REGIMURILE POLITICE

REGIMURILE POLITICE10.1.Orientari teoretice in definirea conceptului de regim politic. Continutul si esenta regimului politic. 10.2. Tipologia regimurilor politice 10.3. Regimurile politice democratice 10.4.Sistemul politic actual al Romaniei10.1. Orientari teoretice in definirea conceptului de regim politic. Continutul si esenta regimului politic. Cunoasterea si intelegerea mecanismului de formare, organizare si functionare a vietii sociale, indeosebi a celei politice, impune cu necesitate, pe langa studiul celorlalte componente ale sistemului politic, si pe cel al regimului politic. Problematica definirii regimului politic intereseaza in aceeasi masura pe juristi, oameni politici, politologi, dar si pe cetateni - fapt ce vine sa probeze importanta atat teoretica dar mai ales practica. ce se acorda acestui element al sistemului politic contemporan. Pornind de la aceste considerente, in legatura cu definirea, cu continutul si esenta regimului politic, putem aprecia urmatoarele: - Regimul politic reprezinta forma concreta de organizare si functionare a sistemului politic si in consecinta, prin regim politic se intelege modul concret de organizare, institutionalizare si functionare a sistemului politic si de exercitare a puterii politice de catre o forta social-politica in cadrul unei comunitati sociale sau a unui istem social global; - Desi in cadrul regimului politic institutiile si organele puterii de stat au rol important in constituirea si in functionarea sa, regimul politic nu se poate rezuma la acestea, ci el cuprinde, organizational si functional, intregul sistem politic; - Natura regimului politic, forma sa de exprimare in planul practicii sociale este rezultatul raportului de forte dintre clase, grupuri sociale, partide, formatiuni politice, intr-un cuvant, dintre cetateni, organizatii, dintre acestea si societatea civila si politica; - Regimul politic nu poate si nu trebuie identificat cu forma de guvernare. Forma de guvernare desemneaza modul concret de formare si organizare a organelor puterii de stat, caracteristicile si principiile lor, raporturilor dintre ele si celelalte organe ale statului, ca si a raporturilor dintre ele si celelalte forme institutionalizate ale sistemului politic. In schimb, regimul politic inseamna materializarea expresa a unor operatiuni axiologice, a unei ierarhii specifice a valorilor, in general, a valorilor politice, in special. Chiar daca unele elemente ale regimului politic se suprapun intr-o oarecare masura si sub anumite aspecte, cu cele ale formei de guvernamnt sau ale structurii de stat, prin aceasta ele nu-si dizolva identitatea, calitatea distincta de a fi laturi definitorii ale regimului politic. Cu exceptia monarhiilor absolute unde se nasc regimuri dictatoriale, forma de guvernare nu poate decide natura regimului politic, ci ea, in cea mai mare masura, este rezultatul raportului dintre aceasta si cetateni.

10.2. Tipologia regimurilor politice Alaturi de definirea regimului politic, o deosebita atentie se acorda in literatura de specialitate si problemei tipologizarii acestotra. -la baza tipologizarii regimurilor politice, trebuie sa stea o varietate de criterii, intrucat numai acestea sunt in masura sa releve adevarata natura, semnificatie si individualitate a lor; -dintre criteriile care trebuiesc folosite in clasificarea regimurilor politice evidentiem: modul de constituire si functionare a organelor puterii de stat (numire, alegere directa sau indirecta a acestora); modul de alegere a conducatorilor; continutul si sfera drepturilor si libertatilor cetatenilor, in special a celor politice si, mai ales, a modului cum se regasesc si se materializeaza in practica vietii social-politice, natura si baza ideologica a regimului; sistemul partidist (monopartidist, bi si pluri partidism); -natura, profunzimea si amplitudinea relatiilor sociale si in special a celor politice. Pornind de la aceste orientari, regimurile politice pot fi clasificate in: a)regimuri politice democratice; b)regimuri politice dictatoriale sau totalitare. Desigur, o asemenea tipologizare a regimurilor politice nu poate fi rigida si nu poate epuiza marea varietate de forme si manifestari pe care acestea le pot imbraca in viata politica reala, practica a fiecarei societati. La aceasta trebuie avut in vedere amplul fenomen de mobilitate la care sunt supuse regimurile politice. Trecerea de la o forma de regim politic la alta, este astazi o realitate si este rezultatul unor modificari in planul raportului de forte, de combinatii politice ce pot aparea in peisajul politic al unei societati. Un exemplu elocvent il constituie prabusirea regimurilor politice comuniste din Europa rasariteana si centrala si angajarea lor spre regimuri democratice.

