Referat Capacitatea Civila Spete

Titlu Anulare contract vanzare cumparare lipsa discernamant

Tip speta Decizie

Numar speta 112R

Data speta 09.02.2012

Domeniu asociat Contracte economice

Continut spetaR O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI SECŢIA - I - CIVILĂ Dosar nr. XXXX/193/2010 - Recurs - - Anulare act -

DECIZIA CIVILĂ NR. 112 - R Şedinţa publică de la data de 09 Februarie 2012 La ordine, pronunţarea asupra cererii de recurs formulată de recurenţii - pârâţi C. E. şi C. M., împotriva sentinţei civile nr. 5667 din data de 21 Septembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Botoşani, în dosar nr. XXXX/193/2010, în contradictoriu cu intimaţii - reclamanţi C. T. şi C. C. D., având ca obiect de judecată acţiune pentru - anulare act. - Dezbaterile asupra fondului cererii de recurs au avut loc în şedinţa publică din data de 02 februarie 2012, fiind cuprinse în încheierea de şedinţă din acea dată, făcând parte integrantă din prezenta şi când, pentru a da posibilitatea părţilor în litigiu, prin intermediul apărătorilor angajaţi, de a formula şi prezenta eventuale concluzii scrise la dosar, s-a dispus amânarea pronunţării cauzei pentru astăzi, data de mai sus, când; După deliberare;

T R I B U N A L U L , Asupra recursului civil, de faţă, constată că; Prin cererea înregistrată la Judecătoria Botoşani, la data de 04 mai 2010, reclamantul C. MX., a chemat în judecată civilă şi personal la interogatoriu pe pârâţii C. E. şi C. M., solicitând anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul XXXX din 19 septembrie 2008, la Biroul Notarului Public ,,A. R. - V. A. M.” din Botoşani, pentru lipsa discernământului vânzătoarei la data încheierii actului, pentru folosirea de manopere dolosive din partea cumpărătorilor şi neplata preţului, consimţământul vânzătoarei fiind viciat. În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că pârâtul C. E. este fratele său, ei fiind singurii moştenitori ai părinţilor lor, C. C. şi C. O.. După decesul tatălui lor, C. C., survenit la data de 07.05.2011, au rămas ca moştenitori el şi pârâtul, precum şi mama lor, C. O. care a continuat să locuiască singură în imobilul situat în satul Nicşeni. Arată că, el îşi vizita mai rar mama însă pârâtul avea depozitate în curtea părinţilor diverse materiale de construcţii, având înfiinţată o firmă în acest sens şi, deci, era mai tot timpul împreună cu mama sa. Odată cu trecerea timpului, starea de sănătate a mamei părţilor s-a agravat iar în anul 2008, a fost internată în repetate rânduri la Spitalul de Psihiatrie Botoşani şi la Spitalul judeţean Botoşani, fiind diagnosticată cu ,,demenţă senilă cu simptome predominant depresive”, medicii constatând că este incapabilă de autoîngrijire, dezorientată tempo-spaţial, cu tulburări de memorie, necesitând îngrijire. Reclamantul susţine că, într-un din vizitele efectuate la Nicşeni, mama sa i-a povestit că

1

pârâtul a dus-o în municipiul Botoşani unde a semnat un contract la Romtelecom pentru a plăti mai puţin la telefon. Ulterior a aflat de la Primăria locală că mama sa vânduse imobilul pârâtului, preţul vânzării fiind de 8000 lei, sumă pe care mama sa nu a primit-o, pârâţii profitând de starea ei de sănătate şi punând-o să semneze un act pe care în condiţii normale, dacă nu ar fi fost bolnavă şi nu s-ar fi exercitat manopere dolosive din partea pârâţilor care îi administrau până şi pensia C.A.P., defuncta nu l-ar fi încheiat. Pârâţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de anulare a contractului de vânzare - cumpărare, ca nefondată, cu motivarea că reclamantul ar fi trebuit să formuleze o asemenea cerere în urmă cu mai mult de doi ani atunci când vânzătoarea C. O. era încă în viaţă pentru ca în cadrul procesului să se poată administra o probă cu expertiză medicală de specialitate care să stabilească dacă vânzătoarea a avut sau nu consimţământul viciat. Întrucât vânzătoarea nu intra în categoria interzişilor judecătoreşti şi nu exista nici o împrejurare, de fapt, sau de drept, care să-i limiteze dreptul de dispoziţie, susţinerile reclamantului referitoare la viciile contractului sunt nefondate şi pure speculaţii. Considerându-se legal investită Judecătoria Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 5667 din 21.09.2011, a admis acţiunea civilă având ca obiect anulare act formulată de reclamantele C. T. şi C. C. D. (introduse în cauză în calitate de moştenitoare legale ale reclamantului iniţial C. MX., decedat în timpul procesului), în contradictoriu cu pârâţii C. E. şi C. M. şi, în consecinţă: - a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul XXXX din 19.09.2008, Biroul Notarului Public Asociat ,,A. R. - V. A. M.”; - a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 3.927 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa legală a acţiunii, contravaloarea raportului de expertiză medico-legală şi onorariu avocat. Motivându-şi hotărârea prima instanţă a reţinut că, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat la un notar public la data 19.09.2008, numita C. O., a vândut pârâtului C. E., cota indiviză de 5/8 din casa situată în comuna Nicşeni, judeţul Botoşani, construită din chirpici, acoperită cu tablă, şi compusă din trei camere, hol şi cămară; cota indiviză de 5/8 din grajdul construit din bolţari, acoperit cu azbociment; - cota indiviză de 1/4 din suprafaţa de 49.206 m. p. teren situată în intravilanul şi extravilanul satului Nicşeni, precum şi cota indiviză de 1/16 din suprafaţa de 70.000 m. p. teren situat în extravilanul aceleiaşi localităţi. Preţul vânzării l-a constituit suma de 8000 lei, preţ plătit odată cu semnarea contractului, pârâtul precizând că imobilul cumpărat devine bun comun în devălmăşie cu soţia sa, C. M.. Pentru a verifica susţinerile reclamantului referitoare la lipsa discernământului vânzătoarei instanţa de fond a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico legală psihiatrică de către Institutul de Medicină legală Iaşi. În concluziile acestui raport de expertiză s-a precizat că numita C. O. prezintă diagnosticul de demenţă senilă iar la data de 19.09.2008, când s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nu avea păstrată capacitatea psihică de a semna acte civile. Starea de sănătate a vânzătoarei a fost confirmată şi de martorii audiaţi la cererea reclamantului. Cu adresa numărul 12691 din 23.05.2011, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului - Botoşani, a comunicat instanţei documentaţia care a stat la baza emiterii certificatului de handicap nr. 3337 din 20 iunie 2008, al numitei C. O., evaluarea complexă fiind făcută pentru diagnosticul ,,demenţă senilă cu simptome predominant depresive”, diagnostic ce rezultă din certificatul medical nr. 4113 din data de 12 iunie 2008. S-a efectuat şi un supliment la raportul de expertiză medico legală psihiatrică care a confirmat diagnosticul numitei C. O. de ,,demenţă nespecificată”, aceasta nemaiavând păstrată capacitatea psihică de a semna acte civile. Apreciind că probele administrate au confirmat lipsa discernământului vânzătoarei la încheierea contractului de vânzare cumpărare din 19.09.2008 instanţa a admis acţiunea şi a dispus anularea acestui contract. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal şi timbrând conform Legii nr. 146/1997 cu modificările şi completările ulterioare, au formulat recurs pârâţii C. E. şi C. M., invocând aspecte de

