26
Reglajul franelor pe disc Din ce in ce mai multi dintre noi isi cumpara biciclete cu frane pe disc, ca de, sunt mai trendi-flendi. Franele pe disc au avantaje si dezavantaje fata de cele v-brake, dar poate vom vorbi de acestea in alt articol. Scartaitul franelor se intampla la amandoua modele (disc si v-brake), dar cele pe disc sunt putin mai complicate de reglat. Multe persoane au venit la mine sa le scot scartaitul si frecatul franelor pe disc. In cele mai multe cazuri, am procedat astfel. Se ia una bucata imbus de marime corespunzatoare si se slabesc putin suruburile etrierului (chestia aia ce vine deasupra discului), astfel incat se se miste stanga dreapta usor.

Reglajul franelor pe disc.doc

Embed Size (px)

Citation preview

Reglajul franelor pe disc

Din ce in ce mai multi dintre noi isi cumpara biciclete cu frane pe

disc, ca de, sunt mai trendi-flendi. Franele pe disc au avantaje si

dezavantaje fata de cele v-brake, dar poate vom vorbi de acestea in

alt articol.

Scartaitul franelor se intampla la amandoua modele (disc si v-

brake), dar cele pe disc sunt putin mai complicate de reglat. Multe

persoane au venit la mine sa le scot scartaitul si frecatul franelor pe

disc. In cele mai multe cazuri, am procedat astfel.

Se ia una bucata imbus de marime corespunzatoare si se slabesc putin suruburile etrierului (chestia aia ce vine deasupra discului), astfel incat se se miste stanga dreapta usor. 

Apoi apasati sau rugati un prieten sa apese maneta de frana de pe ghidon (sa nu cumva sa o apese pe cealalta) si sa tina apasat in timp ce strangi suruburile care tocmai le-ai slabit. Le strangi pe fiecare putin cate putin. Dupa ce ai strans suruburile, invarte roata sa vezi daca mai freaca. Daca nu mai freaca…voila…. o treaba frumos facuta. In cazul asta, etrierul s-a auto-reglat. 

Daca mai freaca, injuri putin si treci inapoi sa desfaci suruburile alea.Daca pana acum poate nu aveati nevoie de prieten, el este indispensabil la momentul asta. Prietenul va ridica de ghidon bicicleta, in timp ce tu, cu suruburile de la etrier slabite , invarti de roata si misti stanga dreapta de etrier pana ce placutele de frana nu mai ating discul. Strangi cu grija suruburile si astfel ai reglat manual frana pe disc.Aceste operatii pot fi executate la franele mecanice cat si la cele hidraulice. Daca si dupa ce v-ati murdarit pe maini pentru toate aceste nebunii, tot mai freaca, veniti cu ea la mine si cu drag ma murdaresc si eu pentru ca viitorul dumneavoastra sa fie unul fara scartaituri si frecari la frane.

Reglarea unei frâne pe disc mecanice.

Frânele pe disc mecanice sunt încă de actualitate și în ciuda faptului că mulți susțin că

acestea vor dispărea în viitorul apropiat, noi vă spunem  că ele vor continua să existe

datorită costului redus de achiziționare, întreținerii mai ușoare și chiar datorită

performanțelor. Utilizate cu manete și cu un disc pe măsură, frâne precum Avid BB7 sau

Hayes MX-2 prestează foarte bine, oferind suficientă putere de frânare pentru a-i

satisface și pe cei mai pretențioși.

Cum reglezi o frână pe disc mecanică?

În teorie, lucurile sunt simple, dar în practică s-ar putea ca treaba să nu meargă ca unsă.

Pentru reglaj nu va trebui să demontezi etrierul ci doar să-i slăbești șuruburile de

prindere (pe adaptor IS sau direct pe furcă PostMount). Dacă dorești să verifici uzura

plăcuțelor de frână, va trebui să-l demontezi de pe furcă.

Pentru început, detensionează cablul din reglajele de pe manetă și etrier. În felul acesta

te asiguri că pârghia cablului va fi mai mare. Cu cât micșorezi distanța dintre șurub și

manetă, cu atât disnața dintre plăcuțe și etrier crește. Acest pas te va ajuta la reglajul

următor.

Înainte de a face alinierea etrierului față de disc, asigură-te că plăcuțele

funcționează corect. Deregulă, frânele pe disc mecanice funcționează prin acționarea

doar a unei plăcuțe (cea dinsprea exterior), cea din interior ramânând mereu fixă. Chiar

dacă la acționare plăcuța rămâne fixă, are un reglaj fin pentru apropierea față de disc.

