REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ - BANATERRA · de fotografii, lansare de carte ºi prezentãri de reviste, dar ºi un regal de muzicã folcloricã ºi pop dance sunt evenimente

BOCªA CULTURALÃ ½ 1

REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃISSN 1582-9375 ANUL XVIII. NR. 3 (98) / 2017

Sãrbãtoarea Sfântului ProrocIlie Tesviteanul a dat startul laBocºa primei ediþii a Zilelor oraºului,eveniment organizat pentru primadatã la iniþiativa primarului EugenGabriel Cismãneanþu.

Aºadar, Primãria OraºuluiBocºa, Consiliul Local, CasaOrãºeneascã de Culturã, BibliotecaOrãºeneascã ”Tata Oancea” ºiMãnãstirea Sf. Ilie ºi-au dat mânaºi au propus comunitãþii bocºeneun complex de evenimente deosebitde atractive ºi interesante.

Expoziþie de picturã, expoziþiede fotografii, lansare de carte ºiprezentãri de reviste, dar ºi unregal de muzicã folcloricã ºi popdance sunt evenimente care au completat în modexcepþional zilele dedicate oraºului, dupã unînãlþãtor programreligios oficiat deînsuº i PreaSfinþitul PãrinteLucian, EpiscopulCaransebeºului.

ªi pentru cãoraºul Bocºa îl aredrept protector peSf. Ilie, iar Zileleoraºului au fostgândite în funcþiede aceastã im-portantã sãr -bãtoare, eveni-mentele principaleau fos t ce lereligioase.

Data de 19iulie 2017 a dat

Gabriela ªerban

ZILELE ORAªULUI BOCªA. EDIÞIA I

startul acestei frumoase sãrbãtoribucurând publicul iubitor de artã cuo expoziþie de picturã intitulatãsugestiv ”Artã ºi credinþã”, semnatãde artiºtii plastici Viorel Coþoiu ºiNik Potocean.

A urmat tradiþionalul pelerinajla Mãnãstirea Sf. Ilie din Vasiova,întâmpinarea moaºtelor SfântuluiMare Mucenic Pantelimon ºi aicoanei fãcãtoare de minuni a MaiciiDomnului de la Mãnãstirea Cãlugãra,dar ºi întâmpinarea Prea SfinþituluiPãrinte Lucian, Episcopul Caran-sebeºului, cel care, împreunã cu unsobor de preoþi, a oficiat slujbelespecifice acestei sãrbãtori.

Ziua de 21 iulie 2017 a fostdedicatã, în mare mãsurã, tot pãrþii religioase asãrbãtorii oraºului. În sala de ºedinþe a Consiliului

Local a avut locmasa rotundã cutema ”Bisericã ºicomunitate. 110ani de la ridicareabisericii mãnãstiriiSf. Ilie de la Izvor”.

Dupã cu-vântul de salut alPrea OnoratuluiPãrinte ProtopopGheorghe ªuveþi,cel care a adus ºibinecuvântareaPrea SfinþituluiPãrinte Lucian,E p i s c o p u lCaransebeºului,câþ iva d intreinvitaþii prezenþi

2 ½ BOCªA CULTURALÃ

EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteau susþinut expozeuri foarte binedocumentate ºi serios elaborate: pr.dr.Dorel Viorel Cherciu, consilier ºtiinþificla Episcopia Caransebeºului, a supusatenþiei publicului activitateabocºanului Iustinian Dalea,istoricul Mihai Viºan a prezentat”Câteva consideraþii asupraprotopopilor din Tractul BocºaMontanã”, pr. Ciprian Costiº l-aavut în atenþie pe protopopulMaxim Popovici, iar pr.prof.dr. IoanPetricã a fãcut o incursiune înistoricul Mãnãstirii ”Sf. Ilie de laIzvor”, apelând ºi la tehnologiamodernã pentru aceastãprezentare.

Partea a doua a întâlnirii afost dedicatã revistei trimestriale”Bocºa culturalã” aflatã în cel de-alXVIII-lea an de apariþie, fiind prezentatºi cel mai recent numãr – 2/ 2017. Despre importanþarevistei ºi plasarea acesteia în contextul local ºijudeþean a vorbit editorul Gheorghe Jurma, dar ºicolaboratori ai publicaþiei bocºene: poetul IulianBarbu, pr.dr. Ionel Petricã ºi pr. drd. Silviu Ferciug.

Evenimentul a fost moderat de Ioan Liuþ ºiGabriela ªerban ºi s-a încheiat cu vizitarea expoziþieifoto-documentare ”Bocºa în imagini” din arhivapersonalã a bocºanului Vili Hanco.

O zi cu o încãrcãturã cultural-spiritualã deexcepþie nu putea sã se finalizeze decât cu unspectacol pe mãsurã, cu un regal de muzicã folcloricãsusþinut de importanþi interpreþi ai muzicii populareromâneºti: Nicoleta Voica, Maria Loga, CiprianRoman, Dumitru Teleagã, Nicu Novac, AdrianStanca, Cornelia Lupulescu, Doriana Talpeº, FeliciaStoian, Ciprian Pop ºi alþii.

Zilele oraºului Bocºa au continuat cuprezentarea volumelor muzicologului Constantin-

Revista „Bocºa culturalã“ a ajuns la al 18-lea an deapariþie ºi la numãrul 98. La anul viitor vom

sãrbãtori numãrul 100, iar peste doi ani cele douãdecenii de existenþã. Sperãm sã putem marca

momentul jubiliar cu o bibliografie sau poate omonografie care sã punã în valoare contribuþia

revistei la viaþa culturalã a oraºului ºi a judeþului.

Tufan Stan ºi, în special, a cãrþii ”Ioan Vidu.Doinitorul Marii Uniri”, dar ºi cu muzicã popdance, precum ºi tradiþionalul foc de artificii.


EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteGabriela ªerban

„Artã ºi credinþã” „LaBocºa de Sfântul Ilie”

Cu siguranþã, cel mai cunoscut ºi îndrãgitobiectiv turistic al oraºului Bocºa este MãnãstireaSf. Ilie de la Izvor sau Mãnãstirea Vasiova, unadintre cele mai importante mãnãstiri ale EparhieiCaransebeºului.

An de an, în 19 ºi 20 iulie, la prazniculSfântului ºi Slãvitului Prooroc Ilie Tesviteanul,puzderie de oameni vin sã se închine ºi sãsãrbãtoreascã prin rugãciune Hramul mãnãstirii.

În anul 1996 Sf. Ilie este declarat ”patronulspiritual al oraºului Bocºa”, tocmai datoritã mulþimiipelerinilor care, cu o deosebitã evlavie, se îndreaptãspre acest minunat lãcaº ºi nu doar la zile desãrbãtori, ci în orice moment de cumpãnã ºiîncercare.

Pentru Biblioteca Orãºeneascã ”Tata Oancea”Bocºa aceastã sãrbãtoare a Mãnãstirii ”Sf. Ilie dela Izvor” are o însemnãtate deosebitã, cunoscutãfiind vechea ºi buna colaborare, organizarea unorimportante evenimente - lansãri de cãrþi, proiecþii,prezentãri de autori, expoziþii, concerte de muzicãclasicã ºi prelegeri pe diferite teme– la sediul Mãnãstirii ºi/saudimpreunã cu slujitorii acesteia.

Odatã cu înfiinþarea Zileioraºului patronatã de Sf. ProorocIlie Tesviteanul, biblioteca bocºanãa iniþiat un proiect cultural-spiritual, devenit tradiþie, intitulat”La Bocºa de Sfântul Ilie”, proiectprin care, an de an, cu prilejulacestei sãrbãtori, la sediulbibliotecii sunt organizate diverseevenimente specifice: prezentãride cãrþi religioase, expoziþii,simpozioane, etc, urmate depelerinajul la Mãnãstirea Vasiova.

Iatã cã ºi în acest an, îndimineaþa zilei de 19 iulie, laBiblioteca Orãºeneascã ”TataOancea” a avut loc vernisajulexpoziþiei de picturã ”Artã ºicredinþã”, pe simeze afându-se lucrãri ale pictorilorbocºeni Viorel Coþoiu ºi Nicolae Potocean.

Dacã Viorel Coþoiu, important artist plastical Banatului, este cunoscut drept un talentat ºi

important iconograf, precum ºi un important pictorbisericesc, nu puþine fiind bisericile ºi icoanelerestaurate de cãtre acesta, iar excepþionalele lucrãri/tablouri religioase fiind aºteptate ºi recognoscibile,pictorul Nicolae Potocean, cunoscut peisagist, s-adovedit a fi o surprizã prin lucrãrile expuse. Acestaa pictat, pentru acest eveniment, toate bisericileortodoxe ºi catolice de pe raza oraºului Bocºa, darºi câteva din Timiºoara ºi Lugoj.

Despre lucrãrile expuse în aceastã frumoasãºi ineditã expoziþie au vorbit: artistul plastic GustavHlinka, preºedintele UAP Sucursala Reºiþa, istoricDana Bãlãnescu, artist plastic Livia Frunzã, pr.Doru Melinescu ºi cei doi artiºti expozanþi: ViorelCoþoiu ºi Nicolae Potocean (Nik).

Evenimentul a fost organizat de BibliotecaOrãºeneascã ”Tata Oancea” Bocºa (moderatorGabriela ªerban), în colaborare cu Centrul detineret ”Vasiova” (coord. Doru Melinescu) ºi UAPSucursala Reºiþa (preº. Gustav Hlinka), cu sprijinulTransProtector (dir. Ionel Pau) ºi se înscrie întradiþionalul proiect al instituþiei gazdã intitulat”La Bocºa de Sf. Ilie”, în acest an având menireaºi de a da startul evenimentelor cultural-artisticederulate cu prilejul Zilelor oraºului.

O fotografie de grup care pãstreazã momentulexpoziþiei ºi participarea la proiectul cultural-

spiritual, devenit tradiþie, intitulat „La Bocºa deSfântul Ilie”.


Gabriela ªerban

Hramul Bisericii „NaºtereaMaicii Domnului” din Vasiova

-rugãciune ºi lecturã-

Devenitã tradiþie prezenþa la Bocºa ascriitorului Adrian Georgescu la apariþia unor noivolume, ºi în acest an, Biblioteca Orãºeneascã”Tata Oancea” Bocºa, în parteneriat cu BisericaOrtodoxã ”Naºterea Maicii Domnului” ºi Centrulde tineret ”Vasiova”, l-au invitat cu un nouã cartemãrturisitoare pentru a sãrbãtori Hramul Bisericiinu doar prin rugãciune, ci ºi printr-un evenimentliterar.

Astfel, în Biserica lui Tata Oancea, la ceasde mare sãrbãtoare ºi tradiþionalã ”Rugã de laVasiova”, în data de 8 septembrie 2017, dupãoficierea Sfintei Liturghii ºi cuvântul de înþelepciuneal pr.paroh Doru Melinescu, credincioºii au luatparte la prezentarea unui nou volum apãrut subsemnãtura scriitorului Adrian Georgescu.

”Iatã fiul tãu” se numeºte cel mai recentvolum de facturã religioasã semnat de AdrianGeorgescu, volum apãrut în 2017 la Editura Cavalliotidin Bucureºti, prefaþat de ierodiaconul GamalielSima de la Sfânta Mãnãstire Antim.

Un volum frumos, care îndeamnã, din nou,la meditaþie, la rugãciune, la smerenie, la iubire.Un imn închinat Maicii Domnului: ”Floare – de-lacrimã – Maicã Fecioarã – ne eºti luminã înîntuneric: luminã din Lumina lui Iisus Hristos” ºiprezentat de Gabriela ªerban ºi pr. Doru Melinescuîn prezenþa autorului.

O carte a Bucuriei, a bucuriei de a-l avea peDumnezeu în suflet, a bucuriei iertãrii, a bucurieimorþii ºi învierii, a bucuriei bunãtãþii ºi iubiriiMaicii Domnului, a bucuriei ”Bisericii sfinþiriinoastre”, a bucuriei Cuvântului, a bucuriei închinãriiºi smereniei.

Evenimentul s-a încheiat cu poezii ºi pricesneînchinate Maicii Domnului de cãtre tinerii membriai Centrului de tineret ”Vasiova” coordonaþi dedna.prof. Loredana Melinescu.