10.3. Regimurile politice democratice Una dintre primele forme de organizare a vietii social-politice a constituit-o regimurile democratice. Regimurile politice democratice au luat nastere inca din societatea sclavagista, cel mai elocvent exemplu in acest sens, fiind regimul politic atenian. In feudalism, dominante sunt regimurile autoritare de tip monarhist si nu am gresi, daca am aprecia ca in aceasta societate regimurile democratice dispar, ceea ce se mentine sunt anumite elemente ale democratismului politic si nu regimuri politice democratice in sine sau ca atare. Renasterea si proliferarea regimurilor democratice are loc odata cu epoca moderna, cand, pentru unele tari dezvoltate, ele devin principala forma de exercitare a conducerii politice, a societatii. Astazi, regimurile politice democratice constituie o dominanta a vietii politice contemporane, spre ele indreptandu-se atat tarile foste comuniste din Europa rasariteana si centrala, cat si majoritatea tarilor din lumea a treia. In teoria si practica politica, regimurile democratice se individualizeaza printr-o serie de note distincte: -organele de conducere ale puterii de stat, politice, in general, se constituie si actioneaza prin consultarea cetatenilor. Ele sunt emanatia vointei acestora si rezultatul alegerilor; -in aceste societati exista si se aplica in practica politica principiul separarii puterilor de stat, aceasta constituind o garantie a vietii democratice si in mod deosebit, a democratismului politic; -existenta unui larg sistem de drepturi si libertati cetatenesti, a caror aplicare in practica este garantata de organele puterii de stat, constituie o caracteristica majora a acestor regimuri; -pluripartidismul politic si pluralismul ideologic constituie o alta componenta majora a acestor regimuri, fapt ce naste si asigura functionalitatea opozitiei politice, a diversitatilor de optiuni, opinii, de ideologii in societate. In esenta, prin structurile lor organizatorice, prin mecanimul de functionare, regimurile politice democratice reprezinta, apara si promoveaza interesele generale ale tuturor membrilor societatii, ale societatii in ansamblul ei. In cadrul fiecarei societati, in functie de raportul ce se stabileste intre principalele componente ale puterii de stat exprimate prin institutiile sale politice (guvern, parlament), dar si ca urmare a unor traditii politice, regimurile politice democratice imbraca, in functionalitatea lor practica, urmatoarele forme: -regimurile politice parlamentare. In cadrul acestor regimuri, parlamentul, in raport cu celelalte organe ale puterii de stat detine un rol preponderent, concretizat intr-un surplus de atributii si prerogative. Seful guvernului si, in unele tari, insasi seful statului, este desemnat de parlament si raspunde pentru intreaga sa activitate in fata acestuia. Parlamentul poate dizolva guvernul prin exprimarea votului de neincredere, poate initia si desfasura anchete si control asupra activitatii sale, dezbate si aproba tratatele politice, economice cu alte state, hotaraste in problemele majore ale dezvoltarii interne si externe etc. Asemenea regimuri se pot intalni in Anglia, Germania, Italia etc. -regimuri politice prezidentiale. In aceste regimuri, seful statului este investit cu conducerea suprema a statului, detinand, in sistemul organelor de stat o pozitie privilegiata avand largi atributii si prerogative ca: numirea primului ministru, a membrilor guvernului, initiativa legislativa, exercitarea unor functii importante in stat (comandant suprem al armatei), opunerea veto-ului unor legi, incheierea unor tratate internationale, promulgarea legii. Exemple de asemenea regimuri politice ar fi cele din SUA, Franta, Indonezia, Filipine etc.; -regimurile politice parlamentare semiprezidentiale Lupta pentru suprematie, din cadrul unor societati, dintre puterea executiva (guvern, seful statului) si puterea legislativa (parlament) a impus aparitia unui element de mediere, de echilibru dintre acestea. De regula, acest element a fost gasit in persoana sefului statului, presedintelui care din dorinta de a limita puterea parlamentului, a fost inzestrat cu prerogative ce tin atat de executiv, cat si de legislativ, el putand astfel media intre acestea. Asemenea regimuri se nasc si se dezvolta indeosebi in societatile foste comuniste din Europa centrala si rasariteana, unde perioada de tranzitie impune consideram, ca o necesitate, mentinerea unui executiv puternic dar si a unui legislativ autoritar.10.4.Sistemul politic actual al Romaniei