Reglează plăcuța astfel încât distanța între disc și marginea corpului etrierului de pe

partea cu plăcuța mobilă, să fie cât mai mic. În acest fel, te asiguri că pârghia asupra

căreia acționează cablul, va fi mai mare iar frânarea, mai eficientă.

Utilizează reglajul separat existent pe etrier, acționabil cu ajutorul unei chei imbus

(Right Pad In).

Cu șuruburile desfăcute, dar cu etrierul încă prins pe furcă, mișca de el stânga-dreapta

pentru a-l elibera din pozția în care a fost inițial. Roagă pe cineva să strângă puternic

maneta de frâna, timp în care tu vei strânge cele 2 șuruburi ale etrierului. Aceasta este

varianta simplă. Varianta mai complicată este să aduci tu etrierul în poziția dorită

(urmărind exact distanța dintre plăcuțe și disc) ca apoi să-l strângi în respectiva poziție.

Trebuie să știi că dacă alegi varianta mai complicată, aceasta necesită o precizie foarte

mare, iar șsansele ca etrierul să fie perfect aliniat cu discul, scad.

Cu șuruburile desfăcute, dar cu etrierul încă prins pe furcă, mișca de el stânga-dreapta

pentru a-l elibera din pozția în care a fost inițial. Roagă pe cineva să strângă puternic

maneta de frâna, timp în care tu vei strânge cele 2 șuruburi ale etrierului. Aceasta este

varianta simplă. Varianta mai complicată este să aduci tu etrierul în poziția dorită

(urmărind exact distanța dintre plăcuțe și disc) ca apoi să-l strângi în respectiva poziție.

Trebuie să știi că dacă alegi varianta mai complicată, aceasta necesită o precizie foarte

mare, iar sansele ca etrierul să fie perfect aliniat cu discul, scad.

Ai ajuns la final. Ultimul reglaj este cel al cursei manetei. Dacă cursa acesteia este prea

mare (dacă maneta atinge de ghidon la acționare), tensionează cablul din reglajul de pe

etrier sau de pe manetă. Sunt aceleași reglaje pe care le-ai detensionat inițial. Cu cât

mărești distanța dintre șurub și manetă, cu atât distanța dintre plăcuțe și disc scade. –

Dacă plăcuțele ating în continuare în disc, asigură-te că acesta din urmă nu este cumva

strâmb în urma unei lovituri .

Foarte important pentru o funcționalitate bună: pune puțină vaselină pe cablu și apoi

introdu-l în cămașă.

In urmatorul articol, te vom invata cum sa-ti reglezi si instalezi singur V-Brake-urile.

Deoarece sunt foarte multi utilizatori ale acestui sistem de franare, o sa explicam pe larg

care sunt si cum se fac reglajele si ajustarile de rigoare. Cum reglez un V-Brake stanga –

dreapta ? V-brake-ul este astfel conceput incat cele doua brate sa fie perfect paralele.

Doar asa eficienta franei va fi maxima. Este primul pas catre reglajul corect la franei de

tip V-Brake. Majoritatea tipurilor de V-Brake au la baza acestora, in lateral, un surub de

dimensiuni reduse, foarte usor de gasit. Acesta este reglajul care trage V-Brake-ul spre

stanga sau spre dreapta, dupa caz. De aceea, ambele brate ale V-Brake-ului au aceste

suruburi. Prin insurubare, V-brake-ul se trage catre exterior. Prin desurubare, acesta se

duce catre interior. Nu este neaparat nevoie sa faci acest reglaj la ambele brate, la unul

dintre acestea ar trebui sa fie suficient pentru a apropia sau a departa bratele de roata.

Insurubarea sau desurubarea nu trebuie facuta brutal ci fin, in acelasi timp observand de

la distanta daca V-Brake-urile au intr-un final pozitia paralela. In acel moment, V-Brake-ul

este reglat corect. Sabotii nu cad paralel pe janta sau sunt strambi. Ce fac ? Daca ai pus

in practica cele scrise mai sus, iar pozitia sabotilor este incorecta, va trebui sa treci la

reglajul acestora. Daca arunci o privire mai atenta, ai sa observi ca acestia sunt prinsi de

brate printr-un surub ce poate fi desfacut cu ajutorul unei chei de imbus. Majoritatea

truselor pentru bicicleta, chiar si cele mai ieftine, sunt prevazute cu un imbus potrivit la