Adrian Georgescu ºi o nouãlecturã mãrturisitoare la Tabor

Scriitorul Adrian Georgescu îºi mãrturiseºtedragostea pentru Dumnezeu printr-o nouã carte.”Iatã fiul tãu” se numeºte cel mai recent volum defacturã religioasã semnat de Adrian Georgescu,volum apãrut în 2017 la Editura Cavallioti dinBucureºti, prefaþat de ierodiaconul Gamaliel Simade la Sfânta Mãnãstire Antim.

Dupã cum ne-a obiºnuit, în luna septembriea fiecãrui an Adrian Georgescu vine în Caraº-Severin într-un tur de prezentare a celor mairecente cãrþi ale sale.

Prezent ºi la ediþia a IV-a a Taberei deliteraturã de la Anina, turul sãu de promovare acontinuat cu prezentarea de la Centrul cultural-misionar Tabor din Reºiþa, eveniment desfãºuratîn pridvorul importantei sãrbãtori a Naºterii MaiciiDomnului.

Într-un cadru restrâns, dar cu o pregnantãîncãrcãturã emoþionalã, a fost prezentatã cea mairecentã carte care poartã semnãtura lui AdrianGeorgescu ºi care descrie, dupã cum conchideprefaþatorul volumului ” un drum iniþiatic cuurmãtorul parcurs: conºtientizarea vieþii ºiexistenþei omului ca având cauzã în Sfânta Treimeºi în voinþa Sa iubitoare ºi doritoare de împãrtãºireveºnicã, acceptarea de cãtre om a Jertfei CeluiNeprihãnit, Iisus Hristos, Fiul Unul Nãscut alTatãlui ºi totodatã Fiu al Omului nãscut dinpururea Fecioara Maria, naºterea din apã ºi duhprin botez, curãþirea de patimi, iluminarea, înviereaîn duh ºi unirea misticã, de tainã, cu HristosÎnviat.

Un volum frumos, care îndeamnã, din nou,la meditaþie, la rugãciune, la smerenie, la iubire.Un imn închinat Maicii Domnului: ”Floare – de-lacrimã – Maicã Fecioarã – ne eºti luminã înîntuneric: luminã din Lumina lui Iisus Hristos”,despre care au vorbit pr. Boris Tasici, Gabrielaªerban, prof. Ioan Vela, dar ºi poeþii Iulian Barbuºi Petru Bungãrzan.

Un eveniment de suflet organizat de Centrulcultural-misionar Tabor în parteneriat cu BibliotecaOrãºeneascã ”Tata Oancea” Bocºa în prag de marepraznic al credinþei noastre ortodoxe.

Gabriela ªerban ºi Boris Tasici

EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimente



La finele anului trecut,regizorul Ioan Cãrmãzan lansa, înpremierã absolutã, la Festivalul”Modern Movie”de la Galaþi, un noufilm, dupã scenariul lui Denis Dinulescu,”Întoarcerea magilor”, un lung metrajcare-i are în distribuþie pe unii dintrecei mai îndrãgiþi actori români aimomentului, precum Mihai Mãlaimare,Nicodim Ungureanu sau Ana MariaCarablais.

Dupã cum ne-a obiºnuit,la fiecare nou eveniment din carieradomniei sale de regizor, scenarist sauscriitor, Ioan Cãrmãzan adaugã ºi Bocºa,oraºul copilãriei ºi adolescenþei sale,locul în care s-a format ºi din care apornit în aceastã viaþã care s-a dovedita fi atât de generoasã cu el.

Sosit în judeþul al cãrui Cetãþeande onoare este, Ioan Cãrmãzan vaparticipa, în calitate de co-organizator,în perioada 22-26 august 2017, la uneveniment al oraºului Caransebeº,intitulat ”Caransebeº Film Festival”.Deci, un moment foarte bun pentru apoposi câteva zile ºi în Bocºa sa natalã,pentru a se întâlni cu foºti colegi, foºtidascãli ºi eterni prieteni.

Cu acest prilej, BibliotecaOrãºeneascã ”Tata Oancea” Bocºa aorganizat, în data de 21 august 2017, oîntâlnire cu regizorul ºi scriitorul IoanCãrmãzan ºi vizionarea celui mai recentfilm regizat de acesta – ”Întoarcereamagilor”.

Întâlnirea s-a dovedit a fi una de sufletºi, cu toate cã în salã n-a existat un publicnumeros, Ioan Cãrmãzan a avut posibilitatea ºibucuria de a se întâlni, cu aceastã ocazie, cu omulþime de prieteni, cunoscuþi sau, pur ºi simplu,oameni care, necunoscându-l, au avut plãcerea sã-l întâlneascã ºi sã-ºi facã o fotografie împreunã.

Ioan Cãrmãzan este cunoscut ca una dintrepersonalitãþile culturale care a adus constribuþiiimportante la cultura ºi arta româneascã, laafirmarea acestora în circuitul naþional ºi universalde valori.

Scriitor ºi cunoscut regizor ºi scenarist, s-a

Gabriela ªerban

Ioan Cãrmãzan ºi „Întoarcerea magilor”la Bocºa

nãscut la 27 iunie 1948 în localitateaSatchinez, jud. Timiº, din pãrinþi dascãlibocºeni.

De la vârsta de 3 ani se întoarcecu familia la Bocºa (Caraº-Severin), spaþiulpe care Ioan Cãrmãzan îl considerãnatal deoarece aici creºte, aici învaþã,aici se formeazã, de aici porneºte înviaþã ºi în carierã. Bocºa este loculunde a copilãrit, ºi-a fãcut studiile, undea cunoscut farmecul peisajului ºi alistoriei, de unde s-a inspirat în câtevacãrþi ºi filme.

Absolvent al Facultãþii de Matematicã aUniversitãþii din Timiºoara (1971), dupã ce a absolvitºi regia de film la I.A.T.C. Bucureºti (1978), s-aafirmat în cea de-a ºaptea artã cu o serie desuccese, între care filmele „Þapinarii” (1982), „Liºca”(1984), „Sania albastrã” (1987), „Casa din vis” (1992),„Lotus” (2004), „Raport despre starea naþiunii”(2004), „Cu inima îndoitã” (2006), „Dragoste demamã” (2006), „Margo” (2006), „O secundã de viaþã”(2009), „Oul de cuc” (2010), ”Conserva” (2015), ”Nuexistã stele verzi” (2015), ”Întoarcerea magilor”(2016), „Vlad nemuritorul” (2000), „În fiecare ziDumnezeu ne sãrutã pe gurã” (2002), „OrientExpres” (2004 – în colaborare cu Sergiu Nicolaescu),


„Brâncuºi – din eternitate” (2014) - sunt titlurilefilmelor cãrora le-a fost regizor ºi unora scenarist.A realizat ºi filme documentare, între care unuldespre Bocºa, dar ºi scurtmetraje, dintre care, dinnou, unul este realizat chiar la Bocºa, judeþulCaraº-Severin („Negustorul de amintiri” – 2009):„Locul influenþeazã, lasã amprente asupra celor carestau într-o anumitã zonã”, spune profesorulºiprozatorul Titus Suciu. „Încã student fiind la regie,Nuþu Cãrmãzan vine în Bocºa sã facã filmul deabsolvire. Apoi, este primul cineast care a fãcut unfilm Tata Oancea; de asemenea, îl aduce pe NicuCovaci, ºeful formaþiei Phoneix, pe dealurile din Bocºaunde face filmãri, iar primul film de lung metraj –„Þapinarii” – îºi are originea tot la Bocºa. Primeleimagini sunt inspirate din Mãgura unde tatãl lui NuþuCãrmãzan fusese profesor.”

În acelaºi timp s-a impus în literaturã princâteva cãrþi, douã dintre ele fiind inspirate chiarde oraºul ºi zona Bocºei: „Povestiri din Bocºa” ºi„Mica þiganiadã”.

„Ca regizor, a construit o lume fabuloasã. Caliterat, Ioan Cãrmãzan are o operã absolut importantãºi mãrturisesc cã fiecare relecturã îmi dovedeºteprofunzimile textului ºi îmi dovedeºte cât de moderneste Ioan Cãrmãzan” (prof. dr. Cãlin Chincea)

Ioan Cãrmãzan este, cum spunea ºi FãnuºNeagu, „un rãzvrãtit ºi aºa trebuie sã rãmânã”, care„vede lumea cu ochi de cineast ºi o repovesteºte cugândire de poet.” ”Un scriitor care vine cu un spaþiuºi îl propulseazã în marea literaturã”, afirmãGheorghe Jurma.

Ioan Cãrmãzan este unul dintre cei maicontroversaþi regizori români, este scenarist, estescriitor, este profesor universitar, este membrufondator ºi preºedintele UARF (Uniunea Autorilorºi Realizatorilor de Film din România); din anul2005 este membru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia, iar din anul 2008 este doctor încinematografie ºi media.

Membru al Consiliului Naþional alAudiovizualului (2007); membru în Consiliul deAdministraþie al Centrului Naþional alCinematografiei (2010); începând cu anul 1999desfãºoarã o intensã activitate didacticã universitarã:Facultatea de Arte a Universitãþii „Hyperion”,Academia de Arte „Luceafãrul”, Universitatea deArte Media PRO, Facultatea de Arte Plastice aUniversitãþii de Vest Timiºoara, Facultatea deTeatru ºi Televiziune a Universitãþii „Babeº-Bolyai”Cluj-Napoca.

Moderator ºi realizator de emisiuni TVR(„De la A la... infinit”, „Academicienii”).

A pus în scenã spectacole de teatru (Pescãruºul– Cehov, Romeo ºi Julieta – Shakespeare); a realizatfime documentare pentru marele ecran sauteleviziunile din România, dar ºi pentru BBC,CNN ºi Channel 15.

A publicat urmãtoarele volume: „Povestiri

din Bocºa”. Timiºoara, Facla, 1983 ºi ed. a II.aReºiþa, TIM, 2010; „Mica þiganiadã”, Reºiþa: Timpul,1998; „Cine-roman”, Iaºi: Junimea, 2002; „Roºu,galben ºi albastru”, Iaºi: Junimea, 2003; „Baladãpentru tatãl meu” (Balade à mon pére). Belgia,2003; „Elogiul intuiþiei”, Bucureºti: Fundaþia PRO,2008, „Filmul, nepot al Renaºterii”, Bucureºti:Editura Universitarã, 2011; „Zece povestiri”; Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2012; „Oameni din Cocioc”,Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2013; ”Ceaþa albastrã”,Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2015.

A tradus din limba sârbã romanul „Criptãpentru Boris Davidovici” de Danilo Kiss (2007) ºidin limba francezã „Viaþa ºi opera lui PhilippeIgnace Semmelweis” de Louis-Ferdinand Céline(2009).

Ioan Cãrmãzan este deþinãtorul a unor Titluriºi distincþii ºi a numeroase premii: Marele Premiula Festivalul de la New York – filmul Þapinarii;„Tigrul de Aur” la Festivalul Internaþional deFilm de la Rotterdam – filmul În fiecare zi Dumnezeune sãrutã pe gurã; Marele Premiu la Festivalul defilm de la Teheran - filmul În fiecare zi Dumnezeune sãrutã pe gurã; Diploma de onoare laFestivalulde la Montpellier – filmul Casa din vis; Premiul IIla Festivalul Tinerilor regizori de la Tokio – filmulLiºca; Premiul special al juriului la FestivalulFilmului de la Costineºti – filmul Casa din vis;Premiul UCIN pentru cea mai bunã interpretare,Gheorghe Dinicã în rolul Cãpãlãu – filmul Casadin vis; Premiul UCIN pentru debut EcaterinaNazare, rol principal în filmul Liºca.

Ioan Cãrmãzan este Cetãþean de Onoare aloraºului Bocºa (2008) ºi al comunei Satchinez(2014), precum ºi Cetãþean de Onoare al JudeþuluiCaraº-Severin (2015).

Despre filmele regizorului Ioan Cãrmãzanscriitorul Ioan Pavel Azap se încumetã ºi realizeazão carte: „Oamenii de pãmânt ai lui Ioan Cãrmãzan”.Cluj Napoca: Ecou Transilvan, 2014.

Despre pasiunile maestrului Cãrmãzan estesuficient sã amintim columbofilia cunoscut fiindfaptul cã maestrul este un împãtimit columbofiliscând butada „cel mai mare columbofil între regizoriºi cel mai mare regizor între columbofili”.