Urmare a schimbrii radica1e survenite n decembrie '89, actualul sistem politic din Romniapoate fi edificator pentru evidentierea ele-mentelor de fond, care intr n definirea unui sistempolitic.Asa cum am vzut, democratia apare ca un concept si un fenomen integrator, n care suntsistematizate si interactivizate va1orile morale, politice si juridice ale societtii, ntr- un contextsocial- istoric deter-minat.Exercitiul elementelor democrati ei presupune, n mod necesar si prioritar, existenta si functionarea statului de drept s implicit, a separatiei puterilor n stat ca mecanism intem alctuitdin con-traponderi si frne chemate s nlture pericolul alunecrii spre adoptarea unor msuritiranice.O ana1iz de ansamblu a sistemului juridic intem ofer numeroase repere- garantii pentrudemocratia romneasc. n enumerare vom prezenta principalele astfel de repere cuprinse n chiarlegea funda- mental a statului:a. suveranitatea national apartine poporului romn;b. poporul, ca titular exclusiv al suveranittii, si exercit aceast atributie fie direct, fie prinreferendum, fte indirect prin organele sale reprezentative. Parlamentul, potrivit Constitutiei, esteorganul reprezentativ suprem al poporului romn si unica autorjtate legiuitoare a trii. E1 este alesprin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Presedintele Romniei este, de asemenea,ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, iar demiterea lui din functie poate fifcut numai prin referendum. Dar Constitutia reglementeaz si una din modalittile cele trtaidemocratice de expri-mare a suveranittii poporului cu privire la politica legislativ a statu- lui, si anume referendumul.Acesta este organizat la initiativa Presedintelui si vizeaz exprimarea vointei poporului cu privire laproblemele de interes nationa1. Totodat, poporul este si subiect nemijlocit n procesul legiferrii,beneficiind de dreptul de a avea, cu respectarea anumitor conditii procedurale, initiativ legislativ;c. autorittile publice centra1e (parlamentul, guvemul si autori-tatea judectoreasc) suntorganizate si functioneaz ca "prti" rela-tiv independente si interdependente ale unuia si aceluiasisis tem, organic articulat si ierarhizat, avnd ca finalitti majore atlrmarea si ocrotirea demnittiiomului, a drepturilor si libert tilor cettenilor, Iibera dezvol 343f51d tare a personalittii umane, instaurareadrepttii tsi pro-movarea pluralismului politic.Autorittile administratiei publice - consiliile locale tsi primarii -sunt alese prin vot universal,egal, direct, secret si lib er exprimat, iar principiile de baz ale administratiei publice rt unittileadministra-tiv-teritoriale sunt principiul autonomiei loca1e si principiul descen-tralizrii;d. tot sub aspectul valorilor democratice ale societtii, legiuitorul romn a reglementat principiulpluralismului, asigurat prin pluripar-tidism si libertatea de constituire si de acti une a partidelorpolitice. Ca o garantie a democratiei, prin lege se stabileste c pot fi declarate neconstitutionalenumai acele partide politice care, prin scopul declarat ori activitatea lor, sunt potrivnicesuveranittii, integrittii sau independentei Romniei, pluralismului politic sau principiilor statuluide drept;e. principiul majorittii este consacrat prin reglementarea cvoru- mului legal necesar pentruadoptarea legilor tsi a hotrrilor de ctre Camerele Parlamentului, precum si a initiativelor derevizuire a Constitutiei;f. drepturile si liberttile fundamentale sunt nu numai consacrate exhaustiv, dar acestora li seasigur realizarea, rt fapt, printr-un ade-vrat sistem de garantii constitutionale;g. constitutia detine suprematia n piramida juridic a societtii; sanctiunea acestei suprematiieste controlul constitutionalit tii legilor, regulamentelor Camerelor si ordonantelor, prin CurteaConstitutional c are este un organ special si specializat.Mentinnd practica deja consacrat n diferitele sisteme juridice a1e statelor lumii, AdunareaConstituant Romn nu a mai mentionat expres n textul legii fundamentale principiul separatiei siechilibrului puterilor n stat, el fiind ns retinut n substanta textelor constitutionale.Esenta gndirii lui Montesquieu este prezent astfel n fiecare articol al actului normativfundamenta1. Cele trei "puteri" clasice se regsesc exprimate, n Constitutie, n titlul referitor la,,Autorittile publice" n care: sunt cuprinse normele-cadru referitoare la "Parlament", precizndusec acesta este "organul reprezentativ suprem al poporului romn si unica autoritate legiuitoare atrii" (detlnindu-se asrfel subiectul cruia poporul i deleg exercitarea pu-terii legislative); sunt88reglementate cele trei institutii care formeaz puterea executiv - "Presedintele Romniei","Guvernul", "Administratia public"; si, n sfrsit, n ultimul capitol al acestui titlu se face vorbiredespre "Autoritatea judectoreasc" (sau puterea judectoreasc).Prin prevederile sale, textul normativ asigur premisele unei con- lucrri a structurilor(autorittilor) statale n realizarea vointei poporului. Aceast conlucrare este favorizat de: incidentanormelor juridice asupra delimitrii clare a componentelor organelor crora le a fost delegatexercitiul puterii, a autonomiei organizatorice tsi functionale, a controlului reciproc f r imixtiune,consacrarea constitutional a unor garantii ale ndeplinirii corecte a mandatului si ale respectriidrepturilor cettenilor (controlul constitutionalittii legilor, Avoc atul Poporului, independenta tsiinamovibilitatea judec-torilor).Trebuie subliniat faptul c Adunarea Constituant a Romniei nu numai c nu a ncredintat celetrei puteri unei singure persoane sau unei singure autOritti statale, - Iecare dintre acestea Iindexercitat de autoritti publice distincte, separate, beneficiind de o organizare de sine stttoare, defunctii si asbutii proprii - dar, aplicnd normele dreptului constitutional conte mporan, a operatdelimitri clare chiar nluntrul fiecrei puteri.Iat coordonatele majore ale acestei delimitri:- structura bicameral a Parlamentului confirm c puterea legislativ nu este ncredintat unuisingur corp