REFERAT LA GEOGRAFIE
SOLUL
Realizat de: Ianev Vlada, cl X `B`Profesor: Procopii IngaSolul
are foarte multe difiniii, fiecare semnificnd ceva anume. Una din
ele este urmtoarea: SOLUL este materialul fragil i afnat care
acoper ntr-un strat subire toat suprafaa scoarei terestre. Fr el,
continentele ar fi lipsite de majoritatea faunei i florei. De aici
deducem faptul c solul depinde mult de forma de relief deasupra
crei se afl.
Construcia de baz a formelor de relief este creat de ctre fore
ce acioneaz n interiorul Pmntului. Aceste procese extraordinare
produc zilnic schimbri n aceast structur de baz, o deformeaz n mod
continuu.
Natura terestr, componena lumii vegetale i animale au evoluionat
de la cele mai primitive forme pn la asociaiile biologice
contemporane. De la nceputul revoluiei industriale, adic de la
mijlocul secolului al XVIII-lea activitatea uman a avut i ea un rol
important n modelarea suprafeei Pmntului, cteodat chiar cu efecte
surprinztoare. Continentele au ajuns la forma lor i n poziiile
actuale n urma micrii plcilor ce formeaz scoara solidificat a
Pmntului, adic datorit plcilor tectonice. n istoria de 4,6 miliarde
de ani a Pmntului s-au mai petrecut multe alte schimbri, pn ce
planeta noastr a cptat nfiarea de azi. Concomitent a avut loc i
formarea solului pedogeneza.In general referirile la solul bun
pentru gradinarit au in consideratie urmatoarele aspecte: textura
fertilitatea ph-ulTextura solului se refera la prezenta in
cantitati diferite a nisipului, lutului si a argilei. Aceste
materiale au granule cu marimi diferite ce contribuie la formarea
structurii solului. Argila are granule foarte mici ce stau atat de
strans lipite incat nu permit foarte mult apei, aerului sau
radacinilor sa treaca. Daca vrei sa sapi pe un teren argilos ai sa
vezi ca este aproape imposibil fiindca argila se lipeste foarte
tare de cazma. Lutul este format din granule mai mari decat ale
argilei, iar nisipul are granulele cele mai mari dintre cei trei
constituenti ai solului. Granulele nisipului nu pot sta strans
lipite intre ele si nu retin apa. Radacinile plantelor si apa se
pot misca libere prin nisip. Daca iei intre degete nisip si freci
ai sa simti granulele sale usor aspre, iar daca iei lut ai sa simti
granulele acestuia ca si cand ar fi faina. Argila o poti modela
daca adaugi putina apa. Exista numerose teste de laborator care au
scopul de a stabili structura solului. Daca vrei sa afli
aproximativ ce fel de sol ai si sa nu te complici prea mult, atunci
poti sa apelezi la un test la indemana. Poti sa iei din gradina o
mana de pamant si sa observi ce se intampla atunci cand strangi
pumnul. Daca pamantul se sparge si curge printre degete, inseamna
ca solul este nisipos, daca pamatul se strange ca o minge atunci
inseamna ca e argilos, iar daca se strange ca o minge, insa se
sparge daca il impungi inseamna ca e lutos. Un alt test pe care
poti sa il aplici este urmatorul. Poti sa iei o mostra de pamant
din gradina, sa il lasi sa se usuce apoi sa il pui intr-un borcan.
Peste borcan torni apa, scuturi bine borcanul, inclusiv il tii cu
fundul in sus, apoi il intorci in pozitia normala si il asezi pe o
suprafata plana. Dupa un minut poti sa marchezi nivelul depunerilor
de pe fundul borcanului. Acesta reprezinta nivelul nisipului (are
greutatea cea mai mare), dupa cateva ore masori din nou nivelul.