2

nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând ca prin admiterea recursului, hotărârea să fie schimbată în sensul respingerii cererii de anulare a contractului de vânzare - cumpărare. În motivarea petiţiei de recurs, se susţine că în cursul desfăşurări procesului reclamantul nu a produs nici o probă care să dovedească folosirea de manopere dolosive din partea pârâţilor care să determine vicierea consimţământului vânzătoarei şi nici probe în sensul că preţul vânzării nu ar fi fost plătit. Susţin recurenţii că în cauză s-a administrat o singură probă respectiv o expertiză medico - legală psihiatrică şi care ar fi fost inadmisibilă întrucât s-a realizat exclusiv în baza unor acte medicale şi, ca atare, nu are nici o relevanţă în cauză, iar formularea ,,capacitatea psihică de a semna acte civile” nu are nici o semnificaţi juridică. Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în materie, se apreciază că recursul este neîntemeiat. Prin acţiunea adresată instanţei, reclamantul a invocat ca motive de nulitate a contractului neplata preţului şi folosirea unor manopere dolosive din partea pârâţilor pentru a vicia consimţământul vânzătoarei. Prin petiţia de recurs pârâţii susţin că motivele de nulitate invocate nu au fost dovedire şi că acţiunea ar trebuit respinsă. Criticile formulate de pârâţii - recurenţi nu pot fi primite. Referitor la preţ trebuie observat că în cuprinsul contractului se menţionează că, plata acestuia s-a făcut în prezenţa notarului la semnarea actului. Nu era necesară administrarea unor probe în legătură cu existenţa unor manopere dolosive din moment ce, un alt motiv de nulitate al contractului invocat prin acţiune, l-a constituit şi lipsa discernământului vânzătoarei. Din perspectiva acestui motiv de nulitate trebuie observat că, potrivit art. 949 Cod civil poate contracta orice persoană care nu este declarată incapabilă de către lege iar art. 950 din acelaşi act normativ prevede că ,,necapabili de a contracta sunt: minorii, interzişii, şi în genere toţi cei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte.” Din interpretarea celor două texte de lege, se impune concluzia logică că, capacitatea de a încheia acte juridice civile este o condiţie de fond, esenţială şi generală a actului juridic civil. Prin capacitatea de încheia actul juridic civil se înţelege acea parte a capacităţii de folosinţă a persoanei fizice şi a persoanei juridice ce constă în aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi şi obligaţii civile prin încheierea actelor juridice civile. În această materie, regula sau principiul este capacitatea de a încheia acte juridice civile, incapacitatea constituind excepţia. În legătură cu regula capacităţii de a încheia acte juridice civile se impun două precizări: în primul rând, sub aspectul corelaţiei dintre capacitate şi discernământ, este de reţinut că, în timp ce capacitatea constituie o stare de drept (de iure), discernământul este o stare de fapt (de facto); capacitatea izvorăşte numai din lege, pe când discernământul este de natură psihologică. În consecinţă, discernământul poate exista, izolat, chiar la o persoană incapabilă, după cum o persoană capabilă se poate găsi într-o situaţie în care, vremelnic să nu aibă discernământ. În speţă, chiar dacă în legătură cu numita C. O. nu s-a emis o hotărâre judecătorească de punere sub interdicţie, lipsa discernământului putea fi probată prin orice mijloc de probă, inclusiv printr-o expertiză medico - legală psihiatrică. Ca atare, în mod corect prima instanţă a procedat la audierea unor martori cât şi la efectuarea unei expertize medico - legale, probe din care rezultă fără nici un dubiu că în luna septembrie 2008, vânzătoarea suferea de afecţiuni psihice de natură a-i afecta discernământul şi, implicit capacitatea de a încheia acte juridice civile. Relevante în acest sens sunt declaraţiile martorilor D. E. şi I. A. (filele 101 şi 102 dosar fond), precum şi concluziile raportului de expertiză medico legală psihiatrică nr. 145 din 17.02.2011 a Institutului de Medicină Legală Iaşi în ale cărei concluzii se precizează că: din documentaţia

3

medicală examinată (bilete de ieşire din spital şi foi de observaţie eliberate de Spitalul de psihiatrie Botoşani) rezultă că numita C. O. a prezentat diagnosticul ,,demenţă senilă” iar la data de 19.09.2008, când s-a întocmit contractul de vânzare cumpărare nu avea capacitatea psihică de a semna acte civile (filele 115 - 117 dosar fond), concluzii confirmate şi de suplimentul la raportul de expertiză efectuat tot de către de Medicină Legală Iaşi (filele 147 - 150 dosar fond). Medicii legişti au apreciat că o asemenea expertiză a putut fi efectuată şi în lipsa bolnavului psihic (predecedat), actele medicale care le-au fost puse la dispoziţie fiind suficient de concludente pentru a răspunde la obiectivele expertizei. De altfel, este greu de presupus că pârâţii - recurenţi C. E. şi C. M. nu au sesizat starea de sănătate psihică a numitei C. O. în momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare din moment ce actele aflate la dosarul instanţei de fond relevă că în anul 2008 au internat-o în trei rânduri la Spitalul de Psihiatrie - Botoşani, unde i s-a stabilit diagnosticul ,,demenţă senilă cu simptome predominant depresive” cât şi la Secţia de neurologie a Spitalului ,,Mavromati” - Botoşani, cu diagnosticul ,,sindrom vertiginos persistent demenţă mixtă - vasculară şi senilă”. Tot înaintea încheierii contractului în discuţie, respectiv în luna iunie 2008, pârâtul a însoţit-o pe mama sa C. O. la Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi, unde i s-a eliberat un certificat de încadrare în grad de handicap, certificat la baza căruia au stat tocmai diagnosticele din foile de observaţie şi celelalte acte medicale eliberate de Spitalul de psihiatrie - Botoşani. Concluzionând, se poate aprecia că, în momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul XXXX din 19.09.2008, vânzătoare C. O. nu avea discernământul critic păstrat care să-i permită încheierea acestui act juridic, şi drept urmare, în temeiul art. 312 aliniat 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul declarat de pârâţii C. E. şi C. M., împotriva sentinţei civile nr. 5667 din data de 21.09.2011, pronunţată de Judecătoria Botoşani, judeţul Botoşani, în dosar nr. XXXX/193/2010, cu consecinţa păstrării sentinţei astfel pronunţate. În temeiul art. 274 Cod procedură civilă recurenţii vor fi obligaţi să plătească intimatelor suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, achitat cu chitanţa nr. 56 din 16.11.2011, pe numele doamnei avocat Păun Rodica. Pentru aceste motive; În numele legii;

D E C I D E : Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii - pârâţi C. E. şi C. M., ambii citaţi din satul Cătămărăşti Deal, comuna Mihai Eminescu, judeţul Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. 5667 din data de 21 Septembrie 2011 a Judecătoriei Botoşani, judeţul Botoşani, în contradictoriu cu intimatele - reclamante C. T., din municipiul Botoşani, Strada X, nr. Y, et. Z, apt. T, judeţul Botoşani şi C. C. D., din municipiul Constanţa, Strada X, nr. Y, bloc Z, sc. T, et. U, apt. V, judeţul Constanţa. Obligă recurenţii să plătească intimaţilor suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 09 Februarie 2012. PREŞEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

Exercitarea abuzivă a drepturilor civile subiective împiedică pe titularii lor să obţină despăgubiri din partea cocontractantului.