legislativ, fiind confe-rit Camerei Deputatilor si Senatului, care nu o pot exercita dect impreun;- puterea executiv este tricefal, ea fijnd ncredintat Presedintelui Romniei,Guvernului si autorittilor adm inistratiei publice;- puterea judectoreasc apartine instantelor judectoresti -Curtea Suprem de Justitie sicelela1te instante reglementate de lege- care si exercit atributii1e specifice cu sprijinul Ministerului Public si al Consi liului Superior alMagistraturii.Dar constructia constitutional a sistemului autorittil or publice nu prefigureaz, asa cum dealtfel am mai artat, o separare rigid a puterilor n stat, ci, dimpotriv, ea este astfel gndit nct spermit colaborarea acestora n cadrul unui echilibru care este asigurat de controlul reciproc alacestora.. Relatiile Parlament-Executiv pot fi surprinse, pe de o parte, prin implicarea legislativului nactivitatea sefu lui de stat tsi a guver- nului tsi, pe de alt parte, prin implicarea executivului nactivitatea legislativului.Astfel, Parlamentul primeste jurmntul Presedintelui, poate pre-lungi mandatul acestuia n cazde rzboi sau catastrof., poate hotr punerea sub acuzare a sefu1ui statului pentru nalt trdare;ascult mesajele acestuia; ratific tratatele intemationale ncheiate de Presedinte; aprob declarareamobilizrii partiale sau genera1e a fortelor armate, de ctre seful statului; ncuviinteaz instituireastrii de asediu sau strii de urgent; poate suspenda din functie Presedinte1e Romniei, n cazulsvrsirii unor fapte grave prin care acesta a nclcat prevederile Constitutiei; stabileste indemnizatia si celelalte drepturi ale acestuia.A.naliza relatiilor stabilite ntre cele dou entitti n cadrul activittii desftsurate nu este simpl,participarea lor la actul guvemrii fiind complex si nuantat, astfel nct, uneori, este dificil deidentiIcat ct reprezint n guvemare interventia legislativului tsi ct cea a executivului.Pentru a contura mecanismul interactivittii existente n raportul legislativ-executiv trebujeevidentiate cteva modalitti prin care cele dou puteri se inf1uenteaz reciproc.Astfel, interventia legislativului n activitatea executivului se rea- lizeaz pe mai multe planuri:- puterea legislativ este cea care stabileste normele juridice pe care puterea executiv trebuies le aduc la ndeplinire, concretizn-du-se, astfel, caracterul supraordonat aI activittii legislative;- parlamentul aprob programul executivului, aceast aprobare Iind, n acelasi timp, un vot dencredere pentru guvem, neaprobarea programului avnd ca urmare demisia acestuia;- parlamentul aprob delegarea legislativ, abilitnd guvemul s emit norme juridice sistabilind, concomitent, domeniul, durata, pre-cum si modalittile de control al exercitrii delegatieide ctre guvem;- una din cele mai importante functii ale parlamentului este con-trolul activittii guvemului.Totodat, interventiile executivului n activitatea legislativului se concretizeaz ndeosebi cuprilejul initiativei le gislative, al promul- grii legilor si al referendumului. Concret, PresedinteleRomniei:89promulg legile, putnd cere o singur dat reexaminarea legii; poate dizolva parlamentul. Guvemulare initiativ legislativ; poate solici-ta adoptarea, cu procedur de urgent, a proiectelor saupropunerilor legislative; tsi poate angaja rspunderea n fata parlamentului asupra unui program,declaratii de politic general sau proiect de lege; poate fi abilitat s emit ordonante n domeniicare nu constituie obiect de reglementare a legilor organice.. Raporturile dintre legislativ tsi puterea judectoreasc trebuie analizate si apreciate cu luarea nconsiderare a principiului independentei judectorilor si a supunerii lor exclusiv legii. Acestprincipiu are n vedere, n primul rnd, raporturile judectorilor cu celelalte autoritti publice.Judectorii nu se af1 n raporturi de sub-ordonare fat de alte autoritti publice, indiferent care ar fiacestea si indiferent de pozitia lor n stat. Independenta judectorilor este garantat att n raport cu acestea, ct tsi n raport cu alte influente sau presiuni.Asa stnd lucrurile, interventia n sfera justitiei a a1tor puteri contravine principiului constitutional amintit. Totusi, organizarea si functionarea instantelor judectoresti se realizeaz potrivit legii, parlamentul fiind acela care stabileste com petentele tsi procedurile n conformitate cu care acestea si desfsoar activitatea.Pe de alt parte, Justitia intervine, practic, n activitatea de control a constitutionalit tii legilor realizat de Curtea Constitutional, care, desi nu este component a sistemului judiciar, interfereaz cu Justitia.. Principiul echilibrului puterilor se materializeaz si n cadrul raporturilor dintre executiv judectoresc, prin numirea judecto-rilor tsi procurorilor de ctre Presedintele Romniei si princontencio-sul administrativ.Alegerea prin vot universal, egal, direct, secret tsi liber exprimat att a deputatilor, senatorilor, ct si a Presedintelui Romniei, permite electoratului s rea1izeze un echilibru al optiunilor politice, care apoi se pre1ungeste n echilibrul raporturilor celor dou autoritti politice. Desigur, aceasta este o sans constitutional, valorificarea ei depinznd de inf1uenta partidelor politice n electorat si de puterea si nivelul cle percepere din partea electoratului a unei asemenea sanse.n ncheierea acestor cteva consideratii