seismică perpendiculară pe plan se face pe baza indicatorului R3,rez, utilizând tabelul 1.10

Încadrarea clădirilor cu pereYi structurali din zidărie în clase de risc în raport cu acYiunea seismică în planul pereYilor se face în conformitate cu tabelele 1.8.-1.10., utilizând indicatorii R1R3 calculaYi conform prevederilor de mai sus. 1.5.ăStabilireaăclaseiădeăriscăaăconstrucYiilor Rezultatele verificărilor reprezintă elementele esenYiale care fundamentează evaluarea finală privind starea de siguranYă faYă de acYiunile seismice. Aceasta se defineşte global prin vulnerabilitatea construcYiei, raportul de evaluare urmând să încadreze construcYia examinată într-o clasă de vulnerabilitate asociată cutremurului de proiectare (clasa de risc). Evaluarea siguranYei seismice şi încadrarea în clasele de risc seismic se face pe baza a 3 categorii de condiYii care fac obiectul investigaYiilor şi analizelor efectuate în cadrul evaluării. Pentru orientarea în decizia finală privitoare la siguranYa structurii (inclusiv la încadrarea în clasa de risc a construcYiei) şi la măsurile de intervenYie necesare, măsura în care cele 3 categorii de condiYii sunt îndeplinite este cuantificată prin intermediul a 3 indicatori. Aceştia sunt: - gradul de îndeplinire al condiţiilor de alcătuire seismică, notat cu R1, exprima gradul de îndeplinire a condiYiilor de conformare structurale, de alcătuire a elementelor structurale şi a regulilor constructive pentru structuri care preiau efectul acYiunii seismice. - gradul de afectare structurală, notat cu R2, care exprimă proporYia degradărilor structurale produse de acYiunea seismică şi de alte cauze. - gradul de asigurare seismică, notat cu R3 reprezintă raportul între capacitatea şi cerinYa structurală seismică, exprimată în termeni de rezistenYă în cazul folosirii metodologiilor de nivel 1 şi 2 sau în termeni de deplasare în cazul utilizării metodologiei de nivel 3. Acest indicator se determină pentru ULS. Indicatorul R1 ia valori pe baza punctajului atribuit fiecărei categorii de condiYii de alcătuire dat în lista specifică tipului de structură analizat din anexa corespunzătoare tipului de material structural folosit. Sunt stabilite 4 domenii ale scorului realizat de construcYia analizată, asociate cu cele 4 clase de risc seismic, în limita unui punctaj maxim R1 max ţ 100, corespunzător unei construcYii care



35

îndeplineşte integral toate categoriile de condiYii de alcătuire. Cele 4 intervale distincte ale valorilor R1 sunt date în tabelul 1.8. Tabelul 1.8. Valorile R1 asociate claselor de risc seismic

Clasa de risc seismic I II III IV

Valori R1 < 30 30 – 60 61 – 95 96 – 100

Indicatorul R2 ia valori pe baza punctajului atribuit diferitelor categorii de degradări structurale şi nestructurale dat în lista specifică tipului de construcYie analizat, din anexa corespunzătoare materialului structural utilizat. Şi în cazul acestui indicator sunt stabilite 4 intervale ale scorului realizat de construcYia analizată, asociate celor 4 clase de risc seismic, în limita unui punctaj maxim R2 max ţ100, corespunzător unei construcYii cu integritatea neafectată de degradări. Cele 4 domenii distincte ale valorilor R2 sunt date în tabelul 1.9. Tabelul 1.9. Valorile R2 asociate claselor de risc seismic


Valori R2 < 40 40 – 70 71 – 95 96 – 100

Indicatorul R3 evidenYiază capacitatea de rezistenYă şi de deformabilitate a structurii în raport cu cerinYele seismice. Modul de evaluare al gradului de asigurare seismică depinde de metodologia de evaluare, după cum urmează: (a) Metodologia de nivel 1 Raportul R3 se estimează în termeni de rezistenYă prin:

R3ţăνăadm /qăνămed în care: νadm-valoarea de referinYă admisibilă a efortului unitar tangenYial în elementele verticale. Valoarea νadm se dă în anexele B, C şi D pentru elemente de beton, armat, oYel şi, respectiv zidărie. νmed-efortul unitar tangenYial mediu calculat conform P100-06, 4.3.7.2(6). q-factorul de reducere corespunzător structurii, (b) Metodologia de nivel 2 Se determină valorile individuale R3j, pentru fiecare din elementele structurale. Pe baza valorilor obYinute se stabileşte ponderea elementelor structurale cu cedare fragilă, cu precădere a elementelor verticale aflate în această situaYie, raportul între rezistenYele elementelor verticale şi cele ale elementelor orizontale şi se estimează mecanismul structural probabil de disipare al energiei seismice. Aceste informaYii constituie elemente esenYiale în estimarea siguranYei seismice a structurii şi pentru încadrarea construcYiei într-o anumită clasă de risc. Indicatorul R3 la nivelul structurii se determină aproximativ cu relaYia:

R3ţΣăVRdj /ă(ΣVEd j)/qj în care: VRd j-forYa tăietoare capabilă a elementului vertical j, (sau proiecYia pe orizontală a efortului axial, în diagonalele de contravântuire). Valorile VRd j introduse în relaYie sunt cele corespunzătoare mecanismului de cedare al elementului (după caz încovoiere sau forYă tăietoare) VEd j-forYa tăietoare în elementul j, obYinute pe baza valorilor din spectrul de răspuns neredus



36

qj-factorul de reducere atribuit elementului pe baza mecanismului potenYial de rupere al acestuia (valoare dată din anexele B, C, D pentru structuri din beton armat, oYel, respectiv, zidărie). Pentru elementele cu cedare fragilă V*Edj / q se înlocuieşte cu valoarea rezultată din echilibrul pe mecanismul de plastificare. (c) Metodologia de nivel 3 Indicatorul R3 se determină în acest caz în termeni de deplasare, cu expresia:

R3 = ds/du Unde: ds-deplasarea laterală impusă structurii de cutremurul de proiectare, pentru starea limită ultimă, la nivelul ales, de regulă la vârful construcYiei du-deplasarea laterală ultimă (capabilă) a structurii, la acelaşi nivel. Cu caracter orientativ, încadrarea construcYiei în clase de risc în baza valorilor R3 se face (inmultind valorile obtinute cu 100), conform tabelului 1.10.

Tabelul 1.10. Valorile R3 asociate claselor de risc seismic


Valori R 3 (%) < 35 36 – 65 66 – 90 91 – 100

1.6. ConYinutulăraportuluiădeăevaluare Raportul de evaluare va conYine o sinteză a procesului de evaluare, care să conducă şi la decizia de încadrare a construcYiei în clase de risc seismic. Această sinteză va cuprinde, la nivel minimal: a) Datele istorice referitoare la epoca construcYiei şi la nivelul codurilor de proiectare aplicate, dacă este cazul. b) Datele generale care să descrie condiYiile seismice ale amplasamentului şi sursele potenYiale de hazard. c) Datele privitoare la sistemul structural şi la ansamblul elementelor nestructurale. Se vor face aprecieri globale, calitative privind abilitatea sistemului structural de a rezista la acYiuni seismice. d) Descrierea stării construcYiei în momentul evaluării. Se vor face referiri la comportarea construcYiei la eventuale cutremure pe care le-a suportat clădirea şi identificarea efectelor acestora asupra clădirii. Se vor evidenYia, dacă este cazul, degradările produse de alte acYiuni, cum sunt cele produse de acYiunile climatice, tehnologice, tasările diferenYiale sau cele rezultate din lipsa de întreYinere a clădirii. e) Rezultatele investigaYiilor de diferite tipuri pentru determinarea rezistenYelor materialelor (a valorilor proiectate, a valorilor realizate şi a valorilor efective în prezent). f) Stabilirea valorilor rezistenYelor pe baza cărora se fac verificările, pe baza nivelului de cunoaştere dobândit în urma investigaYiilor (prin aplicarea factorilor de încredere, CF). g) Precizarea obiectivelor de performanYă selectate în vederea evaluării construcYiei.În cazuri deosebite sau la solicitarea beneficiarului se pot avea în vedere şi obiective suplimentare. h) Alegerea metodologiei (sau a mai multor metodologii) de evaluare şi a metodelor de calcul specifice acesteia. i) Efectuarea procesului de evaluare care cuprinde toate grupurile de operaYii indicate. Completarea listei de condiYii privind alcătuirea de ansamblu şi de detaliu şi a listei privind starea de integritate a construcYiei. Calculul structural seismic şi verificările de siguranYă cu stabilirea indicatorilor R1, R2 şi R3.



37

j) Sinteza evaluării şi formularea concluziilor construcYiei în clase de risc seismic. Propuneri de soluYii de intervenYie. Valorile celor trei indicatori , măsuri ale performanYei seismice aşteptate a construcYiei, trebuie considerate numai scoruri orientative în decizia de încadrare a construcYiei într-o anumită clasă de risc seismic. Faptul că valoarea unui anumit indicator (admiYând că este apreciat drept criteriul critic din toate cele trei, pentru construcYia considerată) se înscrie într-un anumit interval de valori, asociat unei anumite clase de risc, nu conduce automat la încadrarea clădirii în clasa respectivǎ. Decizia privind încadrarea clădirii într-o anumită clasă de risc trebuie să fie rezultatul unei analize complexe a ansamblului condiYiilor de diferite naturi. InvestigaYiile efectuate au scopul de a identifica verigile slabe ale sistemului structural şi deficienYele semnificative ale elementelor nestructurale. Odată identificate, aceste deficienYe trebuie ierarhizate din punctul de vedere al efectelor potenYiale asupra stabilităYii structurii în cazul atacului unui cutremur puternic şi al riscului de pierdere a vieYii oamenilor şi de vătămare a acestora, sau a pagubelor materiale. În aceste aprecieri, expertul trebuie să evalueze, în primul rând, elementele vitale pentru siguranYa structurală la seism care prezintă deficienYe majore şi capacitate insuficientă faYă de cerinYele de diferite naturi, să precizeze ponderea acestora în ansamblul structurii şi să estimeze marja de insecuritate. Cunoaşterea mecanismului de cedare probabil al unei structuri este esenYială pentru aprecierea corectă atât a răspunsului seismic potenYial al construcYiei, cât şi pentru alegerea potrivită a soluYiei de intervenYie. Identificarea, chiar aproximativă, a mecanismului de rupere este posibilă într-un numǎr redus de cazuri pentru construcYiile vechi, care sunt şi cele mai vulnerabile. Motivele pot fi diferite: absenYa unei structuri bine definte pentru preluarea forYelor laterale, lipsa datelor care să permită evaluarea comportării structurii în domeniul postelastic (de exemplu, la clădirile de beton armat, datele referitoare la lungimile de ancorare şi înnădire ale armăturilor, la armarea transversală în zonele critice), riscul necontrolabil al unor ruperi fragile prin acYiunea forYei tăietoare etc. Din acest motiv, evaluarea corectă a performanYei probabile a construcYiei trebuie să se bazeze pe o analiză cuprinzătoare şi pe o judecată inginerească a tuturor condiYiilor de alcătuire, a corelaYiei între efectele acestora, operaYii care reclamă competenYa înaltă şi experienYa deosebită.