Tip speta Decizie

4

Numar speta 265


Domeniu asociat Despăgubiri, penalităţi

Potrivit clauzelor contractului de asociere în participaţiune, pârâţii s-au obligat să pună la dispoziţie spaţiul comercial proprietatea lor, situat în Galaţi, str. M. I. nr. 44, în suprafaţă de 44 mp. Cum contractul de asociere în participaţie încheiat între părţile litigante pe o perioadă de 5 ani a încetat din vina pârâţilor prin înstrăinarea spaţiului comercial, este evident că din culpa acestora nu s-a mai derulat activitatea comercială. Decizia nr. 265/ 4 mai 2009 a Curţii Apel Galaţi

Prin acţiunea înregistrată sub nr. 110/2006 la Curtea de Arbitraj a CCIA Galaţi, reclamanta SC „R.” SRL Galaţi a solicitat obligarea în solidar a pârâţilor H. C. şi H. G. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune, rezultate din neîndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate prin contractul de asociere în participaţiune. La data de 20.07.2005 a încheiat cu cei doi pârâţi un contract de asociere în participaţiune prin care au convenit ca aceştia să pună la dispoziţie un spaţiu situat în municipiul Galaţi, ce consta în acel moment într-o baracă proprietatea celor doi pârâţi, în timp ce reclamanta urma să amenajeze, să îmbunătăţească spaţiul respectiv contribuind cu materiale şi manoperă pentru ca acesta să poată fi folosit pentru o activitate de alimentaţie publică. Spaţiul respectiv a fost amenajat corespunzător, iar părţile urmau să beneficieze de profit conform prevederilor contractuale. Reclamanta a mai arătat că, ulterior, în ceea ce o priveşte, din anumite considerente, a înţeles să subînchirieze spaţiul către SC „A. C.” SRL Galaţi – aceasta din urmă subrogându-se în toate drepturile şi obligaţiile sale, ce rezultau din contractul de asociere în participaţiune. La scurt timp, pe parcursul soluţionării de către Judecătoria Galaţi a cererii de evacuare pe cale de ordonanţă preşedinţială a SC „A. C.” SRL Galaţi din imobilul respectiv – pârâţii au înstrăinat spaţiul respectiv către SC „A. C.” SRL Galaţi prin act de vânzare cumpărare, spaţiul fiind înstrăinat cu îmbunătăţirile aduse de reclamantă, îmbunătăţirile având o valoare de 10.000 lei. În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 969 din Codul civil şi art. 250 şi urm. din Codul comercial. La termenul din 22.02.2007, pârâţii au depus întâmpinare şi cerere reconvenţională cu nerespectarea dispoziţiilor 37-39 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Arbitraj cu precizarea ca aceasta să fie considerată notă de susţineri şi întâmpinare. Prin cererea reconvenţională pârâţii au solicitat anularea contractului în participaţiune, încheiat la data de 20.07.2005. În motivarea cererii reconvenţionale, pârâţii au arătat că, deşi reclamanta încheiase cu ei un

5

contract de asociere în participaţiune, fără consimţământul lor, la data de 23.01.2006, a închiriat spaţiul respectiv unei alte societăţi comerciale, ceea ce făcea imposibilă desfăşurarea activităţii, respectiv derularea contractului de asociere în participaţiune. În subsidiar, în motivarea întâmpinării prin care au solicitat respingerea acţiunii au arătat că reclamanta nu avea dreptul să subînchirieze spaţiul respectiv. De asemenea, pârâţii au mai arătat că au fost nevoiţi să înstrăineze spaţiul deoarece locatarii din vecinătatea spaţiului au formulat plângeri la organele în drept. S-a susţinut, de asemenea, că reclamanta este culpabilă de încălcarea contractului de asociere în participaţiune, astfel încât nu datorează acesteia daune. În cauză s-a efectuat o expertiză judiciară cu obiective formulate de ambele părţi litigante. Prin Hotărârea nr. 110/2006, Curtea de Arbitraj a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâţii la plata sumei de 9917,09 lei cu titlu de daune şi cheltuieli de judecată. Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Arbitraj a reţinut că pârâţii şi-au încălcat obligaţia privind asocierea în participaţiune pe termen de 5 ani cât şi faptul că spaţiul în discuţie a fost vândut cu îmbunătăţirile aduse de reclamantă, ceea ce i-a sporit valoarea. Pârâţii au formulat acţiune în anulare împotriva Hotărârii nr.110/2006, acţiune ce a fost înregistrată pe rolul tribunalului sub nr. 5400/121/2007. Prin sentinţa comercială nr. 2106/28.09.2008, Tribunalul Galaţi a admis acţiunea şi a anulat Hotărârea arbitrală nr. 110/2006, reţinând că aceasta a fost atacată după expirarea termenului prevăzut de art. 3533 din Codul de procedură civilă respectiv 5 luni de la constituirea arbitrajului. A mai reţinut că instanţa de arbitraj nu s-a pronunţat asupra cererii reconvenţionale privind anularea contractului de asociere în participaţiune. Împotriva sentinţei comerciale nr. 2106/2007 a declarat recurs reclamanta criticând-o ca fiind nelegală. Curtea de Apel Galaţi, prin decizia comercială nr. 110/18.06.2008 a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 3533 din Codul de procedură civilă nu poate fi interpretat decât prin raportare la dispoziţiile aliniatului final al aceluiaşi articol, în sensul că trecerea timpului nu poate constitui un motiv de caducitate a arbitrajului, afară de cazul în care una din părţi a notificat celelalte părţi şi tribunalul arbitral, până la primul termen de înfăţişare, că înţelege să invoce caducitatea. În ceea ce priveşte celălalt motiv de anulare întemeiat pe dispoziţiile art. 364 lit. f din Codul de procedură civilă, instanţa a reţinut că acesta subzistă, fiind corect analizat, acţiunea în anulare fiind legală sub acest aspect, dar eliptică din perspectiva dispoziţiilor art. 366 alin. 1 din Codul de procedură civilă( Tribunalul a admis acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale, fără a se pronunţa şi asupra fondului, în limitele convenţiei arbitrale - n.s.). În rejudecare acţiunea în anulare a fost înregistrată sub nr. 4978/121/2008. Prin sentinţa civilă nr. 2745/8.10.2008 pronunţată în cauză de Tribunalul Galaţi s-a admis acţiunea în anulare şi s-a dispus, pe cale de consecinţă, anularea hotărârii arbitrale nr. 110/2006 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi. Astfel, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei. Pârâţii au fost obligaţi la plata către reclamantă a sumei de 9917,09 lei cu titlu de daune şi a sumei de 5117 lei reprezentând cheltuieli de judecată. A fost admisă în parte şi cererea reconvenţională, fiind obligată reclamanta să plătească pârâţilor suma de 192,28 lei reprezentând participare la beneficiu. Totodată, s-a respins capătul de cerere din cererea reconvenţională privind constatarea nulităţii contractului de asociere în participaţiune, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt: Potrivit clauzelor contractului de asociere în participaţiune, pârâţii s-au obligat să pună la dispoziţie spaţiul comercial proprietatea lor, situat în Galaţi, str. M. I. nr. 44, în suprafaţă de 44

