Urmăriți prima televiziune româno-italiană din Italia.

VA FI DIFUZATĂ PE DIGITALE TERESTRE ch 697 - ch 617 - ch 112

România Ta DIASPORA- pentru toți românii

Aici e reclamaDumneavoastră

e-mail:

romaniatadiaspora@gmail.com

tel: 0039/ 0438 794 231

Fii SPERANȚA UNUI VISAi o poveste de viață? Fac românii lucruri frumoase acolo unde trăiesc?

Spune-ne și nouă!

Contactează-ne sau trimite

un mesaj pe Facebook la adresa:

www.facebook.com/sperantaunuivisoficial

Cine suntem noi?Români ca și voi, majoritatea trăim departe de țară. Vă scriem dincâteva orașe ale lumii încercând să promovăm și cu ajutorul vostrutot ce fac românii frumos în lume ca de la suflet pentru suflet. Știm

ce înseamnă dorul de cei dragi, sacrificiul, munca și împlinirea.Avem multe lucruri frumoase de arătat din istoria, cultura și

prezentul nostru. Fiți alături de noi! Vă mulțumim!

Pagina 3 – România Ta Diaspora Actualitate & Utile

Radu Nicolaemoderator tv, Piacenza

Prestații familiale pentru familiilemuncitorilor aflați în străinătate

Familiile muncitorilor aflați în străinatate au dreptul la prestațiifamiliale din statele în care lucreaza.

Aceste drepturi au intrat în vigoare la data aderării României laUE, și sunt reglementate de Regulamentul CE nr.1408/71 referitor

la aplicarea regimurilor de securitate socială salariaților,lucrătorilor independenți și membrilor familiilor acestora care se

deplasează în interiorul Comunității.

Prestațiile familiale de care pot beneficia, potrivit legislațieiromâne, muncitorii salariați și cei independenți care își exercităactivitatea pe teritoriul Uniunii Europene sunt alocația de statpentru copii și indemnizația pentru creșterea copilului sau, dupacaz, stimulentul lunar. Pentru a avea acces la aceste prestații familiale, persoaneleinteresate trebuie să cunoască cele doua formulare europeneaplicabile și anume formularul E411 – cererea de informațiiprivind dreptul la prestatiile familiale în statul de resedință alfamiliei și E401 – atestat privind componența familiei învederea acordării prestațiilor familiale. Formularul E411 –cererea de informații privind dreptul la prestațiile familiale înstatul de reședință al familiei. Formularul 411 se utilizează decătre instituțiile abilitate din România pentru a rezolva cumululde prestații pentru membrii unei familii. Astfel, dacă o familiebeneficiază de prestații familiale în altă țară decât în România,dreptul la aceeași prestație în România, va fi suspendat parțialsau total. Daca o activitate profesională este exercitată peteritoriul de resedință al copiilor, dreptul la prestațiile datorateconform legislației naționale a unui alt stat membru, ori învirtutea prevederilor articolelor 73 sau 74 din regulament estesuspendat până la limita cuantumului prestațiilor familialeprevazut de legislația statului membru pe teritoriul căruia își aureședința membrii familiei. Prestațiile plătite de statul membru de reședință sunt suportatede acesta. Cu toate acestea, dacă valoarea prestațiilor instituțieicompetente este mai mare decât prestațiile acordate în statul deresedință, instituția competentă va acorda o sumăcomplementară reprezentând diferența dintre cele două.

Pentru a stabili valoarea sumei complementare diferențiate pecare va trebui, eventual, să o acorde, instituția statuluicompetent va interoga instituția de la locul de resedință alcopilului prin intermediul formularului E 411. Raspunsul care îiva fi dat de instituția din statul de reședință al copiilor vapermite celeilalte instituții să stabilească dacă valoareaprestațiilor la care lucrătorul poate avea dreptul ca urmare aexercitării activității pe teritoriul său este mai mare decâtcuantumul prestațiilor plătite de instituția de la locul dereședință al familiei. Daca da, atunci aceasta va plăti o alocațiecare reprezintă diferența dintre cele doua cuantumuri aleprestațiilor.

Formularul E401 – Atestat privind componența familiei învederea acordării prestațiilor familiale. Odata cu cerea deacordare a prestațiilor familiale într-un stat al Uniunii Europene,altul decât România, familia interesată trebuie să completeze șiformularul E401. Acesta poate fi solicitat de către lucrătorul,pensionarul, orfanul ori instituția competentă în cazul în carepersoana interesată nu prezintă acest atestat.

Formularul conține mențiuni privind membrii familieilucrătorului salariat sau independent, ai șomerului, ai titularuluiunei pensii sau rente care rezidă pe teritoriul unui alt stat decâtstatul competent. Solicitantul, altul decât instituția competentădin România, va completa numai partea B a formularului.Atunci când persoana interesată nu poate completa formularul,instituția competentă din România va completa partea A și vatransmite informațiile în statul de reședință unde se solicităprestațiile familiale.

Documente utile (cu instrucțiuni de completare)

Formularul E411 – Cerere de informații privind dreptul laprestații familiale în statul de reședință al membrilor familiei.Formularul se depune la Agenția teritorială pentru prestațiisociale ( partea A si partea B)

Formularul E401 – Atestatul privind componența familiei învederea acordării prestațiilor familiale. Formularul se depune laAgenția teritorială pentru prestatți sociale (partea A) și Serviciulevidență persoanei din primarii, sau dupa caz, Oficiul Românpentru Imigrări (partea B)

Regulamente europene aplicabile

Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 574/72 din 21 martie 1972care stabilește modalitățile de aplicare a RegulamentuluiConsiliului (CEE) nr. 1408/71.Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicareasistemelor de securitate socială lucrătorilor salariați, lucrătorilorindependenți și și membrilor familiilor acestora care sedeplasează în cadrul Comunității.

( consemnare material, Radu Nicolae )

Pagina 4 – România Ta Diaspora Mărturii

Pași în străinătate și splendoarea ierbii de acasă

Mărturie șoc a unei plecări clandestine în Grecia pe vremuri

Fiecare fiinţă are un trecut din care rănile apar şi mai târziu, cugreu cicatrizate. Aceste răni, cresc odată cu noi. Iar femeia vroiasă vorbească. La aproape 34 de ani, strigau încă suferinţele dintinereţea ei de atunci, de când fugise din ţară ca toţi româniisătui de viaţa pe care o duceau. Strigau lacrimile ei de atunciunindu-se cu cele de acum, de nu mai ştia pe care să le şteargămai întâi. Îşi lăsase familia acasă, copilul de doi ani, mama la felde înlăcrimată şi necăjită, căci tatăl ei murise într-o bună zi,lăsându-i fără datorii şi neştiind din lumea de dincolo prin cetreceau ai lui, rămaşi pe pământ, într-o lume parcă tot maicruntă, mai nedreaptă. Îşi începu mărturia, către prietenul ei,povestind ca şi cum ar fi văzut un film, filmul vieţii sale. Dincând în când se mai oprea ca să îşi tragă sufletul…auzea şivedea parcă şi acum noaptea cea mai grea, ploile cand stăteaascunsă după copaci ca şi ceilalţi fugari. Plătiseră 500 de dolarica să plece în Grecia, ţara de destinaţie, a acelor oameni careplecau fără să ştie dacă vor reuşi, dar încrezători în steaua lor.Poate că-i încuraja suferinţa familiilor lăsate în urmă. Poate căfetiţa tinerei femei merita să aibă mai iute o copilărie fericită şifără lipsuri. Şi astfel, tânăra femeie începu să descrie dar şi sărescrie din propriile ei amintiri, cu propriileei cuvinte, viaţa ei din momentul plecării de acasă.

” Era în iarna anului 1999, mai exact în noiembrie…atunci avenit începutul unui sfarsit..care la vremea aceea nu numai ca nuîmi dădeam seama ca va veni …dar nici nu mi l-am doritniciodată. Am trăit o poveste frumoasa de dragoste eu şi fostulsoţ …Am avut pe vremea aceea o mică afacere…care la începuta mers destul de bine …până într-o zi când împrumutand banidin bancă am ajuns datori iar tatăl meu era dus săracu , şi poatela vremea aceea se învârtea în mormânt , şi uite cum fata lui ceaalintată , cum eram eu adeseori .. l-a făcut de râs… Era timpulatunci de a ieşi în străinătate la muncă şi se spunea că este maiuşor pentru o femeie pentru că își va căuta o muncă fără riscuriadica cu acest fel de a gândi am hotărât şi eu plecarea mea înGrecia. Ţin minte când ştiam şi data exact.. totul devenise unchin, am plâns la despărţire…Din foarte multe motive îmiiubeam soţul enorm…

Aveam o fetiţă , un îngeras de doi anişori acasa şi o valiză caremă astepta la uşă.Nu am fost singură nici până la Bucureşti niciodata dar uite cumnecazurile şi rușinea m-au scos din ţara mea pe care atunci oiubeam enorm .. acum …

Așa… eu înainte cu o zi de a-mi lua rămas bun am scris câtevaranduri pe o foaie de hartie şi am pus acea ciornă în buzunarulunui sacou de al soţului meu…Era o scrisoare de dragoste oscrisoare de rămas bun în care îl rugam din tot sufletul să nu măpărăsească dupa plecarea mea , adica să nu îşi gasească vreoiubită. Îmi era frică…Scrisoarea bineinţeles a fost găsită chiarde el dar după o perioadă …Am mers cu trenul până laBucureşti, soţul meu m-a condus până acolo trebuia să neîntâlnim cu călăuza …ca în filme… Nu stiam nici cine este nicicine altcineva va merge cu mine. Aveam o întâlnire dubioasă îngară ..deci trebuia să aştept cu un ziar în mână .. răsucit aşa..până când cineva va veni să îmi vorbească…în aceeasi posturăca a mea , încet, încet… am văzut că mai sunt și alții… nu amintrat în vorbă cu nimeni …

Am aşteptat iar peste un ceas de atunci .. un barbat nu prea inaltmi s-a recomandat ca fiind ceea ce aşteptam … Ne-a adunat petoţi într-o încăpere să ne vorbească. Acolo soţul meu a zis: ”Dacă nu mai sunt femei care or să plece tu nu pleci ”. În fine euam aprobat dar cred că ştia şi singur că în sinea mea tot plecam ,odata ce eu hotărâsem înca cu doua săptămâni în urmă , că dacănu merge așa …eu merg pe jos în Grecia cu o altă călăuza decare auzisem…în fine…Din întamplare s-au alăturat şi alte douăfemei…una pleca cu tot cu soţul ei şi una mai zvăpăiată, cred camergea la ”produs”…scuze de expresie…ni se spunea traseul…deci mergem din București până în Bulgaria cu trenul şi deacolo asteptăm undeva un tir care să ne ia…Îţi spun că având oimaginatie foarte incărcată eu credeam ca vine cu un tir şi ascultşi muzica ... stiu eu …Da… am ajuns in Bulgaria!