Acesta este nivelul lutului. Peste o zi poti sa masori din nou si
urmatorul nivel este cel al argilei. Aceste simple teste arata doar
aproximativ in ce proportii se gasesc cele trei materiale. Solul
bun pentru gradina se considera a fi cel care nu contine foarte
multa argila sau foarte mult nisip ci aproximativ 40% nisip, 40%
lut si 20% argila. Este un sol afanat, bogat in humus, retine
substantele nutritive, permite surplusului de apa sa se scurga si
poate fi lucrat usor. In cazul in care este nevoie, exista mai
multe metode de imbunatire a solului. Una dintre ele fiind aceea de
a incorpora compost. Fertilitatea solului se refera la capacitatea
acestuia de a oferi plantelor substantele de care ele au nevoie
pentru a se hrani. In general plantele folosesc cel mai mult
azotul, fosforul si potasiul, insa pe langa acestea ele mai absorb
din sol si alte substante: calciu, fier, cupru, magneziu, zinc,
sulf etc. Solul fertil este bogat in substante hranitoare si
asigura un bun drenaj al apei. Marea cantitate a substantelor
hranitoare se afla la suprafata, unde pamatul este mai inchis la
culoare si scade cu cat te adancesti mai mult. Frunzele, tulpinile,
plantele, animalele descompuse si excrementele acestora contribuie
la fertilitatea solului. Azotul, dintre cele trei substante
principale pe care plantele le absorb, este responsabil pentru
cresterea normala a frunzelor si a tulpinilor, insa prezenta sa in
exces poate cauza absenta florilor sau a fructelor. Asadar poti sa
ai plante cu frunze foarte bogate si verzi, insa nu si cu flori sau
fructe. Fosforul este foarte important in procesul de crestere al
plantelor, in special pentru dezvoltarea radacinilor si pentru
producerea florilor. Un nivel redus de fosfor face ca plantele sa
para nedezvoltate, pitice. Potasiul imbunatateste starea de
sanatate si rezistenta la boli a plantelor precum si la conditiile
nefavorabile ale mediului inconjurator (seceta, inundatii, frig).
Stimuleaza formarea fructelor si impreuna cu fosforul contribuie la
cresterea radacinilor. Absenta sau nivelul sau scazut, intalnite la
solurile nisipoase, calcaroase, la cele cu un continut scazut in
argila sau cu foarte multa argila, afecteaza fructele si legumele
iar frunzele devin indoite la varfuri, cu pete maronii sau
rosietice, cu nervuri galbene. Cenusa si tataneasa contin mult
potasiu si pot fi folosite ca fertilizatori naturali. Trebuie
retinut ca si excesul oricareia dintre aceste substante produce
arsuri ale plantelor. Exista teste care verifica nivelul in sol al
celor trei elemente necesare cresterii si dezvoltarii plantelor.
Daca solul nu este fertil se pot folosi fertilizatori naturali si
compost.
PREZENTAREA GENERALA A SOLURILOR
Stratul subtire si afanat de la suprafata Pamantului,in care
plantele isi infig radacinile si de unde isi iau apa si sarurile
minerale se numeste SOL.Pedosfera,invelisul de sol al
Pamantului,este invelisul cel mai subtire si cel mai lipsit de
continuitate.In locul in care scoarta terestra este acoperita de
mari si oceane,in deserturi,in regiunile ocupate de ghetari si pe
versantii abrupti ai muntilor,solurile lipsesc.
Solul s-a format ca rezultat al interactiunii celorlalte
geosfere. Procesul de formare a solurilor se numeste pedogeneza.
Solurile sunt diferite de la un continent la altul, de la o regiune
la alta, dar si in cadrul aceleiasi regiuni. Factorii care
influenteaza formarea si dezvoltarea solului sunt:roca, clima,
vegetatia, timpul si formele de relief. Ei poarta numele de factori
pedogenetici.
ROCA.Solurile se formeaza din rocile faramitate
(dezagregate).Tipul de roca determina grosimea solului,culoarea si
substantele minerale pe care le contine acesta.Roca din care
provine solul se numeste roca mama. Pe roci sedimentare, care se
maruntesc usor, se formeaza soluri cu grosimi mari, in timp ce, pe
rocile dure, solurile au grosimi mici. In functie de roca, solurile
sunt nisipoase, argiloase,pietroase sau lutoase.