6

mp. Reclamanta potrivit contractului s-a obligat să execute lucrări de igienizare, să aducă fondul de marfă, să asigure desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, precum şi să doteze spaţiul cu aparatura necesară desfăşurării activităţii şi să suporte cheltuielile generate de utilităţi în vederea desfăşurării unei activităţi cu specific de alimentaţie publică. În temeiul art. 4 din contract, reclamanta a efectuat cheltuieli în amenajarea spaţiului respectiv. Aşa cum s-a reţinut în raportul de expertiză, reclamanta a evidenţiat în contabilitate cheltuielile cu materiale şi lucrări efectuate pentru întreţinerea, repararea şi modernizarea spaţiului. Cum reclamanta nu a făcut dovada că s-a înţeles cu pârâţii să procedeze la amenajarea spaţiului anterior încheierii contractului, se poate lua în calcul doar valoarea lucrărilor efectuate după data încheierii lui, respectiv suma de 9917,09 lei. Potrivit punctului de vedere al expertului, în evidenţa contabilă ţinută de reclamantă nu s-au înregistrat decât operaţiuni care privesc asocierea pârâţilor în sensul că, prin vânzarea făcută de pârâţi, nu rezultă o altă configurare a spaţiului ca urmare a îmbunătăţirilor realizate de reclamantă. Cum contractul de asociere în participaţie încheiat la data de 20.07.2005 între părţile litigante pe o perioadă de 5 ani a încetat din vina pârâţilor prin înstrăinarea spaţiului comercial, este evident că din culpa acestora nu s-a mai derulat activitatea comercială. Cum reclamanta a subînchiriat în 23.01.2006 spaţiul către SC „A. C.” SRL Galaţi, căreia i-a fost vândut spaţiul chiar de către pârâţi, nu se poate reţine că din vina sa nu s-a putut derula activitatea de participaţie, neexistând clauza care să interzică subînchirierea. În privinţa cererii reconvenţionale sunt întemeiate pretenţiile pârâţilor privind acordarea cotei de 1% din profit, dar nu poate fi primită solicitarea de constatare a nulităţii contractului. Eroarea nu poate produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afară numai când considerarea persoanei în cauză este motivul determinant al încheierii convenţiei. De asemenea, eroarea nu poartă asupra identităţii cocontractantului, ci asupra calităţii de reprezentant legal a persoanei care a angajat pârâţii în raporturi juridice. Or, persoanele care se angajează în relaţii comerciale trebuie să dea dovadă de diligenţe sporite, pârâţii fiind în culpă în sensul că se puteau interesa la ORC despre firma respectivă, având posibilitatea să afle că numitul V. M. nu era administrator al SC „R.” SRL la data de 20.07.2005. Împotriva susmenţionatei sentinţe, în termen legal, s-a declarat apel de către pârâţii-reclamanţi, care au criticat-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte: Deşi, prin cererea de arbitrare, reclamanta a solicitat obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune, rezultate din neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, Tribunalul Galaţi a obligat pârâţii la suma de 9917,09 lei cu titlu de daune, reprezentând cheltuielile cu materiale şi lucrări efectuate pentru întreţinerea, repararea şi modernizarea spaţiului comercial. Spaţiul în litigiu a fost înstrăinat în aceeaşi configuraţie, aşa cum l-au stăpânit pârâţii şi cum de altfel l-au cumpărat, fiind în suprafaţă de 36,74 mp. construit din zidărie, acoperit cu placă din beton şi format dintr-o sală propriu-zisă şi un grup sanitar. Culpa în nerespectarea dispoziţiilor contractului nu aparţine pârâţilor care au înstrăinat imobilul determinaţi fiind de conduita reclamantei. La momentul vânzării imobilul nu mai era demult în folosinţa reclamantei. Aceasta a subînchiriat imobilul fără acordul scris al pârâţilor proprietari, iar motivarea instanţei că nu există clauză contractuală în acest sens, contravine dispoziţiilor legale în materia exercitării dreptului de proprietate şi anume că dreptul de dispoziţie este exercitat doar de proprietar şi nu de alte persoane. Cererea reconvenţională a pârâţilor trebuia admisă deoarece angajarea societăţii comerciale în contractul de asociere în participaţiune a fost făcută printr-o persoană care nu era abilitată să semneze în numele societăţii, fiind încălcate dispoziţiile art. 948 Cod civil privind capacitatea de a contracta. Pentru motivele expuse mai sus, pârâţii au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii

7

primei instanţe în sensul respingerii acţiunii ca nefondată şi a admiterii cererii reconvenţionale, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Recursul de faţă este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare: Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate de reclamantă dar şi din oficiu, conform art. 3041 C. proc.civ., Curtea, o apreciază ca fiind una legală şi temeinică , a cărei menţinere se impune cu prisosinţă, criticile recurentei neconfirmându-se. Astfel, deşi recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond ar fi dat altceva decât s-a cerut de către reclamantă, se constată că instanţa de fond a confirmat, practic, sub aspectul cuantumului pretenţiilor, soluţia instanţei arbitrale, soluţie ce nu a fost criticată sub acest aspect prin acţiunea în anulare. În cererea de arbitrare, reclamanta a solicitat acordarea daunelor „rezultate din neîndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate prin contractul de asociere în participaţiune” dar când explicitează, sub forma motivelor de fapt, această cerere, specifică faptul că : „ .. în virtutea acestei convenţii, subscrisa a efectuat o serie de investiţii care au transformat baraca existentă pe terenul Primăriei într-o clădire aptă de a găzdui o activitate economică ….”, pentru a conchide în sensul că : „considerăm că partea contractului de asociere în participaţiune trebuie să despăgubească atât pentru lucrările executate, cât şi pentru cheltuielile ocazionate cu promovarea prezentei”. Astfel, nu se regăseşte în cererea de arbitrare vreo altă referire la despăgubiri de altă natură şi, prin urmare, nu se poate vorbi de vreo ipoteză de nelegalitate a soluţiei instanţei de fond, ipoteză care să poată fi subsumată temeiului de reformare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.civ. („instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, sau ceea ce nu s-a cerut”). Al doilea motiv de recurs, privitor la nedovedirea îmbunătăţirilor pretins efectuate de către pârâţi, este, de asemenea, nefondat, deoarece s-a probat efectuarea de îmbunătăţiri la spaţiul în litigiu; îmbunătăţirile avute în vedere de către instanţă fiind doar cele ulterioare datei perfectării contractului de asociere în participaţiune. De altfel, chiar pârâtul H. C. a confirmat prin răspunsurile la interogatoriul propus de reclamantă că „imobilul era amenajat; în baza contractului reclamanta a realizat îmbunătăţiri” – fapt ce corespunde clauzelor contractuale privitoare la aportul reclamantei, art. 7 impunându-i acesteia efectuarea „cheltuielilor ocazionate de igienizare, organizarea fluxului tehnologic a cosmetizării spaţiului”. Asemenea îmbunătăţiri s-au regăsit, cu siguranţă în preţul de vânzare al spaţiului, profitându-le pârâţilor care nu puteau fi, însă, exoneraţi de obligaţia de dezdăunare a reclamantei, cu atât mai mult cu cât suma acordată de instanţă a fost cea calculată de expertiza instrumentată la instanţa de arbitraj (fila 91 dosar arbitraj). Conform contractului de asociere în participaţiune, reclamanta a dobândit posesia şi folosinţa spaţiului în litigiu cu obligaţia de a efectua toate cheltuielile aferente, inclusiv procurarea fondului de marfă şi de a împărţi profitul cu reclamanta, pârâţii asumându-şi drept unică obligaţie „ aducerea în folosinţă a spaţiului comercial”. În condiţiile în care, prin contractul de asociere nu i s-a interzis reclamantei „subînchirierea spaţiului” un atare act nu este lovit de nulitate, mai ales că nu poate fi considerat act de dispoziţie ( astfel cum greşit a susţinut recurenta). Buna-credinţă a reclamantei rezultă şi din aceea că nu s-a erijat nici un moment în proprietarul spaţiului, în contractul de subînchiriere specificându-se faptul că H.C. era proprietar al spaţiului (art. 9.5 contract). Deşi contractul de asociere în participaţiune nu încetase, pârâţii au procedat la rândul lor, la scoaterea spaţiului comercial din ecuaţia afacerii demarate cu reclamanta, procedându-se de această dată chiar la efectuarea unui act de dispoziţie (înstrăinarea) încheiat cu aceeaşi persoană juridică căreia reclamanta îi subînchiriase spaţiul. În consecinţă, nu poate fi primită nici critica recurentei referitoare la nerespectarea dispoziţiilor contractuale de către pârâţii-reclamanţi prin „înstrăinarea imobilului care nu le aparţinea”.