38

2. CAUZE CARE PRODUC DETERIORAREA STRUCTURILOR DIN ZIDARIE 2.1. Generalitati Analizand in ansamblu capacitatea de rezistenta a structurilor din zidarie prin prisma cauzelor care pot produce deteriorarea sub incarcari sau aparitia defectelor, se intalnesc urmatorii factori esentiali : modul si masura in care capacitatea de rezistenta a fost asigurata initial, la proiectarea constructiei, prin conceptia, dimensionarea si alcatuirea acesteia ; modul in care capacitatea de rezistenta a structurii a fost realizata efectiv la executie (respectarea proiect, materiale, controlul lucrarilor ascunse etc.) ; modul in care capacitatea de rezistenta a fost conservata in timp, tinand seama de influentele si actiunile exterioare intervenite pe parcurs (actiuni seismice, tasari sau rotiri ale reazemelor, modificari structurale, schimbari de destinatie, conditii de exploatare si intretinere etc.). Dintre factorii enumerati mai sus, cel mai important si care se trateaza in continuare este cel legat de actiuni exterioare, datorita unuia din factorii de mai sus. Nu se pot neglija insa alte cauze care se adauga la efectul produs de actiunile exterioare, in multe situatii amplificandu-le efectele, de exemplu : - la cladiri vechi, miscari seismice anterioare si la care nu au fost executate consolidarile corespunzatoare ; - degradarea in timp a materialelor sub solicitari mecanice repetate sau agresive care au condus la scaderea rezistentelor ; - modificari ulterioare executiei, prin practicarea dezordonata a unor goluri noi in peretii structurali, modificarea pozitiei peretilor de compartimentare, schimbari de destinatie a unor spatii etc. ; - umplerea unor goluri in pereti fara a lega prin tesere, umplutura de plinuri ; - infiltratii de apa, din diverse surse, la terenul de fundare, cu consecinta deplasarea fundatiilor. Neeluarea in considerare a degradarilor, in timp, are un efect multiplicativ care conduce la agravarea sigurantei in exploatare a constructiei(fig.2.1).

Fig.2.1. Efectul multiplicativ al degradarilor si forma curbei de stare

Pentru stabilirea cauzelor care au condus la avarii, in cadrul examinarii preliminare , trebuie constatate : - modelul de fisurare ; - avariile structurale (elemente portante) ; - avariile nestructurale (elemente neportante ) ; - mecanismul de avarie ; - corelatia dintre avarii si actiunile exterioare ;



39

- evolutia avariilor ; - valoarea incarcarilor permanente, temporare si exceptionale. Modelul de fisurare al elementelor de zidarie urmareste aceiasi caracteristici ca si in cazul elementelor de beton(fig.2.2). Avariile au in general urmatoarele cauze exterioare : degradarea materialelor (imbatranire, agenti atmosferici, umiditate etc.) ; cresterea incarcarilor de exploatare (schimbare de destinatie, supraetajare) ; actiuni dinamice (vibratii din trafic, actiuni seismice) ; evenimente exceptionale (lunecari de teren, explozii, ciocniri, incendii, cutremure in zone neseismice ;

Fig.2.2. Fisuri mecanice tipice la elementele de beton

armat



40

Tipurile de avarii pot fi : deplasari rigide ; deformatii (schimbari de configuratie structurala) ; fisuri sau crapaturi (deplasari relative ale unor parti de constructie). Cauzele care produc avariile pot demara : - la nivelul fundatiilor ; - la nivelul suprastructurii. 2.2. Avarii generate de fundatii Avariile produse de fundatii sunt generate de deplasari ale acestora, in plan: - orizontal; - vertical; - rotiri; Starea de eforturi si de deformatii din deplasari este reprezentata in fig. 2.3…2.5. In plan orizontal , deplasarile sunt caracteristice fundatiilor de suprafata, pe nisip sau soluri argiloase ca o consecinta a deformatiilor periodice provocate de absorbtia de apa. Aceste deplasari pot fi : - longitudinale; - transversale; - oblice. Realizarea unor fundatii de adancime realizate sub forma unor retele de grinzi, scaderea nivelului apelor freatice sau dispunerea unor grinzi-tiranti etc., pot elimina fenomenul. In plan vertical , deplasarile pot fi : - de capat, sau, - intermediare. In ambele situatii, deplasarile pot avea loc pe o lungime mica, medie sau mare, predominante fiind in consecinta eforturile din T sau M, cu o stare de fisurare in suprastructura in conformitate cu cauza. Deplasarile verticale sunt cauzate de : - soluri compresibile, mai ales daca sunt soluri argiloase ; - permeabilitate la apa a terenului ; - realizarea unor cladiri invecinate, in etape diferite ; - supraetajare, mai ales daca este partiala ; - lipsa de omogenitate a terenului de fundatie ; - alunecari de teren ; - avarii ale suprastructurii, care conduc la o redistributie a solicitarilor etc. Avariile maxime sunt semnalate atunci cand o singura parte a constructiei este supusa la deplasari verticale. La executia unei constructii noi langa una existenta, trebuie acordata o atentie deosebita evitarii suprapunerii efectelor celor doua fundatii. O fundatie noua adanca, poate evita acest fenomen.



41

Fig.2.3a. Deplasari orizontale



42

Fig.2.3b. Deplasari orizontale si verticale

Fig.2.4. Distributia fisurilor din deplasari si rotiri



43

Fig.2.5. Deplasari verticale

Deplasarile rigide (fig.2.6), pot sa nu afecteze structura dar modifica pozitia centrului de greutate, aspectul cladirii etc.



44

Fig.2.6.Deplasari rigide

2.3. Avarii ale suprastructurii Se iau in considerare numai avariile independente de deplasarile orizontale sau verticale, ale fundatiilor. Acestea pot fi cauzate de : a) tasari ale structurii verticale (deformatii pe verticala) provocand avarii de continuitate structurala. Acestea apar in zidarii, in functie de : - caracteristicile mecanice ale mortarului - numarul. si grosimea rosturilor orizontale - dimensiunile si forma pietrelor de zidarie - tehnologia de executie, conditii de mediu etc. Aceste deformatii pe verticala (longitudinale) au o componenta generala pe cladire (uniforma) si componente locale, antrenand numai parti din cladire, mai ales la un regim de inaltime diferit, sau la supraetajari locale ; b) compresiuni mari, (fig.2.7), care conduc la zdrobirea zidariei si la deformatii transversale mari. Fenomenul urmareste stadiile de lucru ale unei zidarii comprimate, pana la colapsul structurii (elementului) ; c) instabilitate(fig.2.8), fie datorita depasirii Pcrt, fie datorita separarii elementului in subelemente componente, zvelte, cu un Pcrt cu mult mai mic. Flambajul acestora poate fi dupa o latura sau mai multe ; d) impingeri provocate de elemente structurale(fig.2.9), care pot aduce la scoaterea din plan (vertical sau orizontal) a unor elemente, cu deformatii si deplasari mari ; e) lipsa legaturilor intre pereti pe verticala sau la intalnirea peretilor, rezultand deplasari, desprinderi la colturi, intersectii etc. ;



45

f) actiuni seismice provocate de depasirea capacitatii portante la lunecare (forfecarea) in rost orizontal, compresiune excentrica respectiv la eforturi principale de intindere(fig.2.10). Acestea pot produce o stare de fisurare singulara sau combinata alaturi de zone cu zidarie zdrobita, ruperea legaturilor din pereti, deplasari ale acestora, degradarea legaturilor cu planseele etc. Comportarea de ansamblu a constructiei este fundamental influentata de caracterul legaturilor dintre elementele structurale, structura neimbinata sau imbinata, legaturi care asigura sau nu asigura comportarea de “cutie inchisa”, care comporta o rigiditate de ansamblu mult sporita(fig.2.11, 2.12).

Fig.2.7. Fisuri din compresiuni

Fig.2.8.a. Comportarea zidariei comprimate

Evolutia fisurilor



46

Fig.2.8.b. Pierderea stabilitatii zidariei comprimate

Fig.2.8.c. Flambajul elementelor din zidarie solicitate la compresiune



47

Fig.2.9. Efectele impingerilor si lipsei legaturilor structurale

Fig.2.10. Avarii din actiuni seismice



48

Avariile produse de una din cauzele de mai sus trebuie reparate-consolidate, urmarindu-se: - inverventii pentru conservare ; - reparare-consolidare pentru refacerea capacitatii portante initiale ; - consolidare pentru marirea capacitatii portante ; - interventii pentru micsorarea incarcarilor ; - reproiectare antiseismica ; - re-constructie.

Fig.2.12.