Prin activitatea sa, Ioan Cãrmãzan se alãturãmarilor oameni de culturã ai României. „Plin dehar, inteligenþa sa, spiritul sãu profund, deschidereacãtre lume, clarviziunea sa, puterea de muncãsunt atributele unui om care s-a devotat unuiideal nobil, care s-a ridicat treptat spre înþelegereaºi împlinirea lui” (Felicia Voinea, profesor dinBocºa).

Ne raportãm la o personalitate care a datîntotdeauna consistenþã vieþii, care reprezintã unreal model într-o lume dominatã de superficialitate.



Gabriela ªerban

Întâlnire cu Muzica ºiPoezia la Bocºa

”A venit toamna,acoperã-mi inima cu ceva...”

La început de toamnã, sfârºitde vacanþã ºi prag de nou an ºcolar,Biblioteca Orãºeneascã ”Tata Oancea”Bocºa , în partener ia t cuTransProtector Reºiþa ºi ªcoalaGimnazialã de Muzicã ”Filaret Barbu”Lugoj, a organizat un eveniment desuflet, împletind poezia cu muzica ºiarta.

Duminicã, 10 septembrie 2017,în curtea bibliotecii bocºene, oamenide culturã, scriitori ºi iubitori demuzicã ºi poezie, au poposit pentrucâteva ore pentru o întâlnire cupoetul, editorul ºi jurnalistultimiºorean Robert ªerban. Prezentãride cãrþi, lecturã publicã, discuþii cutinerii ºi publicul prezent au fost”încercãrile” la care a fost supusinvitatul de onoare.

Atmosfera a fost destinsã deelevi ai ªcolii Gimnaziale de Muzicã”Filaret Barbu” din Lugoj, însoþiþide prof.dr. Constantin Tufan Stan,prof. Remus Laþa ºi prof.dir. LilianaBidiviu.

Întâlnirea s-a dovedit a fi unveritabil eveniment, cu atât mai multcu cât au fost prezenþi importanþioameni de culturã ºi scriitori ai vremiiprecum poeþii reºiþeni Costel Stancu,Costel Simedrea ºi Nicolae Sârbu,scriitorul ºi publicistul timiºorean DuºanBaiski, colecþionarul reºiþean FlorinSafer, prietenii de la Anina: Maria ºiMihai Chiper, realizatorul de emisiuniTV Valentin Homescu de la BanatMedia, poetul Ion ªerban Drincea(Timiºoara), elevi ºi studenþi însoþiþide doamnele profesoare: drd. LilianaFerciug (Bocºa), Laura Gherghinoiu(Ocna de Fier), Adelina Dãnoiu (Ocna

de Fier), precum ºi cititori ºi prieteni aibibliotecii bocºene.

Special pentru acest eveniment,artistul plastic bocºean Nicolae Potoceana pregãtit ºi realizat o expoziþie de artã- ”Naturã staticã” în multifuncþionala salãBiblionet.

Întâlnirea s-a încheiat, evident, cuo sesiune de autografe ºi cu tradiþionalulpahar închinat în cinstea Poeziei ºiPrieteniei.

Robert ªerban – scriitor, editor,jurnalist, realizator de emisiuni TV.Membru al USR.

S-a nãscut în 4 octombrie 1970 laTurnu Severin ºi din 1990 trãieºte înTimiºoara.

Realizator ºi moderator al emisiunii”Piper pe limbã” de la TVR Timiºoara,redactor al revistei ”Orizont”, licenþiatal Facultãþii de Arte ºi Design secþiaIstoria ºi Teoria Artei UniversitateaTimiºoara ºi al Politehnicii timiºorene.

A debutat cu poezie în 1994 cuvolumul ”Fireºte cã exagerez”, Timiºoara:Excelsior. Publicã în importante reviste

„acoperã-mi inima cu ceva”...


de literaturã ºi culturã din þarã ºi strãinãtate.Publicã în volume proprii (17 volume de autor),dar semneazã ºi ca realizator, îngrijitor de ediþii,coordonator sau coautor al altor volume, precumîl gãsim ºi în diverse antologii.

Deosebit de interesante sunt volumele dememorialisticã, interviuri ºi dialoguri cu diversepersonalitãþi ale vremii.

Deþinãtor al multor premii ºi distincþii, întrecare ºi Ordinul Meritul cultural în grad de cavalerdin partea preºedenþiei României.

Referinþe bio-bibliografice : ”Dicþionar alscriitorilor din Banat” realizat de Universitatea deVest Timiºoara în 2005;”Who’s Who in Romania”,ediþia princeps din 2002 realizatã de Pegasus PressBucureºti º.a.

Între volumele de autor amintim: ”Piper pelimbã: interviuri”. Timiºoara: Brumar, 1999; ”Cinemala mine acasã”. Bucureºti: Cartea Româneascã,2006;”Puþin sub linie”. Bucureºti: CarteaRomâneascã, 2015; ”Vorbesc în gând cu vocetare”. Bucureºti: Casa de pariuri literare, 2016;”Scriitori la poliþie”. Iaºi: Polirom, 2016; ”Ascunsîn transparenþã” (coautor). Iaºi: Polirom, 2017.

”O poezie spiritualã scrie Robert ªerban, pecât de inteligentã, pe atât de plasticã. Existã, s-arzice, în aerul bãnãþean ceva care îi împinge pepoeþi cãtre ludic ºi cãtre umor, fãrã sã facã totuºidin ei niºte jucãuºi sau niºte umoriºti. Jocul lornu este de-a literatura, ci cu literatura...” (NicolaeManolescu).

”Simplã ca mai toate lucrurile zilei, nostalgicãºi cinicã precum gesturile bãrbatului încercat, tristãºi adevãratã precum gândurile despre dragoste,viaþã ºi oameni, poezia lui Robert ªerban îþi dãsenzaþia unei indiscreþii platonice. Acel nepreþuitsentiment care îl face pe cititor sã înºface telefonulºi sã-l sune pe fratele-scriitor, iar pe criticul literarsã mai amâne recenziapentru a depãºi copleºealasubiectivã de dupã lecturã.[...] Poezia lui Robert ªerbane familiarã, o recunoºti, oiei acasã cu tine sã-þi fieaproape când nu ºtii sã spuice e de spus.” (MariusChivu).

Robert ªerban

Balerina

dragostea e atunci când gãseºti balerina deporþelanprimitã de la pãrinþicu mâinile ruptei le pui la loc cu douã picãturi de lipicispecialdar dupã aceea n-o mai ascunzi înapoi îndulapci o aºezifie ºi pentru câteva oredeasupra televizorului din dormitor

O musculiþã

dragostea e atunci cândmusculiþele ce roiesc deasupra cãnii de vinîncep sã cânte ca niºte îngeriiar þie îþi vine sã te îmbraci în fracºi sã le dirijezinu ca ºi cum ai fi dumnezeul lorci o musculiþãºi mai micã

(Puþin sub linie. Bucureºti: CarteaRomâneascã, 2015)


Gabriela ªerban

Tabãra Naþionalã deLiteraturã „Colocvii

Banatice”Ediþia a IV-a, Anina - Mãrghitaº, 31 august

– 3 septembrie 2017

Devenitã tradiþie, Tabãra naþionalã deliteraturã ”Colocvii banatice” de la Anina a reuºitsã adune ºi la aceastã a IV-a ediþie, scriitori,publiciºti, editori ºi importanþi oameni de culturãºi, timp de trei zile, la Motel Mãrghitaº s-auderulat evenimente literare, editoriale ºi cultural-artistice deosebite.

ªi în acest an organizatorul principal – Casade culturã ºi Cenaclul literar ”Virgil Birou” Anina-, cu sprijinul Primãriei ºi Consiliului Local Aninaºi în parteneriat cu Direcþia Judeþeanã pentruCulturã Caraº-Severin ºi Biblioteca Judeþeanã ”PaulIorgovici”, a pregãtit un program bogat ºi complex,cu teme diverse, deosebit de interesante ºi atactive.

Potrivit Wikipedia, enciclopedia liberã, ”Buhui- Mãrghitaº este o arie protejatã de interes naþionalce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervaþienaturalã de tip mixt), situatã în Banat, pe teritoriuljudeþului Caraº-Severin.Aria naturalã se aflã înMunþii Aninei (lanþ muntos ce aparþine grupeimontane a Munþilor Banatului), în partea central-vesticã a judeþului Caraº-Severin, pe teritoriuladministrativ sud-estic al oraºului Anina. Rezervaþianaturalã (inclusã în Parcul Naþional Semenic -Cheile Caraºului) a fost declaratã arie protejatãprin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobareaPlanului de amenajare a teritoriului naþional -Secþiunea a III-a - zone protejate) ºi are o suprafaþãde 979 ha. Aria naturalã se suprapune sitului deimportanþã comunitarãSemenic - Cheile Caraºuluiºireprezintã o zonã cu vãi, lacuri (Lacul Buhui),izvoare, doline, abrupturi calcaroase, sectoare cuchei, lapiezuri, peºteri (Peºtera Buhui, PeºteraMãrghitaº), avene, pajiºti, pãduri ºi poiene”.

Într-o astfel de zonã mirificã, scriitorii s-auîntâlnit sã dezbatã probleme culturale actuale, sã-ºi recite versurile, sã-ºi prezinte cãrþile ºipublicaþiile, dar, mai ales, sã petreacã împreunãcâteva zile de bucurie frãþeascã.

Dupã deschiderea taberei de cãtre MihaiChiper, directorul Casei de culturã, ing. Gheorghe

Românu, primarul oraºului Anina, ing. Ion Vãcaruºi poeta Maria Chiper, membrii ai Cenacluluiliterar ”Virgil Birou”, precum ºi scriitorul IoanMarin Almãjan, membru al Uniunii Scriitorilordin România ºi Cetãþean de Onoare al OraºuluiAnina, la Cabana Motel Mãrghitaº s-au derulatlucrãrile celei de-a IV-a ediþie a Colocviilor banatice.

Prezenþi la eveniment, oamenii de culturãfãcãtori de tipãrituri ºi-au prezentat truda, audãruit din publicaþiile prezentate ºi au schimbatpãreri ºi opinii, unele foarte contradictorii. Seºtie, însã, cã aceea este o discuþie reuºitã, ceacare naºte contradicþii!

Periodicele literare au fost cele care au datstartul evenimentelor: a fost prezentatã revista”Arcadia” din Anina (Mihai Chiper ºi Ilie Chelariu),”Bocºa culturalã” din Bocºa (Gabriela ªerban), ”Arca”din Arad (Lucia Cuciureanu), ”Ulisse” din Oraviþa(Ionel Bota ºi Lorin Cimponieru), ”Muntele” dinTimiºoara/Mehadia (Nicolae Danciu Petniceanu),”Almãjana” din Bozovici (Iosif Bãcilã) ºi ”Almãjul”(Gheorghe Rancu).

În prezentarea acestor publicaþii au intervenitcolaboratori ºi scriitori cunoascãtori ai preseiliterare, ”cei ce au scris o limbã, ca un fagure demiere”, vorba poetului: scriitorul Ioan MarinAlmãjan, scriitorul Ionel Bota, scriitorul NicolaeDanciu Petniceanu, scriitorul Nicolae Sârbu,scriitoarea Maria Niþu, precum ºi membriiCenaclului ”Virgil Birou” Anina: Ion Vãcaru, NicolaeMariºescu ºi Petre Lungulescu .