dimensiunea surubului. Pentru aceasta operatiune, vei avea nevoie de un mic ajutor din

partea unei alte persoane, desi sunt sanse sa poti reusi si singur : trebuie sa desurubezi

acel surub, suficient de mult cat sa se slabeasca ( in niciun caz pina la capat ). Apoi, va

trebui sa rogi pe cineva (evident daca nu reusesti de unul singur), sa-ti tina frana

respectiva apasata din maneta. Vei observa ca in momentul in care sabotul are contact

cu janta, fiind slabit din prindere, acesta va pica perfect paralel pe janta. Asta inseamna

ca actioneaza corect. Cu frana actionata, va trebui sa strangi la loc surubul pe care l-ai

desfacut mai devreme. Aceeasi operatiune trebuie efectuata si pentru sabotul prin pe

celalalt brat al V-Brake-ului. Dupa reglajul ambilor saboti, acestia ar trebui sa actioneze

direct paralel pe janta, deci forta de franare va fi folosita corespunzator, iar procesul de

reglare este gata. In final Asigura-te ca V-Brake-ul este corect prins de cadru. Vei putea

face asta foarte facil, strangand suruburile ce le sustin (la fel ca in poza alaturata). Ca

sfaturi de utilizare pentru V-Brake-uri, va putem spune ca pentru o franare mai eficienta

puteti monta peste V-Brake, o potcoava sau V-Brake Booster (vezi imaginea). Acesta

impiedica montantii pe care sunt instalate V-Brake-urile sa se curbeze in momentul unei

actionari puternice a franei. Instalarea este extrem de facila : se descfac suruburile cu

care sunt V-Brake-urile complet, se pune potcoava peste (gaurile corespund in 100% din

cazuri), apoi se strag suruburile la loc.

Montarea frânei mecanice pe disc

Montarea unei frâne pe disc mecanice nu diferă foarte mult de montarea uneia

hidraulice. Cu toate acestea, trebuie luat în seamă faptul că maneta, cablul de frână și

cămașa trebuie să fie montate pe bicicletă înainte de a începe operațiunea. Sunt

mecanici care le montează după instalarea etrierului și al rotorului, dar ordinea nu are

nicio importanță. Dacă ai instalat maneta, cămașa și cablul de frână, asigură-te că acesta

din urmă are lungimea originală. Nu-l tăia înainte de a fi instalat etrierul!

Frâna pe disc mecanică este compusă din: etrier, rotor (sau disc), două șuruburi de

prindere al etrierului de furcă (sau cadru) și 6 șuruburi pentru prinderea discului pe butuc.

Pasul 1: Să începem cu etrierul. Acesta se montează pe furcă cu ajutorul celor două

șuruburi. Standardul ar trebui să fie în mod normal IS Mount (International Standard). Nu

strânge șuruburile foarte puternic.

Pasul 2: Urmează montarea discului. La fel ca frânele hidraulice pe disc, acesta se

montează cu ajutorul unei șurubelnițe de tip Torx T25.

Pasul 3: Potrivește discul pe găuri.

Pasul 4: Adaugă și cele trei cleme exact ca în poza de mai jos. Acestea trebuie să se

potrivească cu găurile discului.

Pasul 5: Prinde ușor șuruburile în cele 6 găuri.

Pasul 6: Strânge-le pe rând, în stea (opus).

Pasul 7: Prinde cablul de frână de etrier cu ajutorul șurubului. Nu-l strânge încă până la

capăt.

Pasul 8: Montează roata, apoi adaugă și axul quick release.

Pasul 9: După ce strângi quick release-ul, aliniază etrierul și strânge-i cele două șuruburi

de prindere pe furcă.

Pasul 10: Strânge și cablul de frână pe etrier. Asigură-te că acesta este întins. Acum poți

tăia și surplusul de cablu.

Pasul 11: Cu o cheie imbus de 2.5 reglează distanța plăcuțelor față de disc. După care

fă-i o probă.

1.Scopul

 

Mulți își doresc o bicicletă multifuncțională, care să fie eficientă atât în oraș cât și la munte. Din păcate, ca în orice alt domeniu, bun la toate este un termen ipotetic, căci în viața reala balanța avantajelor va fi întotdeauna trasă în jos de cea a dezavantajelor, atunci când vine vorba despre un anume tip de activitate.