Fig.2.11



49

3. SOLUTII DE CONSOLIDARE A STRUCTURILOR DIN ZIDARIE 3.1. Consideratii generale Lucrarile de consolidare a zidariilor se executa pe baza unui proiect de consolidare, elaborat in urma concluziilor de interventie rezultate din EXPERTIZA TEHNICA . Consolidarile vor tine cont de : avariile suferite de toate elementele cladirii ; rezultatele incercarilor asupra materialelor folosite, atunci cand nu exista suficiente informatii sau nu sunt certe ; rezultatele verificarii prin calcul a ansamblului structurii ; incarcarile suplimentare datorate lucrarilor de consolidare. Proiectul de consolidare trebuie sa fie OBLIGATORIU verificat/avizat de EXPERTUL ATESTAT care a intocmit Expertiza Tehnica. Din punct de vedere constructiv consolidarea zidariilor se poate realiza in urmatoarele modalitati : - consolidare prin substituire ; - consolidare pasiva ; - consolidare activa ; - re-construire. Consolidarea prin substituire, presupune inlocuirea zonelor avariate cu materiale sau elemente cu performante ridicate. Astfel se utilizeaza inlocuirea zidariei zdrobite sau fisurate cu o zidarie noua cu mortar de mare rezistenta, sau “strepi” de beton pe traseul fisurii. Deasemenea se pot introduce elemente de beton armat care maresc local rezistenta sau intaresc legatura cu pereti adiacenti. Consolidarea pasiva are ca scop marirea caracteristicilor materialelor in zone delimitate de avarii. Se utilizeaza : - consolidarea prin injectarea de mortar sau beton ; - consolidarea prin realizarea unei retele de perforatii armate si injectate cu beton ; - injectare cu rasini epoxidice ; (dezavantaje) - intarirea locala a zidariei cu elemente de beton armat sau otel ; - descarcarea unor elemente de zidarie prin suspendare pe o structura independenta. Consolidarea activa are ca scop introducerea unor elemente active care sa se opuna cauzei care a produs avaria zidariei. Se utilizeaza sistemele : - introducerea unor grinzi-tiranti din otel in campul elementelor de zidarie (lateral) - introducerea unor tiranti de otel la baza elementelor care genereaza impingeri in structura; - dispunerea de bare de otel in scopul precomprimarii elementelor incovoiate sau comprimate excentric ; - confinarea elementelor supuse la sarcini verticale (stalpi), cu piese metalice de contur ; Reconstruirea elementelor avariate presupune demolarea acestora si refacerea lor in solutie initiala sau in varianta imbunatatita (materiale, schema statica etc.). In toate variantele acceptate de proiectant este necesara asigurarea : - unei suficiente legaturi intre elementele noi introduse in structura ; - transmiterii sarcinilor gravitationale si orizontale la intregul element nou realizat cu dirijarea incarcarilor pana la terenul de fundare ; - minimalizarea dezavantajelor unor solutii prin masuri tehnice si tehnologice adecvate ; - unor rigiditati uniforme pe nivel, fara salturi bruste si fara a avea diferente semnificative intre elementele structurale.



50

3.2. Categoriileăşiăscopulălucr<rilorădeăintervenYieăpentruăreducereaărisculuiăseismicăalăcl<dirilorădinăzid<rie 3.2.1.ăCategoriiădeălucr<riăpentruăreducereaărisculuiăseismic Lucrările pentru reducerea riscului seismic al clădirilor din zidărie se grupează în două categorii conceptual diferite: - lucrări de reparaţie - lucrări de consolidare În funcYie de amploarea şi complexitatea lucrărilor de consolidare acestea se clasifică după cum urmează: - consolidarea individuală, care implică intervenYii asupra unui număr redus de elemente structurale cu avarii grave şi foarte grave; - consolidarea de ansamblu a structurii care implică intervenYii asupra unui număr mare/totalitatea elementelor structurale şi poate fi făcută: - cu menYinerea sistemului structural existent; - cu modificarea sistemului structural existent. 3.2.2.ăScopulălucr<rilorăpentruăreducereaărisculuiăseismic Lucrările de reducere a riscului seismic al clădirilor din zidărie au ca scop reducerea următoarelor categorii de risc seismic: - afectarea siguranYei vieYii; - pierderi importante, directe şi indirecte, de valori materiale si culturale. Amploarea şi complexitatea lucrărilor necesare pentru reducerea riscului seismic al clădirilor din zidărie depinde de: - starea de avariere a structurii din cauze seismice şi neseismice; - nivelul de vulnerabilitate seismică al structurii, identificat conform P100-3/vol. 1, anexa D; - obiectivele de performanYă stabilite pentru clădire după reabilitare; - severitatea acYiunii seismice de proiectare la amplasament; Nivelurile de performanYă seismică ale structurilor din zidărie care trebuie să fie realizate după executarea lucrărilor de intervenYie se stabilesc în corelare cu obiectivele de performanYă seismică pentru clădirea în ansamblu cerute de investitor / utilizator: - obiective de performanYă de bază (OPB): - limitarea degradărilor; - siguranţa vieţii; - obiective de performanYă superioare (OPS). Lucrările de intervenYie prevăzute în acest capitol nu pot evita, în unele cazuri, producerea unor avarii majore sau ireparabile dar trebuie să elimine situaYiile de risc pentru siguranYa vieYii cum sunt cele generate de prăbuşirea pereYilor sau căderea de pe reazeme a planşeelor. 3.2.2.1. Scopul intervenţiilor de reparaţie Prin lucrările de reparaţii se urmăreşte ridicarea nivelului disponibil de siguranYă structurală la acYiunea seismică, în raport cu un obiectiv/nivel de performanYă cerut de investitor/utilizator, fără ca prin aceasta să poată fi depăşit nivelul de siguranYă iniYial. Pentru reducerea riscului seismic pot fi avute în vedere două niveluri de lucrări de reparaţie : A. Pentru revenirea la nivelul de siguranYă disponibil în momentul producerii ultimului cutremur. B. Pentru realizarea unui nivel de siguranYă apropiat sau egal cu cel iniYial.



51

Lucrările de intervenYie de reparaţie se recomandă, de regulă, pentru clădirile din zidărie puYin afectate, mai ales pentru afectări din cauze neseismice sau pentru structurile clădirilor situate în zone de seismicitate redusă - zonele cu ag≤ 0.12g; Lucrări de intervenYie de reparaţie pot fi necesare şi când s-au produs degradări limitate (la un număr redus de elemente) ale proprietăYilor de rezistenYă şi deformabilitate ale materialelor de construcYie datorită numai acYiunilor fizice, chimice şi biologice. 3.2.2.2. Scopul intervenţiilor de consolidare Lucrările de intervenYie de consolidare urmăresc eliminarea totală sau, după caz, parYială, a deficienYelor care conduc la un nivel de siguranYă structurală insuficient în raport cu obiectivele de performanYă stabilite de investitor / utilizator. AcesteădeficienYeăpotăproveniădin: - defecte de alcătuire a ansamblului structurii; - dimensionarea insuficientă şi/sau alcătuirea necorespunzătoare a subansamblurilor structurale/ elementelor de structură; - degradarea proprietăYilor de rezistenYă şi deformabilitate ale materialelor de construcYie datorată acYiunilor fizice, chimice şi biologice; - lipsa/insuficienYa lucrărilor de întreYinere, reparaYie şi/sau consolidare IntervenYiile de consolidare individuală au ca scop eliminarea uneia sau mai multor dintre eficienYele de dimensionare/alcătuire identificate la 5.3.1.2.3 pentru un număr redus de ansambluri/elemente structurale.IntervenYia de consolidare individuală a unui element structural este precedată, în toate cazurile, de o intervenYie de tip reparaţie pentru restabilirea continuităYii aparente a zidăriei. IntervenYiile de consolidare de ansamblu au ca scop eliminarea uneia sau mai multor dintre deficienYele de alcătuire de ansamblu identificate la 5.3.1.2.2. şi include şi consolidarea individuală a unui număr important de elemente structurale. 3.3.ăAlegereaăcategorieiălucr<rilorădeăintervenYie 3.3.1.ăCriteriiăpentruăalegereaăcategorieiălucr<rilorădeăintervenYie 3.3.1.1. Starea de avariere a structurii Starea de avariere a zidăriei din acYiunea seismică poate fi încadrată în următoarele clase: I. Avariere nesemnificativă II. Avariere moderată III. Avariere gravă IV. Avariere foarte gravă Descrierea stărilor de avariere este dată în continuare. Starea de avariere nesemnificativă a zidăriei este descrisă, orientativ, după cum urmeaza: - pereYiăstructurali: - fisuri orizontale foarte subYiri în rosturile de la bază; - posibile fisuri diagonale şi desprinderi minore la bază; - spaleYiăîntreăgoluri: - fisuri foarte subYiri / mortar sfărâmat în rosturile orizontale de la extremităYi (pentru efect dominant: încovoiere cu fortă axială) - fisuri cu traseu discontinuu, foarte subYiri /mortar sfărâmat în rosturile orizontale şi verticale (fără deplasări); nu sunt fisuri în cărămizi (pentru efect dominant: forYă tăietoare- lunecare în rosturi); - fisuri diagonale subYiri în cărămizi în Ţ 5% din asize (pentru efect dominant:forYă tăietoare-eforturi principale de întindere).