Multe ºi frumoase au fost cãrþile prezentatela acest eveniment de referinþã în Banatul Montan:”Cu zâmbetul prin Munþii Banatului” volum semnatde Ion Rãºinaru ºi prezentat de editorul GheorgheJurma, ”Catalogul cãrþilor cu autograf la BibliotecaOrãºeneascã ”Tata Oancea” Bocºa”ºi ”Catalogulfondului de documente ”Prof.dr. Vasile C. Ioniþã”la Biblioteca Orãºeneascã ”Tata Oancea” Bocºa” aufost cele douã lucrãri de specialitate realizate ºiprezentate de bibliotecarul Gabriela ªerban (Bocºa),volume la care au fãcut referire ºi scriitorul IoanMarin Almãjan (Timiºoara), istoricul literar IonelBota(Oraviþa), editorul Gheorghe Jurma (Reºiþa),dr. Nicola Trãilã (Timiºoara), ing. Ioan Vãcaru(Anina), scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu(Mehadia) ºi scriitoarea bibliotecar Maria Niþu(Timiºoara); volumul de poezie ”Femeia cu parfumde magnolie” al poetului orãviþan Lorin Cimponierua fost prezentat de scriitorul ºi criticul literarIonel Bota (Oraviþa); volumul de facturã religioasã”Iatã fiul tãu” al scriitorului Adrian Georgescu(Bucureºti) a fost prezentat de Gabriela ªerban



(Bocºa); volumul poetului timiºorean George Schinteie”68. Poeme cu fereastrã deschisã” a beneficiat deo aleasã prezentare din partea criticului literarIonel Bota (Oraviþa), dar ºi de un frumos recitaldin partea poetelor Mia Rogobete (Lugoj) ºi MariaChiper (Anina); volumul premergãtor marii sãrbãtoride la 1 Decembrie 2018 – ”Medalioanele Unirii” deNicolae Danciu Petniceanu a fost prezentat demed. Dãnilã Surulescu, subiectul Marii Uniri iscânddiscuþii deosebit de interesante ºi aprinse, fiinddezbãtutã, în special, istoria Banatului la 1918:istoricul Ionel Bota, scriitorul Ion Marin Almãjan,ing. Ioan Vãcaru, med. Nicola Trãilã ºi, evident,scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu; editorul,scriitorul, istoricul ºi criticul literar GheorgheJurma ºi-a prezentat ”comoara”: editura TIM ºicãrþile ei.

Însã, oaza de liniºte s-a ivit odatã cuprezentarea volumului ”Poveºti pe albul zãpezii” alpoetului Costel Simedrea, despre care au vorbit cuprofesionalism, dar ºi evidentã plãcere,criticii literariMaria Niþu (Timiºoara) ºi Nicolae Sârbu (Reºiþa);”Ochiul neadormit al bufniþei” se intituleazã volumulsemnat de Ion Marin Almãjan(Timiºoara) ºiprezentat Alexandru Nemoianu (SUA) printr-oscrisoarecititã de Maria Chiper; volumul de versurisemnat de Doru Ilana (Oraviþa) intitulat ”Prozemelehimerice” a fost prezentat de prof. Iacob Voia, iarcartea ”Altar de jertfã ºi iubire” de Dãnilã Surulescua fost prezentat de Nicolae Danciu Petniceanu ºiIon Ionescu.

Dupã cum ne-am obiºnuit, Valea Almãjuluieste întotdeauna la înãlþime la astfel de evenimentecultural-literare, prin minunaþii ei cãrturari. ªi laacest prestigios eveniment aninean ne-au bucuratsufletul scriitorii Pavel Panduru, Iosif Bãcilã, FlorinaMaria Bãcilã ºi Nicolae Magiar, care au prezentatimportante tipãrituri necesare istoriei ºi culturiiBanatului: ”Valea Almãjului – oameni ºi fapte”,douã volume ticluite de dr. Florina Maria Bãcilã ºiprof. Iosif Bãcilã despre limbã, istorie, credinþã ºiculturã româneascã în Þara Almãjului, precum ºi”Monografia localitãþii Bozovici” întocmitãde doi dascãli inimoºi, fii ai Soceniului,Nicolae Magiar ºi Eduard Magiar.

Deosebit de interesante ºi incitantes-au dovedit a fi ºi temele propuse demuzicologul Constantin Tufan Stan (Lugoj),dr. Nicola Trãilã (Timiºoara), ing. IacobVoia (Timiºoara) ºi prof. Cornel Boboescu(Anina).

”Ioan Vidu – poet, folclorist,cronicar, eseist, pamfletar” s-a intitulatexpozeul prof.dr. Constantin Tufan Stan,membru al Uniunii Compozitorilor ºiMuzicologilor din România, excelentelaborat ºi meticulos documentat;”Gheorghe Baba ºi evoluþia picturiiromâne moderne” a fost tema propusã

de dr. Nicola Trãilã, iar Iacob Voia ne-a exemplificat,într-un mod erudit, ”Drumul Dunãrii”; ”TituMaiorescu – 100 de ani de la moarte” a fost titlulexpunerii prof. Cornel Boboescu, subiect tratat ºidezvoltat cu seriozitatea cuvenitã.

Un respiro binevenit ºi pe placul tuturor afost prezentarea piesei de teatru ”La Uzdin” decãtre autoarea Mia Rogobete (Lugoj), piesã careprezintã o întâmplare adevãratã, protagoniºtii fiindunii dintre scriitorii prezenþi. O comedie savuroasã,cu atât mai gustatã, cu cât bine cunoscute suntpersonajele ºi poþi observa cât de bine sunt redateacestea în piesã.

Pentru cã Tabãra de literaturã ”Colocviibanatice” de la Anina obiºnuieºte sã împleteascãarmonios artele, în cadrul acestor colocvii au avutloc ºi douã vernisãri de expoziþii: o expoziþie depicturã naivã semnatã Ioan Gustav Hlinka,preºedintele UAP sucursala Reºiþa, expoziþie caremarcheazã ºi aniversarea celor 70 de ani ai artistuluianinean-reºiþean, despre care a vorbit bibliotecarulºi editorul Erwin Josef Þigla; apoi expoziþia defotografii aparþinând artistului fotograf Petre Dalea(Reºiþa), intitulatã sugestiv ”Oameni ºi locuri”,prezentatã de autor. ªi, ca sã rãmânem în sferaartisticului, amintim cu drag ºi deosebitã plãcereprestaþia muzicalã a cantautorilor Vasile Gondoci(Lugoj) ºi Dan Vanã (Calafat), dar ºi ainstrumentistului aninean nea Ticã, excelentacordeonist care ne-a înveselit ºi cea din urmã zia taberei, mai mohorâtã, deoarece soarele a fostalungat aºezându-se ceaþa ºi pornindu-se ploaia cutunete ºi fulgere. În astfel de condiþii, nea Ticãne-a cântat romanþe ºi valsuri pânã, cu voioºianoastrã, am alungat ºi ploaia ºi ceaþa ºi amreadus soarele.

Am amintit la început despre frumuseþeaacestor locuri, despre frumuseþea Aninei, oraºsituat chiar în inima munþilor. Cu toþii am auzit,am citit, chiar ne-am plimbat cu ”Semmeringulbãnãþean” pe Calea feratã Oraviþa–Anina,datatã1863,prima cale feratã montanã din România, a doua


cale feratã montanã din Europa, cu primele tunelede cale feratã din România. De asemenea, amvizitat Gara din Aninacare este monumentistoric;Uzinele de fier Anina ºi ansamblul celortrei case ale funcþionarilor StEG din perioadaBelle Époque se aflã pe lista monumentelor istoricesub cod LMICS-II-a-B-10956; Fostul sanatoriu„Sommerfrische” („Prospeþimea Verii”) a fostconstruit între anii 1893-1895; în anul 2002, înPeºtera cu Oase de lângã Anina, au fost descoperitecele mai vechi rãmãºiþe ale omului modern dinEuropa, numit Ion din Anina, cu o vechime decirca 40.000 ani.(vezi Gheorghe Popovici: ”BanatulMontan”: ghid turistic. Reºiþa: TIM, 2013)

Având la îndemânã asemenea frumuseþi, deºitimpul nu a permis o cãlãtorie cu trenul, totuºiorganizatorii s-au gândit sã ofere posibilitateainvitaþilor sã se bucure de minunatele împrejurimiale Aninei. Aºadar, au fost organizate excursii ºidrumeþii la Lacul Mãrghitaº – primul lac deacumulare amenajat în scop turistic din România,special pentru agrement - ºi la Lacul ºi GrotaBuhui. Locuri încântãtoare, dãtãtoare de energieºi bunã dispoziþie.

Aºadar, Tabãra de literaturã de la Anina aoferit, ºi la aceastã a IV-a ediþie, picãturi deînþelepciune, de creaþie, de bucurie ºi prietenie.Pentru cã, pânã la urmã, o tabãrã asta presupune:prietenie.

Mulþumim, dragi prieteni, pentru minunatelezile petrecute ”la umbra cãrþilor”, dar ºi lafermecãtoarea umbrã a Munþilor Aninei!

GABRIELA ªERBAN

„Cãrþile – trepte spreluminã” în

Zilele culturii ºispiritualitãþii

rãcãºdene”Deseneazã dorAripi în amurg...Cocor cu cocorClipele se scurg...”(Costel Simedrea)

Iatã cã, vorba poetului, ”clipele se scurg” ºis-a mai sãvârºit o ediþie, ºi aceasta reuºitã, aZilelor culturii ºi spiritualitãþii rãcãºdene: cea de-aXV-a ediþie, desfãºuratã în perioada 14 – 16 august2017.

Aºa cum ne-a obiºnuit, primarul Lechici IlieMirco a pregãtit ºi pentru acest an un programbogat ºi variat, menit sã punã în valoare tradiþia,cultura ºi personalitãþile locului.

De astã datã, cea care a dat startulevenimentelor cultural-sportive la Rãcãºdia, a fostcartea.

Ziua de 14 august, ziua de Înainte-prãznuireaAdormirii Maicii Domnului, a fost dedicatã cãrþii ºipersonalitãþilor culturale. ªi, pentru a fi maiconvingãtoare, autoritãþile rãcãºdene au începutacest festin cultural cu vizitarea Biblioteciicomunale, instituþie transferatã într-un nou spaþiu,frumos amenajat ”în buricul târgului”, la-ndemânaoricãrui pasionat de lecturã sau eveniment cultural.Apoi, a fost vizitat excepþionalul Muzeu de etnografie”Dorin Ioan Ciocãnel”, precum ºi sala de sculpturã”Gheorghe Pãtran Rouã”, îmbogãþite de la an laan prin noi ºi interesante lucrãri ºi piese muzeale.

ªi la aceastã a XV-a ediþie au fost invitaþi


oameni de culturã din tot Banatul: Timiºoara,Oraviþa, Lugoj, Belinþ, Anina, Bocºa, Reºiþa, evidentRãcãºdia, dar ºi câþiva prieteni editori ºi scriitoridin Arad ºi Bucureºti. Cu toþii au luat parte lasimpozionul ”Cãrþile – trepte spre luminã”, precumºi la prezentãri de autori, cãrþi ºi alte publicaþii.Prezentãrile s-au desfãºurat sub genericul ”Cãrãºenide neuitat”, la loc de cinste fiind cel mai recentvolum cu acelaºi titlu (nr. 33) al prof. dr. ConstantinFalcã. Au prezentat comunicãri: Georgeta Bumbu(Rãcãºdia) pe tema lecturii, Felicia Mioc (Bozovici)despre familia Novacovici; Gabriela ªerban (Bocºa)despre revista ”Bocºa culturalã” ºi ”Cãrãºeni deneuitat”, Iosif Bãcilã (Bozovici) a prezentat revista”Almãjana” ºi alte publicaþii; Ion Medoia (Oraviþa)despre prof. Constantin Falcã ºi volumele ”Cãrãºenide neuitat” (volume apãrute cu sprijinul Primãrieiºi Consiliului Local Rãcãºdia, la editura ”Eurostampa”din Timiºoara).

De asemenea, au fost prezentate cãrþi ºiautori, sãrbãtoritul zilei fiind poetul reºiþean ºirãcãºdean Costel Simedrea ºi cel mai recent volumal acestuia ” Poveºti pe albul zãpezii” (volumapãrut cu sprijinul Primãriei ºi Consiliului LocalRãcãjdia, la editura ”Mirador” din Arad). DespreCostel Simedrea ºi poezia acestuia au vorbit:Gheorghe Secheºan (Timiºoara), Nicolae Sârbu(Reºiþa), Ion Marin Almãjan (Timiºoara), IoanMatiuþ (Arad).

”Costel Simedrea face parte dintr-o categorieaparte ºi discretã de poeþi, care au un universpersonal veritabil, necontaminat de penumbravreunei direcþii, curent sau grupãri. Poezia sa,deºi scrisã în contextul nobil al unor prieteniifundamentale cu Gheorghe Azap, Ion Chicheresau Costel Stancu, este închisã într-un halouprotector care îi conferã trãiri veritabile, dãtãtoarede fior ºi tensiune sufleteascã ºi literarã, pentrucã versul sãu este întors spre inimã, spre valorileperene ale vieþii, cele care dau consistenþãamintirilor ºi substract cãrþilor.” (Nina Ceranu)

Programul fiind unul bogat ºi atractiv,prezentãrile au curs: Daniel Luca l-a prezentat peIonel Aurel Simu ºi cele douã noi volume deversuri ale acestuia: ”Amurg fãrã mine” ºi ”Striviþide destin” (Timiºoara, editura ”Mirton”, 2017), iarGabriela ªerban a prezentat cele mai recentevolume de versuri ale Adrianei Boia ”Viaþa efrumoasã”ºi ”Punctul forte” (volume apãrute laeditura ”Eurostampa” din Timiºoara, 2017, cusprijinul Primãriei ºi Consiliului Local Rãcãºdia).Tot la acest moment, Cornelia Ediþoiu a prezentatun volum de versuri semnat Ana Duþu.