( Continuarea în pagina următoare )

Cunoști o poveste emoționantă de viață din trecut sau prezent? Scrie-ne pe romaniatadiaspora@gmail.com

Pagina 5 - România Ta Diaspora Mărturii

( continuare din pagina anterioară ) Am dormit toţi într-o cameră de hotel până noaptea ..şi noapteaam ieşit ca furnicile…îndreptându-ne spre o pădure…cică acolotrebuia să aşteptăm tirul…eram ascunşi după copaci , încercamsa ne facem şi prieteni doar de frică…

Totul a fost cum a fost ..dar uite că a început o ploaie şi nuploaie simplă ci una aşa nebună!!!Îmi plângeam de milă , dar o lacrima de pe obrazul meu nu acurs…ascunși acolo şi uzi leoarca … se văd nişte lumini…călăuza fluieră şi coborâm dar uite că tot nu era tirul nostru. Unbarbat a oprit maşina în locul acela pentru a se uşura. Urcămdealul iar .. și de la capat , dar hai că peste o jumatate de oră avenit …Deci cum se aruncă sacii de cartofi în bascule de pe câmp ?Da…Of…Doamne…Tot aşa eram noi aruncaţi în acel tir..suiţisus ni se dau reguli …deci erau nişte saci cu granule puşi pedeasupra…dedesubt făcut tunelcu nişte paleţi ca să nu murimdracului pe acolo…da .. haicine intră la fundul tunelului…că trebui sa stai şi bine cuplămânii…cu respiraţia că nuera aer. Ţin minte spre noroculmeu am fost la coada tuneluluiunde călăuza mai tragea ultimulsac.Acolo ne băgam doar când setrecea granita .La bulgari să ieșisi la greci să intri …În reststăteam deasupra. Să nu iti maispun cum ne uşuram noifemeile, în ce mod şi cum ..că labărbaţi era usor ..da .. şi ... cumspuneam se trece graniţa laBulgari …şi cea de la greci…Of Doamne…ÎMI ADUCAMINTE CUM S-AU URCATDOI ÎN TIR ŞI DĂDEAU CULANTERNA … călcau pestenoi şi ei nu ştiau …am auzit unbătut zdravăn din cabina, erasemnul ca putem să ne ridicăm, trecusem graniţa… Aaa…amuitat să spun că s-a facut o oprire nu stiu unde oricum inainte degranite şi s-au urcat 20 de negri unde li se vedeau doar ochii şidinţii… a dat spaima în noi femeile… şi ce să ai cu bieţiioameni .. Lasă că ei au plătit şi 1500 de dolari … că intrebarăunul… doar 500 aţi dat voi? Da .. uite că din tir .. aşa cum mai trăgea câte unul de copertinatirului , prelata aceea … am văzut şi eu primii pomi de portocali,primele frumoase lumini ..era frumos… Era nu altă ţară ciGrecia cu capitala ATENA…chiar în ea eram…Nu stiam unde se va opri …îmi aduc aminte că eram obligaţi săcoboram doi câte doi ..era lângă mare… auzeam marea … dartrebuia să fugim de acolo .. nu era timp de uitat prea mult și amajuns împreună cu cei doi tineri soţ si soţie că doar trebuia să măţin de cineva şi eu într-o fabrică unde se lucra cu marmură. Deacolo am sunat-o pe doamna Aglaia, mama unei colege de clasăcare îmi promisese că mă va ajuta odata ajunsă în Grecia…şi eacu aceeasi călăuză s-a dus… în fine ..peste doua ceasuri a ajuns

după mine cu taxiul m-a dus acasă unde locuia ea la o familie degreci în vârstă… nu a existat posibilitatea nici să fac baie.. atrebuit să mă culc aşa ca să nu deranjez…dar spre final ..ea num-a putut ţine acolo m-a dus la un hotel ieftin m-a lăsat acolo şim-a învăţat drumul spre o grafie, unde se găseau locuri demuncă la amărâţi ca mine. Avea şi translator două fete, unaromanca şi una rusoaică… mergeam în fiecare zi timp de douăsăptămâni… poate mă bagă cineva in seama, da şi m-a băgat..m-a dus românca la un loc de munca cică un hotel a vorbit eastie ce cu patronul căci eu nu întelegeam şi m-a lăsat acolo…Asosit un bărbat şi mi-a facut semn să merg cu el…am urcat în lift.. am ajuns sus, nu era cameră ci un apartament ceea ce am vazutşi spre surprinderea mea …am văzut cum acel barbat îşi dă joscămaşa…nu vreau să îmi imaginez cu ce intenţii .. doar stiu căm-am speriat şi am început să ţip şi el de rusine sau frică știu eude ce anume…a deschis iute uşa şi am coborât .. am sunat unbaiat cu care m-am împrietenit în hotelul unde locuiam eu săvină sa mă ia...

Am mers a doua zi la acea agenţieunde el a facut gălăgie…pentru căacolo lăsai paşaportul până îidădeai jumătate din primul salariupentru că ţi-a găsit de muncă şi cumare dificultate am luatpasaportul .. deci cu scandal, că aţipat băiatul ăsta că aduce poliţia...chiar i-a arătat nebunei aceleia căare carte verde şi că nu îi este fricăde nimic şi asa am scos paşaportuldistrusă.. Nu mai zic că am slabit 8kg în două săptămâni, plângeam dedorul casei şi al tuturor sufletelorce erau în ea... Mă sună mama şi îmi spune că unneam de departe este pe insulaCreta şi să iau un număr de telefonsă sun şi să incerc… a venit unbaiat…opt luni am stat in Creta…am ajuns acolo cu un vapor marecât trei blocuri din orașul nostru…dar după trei săptămâni de când m-am dus, am făcut o greşeală…mi-

am sunat soţul…am fost înşelată şi constrânsă moral cumva…dar nu îmi ascund vina mea…însă, nimeni nu m-a întrebatvreodată, ” ce puteai să faci?” și l-am cerut la telefon pe soţulmeu…i-am zis că din ziua aceea poate să îşi vadă de viaţa lui…nu mi-a fost uşor mai apoi…după cele opt luni am reuşit să scapdin Creta… am venit la Atena…aici am fost norocoasa mergând pe la magazine…Într-unul dinele…S-a nimerit că vânzătoarea era din Republica Moldova şim-a luat şi m-a dus la ea acasă…ea stătea cu un arab…aveauîmpreună un restaurant şi magazinul de electronice undenimerisem…erau cumsecade…ieşeam cu ei la cafea…din acelezile…viaţa mea s-a schimbat…şi suferinţele au alternat cureuşitele. ( O poveste ispirată dintr-un fapt real, din romanulNOAPTEA DESTINELOR, autor Adrian Melicovici ).

” După opt luni am reușit să scap de

pe insula Creta... ”

Vrei reclamă aici? Vrei să fii cunoscut? Noisuntem soluția: romaniatadiaspora@gmail.com

Pagina 6 – România Ta Diaspora Actualitate & Eveniment

Liudmila Carta jurnalist, Milano

Popas la Vigevano.Vernisajul expoziției intinerat “România, immaginidall’anima al

sogno” de Corneliu Tudor- Manolache.

Pe 10 iulie în oraşul Vigevano a avut loc inaugurarea expoziției defotografie “România, immaginidall’anima al sogno” de Corneliu-Tudor

Manolache. Eveniment cu o mare însemnătate pentru românii, cât şipentru italienii din zonă, întrucât este primul eveniment românesc

organizat în Vigevano, unde în ultimii ani comunitatea românească acrescut semnificativ. Era şi timpul să se întâmple o minune de acest fel

în oraşul în care locuiesc şi eu de aproape doi ani.

Sala degli Affreschi a Castelului Sforzesco din Vigevano adevenit, până pe 24 iulie, gazda expoziţie de fotografie“România, immaginidall’anima al sogno”, câteva zeci depersoana s-au adunat să viziteze imaginile din Româniasurprinse de Corneliu Tudor-Manolache. La eveniment au fostprezenți:

Consulul General al României la Milano, George Bologan,ataşatul de presă al Ambasadei României în Italia, Ovidiu Pufuşi viceprimarul oraşului Vigevano Andrea Ceffa, dar și altepersonalităţi publice din comunitatea românească şi italiană.Inițiativa evenimentului a venit din partea D.G.M. Eventi și afost posibil cu sprijinul Ambasadei Române ȋn Italia șiConsulatului Român din Milano, în colaborare cu președinteleUDRI din Alessandria - Gheorghe Raica și consilierul localdin Verbania (Lago Maggiore) - Adrian Chifu, sub patronajulPrimăriei din Vigevano.

Deschiderea expoziţiei a fost marcată de tăierea panglicilor cereprezentau tricolorul României şi al Italiei. După acestimportant moment au urmat discursurile oficialilor prezenţi laeveniment. Primul care a luat cuvântul a fost viceprimarulorașului Vigevano, Andrea Ceffa, urmat de Consulul Generalde la Milano George Bologan. Ei le-au mulţumit celor prezenţipentru participare şi au vorbit despre importanţaevenimentului la nivel local, cât şi naţional, despreasemănarea dintre cultura românească şi italiană, precum şidespre relaţia dintre aceste două state. “Evenimentul de azieste important pentru că oferă posibilitatea și orașului nostrude a cunoaşte cultura, tradițiile și să admire frumusețea

României.” a declarat Andrea Ceffa. În timpul inaugurării aavut loc și un mic concert de nai susținut de Dan DumitruCrețu care a fost însoțit de interpreta de muzică popularăMariana Dumitru Crețu, care au fost invitaţi pentru a douaoară în cadrul acestui eveniment, anterior participand lavernisajul de la Aeroportul din Bergamo. Îmbrăcaţi în costumepopulare tradiționale, interpreţii au adus cu ei spiritulromânesc în sală. Rapsodia lui George Enescu a impresionatpublicul italian, iar pe românii din sala i-a „înduioșat”facându-i să le fie dor de casă, precum mi-a mărturisit unromân venit să viziteze expoziţia. Diana de Marchi esteitaliancă cu origini româneşti. Prezentă la vernisaj a rămasprofund copleşită de imaginile cu România. Fotografiile i-auamintit de anii copilării când mergea la bunica din parteamamei, originară din București. Au trecut peste 50 de ani deatunci, dar cuvântul România îi suna dulce în suflet și îitrezește amintiri frumoase. Nu a renunţat niciodată la originileei materne, ba chiar, şi-a îndrumat şi fata să meargă să studiezeîn Bucureşti pentru a cunoaște cultura şi tradiţia românească.

“Îmi face o deosebită plăcere să văd atenţia pe care se dă înItalia culturii româneşti. România este o ţară foarte frumoasăşi cu tradiţii bine păstrate. Imaginile expuse sunt excepţionale,cele mai reprezentative pentru România” a declarat Diana.Expoziția semnată de Corneliu-Tudor Manolache cuprinde unset de 32 de fotografii color și alb-negru realizare în diferitezone ale României, ce ilustrează frumusețea naturală, peisajulși arhitectura de pe teritoriul românesc.

( continuarea în pagina următoare )

Pagina 7 – România Ta Diaspora Actualitate & Eveniment

( Popas la Vigevano - continuare din pagina anterioară)

Un patrimoniu cultural care invită publicul să descoperecostumele tradiționale, bisericile vechi din lemn din zonaMaramureș, mănăstirile din zona Moldova. Printre fotografii sepot admira: Mănăstirea Voroneț, Castelul Peleș, calea"Transfagarașan”, "Coloana Infinită" de Constantin Brâncuși și"Sfinxul" Bucegi, etc. Numai că, cum era şi de aşteptat, au fostşi critici negative. Unii au rămas puțin dezamăgiţi că nu a fostpromovat prea mult evenimentul, probabil, susține un vizitatorar fi fost un public mult mai larg. “O expoziţie foarte frumoasă,dar ar fi trebuit să facă mai multă publicitate să afle mai mulţiromâni. Noroc că am fost duminică la Biserică şi ne-a zispreotul, altfel nu aveam cum să ştim.” îmi

mărturiseşte Vasile, român din Vigevano prezent la expoziţie.Totodată un impediment l-a constituit şi ora la care a avut locinaugurarea, cei mai mulţi se află la munca la ora 17.00. „Am văzut anunţul pe Facebook şi aş fi vrut să vin şi eu, dardin păcate la ora aceea sunt la muncă” îmi zice Elena, româncărezidentă în Vigavano.Cu toate acestea, per ansamblu, primuleveniment cu iz românesc din oraşul Vigevano a fost unul

reuşit şi reprezintă un pas important pentru comunitatearomânească din zonă. Evenimentul s-a încheiat cu un cocktailunde toţi cei prezenți au socializat și au putut să se cunoascăîntre ei. Manifestarea a legat noi relaţii între reprezentaţiicomunităţii romaneşti şi administraţia locală a orașului. Chiars-au făcut promisiuni că românii din Vigevano nu vor fi uitaţi şise vor mai organiza astfel de acțiuni la care românii să sereunească în număr cât mai mare. Expoziția “România,immaginidall’anima al sogno” aparţine Parohiei OrtodoxeRomâne din Perugia, oraş care a găzduit-o pentru prima dată încadrul Aeroportului Perugia-Assisi, fiind

urmat de Verona şi Bergamo, cu un popas în orașul Vigevano,traseul va continua cu aeroporturile din Genova, Cuneo, Torino,Bologna, precum şi în alte oraşe italiene. Ideea organizăriiexpoziţiei itinerante s-a născut din dorinţa de a face cunoscutitalienilor şi străinilor care vizitează Italia destinaţiile turisticeautentice ale României, dar şi din dorinţa de a stimula mândriade a fi român în rândul comunităţilor româneşti prezente înItalia.

Urmărește Diaspora Tv și fii informat în timp real cu site-ul:

www.diasporatv.euRomnewsmedia Internațional România – portalul românilor din nordul Italiei-

www.romnewsmedia.com

Pagina 8 – România Ta Recomandări

Vrei și tu romanul PRIBEAG PEDRUMUL VISELOR?