 

Așadar, trebuie să-ți pui întrebarea în felul următor: unde voi pedala mai des, la munte sau la oraș? Ce fel de trasee voi alege, unele mai dificile cu urcări și coborâri abrupte sau drumuri de pădure? Plecând de la acest două întrebări, se ivesc alternativele:

 

a.Bicicleta de munte: poate fi hardtail (cadru rigid) sau full-suspension (cadru cu suspensie). Pentru bicicleta de munte, furca cu amortizor este obligatorie, atât pentru un control mai bun cât și pentru un confort sporit.

 

De asemenea, alege o bicicletă care-ți oferă rapoarte ce pot fi utilizate pe munte. Astfel, este foarte important ca foaia mică să aibe 22 sau 24 de dinți, iar pinionul cel mare 34 sau 36 de dinți, specificații standard la bicicletele de clasă medie, dar și la unele entry-level-uri. Din simplul motiv că acest raport te va ajuta mult pe urcări. Rapoartele de viteză, constituite din foaia mare și pinionul mic nu sunt atât de importante, căci se presupune că nu vei avea parte de porțiuni de șosea prea lungi.

 

Important:

-alege o bicicletă cu cadru din aluminiu, cele ieftine cu cadru din oțel (în general găsite în supermarket-uri) sunt doar o risipă de bani, timp și nervi (în momentul când ajungi cu ele la reparat).-furcă cu amortizor funcțională (atunci când o cumperi, lasă-te pe ea și vezi dacă se comprimă și revine corespunzător), cu o cursă de minim 100mm. Bicicletele de până-n 2.000 de lei, nu au furci care să ofere performanțele așteptate, nici măcar pe cele minime, deci trebuie acceptate ca atare.-sistem de transmisie cu 3 foi și 9 pinioane, 2 foi și 10 pinioane (dacă ai picioare mai forțoase) sau 3 foi și 10 pinioane. Bicicletele cu mai puține pinioane sunt doar pentru agrement și plimbări lejere.-frânele hidraulice pe disc: oferă o putere mai mare de frânare decât cele mecanice pe disc sau V-Brake-urile, transformându-le astfel în alegerea firească.-full-suspension: dacă dorești o bicicletă care să fie dotată și cu amortizor pe spate, asigură-te că acesta funcționează cu cartuș de aer și nu cu arc. De regulă, bicicletele ieftine cu arc pe spate sunt puțin performante și foarte grele, făcând astfel achiziționarea unui hardtail mai logică.-cu cât bicicleta este mai ușoară, cu atât îți va fi mai simplu să o folosești, indiferent dacă este vorba despre urcări, coborâri sau trasee virajate.

 

b.Bicicleta de oraș: ca regulă, este mereu hardtail (cadru rigid), cu o furcă rigidă. Anvelopele sunt subțiri pentru a te avantaja pe porțiunile de asfalt, unde-ți vor oferi o viteză foarte bună de rulare, iar sistemul de transmisie va avea 2 sau 3 foi cu mai mulți dinți decât cele pentru munte, iar pinioanele vor fi mai mici.

 

Bicicletele de oraș cu roți mai mari (de 28 de inch) oferă o viteză mai mare de deplasare dar nu sunt foarte practice în spații restrânse. Cele cu roți mici (de 20 de inch), pot fi și pliabile, fiind mult mai ușor de stocat, dar având o viteză de rulare redusă.

 

Important:

-cadrul poate fi din oțel sau aluminiu.-poate avea un sistem de transmisie cu 2 sau 3 foi dar și unul single-speed (cu o foaie și un

pinion – dar care te limitează în anumite situații).-frânele pot fi de orice tip.-greutatea nu este atât de importantă în cazul acestor biciclete, decât dacă trebuie să le cari la un etaj superior, pe scări.

 

c.Bicicleta de Trekking: reprezintă combinația dintre bicicletele de munte și cele de oraș. Au roți mari, asemenea bicicletelor de oraș dar și anvelope cu crampoane, asemenea bicicletelor de munte. În ciuda faptului că roțile sunt mai subțiri decât cele ale bicicletelor de munte, cu ajutorul anvelopelor cu crampoane poți avea o aderență bună pe drumuri de pădure, pe câmp sau prin zone ușor accidentate.

 

Bicicletele de trekking sunt dotate cu o furcă cu amortizor, ce oferă o cursă medie de 65 de mm (față de 100mm, minimul pe bicicletele de munte). Furca este suficientă pentru a înghiți din denivelări, dar în general, cele de pe bicicletele ieftine (până-n 2.000 de lei), nu oferă performanțe notabile.