52

Starea de avariere moderată a zidăriei este descrisă, orientativ, după cum urmează: - pereYiăstructurali: - fisuri orizontale/mortar desprins la bază şi în apropierea acesteia; deplasări 5÷6 mm în planul de fisurare; - posibile fisuri înclinate care pornesc de la bază şi se extind pe câteva rânduri de cărămidă; - posibile fisuri înclinate în zonele superioare (inclusiv prin cărămizi) - spaleYiăîntreăgoluri - fisuri foarte subYiri / mortar sfărâmat în rosturile orizontale de la extremităYi şi, uneori şi în alte rosturi apropiate de extremităYi (pentru efect dominant: încovoiere cu forYă axială) - fisuri orizontale şi sfărâmarea mortarului cu deplasarea în plan în lungul fisurii şi deschiderea rosturilor verticale (Ţ 5÷6 mm); rupere în scară cu Ţ5% din asize cu crăpături în cărămizi (pentru efect dominant forYă tăietoare- lunecare în rosturi); - fisuri diagonale (Ţ5÷6mm), cele mai multe prin cărămizi care ajung la colYuri sau în apropierea acestora, dar fără să se producă zdrobirea zidăriei (pentru efect dominant: forYă tăietoare-eforturi principale de întindere). Starea de avariere gravă a zidăriei este descrisă, orientativ, după cum urmează: A. Capacitatea de rezistenYă însumată a pereYilor cu avarii grave reprezintă mai mult de 20÷25% din capacitatea de rezistenYă totală a structurii pe una dintre direcYiile principale de la un etaj sau B. Numărul spaleYilor cu avarii grave reprezintă mai mult de 20÷25% din numărul total al spaleYilor pe una dintre direcYiile principale de la un etaj. C. Avariile caracteristice pentru această starea de avariere sunt următoarele: - pereYiăstructurali: - fisuri în rostul orizontal, la bază, Ţ 10÷12 mm; - fisuri înclinate extinse pe mai multe asize; - posibile fisuri înclinate cu deschideri Ţ 10÷12 mm în partea superioară; - spaleYiăîntreăgoluri: - fisuri foarte subYiri / mortar sfărâmat în rosturile orizontale de la extremităYi plus una/mai multe dintre - uneori fisuri foarte subYiri / mortar sfărâmat şi în alte rosturi orizontale apropiate de extremităYi; - posibil, ieşirea din plan sau deplasări în plan (sus/jos) - cărămizi zdrobite la colYuri (efect dominant: încovoiere cu forYă axială) - fisuri orizontale şi sfărâmarea mortarului cu deplasarea în plan în lungul fisurii şi deschiderea rosturilor verticale (Ţ 10÷12mm); rupere în scară cu >5% din asize cu crăpături în cărămizi (efect dominant forYă tăietoare - lunecare în rosturi); - fisuri diagonale (>6mm), majoritatea prin cărămizi; câteva zone zdrobite la colYuri şi/sau deplasări mici în lungul sau perpendicular pe planul de fisurare (efect dominant: forYă tăietoare-eforturi principale de întindere). Starea de avariere foarte gravă a zidăriei este descrisă, orientativ, după cum urmează: A. Capacitatea de rezistenYă însumată a pereYilor cu avarii foarte grave reprezintă mai mult de 10÷15% din capacitatea de rezistenYă totală a structurii pe una dintre direcYiile principale de la un etaj, sau B. Numărul spaleYilor cu avarii foarte grave reprezintă mai mult de 10÷15% din numărul total al spaleYilor pe una dintre direcYiile principale de la un etaj, C. Avariile caracteristice pentru această stare de avariere sunt următoarele: - pereYiăstructurali: - risc de pierdere a capacităYii portante pentru încărcări verticale;



53

- deplasări în scară importante, unele cărămizi au lunecat de pe cele pe care erau zidite; - secYiunea de la baza peretelui a început să se dezintegreze la extremităYi; - deplasari laterale mari (în unele zone de margine zidăria a început să cadă). - spaleYiăîntreăgoluri: - risc de pierdere a capacităYii portante pentru încărcări verticale plus una sau mai multe dintre - deplasări semnificative în plan şi/sau perpendicular pe plan; - zdrobirea extinsă a cărămizilor la colYuri (efect dominant: încovoiere cu forYă axială) - deplasări în scară mari (unele cărămizi au căzut de pe cele inferioare); - ruperea verticală a cărămizilor în majoritatea asizelor; - deplasari laterale mari, în zonele de margine zidăria a început să cadă; (efect dominat forYa tăietoare-lunecare în rosturi) - deplasări şi rotiri importante în lungul planului de fisurare. - (efect dominat forYa tăietoare-eforturi principale de întindere). Avarierea zidăriei, cu forme de manifestare specifice şi cu niveluri de severitate asemănătoare celor de mai sus, se poate produce din cauze neseismice prin: acYiuni mecanice (cedarea fundaYiilor/terenului de fundare); acYiuni fizice, chimice şi biologice asupra materialelor de construcYie . Avarierea clădirilor din zidărie datorată acţiunilor mecanice neseismice provine, cele mai multe cazuri, din una sau din mai multe din următoarele cauze: cauze datorate naturii terenului de fundare: - teren de fundare necorespunzător: - teren în pantă supus alunecărilor active; - teren compresibil sau sensibil la umezire; - teren cu rezistenYă insuficientă; - teren neuniform; variaYiaă niveluluiă apeloră subteraneă (inclusivă efectulă apeloră deă infiltraYie,ă pierderiloră din

reYele): - coborârea nivelului apelor; - ridicarea nivelului apelor; - modificări ale terenului în vecinătatea construcYiei: - săpături sau demolarea construcYiilor alăturate; - umpluturi sau executarea unor construcYii alăturate; cauze datorate interacYiuniiăsol-structur<: - alcătuirea necorespunzătoare a fundaYiilor: - fundaYii cu dimensiuni insuficiente; - fundaYii din materiale slabe, nearmate sau cu armături insuficiente; - încărcări neuniforme pe fundaYii; - adâncimi de fundare insuficiente faYă de limita de îngheY; - fundare pe terenuri cu caracteristici geotehnice diferite; - lipsa legăturilor între fundaYii. - amenajarea necorespunzătoare a spaYiului exterior care nu asigură îndepărtarea apelor din precipitaYii de construcYie; acYiuniădinamiceăasupra terenului de fundare: - vibraYii din trafic; - vibraYii/şocuri produse de lucrări de construcYii.



54

Avarierea clădirilor din zidărie poate fi facilitată/datorată şi acţiunilor fizice, chimice şi biologice asupra materialelor care se manifestă prin: - reducerea rezistenYei şi/sau proprietăYilor termotehnice ale zidăriei prin:

- ascensiunea capilară a apei (igrasie); - cicluri repetate de îngheY-dezgheY; - reducerea secYiunii elementelor metalice prin coroziune; - reducerea rezistenYei/secYiunii elementelor din lemn prin degradare biologică (insecte, ciuperci,etc).

3.3.2.ăCategoriiădeălucr<riădeăintervenYieărecomandate Prevederile din aliniatele următoare referitoare la alegerea categoriei de lucrări de intervenYie în funcYie de criteriile descrise la 5.3.1. au caracter de recomandare. Lucrările de intervenYie asupra structurii nu sunt, în general, necesare dacă sunt îndeplinite următoarele două condiYii: - afectarea zidăriei este nesemnificativă sau vulnerabilitatea calculată este redusă; - deficienYele de alcătuire de ansamblu şi ale subansamblurilor / elementelor structurale au efecte reduse. De regulă, în aceste cazuri este necesară numai refacerea finisajelor. Pentru cazurile în care: - avarierea pereYilor structurali este moderată sau vulnerabilitatea calculată este moderată şi - deficienYele de alcătuire de ansamblu şi ale subansamblurilor / elementelor structurale au efecte reduse. In condiYiile de mai sus dacă efectele deficienYelor de alcătuire au efecte moderate sau dacă investitorul / utilizatorul solicită ca prin efectuarea lucrărilor de intervenYie structura să satisfacă obiective de performanYă superioare (OPS), expertul va analiza şi oportunitatea unor lucrări de intervenYie de consolidare individuală a unor elemente structurale În cazurile în care zidăria este avariată grav, sau dacă vulnerabilitatea este scăzută pentru satisfacerea obiectivelor de performanYă de bază (OPB) pot fi necesare: - lucrări de intervenYie de consolidare de ansamblu a structurii dacă deficienYele de alcătuire de ansamblu sunt moderate sau majore; - numai lucrări de consolidare individuală a unor elemente, dacă deficienYele de alcătuire de ansamblu sunt reduse. Pentru clădirile la care numărul elementelor cu avarii grave este mai mic, aproximativ ⅓÷½ din cel menYionat la punctele A şi B de la 5.3.1.1. expertul poate examina şi adoptarea unor lucrări de intervenYie de consolidare/reparare numai pentru elementele avariate cu obligaYia verificării prin calcul a eficienYei acestora pentru siguranYa ansamblului structurii. În condiYiile de la (5) dacă investitorul / utilizatorul solicită ca, prin efectuarea lucrărilor de intervenYie, structura să satisfacă obiective de performanYă superioare (OPS), expertul va analiza şi eficienYa economică a lucrărilor prin care se asigură această cerinYă, în raport cu costurile înlocuirii clădirii. În cazurile în care zidăria este avariată foarte grav, în condiYiile descrise la 5.3.1.1. sau dacă vulnerabilitatea calculată este foarte scăzută, indiferent de severitatea deficienYelor de alcătuire, sunt necesare lucrări de consolidare de ansamblu.



55

3.4.ăCalcululăşiăverificareaălucr<rilorăpentruăreducereaărisculuiăseismic 3.4.1.ăBazeleăcalcululuiălucr<rilorădeăintervenYie Elementele structurale noi, introduse pentru corectarea deficienYelor de alcătuire de ansamblu (vezi 5.6.2.2.) se calculează conform prevederilor din CR6-2006 pentru solicitările respective. Legăturile dintre pereYii existenYi şi cei noi se dimensionează pentru preluarea eforturilor de lunecare verticale astfel încât să fie asigurată conlucrarea lor. În cazul zidăriilor placate cu tencuială armată sau cu beton armat (turnat sau torcretat) determinarea eforturilor unitare în cele două materiale se face în ipoteza conlucrării celor două materiale până în stadiul ultim de solicitare al celui mai slab dintre ele (dincolo de această limită aportul acestuia se neglijează). În cazul menYionat , eforturile în zidărie şi în materialul de placare pot fi determinate: - considerând separat modulii de elasticitate ai zidăriei şi betonului/mortarului de placare; - neglijând aportul zidăriei şi dimensionând straturile de placare pentru a prelua în totalitate eforturi secYionale (soluYia este recomandată în cazul zidăriilor din materiale slabe). În cazul în care se ia în considerare aportul zidăriei existente, caracteristicile mecanice de rezistenYă şi de rigiditate ale acesteia se introduc în calcul cu valorile determinate conform P100-3/Vol.1, Anexa D, D.3.4.1.7 În ambele cazuri caracteristicile mecanice ale mortarului/betonului de placare şi ale armăturilor se introduc cu valorile corespunzătoare construcYiilor noi În cazul în care legătura/conlucrarea între zidăria existentă şi elementele noi se realizează prin ancore pentru zidărie acestea se verifică pentru rezistenYa la smulgere, la forfecare şi pentru efectul combinat al acestor solicitări 3.4.2.ăModeleăşiămetodeădeăcalcul Modelele şi metodele de calcul pentru structurile din zidărie consolidate sunt cele date în P100-3/Vol.1 Anexa D, D.3.4.1.3.÷ D.3.4.1.6. Factorii de comportare se iau în considerare în funcYie de neregularităYile în plan şi în elevaYie, după efectuarea lucrărilor de consolidare, conform prevederilor din P100-1/2006, cap.8, 8.3.4. în care se iau valorile: - αu/α1 ţ 1.0 dacă forYele seismice sunt preluate prin conlucrarea elementelor de consolidare cu zidăria existentă; - αu/α1 ţ 1.25 dacă forYele seismice sunt preluate numai prin elementele de consolidare. În cazul utilizării calcului liniar elastic modelul şi metoda de calcul se iau conform P100-1/2006, tab.4.1 în funcYie de neregularităYile în plan şi în elevaYie, după efectuarea lucrărilor de consolidare 3.4.3. Criterii de verificare Criteriile de verificare a siguranYei seismice a elementelor din zidărie după consolidare sunt cele date în P100-3/Vol.1, Anexa D, D.3.4.1.10. 3.5. Lucr<riădeăreparaYie Principaleleă lucr<riă deă reparaţie aplicabileă înă cazulă cl<diriloră cuăpereYiă structuraliădinăzid<rieăsunt: - reYesere/rezidireaăzonelorăcuăfisuri/cr<p<turi înlocuind elementele rupte cu cărămizi sau blocuri de piatră asemănătoare celor originare (reYeserea se va face folosind mortar cu proprietăYi cât mai apropiate de mortarul originar);