Intră acum și comandă direct cu autografulautorului pe

facebook.com/romaniatadiaspora

sau pe e-mailromaniatadiaspora@gmail.com

Un roman scris după 2200 km pe jos

În toamna anului 2012, s-a realizat expediția interculturală românescă SPERANȚA UNUI VIS. Unscriitor român, a parcurs distanța de la Târgoviște la Roma pe jos pentru prima oară după mai bine de unsecol de la Badea Cârțan. Rămas fără provizii și bani suficienți în Slovenia, el a înaintat la risc cu numai

90 de euro în buzunar, trăind aventura vieții și reușind să ajungă la Columna lui Traian, cu steagulRomâniei la vedere. Diaspora i-a fost alături. Despre lacrimi, emoție, aventură și bucurie citiți numai în

cartea scrisă chiar de el, în romanul tradus și în limba italiană, PRIBEAG PE DRUMUL VISELOR( Errante sul cammino dei sogni ). Romanul este deja citit în majoritatea orașelor italiene. Nu este

disponibil în librăriile românești.

CUM PUTEȚI ACHIZIȚIONA CARTEA?

Dacă locuiți în Italia, atunci aveți posibilitatea să achiziționați cartea chiar de la autor prin poștă cu autograf prinintermediul nostru. Adresele unde ne găsiți în mesaje sau e-mail sunt romaniatadiaspora@gmail.com

facebook.com/romaniatadiaspora sau la telefon 3339472978 rețeaua TIM, prefix 0039.

Pagina 9 – România Ta Diaspora Itinerarii românești

Lidia Fichiosirealizator radio, Arezzo

Mândrie, speranță și parfum deBucurești ( 2 )

” Bucureștiul este a 6-a cea mai mare capitală din UniuneaEuropeană. Stația de metrou Politehnica este pavată cu plăci de

marmură și granit ce conțin fosile de acum 180 de milioane de ani.”

( continuare din numărul trecut )

.Bucureștiul nu este un mic Paris, însă forfoteala sa,contrastele sale arhitecturale, intruziunile ruralului în inima sași cartierele sale dezarticulate incită imaginația să creeze ocoerență. Această coerență nu este arhitecturală, ci afectivă. Eaemană din ambiantă. Toți cei care au scris despre București, oritoți calatorii insistă asupra intensității și pregnanței zgomotelorși parfumurilor Bucureștiului…..”(Catherine Durandin) Continuând calatoria, am început, curioasă, să privesccatre sediul Parlamentului, al Guvernului și al PreședințieiRomâniei, neîntelegând prea multe din ceea ce urma să se

întample cu soarta noastră. Am vizitat și Academia Română,fondată în 1866, Biblioteca Academiei, fondată în 1867, cucele circa 8 milioane de volume, dar și Biblioteca Națională,fondată în 1955 cu cele 7 milioane de volume.

În Parcul Herăstrău, întins pe 187 de hectare, am ascultatzumzetul și forfota celor care treceau pe lângă mine veseli,triști sau nepăsători. Cu tramvaiele gălăgioase m-am indreptatspre magazinul Unirea,d espre care știam fiecare amănunt de latatăl meu, prezent la înălțarea edificiului pas cu pas. Masimțeam atât de mândră…. De la prietenii noștri bucureșteniam aflat mult mai multe. Erau triști că orasul lor a pierdut înmod tragic monumente, mai ales biserici în perioada de “urbanism”. M-am bucurat, să pot constata că s-au păstrat

vestigiile Curții Vechi cu Biserica Domnească “Buna Vestire”,Calea Victoriei, Arcul de Triumf, Ateneul.Ce frumusețe!

Capitala are multe aspecte fascinante. Iată doar câteva:Bucurestiul este a 6-a cea mai mare capitală din UniuneaEuropeană. Statia de metrou Politehnica este pavată cu plăci demarmură și granit ce conțin fosile de acum 180 de milioane deani. Potrivit Academiei Recordurilor Mondiale, Casa Poporuluidin București este a 2-a cea mai mare clădire din lume, cea maiscumpă clădire și cea mai grea costruită vreodată. Arcul deTriumf a fost costruit inițial din lemn, în 1922, pentru a onoracurajul soldaților români care au luptat în primul războimondial. Primul drum din Bucuresti a fost Drumul de Lemn(cunoscut de noi sub numele de Calea Victoriei) -zona erapavată cu trunchiuri de copaci. Muzeul Theodor Pallady (sauCasa Melik) este cea mai veche locuință din Bucuresti și-a fostcostruită în 1750. Primele omnibuzuri trase de cai au fost aduseîn Bucuresti in 1840, capitala numărându-se printre primeleorașe din Europa cu astfel de mijloace de transport.

E adevarat, parfumul de București persistă ca și amintirilemele, însă cele mai prezente, frumoase și pline de nostalgiesunt cele despre care vă voi povesti data viitoare și care auînsoțit pasii mei pretutindeni, amintindu-mi de fiecare datălocul meu de baștina: Oituz.

Muzeul Theodor Pallady din București

Pagina 10 – România Ta Diaspora Itinerarii românești

Michaela Bocujurnalist, Cluj-Napoca Câlnic, interior

Turiștii din toate colțurile țării sau ale lumii sunt așteptați laCetatea Câlnic , un complex arhitectural de excepție dinsecolul al XIII - lea, menționat documentar la 1269. LaCâlnic se poate vedeacetatea medievală, cuturnurile de apărare, turnulDonjon în care esteamenajat un muzeu de artămedievală și populară,capela cetății în care sepoate asculta muzică deorgă sau clasică, frumoasafântână a cetății cu micastatuie a Sf.IoanBotezătorul, ominiexpozitie deviticultură, și se potachizitiona de la standur suveniruri, pliante, albume,ceramică populară, etc. Se poate vizita la cerere (contra cost)

biserica evanghelică (stil gotic) unde se află expoziția de artăcontemporană (tapiserie). Pentru mașinile mici personaleavem două parcări, iar pentru autocare o parcare amenajată

la stradă. O vizită la CetateaCâlnic înseamnă momentede istorie și artă, muzică șibucuria de a vedea lucruriminunate, într-o ambianțăbinecuvântata de pace,liniște și flori. AsociațiaCulturala Ars TranssilvaniaeRomânia adresează tuturoraceastă invitație în speranțacă turiștii vor îndrăgi și maimult frumosul loc dinjudețul Alba. Cetatea Câlnic( Kelling, jud. Alba ) este

totodată și un monument istoric aflat pe lista patrimoniuluimondial UNESCO.

Cetatea Câlnic,arhitectură, artă și

istorie

Fântâna din Cetatea Câlnic Câlnic, vedere aeriană

Pagina 11 – România TA Diaspora Procultura

Constantin P. Popescu

pictor/ scriitor, Târgoviște

Cânt pentru cel ce plânge...O, night, shall I see your dawn...?

Constantin P. Popescu, este un pictor bucureștean care locuiește acumîn Târgoviște. Totodată, este și scriitor iar operele sale de mare

rafinament și calitate, ne prezintă o proză de excepție, pe care o așterneneîncetat în blogul său sau poate fi regăsită în cele două volume ale

sale, ” Marmura neagră ” și Marmura albă ” publicate în ultimii ani laEditura Bibliotheca. Vă invităm să citiți acum ” Cânt pentru cel ce

plânge”, de același autor.

Privește acoperișurile peste care se rostogolesc note mângâiatepe clapele unui pian din vecinătate. Seara le poleiește încontururile vagi ale asfințitului; „această moarte e totdeaunaflămândă...”, își spune în șoaptă, nedorind să strice armoniilepianului. Apoi tace, neștiind încă să se asculte și neașteptândniciun răspuns. Singurul răspuns i se pare doar cântul îndepărtatal pianului. În clipa următoare se aud zgomote ca de lemn lovitși o dojană aspră, „nu do diez, ți-am mai spus de nu știu câteori!”, de parcă că tot ce ar fi putut fi frumos, vraja serii, cântulce se frânge, șoapta și apusul trebuie să-și ascundă tainele șiculorile de peste acoperișuri în negura nopții. Fumurile coșurilorîncep să urce alene spre cerul din ce în ce mai violet sub soareletot mai rece. Închide fereastra și liniștea devine aproape fizică,tangibilă, fără ca asta să-l înspăimânte. E multă vreme de când opoate modela ca pe un lut. Prin mansarda mirosind a fum de țigară pare să adie un plânsizbucnind în hohote de râs. „Aceste ape sunt lacrimi neplânse.Aceste lacrimi sunt ape neplânse.” Pe masă stau în dezordinepetece de hârtie cu mici notițe, poate acte sau mărturii ale unoracte care nu mai spun nimic. Nu par decât clipe trecute înurmele unor vârfuri de creion și de ștampile vechi. O viață oficială și una străduindu-se să-și născocească ceea cefusese demult scris, ceva ce se strecurase între el și gândurile luiîn anii pe care nu-i pierduse, asta nu e cu putință, o știe bine, cidoar îi trăise. „O, voi, speranțe disperate...” și aceste frumusețicare s-au scumpit în ultima vreme la fel ca o marfă oarecare. „Acrescut cerința de frumusețe, asta îi ridică prețul... Poate e preamult urâtul.” Se simte alcătuit nu dintr-un singur gest măreț,eroic poate, ci numai din mii de gesturi mici, într-un ritual liberconsimțit al zilei. Liniște și uneori țipătul unei păsări în careregăsește glasul pe care nu l-a avut niciodată, sau dacă l-a avutnu l-a auzit nimeni rostindu-se atât de clar ca privighetorilezorilor. Hârtiile de pe masă, aceste bilete de trecere și dreptul dea fi uitat. File ale unei cărți nepublicate, o treaptă a unei scări ce nu urcănicăieri și acte, multe acte, îngălbenite de aerul ce le-a privit șile-a oxidat lent, cu un foc fără ardere, încetinit și tăcut. Îninteriorul acestui timp dilatat mișcarea e aproape nevăzută; arvrea să se grăbească, să accelereze fără să poată, deși vede clarcum totul s-a prefăcut deja în această clipă scrisă, înghețând untimp imposibil de oprit pe aceste hârtii mute ce cuprind ani

lungi. Nu, n-ar trebui să fie scris nimic, nicăieri, niciodată, maicu seamă din iluzia de a lăsa tot felul de semne nesemnificative;știe că nici o echipă alături de care ar fi vrut să lucreze nu arenevoie de un singuratic. Forțele lor n-au nevoie de percepțiilelui asupra timpului și cuvintelor. Puternici, eficace, orientațicătre obiectiv, scop, target. Alcătuit din oameni, pentru oameni,sistemul e de fapt cumplit de inuman. El e cel ce și-a dat voie săfie slab, o libertate de neînțeles pentru toți, dar plutind de altfelgratuit peste aceste acoperișuri de țiglă roșiatică. Și apoi, ecineva pe lumea asta care să plătească pentru „conținutul” tău,oricare ar fi acesta? Pentru toate amintirile, durerile și bucuriile,zâmbetele și lacrimile care îți modelează - fie că vrei, fie că nu –această miraculoasă și unică operă care e viața ta? Parezadarnică orice rugăciune înălțată către dragoste, lumină, viațăși moarte, spațiu și timp sau către orice alt nume al unuiDumnezeu real sau imaginar, totuna. Rămâne tăcut ca noaptea ce plânge fără suspineleprivighetorilor. Pianul a adormit sub dojană și el plângeîmpreună cu privighetoarea din pieptul său.

„It’s the same old future.”

Citiți și blogul autorului: cppopescu.blogspot.com

Pagina 12 – România Ta Diaspora Procultura

Liliana DanielaGăvăneșteanuscriitor, Madrid

Când voi pleca...” Când ți-am spus că plec , nu ți-am spus că plec pentru

totdeauna ...mă voi întoarce la tine , în mintea ta , în gânduriletale , în inima ta...”

Când ți-am spus că plec , nu ți-am spus că te părăsesc pentrutotdeauna , vei sălășlui în corpul meu veșnic , pentru că nu tevoi uita niciodată ; te voi lua cu mine pretutindeni , iarimaginea ta mă va însoți mereu, mă voi gândi la tine în fiecaremilisecundă din viața, pentru că ești mereu în gândurilemele...

Când ți-am spus că plec ...nu ți-am zis că vei rămâne singurși trist, pentru că nu ne vom despărți niciodată , indiferent lacare capăt de lume mă voi duce , te voi lua cu mine ...´´

Când ti-am spus că plec ,am făcut-o pentru amândoi ,… nu trebuie să -ți găseștialinare în altă persoană,pentru că … dacă mă veicauta , mă vei gasi , dacă măvei dori , mă vei avea , iardacă mă iubești cu adevărat… voi fi a ta pentrutotdeauna ... Puterea dragostei nu ți-opoate lua nimeni, pentru căinimii nu poți să-i comanzi:oricât de atras te simți de opersoană, dragostea pentrucealaltă nu te va lăsa să deviiun trădător , te va urmăriînșelarea până sș în vise, tevei simți vinovat și distrus îninteriorul tău și nu te vei iertaniciodată... Când ți-am spus că plec, nu ți-am zis că ne vom despărțipentru totdeauna , îți voi fi alături și la bine și la greu , pânăcând moartea ne va despărți ...vom fi împreună și dincolo demoarte !