Cea de-a doua parte a evenimentului a fostdedicatã prezentãrilor cãrþilor preotului protopopVasile Petrica (Reºiþa) ºi cãrþilor Vãii Almãjuluirealizate de Iosif Bãcilã ºi Florina Maria Bãcilã,volume importante pentru cultura ºi istoria culturalãa Banatului nostru.

Evident, despre cele 33 de volume ”Cãrãºenide neuitat” ºi truditorii întru realizarea lor –regretatul Pavel Ciurea ºi harnicul profesoruniversitar Constantin Falcã – s-a vorbit lasuperlativ, aspecte importante ºi inedite semnalândprozatorul bãnãþean Ion Marin Almãjan. N-a fostuitat nici apropiatul colaborator, regretatul prof.Ioan Nicolae Cenda, în memoria cãruia s-a þinutºi un moment de reculegere.

Acest eveniment deosebit dedicat cãrþii ºislujitorilor ei, la care au participat – statisticvorbind - aproape o sutã de scriitori, publiciºti,editori ºi oameni de culturã din Banat ºi nunumai, s-a încheiat, evident, prieteneºte, cuschimburi de tipãrituri, autografe ºi clinchet depahare.

Fiind la început, programul Zilelor culturii ºispiritualitãþii rãcãºdene 2017 a continuat conformprogramului prezentat de primarul Lechici IlieMirco ºi consilierul local Licã Nica, moderatorulevenimentului: slujbe oficiate cu prilejul HramuluiBisericii Ortodoxe din Rãcãºdia, manifestãri sportive,spectacol folcloric cu Mihaela Petrovici, primireaoaspeþilor din Grebenat, Sibiu, Greoni, Socol, Arad,parada portului popular, spectacol al unor ansambluride cântece ºi dansuri din Serbia ºi România (Arad,Greoni, Rãcãºdia, Forotic, Socol, Sibiu), programartistic care s-a derulat pânã în dimineaþa zilei de17 august 2017.

Pentru aceste minunate zile culturale ºispirituale se cuvine sã mulþumim Consiliului Localºi Primãriei Rãcãºdia, dlui. primar Lechici IlieMirco, Asociaþiei Culturale ”Voinþa” Rãcãºdia, ªcoliiGimnaziale ”Gheorghe Guga” din Rãcãºdia, BisericiiOrtodoxe ”Adormirea Maicii Domnului” din Rãcãºdia,Centrului Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale Caraº-Severin ºi,nu în ultimul rând, celor doi oameni minunaþi –prof. Constantin Falcã ºi poetul Costel Simedrea,fii ai Rãcãºdiei, care s-au înconjurat ºi în acest ande prieteni ºi însemnaþi oameni de culturã aiBanatului.

Nu a fost uitat nici de aceastã datã poetulGheorghe Azap, care-ºi doarme somnul de veci laTicvaniul Mic, în imediata apropiere a Rãcãºdiei ºicare a fost ”pãrintele” unora dintre actualii poeþi,mentor al poetului Costel Simecrea. Un grup descriitori din Lugoj ºi Reºiþa s-au abãtut din drumla mormântul lui Gheorghe Azap pentru un scurtmoment poetic: ”Am tot înºirat, biet bijutier,/Zâmbete amare pe fila de carte!/ Acum, la final,vã trimit din cer/ O panã mãiastrã, alt poet s-opoarte...”(Costel Simedrea. Epitaf. In memoriamGheorghe Azap)

Felicitãri, Rãcãºdia! Felicitãri pentru bogãþiacultural-literar-spiritualã ºi pentru dragostea pecare o arãtaþi, an de an, slujitorilor cãrþii ºicondeiului!


Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorile

Scriind, zilele trecute, laun reportaj despre Anina,simþeam nevoia sã cunoscet imologia unui nume depersonaj, despre care simþeamcã are o semnificaþie ascunsã. ªila cine era sã apelez, dacã nu laun specialist recunoscut, cu caremã pot lãuda cã am relaþii deamiciþie. Luat aºa pe nepregãtite,Moº Ioniþã de pe Nergãniþã, cumse alintã rimându-ºi numele custrada pe care stã în cartierulCâlnic al Reºiþei, mi-a dat osugestie, promiþându-mi sã maicaute, sã aprofundeze problema.

Poate cã aº fi trecut înrezervã, ca atâtea altele, bucu-roasa noastrã convorbire tele-fonicã, dacã nu mi-ar fi ieºit încale o altã fericitã întâmplare.În deschiderea revistei „Bocºaculturalã”, pe care o fac pro-fesionist, de niºte ani buni,Gabriela ªerban ºi GheorgheJurma, foarte vizibil, un titlu:„Prof. dr. Vasile C. Ioniþã, laceas aniversar”. Prin care revistaconsemna o manifestare omagialã,pe care Biblioteca „Tata Oancea”din Bocºa îl aniversa pe unuldin principalii sãi donatori decarte. O personalitate proteicã,trecutã din pãcate în uitare decei din jur ºi de instituþiiculturale. Ni se reamintea, prinrevista bocºeanã, cã lingvistul ºiconde ieru l , pro fesoru l º imemorialistul reºiþeanVasile C.Ioniþã a împlinit de curândvenerabila vârstã de 85 de ani.Iar cãrþile sale, dar ºi întreagalui personalitate, spiritul tânãrºi stilul direct de a spune uneleadevãruri, uneori incomode,deranjante, meritã un popasaniversar ºi urãrile noastre debine. Iar din partea mea, în plus,

Vasile C. Ioniþã, la 85 de ani

MAI MULT CA LINGVISTUL

o duioasã recunoºtinþã. Pentrucâteva colaborãri, amintite întreacãt aici.

Mai mult decât anii degazetãrie la „Flamura”, cred cãne-au apropiat mai întâi numeleprofesorilor Ioan Pãtruþ ºiRomulus Todoran, lingviºti demarcã din Cluj, unde Vasile C.Ioniþã ºi-a luat doctoratul.Recunosc, i-am citit mai alescãrþile de prozã ºi amintiri. Maipuþin pe cale de specialitate,toponimia ºi numismatica nefiindîntre pasiunile mele de forþã. ªitotuºi, când am avut înde-lungatul ºi stupidul proces cu ojudecãtoare din Reºiþa, pentrucã m-am adresat ei, într-un titlude ziar, cu „Fã”, am apelat laautoritatea lingvisticã a domnuluiIoniþã. Îmi amintesc cum mi-aînmânat atunci o expertizã depatru pagini dactilografiate, pecare am depus-o la dosarulcauzei.

ªi cum aº putea trece

vreodatã cu vederea faptul cã„De o sutã de ori Banat”, unadin cãrþile mele de suflet, este„blindatã” cu o caldã ºi com-petentã Prefaþã semnatã de dr.Vasile C. Ioniþã. Sau cronica deîntâmpinare, publicatã în revista„Reflex”, la o altã carte a mea:„La Paradisul mineral Gruescu”.Multã receptivitate, un stil directºi sincer.

Avem ºi o neîmplinire acolaborãrii noastre. Dar au existatexplicaþii, dialog de bunãcredinþã,astfel cã nu s-a ajuns la rupturã.Aºa cum a pãþit-o cu alþi foºtiprieteni. Dl Ioniþã a donatBibl ioteci i judeþene „PaulIorgovici”, pe vremea când eramdirectorul instituþiei, un numãrmare de scrisori, din valoroasalui corespondenþã cu maripersonalitãþi ale lingvisticiiromâneºti. Am dat dispoziþie caele sã fie luate în inventar ºifiºate corespunzãtor, într-o mapãspecialã. Ulterior, donatorul a


Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorileconstatat cã unele scrisori audispãrut. Ba i s-a insinuat cuperfidie cã eu aº fi avut, Doamnefereºte, asemenea slãbiciuni deprestidigitator. Evident, nu acestaera adevãrul ºi dl Ioniþã nu acrezut infamia ºi sentimentelereciproc amicale, iatã, dãinuie ºiazi.

Îmi amintesc cât îl afectafaptul cã, la 8o de ani, era ignoratîn Caraº-Severin, dar continuasã fie apreciat la Suceava, înbucovineanul sãu loc de baºtinã.A trãit ºi activat o viaþã în Banat,unde nu meritã sã fie tratat cao nevrednicã „viniturã”. Carteasa de debut, din anul 1972, seintituleazã „Glosar toponimicCaraº-Severin”. În l976, sub egidaBibliotecii Judeþene Caraº-Severin, scoate o plachetã numitãexplicit „Banatul, parte integrantãºi individualitate distinctã încontextul istorico-geografic ºi alspiritualitãþii româneºti. Con-tribuþii bibliografice. 1 Graiulbãnãþean”. Tot cât se poate deexplicit este titlul cãrþii din 1982,de la Editura „Facla”: „Nume delocuri din Banat”. Pentru ca laaceeaºi editurã sã aparã, în 1985,volumul „Metafore ale graiurilorbãnãþene”. În anul l997 tipãreºte,la editura „Timpul” din Reºiþa,„Monografia localitãþii Câlnic” ºieseul monografic „Sabin Pãutza”,dedicat marelui muzician româno-american, de regãsit ºi azi încartierul vecin, Moniom. Fãrãsã-mi propun a face acum obibliografie exaustivã a lucrãrilorsale dedicate lingvisticii, unelerod al colaborãrii cu Radio Reºiþa,pe vremea când director era acoloDoru Dinu Glãvan, trebuieamintite, la acelaºi capitol,„Contribuþii lingvistice. Ono-masticã. Lexicologie”, din anul2002, sau, cu un conþinut mailarg cultural, „Dicþionar deevenimente ºi personalitãþi dinBanatul istoric”, vol 1, 2007,„Memento. Evenimente ºipersonalitãþi din Banatul istoric”,vol 2, 2008, „Memoria cu-

vintelor”, editura „BanatulMontan”, 2010.

Un loc aparte în bibliografialui Vasile C. Ioniþã, unde regãsimomul, cu biografia, întâmplãrile,obsesiile ºi visele sale, îl ocupãamintirile („Capricii”, editura„Timpul”, 1999), proza ºimemorialistica:

„Aripi frânte” (2004),„Oglinzi infidele” ºi „Meandre”(editura „Intergraf”, 2005).Descoperim aici, pe lângã talentulde povestitor, spiritul polemic ºidorinþa de a restabili adevãrulale „împuternicitului” (în care uniivedeau nedrept un cenzor fãrãscrupule), insinuãri ºi înscenãricare l-au scos de la catedrã,pentru a se pensiona în 1990, catraducãtor la dispãrutul Institutde cercetãri.

În acelaºi numãr al revistei„Bocºa culturalã”, putem citi unarticol „Cangurul ºi paþachina”,semnat de Vasile Ioniþã. Aºa cumel însuºi declarã, autorul preferãsã spunã lucruri serioase într-omanierã anecdoticã, în careetimologia devine o ºtiinþãinteresantã, accesibilã ºi plãcutãla citit. Informaþie ºtiinþificã, cuasocieri neaºteptate, povestire,umor. Calitãþi nealterate nici azi,la 85 de ani, când foloseºte maides cuvinte din sfera medicalã,dar scrie la maºinã ºi se bucurãde succesele nepoþilor.