56

- refacerea mortarului din rosturi; - injecYii cu lapte de var (pentru completarea golurilor); - injecYii cu lapte de ciment; - injecYii cu răşini epoxidice (se vor folosi numai răşini pentru care există confirmarea durabilităYii în timp); - injecYii însoYite de introducerea unor elemente metalice (platbande, bare rotunde); - matarea crăpăturilor cu mortar de var sau de ciment; - umplerea crăpăturilor mari (dislocări) cu beton simplu sau mortar-beton armat cu bare din oYel rotund; - montarea unor câmpuri de scoabe în "X" în zonele cu dislocări extinse; - placarea locală, pe traseul fisurii/crăpăturii cu tencuială armată (armătură din oYel, grile polimerice, Yesături din polimeri armate cu fibre) Reparareaăzid<riilorăprinăinjectareaăfisurilor se face Yinând seama de următoarele condiYii: - fisurile mici (cu deschideri Ţ 2mm) nu se pot injecta sau injectarea lor implică, în general, materiale, dispozitive şi utilaje care nu se găsesc în dotarea curentă a întreprinderilor din România; - fisurile mari (cu deschideri între 2 ÷10 mm) pot fi injectate cu procedee manuale sau mecanice; - pentru fisurile foarte mari (cu deschideri > 10 mm) injectarea nu este eficientă. Reparareaăpanourilorădeăzid<rieădeăumplutur<ăseărefer<ăla: - refacerea contactului între cadru şi panou prin umplerea rosturilor cu mortar, pentru asigurarea conlucrării; - asigurarea panourilor care nu sunt în contact nemijlocit cu cadrul împotriva răsturnării prin profile metalice dispuse de fiecare parte a peretelui şi fixate de cadru (de exemplu, prin ancore chimice/mecanice - în cazul cadrelor din beton armat sau prin sudură- în cazul cadrelor din oYel). 3.6.ăLucr<riădeăconsolidare 3.6.1. IntervenYiiădeăconsolidare individuală a elementelor structurale Consolidarea pereYilor structurali din zidărie pentru sporirea rezistenYei se face, de regulă, prin: - injectarea de mortar / răşină epoxidică care permite sporirea rezistenYei peretelui la forYă tăietoare; - placarea peretelui pe una sau pe ambele feYe cu tencuiala armată cu plasă din oYel, grile polimerice de înaltă rezistenYă şi rigiditate, Notă. Pentru placare nu se vor folosi plasele sudate din sârmă trasă deoarece au deformaţie specifică de rupere mică Consolidarea zidăriei prin confinare cu centuri si stâlpişori din beton armat aduce următoarele avantaje: - crearea unei stări de eforturi multiaxiale prin introducerea unei forYe de compresiune în direcYie perpendiculară pe sarcina aplicată - sporeşte rezistenYa în faza elastică - sporeşte capacitatea portantă - sporeşte ductilitatea la rupere Întroducerea stâlpişorilor din beton armat împlică spargeri importante în zidăria existentă şi ancorarea armăturilor în fundaYii; din acest motiv soluYie trebuie adoptată numai dacă placarea zidurilor nu este posibilă din diferite motive. Consolidareaăplinurilorăorizontaleădeăzid<rieădeăpesteăgoluriă(uşi/ferestre)ăseărealizeaz<ăprin: - sporirea rezistenYei la încovoiere prin introducerea imediat deasupra golului a unor profile laminate asociate cu zidăria şi ancorate în pereYii alăturaYi.



57

- sporirea rezistenYei la forYă tăietoare prin placare cu tencuială armată cu plase de oYel sau cu alte materiale cu rezistenYă ridicată la întindere - sporirea simultană a rezistenYei la încovoiere şi la forYă tăietoare prin următoarele elemente: - buiandrug metalic peste gol, prins în zidărie cu şuruburi/ancore; - centură tirant la planşeu din oYel rotund/ profile sau beton armat - injecYii armate în zidărie şi placare cu tencuială armată 3.6.2.ăIntervenYiiădeăconsolidareădeăansamblu 3.6.2.1. Intervenţii fără modificarea alcătuirii structurale existente 3.6.2.1.1ăLucr<riăpentruărealizareaăconlucr<riiăîntreăpereYii de pe direcYiile principale ale structurii Această categorie de lucrări este necesară în cazurile în care legăturile între pereYi, la colYuri, ramificaYii şi intersecYii lipsesc sau sunt insuficiente pentru a asigura transmiterea forYei de lunecare verticală corespunzătoare comportării ca secYiune compusă (cu forma în plan I,L,T). Realizarea/refacerea acestor legături este una dintre conditiile necesare pentru realizarea "cutiei" spaYiale (box system). SituaYia anterioara poate proveni din: - deficienYe de execuYie: de exemplu, ziduri neYesute ca urmare a folosirii elementelor pentru zidărie cu înălYimi diferite în pereYii respectivi; - intervenYii ulterioare: de exexmplu, pereYi structurali adăugaYi fără Yesere cu cei existenYi. Pentru realizarea/refacerea/consolidarea legăturilor se utilizează de regulă următoarele procedee: - inserYia de bare de oYel rotund în găuri forate înclinat în zidărie şi umplute ulterior cu mortar; - inserYia de bare de oYel rotund/platbande în rosturile de aşezare ale elementelor - inserYia de stâlpişori din beton armat la intersecYia pereYilor; - introducerea de centuri / tiranYi la nivelul planşeelor; - post-tensionare. Centurile vor forma conturi închise, se vor executa de preferinYă, pe ambele feYe ale peretelui, sub sau peste planşeu, şi vor fi ancorate în zidăria adiacentă (centuri aderente). Armarea centurilor se face conformprevederilor din P100-1/2006, 8.5.4.2.2. PrinăutilizareaătiranYilorăseăobYineăşi: - îmbunătăYirea legăturii între structura orizontală (planşee sau bolYi) şi structura verticală (5.6.2.1.2); - reducerea sau eliminarea împingerilor arcelor şi bolYilor (5.6.2.1.3); - sporirea forYelor de compresiune în zidărie pentru creşterea rezistenYei la forYă tăietoare. Note: 1o.Folosirea tiranYilor este recomandată la zidăriile care au o rezistenYă suficient de mare. 2o. Se recomanda o uşoară pretensionare a tiranYilor în scopul obYinerii unei conlucrări structurale satisfăcătoare chiar pentru valori mici ale încărcării. 3.6.2.1.2.ăLucr<riăpentruărealizareaăleg<turilorăîntreăpereYiăşiăplanşee/şarpant< Executarea lucrărilor pentru legarea pereYilor de planşee este necesară în cazul clădirilor cu planşee alcătuite din elemente care descarcă pe o singură direcYie (cu grinzi din lemn sau metalice) astfel încât pereYii paraleli cu grinzile rămân, de regulă, fără legături laterale pe mai multe niveluri. Legarea pereYilor de planşeele cu grinzi din lemn sau profile din oYel se face, de regulă, prin ancore metalice fixate la exteriorul peretelui şi de mai multe grinzi ale planşeului. Dacă planşeul se consolidează prin suprabetonare armată armăturile se ancorează în zidăria adiacentă pe toată lungimea peretelui. Elementele majore din zidărie care se dezvoltă peste ultimul planşeu



58

(calcane, timpane, frontoane) se vor ancora de şarpana clădirii care va fi consolidată în mod corespunzător pentru a prelua forYele datorate acYiunii seismice perpendiculară pe planul peretelui. 3.6.2.1.3.ăLucr<riăpentruăsporireaărigidit<Yiiăînăplanăorizontalăaăplanşeelor. Lucrările din această categorie se aplică, după caz, clădirilor ale căror planşee au rigiditate nesemnificativă în plan orizontal: - planşee din elemente prefabricate de tip "fâşie" cu bucle sau cu bare de legătură la extremităYi, fără suprabetonare armată sau cu şapă nearmată cu grosimea ≤ 30 mm; - planşee din lemn; - planşee din grinzi metalice (profile laminate) şi bolYişoare de cărămidă Pentru planşeele din elemente prefabricate de tip "fâşie" cu bucle sau cu bare de legătură la extremităYi, fără suprabetonare armată se adaugă o suprabetonare cu grosime ≥ 60 mm armată cu plasă de oYel beton cu aria ≥ 250 mm2/ m; dacă planşeul are numai şapă nearmată aceasta se îndepărtează (pentru a evita supra încărcarea) şi se adaugă şapa armată menYionată. Pentru planşeele din lemn procedeele pentru sporirea rigidităYii în plan orizontal sunt, în principal, următoarele: - adăugarea, pe grinzile existente, sus şi jos sau numai pe o singură parte, a unui strat de scânduri/dulapi (perpendicular sau înclinat la 45o faYă de direcYia grinzilor); scândurile se prind de grinzi cu un număr suficient de cuie pentru preluarea lunecărilor; - prinderea de grinzile de lemn, sus şi jos sau numai pe o singură parte, a unui sistem de zăbrele din platbande din oYel care se ancorează în pereYii de contur; - realizarea unei suprabetonări armate legată corespunzător cu grinzile din lemn şi cu pereYii de contur. În cazul planşeelor cu grinzi metalice şi bolYişoare de cărămidă sporirea rigidităYii se realizează prin sudarea la partea inferioară a profilelor a unui sistem de zăbrele din platbande din oYel care se ancorează în pereYii de contur; în cazul clădirilor vechi, orientativ sfârşitul secolului XIX, se va verifica dacă oYelul profilelor este sudabil. 3.6.2.1.4.ăLucr<riăpentruăeliminareaăefectelorăîmpingerilor Eliminarea împingerilor laterale date de arcele sau bolYie de zidărie se realizează, de regulă prin introducerea: - tiranYilor din oYel, ancoraYi corespunzător în masivul de zidărie; se recomandă ca acesYi tiranYi să aibă o pretensionare uşoară; - centurilor din beton armat. Împingerile laterale date de şarpante se pot elimina prin: - adăugarea unor elemente suplimentare, recomandabil la nivelul tălpilor inferioare, destinate să preia împingerile; - refacerea şarpantei după o schemă statică fără împingeri. Efectele împingerilor pot fi preluate şi prin adăugarea unor elemente structrale cu rezistenYă şi rigiditate adecvate (contraforYi, pereYi interiori suplimentari,etc) 3.6.2.1.5.ăLucr<riăpentruăconsolidareaăfundaYiilor Lucrările pentru consolidarea fundaYiilor pot fi necesare în următoarele situaYii: - pentru fundaYiile din materiale slabe : piatră, cărămidă sau beton simplu; - pentru fundaYiile care nu pot prelua solicitările capabile (N,M,V) ale pereYilor structurali din secYiunea de la bază; - pentru clădirile la care soluYia de intervenYie implică adăugarea unor încărcări permanente importante prin: placarea cu beton armat a pereYilor, înlocuirea planşeelor din lemn cu planşee din beton armat, supraetajarea clădirii;