Când ți-am spus că plec, nu ți-am spus că plec pentru altul ,pentru că altul nu există si nici nu va exista în viața mea , cipentru că distanța să ne facă să ne dorim mai mult și să tânjim

unul după celălalt ...pentru că inimii nu-i poți comanda pecine să iubească, dacă ea deja și-a găsit jumătatea, ritmulperfect al dragostei și pulsurile aritmice , sacadate , doar cândte gândești la persoana iubită, la ochii ei , la buzele ei , lasăruturile pătimașe, la îmbrătișări , la mângâieri, la călduracorpului ei și la vocea încântătoare, care nu se poate comparacu a nimanui ... Când ți-am spus că plec, nu ți-am spus că plec pentrutotdeauna ...mă voi întoarce la tine, în mintea ta, în gândurile

tale, în inima ta...voi fi cu tinemereu , pentru ca nu mă vei uitaniciodată, cum nici eu nu am săte uit, pentru că nu voi plecaniciodată fără tine și nici tu nuvei rămâne singur , pentru că eute voi însoți la orice pas ,oriunde te vei afla... Când ți-am spus că plec, îmivoi schimba doar locuința nu șisentimentele, pentru cădragostea mea va rămâneneschimbată, indiferent undevoi locui... Când ți-am spus căplec, nu am făcut-o niciodată,pentru că niciodată nu amplecat și nici nu voi pleca delângă tine...

Nu frumusețea ne face să iubim

ci iubirea ne face să vedem frumusețea. Tolstoi.

Reclama Ta aiciVrei ca lucrările tale să fie cunoscute ?

Ai o afacere? Noi suntem soluția!

romaniatadiaspora@gmail.com

Sună la 0039 / 3339472978

Pagina 13 – România Ta Diaspora România în imagini

Cătunul de la Scărișoara, Caraș Severin

Valea Cernei, drumul spre cătunul Scărișoara – sursa: amfostacolo.ro

Pagina 14 – România Ta Diaspora România în imagini

Fântâna cu cumpănă, Vrancea. Din România TA.

Biserica Stirbey, Buftea

Pagina 15 – România TA Diaspora Tradiții și obiceiuri

Carina Cesa Savaprofesor, Sacile

Mămăliga, un alimentdiscriminat

De noi înșine, sau de alții ...Ce frumos îi șade mămăligii în mijlocul mesei,aburind subtil, invitând comesenii să guste și să se bucure de ospitalitatea

gazdelor.

Aproape că nu contează ce are alături: sărmăluțe înfășuratemeticulos de degete dibace, brânză galbenă acoperită de unstrat de smântâna albă, (ce frumos degradeu se obține înfarfurie!), sau o strachină de ciorbă rece în care încape oîntreagă bogăție adunată din grădinița din spatele casei:morcovi vânjoși, cepe harțăgoase, păstăi catifelate, ardeiîngâmfați, roșii atotputernice! Mă întreb atunci de ce dumneaei,Mămăliga, cu toate ca se află într-așa nobilă companie, e luatăîn balon, ba chiar discriminată cu expresii dintre cele maihazlii, sau de-a dreptul ofensive! Și în Italia, cei din nord suntnumiți polentoni-mămăligari. De menționat că nu numai înromână si în italiană acest aliment are un nume specific, încelelalte limbi e împrumutat (polenta, fr.), sau e descris (cornporridge, engl).O persoană fără personalitate e mălai mare, cine a făcut o gafăa pus-o , a facut-o de mămăligă, și cred că nimeni nu a uitatîncă expresia mămăliga nu explodează!Existența mămăligii e atestată din 1873 în ediția dicționaruluifrancez Larousse: “mămăliga s. f. Mâncare din făină deporumb fiert, în Principatele Române”, deși cultivareaporumbului si pregătirea mămăligii e mult mai timpurie. Chiar dacă părem descinși din filmul My Big Fat GreekWedding - Nunta a la grec (2002) - nu putem să nurecunoaștem că termenul mămăligă provine în linie dreapta dincea mai adâncă antichitate!… Lingviștii noștri au fostîntotdeauna timorați si rușinați de mãmãligã, parcăneîndrăznind sa o ia în serios. „Mămăligă“ (în aromâna dinBalcani:mumulic) si melica (din dialectul napolitan, recunoaștecineva măliga noastră?) sunt date, în mod ciudat ca fiind „cuetimologie necunoscutã“. Termenul a fost împrumutat, dinmaghiară până în turcă, de toate limbile din regiunile pe undeau trecut păstorii români si aromâni, însă în dicționareleromânești acesta e considerat în continuare ca având o originenecunoscută!Interesant e și denumirea plantei, zea mais, denumireaștiințifică porumb sau popușoi, românii dând dovadă deimaginație, găsind asemanare în știulete cu porumbelul sau cuforma antropomorfă a unei păpuși. În Ardeal termenul decucuruz, controversat și el, e considerat ca provenind dinmaghiară sau turcă, dar există în italiana dialectală termenul decocuruzzo care înseamnă moviliță, grămăjoară. Curios e faptulcă unul din termenii italienești, poate chiar cel mai raspândit,

granoturco, e o falsă proveniență. Toate noutățile proveneaudin India trecând prin Turcia, granoturco însemnând de fapt,grâul cel străin, de proveniență ciudată. Mămăliga a salvat atât România cât si nordul Italiei. Introdusăîn Europa după descoperirea Americii, cultura porumbului,considerată lipsită de valoare economică, a fost scutită de taxe.În felul acesta țăranii au cultivat nestingheriți, timp de secoleaceastă cereală hrănitoare și productivă, înlocuind în specialcultura meiului, mai puțin rentabilă. Au folosit porunbul pentruhrana animalelor dar și pentru hrana lor personală!Să reabilitam mămăliga răscolind amintiri literare și rețete!Păcat că puțini mai știu astăzi de alivenci, simple bucate dintradiția țărănască. Pline de brânză, sărate sau dulci, preaslăviteaproape de toți scriitorii moldoveni, erau demne de fețeboierești și chiar împărătești!Și ca să ne îndulcim un pic, vă dau mai jos rețeta unor biscuițilombarzi, delicioși, crocanți și parfumați, ușor de făcut șiieftini, toate calități apreciate în ziua de azi! Sunt aurii șiîmbietori ca niște bănuți, merg bine la cafeaua cu lapte dedimineață lângă o cafeluță descântă sau la un pahar de vorbă cuun vinișor alb și parfumat!

300 grame de făină de porumb ( mai bine dacă e grișată)200 grame de făină albă200 grame de zahăr3 ouăun pachețel de praf de copt130 de grame de unt topitun strop de lapte, dacă enevoie Se amestecă ingredientele șise obține un aluat moale. Cuajutorul unei lingurițe se pungrămăjoare cât mai uniforme pe tava de cuptor acoperită cuhărtie. Se pot pune și cu ajutorul unei pungi speciale, sac-à-poche. Se bagă 20 de minute la cuptor la 180 de grade. Trebuiesă fie ușor rumenii pe margini. Merită să încercați, e mai ușor de făcut decăt de explicat dar celmai ușor e da mâncat!

Ne găsiți și pe Facebook la adresa:

www.facebook.com/romaniatadiaspora

Pagina 16 – România Ta Diaspora Tradiții și obiceiuri

În plină vară, Adormirea MaiciiDomnului este sărbătoarea Măriei șiMărinilor și ziua când milioane deromâni ortodocși își aniverseazăonomastica. De asemenea, alte numecare își sărbătoresc în 15 augustonomastica sunt Marian, Mariana,Marina, Mărioara, Marinela etc.Dintre aceștia aproape trei milioanesunt femei, iar o jumătate de milionsunt bărbați.

Postul Sfintei Maria durează numai douăsăptămâni atâta doar că apare la aceași datăanual, fiind însă tot atât de mare ca postulde dinaintea Paștelui, de unde și tradiția

conform căreia acest post, al Sfintei Maria, ar fi rupt din postul Paștelui, care întrecuturile îndepărtate ar fi durat nouă săptămâni și nu șapte, cât are acum.

Tradiția străveche ne spune că oamenii ar fi ieșit din primăvară prea slăbiți daca arfi ținut un post de nouă săptămâni și atunci s-au pus două săptămâni de postînaintea Sfintei Maria Mare. O mare sărbătoare creștin ordotoxă care are loc înpostul Sfintei Maria Mare este sărbătoarea Schimbării la Față, denumităpopular și Obrejenia sau Pobrejenia, când e dezlegare la pește.

Tradiția noastră, a românilor, spune că, la această zi mare, natura se pregătește detoamnă. Păsările călătoare se pregătesc la rândul lor de plecare spre tărâmuri calde,iar animalele târâtoare încep să intre în pământ, la adăpost de vreme rece. O altătradiție populară ne spune că, de Obrejenie oamenii trebuie să se împace unii cualții, daca au fost certați, altfel vor fi mustrați tot restul anului. De sărbătoareaSchimbarii la Față sau Pobrejenie se leagă o sumedenie de superstiții, care decare mai mult sau mai puțin respectate, și anume. Cine mănâncă struguri înainte deObrejenie, adică nesfințiți, o să aibă dureri de burtă, fiindcă aceștia trebuie, maiîntâi, duși la biserică pentru a fi citiți; Fetele nu trebuie să se spele pe cap deObrejenie, fiindcă așa cum iarba nu mai crește în câmpuri, asa nu le va mai creștenici lor părul;

De asemenea cei care nu țin sărbătoarea Schimbării la Față or să sfârșeascăuscați și gălbejiți, precum florile care se vor ofili începând cu această zi; Femeilecare spală rufe de Pobrejenie vor fi năpădite de păduchi și ploșnițe, iar cele carepoartă prunci, dacă țin această zi, vor avea o naștere foarte ușoară; Nu este bine cade Obrejenie să te mai scalzi în apele repezi de munte, fiindcă apele se răcesc, iarcerbii vin și le spurcă urinând în ele; Cine nu-și vede umbra capului la răsăritulsoarelui în dimineața zilei de Obrejenie, se spune ca va muri până la sfârșitulanului; Se spune că ziua de Pobrejenie este una din zilele sfinte în care se deschidCerurile, iar cei aleși de Dumnezeu pot să vadă Porțile Raiului.

Se vorbeşte, în popor, despre postul Sfintei Maria Mare că ar fi un post relativușor, pe care pot sa-l țină chiar și copiii, dar mai ales femeile însărcinate pentru anaște ușor, fiindcă Fecioara Maria este ocrotitoarea lor. Imediat în luna următoare,se sărbătorește Sfânta Maria Mică, adică Nașterea Maicii Domnului. ( Consemnatde România Ta )

Maica Domnului, “ Milenia”

Reclama TA aici! Plătești o dată și te bucuri de DOUĂ ORI!

Apariție automată și pe alte portaluri.

0039 / 3339472978 Italia, rețeaua TIM

Postul Adormirii Maicii Domnului

Pagina 17 – România Ta Diaspora Istorie și artă

Adrian Melicoviciscriitor, Miane

Casa – muzeu ” Vasile Blendea ”din Târgoviște și uimitoarele sale

creații.

Nu știu acum, când mă aflu departe de țară, în ce stare se mai află aceastăcasă expoziție din orașul meu de suflet. Ceea ce știu este că atunci când am

fost acolo, am rămas uimit... și nu doar eu... Muzeul Vasile Blendea dinTârgovişte este una din bijuteriile patrimoniului cultural dâmboviţean,

naţional şi chiar mondial.

Vasile Blendea

portret

Muzeul Vasile Blendea din Târgovişte este una din bijuteriilepatrimoniului cultural dâmboviţean, naţional şi chiar mondial.Sculptor, pictor, ba chiar şi fotograf, omul care a încântat prinsculpurile sale monumentale aproape un veac a rămas înmemorie ca fiind un longeviv nu numai în viaţă, dar mai alesnemuritor în artă. Caz unic între marii artişti ai timpurilor, el asculptat figuri proeminente ale istoriei Cetăţii Chindiei,alăturate aici, de faţă, printre care domnitorul Vlad Ţepeş, lapoarta Târgoviştei, Nicolae Iorga, Matei Basarab, Atelierulsau.

Vasile Blendea a fost un soldat participant la ambeleconflagraţii mondiale iar într-una din camerele sale, seregăsesc şi filme foto ale epocii, păstrate intacte până astăzi.De departe Muzeul Vasile Blendea din Târgovişte depăşeştealte vestigii şi locaşuri cultural istorice din Europa. Filmelefotografice relevă imagini atât de clare că nu reuşeşti să îţiimaginezi cum de au putut fi conservate atât de bine în timp.