cu privire la modul in care este reglementat principiul separatiei puterilor statului n legea fundamental romn, trebuie subliniat faptul c, asa cum se ntmpl n orice sistem politic, functionarea efectiv a structurilor create va depinde n mare msur de jocul fortelor politice si sociale care le materializeaz. Aparitia partidelor politice, rolul lor deosebit n con-figurarea institutiilor juridice si po1itice conditioneaz etlcienta prin-cipiului amintit de existenta efectiv a unui raport elastic tsi complex ntre majoritate - format dintr- un partid sau din partide nving-toare n alegeri si care dispun, n acelasi ti mp, de parlament si guvem si opozitie (sau opozitii).Dificultatea major pe care o ntmpin intentia de a supune ana-lizei sistemul politic actual din Romnia const n faptul c acesta prezint n multe privinte caracteristici atipice n raport cu standar-dele de la care se revendic, n bun msur explicabile prin dificulttile implicate de trecerea extrem de rapid de la un sistem politic la altul.O cercetare atent a formatiunilor politice, de pild., descoper numeroase discontinuitti tsiIecvente contradictii pe relatia par-tid-doctrin-program-interese-baz social. Asa nct, a devenit aproape curent observatiac spatiul politic romnesc este populat mai curnd de grupuri de interese, care-si disput voturileelec-toratului, dect de partide autentice care promoveaz optiuni sociale.O ncadrare a spectrului politic n curente politice (liberal, crestin-democrat, social-democrat,socia1ist de stnga, nationa1ist) n-ar viza dect aparentele tsi ar acoperi doar o parte din identitateareal a tlecrei formatiuni, af1at ntr-o relativ inadecvare cu identitatea asumat. De asemenea, oclasificare a lor pe dihotomia clasic stn-ga-dreapta s-ar dovedi neoperant, rezultatul fiind oconIguratie foarte aglomerat la centru, amintind de curba Gauss, incapabil s descrie o distributiea optiunilor politice, n genere, cu att mai putin ntr-o societate supus transformrii, ca a noastr.Aceast aglomeratie centrist este, se poate atlrma, o expresie a confuziei dominante din viatapolitic intem, urmare a contradictiilor si discontinuittilor amintite: ntre doctrina (prezu- mat) tsi90strategia (anuntat); ntre scopurile declarate si interesele (de grup) urmrite; ntre programuleconomic si aliantele politice etc..O alt surs a acestei stri relativ nebuloase este labilitatea foarte ridicat a configuratiei,migrarea frecvent a fractiunilor, a liderilor politici (ndeosebi a parlamentarilor), a filialelor dinteritoriu dintr-o zon n a1ta a spectrului.Exist dou explicatii notabile ale acestei situatii. Prima se refer la inadecvarea mentionatdintre rolul si statutul ideologic al formati unii politice. Mai toate partidele tsi etaleaz diferentaspeci- fic n mod ostentativ, proc1amndu- si o identitate doctrinar tsi pro- gramatic fr suficientacoperire. n realitate, ele se definesc fun-damental prin atitudinea fat de reform si, eventual,fat de chestiunea national, date prin care mai curnd se confund dect se disting, mai ales c sin aceste privinte nuantele sunt foarte putine. Si este foarte probabil ca, pn ce va fi depsit punctulcritic al tranzitiei, nici s nu apar optiuni programatice sau doctrinare bine conturate.Dar, asa stnd lucrurile, identitatea proclamat a unui partid rmne un motiv de actiune politicdestul de ndoielnic, el putnd fi lesne substituit prin motive de ordin secund (conjunctur, interesepersonale etc.). De asemenea, migratia politic ienilor si a grupurilor se poate produce cu lejeritate.A doua exp1icatie tine, evident, tot de imprejurrile n care s-a nscut sistemul politic actual,ns vizeaz nu problemele care pre-ocup. societatea (n spet: reforma si chestiunea national), cifragili- tatea premiselor de la care s-a pomit, chiar lipsa unor asemenea premise: o viat publicautentic, o clas politic instruit n spintul valorilor democratice, repere n traditia mai recentetc..n loc de toate acestea, a existat o stare social originar, din care s-a selectat n mod "natural" oelit de circumstant' ceea ce a favorizat o veritabil invazie a oportunistilor. Multi dintre ei ausuplinit 1ipsa unei clase politice, a unei clase manageriale, a unei clase de ntreprinztori mijlocii, aunei clase de functionari publici ts. a.m.d., foarte adesea ndeplinind simultan mai multe astfel deroluri; acestui cumul de roluri, care s-a ncettenit si s-a extins, i s-a spus mai trziu coruptie.F.S.N., formatiunea politic primordial, a absorbit nu numai valul noilor- veniti, ci tsi aproapentreg aparatul administrativ exis-tent. Aceast. din urm mprejurare avea s genereze, postfactum,cteva consecinte importante:a. s-a vdit, dup configurarea spectrului politic, c exist un dezechilibru major n distributiapotentialului de guvemare ntre par-tide (cu efecte si a.zi vizibi le n privinta sanse1or uneialtemative de guvemare);b. s-a creat o polarizare a acestui spectru, care a motivat acuze de hegemonism tsi a generattensiunile cunoscute;c. asaltul oportunisti1or, pe de o parte, tsi concentrarea functionarilor publici ntr- un singurpartid i-a subminat acestuia li-bertatea de miscare sau cel putin i-a ngrdit-o (actualul partid deguvernmnt mostenind n mare msur aceast situatie si tre-buind s fac fatcomplicittilor aprute ntre cele dou cate-gorii).Suita de mprejurri descrise este de natur