8

Nici poziţia recurentei privitoare la nulitatea contractului de asociere în participaţiune ( prin confirmarea poziţiei pârâţilor-reclamanţi), din perspectiva nesocotirii dispoziţiilor art. 948 lit. a Cod civil nu poate fi primită. În virtutea respectivei dispoziţii legale, este imperios necesar ca subiectele implicate în raporturi juridice civile să aibă şi capacitatea de a contracta, adică abilitatea de a încheia acte juridice. În această materie, regula este a capacităţii, incapacitatea fiind excepţionată, dispoziţiile legale ce instituie astfel de excepţii fiind de strictă interpretare. Excepţiile se referă, desigur, la persoanele fizice care pot fi minore, puse sub interdicţie ori se află în vreuna din situaţiile calificate expres de legiuitor „incapacităţi speciale”. Persoana juridică (constituită întotdeauna de către persoane fizice având capacitate de exerciţiu) este prezumată a avea capacitate de a contracta pe toată durata fiinţării sale. Ceea ce susţine recurenta ţine de specificul capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice, acela că voinţa subiectului colectiv de drept civil este, în fapt, voinţa uneia sau a unor persoane din colectivul persoanei juridice, ceea ce în drept este cunoscut ca fiind instituţia reprezentării legale a persoanei juridice de către organele sale de conducere. Problema erorii asupra reprezentantului legal al reclamantei a fost corect tranşată de instanţa de fond, neputând fi calificată drept o „error in personam” propriu-zisă de natură a atrage nulitatea relativă a actului. Faptul că adevăratul reprezentant legal al reclamantei a confirmat tacit actul la a cărui încheiere nu a participat este în măsură a înlătura anulabilitatea actului. Având în vedere că nici o critică a recurentei (întemeiată în drept sau nu) nu este confirmată de verificarea operată de instanţa de recurs, urmează a face aplicarea, în speţă, dispoziţiilor art. 312 alin.1 C. proc.civ. referitoare la respingerea recursului.

Titlu anulare act

Tip speta Sentinţă civilă

Numar speta 1044


Domeniu asociat Cereri

ROMÂNIA JUDECĂTORIA ONEŞTI JUDEŢUL BACĂU DOSAR NR. 6040/270/2012 anulare act

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1044 Şedinţa publică din data de 26.03.2013 COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN : PREŞEDINTE – GREFIER –

Astăzi a fost pe rolul instanţei soluţionarea cauzei civile formulată de reclamantul --- în contradictoriu cu pârâţii ----, având ca obiect anulare act. La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă curatorul reclamantului, personal şi asistat de avocat --- şi --- care îi reprezintă pe pârâţii persoane fizice. Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă, după care:

9

Avocat ---precizează că nu poate prezenta actul pentru că părţile nu au mai luat legătura cu ea. Întrebată fiind, precizează pârâţii nu au reziliat contractul de asistenţă juridică. Lasă proba cu expertiză la aprecierea instanţei. Avocat Dinga Claudiu precizează că instanţa se poate edifica cu privire la viabilitatea semnăturii. Expertiza nu se poate face pe o fotocopie. Faţă de susţinerile apărătorilor părţilor, instanţa constată că proba cu expertiza nu poate fi efectuată. Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond: Avocat --- precizează că este clar că --- era în incapacitate din punct de vedere juridic, între timp fiind declarat şi interzis judecătoresc. Pârâţii au profitat de această stare de incapacitate a sa şi deşi era doar un uzufructuar, au încheiat cu acesta un contract de comodat şi s-au făcut şi nişte chitanţe. Cu privire la chitanţe s-a făcut înscriere în fals şi s-a constatat că semnătura lui --- era o imitaţie. Instanţa, analizând semnăturile de pe chitanţe şi semnătura de pe contractul de comodat, va putea constata că este identică cu semnăturile de pe chitanţele pe care Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti le-a declarat ca fiind false. Contractul şi chitanţele au fost întocmite pro causa. Există două ipoteze, într-o primă variantă instanţa poate aprecia că acest contract este iscălit de ---, contract încheiat aşadar cu un incapabil, incapacitate vădită şi contemporană datei încheierii contractului, fie instanţa va constata că semnătura nu îi aparţine. Obiectul contractului este imposibil, uzufructul nu poate face obiectul unui contract de comodat. --- nu era proprietar. Solicită în principal, admiterea acţiunii pe una din cele două teze arătate anterior şi anularea contractului de comodat, iar în subsidiar, a se constata inopozabilitatea contractului faţă de reclamant, obligarea pârâţilor să lase reclamantului liniştita exercitare a dreptului de uzufruct. Solicită ca instanţa să aibă în vedere că pârâţii nu s-au prezentat şi nu au depus înscrisuri. Cu cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanţă onorariu avocat. Avocat --- solicită respingerea acţiunii ca nefondată. Pentru ca instanţa să se pronunţe asupra veridicităţii semnăturii, era necesară efectuarea unei expertize. Prin simpla comparaţie nu se poate declara o semnătură adevărată sau falsă. Iar faptul că reclamantul nu putea să încheie un contract de comodat, solicită respingerea pentru că nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată. Reclamantul păstrând dreptul de uzufruct, putea să facă acte de dispoziţie privitor la acest dezmembrământ al dreptului de proprietate. Solicită a se constata că între data încheierii contractului şi data pronunţării hotărârii judecătoreşti prin care reclamantul a devenit interzis judecătoresc este un interval de mai mult de doi ani. Incapacitatea există din momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti. Contractul a fost încheiat la o dată la care reclamantul putea încheia astfel de acte. Solicită respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată. Avocat ---, având cuvântul în replică, precizează că instanţa nu poate respinge pentru că nu s-a făcut expertiza, viabilitatea raportului juridic trebuia dovedită de pârâţi, li s-a pus în vedere acestora să depună actul în original, dar aceştia nu s-au conformat. Dezbaterile fiind terminate, cauza a rămas în pronunţare. I N S T A N Ţ A Deliberând, Asupra cauzei civile de faţă, constată că: Prin cererea adresată instanţei la data de 30.10.2012 şi înregistrată sub nr. 6040/270/2012 reclamantul ---, interzis judecătoresc, domiciliat în --- prin curator --- a chemat în judecată pe pârâţii ---, solicitând: -anularea Contractului de comodat din 16.11.2010; -în subsidiar, să se constate inopozabilitatea actului juridic faţă de reclamant întrucât nu a fost semnat de către acesta; -obligarea pârâţilor să lase reclamantului liniştita exercitare a dreptului de uzufruct asupra