Se spune că Vasile Blendea ar fi fost rudă cu marele Brâncuşi.Se pare că soţia acestuia ar fi contribuit decisiv la carieraartistului, care a poposit vreme de peste două decenii laTârgovişte. De asemenea, el ar fi fost trimis la studii şiîndrumat de Nicolae Iorga. Bârfele vremii spun că el ar fi avuto prietenă foarte apropiată în Maica Stareţă de la MănăstireaViforâta, dar acestea sunt doar legende care vin să completezeun tablou formidabil despre un loc pe care îl regreţi după ce îlvizitezi şi mai ales îţi pare rău că nu te-ai gândit niciodată sătreci pragul acestui loc extraordinar.

O nouă minune acest muzeu, aflată între şi mai ales lângă noi.Sculpturile sale emană o forţă extraordinară a talentului,

inspiraţiei, imaginaţiei. Ele se regăsesc în spaţiul parcă zgârcital muzeului, ca nişte coloşi ai timpurilor, care par să rosteascăcuvintele nemuririi din cele mai vechi timpuri şi dincolo deveacuri.

Desenele sale, schiţele realizate în cărbune, vin să sugerezeirealul, într-un mediu unde reuşeşte prin imagini de vis să îşi

facă loc în amintirile celor care vin aici, să îl cunoască şi maiales să rămână fascinaţi de grandoarea creaţiei, aşa cum numaiVasile Blendea ar fi putut să o inspire.

Vasile Blendea l-a sculptat şi pe ţăranul român care ajuns laRoma, a creat impresia italienilor că ar fi un dac iar hazulnaivităţii celor prea plini de portrete ale peninsulei, remarcateşi ele în istorie, aduce un plus de notorietate unui sculptor degeniu, care dacă nu ar fi existat, ar fi trebuit inventat.

S-a născut în finele secolului 19, pe la 1885 şi a trăit până în1988. O viaţă cât o istorie şi o capodoperă uluitoare, aieveaunei vrăji ce nu se va mai rupe niciodata.

Pagina 18 – România Ta Diaspora Istorie și artă

Emil Racoviță, exploratorul român al lumii deieri pentru astăzi și mâine

” În mohorâtele cabine, ghemuiţi lângă sobă, legam în lungi poveşti, prin firulamintirii, ceea ce aveam cu ceea ce lăsasem în Ţara Soarelui, departe.“

Emil Racoviță s-a născut la Iași și a trăit în perioada 15Noiembrie 1868 – 17 Noiembrie 1947. Și-a petrecut copilăriaîn localitatea Surănești, județul Vaslui. A început să studieze laIași, unde l-a avut pe Ion Creangă ca și profesor, mai apoi peGrigore Cobălcescu, urmând liceul “Institutele Unite”. Apoi acontinuat să studieze dreptul la Universitatea din Paris. În anul1897 este ales să participe la o expediție în Antarctica, la bordulnavei Belgica, condusă de Adrien de Gerlache, cel din urmăfiind și proprietarul vasului. Vasta expediție a luat sfârsit 2 animai tarziu, în 1899, dupa care au urmat multe alte studii șipublicații în care Emil Racovitță a fost implicat, și datorităcărora a ajuns să aibă o deosebită reputație. Emil Racoviţă a explorat locuri virgine în Antarctica, acercetat adâncul Mediteranei şi al lumii subpământene, a fondatprimul institut de speologie din lume. În portul Ushuaia, pe unsoclu de piatră, chipul cioplit în bronz al lui de Gerlache esteaţintit spre cheiul în care se află Plancius, nava care ne va purtape itinerarul corăbiei Belgica. De aici pornesc în fiecare an sprePeninsula Antarctică peste 30.000 de turişti, în vase de pasagerifoarte sigure. Pe Plancius avem tot confortul, dar nu şi fiorulnecunoscutului pe care l-au simţit cei 19 temerari care au pornitpe coaja lor de nucă. La numai o săptămână de la plecare, o furtună cumplită asurprins Belgica în Strâmtoarea Bransfield. Pe când încerca sădreneze puhoaiele, un val uriaş l-a măturat de pe punte petânărul matelot Wiencke. În zadar Lecointe, legat de o parâmă,a sărit în mare după el, stihia i l-a smuls din braţele îngheţate.

În luna februarie, Belgica a parcurs un traseu în zigzag princanalul denumit de Gerlache şi a făcut 20 de opriri. În fiecarestaţie, au recoltat eşantioane geologice şi biologice, au făcutmăsurători geofizice, fotografii, au cartografiat ţărmurile şiinsulele descoperite. Jurnalul lui Raco a început să se umple dedescrieri de locuri noi. 86 de denumiri date de Belgica sunttrecute acum pe hărţi, printre ele şi insula numită Cobălcescu.(În 1952, o expediţie engleză a botezat un grup de mici insulecu numele lui Racoviţă).

La 10 martie, devine evident că Belgica e prinsă în capcană, căva fi nevoită să facă faţă unei iernări dincolo de Cercul Polar de

Sud, o premieră în analele expediţiilor antarctice. La 26 martie,cazanele sunt definitiv stinse. Se aflau la latitudinea de 71 degrade şi 31 de minute. Echipajul se pune în acţiune. ÎnconjoarăBelgica cu metereze de zăpadă, pentru a reduce pierderile decăldură. Puntea este şi ea transformată într-un pavilion-tampon.Din magazii sunt scoase hanorace din blană de lup, cizme şipantaloni din piele de ren, schiuri cu manşoane din piele defocă, mănuşi împletite din părul blondelor norvegiene, ce auproprietatea de a ţine de cald chiar şi ude. Iar prăpădul iernii nuse lasă aşteptat. „Ca nişte umbre ne târam în neîntreruptulîntuneric prin nămolul de omăt ce viscolul îl clădea pe punteacorăbiei.

În mohorâtele cabine, ghemuiţi lângă sobă, legam în lungipoveşti, prin firul amintirii, ceea ce aveam cu ceea ce lăsasemîn Ţara Soarelui, departe.“ ( Scris de România Ta Diaspora. Surse: biografia.ro sinational geographic )

Foto 1: Belgica navigând în strâmtoarea luiGerlache. Foto 2 de Cook, ” Ceaiul de la ora 5 ”,pauză în săparea canalului din vremea expediției.

( Sursa foto: Wikipedia )

Pagina 19 – România Ta Diaspora Istorie și artă

Daiana Alexandra Dron

jurnalist, Conegliano

Tristan Tzara, „ dadaistul ” mondial

François Buot: ” Tulburător acest personaj rafinat convorbind cu Breton,Aragon, Eluard, Brâncuşi, Man Ray, Marcel Iancu, Crevel, Marcel

Duchamp... Consecvent cu sine, petrecăreţ, atoatedistrugător dar constructorde lumi şi idei, Tzara începe abia acum să-şi facă auzită lecţia de geniu. ”

Tristan Tzara, acest român din istoria artei (1896-1963)pseudonimul lui Samuel Rosenstock a fost un poet și eseistromân de origine evree care a dat viață unui curent artisticmondial cu numele de Dadaism, cunoscut și ca Dada. NumeleTzara, provine de la cuvântul românesc Țară.

Acest curent artistic s-a dezvoltat în perioada primului războimondial și data sa de origine este 6 februarie 1916. A fost creatca un act de rebeliune împotriva ororilor și a persoanelor careau făcut ca acestea să izbucnească. Tristan Tzara a scrismanifestul acestui curent la cabaretul Voltaire înființat tot de elși alți artisti, la Zurich în Elvetia, țară neutră. În acest manifestau afirmat totala negație pentru violență și au creat noi reguliale artei. Aceștia își manifestă revolta provocând, distrugând șidemolând arta prezentă până în acea perioadă, pentru că aupierdut încrederea în cultura din acel timp. Refuzau toateprincipiile artei academice înfiinșată de Giotto și îmbunătățităde Michelangelo și Da Vinci, acest fapt însemnând că refuzautehnicile și subiectele. Refuzau și să reprezinte lumea așa cumera, ca Realismul, dar vroiau să dea un sens unui no-sense,adică obiectelor sau acțiunilor care nu îl aveau. Dada seîndoiește de tot. Pentru a realiza acest lucru, artiștiiDadaismului luau simple obiecte cotidiene și le transformau înașa mod ca să fie nu numai o operă de artă dar și o invenție,fără funcție utilă, mai ales pentru că nu aveau idei estetice.

Acești artisti se diferențiază de precedenții și pentru faptul că nuerau legați de operele lor, dacă acestea din greșeală erau aruncatepentru că nu se înțelegea dacă erau sau nu artă, aceștia nu aveaunimic de spus, ba din contră erau chiar fericiți. Un exemplusemnificativ este Marcel Duchamp, cunoscut și ca R. Mutt, carea felicitat personalul galeriei de artă unde s-a ținut mostradadaiștilor când aceștia din greșeală au aruncat opera lui,cunoscută ca Fântâna, crezând că era un obiect încă rămas de laconstrucția toaletei din clădire.

Istoria la originea numelui nu este complet cunoscută. La

început se credea că a fost ales de Tzara pentru că DA era afirmația cea mai folosita printre acești artiști. O altă variantăeste aceea că Tzara a înțepat cu un cuțit un dictionar francez-german și a ales ultimul cuvânt atins, Dada. Inițial, cum specifică manifestul, mișcarea nu ar trebui să senumeasca ” Dadaism” deoarece acești artiști aveau oroare decuvintele cu terminația -ism, dar mai ales nu ar trebui să fieconsiderată o mișcare artistică. În România, Dadaismul este vizibil parțial în anumite producțiipoetice sau în artele plastice, dar este marcat în operele lui SașaPană, pseudonimul lui Alexandru Binder scriitor, poet siromancier roman evreu, influențat ca și Tristan Tzara defrancezul André Breton.

Radio Wave International può essere ascoltata in FM su 98.5 e 106.1 Mhz nellaprovincia di Arezzo, oppure in streaming web.

RADIO WAVE INTERNAȚIONAL- Un radio pentru toți- asculta live pe www.radiowave.itPoate fi ascultat atât în frecvențe radio pe 98,5 sau 106, 1 Mhz sau direct pe streaming web.

Trasmisie in italiană dar și cu realizatori români.

Pentru susținerea activității CASCRI, în vederea repatrierii ramășițelor pământești alecetățenilor români decedați în Italia, cei care doresc să sprijine asociația din punct de vederefinanciar, o pot face printr-o simplă donație în contul: F.I.U (Fondul Intervenție de Urgență)

deschis în Italia, la Banca Popolare di Vicenza, pe numele CASCRI.

Coordonatele bancare ale acestui cont, sunt (IBAN) :IT89K0572871860407571073576.

Rugăm dupa efectuarea vărsământului bancar să trimiteti o copie dupa chitanță pe adresaasociației. Va mulțumim. Adresa: Centro di Assistenza e Servizi dei Cittadini Rumeni în Italia

(CASCRI)Italia, Președinte CASCRI,

Leontin Cojocea.

Pagina 21 – România Ta Diaspora Prodiaspora

Cati Floreamanager, Conegliano

Dor de... „ acasă ”" Mi-e dor de mărul cel bătrân

Care rodeşte sub fereastră,De nopţi când adormeam în fân

Şi de copilăria noastră,

De oameni blânzi ce m-au primit,Punându-şi sufletul pe masă,

Lângă colacul împletit.Mi-e dor, mi-e tare dor de acasă."

( Valeria Moroșan )

În dicționarul bogat al dulcei noastre limbi, sunt totuși câteva cuvinte cu greu traductibile în alte limbi. Unul dintre ele este cuvântul ,, dor” - sentiment care exprimă stări sufletești de emoție, uneori greu de exprimat în cuvinte. Am ales sa vorbesc despre dor de "acasă", pentru că este sentimentul trăit în mod plenar de cei ce au migrat în alte ţări.Cei care au trecut printr-o astfel de experienţă au fost marcaţi sufleteşte şi copleşiţi de dorul de ţară. Unii dintre noi, consideră ținutul natal ca un loc de o frumusețe nepământeana, alții, un loc plin de har și lumină, o gură de raichiar.

Amintirile de acasă, legătura noastră cu ţinutul denaştere, rămân, pentru fiecare în parte, cea mai prețioasăagoniseală a sufletului și o purtăm cu noi atunci cânddrumurile vieții ne duc departe, în lume.