s lmureasc o serie de caracteristici vizibile aleactualului spatiu politic: f1uiditatea si confuzia, o anumit ndeprtare a clasei politice deinteresele elec-toratului, stilul politicianist (oportunismul, predilectia pentru mizele mrunte sipersonale, derogarea de responsabilitti, narcisismulpolitic, mentalitatea potrivit creia "cstigtorul ia totul" etc.), pierderea credibilittii bnuialacurent ss generalizat de coruptie, o anumit lips de respect pentru parteneri, pentru adversari, catsipen-tru propria conditie, usurinta de a ncheia si desface aliante fat de dificultatea de a le face sfunctioneze.Se poate spune c sistemul nostru politic s-a af1at, n toti acesti ani, ntr-o continu cutare tsintr-o nentrerupt criz de crestere. Si datorit faptului c mecanismele sale nu sunt sutlcientexersate, dar si n virtutea unor "pcate originare" care apas nc. asupra lui, randamentul util estenc sczut Fortele politice nu se conjug, ntotdeauna, de multe ori nici nu se confrunt, ci seircsesc n eforturi dispuse pe directii paralele.Asa-zisa desuetudine a paradigmei stnga-dreapta se datoreaz, asadar, att amorfismului social,politic, ideologic initial ct si unei anumite incapacitti a clasei politice n formare de a producedez- voltri de doctrin tsi strategii globale, coerente care s rspund problemelor de fond aletranzitiei societtii romnesti.Politica institutiilor Pute rii, ndeosebi a componentelor executive, a evoluat punctual prin solutiide anve rgur redus. sau medie, care uneori s-au izbjt de inertia aparatului administrativ, precum si91de rezistenta majorit.tii sociale fat de transform.rile rapide tsi ample.Desincronizrile dintre partidul de guvernmnt (respectiv, baza sa social) si guvem ausuprasolicitat institutia prezidential, obligat s. arbitreze tensiunile si chiar conf1ictele aprute peaceast relatie.Binomul Putere/Opozitie s-a dezvoltat n societatea romneasc nu pe directia unui joc dealtematjve, ci a unei rivalitti escaladate ntr-o ambiant de continu campanie electoral, n carecile de mijloc sunt dintru nceput excluse.Lipsa de consistent doctrinar si programatic a acestei nfrun-tri si prelungirea ei pn lalimita anulrii posibilittii unui dialog, ntr-o stare de beligerant fr iesire, au irosit si irosesc ncresursele sistemului politic, slbindu-1 si reducndu-i considerabil capacitatea de rspuns lasolicitrile etapei pe care o traverseaz societatea.Raportul Putere!Opozitie a degenerat ntr-un cerc vicios si, n fond, distructiv, care face dinlupta politic un scop n sine, detasnd-o de problemele importante ale sistemului socia1, mprejurarede natur s genereze o serie de efecte negative:- amnarea formulrii unor strategii globale pentru reconstructia societtii, nd eosebi n planeconomic;- ntrzieri n maturizarea institutiilor sistemului politic, ca si a societtii civile (care, att ct saconstituit, este angajat n aceast rivalitate, ajuns la faza unui veritabil "fundamentalismpolitic");- discreditarea reciproc a celor dou prti, una nvinuit c se cramponeaz de putere cu oricepret, cealalt c urmreste dobndi-rea puterii cu orice pret;- lipsa oricrei cooperri ntre forte le politice care se confrunt n lupta pentru putere a generatsau a favorizat crize de autoritate a institutiilor statului, obligate n asemenea mprejurri s apelezela mijloace coercitive, cu pretul unor mari prejudicii aduse constructiei democratice si imaginiiexteme a trii;- afectarea credibilittii sistemului democratic n perceptia opiniei pub1ice autohtone siinducerea unor ndoieli n legtur. cu vointa ori capacitatea Romniei de a accede la un asemeneasistem;- blocarea fortelor politice n propriile lor formule si compro- misuri de etap, ceea ceadnceste clivajele si slbeste structura intem a formatiunilor politice, mai ales a celor maiimportante si active.Faptul c procesul cunoscut de disolutie-coagulare (sau, cu un cuvnt, de regrupare) atingesimultan, ntr-o mai mare sau mai mic msur, toate partidele importante, adugat unei retragerisemnitlca-tive a suportului civic, d o dimensiune mai complex "crizei de crestere" a spatiuluipolitic. Ea dovedeste c sistemul democratic se apropie de un moment al adevrului si c e obligats deptseasc un anumit prag de maturitate, impunnd totodat o inventariere com-plet a ceea cepresupune, n continut, actualul moment critic: o criz de identitate, o criz de ncredere, o crizde lideri politici, o criz de alternativ politic, o criz de randament, o criz de solutii si, nu nultimul rnd, o criz de timp, care constituie o circumstant agravant.Crizei cle identitate de care sufer majoritatea partidelor impor-tante este posibil s i se cautesolutie printr-o definire mai precis a segmentului social propriu si a obiecti velor specifice.Deocamdat ns, tonul general rmne aceeasi lips de rigoare programatic, dis-cursurilepopuliste si demagogice, cultivarea adversittii n locul dia-logului, a aliantelor co mpromittoare n locul compromisurilor benetlce; regruprile se fac nu pedirectii doct rinare, ci pe relatii aleatorii; toate partidele vizeaz puterea tsi n tlecare zi ncep o campanieelectoral; se preg.tesc a1iante ntre Iactiuni tsi partide minus-cule, dar aproape niciodatfuziuni notabile; mai toate partidele sunt "de mas", dar aproape nici unul nu-si adapteaz politican functie de transformrile din structura social, de noile categorii