10

imobilelor situate în--- -obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată. În motivare se arată că reclamantul --- a fost pus sub interdicţie prin sentinţa civilă nr. 742/06.03.2012 a Judecătoriei Oneşti, irevocabilă, pronunţată în dosarul nr. 398/270/2012; prin aceeaşi hotărâre a fost desemnat ca tutore al interzisului, ---Prin actul de donaţie nr. ---, ---a donat imobilele situate în ---, păstrând uzufructul viager. Contractul de comodat a fost încheiat într-o perioadă contemporană ivirii stării de incapacitate a reclamantului, iar pârâţii au profitat de starea de slăbiciune psihică a acestuia şi au ocupat imobilele. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 44, 705 Cod Civil şi art. 274 Cod Procedură Civilă. Acţiunea a fost timbrată cu 100 lei şi 710 lei taxe judiciare de timbru şi 6 lei timbru judiciar.Pârâţii nu au depus întâmpinare. Reclamantul a depus la dosar: sentinţele civile nr. 742/06.03.2012 şi nr. 2045/15.06.2012 ale Judecătoriei Oneşti, contractul de donaţie autentificat sub nr. ---, contractul de comodat încheiat la data de 16.11.2010, înscrisuri sub semnătură privată numite „Declaraţii”, ordonanţa nr. ---din data de 19.12.2012. A solicitat şi proba cu expertiza grafoscopică. Pârâţii, prin apărător, au solicitat probele cu înscrisuri, cu martori, cu interogatoriu, însuşindu-şi şi proba cu expertiza grafoscopică. În temeiul art. 167 Cod Procedură Civilă instanţa a încuviinţat în parte probele în sensul că a încuviinţat ca fiind utile, pertinente şi concludente probele cu înscrisuri şi cu expertiza grafoscopică şi a respins proba cu martori ca nepertinentă şi proba cu interogatoriu ca inadmisibilă deoarece s-a cerut chemarea la interogatoriu a interzisului judecătoresc. La termenul din 05.03.2013 instanţa a solicitat părţilor să prezinte originalul contractului de comodat încheiat la data de 16.11.2010 pentru a se efectua expertiza grafoscopică, însă niciuna din părţi nu a depus acest act. În aceste condiţii, instanţa a fost în imposibilitate de a administra această probă. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt: Reclamantul --- a fost pus sub interdicţie prin sentinţa civilă nr. 742/06.03.2012 a Judecătoriei Oneşti, irevocabilă, pronunţată în dosarul nr. 398/270/2012; prin aceeaşi hotărâre a fost desemnat ca tutore al interzisului, --- Prin actul de donaţie nr. -- a donat imobilele situate în ---, păstrând uzufructul viager. La data de 16.11.2010 reclamantul ---, în calitate de comodant a încheiat cu Întreprinderea Individuală ---, în calitate de comodatar, un contract de comodat, având ca obiect folosinţa gratuită a spaţiului situat în --- spre a fi folosit drept punct de lucru pentru comodatar pe o durată de 5 ani. Prin înscrisurile sub semnătură privată numite „Declaraţii” (filele 14-16) pârâtul --- susţine că i-a dat reclamantului --- chiria pe 5 ani, astfel: la data de 24.08.2011 – 4000 lei, la data de 28.09.2011 – 2000 lei şi la data de 27.11.2011 – 4000 lei. Înscrisurile poartă semnătura pârâtului, a reclamantului şi a martorilor. Curatorul ---a formulat plângere penală împotriva pârâţilor, contestând că interzisul judecătoresc ---ar fi semnat aceste înscrisuri. La urmărirea penală s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice care să stabilească dacă declaraţiile sunt sau nu semnate de --- Potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. --- din data de 23.10.2012, semnăturile ce completează cele trei declaraţii, în dreptul menţiunilor „---” nu reprezintă imaginea unor semnături executate de către acesta. Pentru efectuarea acestei constatări expertul criminalist autorizat a aplicat metodologia specifică de lucru PSL 01.01 privind examinarea înscrisului de mână şi a semnăturilor cu menţiunea că documentele copiate (realizate cu ajutorul unui aparat tip Xerox, cameră foto, scanner, fax, hârtie copiativă) nu conţin toate detaliile prezente în documentul original, iar calitatea acestor copii variază în funcţie de modalitatea realizare. Din aceste considerente, expertizele şi constatările tehnico-ştiinţifice grafice având ca obiect examinarea unor documente realizate prin copiere, se pot efectua doar cu titlu de excepţie în cazul înscrisurilor în

11

litigiu (când documentele originale au fost distruse sau sunt imposibil de procurat) dar nu şi în cazul scriptelor de comparat. Reclamantul a solicitat efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice asupra contractului de comodat încheiat la data de 16.11.2010 şi a depus fotocopia contractului (filele 12, 13 dosar). La solicitarea instanţei, nicio parte nu a depus originalul acestui înscris, astfel că, în lumina metodologiei de mai sus, instanţa nu a mai administrat această probă. Conform art. 4 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, la data intrării în vigoare a Codului Civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevăzute de Codul Civil din 1864, precum şi de alte acte normative, rămân supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile, ori, după caz, eficace, potrivit Codului Civil sau dispoziţiilor prezentei legi. Prin urmare, ineficacitatea contractului de comodat încheiat la data de 16.11.2010 va fi analizat din perspectiva Codului Civil din 1864. Nulitatea relativă este sancţiunea ce intervine în cazul de nerespectare, cu ocazia încheierii unui act juridic, a unei norme de drept care ocroteşte un interes particular, privat. Capacitatea de a încheia acte juridice civile este o stare de drept, iar incapacităţile au caracter de excepţie şi sunt stabilite expres de lege. Se aplică sancţiunea nulităţii relative, ca măsură obişnuită în cazul încălcării normelor privind capacitatea, în cazul actelor juridice civile încheiate de interzisul judecătoresc. Aşa cum am arătat, capacitatea de a încheia acte juridice civile este o stare de drept. Spre deosebire de aceasta, discernământul este o stare de fapt - de facto. Discernământul poate exista distinct, poate fi prezent chiar la o persoană incapabilă juridic, după cum o persoană capabilă se poate afla într-o situaţie în care, trecător, nu are discernământ. Cu toate acestea, între capacitate şi discernământ există o strânsă şi indisolubilă legătură, fără ca ele să se identifice. Corelaţia dintre capacitate şi discernământ este evidenţiată, faptul că stabilirea valabilităţii unui act juridic este condiţionată atât de existenţa capacităţii, cât şi a discernământului. Această corelare este reflectată în mod constant în practica judecătorească, după care pot fi anulate pentru lipsă de discernământ nu numai actele încheiate de minorii sub 14 ani sau de persoane puse sub interdicţie, ci şi cele încheiate de orice altă persoană. Valabilitatea unui act juridic civil este, deci, influenţată nu numai de incapacităţile legale, ci şi de incapacitatea naturală, adică de lipsa unei voinţe conştiente în momentul încheierii actului, indiferent dacă aceasta se datorează unei cauze trecătoare sau permanente. Pentru a constata, însă, nulitatea actului, este necesar să se dovedească în mod neechivoc lipsa de discernământ a autorului în momentul încheierii actului. Prin urmare, capacitatea nu trebuie confundată cu discernământul. Nu este mai puţin adevărat că existenţa sau inexistenţa discernământului sunt luate în considerare de legiuitor în reglementarea capacităţii de exerciţiu care priveşte încheierea actelor juridice civile personal şi singur. Legătura dintre capacitate şi discernământ apare ca deosebit de importantă pe plan probator; capabilul trebuie să dovedească lipsa de discernământ (raportat la momentul încheierii actului juridic civil) pe care o invocă, pe când incapabilul (persoana lipsită de capacitate de exerciţiu) este prezumată a fi fără discernământ (prezumţie relativă, cel ce pretinde că a existat discernământ trebuind să facă dovada lui). Fără dubiu, pârâţii au profitat de starea de slăbiciune psihică a reclamantului --- la încheierea contractului de comodat. Chiar dacă hotărârea de punere sub interdicţie este ulterioară încheierii contractului, nu s-a dovedit că reclamantul era în deplinătatea facultăţilor mintale la momentul încheierii contractului, ştiut fiind că simptomele alienaţiei mintale sau a debilităţii mintale nu apar instantaneu, ele fiind precedate de o stare de sănătate instabilă. Raportat la diagnosticul care a fost avut în vedere la instituirea interdicţiei (psihosindrom organic cerebral cu elemente demenţiale) instanţa va constata că actul contestat a fost încheiat de o persoană incapabilă, motiv pentru care îl va anula.