Oricare ar fi rostul nostru, locul natal ne cheamămereu, printr-un glas puternic şi constant. În sufletul nostru,acel ACASĂ rămîne un altar în fața căruia îngenunchem cuochii în lacrimi de fericire și de durere, de dor și de iubirepentru că dorul de casă, de cei dragi, ocupă un loc special însufletul fiecărui român emigrant, indiferent de meridianelelumii unde se află. Departe de România, în locuri în care nucredea vreodată că va ajunge, românul îşi trăiește viața însă defiecare dată când se întoarce ACASĂ, românul își încarcăbateriile. DA, le încarcă cu acasă, cu miros de aer proaspăt, cufamilie, cu vorbe bune găsite toate laolaltă, cu oameni dragilor! Cum reușeste? Simplu, pentru că iarba verde de acasă neatrage ca un magnet, ne face să redevenim noi, ne face săuităm de răutăţi şi de tristeţi, ne face mai veseli şi maioptimişti. Amintirile se întrezăresc ca un ecou de demult,

visuri pe care poate că ni le-am dori mereu în viitor. Poartăfiecare izvor ce curge neîncetat în poienile copilăriei noastre,pașii – urme ale celor mai frumoase clipe din viața noastră.Energia greu de închipuit pe care o acumulăm atunci când negândim ACASĂ este același mereu început, așternut ca ocărare firească a existenței fiecărui om. Pribegim departe decei dragi pentru un rost mai bun. Pentru mai multă liniște. Dar” chemarea pământului ” cum scria Liviu Rebreanu necheamă continuu, așa cum fiecare pasăre a cerului se întoarcecu același cânt și mereu, în același loc. Măcar noi să știm aprețui cel mai frumos sentiment peste mări și țări, la ceas deveghe în neîncetatul DOR de ACASĂ.

"Iarba verde de acasă, să mă rătăcesc prin lume…numă lăsa!"

Ne găsiți și pe Facebook:

www.facebook.com/romaniatadiaspora

Pagina 22 – România Ta Diaspora Prodiaspora

Cristian Gabriel Groman

poet/ scriitor, Londra

Viața emigrantului înRegatul Unit – Londra

Nu e ușor să trăiești departe de casă. Nu e simplu să te descurci printrestrăini. Unii au modul lor de viață dar și pretenții ce par absurde într-olume uneori prea rece. Poetul Cristian Gabriel Groman ne prezintă fără

ocolișuri episoade din momentele, deloc puține, trăite în Anglia.Desigur, multor cititori care trăiesc, de asemenea, în U.K., li se vor

părea familiare dialogurile, descrierile. Intitulată inițial ” Londra la pas”, povestea, totodată și mărturie spusă de către autor, poate că va mai

convinge puțin pe cei din țară că de nevoie se află milioane de români lamuncă în străinătate și că fără riscuri și sacrificii, nu ne putem schimba

viața în mai bine. ( Redacția România TA Diaspora )

Trebuia să mă mut, îmi venea iubita (viitoarea soţie) în Londra.Acolo unde stăteam era foarte fain, casă curată, oameni liniştiţi,grădină mare, numai că aveam o cameră „ single”, fiind doareu, iar de acum, aveam nevoie de un „double”. Am datpreavizul oamenilor din casă, aşa cum se obişnuieşte, şi amînceput să caut cameră, pe la mica publicitate, sunam în fiecaredupă-amiază, după ce soseam de la serviciu. Mai şi mergeam,să văd câte două-trei pe seară…

Numai că zilele se scurgeau una după cealaltă şi eu tot nugăseam ceva pe plac, ba casa era murdară, ba persoanele nu îmiinspirau încredere, ba camera era prea mică, ba prea îngustăbucătăria… Alegi, alegi, până culegi, aşa zice o vorbăromânească și aşa am păţit-o şi eu…

Mai rămăseseră câteva zile şi trebuia să eliberez camera undestăteam (oamenii găsiseră deja o persoană care să locuiascăacolo, după ce eu voi pleca). Începusem să dau din colţ în colţcum se spune. În cele din urmă, îmi iau inima în dinţi şi sun laîncă un număr, îmi răspunde o voce feminină, foartecumsecade, la prima auzire, cu un uşor accent străin, nu îmidădeam seama încă ce naţie poate fi.

-Bună seara, zic eu (în engleză), mă scuzaţi, mai este valabilăacea camera dublă pe care aţi pus-o în anunţ?

-Bună seara, zice ea, sigur că da, avem chiar mai multe, puteţisă vă alegeţi pe care-o doriţi…

Hopaaa, îmi spun în gândul meu, de data asta, să vezi, am datlovitura, am de unde alege, acum să te ţii! Planific cu doamna ooră de vizită şi mă duc într-un suflet acolo. M-a primit foartefrumos, protocolar, m-a invitat să vizitez rând pe rând, vreo 5camere, majoritatea din ele încă locuite, după cum observameu. Ciudat era însă ceva, în ditamai casa, nu era nici ţipenie deom, deşi începea să se însereze.

Îmi plăceau două camere, una dublă dar mai micuţă, frumuşicăşi mai ieftină şi una foarte spaţioasă, (king size) însă maiscumpă. După ce mi-am făcut nişte calcule scurte în gând, amales-o pe cea “king”…

-Haideţi jos atunci, în bucătărie, să discutăm detaliile, zicedoamna. Apropos, iertaţi-mă că nu m-am prezentat, MissHannah, sunt din Olanda şi îmi întinse mâna…

-Cristian, din România, zic eu încurcat fiind, neştiind dacă să i-o strâng sau să i-o sărut…

Miss Hannah era genul de femeie trecută înainte de vreme,puţin adusă de spate, care la 50 de ani arăta de peste 80,îmbrăcată din cap până în picioare numai în negru.

-Să ştii ceva, zice ea, chiria este -aşa cum ţi-am zis- 120 de lirepe săptămână, însă plata se face pe o lună întreagă în avans,plus depozitul, care este încă odată pe atât…

-Bun, batem palma, nu de alta dar îmi place mult camera, ziceu, bucurându-mă în gând că găsisem până la urmă ceva,nemaiavând la dispoziţie decât două zile până să mă mut…

Zis şi făcut, a doua zi, pe seară, îmi aduceam deja calabalâcul,urmând să mă stabilesc definitiv acolo, în următoarea noapte.Urâsem dintotdeauna să mă mut, însă de data aceasta era unmotiv special şi parcă trecea mai uşor, Alina urma să soseascăpeste încă o săptămână, aşa că mai aveam timp să mai aranjezprin cameră până atunci.

În prima noapte am adormit buştean, devreme, obosit fiind deatâta alergătură. Dimineaţa avea să îmi rezerve o maresurpriză… Cobor şi dau să întru în bucătărie, să îmi pregătesccafeaua de dimineaţă (fără de care mă doare capul) şi sandwich-urile pentru pachetul de muncă. Surpriză, era 5 dimineaţa şibucătăria era încuiată cu cheia.

( Continuarea în pagina următoare )

Pagina 23 - România Ta Diaspora Prodiaspora

( continuare din pagina anterioară ). Renunţ şi merg să măîmbrac, tot gândindu-mă ce putea însemna una ca asta. Laserviciu de-abia aşteptam să treacă ziua, ca să ajung acasă, s-oiau la întrebări pe olandeză. Ajuns acasă, merg direct să facun duş, însă constat cu stupoare că apa este rece ca gheaţa,dau să îmi bag hainele de serviciu la maşina de spălat,pregătesc tot, numai că deşi aparatul era băgat în priză, nupornea de nicio culoare. Încerc să ies în grădină, să mă mairăcoresc puţin, însă constat că uşa care ducea la grădină erazăvorâtă. O sun pe babă, însă nu-mi răspunde. Nici foame nuîmi mai era… M-am dus şi m-am întins puţin şi m-a luatsomnul. M-am trezit pe la 9 jumătate seara şi am coborât iarîn bucătărie, cu gândul să mănânc totuşi ceva.

Pe masa din bucătărie, găsesc o listă, scrisă de mână, cu„reguli ale casei”:

1. bucătăria se închide la orele 23:00 şi se deschide la orele6:00, din motive de securitate;

2. la maşina de spălat are acces doar proprietara, adică MissHannah, cine are ceva de spălat, își poate lăsa peste noapte, înbucătărie, acele lucruri, într-un săculeţ menajer, însă nu maimult de unul pe săptămână, tot din motive de securitate;

3. grădina nu poate fi accesată, momentan, de către nimeni înafară de proprietară, până când aceasta nu ajunge să îicunoască mai bine, lesne de înţeles, din aceleaşi motive desecuritate;

4. apa caldă este disponibilă doar între anumite ore, dimineaţaîntre orele 4-6 şi seara între orele 15-17; se pot face excepţii,însă numai proprietara poate porni și opri centrala, din motiveeconomice;

5. se poate găti, însă nu mai mult de o oră pe zi, stabilindu-seîn prealabil o oră anume;

6. nu se poate folosi ceapa sau usturoiul la gătit, proprietaranu suportă;

7. nu se poate folosi adresa pentru corespondenţă;

8. depozitul se pierde dacă chiriaşul pleacă înainte de termen,fără a da proprietarei preavizul de 30 de zile sau dacă există

dispute, distrugeri, etc.;

9. sfatul proprietarei este acela ca locatarii acestui imobil sănu vorbească între ei, să folosească doar saluturile uzuale;

10. accesul în casă este preferabil înainte de ora 23:00,excepţie făcând cei ce lucrează până târziu sau noaptea.

Decalogul babei… Cred că au fost cele mai neghioabe reguli(strânse laolaltă) pe care mi-a fost dat să le văd de când suntpe pământ. Colac peste pupăză, nici internetul nu funcţiona,deşi femeia îmi spusese că totul este ok. Au fost aproape treiluni de coşmar, zi de zi având dispute cu ea, noi cerându-nedrepturile, baba ameninţându-ne că ne opreşte depozitul şi nearuncă-n stradă. Până la urmă nu am avut altă şansă decât să-iaduc poliţia pe cap, însă cum s-a întâmplat, vă voi povestiîntr-un episod următor…( va urma )

Din episodul următor de același autor:

” Îţi zâmbesc în faţă, cu cel mai“sincer” şi “senin” zâmbet posibil,

dacă nu ai fi obişnuit cu ei, ai jura că teiubesc ca pe un frate, însă în spate, nu

te suportă pur şi simplu, ba mai mult, teurăsc, pentru că nu eşti englez, ai venit

în ţara lor şi le „ furi” locurile demuncă... așa îi educă, din păcate, unelejurnale... Însă eticheta îi obligă să fie

galanţi…”

Ai o poveste asemănătoare? Vrei să știe maimulți cum este de fapt viața ta de emigrant?

Scrie-ne: romaniatadiaspora@gmail.com

Pagina 24 – România Ta Diaspora Prodiaspora & comunități

Daniela Popa Popescujurnalist, Atena

Comunitatea română ” Ștefan Cel Mare ” din Grecia, 22 de ani

de la înființare chiar pe 20 iulie 2014

În acest sens, români cu suflet curat și dărurire pentru semenisusțin Comunitatea română Sfântul Ștefan Cel Mare din Atena,comunitate care le este întotdeauna alături prin limbă , culturăși civilizație română și nu numai... Comunitatea română Sfântul Stefan Cel Mare sărbătoreșteîmplinirea a 22 de ani de la înființare,pe 20 Iulie 2014. AceastăComunitate, statistic, pare că este cea mai veche din Europa. Totstatistic, Comunitatea are în cadrul activităților sale și cursuri delimbă cultură și civilizație română care, se pare, că întrunesc celmai mare număr de elevi din Europa, la Școala de Weekend carefuncționează în cadrul Comunității! "Școala Românească dinAtena - cursuri de weekend" a Comunității Române SfântulȘtefan cel Mare- Funcționează în cadrul Comunității Române Sfântul Ștefan celMare din Atena.- Școala se adresează elevilor români și moldoveni înscriși însistemul de învățământ din Republica Elenă, dar și cetățenilorgreci și de alte naționalități interesați de învățarea limbiiromâne.- A fost înființată în anul 2008 la inițiativa Ambasadei Romanieila Atena împreună cu Consiliul de Conducere al ComunitățiiRomâne Sfântul Ștefan cel Mare. -Înființarea ei a apărut ca o necesitate datorită dezvoltăriicomunității etnice române din ultimul deceniu pe teritoriulRepublicii Elene.- Scopul este promovarea și păstrarea limbii, culturii șicivilizației românești. Comunitatea Română « Sfantul Stefan cel Mare» este oasociație nonguvernamentală, nonprofit, înființată de români șigreci simpatizanți ai românilor din Atena.Activeaza concret din 1993 si este alcatuita din 1600 demembri, dar românii înregistrati legal în Grecia sunt în numărde 35.000 si date mai putin oficiale fac referire la peste 200.000de cetăteni români. De la constituire și până în prezent

obiectivul principal al Comunitatii îl constituie păstrarea șiafirmarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase aromânilor și promovarea acestora în statul elen.