NICOLAE SÂRBUde OHABA

Reºiþa, 30 aprilie 2017

În labirintulcãrþilor

Vasile C. Ioniþã adonat Bibliotecii Orãºeneºti„Tata Oancea“ din Bocºa unimportant numãr de cãrþi,majoritatea din domeniulfilologic. Bibliotecara Gabrielaªerban a fãcut o salã specialãcu acest fond. Mai încoacea prezentat întregul inventarîntr-un util ºi frumos catalogcu titlul: Labirintul cãr-þilor. Catalogul Fonduluide documentare „Prof. dr.Vasile C. Ioniþã“ laBiblioteca Orãºeneascã„Tata Oancea“ Bocºa,Caraº-Severin. Cartea sedeschide cu un omagiu adusdonatorului, cuprinde utiledate biobibliografice ºib ine înþe les cata logulfondului. Un indice de numefavorizeazã gãsirea infor-maþiilor cãutate de cititori.Autoarea – Gabriela ªerban,managerul instituþiei – aeditat numeroase cataloageale unor fonduri speciale dinbiblioteca pe care o conduce.Este, prin tot ce a fãcutpânã acum, un bibliologimportant ºi recunoscut pemerit în plan naþional. (Gh.Jurma)


Iacob I. VOIA

Povestire din istorie : 2. EvoluþiaBanatului ca provincie austriacã/

austro-ungarãÎnanul 1900 Ungaria a fãcut un recensãmânt al populaþiei care pentru

Banat ne permite câteva analizefoarte importante1. În primul rând desprepopulaþie.

•Cifrele în procente sunt mai uºor de reþinut.•Total Banat 100 %

•Români 38,66•Germani 26,70•Sârbi 17,35•Unguri 12,64

•ªtiu ungureºte 40,18•ªtiu carte 28,98

Rezultã cã din anul 1774 pânã în 1900populaþia Banatului a crescut de 4 ori, iarponderile naþionalitãþilor s-au modificat astfel:

româniide la 220.000 au crescut la 583.556,dar ponderea a scãzut de la 58,55% la 38,65%,

germaniide la 50.000 au ajuns la 403.195,ca pondere au crescut de la 14,11% la 26,71%,

sârbii de la 100.000 au ajuns la 262.023, capondere au scãzut de la 26,61% la 12,64%,

ungurii de la 2400 au ajuns la 190.846,capondere de la 0,64 au ajuns la 12,64%.

Este limpede cã nu poate fi vorba doar deun spor natural în cazul germanilor ºi ungurilor,colonizãrile fiind cele hotãrâtoare.

Date despre populaþia dinBocºala instalareaadministraþiei austriece nu am gãsit decât puþine.J.J.Ehrler aratã doar existenþa localitãþii Vasiovacu populaþie româneascã, respectiv Bocºa cupopulaþie germanã ºi românã, un suboficiu

Nr.crt. Comitatul Caraº-Severin Timiº Torontal Total1 Locuitori 443.001 476.262 590.318 1.509.5812 Români 328.371 167.523 87.662 583.5563 Unguri 21.439 57.571 111.836 190.8464 Germani 55.256 171.087 176.582 403.1955 Sârbi 13.138 64.902 183.983 262.0236 ªtiu ungureºte 164.569 296.649 172.355 606.5837 ªtiu carte 41.494 109.810 286.246 437.550

administrativ, o minã de fier ºi o bisericã romano-catolicã1. N. Ilieºiu2 dã Vasiova comunã valahã, cu36 case în Conscripþia din 1717. Iar Bocºa Românãe aºezatã în locul unde odinioarã a fost cetateaBocºa3, iar biserica ortodoxã dateazã din 1796.Respectiv Bocºa Montanã4 a fost întemeiatã deregimul austriac în secolul XVIII, prin aducereade coloniºti români din judeþele Dolj ºi Mehedinþi,repectiv germani în 1726-27, pricepuþi la exploatareafierului.

Pentru anul 1900 datele sunt complete ºile-am prezentat în Bocºa Culturalã nr.2(93) din2016, respectiv în total 7478 locuitori,din care3.654 ºtiau carte (49%), 5.315 români, 1019 germani,603 unguri, 71 sârbi.

3. Dezvoltarea economicã aBanatului.

În anii scurºi de la ocuparea de cãtre austriecia Banatului, societatea bãnãþeanã a avut la începutdouã evoluþii diferite. La oraºe a crescut putereaeconomicã a burgheziei, comerþul a fost protejat, s-a încurajat formarea de societãþi comercialeindustriale. În schimb la þarã s-a intensificatexploatarea fiscalã a þãrãnimii. Faptul cã au devenitproprietari ereditari ai loturilor pe care le stãpâneauîn ultimii ani ai stãpânirii turceºti, au trãit pierdereaacestui drept înlocuit de habsburgi cu un drept defolosinþã limitat de interesele coroanei sau mai

( 1 vezi Ion Russu ªirianu: Românii din Statul Ungar, Editura Autorului, 1904).


ales ale funcþionarilor provinciali, apoi colonizareaîn mijlocul lor a unor strãini, cu mutarea unoradin ei (e drept puþini, dar vestea se rãspândise curepeziciune) a provocat nemulþumiri pânã la rãscoale.

Obligaþiile gospodãriei þãrãneºti faþã de nouastãpânire erau multe ºi variate, dar 4 categorii aufost principale, ele fiind menþionate des îndocumentele timpului5: Contribuþia – era încasatãpentru acoperirea necesitãþilor militare: plata ºiaprovizionarea armatei, construcþia de fortificaþiiºi cazãrmi, etc.Încartiruirile – cum ar fi spreexemplu îndatorirea de a încartirui în fiecare casã2 sau 3 oameni cu caii lor, de a asigura pâinea,carnea, fânul pentru cai. Acestea au fost marcatede nenumãrate abuzuri, mulþi þãrani sustrãgându-se prin fugã.Zeciuiala – Aceasta se presta cãtreîmpãrat ca proprietar al pãmântului, ea se dãdeadin toate produsele, fiind repartizatã deAdministraþie pe districte fãrã a þine cont destarea recoltei: cereale, animale, fân, vie, miere,cearã, ba chiar pentru îngrãºatul porcilor cu ghindãºi jir.Robota – era prestatã cãtre împãrat în dublacalitate: de cap al statului ºi de proprietar aldomeniului. În februarie 1723, robota se transformãîn bani. De multe ori robota se fãcea la distanþemari, ex. la Belgrad, sau cu carul la Nissa ºiMantua, timpul de acasã pânã acolo unde se lucranu se calcula în zile de robotã. Robota se fãceaoriunde ºi oricând cerea Administraþia, totuºi mairar iarna. Au fost cazuri când þãranii fugeau de larobotã, sau chiar pe drum, ceea ce a condus lapaza deplasãrilor sub supravegherea militarã. Într-o petiþie trimisã la Viena de tãrani se reclama cãnu numai administratorul, ci ºi fiecare funcþionaravea pretenþii de clacã.

Cu toate aceste neajunsuri, care au fostameliorate în timp, cele douã secole de administraþieaustriacã au contribuit la dezvoltarea economicã aBanatului în toate domeniile, acesta transformându-se dintr-o provinciea medievalã otomanã într-unacentral europeanã.

Reformele de inspiraþie iluministã sunt totmai numeroase în timpul domniei Mariei Terezacu deosebire dupã asocierea la domnie a fiului sãuJosef ºi în timpul acestuia, chiar dacã în 1779, lapresiunea nobilimii maghiare, Banatul va fi totuºianexat Ungariei. Autoritatea absolutã a monarhului,planul sãu reformist, angajamentul ungar cã oserie de mãsuri vor fi perpetuate au determinatde fapt prelungirea stãrii speciale a Banatului.Continuitatea se manifesta viguroasã deºi în etapeleurmãtoare nu vor fi lipsite de stãri conflictuale6.

Sã amintim coordonatele principale aledezvoltãrii Banatului în aceastã perioadã.Nouaadministraþie a acordat atenþie deosebitã dezvoltãriiindustriei miniere pentru a valorifica bogãþiilesubsolului de aici. Au fost organizate 8 districteminiere bãnãþene (1.Bocºa, 2.Reºiþa, 3.Dognecea,4.Oraviþa, 5.Steierdorf, 6.Sasca, 7.Moldova ºi

8.Gladna) care au adus beneficii importante CurþiiVieneze. Acestea au fost combinate cu dezvoltareaindustriei siderurgice ºi metalurgiei fierului, respectiva matalelor neferoase (Oraviþa, Dognecea, Bocºa,Anina, Reºiþa, Ciclova, Nãdrag, Ohaba Bistra,Luncani,... ). Aceste centre au continuat sã fiedezvoltate prin activitãþi în domeniul construcþieide maºini.

Industria, iniþial bazatã pe manufacturi ºimeseriaºi, s-a dezvoltat sub forma fabricilor. Depostav, mãtase, þesãtorii de bumbac, fabrici decãrãmizi ºi þigle, ciment, bere, oþet,... Dupã 1880se extinde capitalismul monopolist prin investiþiistrãine. Comunicaþiile se sprijinã prin modernizareadrumurilor, cãi ferate, navigaþia pe Bega. Se dezvoltãnegoþul, apar bãncile. Agricultura se modernizeazã,începe introducerea maºinilor, aºa cã la 1918 înagricultura Banatului7 era un CP(cal putere) pentru13 locuitori, în Transilvania pentru 28, iar înVechiul Regat pentru 42. Deci Banatul avea ceamai dezvoltatã agriculturã.

Oraºele s-au dezvoltat dupã modelele celorcentral europene.

Încã de la începutul administraþiei austriece,Bocºa a fost unul din obiectivele economiceimportante pentru aceasta. Activitatea s-a concentratspre valorificarea minereurilor neferoase, apoi aminereului de fier din zonã deja în 1719-208. Primulfurnal s-a construit pe locul numit Alt Werk(UzinaVeshe), împreunã cu o instalaþie de turnareºi o forjã, care foloseau ca forþã motricã apa râuluiBârzava. În 1722 se construieºte un nou furnal laNeu Werk (Uzina Nouã), care în 1725 a fost mutatla Bocºa Germanã (Montanã), iar la NeuWerkafost instalatã a treia forjã. Dezvoltarea a continuatîn mod intensiv, iar în 1855 când domeniile Bocºaintrã în proprietatea StEG, Administraþia uzinei defier de la Bocºa avea cinci aºezãri separate : 1.Floriani sau Hauptwerk (Uzina Principalã); 2.Nepomuk sau Neuwerk; 3. Altwerk, 4. Satul decãrbunari (Kohldorf); 5. Satul Mãgura (format maimult din þigani).

Note1J.J.Ehrler, op. cit. pag.151.2N. Ilieºiu: Monografia istoricã a Banatului.

Judeþul Caraº. Editura Mica Valahie, Bucureºti2011. Pag.312,

3 Idem. Pag.57;4 Idem. Pag. 54.5 Aurel Þintã: Colonizãrile habsburgice în

Banat, Editura Facla Timiºoara 1972, pag. 42-43.6Valeriu Leu. Istoria ca suport al regionalizãrii

...pag.54-55.7Muºat M., Ardeleanu I. :România dupã Marea

Unire, vol.II, partea I, 1918-33, Editura .... pg. 15ºi 21.

8Volker Wollmann : Patrimoniu preindustrialºi industrial din Românãa, vol.I, Editura Honterus,Sibiu, 2010, pag.271-77


Furnal construit la Bocºa în 1869.

Tradiþii industriale laBocºa

Minerit, metalurgie, construcþiimetalice

Bocºa ºi-a înscris numele în acte, hrisoave,cronici prin mineritul sãu secular, dar ºi prinmodelarea metalului sau exploatarea pãdurilor.

În anul 1719, la Bocºa s-a început topireaminereului de fier din dealurile între care avea sãse înfiripeze localitatea de Fier.

Alãturi de extracþia de minereuri prindeviaþã metalurgia, existînd aici, furnale, forjerii,turnãtorii, care au lãsat urme neºterse în istorialocalitãþii, în viaþa ºi ocupaþiile locuitorilor, marcîndîn acelaºi timp ºi viitorul ei. În câteva evocãri aleacestui trecut industrial, unul din cronicarii ei –care a lucrat efectiv în industria bocºeanã – CarolBrindza – a fixat unele repere, trasînd un arcpeste timp de la primele înjghebãri la întreprindereade profil minier ºi întreprinderea modernã deconstrucþii metalice, la un moment dat binecunoscutã în þarã ºi peste hotare. Primele mãrturiiviguroase ale acestor performanþe pot fi gãsite laGiurgeni – Vadul Oii. Au urmat alte realizãri,materializate în peisajul industrial rãspîndit pe totcuprinsul þãrii; execuþia de lucrãri specifice pentruPorþile de Fier I, Porþile de Fier II, Rovinari,Turceni, Craiova, Anina.