12

Pe cale de consecinţă, pârâţii, care ocupă imobilele ce fac obiectul contractului de comodat, vor fi obligaţi să lase reclamantului liniştita exercitare a dreptului de uzufruct asupra acestora. Pârâţii fiind în culpă procesuală, vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat. Pentru aceste motive, În numele legii, H O T Ă R Ă Ş T E :

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul --- împotriva pârâţilor -- Anulează contractul de comodat din data de 16.11.2010, încheiat între ---, în calitate de comodant şi Întreprindere Individuală ---, în calitate de comodatar. Obligă pârâţii să lase reclamantului --- liniştita exercitare a dreptului de uzufruct asupra imobilelor situate în --- Conform art. 274 Cod de procedură civilă obligă pârâţii să plătească reclamantului suma de 1816 lei cheltuieli de judecată. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică azi, 26.03.2012.

titlu Anulare act

Tip speta Sentinţă civilă

Numar speta 602


Domeniu asociat ContracteTip speţă: sentinta civila Titlu: anulare act Data speţă: 26.10.2010

Prin cererea înregistrată la data de 09.06.2008 sub nr. 602/199/2008 pe rolul Judecătoriei Buhuşi reclamanţii G. N., L. M., C. A., C. V., C. D., C. F., C. I. i-au chemat în judecată pe pârâţii C. V.,C. C. şi C. E., solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a contractului vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2070 din data de 28.12.2004 de B.N.P. cu privire la apartamentul situat în xxxx. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanţii au arătat că vânzarea acestui imobil s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale privind validitatea unei convenţii, întrucât pârâta vânzătoare C. E.este o persoană lipsită de discernământ, astfel că nu avea la momentul vânzării capacitatea de a contracta. Această situaţie privind starea sănătăţii sale datează dinaintea încheierii contactului, aşa cum reiese şi din actele medicale pe care le anexăm la prezenta cerere şi era cunoscută de către pârâtul C. C.. Lipsa discernământului a determinat şi instituirea unei curatele pentru C. E., astfel că în prezent B. M. este cea care a fost desemnată curator şi îi reprezintă interesele pârâtei la toate instituţiile de stat. Reclamanţii arată că ei sunt descendenţii pârâtei C. E. şi ei sunt cei care o îngrijesc. Nu acelaşi

13

lucru îl putem afirma şi despre fratele nostru, care de la data achiziţionării imobilelor, a plecat în străinătate, ignorându-şi obligaţiile ce îi revin unui proprietar, cum ar fi plata impozitului „acesta fiind suportat în continuare de către pârâţii C. I.şi C. V.. Cererea de chemare în judecată este întemeiată în drept pe prevederile art.948 şi următoarele cod civil. Cererii de chemare în judecată i-au fost anexate, înscrisuri. Pârâţii au fost legal citaţi dar formulează întâmpinare doar pârâtul C. C.. Prin întâmpinare se arată că : situaţia relatată de reclamanţi nu corespunde realităţii, întrucât la data de 28.12.2004 eu, pârâtul C. C. am cumpărat de bună credinţă de la părinţii mei, care au vândut cu bună credinţă, apartamentul situat în xxxx Relaţiile dintre mine şi părinţi au fost normale, eu îndeplinându-mi obligaţiile de întreţinere şi îngrijire de la acea dată şi până în prezent , prin trimiterea lunară a sumelor de bani. Datorită neînţelegerilor dintre fraţii şi surorile mele si mine, cât şi dintre fraţii şi surorile mele şi părinţii noştri, au făcut ca aceştia, adică reclamanţii să depună acte medicale care nu sunt conform cu realitatea, deoarece discernământul mamei mele manifestat în 28.12.2004 nu a fost afectat de boala ei ( diabet, ş.a), aspect constatat de notar, moment în care mama mea a semnat personal contractul în cauză. Depunerea acestor acte a afectat mult starea de sănătate a părinţilor mei, care în prezent sunt pârâţi în acest dosar şi declaraţi de reclamanţi ca bolnavi psihici. Acţiunea nu a fost depusă de toţi reclamanţii menţionaţi în cuprinsul ei şi cei care nu şi-o însuşesc vor depune precizări în care vom lămuri poziţia lor, întrucât ştiu care este adevărul şi cât efort (sufletesc şi material) am făcut pentru ca părinţii să aibă o bătrâneţe liniştită. Anexat întâmpinării, pârâtul depune în copie, înscrisuri. În virtutea rolului activ instanţa a dispus efectuarea de relaţii la Camera Notarilor B.. Astfel, BNP a trimis la dosarul cauzei documentele care au stat la baza întocmirii contractului : adresă nr. 566/29.07.2008, adeverinţă nr. 7175, certificat de atestare fiscală nr. 21382/23.12.2004, adeverinţă nr. 1861/27.12.2004, contract de vânzare cumpărare nr. 16411/27.08.1992, adeverinţă nr. 1860/27.12.2004, adeverinţă nr. 9972/23.12.2004, adeverinţă nr. 2481/27.12.2004, chitanţă nr. 993630025/28.12.2004, adeverinţă nr. 9972/23.12.2004, carte de identitate C. C. C., buletin de identitate C. E. documentaţie cadastrală nr. 27/20.12.2004 în nr. de şase file, contract de vânzare cumpărare nr. 2070/28.12.2004. Pentru termenul din 16.09.2008 reclamanţii depun la dosar o precizare la acţiune prin care arată că nu solicită repunerea în situaţia anterioară. Ataşat depun şi decizia de curatelă pentru pârâta C. E.. La termenul din 21.10.2008 pârâtul C. C. depune la dosarul cauzei adresa domiciliului său ales. În cauză a fost dispusă,la termenul din 10.03.2009,conexarea dosarului nr.603/199/2008 al Judecătoriei Buhuşi având ca obiect constatare nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2071 din data de 28.12.2004 de B.N.P. cu privire la suprafeţele de 59,98 m.p. teren arabil situat în intravilanul oraşului B.,judeţul B.,sola 98,parcela 47 şi respectiv 30,27 m.p. teren curţi construcţii situat în intravilanul oraşului B., judeţul B., precum şi un garaj din chirpici în suprafaţă construită de 28 mp cu acoperiş din lemn şi amplasat pe suprafaţa de teren categoria curţi construcţii de 30,27 mp. De menţionat că există identitate de părţi între cele două dosare. Pe data de 08.02.2010 a decedat pârâta C.E.,moştenitori fiind părţile din dosar,respectiv copiii şi soţul supravieţuitor. În cauză au fost luate interogatorii pârâtului C. V. şi au fost audiaţi martorii : F. I.şi B. A. pentru reclamanţi. De asemenea s-a dispus efectuarea unei expertize medico legale la IML Iaşi pentru C. E.. Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele: Reclamanţii i-au chemat în judecată pe pârâţii solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a contractului vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2070 din data de 28.12.2004 de B.N.P.cu