 

Important:

-cadrul trebuie să fie din aluminiu, altfel bicicleta va fi foarte grea.-sistemul de transmisie este ideal să aibă minim 2 foi și minim 9 pinioane.-frânele pot fi de orice tip, dar dacă folosești bicicleta și în zilele ploioase, sunt recomandate frânele pe disc.-poți achiziționa două perechi de anvelopele: unele slick, fără crampoane – pentru viteză și unele cu crampoane pentru zilele în care dorești să abordezi trasee de off-road ușor.-o poți achziționa cu portbagaj și apărători de ploaie, dacă ai în vedere expediții mai lungi

 

d.Bicicleta de șosea:  Bicicleta de munte este omniprezentă chiar și în orașe, căci este un trend pornit de mult, iar mulți le cumpără fără a le folosi vreodată în off-road. Dacă planurile tale nu includ turele în natură, cu diferențe mari de nivel, este cazul să te uiți la celelalte două categorii. Nu cumpăra o bicicletă doar pentru că este în trend, cumpăr-o pentru ceea ce ai nevoie să faci cu ea.

 

Odată stabilit acest punct, trecem la următorul capitol.

 

2.Bugetul

 

Este cel care face diferența la capitolul performanțe, durabilitate și greutate. Ca în orice alt domeniu, cu cât o bicicletă este mai scumpă, cu atât are mai multe de oferit. Atenție însă, există producători de talie medie care oferă echipări similare pe bicicletele lor la prețuri mai rezonabile decât prodcătorii premium. Cel mai simplu este să compari înainte de achiziționare specificațiile bicicletei (sau să ne pui o întrebare pe forum), pentru a vedea care-i diferența de preț pentru o echipare similară. Dacă finisajele superioare și brand-ul constituie o prioritate pentru tine, atunci și mărcile de renume sunt de luat în calcul.

 

Biciclete sub 1.000 de lei – în general sunt marfă de supermarket și nu merită luate în seamă: foarte grele, componente nefuncționale, performanțe foarte slabe. Sistemul de transmisie are 6 sau 7 pinioane.

 

Biciclete între 1.000 și 2.000 lei – sunt biciclete construite pentru plimbările recreționale, făcând referire la cele de munte. În acest segment găsești deja biciclete bune de oraș și chiar unele modele de trekking, sumă pentru care primești un cadru din aluminiu și un sistem de frânare rezonabil. Sistemul de transmisie de regulă nu are mai mult de 8 pinioane în acest buget.

 

Biciclete între 2.000 și 3.000 lei – constituie segmentul entry-level al bicicletelor de munte. Desigur, cu cât crești prețul, cu atât cresc și perfomanțele bicicletei. Deja găsești biciclete cu 10 pinioane și frâne hidraulice pe disc în acest segment, care pot fi folosite chiar și în competiții, pe trasee nu foarte dificile. Atât bicicletele de oraș cât și cele de trekking sunt foarte bine echipate în acest segment de preț.

 

Biciclete între 3.000 și 5.000 lei – aici pornește segmentul mid-level al bicicletelor, cu componente de foarte bună calitate și durabilitate crescută. Găsești biciclete cu furci superioare (cartuș de aer și nu doar arc simplu), frâne hidraulice foarte potente, sisteme de transmisie 2×10 sau 3×10. Dacă ai la dispoziție acest buget, alege în continuare un hardtail (bicicletă cu cadru rigid), sunt mult mai bine dotate decât cele full-suspension (cadru cu amortizor).

 

Biciclete peste 5.000 de lei – începe segmentul bicicletelor full-suspension care contează. De aici încolo primești o suspensie de calitate, o greutate decentă a bicicletei și echipare pe măsură. Cu toate acestea, un full-suspension de 5.000 de lei va fi în continuare mai slab echipat decât un hardtail oferit în aceeași sumă. Alege un full-suspension dacă dorești confort mai mare dar și control mai bun pe traseele de coborâre dificle. Ține cont totuși că bicicletele full-suspension vor urca ceva mai greu decât un hardtail, căci prin flexarea basculei se pierde din energia generată de pedalat.

 

În ceea ce privește bicicletele hardtail, nu prea mai ai cum să dai greș cu niciun brand, dar în continuare, producătorii de talie medie sau cei care vând direct de pe internet (Canyon, Bulls, Rose etc.) vor avea prețuri mai mici decât cei care au magazine fizice sau reprezentanțe. Toate bicicletele din acest segment sunt foarte potrivite și pentru traseele mai dificile de Cross Country sau All-Mountain (valabil pentru full-suspension-uri).