Din consemnãrile aceluiaºi cercetãtor CarolBrindza, reþinem ºi alte date: Bocºa a asimilatdescãrcãtoarele de minereu din portul Constanþa,utilajul minier de suprafaþã; la Bocºa s-au fãcutmulte poduri rulante pentru siderurgia româneascã;Bocºa a fost prezentã la toate lucrãrile hidrotehnice:Olt, Lotru, Porþile de Fier, Canalul Dunãre-MareaNeagrã, Poarta Albã – Midia – Nãvodari.

La baza acestor înfãptuiri mari au stat tehnicaºi tehnologiile moderne, introduse sistematic atîtîn sectorul mineritului, cît ºi în cel al construcþiilormetalice. Spre exemplificare, în cartea tehnologiilormoderne din Întreprinderea de construcþii metalicedin Bocºa pe primele file se consemneazãintroducerea tehnicii moderne de calcul, a maºinilorcu comandã program, a maºinilor de sudat prinfrecare etc.

Despre toate acestea, dar mai ales despretrecutul mai îndepãrtat al oraºului ºi al tradiþiilorsale industriale, Carol Brindza s-a oprit cu multãatenþie. L-am citat pe el pentru a rememoraprezenþa sa în istoria oraºului. Dar ºi alþi cercetãtoris-au aplecat ulterior asupra unor dimensiuni alevieþii economice. Evidenþierea acestui bogat trecutindustrial al Bocºei ar merita continuatã, aºezatãîn pagini de carte.

Furnalul de la Bocºa Montanã

Bocºa la 1909

Grup de muncitori sculptaþi de Tiberiu Bottlik )încurtea fostei uzine de construcþii metalice


Viaþa cãrþilor

Gabriela ªerban

Adrian Georgescu ºio nouã lecturã

mãrturisitoare: „Iatãfiul tãu”

Scriitorul Adrian Georgescuîºi mãrturiseºte dragostea pentruDumnezeu printr-o nouã carte.”Iatã fiul tãu” se numeºte celmai recent volum de facturãreligioasã semnat de AdrianGeorgescu, volum apãrut în 2017la Editura Cavallioti din Bucureºti,prefaþat de ierodiaconul GamalielSima de la Sfânta MãnãstireAntim.

Adrian Georgescu (nãscutîn 4 decembrie 1952) este unbinecunoscut om de radio, lucrândo viaþã întreagã la SocietateaRomânã de RadiodifuziuneBucureºti, dar ºi un importantprozator român, semnatar a peste30 de volume de prozã, cele mairecente de inspiraþie religioasã.

Debuteazã literar în 1968,cu poezie, în revista ”Amfiteatru”,publicã în ”România literarã”, apoiurmeazã o perioadã de tãcere,pânã în anul 2002 când apareromanul ”Rebutarea omenirii”(Bucureºti. Amurg Sentimental,2002, douã ediþii; ed. a III-a,2005; ed. a IV-a , SiebenPublishing, 2006; ed. a V-a, 2009),o carte interesantã, cu un impactdeosebit asupra cititorilor, ceeace a dus la apariþia mai multorediþii: ”datoritã stilului, aspru,complicat, cu o sintaxã nãucitoaredin care predicatul ºi subiectulîºi pierd funcþiile clasice ºi suntinvestite cu valori noi, în carepunctuaþia lipseºte aproape cudesãvârºire, lãsând cititoruluideplina libertate de a conferi frazeipunctuaþia, accentele ºi respiraþiape care el le simte a f inecesare.”precizeazã VeronicaAnghelescu în prefaþa celei de-aIV-a ediþii a romanului.

Apoi, cãrþile prozatoruluiAdrian Georgescu încep sã ”curgã”,scoþând la ivealã un scriitorprolific, talentat ºi deosebit deinteresant, scriitura sa situându-se în permanenþã, dupã cumobserva Titus Vâjeu, ”între pãcatºi virtute”.

”Ule iu l d in cande lã”(Bucureºti. Amurg sentimental,2002 ºi ed. a II-a, 2005), ”Crime”(Bucureºti. Amurg sentimental,2004 ºi ed. a II-a, 2007), ”Þãrmul(Sfântu-Gheorghe. Un jurnal)”(Bucureºti. Amurg sentimental,2004 ºi ed. a II-a, 2011), ”Cãpãþânaunei pãsãri de apã”(Bucureºti.Amurg sentimental, 2004 ºi ed.a I I -a , 2007) , ”Romanulîndrãgostirii de mama”(Bucureºti.Amurg sentimental, 2005 ºi ed.a II-a, 2005), ”Conversaþie”(Bucureºti. Mentor Macro, 2005),”Întrutotul eu totul”(Bucureºti.Mentor Macro, 2005), ”Unul ºieu însuºi” (Bucureºti. SiebenPublishing, 2006, ed. a II-a, 2008),”Carte ” (Bucureºt i . S iebenPublishing, 2006, ed. a II-a,2007),”Nu-i aºa?”(Bucureºti. SiebenPublishing, 2007), ”Hagigadar”(Bucureºti. Sieben Publishing,2007 , ed . a II -a , 2009) ,”Atentatele” (Bucureºti. SiebenPublishing, 2008), ”Iubi-te-voi!”(Bucureºti. Sieben Publishing,

2008) , ”Eu sunt º ivreau ! ” (Bucureºt i . S iebenPublishing, 2008, ed. a II-a,2008),”Anul putorii”(Bucureºti.Sieben Publishing, 2009, ed. aII-a, 2012), ”Sfânt”(Bucureºti.Sieben Publishing, 2009),”Câþioameni sunt eu?/How ManyPeople Am I?” (antologie.(Bucureºti. Sieben Publishing,2009, ed. a II-a, 2011, ed. a III-a, 2011), ”5”(Bucureºti. SiebenPublishing, 2010), ”Sosirea spreDumnezeu”(Bucureºti. SiebenPublishing, 2010, ed. a II-a, 2011),”Moartea spionului”(Bucureºti.Criterion Publishing, 2010, ed. aI I -a S ieben Publ i sh ing ,2011) , ”Opera dezvã lu i tã”(Bucureºti. Sieben Publishing,2011),”Descensio” (Bucureºti.Sieben Publishing, 2012, ed. aII-a, 2012, ed. a III-a, 2012, ed. aIV-a, 2013, ed. a V-a, 2015),”Chi l i i ” (Bucureºt i . S iebenPublishing, 2012, ed. a II-a, 2012,ed. a III-a, 2013, ed. a IV-a,2014, ed. a V-a, 2015), ”Anastasis”(Bucureºti. No 14 Plus Minus,2013, ed. a II-a, 2013, ed. a III-a, 2015), ”Rugãciunile” (Bucureºti.No 14 Plus Minus, 2013, ed. aII-a, 2014, ed. a III-a, 2014, ed. aIV ºi a V-a, 2015), ”Dulceasãrutare”(Bucureºti. No 14 PlusMinus, 2014, ed. a II-a, 2014, ed.a III-a, 2016),”Monahul lãuntric”(Bucureºti. No 14 Plus Minus,2015, ed. a II-a, 2015),”Iisuse,lauda bãtrâneþ i lor mele ”(Bucureºti. No 14 Plus Minus,2016), ”Tabor”(Bucureºti. No 14Plus Minus, 2013, ed. a II-a,2016), ”Morþii sã-ºi îngroapemorþii lor”, 2017, ”Iisus Hristosîn in ima mea” (Bucureºt i .Cavallioti, 2017),”Iatã fiul tãu”(Bucureºti. Cavallioti, 2017) sunttitlurile cãrþilor semnate deAdrian Georgescu, iar despreunele dintre acestea, mai precis,despre primele zece, GeorgeIrava scrie într-un volummonografic, apãrut în 2007,intitulat ”Adrian Georgescu înzece cãrþi”.


”Cãrþ i l e lu i Adr ianGeorgescu sunt precumsocietatea: bulversante, aparentdezorganizate, alienante – omulare nevoie de repere ferme pecare – asemeni cititorului cãrþilorsale – nu le poate gãsi nicãieri.Singura coerenþã a universului(literar), a lumii, a societãþii -es te datã de prezenþa /manifestarea lui Dumnezeu – aºacum ºi inserþiile cultice, preluatedin ritualul creºtin-ortodox,conferã ºi cãrþilor lui AdrianGeorgescu puncte le deech i l ibru . ” scr ia VeronicaAnghelescu în anul 2006.

Începând cu anul 2010 ºicu volumul ”Sosirea spreDumnezeu” ”inseraþiile culticepreluate din ritualul creºtin-ortodox” sunt tot mai pregnante,autorul mãrturisind ”adevãruri”:”Fãrã dragostea lui Dumnezeunu pot face nimic”, ”Fãrãdragostea lui Dumnezeu ce rostare creaþia mea scindatã decreaþia sa”, ”Trebuie sã ne rugãmla Dumnezeul creaþiei pentru cãexistãm la umbra a tot ceea ceel a creat” ºi altele.

Iatã cã, pas cu pas, AdrianGeorgescu se îndreaptã spre aceaformã de literaturã duhovniceascãmãrturisitoare. Cu volumul”Descensio”, apãrut în 2012,porneºte seria cãrþilor de facturãreligioasã, mãrturisitoare, a”jurnalelor duhovniceºti”, a”fragmentelor de psalmi ºirugãciuni pe care le trãieºtetânjind ascensiunea spre Domnul”dupã cum observa pr.prof. NicolaeBordaºiu.

Urmeazã ”Chi l i i ” ,”Anastasis”, ”Rugãciunile”,”Dulcea sãrutare”, ”Monahullãuntr i c ” , ” I i suse laudabãtrâneþilor mele”, ”Tabor”,”Morþii sã-ºi îngroape morþii lor”,”Iisus Hristos în inima mea”,”Iatã fiul tãu”, cãrþi care pot fiaºezate, dupã cum menþiona pr.dr.Ionel Petricã, ”la loc de cinsteatât în literatura românãpostmodernã, cât ºi în literaturaduhovniceascã.”

”Nãdãjduind cã mãrturi-sitorul Adrian Georgescu varãmâne o ”chilie” în care sã

odihneascã veºnic Dumnezeu,chiar dacã existã într-o lume arelativismului ºi a relativitãþiieinsteniene, smeritul vorbitordespre carte ºi autor se bucurãde o asemenea întâlnire duhov-niceascã, întâlnire care a nãscuto prietenie în Iisus Hristos.”afirmã preotul dr. Ionel Petricãîn postfaþa celei de-a III-a ediþiia volumului ”Anastasis”.

”Iatã fiul tãu”este cea mairecentã ”mãrturisire” a lui AdrianGeorgescu, care începe cuîndemnul la bucurie: ”Bucurã-te!”, expresie devenitã leitmotiv.

”Cartea lui Adrian Geor-gescu descrie un drum iniþiaticcu urmãtoru l parcurs :conºtientizarea vieþii ºi existenþeiomului ca având cauzã în SfântaTreime ºi în voinþa Sa iubitoareºi doritoare de împãrtãºireveºnicã, acceptarea de cãtre oma Jertfei Celui Neprihãnit, IisusHristos, Fiul Unul Nãscut alTatãlui ºi totodatã Fiu al Omuluinãscut din pururea FecioaraMaria, naºterea din apã ºi duhprin botez, curãþirea de patimi,iluminarea, învierea în duh ºiunirea misticã, de tainã, cuHris tos Înv iat . ” conchideprefaþatorul volumului.

Un volum frumos, careîndeamnã, din nou, la meditaþie,la rugãciune, la smerenie, laiubire. Un imn închinat MaiciiDomnului: ”Floare – de-lacrimã– Maicã Fecioarã – ne eºti luminãîn întuneric: luminã din Luminalui Iisus Hristos”.

O carte a Bucuriei, abucuriei de a-l avea pe Dumnezeuîn suflet, a bucuriei iertãrii, abucuriei morþii ºi învierii, a bucurieibunãtãþii ºi iubirii MaiciiDomnului, a bucuriei ”Bisericiisfinþirii noastre”, a bucurieiCuvântului, a bucuriei închinãriiºi smereniei. Pentru cã, ”Ce estesmerenia dacã nu înflorire subdragostea Celei pline de Dar –”spune autorul. ”Sfântã Floare –þii pe masa petalelor tale PâineaVieþii: pe Iisus Hristos. Maria –Floare de peste flori – mântuieº-te-ne.”