socio-pro-fesionale. De aici, tsinencrederea electoratului, care se regseste tot mai greu n evolutiile din sistemul politic.Sistemul politic romnesc continu s. sufere de o deficient care poate genera impasuri graven momente de criz. politic: Iipsa unei alternative de guvernare, sprijinit solid, programaticsi mana-gerial.Fr ndoial, identificarea unui nou echilibru al balantei politice poate fi un pas decisiv sipentru gsirea cilor de depsire a actualei "crize de crestere", care prezint riscul de a setransforma ntr-o criz politic autentic.Constituirea unui tandem de centri de putere credibili, reprezentati de partide programatice, cu92legitimitate social., doctri- nar tsi programatic, atractive pentru cteva din cele mai cuprinz-toarecategorii socio-profesionale (ntre care, neaprat, o clas mijlocie, ce trebuie creat pentru a scoatepoliticul de sub ipoteca populismului) - aceasta ar fi o deschidere posibil pentru sistemul politicromnesc.n ultim instant, problema dinamicii spatiului politic pe termen scurt, ca ti pe termen lung nupoate gsi rezolvri de depsire a actu-alului impas n mod spontan, prin supralicitarea surselor derisc, ci mult mai curnd n mod controlat, urmrind deschiderea ctre o nou structur.Disputa acerb n jurul chestiunii puterii s-a datorat, n toti acesti ani, tsi faptului c mizareformei sistemului politic a primit dou definitii considerate ireductibile: una viza stabilitatea sieficienta, cealalt gradul de democratizare. Evolutia real a societtii romnesti a artat c cele doucriterii sunt compatibile tsi complementare, iar analistii occidentali consider c un sistemdemocratic constituit n elementele lui esentia1e trebuie s-si concentreze eforturile n directiadobndirii eficientei. Aceast nevoie de identificare a echilibruluioptim ntre constructia democratic si etlcienta ei poate fi termenul de regsire a unei relatiinormale ntre fortele politice, ntre Putere si Opozitie.Importante prin profunzimea si mutatiile pe care le implic, rezul- tatele scrutinului dinnoiembrie 1996 se subordoneaz procesualit.tii fenomenului po1itic romnesc de dup 1 989,fenomen marcat de dramatismul tsi costurile tranzitiei sociale. Esenta mesajului exprimat la 3noiembrie este, fr ndoial, ideea de schimbare. Daci. actuala orientare a electoratului eraprevizibil, o analiz atent va trebui s.contureze semnificatiile de profunzime si implicatiile acestei, ,schimbri.La un prim nivel a1 analizei, suntem tentati s considerm c optiunea consacrat la recentelealegeri parlamentare este expresia unei maturizri (tle tsi "trzii") a electoratului romnesc,prizonier pn de curnd al unei accentuate stri de apatie. Dintr-o asemenea perspectiv, aceeasi schimbare pare a fi, nainte de toate, o sanctionare aspr a guvemrii din ultimii patru ani.Semnitlcatiile votului din 3 noiembrie sunt ns mult mai adnci.Intrzierea deciziei ctre schimbare nu este rezultatul indiferentei electoratului, ci se datoreazabsentei prelungite a unei alternative de guvernare, sprijinit solid, pragmatic si ma nagerial.Pe de alt parte, electoratul a sanctionat nu doar guvemarea la care am fcut referire, ciperpetuarea "crizei de crestere" manifes-tat la nive lul majorittii formatiunilor politice,imaturitatea lor iden-titar, care favorizeaz aparitia unei autentice crize politice.Pstrndu-si conditia originar de grupuri de interese menite doar s-si distribuie voturileelectoratului, marcate de confuzii ideo- logice tsi de incertitudini doctrinare, partidele politice nu aureusit s impun societtii schimbri care s poat ft asumate de segmente largi ale populatiei.Dinamica relativ redus a structurii sociale n raport cu schimbrile produse la nivelul sistemuluipolitic a dus la aparitia partidelor politice suspendate, lipsite de un suport real, care fiinteazntr-o manier supraordonat si nu subordonat unui corp social determinat. Toatearticulatiile politice, construite cu mari eforturi de ctre politicieni, s-au prbusit cu repeziciune,deoarece nu si-au gsit un corespondent real, receptiv si int eresat,n aria structurii sociale romnesti. Absenta unei clase de mijloca favorizat o anumit desprindere si chiar o autonomizare a sis-temului partidist, n raport cuansamblul social. Fenomenul a con-dus ctre accentuarea unor rupturi - semnalate n anii 92-'94- ntre terenul social si cel politico- institutional.Din aceste motive, relatiile dintre partide au fost dominate, cel putin n primii ani de dup 1990,de un anumit "mercantilism politic", sanct ntr-o oarecare msur, la alegerile din 1992. Construitntr-o asemenea manier, noul sistem politic si-a dovedit Iagilitatea atunci cnd tranzitia, depsindlimitele politicului, s-a mutat n spatiul economic, unde s-a izbit de inertia structurilor de adncimeale ansamblului social.Dezvoltarea binomului Putere-Opozitie s-a produs nu att pe structura unui joc de interese lanivelul corpului social si al unuia de altemative la nivelul corpuluj politic, ct mai cu seam ntr-oatmo-sfer de rivalitate si conf1ict mediatic.O asemenea manier de derulare a raporturilor dintre Putere siOpozitie a generat situatii n care presiunea rezultat a condus la o ingustare a Iiberttii de actiune a statului, Ia o reducere a eficientei proceselor reformatoare.Este important s. precizm, n acest context, faptul c aparitia partidelor istorice (imedjat dupRevolutie), care s-au