 

3.Dimensiunea

 

Este poate cea mai importantă caracteristică, deoarece va influența modul în care stai pe bicicletă. O bicicletă aleasă în dimensiunea corectă înseamnă ușurință la pedalat, dureri de spate inexistente (sau mult diminuate) pe distanțe lungi, control mai bun al ghidonului, deci al direcției.

 

Există diverse calculatoare pentru alegerea corectă a înălțimii cadrului, căci în principal aceea este cea care contează. Unul dintre ele poate fi accesat aici (alege valorile în centimetri).

 

Altfel, ca regulă generală, sunt valabile următoarele:

Înălțimea ta       Dimensiune cadru în inch (biciclete de munte).

155-165 cm     14-15″165-170 cm     15-16″170-175 cm     16-17″175-180 cm     17-18″180-185 cm     18-19″185-190 cm     19-21″190-195 cm     21-22″195-200 cm    22-23″

 

Înălțimea ta       Dimensiune cadru în centimetri (biciclete de Trekking și oraș)

155-165 cm      47-50 cm165-170 cm      50-52 cm170-175 cm      52-55 cm175-180 cm      55-58 cm180-185 cm      58-61 cm185-190 cm      61-63 cm190-195 cm     63-65 cm195-200 cm    65-67 cm

 

Varianta cea mai sigură: probează bicicleta înainte de a o achiziționa și vezi cum stai pe ea. În mod normal, angajatul oricărui magazin de biciclete ar trebui să te îndrume corect în luarea deciziei.

 

Dimensiunea roții este un alt factor important de care trebuie să ții cont ca începător. În principiu, dacă ai o înălțime până în 1.65, alege o bicicletă cu roți de 26 de inch. Dacă măsori între 1.65 și 1.80 poți alege liniștit o bicicletă cu roți de 27.5 inch. Dacă măsori peste 1.80, poți alege o bicicletă cu roți de 29 de inch. Desigur, dacă ai 1.70m vei putea pedala pe o bicicletă cu roți de 29 de inch, însă controlul îți va fi o idee mai greoi, cel puțin pentru început. Pe de altă parte și o persoană care măsoară 1.90m poate alege o bicicletă cu roți de 26 de inch, însă nu-l va avantaja centrul de greutate plasat mult mai sus.

 

Lungimea pipei (componenta care prinde ghidonul) este de asemenea importantă, căci stabilește cât de întins vei sta pe bicicletă. Standardul este de 90-100mm, dar există și biciclete cu pipe inutil de lungi, de 120mm. Asta înseamnă că vei sta mult prea aplecat pe față, iar poziția te va incomoda. Bicicletele cu pipe mai scurte, oferă un control mai agil ghidonului, însă îți vor comprima poziția pe bicicletă.

 

De unde cumpăr?

Este bine să eviți bicicletele din magazine care nu par specializate, ci vând alături de biciclete, obiecte electrocasnice sau periuțe de dinți. De asemenea, este bine să eviți țepele care se mai dau în târguri uitându-te atent la bicicletă sau chiar pe site-uri gen OLX.ro (unde apar biciclete sub brand-uri mari, dar care-s doar niște biciclete cu stickere aplicate pe cadru). Eventual, poți lua pe cineva care se pricepe cu tine ca să înlături orice risc.

 

Recomandate sunt magazinele serioase de biciclete, cele specializate doar în vânzarea de biciclete, care pot oferi și consiliere la achiziționare. Desigur, nu toate au personal foarte bine instruit și pregătit, însă te poți interesa în cercul de prieteni pentru eventuale recomandări. Atitudinea unui vânzător de tipul “eu le știu pe toate, iar tu ești un nimeni” este din păcate o realitate în unele magazine românești, de aceea este bine să-ți îndrepți atenția către un vânzător care te tratează într-adevăr cu respect. Nu-ți pierde timpul cu astfel de personaje, în general poți să le ghicești atitudinea încă din momentul în care deschid gura pentru a te întreba ce dorești.

 

De asemenea, nu cumpăra biciclete furate. Aceastea nu au acte de proveniență, pot fi furate chiar din România, iar la un moment dat să te trezești obligat de a înapoia bicicleta proprietarului. De asemenea, acestea nu prezintă niciun fel de garanție pentru funcționalitate. Dacă te decizi să cumperi o bicicletă second hand, ar fi bine dacă ai obține și un act al bicicletei (garanție, factură, etc.).