Acest obiectiv deservește în continuare necesitățile noilorgenerații de români născute departe de România, românilorstabiliți aici cu familii ramase în țară sau celor stabiliți definitivîn Republica Elena.Fiind cea mai veche comunitate românească din tara lui Homer,dar și a lui Zeus, Apollo, Hermes sau Poseidon, neuitându-lenici pe Afrodita, Demetra, Atena si Hera, Comunitatea română„Sfântul Stefan cel Mare’ are menirea să-i reprezinte pe româniidin Grecia, să-i informeze, să-i unească. Suntem aici și pentru ale prezenta grecilor cartea noastră de vizită: Decebal, SfântulStefan cel Mare, Mihai Viteazul, Basarab I, Mircea cel Bătrân,Vlad Tepes, George Enescu, Constantin Brancusi, Traian Vuia siMircea Eliade, asta pentru a enumera doar câteva dintrepersonalitătțle marcante ale țării noastre.

Tot acest demers trebuie făcut la un nivel înalt, pentru că avemobligații morale, atât fată de România, cât si fată de țara în carene aflăm, România și Grecia fiind țări europene cu o onorantăcarte de vizită, care începe odată cu istoria antică a BătrânuluiContinent. ( continuarea în pagina următoare )

Pagina 25 – România Ta Diaspora Prodiaspora & comunități

( continuare din pagina precedentă )

Este greu ca în țara care a dăruit lumii filozofia, democrația și cultura să ai o reprezentare de elită. Este greu ca departe de casăsă continui să-ți vorbesti limba și să respecți obiceiurile și tradițiile țării-mamă. De asemenea, este greu, ca în țara turismului să promovezi alte destinații, totusi exact acestea suntobiectivele principale ale Comunității române din Atena. Menționăm aici și faptul că în Grecia, limba română nu este vorbită doar de către cetățenii români, cât și de către cei care provin din Republica Moldova, de partenerii de afaceri ai României, de către foștii studenti greci, care au locuit în România pe toată durata studiilor, de către partenerii românilor care au efectuat căsătorii mixte, precum si de către aromâni si vlahi.

Promovarea românismului și a limbii române este primul si cel mai important pas pentru a putea păstra, neatinsă, identitateanoastră natională, cultura și valorile specifice României, cel de al doilea obiectiv al Comunității fiind acela de a-i face pe

români „ să se simtă acasă ”, nelăsându-i să uite nimic din ceea ce e românesc.

Îi uram mult succes pe mai departe și un sincer La mulți ani!

În comunitatea de români unde trăiești au loc evenimenteimportante socio – culturale ? Ai o asociație care vrea să își facă

activitățile cunoscute ? Atunci ” România Ta Diaspora ” esoluția:

Pune mâna pe telefon și sună ACUM:0039 / 3339472978 Italia, rețeaua TIM

SAU e-mail: romaniatadiaspora@gmail.comNu uita: avem colaborări cu televiziuni din Diaspora sau site-uri info, orice se

întâmplă frumos unde ești poate deveni o știre!!! România Ta e AICI!

Pagina 26 – România Ta Diaspora Buongiorno Italia

Roxana Dimajurnalist, Bologna

Marius Datcu, românul caredăruieşte un zâmbet oamenilor

“ La un moment dat am fost coleg de an cu fiica mea, Ioana,care este acum absolventă a aceleaşi universităţi.”

Aş dori să încalc regula de a scrie un material jurnalistic printr-o poveste...nu nemuritoare, ci pur adevărată!

Povestea începe cam aşa:

"Sunt Dr. Marius Datcu - mai mult decât un dentist, unprieten. Sunt născut în Sibiu în România. Idealul meu estesă vă redau zâmbetul şi o dantură sănătoasă, lucruri pe carele consider un drept fundamental al fiecăruia dintre noi ".

Aşadar, povestea profesorului dr. Marius Datcu a începutundeva în Transilvania, în oraşul Sibiu, unde s-a născut în anul1954. A absolvit Universitatea de Medicină Bucureşti şi unMaster la Universitatea de Medicină din Paris în anul 1992.După evenimentele din 1989 care au încheiat "Gulagul roşu alsuferinţei", ca mai toţi românii care au plecat în concedii prinlume, doctorul Marius Datcu şi-a luat întreaga familie şi a luatdrumul spre Italia, la Roma.

Impresionaţi de frumuseţea ţării, de arhitectura încărcată de miide ani de istorie, cultura ţării lui Dante, Petrarca, Michelangeloşi a celorlalţi corifei ai artei şi culturii acestui mare imperiu alfrumuseţii, cei doi copii Ioana şi Lucian Datcu au refuzat să semai întoarcă în ţară rugându-şi părinţii să rămână definitiv înaceastă ţară.

Conştient de faptul că va lua viaţa de la început, doctorul Datcus-a întors în ţară pentru a-şi finaliza situaţia materială, dinAgnita unde avea cabinet privat de stomatologie şi ortodonţie şipentru a-şi traduce toate actele şi diplomele de studii.

"Reîntors la Roma am primit dupa un an permesso de soggiorno(permisul de şedere) pentru a putea să aplic la Facultatea deStomatologie din Modena. Am absolvit cursurile acesteifacultăţi, iar pentru recunoaşterea diplomei româneşti a trebuitsă susţin peste 20 de examene. Între 2001-2004 am frecventat

Universitatea de Stomatologie Modena şi pentru specializareaîn implantologie.

Mai mult de atât, la un moment dat am fost coleg de an cu fiicamea, Ioana, care este acum absolventă a aceleași universităţi. Lasfârşit pentru a-mi putea lua recunoaşterea de medic practicianam concurat cu alţi 14 colegi din toată lumea pe două locuridisponibile care au fost ocupate de mine şi o altă colegă tot dela Facultatea din Bucureşti".

Povestea se continuă cu deschiderea primului cabinet laModena, pe care l-a predat fiicei sale după absolvireauniversităţii, şi cu mutarea definitivă în oraşul de pe malulAdriaticii, Ravena unde în 2010 şi-a deschis primul cabinetchiar în incinta locuinţei, iar în 2013 a deschis o clinică cu 5cabinete care cuprinde laborator de tehnică dentară, estetică şiimplantologie şi 17 angajaţi.

(continuarea în pagina următoare)

Cunoști povestea unui român de succes? Spune-ne șinouă: romaniatadiaspora@gmail.com

Pagina 27 – România Ta Diaspora Buongiorno Italia

( continuare din pagina anterioară)

Când am intrat pentru prima dată în clinica doctorului Datcu,mi-a atras atenţia un panou în formă de papirus ( foto alăturat )în care domnia sa se prezenta pacienţilor:

" Dott. Marius Datcu - Il dentista amico

Sono nato a Sibiu in Romania il 9 Agosto 1954, mi sonolaureato presso L'Università di Bucharest con 110 e lode, nell1978..."

"La mia missione?

Riuscire a darVi il sorriso e la funzionalità orale che ritengoessere un diritto fondamentale di ognuno di noi"

Iar povestea pe care am auzit-o de la bunicii noştrii s-ar fiîncheiat cam aşa: şi au trăit fericiţi până la adâncibătrâneţi....numai că la noi povestea continuă cam aşa: Idealulmeu este să vă redau zâmbetul şi o dantură sănătoasădinţilor, lucruri pe care le consider un drept fundamental alfiecăruia dintre noi"...Dr. Marius Datcu. ( A consemnat pentruvoi, românii de pretutindeni, Roxana Dima)

” Mă despărțeau de Italia trei sute de kilometri.. L-amîncurajat că misiunea mea e simplă... că tot ce fac e să mergînainte, că e simplu dar numai eu ştiam ce e în sufletul meu…i-am spus să îmi trimită mesaj imediat cum trece graniţa înţară…nu am găsit rucsac să cumpăr…şi am înghesuit doarstrictul necesar în geanta devoiaj…prea puţin… şi amprivit înapoi…apoi fiecare şi-avăzut de drumul lui…el înapoişi eu înainte… şi aveamlacrimi în ochi…singur printrestrăini…înaintam cu greu dincauza greutăţii… dar amridicat capul sus de tot şi amprivit înainte cu mândrie şiîncredere…dar nu de teamasingurătăţii aveam ochiiumezi… din cauza genţii foarte mici nici mâncare nu amputut să îmi iau…decât 2-3 conserve şi la vitamine amrenunţat…

Mă gândeam cum să mă orientez…să nu greşesc drumul…dar oamenii mi-au răspuns în engleză…mi-au zâmbit…fatade la următorul motel, mai ieftin, a înţeles…şi mi-a dat baniipe cafea înapoi…şi apoi a venit la mine cu un pachet în carepusese 2 sandwich-uri mari pentru mine şi 2 portocale… şiam prins putere..încredere…speranţă…da…SPERANŢAUNUI VIS… mergeam cu greutate…iar azi când am izbutitsă cumpăr un rucsac m-am bucurat de parcă îmi cumpărasemun automobil nou…ce valoare au unele lucruri uneori…

Eram liber să merg înainte…şi spun tuturor, care se află în

clipe de cumpănă: nu plângeţi copii ai timpului şi pământuluicăci lacrimile curg mereu şiroaie înaintea următoruluizâmbet. Ridicaţi ochii spre cer şi lăsaţi sufletul să se scurgă spre împlinirea voastră…orice suferinţă esteurmată de o reuşită…orice mare are un ţărm şi orice ploaie

prevesteşte soarele aşa cumnoaptea este urmată de altedimineţi…nu mai e nimic umedpe obrajii mei…văd doar osclipire…văd doar dârzenie şimai văd ceva…mai văd că deazi, nici lacrimile nu mai vor săplângă.” ( de AdrianMelicovici )Notă: materialele sunt scrisechiar din vremea călătoriei iarîntâmplările sunt reale.

De azi nici lacrimile nu maiștiu să plângă

( Jurnalele Speranței Unui Vis, episodul 2 )

Spicuiri în serial din romanul document ” Pribeag pedrumul viselor” prin care autorul a ajuns pe jos la

Roma din Târgoviște, România, anul 2012 înexpediția Speranța Unui Vis.

Pagina 28 – România Ta Diaspora Români pe scenele lumii

Loredana Pârvu, o stea de pe cerul Diasporeiromânești

Loredana, ambiție continuă

De această dată, există o " clipă " minunată de carevorbim și se numește Loredana Parvu ( foto). Are 23 deani, este din Iași și a visat de mică să fie actrităDeschiderea și simplitatea omului din ea ne dezarmeazăaparent, însa ne place. Descrie viața ei de până acumsumar, plăcut iar noi rămânem încantați de ceea ce aflăm:

" De mică mi-am dorit să fiu actriță, urmăream telenovelele șimereu o imitam pe Thalia. În România era foarte greu să mădesfășor în lumea artei, din cauza banilor, așa că am avutrăbdare și încredere că voi reuși pe viitor. M- am decis sătermin școala, să dau bacul, să reușesc ca să pot pleca mai apoiîn Spania să-mi încerc norocul, unde locuia mama mea demult timp.

În România am reușit să particip într-un grup de dans oriental,unde am călcat scena pentru prima data, de asemenea am făcutși dansuri de salon. În 2009 am co-prezentat o emisiune dedivertisment din Iași. Ajunsă în Spania, timp de un an nu amreușit să mă implic ân artă, din cauza muncii și a timpului. În2010, am început să fac castinguri, și așa am cunoscut undirector de film pe nume Eddie, care m-a facut protagonistă întrei scurtmetraje : "Detras de un perfil", "Crimen astral","Quien te ha pegado".

În urma acestor scurtmetraje, am fost remarcată de către altdirector, selectată co-protagonistă în scurtmetrajul românesc"The promise" de Juan Verdura Gonzalez, pe urma cărui amcâștigat Bisnaga de argint la festivalul de film din Malaga,unde am fost cu toții să culegem premiul, și selecționată ladiverse festivaluri. Deși nu am mult timp liber, fac două școli,cea de teatru și film (1 an ), și școala de scrimă scenica (2ani) cu faimosul maestru Jesus Esperanza. De la 7 ani practic

desenul. Am urmat cursul de desen și pictură de la PalatulCulturii din Iași. Unul dintre hobby-urile mele este să facportrete de persoane cunoscute și de vedete. Mai nou amînceput să desenez pe pereți, uși, geamuri, mese etc. A Lașcoală am fost aleasă pentru practică în 3 scurtmetraje din cele4 realizate : " Pingus con casera"( rol nearanjata),"Sor-prendidas"(rol maicuta),"Dos mujeres y un tapete"(rol de rea).De asemenea am participat și în doua scene de teatru care sețineau în fiecare vineri timp de trei luni: "Antidoto" și"Mentiras". Am participat în două spoturi publicitare, și amfost și la o emisiune în direct cu actuare de scrimă (2011),unde am imitat scena din filmul Zorro. ( continuarea înpagina următoare )

Pagina 29 – România Ta Diaspora Români pe scenele lumii

( continuare din pagina anterioară )

Pe 6 iulie s-a desfășurat în Italia Roma cea de a patra gală aFestivalului Internațional Propatria 2014 la teatrul d'Angello .Eu am plecat din Madrid cu gândul că nu mă pot întoarce fărăsă câștig...am avut ambiția și curajul ... pentru că Alex Stanciu,actor român rezident în Madrid.a trebuit să învețe scrima în 2luni ceea ce eu am învățat în 3 ani.. și chiar sunt mulțumită deel pentru felul în a memorat tot.