autoproclamat singurele reprezentante legitime ale Opozitiei, a blocat n maremsur dezvoltarea unei opozitii contemporane cu Puterea.Legitimndu-se prin apelul la trecut, la represiunea comunist etc., aceste partide au reusit foartetrziu s-si contem poraneizeze dis-cursul si s fa c o opozitie real. Dificultatea cu care s-aarticulat o ofert politic autentic din partea acestora tine, n mare msur, de situatia descris mai sus.Pe de alt parte, fostul partid de guvemmnt a fost lipsit de un program politic coerent, adaptatstadiului pe care-1 strbate societatea noastr. "Pragmatismul progresist" ce tine loc de doctrinpolitic s-a dovedit a fi ineficient, deoarece nu a fost dezvoltat n directia instituirii unor priorittin de rularea procesului reformei. S-a ajuns, nu de putine ori, n situatii in care fiecare grupde interese din diverse institutii de putere s elaboreze acel sistem de legi care s- i furnizezepropriul spatiu de actiune.Pe de alt parte, dintr-o preocupare excesiv ca tranzitia s se pro-duc n conditii de stabilitate,s-a ajuns s se confunde echilibrul si pacea social cu stagnarea. De pildi., guvemul a reusit scontroleze si sa stopeze declinul economic, fr a determina o relansare sem-nificativ. S-aprodus astfel o crestere a decalajului dintre oportunittile politice tsi sfidrile pe care crizaeconomic le impune. Consecinta unor asemenea situatii a reprezentat-o tsi continu s o reprezinteaccentuarea riscului delegitimrii procesului democra -tic. Dac rezultatul alegerilor a ntrziatacest risc, eficienta noii guvemri 1-ar putea nltura, n msura n care va dovedi o capa-citatereal n gestionarea schimbrii.Tocmai de aceea, pomind de la aceste cteva interpretri, votul exprimat 1a 3 noiembrie poate ficonsiderat ca o refondare a premiselor necesare unui real echilibru politic. Rezultatele scrutinuluisemnitlc nu doar consacrarea altemantei la guvemare, ci se constituie ntr-un semnalimportant al necesittii mentinerii unui echilibru ntre constructia democratic si eficientaacesteia. Ce sanse ofer., n acest sens, noua structur politic a Parlamentului Romniei?Problema posibi1ittii realizrii unei coalitii viabile necesar guvemrii este aparent solutionat,cel putin din punct de vedere arit-metic. Conventia Democratic (C.D.) si Uniunea Social-Democrat (U.S.D.) au posibilitate s alctuiasc majoritatea necesar consti-tuirii noului guvern.Ct cle stabil poate rmne ns aceast majori-tate? Nu trebuie s uitm c att C.D., ct ti U.S.D.reprezint dou aliante politice relativ sudate, lipsite ns de acea coerent care s evite posibiledesincronizri n plart intem. Dac la nivelul U.S.D. se poate vorbi de un proiect social-democrat nformare, dominat de Partidul Democrat, la nivelul C.D. diversitatea orientrilor politice -att ctsunt ele cristalizate - semnaleaz, mai degrabi., o posibil dis- locare a aliantei.Larga diversitate politic a majorittii parlamentare, la care se adaug. n mod inevitabil sutrtaorgoliilor, a resentimentelor si a intereselor personale (prezente ntotdeauna n ecuatia politici.),con-duce ctre o anumit ndoial n ceea ce priveste viabilitatea de durat a coalitiei. Asocierea laguvemare a U.D.M.R., mai degrab, va com-plica lucrurile, dac avem n vedere obiectivele strategice si mesajul electoral expriniate de aceastfort politic n concluzie, putem apre-cia c, desi rezultatele recentelor a1egeri au produs o"limpezire" a spatiului politic romnesc, procesul de coagulare pe marile directii doc-trinare (socialdemocratie,socialist, social-crestin, liberal), necesar a se desfsura Ia nivelul tlecmi partid, estedeparte de a fi ncheiat.n spatiul viitoarei opozitii, n abs enta unor parteneri politici sem-nificativi, P.D.S.R. are nucloar sansa articulrii propriei sale restruc -turri (ideologice, doctrinare tsi organizationale), dar siiobligatia exercit.rii unei contraponderi eficiente rt raport cu noua putere.Este interesant de observat c. tsi actualul spectru politic parla- mentar tinde ctre o concentrarespre centru-stnga, n conditiile n care att cele dou. partide socialiste (P.S. si P.S.M.), ct tsi aripadur a dreptei politice (P.L.-'93, P.A.C.) s-au plasat sub pragul electoral.n temeiul aprecierilor de mai sus, considerm ca probabil risculdeclansrii unei instabilitti guvernamentale pe termen mediu,, ,94capabil s iradieze n sistemul social global. Aceasta ar implica o accentuat predispozitie lafrecvente crize politice, o conservare tsi o amplificare a sistemului clientelar ocult, o reduseficienti. functional a ansamblului politic.Orientatea ctre schimbare, exprimat la 3 noiembrie, s-a produs n absenta cristalizrii unorvectori politici alternativi cu ade -vrat reprezentativi, capabili s continue reforma. Desi a avutloc o restrngere a spectrului poiitic, se mentine o accentua t frag-mentare a electoratului. nsfrsit, alegerile generale din noiembrie 1996 au semnalat si o important fragmentare geografica spatiului national. 1- larta repartitiei voturilor indic o diferentiere ntre zona intracarpatic,dominat de Conventia Democratic, si restul regiunilor trii. Situatia exprim un decalajimportant, o defazare a dezvoltrii regiunilor istorice, a cror acumulare poate ncurajadeclansarea unor crize majore n structura si functionalitatea statului romn.

Proiect realizat de elevele:

Trifu Andreea

Baia Alina din cls a XII G

PAGE 14