14

privire la apartamentul situat în xxxx. După conexarea dosarului nr.603/199/2008 s-a adăugat şi capătul de cerere privitor la constatare nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2071 din data de 28.12.2004 de B.N.P. cu privire la suprafeţele de 59,98 m.p. teren arabil situat în intravilanul oraşului B.,judeţul B.,sola 98,parcela 47 şi respectiv 30,27 m.p. teren curţi construcţii situat în intravilanul oraşului B., judeţul B., precum şi un garaj din chirpici în suprafaţă construită de 28 mp cu acoperiş din lemn şi amplasat pe suprafaţa de teren categoria curţi construcţii de 30,27 mp. Reclamanţii apreciază că există o cauză de nulitate absolută a contractelor de vânzare cumpărare pe lipsa de discernământ a lui C. E.şi pentru neplata preţului. Prin definiţie, constatarea nulităţii absolute a unui act juridic poate fi solicitată de către orice persoană care justifică un interes. Aşadar, deşi calitatea procesuală şi interesul sunt condiţii distincte (şi care se circumscriu unor noţiuni diferite) de exerciţiu a acţiunii civile, în această situaţie particulară – când se invocă nulitatea absolută a unui act juridic, condiţia de exerciţiu a acţiunii constând în justificarea unui interes este absorbită de condiţia de exerciţiu a calităţii procesuale active care se verifică tocmai prin raportare la existenţa unui interes în promovarea acţiunii. Nulitatea actului juridic civil reprezintă acea sancţiune care lipseşte actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Nulitatea absolută este cea care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme care ocroteşte un interes general. Prin nulitatea parţială se urmăreşte desfiinţarea unei părţi din efectele actului juridic. Printre cauzele de nulitate absolută se pot menţiona încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor, lipsa totală a consimţământului, nevalabilitatea obiectului actului juridic, lipsa cauzei sau cauza imorală, nerespectarea formei cerută ad validitatem, lipsa sau nevalabilitatea autorizaţiei administrative, încălcarea ordinii publice, frauda legii. Capacitatea de a încheia acte juridice civile este o stare de drept. Spre deosebire de aceasta, discernământul este o stare de fapt - de facto. Discernământul poate exista distinct, poate fi prezent chiar la o persoană incapabilă juridic, după cum o persoană capabilă se poate afla într-o situaţie în care, trecător, nu are discernământ. Cu toate acestea, între capacitate şi discernământ există o strânsă şi indisolubilă legătură, fără ca ele să se identifice. Corelaţia dintre capacitate şi discernământ este evidenţiată, faptul că stabilirea valabilităţii unui act juridic este condiţionată atât de existenţa capacităţii, cât şi a discernământului. Această corelare este reflectată în mod constant în practica judecătorească, după care “pot fi anulate pentru lipsă de discernământ nu numai actele încheiate de minorii sub 14 ani sau de persoane puse sub interdicţie, ci şi cele încheiate de orice altă persoană.”. Valabilitatea unui act juridic civil este, deci, influenţată nu numai de incapacităţile legale, ci şi de incapacitatea naturală, adică de lipsa unei voinţe conştiente în momentul încheierii actului, indiferent dacă aceasta se datorează unei cauze trecătoare sau permanente. Pentru a constata, însă, nulitatea actului, este necesar să se dovedească în mod neechivoc lipsa de discernământ a autorului în momentul încheierii actului. Prin urmare, capacitatea nu trebuie confundată cu discernământul. Nu este mai puţin adevărat că existenţa sau inexistenţa discernământului sunt luate în considerare de legiuitor în reglementarea capacităţii de exerciţiu care priveşte încheierea actelor juridice civile personal şi singur. Valabilitatea actului juridic civil este condiţionată, în principiu, de existenţa capacităţii autorului sau autorilor în momentul formării actului, deoarece acest moment coincide, de regulă, cu momentul manifestării voinţei juridice. Această regulă este valabilă în cazul, actelor juridice unilaterale şi a contractelor încheiate cu manifestări de voinţă simultane. Capacitatea de a încheia acte juridice civile constituie o parte a capacităţii de folosinţă a persoanei, este o premisă a capacităţii de exerciţiu a persoanei, cealaltă fiind discernământul juridic.

15

Prin ,,capacitatea de a încheia actul juridic civil” se înţelege acea condiţie de fond şi esenţială care constă în aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi şi obligaţii civile prin încheierea actelor de drept civil. Una din componentele actului juridic este consimtamântul, conditie de fond, esentiala si generala a actului juridic iar, pentru a fi valabil, consimtamântul trebuie sa îndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: sa provina de la o persoana cu discernamânt, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, sa fie exteriorizat si sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamânt. Cerinta existentei discernamântului decurge din caracterul constient al actului juridic civil, în sensul ca subiectul de drept civil trebuie sa aiba puterea de a aprecia efectele juridice care se produc în baza manifestarii sale de vointa. Acţiunea în nulitate absolută nu poate fi intentată de oricine, ci numai de către acela care ar justifica un interes legitim, născut şi actual, personal şi direct. Reclamanţii au interes şi calitate deoarece sunt copiii pârâţilor C. V. şi C. E.,iar prin vânzarea imobilelor din cele două contracte de vânzare-cumpărare s-a diminuat considerabil viitoarea masă succesorală. În cauză s-a efectuat şi o expertiză medico-legală la IML Iaşi.Din aceasta rezultă că defuncta C. E.prezenta diagnosticul e psihoză senilă de involuţie,iar în 2009 i s-a pus şi diagnosticul de demenţă mixtă formă severă. Aşa fiind,C. E. era lipsită total de discernământ chiar anterior încheierii contractului.Aceste aspecte au fost confirmate şi de martorii audiaţi precum şi de răspunsurile la interogatoriu ale lui C. V.. Practic,expertiza efectuată la Iaşi nu vine decât să întărească concluziile desprinse din actele medicale depuse la dosarul cauzei printre care şi certificatul medico legal de la LML Bacău.De altfel în timpul procesului,anterior decesului aceasta a fost reprezentată de un curator. Or, în aceasta situatie, fata de considerentele de mai sus, instanta apreciază că numita C. E.nu si-a dat un consimtamânt constient, conditie de valabilitate a actului juridic. Fiind o conditie de fond, esentiala a actului juridic, instanta apreciaza ca actele, respectiv cele doua contracte de vânzare cumpărare sunt lovite de nulitate absoluta. Astfel, lipsa discernământului vânzătoarei la momentul încheierii contractului a fost dovedită deplin. În privinţa preţului neachitat au fost audiaţi martorii reclamanţilor şi i-a fost luat un interogatoriu pârâtului C. V.. Din aceste probatorii rezultă că nu s-a achitat nici un preţ la cele două contracte de vânzare-cumpărare. Acestea au fost încheiate la presiunea pârâtului C. V. care a profitat de starea de sănătate a mamei sale. Nu lipsit de importanţă este şi faptul că ambele contracte au fost încheiate în preajma Crăciunului anului 2004.De menţionat şi faptul că ambele înscrisuri au fost întocmite în autoturism,deoarece C. E. nu putea fi transportată. De altfel,pârâtul C. V.recunoaşte acest fapt şi este de acord cu cele două acţiuni. Fata de aceste aspecte instanta urmează sa admită acţiunea principală şi acţiunea conexă şi să constate nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare-cumpărare. Va obliga pârâţii la plata cheltuielilor de judecată în baza art.274 cod procedură civilă către reclamanţi.

16

Documents

Referat Capacitatea Civila Spete