59

- clădirea a suferit avarii din cauze neseismice legate de natura terenului şi/sau interacYiunea sol/structură . Procedeele de consolidare a fundaYiilor sunt: - injectarea mortarului în fundaYiile de zidărie din piatră fără mortar; - armarea în rosturi a fundaYiilor din zidărie nearmată; - subzidirea fundaYiilor existente pentru atingerea adâncimii de îngheY sau a stratelor cu rezistenYă suficientă; - lărgirea fundaYiilor prin placare cu beton armat turnat sau torcretat. 3.6.2.2. Intervenţii cu modificarea/completarea structurii existente Aceste lucrări se realizează, de regulă, prin adăugarea unor elemente structurale noi (pereYi, stâlpi din zidărie) cu caracteristicile geometrice şi poziYiile stabilite în funcYie de categoria deficienYelor care trebuie să fie corectate. EficienYa acestui tip de intervenYie este condiYionată de : - asigurarea conlucrării cu structura existentă pentru toate tipurile de încărcări; - integrarea fundaYiilor elementelor noi în ansamblul fundaYiilor clădirii, luând măsuri pentru evitarea tasărilor diferenYiate 3.6.2.2.1.ăLucr<riăpentruăasigurareaăcontinuit<YiiătraseuluiăforYelorăgravitaYionaleă/seismice. Această categorie de lucrări este necesară în cazurile în care:

- unii pereYi structurali nu continuă până la fundaYii; - legătura între planşeu şi unii pereYi este întreruptă pe lungimi mari (de exemplu, golul scării

lângă perete); - centurile perimetrale nu sunt continue (de exemplu, lipseşte centura de la nivelul planşeului

la casa scării). Pentru corectarea acestei deficienYe se poate proceda după cum urmează: a. Se adaugă pereYi structurali, pentru completarea discontinuităYilor din sistemul iniYial de scurgere a eforturilor sau pentru refacerea sistemului structural iniYial dacă discontinuitatea se datorează unei intervenYii ulterioare. b. Se adăugă elemente verticale noi, eventual numai stâlpi, pentru preluarea directă a forYelor verticale în cazul planşeelor cu rezemări de ordin superior. c. Se completează sistemul de centuri. În cazurile în care măsurile preconizate nu pot fi realizate din diferite considerente, expertul va examina traseele "deviate" pe care se scurg forYele, va identifica punctele slabe susceptibile de avariere prematură şi va stabili soluYiile necesare de consolidare locală. 3.6.2.2.2.ăLucr<riăpentruăsporireaăredundanYei Aceste lucrări sunt necesare când structura existentă nu îndeplineşte cerinYele de redundanYă structurală precizate în P100-1/2006, 4.4.1.2. SporireaăredundanYeiăseărealizeaz<ăprin: - adăugarea unor elemente structurale noi (pereYi sau stâlpi din zidărie) în zonele în care ruperea

unui singur element poate provoca pierderea stabilităYii întregii clădiri (de exemplu, în cazul spaleYilor/stâlpilor cu dimensiuni mici de la colYurile clădirilor);

înzestrarea altor elemente structurale cu ductilitatea sporită prin lucrări adecvate de consolidare Elementele adăugate trebuie să aibă rezistenYa şi rigiditatea de acelaşi ordin de mărime cu cea a elementelor cu care vor conlucra la preluarea forYelor orizontale SoluYia de consolidare a elementelor a căror rupere pune în pericol stabilitatea clădirii poate fi acceptată numai dacă prin procedeul folosit se asigură şi o ductilitate suficientă. 3.6.2.2.3.ăLucr<riăpentruăeliminareaă/limitareăefectelorădeăr<sucireădeăansamblu



60

Această categorie de lucrări este necesară în cazul structurilor cu planşee rigide în plan orizontal dacă dispunerea pereYilor cu rigiditate mare este nesimetrică, sau a devenit nesimetrică prin intervenYii în timpul exploatării (prin suprimarea totală/parYială a unor pereYi), astfel încât rezultă efecte de răsucire de ansamblu importante. Pentru remedierea acestei deficienYe se adaugă pereYi structurali cu rigiditate suficientă pentru a se reduce torsiunea de ansamblu. Pentru sporirea eficienYei acestei intervenYii se recomandă: - introducerea pereYilor noi în poziYii cât mai depărtate de centrul de rigiditate al planşeului; - examinarea posibilităYilor de creştere a rigidităYii pereYilor de contur prin închiderea unor goluri; soluYia este recomandată în special în cazul în care golurile au fost create prin intervenYii ulterioare În cazurile în care măsurile preconizate nu pot fi realizate din diferite considerente, expertul va examina, printr-o metodă de calcul spaYial, care ia în considerare toate neregularităYilor structurale, starea de eforturi din structură şi va stabili soluYiile necesare de consolidare locală a elementelor ale căror solicitări totale depăşesc capacităYile de rezistenYă respective cu mai mult de 10÷15%. Consolidarea locală are în vedere sporirea rezistenYei şi a ductilităYii elementelor respective. 3.7. Consolidarea peretilor portanti Avariile caracteristice ale zidariilor portante sunt : fisurarea dupa directia uneia sau ambelor diagonale, fisuri orizontale in zona mediana pe inaltimea peretelui, dislocarea si sfaramarea partiala a zidariei, aparitia fisurilor la intersectii, ramificatii si colturi, care afecteaza conlucrarea peretilor, striviri locale la nivelul reazemelor altor elemente, forfecarea stalpilor de zidarie si a plinurilor dintre golurile de ferestre. Peretii de zidarie pot prezenta concomitent mai multe avarii de tipul celor mentionate. Aceste avarii se pot repara- consolida cu una din procedeele prezentate in continuare. 3.7.1. Consolidarea zidariilor care prezinta fisuri importante izolate care nu formeaza o retea generala, se poate face prin : camasuirea intregului perete, tiranti metalici, consolidari locale cu plase sudate aplicate in dreptul fisurii, prin injectare cu mortar fluid/pasta de ciment, “cusaturi” cu strepi de beton, prindere-tesere cu scoabe (fig.13.), etc. La zidariile la care din diferite motive nu pot fi aplicate procedeele aratate, consolidarea se poate face prin indepartarea treptata, incepand de jos, a caramizilor degradate din dreptul fisurilor si rezidirea zonei respective(fig.3.14a).). Se va acorda o atentie deosebita asigurarii legaturilor dintre zidaria existenta si cea noua prin udarea caramizilor, umplerea completa a rosturilor cu mortar etc. Consolidarea zidariei fisurate, cu dislocari ale caramizilor numai la nivelul fisurii, se poate face cu 3-4 strepi de beton. In acest scop, incepand de jos se indeparteaza pe inaltimea a 3-4 asize caramizile degradate din dreptul fisurii si se inlocuiesc cu beton de clasa Bc10. Intervalele dintre strepi se zidesc din nou cu caramida, urmarindu-se realizarea unei legaturi cat mai bune cu strepii si cu portiunile nedegradate ale zidariei. 3.7.2. Atat peretii cu fisuri izolate, cat si cei care prezinta o retea densa, neregulata de fisuri pot fi consolidati prin injectarea in zidarie a unui mortar fluid , a unei paste de ciment sau rasina epoxidica . In acest scop fisurile se curata de praf cu un jet de aer comprimat, se spala cu apa, dupa care pe zidaria degradata, pe ambele fete, se aplica un strat de mortar de ciment de 3-4 cm grosime. Concomitent cu tencuirea, in fisuri, se introduc pe o adancime de cca. 5 cm stuturile prin care urmeaza sa se faca injectarea. Ele se monteaza la intervale de 1-1,5 m in lungul fisurii si se fixeaza cu