CLIMA.Temperatura aerului contribuie la dezagregarea rocilor.In
acelasi timp,clima influenteaza activitatea microorganismelor care
descompun plantele si animalele moarte, imbogatind astfel solul in
substante hranitoare necesare plantelor. In regiunile foarte calde
si umede are loc descompunerea si consumarea rapida a resturilor
vegetale de catre bacterii, in timp ce in cele reci procesul este
foarte lent.
PRECIPITATIILE. Apa ajuta la dezagregarea rocilor din care se
formeaza solul si dizolva substantele minerale si organice din
sol,formandu-se astfel solutia de sol cu care se hranesc
plantele.Precipitatiile prea bogate spala solul de aceste
substante,saracindu-l,iar lipsa lor impiedica dizolvarea sarurilor
minerale.
VEGETATIA este foarte importanta pentru calitatea
solului,deoarece contribuie la imbogatirea acestuia cu materie
organica (humus) si la dobandirea principalei insusiri a
solului-fertilitatea sau rodnicia sa.
Compozitia solului Solul este format din partea minerala
(fragmente mai mari sau mai mici de roca),humus,apa,aer si unele
vietuitoare (plante si animale).Partea minerala aprovizioneaza
plantele cu substante minerale,care sunt dizolvate in apa.
Humusul este componenta organica a solului provenita din
putrezirea plantelor si animalelor moarte.El este partea cea mai
valoroasa a solului.Cu cat cantitatea de humus este mai mare,cu
atat solul este mai inchis la culoare.De obicei,straturile
superioare ale unui sol sunt cele mai bogate in humus.
Cu ajutorul calciului,humusul aduna si cimenteaza particelele
minerale din sol,formand glomerule.Acestea sunt consistente sin u
se desfac in apa.Intre glomerule se afla spatii ocupate cu aer si
apa,unele mai largi,altele maiinguste.Un astfel de sol se numeste
sol cu structura.
RASPANDIREA GEOGRAFICA A TIPURILOR DE SOLFormarea solurilor este
strans legata de clima si de vegetatie.Fiecarui zone climatice si
biogeografice ii corespund anumite tipuri de sol.Acestea sunt
foarte bine diferentiate intre ele.Culoarea este unul dintre
criteriile de diferentiere.Ea spune multe despre sol:in ce zona
geografica s-a format,roca din care a luat nastere,vegetatia care
creste pe el.Astfel,se diferentiaza o raspandire latitudinala si
una altitudinala a solurilor.
RASPANDIREA SOLURILOR IN LATITUDINEZona calda. Solurile din zona
calda s-au format intr-o lunga perioada de timp, in conditii de
temperature ridicate si precipitatii abundente.Ele sunt de culoare
rosie si galbena si contin cantitati mici de materie organica.
Zona temperata.In zona temperate se diferentiaza mai multe
tipuri de soluri.Regiunilor mediteraneene le sunt proprii solurile
brune si solurile rosii (terra rosa).Solurile terra rosa se
formeaza numai pe roci calcaroase.Ambele tipuri de sol sunt
fertile.Astfel se explica dezvoltarea agriculturii in tinuturile
mediteraneene inca din cele mai vechi timpuri.In zona climei
temperate unde creste vegetatia de stepa s-au format cele mai
fertile soluri din lume-cernoziomurile.
Acestea sunt de culoare neagra,ceea ce inseamna ca au un
continut mare de humus.Humusul este foarte bine amestecat cu
material minerala.Sub padurile de foioase din zona de campie si de
dealuri joase s-au format solurile brun-roscate de padure,de
asemenea fertile.Podzolurile-soluri cu o fertilitate scazuta-sunt
specifice padurilor de conifere.
Zona rece. In zona rece,solurile sunt putin evaluate,au grosimi
mici,contin fragmente de roca (sunt soluri pietroase) si foarte
putina materie organica.O mare parte din an sunt acoperite de
zapada si inghetate.Aceste soluri se numesc soluri de tundra si
sunt raspandite in nordul Europei,in Siberia si Canada.pH-ul
solului este o masura a aciditatii si alcalinitatii sale si
varieaza pe o scala de la 0 la 14, aciditatea fiind situata intre 0
si 7, iar alcalinitatea intre 7 si 14. Nivelul neutru este 7. ph-ul
solului0714
AcidNeutruAlcalin