Deși ajunși în Italia încă nu știam textul...stăteam nopțile pestradă și repetam cu tot cu scrimă.. deși rezultatul nu a fosttocmai pe măsura așteptărilor, am reușit să ajungem la inimajuriului încât să ne dea un premiu. Au fost două premii învaloare de 500 euro în burse..și 3 trofee Propatria noi primindu-l pe al doilea, un premiu special și două diplome de excelență.Sunt foarte mulțumită de acest trofeu, e ceea ce îmi doream. EUNU MĂ CONSIDER O FOARTE BUNA ACTRIȚĂ, dar vreau

să știe lumea ceva ce nu se vede....și mă.refer la efortul meu pecare îl depun mereu pentru a mă perfecționa în artă...ei nu știucâte ore petrec la școala de scrimă..cea de teatru...și acasă câteore îmi petrec desenând...și stiu că am de învățat mult maimult...dar asta cu timpul. Țin să spun toate astea pentru că amauzit vorbe de la alți români cum ar fi că nu aș fi prea bună înceea ce fac. Vreau să spun ca m- am întors cu mult entuziasmde a continua, de a avansa în ceea ce îmi place... așa că vreau sădau vestea că mă lupt să fac o expoziție cu aceste desene la caream început să lucrez..și anume..desen cu sclipici.

Vreau să mai spun că pasiunea mea nu e numai actoria...facscrimă, desenez portrete, pictez pereți, uși, mese, desen cusclipici, și ca să mă perfecționez am urmat și un curs demanichiură la care am obtțnut diplomă. Și nu termin aici, voilupta mereu pentru artă chiar daca nu se poate trăi ușor din asta.

( consemnat de Adrian Melicovici)

Angelica Mirea, cânt șisuflet românesc

Din inima Gorjului, Angelica Mirea răsună prin vocea ei îninimile a mii de fani care o ascultă. Nu ai cum să nu simțiromânește atunci când o asculți și parcă ai vrea să cânți o datăcu ea. Când am vorbit cu artista prima oară, pe o rețea desocializare, mi-am dat seama că am de a face nu numai cu untalent înnăscut dar și cu un om de mare ținută. Angelica Mireaeste și ea o privighetoare a cântecului românesc.

În cariera ei, începută la numai câțiva ani, mai precis 10, cânda cucerit un public exigent și totodată călduros, artista acâțtigat, așa cum era și firesc premiul cel mare la Festivalul ”Maria Lătărețu”. În anul 1997, în perioada în care urmacursurile Liceului de Artă, Angela a absolvit şi Şcoala Popularăde Artă. La scurt timp, a reuşit să obţină premiul cel mare dincadrul Festivalului „Mariei Lătăreţu”, devenind în urmaacestui eveniment şi colaborator al Ansamblului ProfesionistDoina Gorjului. Pe aceeași pagină personală a artistei ori în ” Entitățifolclorice”, descoperim următoarea descriere:

” Sensibilă, credincioasă şi mereu în slujba folclorului. Aşa arputea fi descrisă interpreta Angelica Mirea, care a descoperitgustul pentru cântecul popular de la o vârstă fragedă. „Amînceput cu serbările şcolare de la grădiniţă. Am învăţat să cântde la mama mea care îmi fredona tot timpul prin casă cânteceleMariei Lătăreţu, ale Filofteei Lăcătuşu şi ale Mariei Tănase.Primul cântec pe care l-am învăţat de la mama a fost „Radumamii, Radule”, îşi aminteşte tânara interpretă. Cea care i-adeschis porţile către folclor a fost tot cea care a făcut-o săîndrăgească muzica populară. „Mama m-a înscris la clubulelevilor din Târgu-Jiu, la secţia de muzică populară, avându-lca profesor, la vremea aceea, pe Dorel Musteţea. În paralel, amcochetat cu baletul şi gimnastica, în cadrul aceleiaşi instituţii.Dumnezeu m-a înzestrat cu aceste talente dar a trebuit să alegunul singur. ” Angelica Mirea are originalitatea necesară oricărui artistautentic. Poate că acum, în anotimpul fierbinte al verii, ne-arplăcea și mai mult să auzim ” Noaptea-i rece, luna-i sus” al ei,ca să ne răcorim simțurile, în cel mai frumos dans. Își ” cântăGorjul ei iubit” cu patos, arătându-se tuturor în cea maifrumoasă imagine, nu numai pe sine dar și purtătoare de straietradiționale românești, costume populare uimitoare, care nedemonstrează, încă o dată, cât de frumoase sunt tradițiile șicomorile noastre. Tezaur de suflet pentru noi toți, AngelicaMirea este descrisă pe măsura meritelor sale în presacontemporană: ” Cântecul este darul ei pentru semenii care oascultă, vocea sa atinge sufletele şi le alină tristeţile. AngelicaMirea este una dintre cele mai cunoscute artiste din judeţulGorj: ea cântă muzică populară, dar şi cântări bisericeşti. ”,scria gorj-domino.com. Iar noi, subscriem.

Am avut ocazia să vorbesc cu Angelica Mirea de câteva ori șiacum știu că își dorește să revină mereu pe scenele unde asmuls aplauze prelungite. Chiar își dorește să ajungă în zonaunde locuiesc eu dar nu numai. Cântă minunat într-o povesteparcă abia începută. Voi reveni, acum am scris doar puțin dinceea ce va urma. Pentru că gorjeanca, este de o valoare reală șidarnică în ceea ce ne pregătește prin propria-i muncă șipasiune. ( scris de Adrian Melicovici )

Pagina 30 – România Ta Diaspora Pro Educație

Natașa Valentina Roman

profesor, Arad

Lumina educației (2)Elevul de astăzi este adultul de mâine de aceea rolul profesorului în cadrul

procesului de predare – învăţare este vital astfel că elevul nu doar îşi însuşeşteanumite cunoştinţe, ci îşi desăvârşeşte personalitatea sa. El este asemenea unei

oale de lut, care, modelată cu pricepere şi multă iubire, va deveni utilă şi vaîncânta privirile admiratoare ale celor din jur.

Nimic nu este uşor în Univers astfel că şi în cadrul procesuluieducativ există anumite bariere in comunicare pe care cadruldidactic cât şi educabilul trebuie să înveţe să le depăşească.Emoţiile pot dispărea dacă există o atmosferă plăcută,relaxantă stimulând astfel predarea respectiv învăţarea şi lipsade interes a elevilor în timpul lecţiilor poate fi înlocuită cu ovie curiozitate a lor dacă profesorul alege o metodă de predaremodernă care să stimuleze creativitatea acestora iar lecţiile vorfi dinamizate. Elevul este cel care extrageinformaţia, centrarea se face pe elşi, în locul monotonelor lecţii cândtrebuie să îşi noteze ceea ce i sedictează reţinând mecanic dateletransmise, el va fi exploratorulunei lumi noi, plină de culoare.Cuvintele lui Aristotel suntreprezentative: „Ceea ce avem deînvăţat să facem, învăţăm făcând”.

Toţi elevii, indiferent de rasă şietnie sunt egali, însă fiecare arepersonalitatea sa şi din acest motiv profesorul trebuie să aleagăun mod de abordare diferit pentru fiecare dintre ei ţinând contşi de stilul de învăţare al acestora deoarece unii învaţă văzânddiferite definiţii sau reprezentări, pentru unii este importantceea ce aud ei şi le sunt nespus de utile discuţiile pe care lepoartă cu profesorul şi colegii lor iar alt stil de învăţare alelevilor este cel kinestezic - elevul învăţând prin aplicarea înpractică a cunoştinţelor învăţate. Pentru acest lucru este necesară cunoaşterea elevilor precumşi a stilurilor acestora de învăţare. Da, este nevoie de timppentru acest lucru, însă, cunoscându-i, profesorul se va implicaemoţional suficient de mult încât să dăruiască din fiinţa saafecţiune şi totodată va căuta metodele de predare potrivitepentru ca elevul să asimileze cunoştinţele necesare desăvârşiriilui spirituale şi intelectuale. Barierele semantice pot de asemenea împiedica o bună comunicare între profesor şi elev. „Comunicarea înseamnă talentul de a înţelege că nu suntem la fel.” (Octavian Paler)

Cuvintele marelui om de cultură Octavian Paler sunt sugestivedeoarece profesorul trebuie să îşi aleagă în aşa fel vorbele magice şi pline de culoare încât elevii, ţinându-se cont de stiluldiferit de învăţare al fiecăruia dintre ei, să fie fascinaţi de lecţia respectivă. În acest caz nu doar limbajul verbal este foarte important ci şi cel paraverbal alături de cel nonverbal.

Tonul, volumul şi ritmul vocii ţin de limbajul paraverbal iarprofesorul şi elevii trebuiesă evite bâlbele, repeţiilenejustificate ale unorcuvinte deoarecemonotonia şi dezinteresulpot apărea în orice momentşi succesul lecţiei estepericlitat. Când vorbimdespre limbajul nonverbalne referim la fizionomie,mimică, gestică şi posturacorpului. În fiecaremoment al existenţei saleprofesorul nu trebuie să îşi

uite statutul de cadru didactic deoarece el este un exemplu atâtpentru elevii săi cât şi pentru întreaga societate. Din acest motiv,cadrul didactic trebuie să îşi aleagă cu atenţie vestimentaţia sacare trebuie să fie expresia decenţei, a culturii şi inteligenţeideoarece o haină curată, îngrijită, câlcată, fie ea şi simplă,inspiră mult mai mult respect decât indecenţa afişată ostentativdeoarece aceasta poate avea o influenţă negativă asupra elevilordeterminându-i ca şi ei să se îmbrace la fel, cadrul didacticfiindu-le în permanenţă un model. Naturaleţea. Simplitatea. Decenţa. Acestea sunt cele trei regulipentru un cadru didactic ce trebuie să le respecte atunci când îșialege vestimentaţia, coafura şi machiajul iar postura corpuluitrebuie său nu fie defensivă inhibând elevul. Profesorul esteacela care îi învaţă pe elevii săi să zboare cutezători asemeneaunor vulturi eliberaţi de ignoranţă prin puterea educaţiei:

O școală undeprofesorul nu învață și

el e o absurditate. Constantin Noica

„ Prigonind, nu distrugi ideea; zdrobindcolivia, liberezi vulturul.” (Nicolae Iorga)

www.radiometafora.ro

Urmărește-ne!

Seattle, WA, U.S.A.

Emisiune interactivă în fiecare miercurila ROTV Italia, ora 21.

Live streaming și pewww.romnewsmedia.com

www.romaniatv.itCu Iulian Bărbos

Interactiv, piața și legislația munciiîn fiecare marți la RoTV Italia, ora 21.

Live streaming și pewww.romnewsmedia.com

www.romaniatv.itCu Radu Nicolae

Nu pierde COFFEE&RADIO, emisiune live în fiecaredimineață de luni până vineri, deșteptarea dată la Radio

Wave International. Cu Lidia Fichiosi, Arezzo.

În acest număr au scris:Adrian Melicovici, fondator

scriitor, Miane, Italia. Tehnoredactare, coordonare & designCati Florea,

manager romnewsmedia.com, Conegliano, ItaliaLiudmila Carta,

jurnalist Actualitatea Magazin, Milano, ItaliaCarina Cesa Sava

profesor și președinte al Asociației G. Enescu, Sacile, Italia Daniela Popa Popescu

jurnalist romaningrecia.gr, Atena, Grecia.

Cristian Gabriel Gromanpoet, Londra, Anglia

Roxana Dimajurnalist, Bologna, Italia

Liliana Daniela Găvăneșteanuscriitor, Madrid, SpaniaConstantin P. Popescu

pictor/ scriitor, Târgoviște, RomâniaLidia Fichiosi

realizator radio, ArezzoMichaela Bocu

jurnalist Făclia de Cluj, Cluj Napoca, RomâniaDaiana Alexandra Dron

Conegliano, ItaliaRadu Nicolae

moderator tv, romaniatv.it, Piacenza, ItaliaNatașa Valentina Romanprofesor, Arad, România

România Ta Diaspora Anul I, iulie 2014ISSN 2360-607X