61

mortar. Presiunea de injectare nu va depasi 3 atm. Injectarea se face initial prin teava situata la baza fisurii. Dupa ce mortarul a inceput sa se scurga in afara prin teava urmatoare, primul stut se astupa cu un dop si injectarea se continua prin stutul urmator. Operatia se repeta prin injectarea mortarului succesiv prin fiecare stut. 3.7.3. La colturi si intersectii legaturile dintre pereti consolidarea se realizeaza cu plase sudate ancorate intre ele cu bare de otel-beton introduse in rosturi orizontale prin gauri perforate in 3 sectiuni pe inaltimea zidariei. O alta solutie practica o constituie “teserea” cu armaturi introduse in perforatii care ulterior vin injectate cu pasta de ciment sub presiune sau dispunerea de tiranti(fig.3.14b)…3.15). 3.7.4. Repararea fisurilor izolate se poate face cu 2 plase sudate cu ochiuri de 10 cm, aplicate in lungul fisurii si legate intre ele cu agrafe conform procedeului aratat la pct.3.2.3.(fig.3.16). 3.7.5. Consolidarea legaturilor dintre peretii portanti si cei de contravantuire se poate face prin aplicarea procedului descris la pct.5.2.3. Suplimentar se curata de mortar 2 rosturi orizontale dintre caramizile de la partea superioara a zidariei se injecteaza mortar de ciment fluid conform procedeului aratat la pct.5.2.2. 3.7.6. Camasuirea cu plase a zidariei se face prin aplicarea pe cele 2 fete ale acesteia a doua plase sudate din STM 3-5 mm cu ochiuri de 10-20 cm. Plasele se leaga intre ele cu agrafe din otel-beton 6 mm prevazute cu ciocuri care se introduc prin gauri executate in acest scop in zidarie, la intervale de 50-60 cm pe ambele directii. Gaurile se vor executa cu bormasina si vor avea diametrul de 25-30 mm pentru a putea fi umplute cu mortar. Camasuirea se va realiza cu mortar marca M5-M10, cu pompa de mortar,(sau cu mistria) cu care se vor umple atat crapaturile din zidarie, cat si golurile prin care s-au introdus agrafele. Operatia de camasuire va fi precedata de indepartarea caramizilor sfaramate, a tencuielii si curatirea rosturilor, dupa care zidaria va fi periata si spalata. 3.7.7. Sistemul cel mai eficient, in scopul maririi capacitatii portante, de ex. la actiuni seismice il constituie camasuirea cu diafragme de beton armat(fig.3.19, 3.20). Grosimea camasuielii este de 6...20 cm, cu o clasa de beton minim C12/15. Camasuirea poate fi asociata cu armarea zidariei prin realizarea de perforatii armate si injectate cu beton, armaturile din perforatii avand si rolul de a lega straturile de beton respectiv zidarie pentru a conlucra (zidarie mixta). 3.7.8. Portiunile de zidarii dislocate se vor consolida cu tiranti metalici sub nivelul planseelor curente sau imediat deasupra planseului de peste ultimul nivel(fig.5.15, 5.18). Tirantii se vor ancora de ziduri portante exterioare nedegradate cu profile laminate, platbande asezate pe cant etc., astfel ca sa fie asigurata repartizarea uniforma a eforturilor . 3.7.9. O solutie de consolidare pasiva o constituie introducerea de stalpi din beton armat legati de zidaria existenta cu perforatii armate(fig. 3.21,3.22). Stalpii se pot dispune pe o latura sau doua laturi ale peretilor, perforatiile de 35 fiind armate cu bare 16, umplute cu mortar min. M.50.



62

Fig. 3.13. Consolidarea prin tesere cu scoabe de otel-beton 6 sau injectare cu pasta de ciment

sau rasini epoxidice si tencuiala armata 1. zidaria existenta; 2. Traseul fisuri; 3. Stut pentru injectare; 4. Inchidere

spatiu de langa stut cu ipsos; 5. Tencuiala armata;



63

Fig. 3.14b). Repararea intilnirilor dintre pereti cu perforatii armate si injectate cu pasta de

ciment sub presiune

Fig.3.14.a).Reparatii prin rezidirea zidariei cu strepi de caramida sau beton



64

Fig.3.16. Repararea locala a fisurilor izolate

Fig. 3.17. Repararea fisurilor din zidarie izolate, la colturi sau buiandrugi, cu plase de

armatura si mortar torcretat

Fig.3.15. Consolidarea suplimentara a unui colt de zidarie cu legatura compromisa, cu tiranti.



65

Fig.3.18. Consolidarea zidariilor cu tiranti

Fig. 3.19.Consolidarea prin camasuire a peretilor de zidarie cu diafragme de beton armat



66

Fig. 3.21. Intarirea zidariei cu stilpi de beton armat legati de zidarie cu perforatii armate

Fig. 3.20. Camasuirea stilpilor de zidarie cu beton armat

Plasa sudata



67

Fig.3.22. Realizarea conlucrarii dintre stilpi de beton si zidarie

3.8. Consolidarea zidariilor neportante 3.8.1. La consolidarea peretilor de umplutura exteriori si interiori cu grosimea egala sau mai mare de 12.5 cm se va tine seama ca acesti pereti,in special atunci cand au fost bine impanati, rigidizeaza structura. In consecinta, repararea lor prin inlocuirea portiunilor degradate se va face treptat, trecand de la un perete la altul, evitandu-se demolarea lor concomitenta la un acelasi nivel. 3.8.2. In general repararea peretilor neportanti se va face prin inlaturarea caramizilor, blocurilor, placilor degradate, precum si a portiunilor de zidarie dislocata, impanarea lor la partea superioara cu pene metalice si ancorarea de structura conform prevederilor normativului C.126. 3.9. Consolidarea stalpilor de zidarie Cresterea capacitatii de rezistenta a elementului de tip stalp se poate realiza prin : aplicarea unor armaturi transversale intr-un strat de mortar (camasuire armata) ; realizarea unui strat de zidarie de caramida pe cant, armata cu etrieri in rosturi orizontale ; camasuirea stilpilor de zidarie cu beton armat (fig. 3.20);



68

consolidarea cu juguri sau profile metalice dispuse pe contur sau la interiorul elementelor de zidarie, combinat cu tiranti dispusi in perforatii in zidarie(fig.3.23…3.25).

Fig.3.23. Consolidarea pe contur a stalpilor de zidarie cu elemente metalice

Fig.3.24. Consolidarea stilpilor si peretilor cu profile dispuse la exterior



69

Fig.3.25. Consolidarea peretilor si stilpilor cu profile metalice la interior sau exterior

Etapele de executie pentru varianta cu juguri si profile metalice, cea mai eficienta tehnic este descrisa in figura 3.23. Profilele metalice asigura atat o consolidare a elementului, cat si preluarea de la zidarie a unor sarcini gravitationale sau orizontale, descarcand zidaria. 3.10. Consolidarea arcelor si boltilor de caramida fisurate, se pot repara/consolida prin: Reparatii cu strepi de caramida, inlocuind caramizile degradate; Injectarea fisurilor cu mortare cu rasini epoxidice; Consolidare cu scoabe de otel-beton. Introducerea de armaturi in perforatii, ulterior injectate (teserea cu armatura); Camasuirea cu plase sudate a fetelor arcelor de zidarie; Dispunerea de grinzi-centuri pentru preluarea impingerilor generate de arce sau bolti; Introducerea de profile metalice peste buiandrugi in arc.

Reparatii cu strepi de caramida

Injectare cu mortar cu rasini epoxy

Scoabe



70

Fig. 3.26.Solutii de consolidare bolti si arce

Fig. 3.27.a) Buiandrug metalic peste gol cu buiandrug in arc. b). Dispunerea de stalpi lamelari

3.11. Consolidarea structurilor din zidarie simpla existente, prin introducerea de stalpi lamelari (fig. 3.27.b), de beton armat (echivalent stalpisori de beton armat), la colturi, intersectii si ramificatii, lamele legate intre ele cu centuri de beton armat. Grosimea lamelelor variaza intre 12...15cm, fiind determinata de considerente tehnologice de turnare a betonului. Pentru asigurarea conlucrari cu peretele se prevad ancore de legatura intre lamele, care trec prin perforatii realizate in zidarie (rosturi). Solutia permite, transformarea unei zidarii simple -ZNA in zidarie confinata –ZC. Solutia impune si interventii la nivelul fundatiilor.

Plase sudate

Perforatii armate

Perforatii armate

Grinzi de beton armat

Perforatii armate



71

BIBLIOGRAFIE 2. CR0 - 2005 Cod de proiectare. Bazele proiectării structurilor în construcYii 3. P100-1/2006 Cod de proiectare seismică. Partea I: Prevederi de proiectare pentru clădiri 4. P100-3/2008 Cod de proiectare seismică prevederi privind Evaluarea Seismică a clădirilor existente 5. CR1-1-3-2005 Cod de proiectare. Evaluarea acYiunii zăpezii asupra construcYiilor 6. NP-082-04 Cod de proiectare. Bazele proiectării şi acYiuni asupra construcYiilor. AcYiunea vântului 7. CR2-1-1.1 Cod de proiectare a construcYiilor cu pereYi structurali de beton armat 8. NP 007-97 Cod de proiectare pentru structuri în cadre din beton armat 9. NP001-2000 Cod de proiectare şi execuYie pentru construcYii fundate pe pământuri cu umflări şi contracYii mari 10. ST 009-2005 SpecificaYie tehnică privind cerinYe şi criterii de performanYă pentru produse din oYel utilizate ca armături în structuri din beton 11. NE 012-99 Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat. Partea A: Beton şi beton armat. 12. NP 019-1997 - Ghid pentru calculul la stări limită a elementelor structurale din lemn 13. NP 005-2003 Normativ privind proiectarea construcYiilor din lemn. 14. NP112-2004 Normativ privind proiectarea şi executarea lucrărilor de fundaYii directe la construcYii 15. P7-2000 Normativ privind fundarea construcYiilor pe pământuri sensibile la umezire (proiectare, execuYie, exploatare) 16. C17-82 InstrucYiuni tehnice privind compoziYia şi prepararea mortarelor de zidărie şi tencuială 17. NP-028-1978 Norme tehnice provizorii privind stabilirea distanYelor între rosturile de dilatare la proiectarea construcYiilor 18. COTTA N.L., CURTU I., SERBU A.- Elemente de construcYii si case prefabricate din lemn. Ed.Tehnică, Bucureşti, 1990. 19. CURTU I., ROŞCA C.,- Reologia lemnului. Repografia Universitatea TRANSILVANIA Braşov, 1993. 20. GOTZ, K.H- Construire én bois. Presses Polytechniques Romandes, Lausanne 1998. 21. NATTERER J., HERZOG T., VOLZ M.- Holzbau Atlas Zwei. Institut fur internationale Arhitektur- Dokumentation, 1991, Munchen. 22. PERCHAT M.- Calcul des éléments et structures en bois initiation aux états limites. Principes, généraux. Annales L’I.T.B.T.P., nr.497, octobre, PARIS 23. RACHER PATRICK s.a- Structures on bois aux états limites. Calcul de structure. Ed. Eyrolles, 1997, Paris. 24. ● ● ● Eurocode 5, Calcul des structures en bois, part 1.1,. Règles générales et régles pour les bâtiments. Norme P21-711, Ed. Eyrolles, Paris. 25. ● ● ● Manuel de calcul des charpantes en bois. Canadian Wood Council, 1991, Ottawa. 26. ● ● ● Cod pentru calculul si alcătuirea elementelor de construcYii din lemn. NP.005-2003. Buletinul ConstrucYiilor. Vol.12, 2003, Bucureşti. 27. ● ● ● Eurocode 5,- Design of timber structure. Part 1.2- General rules for structural fire design.ENV 1995-1-2



72

28. ● ● ● Normativ privind calculul structurilor de rezistenYă din lemn amplasate in zone seismice NP019-2003 (Completare P100) DocumenteănormativeădeăreferinY< 1. STAS 10101/1-78-AcYiuni în construcYii. GreutăYi tehnice şi încărcări permanente 2. STAS 10101/2-75-AcYiuni în construcYii. Încărcări datorite procesului de exploatare 3. STAS 10101/2A1-87-AcYiuni în construcYii. Încărcări tehnologice din exploatare pentru construcYii civile, industriale şi agrozootehnice. 4. STAS 10101/23-75 AcYiuni în construcYii. Încărcări date de temperatura exterioară. 5. STAS 10101/23A-78 - AcYiuni în construcYii. Încărcări date de temperatura exterioară în construcYii civile şi industriale. 6. STAS 10107/0-90 Calculul şi alcătuirea elementelor structurale din beton, beton armat şi beton precomprimat. 7. STAS 10107/1-90 Planşee din beton armat şi beton precomprimat. PrescripYii generale de proiectare 8. STAS 10107/2-92 Planşee curente din plăci şi grinzi din beton armat şi beton precomprimat. PrescripYii de calcul şi alcătuire 9. STAS 10107/3-90 Planşee cu nervuri dese din beton armat şi beton precomprimat. Prescriptii de proiectare 10. STAS 10107/4-90 Planşee casetate din beton armat. Prescriptii de proiectare 11. SR EN 1991-1-1 Eurocod 1 Actiuni asupra constructiilor. Partea 1-1: Actiuni generale.Greutati specifice , greutati proprii, incarcari utile pentru cladiri. 12. SR EN 1991 - pr. NA Eurocod 1 Actiuni asupra constructiilor. Partea 1-1: Actiuni generale. Greutati specifice , greutati proprii, incarcari utile pentru cladiri. Anexa nationala.- serii de standarde europene 13. SR EN 771-1 – Elemente pentru zidărie de argilă arsă 14. SR EN 771-2 - Elemente pentru zidărie de silico-calcar 15 SR EN 771-3 - Elemente pentru zidărie din beton 16. SR EN 771-4 - Elemente pentru zidărie de beton celular autoclavizat 17. SR EN 771-5 - Elemente pentru zidărie din piatră artificială 18. SR EN 771-6 - Elemente pentru zidărie din piatră naturală 19. SR EN 772-1 - Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 1: Determinarea rezistenYei la compresiune 20. SR EN 772-3 - Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 3:Determinarea prin cântărire hidrostatică a volumului net şi a procentului de goluri al elementelor pentru zidărie din argilă arsă 21. SR EN 772-5 Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 5: Determinarea conYinutului de săruri solubile active al elementelor pentru zidărie din argilă arsă 22. SR EN 772-7 Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 7:Determinarea absorbYiei de apă prin fierbere pentru ruperea capilarităYii elementelor pentru zidărie din argilă arsă 23. SR EN 772-11 Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 11: Determinarea absorbYiei de apă datorită acYiunii capilare a elementelor pentru zidărie de beton cu agregate, piatră artificială şi naturală şi viteza iniYială de absorbYie a apei a elementelor pentru zidărie din argilă. 24. SR EN 772-13 Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 13:Determinarea densităYii aparente şi absolute în stare uscată a elementelor pentru zidărie (cu excepYia pietrei naturale)



73

25. SR EN 772-16 Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 16:Determinare dimensiuni 26. SR EN 772-19 Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 19:Determinarea dilatării la umiditate a elementelor ceramice cu goluri orizontale mari pentru zidărie de argilă 27. SR EN 998-1-SpecificaYie a mortarelor pentru zidărie. Partea 1 : Mortare pentru tencuire şi gletuire 28. SR EN 998-2 SpecificaYie a mortarelor pentru zidărie. Partea 2 : Mortare pentru zidărie 29. SR EN 1015-1 Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie – Partea 1 : Determinarea distribuYiei granulometrice (analiza prin cernere) 30. SR EN 1015-2Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie- Partea 2: Luarea probelor de mortar din grămadă şi pregătire încercări 31. SR EN 1015-7 Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie- Partea 7: Determinarea cantităYii de aer din mortarul proaspăt 32. SR EN 1015-9 Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie- Partea 9: Determinarea duratei de lucrabilitate şi timpului de corecYie a mortarului proaspăt 33. SR EN 1015-10 Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie- Partea 10: Determinarea densităYii aparente a mortarului întărit 34. SR EN 1015-11 Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie- Partea 11 :Determinarea rezistenYei la încovoiere a mortarului întărit 35. SR EN 1015-17 Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie- Partea 17: Determinarea conYinutului de săruri solubile din mortarele proaspete 36. SR EN 1015-18 Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie- Partea 18: Determinarea coeficientului de absorbYie a apei datorată acYiunii capilare a mortarelor întărite 37. SR EN 1052-1 Metode de încercare a zidăriei. Partea 1:Determinarea rezistentei la compresiune 38. SR EN 1052-2 Metode de încercare a zidăriei. Partea 2 :Determinarea rezistentei la încovoiere. 39. SR EN 1052-3 Metode de încercare a zidăriei. Partea 3: Determinarea rezistenYei iniYiale la forfecare. 40. SR EN 1052-4 Metode de încercare a zidăriei. Partea 4: Determinarea rezistenYei la forfecare Yinând seama de umiditatea inclusă. 41. SR EN 1745 -Zidărie şi elemente pentru zidărie – Metode pentru determinarea valorilor termice de calcul 42. SR EN 13501-1 Clasificarea produselor pentru construcYii în funcYie de comportarea la foc – Partea I : Clasificarea în funcYie de rezultatele încercărilor de reacYie la foc 43. ETAG 003-1998 Guidelines for european technical approval for internal partition kits for use as non-loadbering walls. EOTA, Brussels ,1998 44. SR EN 1996-1-1 Eurocod 6: Proiectarea structurilor din zidarie. Partea1-1. Reguli generale pentru structuri de zidarie armate sau nearmate.



74

Anex<ăBibliografic< de echivalenta a SR EN Nr. crt.

Indice Titlu in româna a corespondentei

1 SR EN 1998-1:2004 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenYa la cutremur Partea 1: Reguli generale, acYiuni seismice şi reguli pentru clădiri

2 SR ISO 1000:1995 UnităYi SI şi recomandări pentru utilizarea multiplilor şi submultiplilor lor zecimali precum şi a altor unităYi

3 SR EN 1992-1-

1:2004 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Reguli generale si reguli pentru cladiri

4 SR EN 1992-2:2006 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 2: Poduri de beton - Proiectare si prevederi constructive

5 SR EN 1992-1-

2:2006 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-2: Reguli generale - Calculul comportării la foc

6 SR EN 1993-1-

1:2006+AC:2006 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de otel. Partea 1-1: Reguli generale si reguli pentru cladiri

7 SR EN 1993-1-

2:2006+AC:2006 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oYel. Partea 1-2: Reguli generale. Calculul structurilor la foc

8 SR EN 1993-1-

8:2006+AC:2006 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de otel. Partea 1-8: Proiectarea îmbinarilor

9 SR EN 1993-1-

9:2006+AC:2006 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de otel. Partea 1-9: Oboseala

10 SR EN 1993-1-

10:2006+AC:2006 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de otel. Partea 1-10: Alegerea claselor de calitate a otelului

11 SR EN 10002-

1:2002 Materiale metalice. Încercarea la tracYiune. Partea 1: Metoda de încercare la temperatura ambiantă

12 SR EN 771-

1:2003+A1:2005 SpecificaYii ale elementelor pentru zidărie. Partea 1: Elemente pentru zidărie de argilă arsă

13 SR EN 771-

2:2003+A1:2005 SpecificaYii ale elementelor pentru zidărie. Partea 2: Elemente pentru zidărie de silico calcare

14 SR EN 771-

3:2004+A1:2005 SpecificaYii ale elementelor pentru zidărie. Partea 3: Elemente pentru zidărie de beton cu agregate (agregate grele şi uşoare)

15 SR EN 771-

4:2004+A1:2005 SpecificaYii ale elementelor pentru zidărie. Partea 4: Elemente pentru zidărie de beton celular autoclavizat

16 SR EN 771-

5:2004+A1:2005 SpecificaYii ale elementelor pentru zidărie. Partea 5: Elemente pentru zidărie de piatră artificială

17 SR EN 771-6:2006 SpecificaYii ale elementelor pentru zidărie. Partea 6: Elemente pentru zidărie de piatră naturală

18 SR EN 998-2:2004 SpecificaYie a mortarelor pentru zidărie. Partea 2: Mortare pentru zidărie



75

19 STAS 1040-85 Lemn rotund de răşinoase pentru construcYii. Manele şi prăjini 20 STAS 256-79 Lemn pentru mină

21 STAS 3416-75 Lemn rotund pentru piloYi 22 STAS 4342-85 Lemn rotund de foioase pentru constructii

23 SR EN

1313+1+A1:2001 Lemn rotund şi cherestea. Abateri admisibile şi dimensiuni preferenYiale. Partea 1: Cherestea de răşinoase

24 STAS 1928-80 Cherestea de stejar. Clase de calitate

25 SR EN 1611-

1:2001+A1:2003 Cherestea. Clasificare după aspect a lemnului de răşinoase. Partea 1: Molid, brad, pin, Douglas şi larice europene

26 STAS 3363-86 Cherestea de cireş, frasin, paltin, păr şi ulm. Clase de calitate

27 STAS 6709-86 Cherestea de artar, carpen, jugastru, mesteacan si salcâm. Clase de calitate

28 STAS 10107/0-90 Constructii civile si industriale. Calculul si alcatuirea elementelor structurale din beton, beton armat si beton precomprimat

29 STAS 10108/0-78 Constructii civile industriale si agricole. Calculul elementelor din otel

Documents

REABILITAREA SI CONSOLIDAREA CONSTRUCTIILOR DE ZIDARIE