Adriana Boia –„Viaþa e frumoasã”

dacã îi gãseºti„Punctul forte”

De curând, au vãzut luminatiparului douã noi volume deversuri sub semnãtura AdrianeiBoia.

Dupã cum ne-a obiºnuit,la fiecare ediþie a Zilelor Culturiiºi Spiritualitãþii Rãcãºdene (14 –16 august), dna. Adriana Boia,credincioasã devotatã a BisericiiOrtodoxe din Rãcãºdia, neîntâmpinã cu un nou volum, deobicei de facturã religioasã.

„Iisuse, fiul lui David,miluieºte-mã!”, „Sã iubeºti peDomnul Dumnezeul tãu” ,„Înmulþeºte talantul”, „Punctulforte” ºi „Viaþa e frumoasã” suntvolume semnate de Adriana Boia,apãrute la editura „Eurostampa”din Timiºoara cu sprijinulPrimãriei ºi Consiliului LocalRãcãºdia ºi prezentate la ceas deimportantã sãrbãtoare a culturiiºi spiritualitãþii rãcãºdene.

Cãrþile Adrianei Boiabeneficiazã de binecuvântareaPrea Sfinþitului Pãrinte Lucian,Episcopul Caransebeºului, cel careºi semneazã prefaþa a douã dintrevolume. Cele mai recente titluriau în deschidere o recenzierealizatã de pr. Sergiu Emil Vargaºi o prefaþã semnatã de pr. IuliusGuiman, preoþi pasionaþi de


poezie ºi stih.„Poezia româneascã de

facturã religioasã îºi are rãdãcinileîn poezia imnograficã a Bisericiiºi în tradiþiile creºtine populare.Ea prelucreazã artistic teme,motive, imagini ºi simboluri pecare le întâlneºte în dezvoltareacreºtinã a sentimentului religiosromânesc. […] D-na Adriana Boia,o credincioasã devotatã dinRãcãºdia, prin expresia liricã apoeziilor create a dat dovadã deo sensibilitate religioasã aparte.Poemele domniei sale se aºazãsub semnul ocrotirii sfinþilor, avalorizãrii perceptelor morale ºia exprimãrii sentimentelor denevrednicie pe care oamenii leau în mod firesc în descoperireaCelui Preaînalt prin vers. Elegãsesc forma ºi limbajul caredau slavã lui Dumnezeu într-unmod sublim.” afirmã PS Lucianîn Cuvântul înainte care deschideunul dintre volumele AdrianeiBoia. („Înmulþeºte talantul”,Timiºoara: Eurostampa, 2016).

În toate volumele sale,Adriana Boia îº i revarsãdragostea pentru Dumnezeu, iardin titlurile celor douã volumede versuri reiese crezul sãu: viaþae frumoasã, dacã-i gãseºti punctulforte, adicã, pe Dumnezeu: ”Amsã mã þin de câte-o rugãciune/Acolo-i punctul forte, esteDumnezeu/ Când la El ajung totrãul se supune/ Þine candelaluminii aprinsã-n drumul meu”.

Adriana Boia îºi ascultãvocea interioarã scriind versuriaccesibile, prin care transmitenecesitatea credinþei, nevoia deDumnezeu. Însãºi mãrturiseºtecã poezia este un hobby princare doreºte sã-ºi arate dragosteaºi recunoºtinþa cãtre Dumnezeupe care-l socoate adesea prietenîn versurile sale, în unele poezii-rugãciuni.

Chiar ºi în volumul defacturã laicã, în poezia dedragoste, Adriana Boia, studentãa Facultãþii de Teologie OrtodoxãDidacticã din Caransebeº aUniveritãþii ”Eftimie Murgu”Reºiþa, nu se dezminte, nurenunþã la relaþia cu Dumnezeu:”Te-am vorbit cu Dumnezeu în

rugãciune”, ”Te-am regãsit ºi-npredicile sfinte”, ”Mã rog ºi-aºteptun semn dumnezeiesc”, ”Acoloera doar Dumnezeu ºi noi” º.a.

Se ºtie cã versul deinspiraþie religioasã este construitºi ”colorat” în funcþie de fondulpersonal al celui care-l scrie, îlconstruieºte. Adriana Boiatransmite prin poeziile sale, fiede facturã laicã, fie de inspiraþiereligioasã, multã nostalgie, însão imensã încredere în Dumnezeu:”Tu lacrimile mi le ºtergi cândplâng/ Cu sfintele-þi cuvintesunând îmbãrbãtare/ ªi-o dreaptãmânã întinzi spre cel nãtâng/ ªi-al vieþii sens gãseºte prin Tinefiecare.”

Cu certitudine avem de-aface cu un sincer ºi dãruitpropovãduitor al cuvântului luiDumnezeu, alegând una dintrecele mai frumoase ºi sensibileforme de exprimare – poezia.

Felicitãri se cuvin autoarei,de asemenea, se cuvin felicitãriPrimãriei ºi Consiliului LocalRãcãºdia care spri j inã ºiîncurajeazã astfel de preocupãricultural-spirituale devenite, iatã,tradiþie.

Gabriela ªerban

Sindromulindiferenþei

Un nou roman, SindromulMowgli, publicã Daniel Luca laEditura Inspirescu din Satu-Mare,în 2016. Am putea spune, dincapul locului, cã este o îmbinarefericitã între „cartea de artã”, sãzicem, ºi formula de succes lapublic, deoarece nu foarte mulþiscriitori de azi, în spaþiul nostruliterar, reuºesc aceasta.

Astfel, Sindromul Mowgli„funcþioneazã”, de la bun început,ca un roman (bun) de aventuri.Îndurerat profund ºi revoltat desistemul medical de la noi, ºi îngeneral de toatã ticãloºia umanãcare parcã s-a concentrat în þaranoastrã, protagonistul începe o„carierã” de...asasin profesionist.Nu orice fel de rãufãctor, ci unulcare distruge diferite obiective,

mari, strategice. ªi nu o faceoricum, ci folosindu-se de copiicare prezintã diferite dizabilitãþi(de fapt, sunt toþi, în diferitegrade, autiºti), mai cu seamã înceea ce priveºte posibilitatea (ºidorinþa) de comunicare cu semenii.Ei sunt plasaþi în diferiteaºezãminte de specialitate sau,mai rar, sunt preluaþi de oameniinimoºi, care îi înfiazã, aºa cumeste cazul Marei, care „o ia desuflet” pe Elena sau chiar depersonajul central, care înfiazãmai mulþi copii. Ceea ce îi uneºtepe toþi, aflãm la scurtã vremedupã parcurgerea câtorva pagini,este faptul cã aceºti copii, refuzaþide societate ºi refuzând-o, larândul lor, comunicã, la propriu,perfect, cu...animalele („Ca-pacitatea oamenilor de a vorbicu animalele este recunoscutãîn lumea ºtiinþificã ºi poartãnumele de sindromul Mowgli,sindrom întâlnit, de regulã, lacopiii dispãruþi în pustietate, ºinu la cei din mijlocul uneicolectivitãþi”). Porumbei, câini,pisici sau chiar delfini defileazãprin faþa ochilor cititorilor, într-un carusel fascinant, cãci ele,animalele, nu comunicã decâtcu...copiii. Prilej pentru „erou”(de fapt, toate acestea fac partedintr-un plan mai amplu, pregãtitminuþios, tocmai în vederearãzbunãrii) de a-i folosi în tramaromanului pentru a distrugeobiectivele strategice de care


aminteam. Cum? Respectivelebombe sunt preluate de animale,ºi plasate acolo unde li se spunede cãtre...copii. Evident, estemomentul sã ne punem întrebãride ordin moral, cãci ce fel deom este acela care pune niºtecopii bolnavi de autism sã plasezebombe cu ajutorul animalelor?Interesant este tocmai faptul cãtoþi copiii, fãrã excepþie, consimtla comiterea acestor...crime, înfond. Dar, în vreme ce parcurgempaginile pline de suspens, neîntrebãm de unde atâta urãacumulatã în sufletul acestorcopii (abandonaþi de propriiipãrinþi, precum ºi de societate,în ansamblul ei) ºi al personajuluicentral, însuºi?

În primul rând, este vorbade un sistem social (de fapt deabsenþa lui) care nu mai dã doibani pe membrii societãþii. Morfemei însãrcinate în spitale, morlãuze, cu copiii lor sau fãrã, morcopii internaþi în spitale pediatricecare seamãnã mai degrabã culagãrele de exterminare decât cuaºezãminte de sãnãtate, mor copii,bãtrâni, în azile care sunt defapt preambuluri ale morþii.Sistemul sanitar, la fel ca ºi celeducaþional, sunt mai coruptedecât în cele mai corupte stateafricane ori sud-americane, iarmiºcãrile propuse în sistemulsalarial nu vor putea schimba,probabil, o mentalitate de-adreptul criminalã, bazatã peegoism, profit ºi individualism.De aici relaþionarea socialã carenu se mai bazeazã pe încredere,pe emoþie pozitivã, ci pe urã.Este resortul central al romanuluidar, din nefericire, este ºi o tristãrealitate a zilelor noastre.

Existã, în roman, maimulte romane, de altfel. Unul,central, este acela al acþiuniipropriu-zise a protagonsitului,care conferã ºi numele cãrþii.Dar existã ºi un nivel alcomunicãrii între animale ºi copiiºi care îºi vorbesc chiar ºi întreele. Sugestia reîntoarcerii(imposibile, într-o astfel de lumesluþitã de urã) la universul edeniceste evidentã. Evidentã este ºi

morala „romanului de dragoste”,protagonistul subordonîndu-ºisentimentele unui singur scop:acela de a ucide, de a producecât mai multã suferinþã.

O carte interesantã, înconcluzie, care se citeºte penerãsuflate, ºi care te trimite cugândul, aproape la fiecare paginãcititã, la un film de succes.

Gheorghe SECHEªAN

„Arhanghelul” dinBirda. 5 ani în slujba

comunitãþiiparohiale

Revista ”Arhanghelul”,publicaþie trimestrialã a ParohieiBirda, judeþul Timiº, se aflã laceas aniversar. Împlineºte 5 anide existenþã în casele ºi în inimilenoastre.

Cu acest prilej, redactorulºef, preotul dr. Valentin Bugariua realizat un frumos volumomagial intitulat ”Arhanghelul”din Birda. 5 ani în slujbacomunitãþii parohiale”, care avãzut lumina tiparului de curândla editura ”Sitech” din Craiova(2017).

”Arhanghelul” se doreºte afi o voce care îndrumã ºi încearcãsã coaguleze o comunitateparohialã dispersatã atât fizic, câtºi structural. Ea încearcã sã aducãun cuvânt de învãþãturã, câteva

urme ale trecutului, dar ºiabordãri religioase realizate decopiii din Birda ºi Sîngeorge.Publicaþia a fost martorã aactivitãþilor desfãºurate de ParohiaBirda timp de 5 ani de larugãciunea euharisticã, la feluriteiniþiative catehetice, dar ºi laacþiuni filantropice. Credem cãprin consemnarea acestora, earãmâne un mesager, o mãrturievie a rolului Bisericii în viaþacomunitãþii locale”, consemneazãîn Precuvântare autoru lvolumului, redactorul ºef ValentinBugariu.

Volumul ”Arhanghelul” dinBirda. 5 ani în slujba comunitãþiiparohiale” este structurat pecapitole ºi subcapitole. Cele douãmari capitole se referã la omagiileaduse revistei cu pri le julaniversãrii (I. In honorem) ºi larubrici permanente prin care suntprezentate misiuni ale Bisericiiîn comunitate ( II. Misiune ºipropovãduire prin presa sãteascã).Acest al II-lea capitol aresubcapitole care poartã numelece lor mai importante º iinteresante rubrici ale periodiculuibãnãþean: 1. Editoriale, 2.Restituiri, 3. Documentar, 4.Urme din trecut, 5. Catehezã, 6.Semne, 7. Tinere condeie, 8.Bucurii editoriale, 9. Cronicaparohialã.

Volumul se deschide cu oPrecuvântare semnatã decoordonatorul lucrãrii, pr. dr.Valentin Bugariu, ºi se încheiecu un capitol dedicat imaginii –Iconografie – capitol bogat ºideosebit de reprezentativ pentruactivitatea Parohiei Birda ºi aharnicului preot care o pãstoreºte,un preot ortodox preocupat deculturã, de cultura religioasã înspecial, doctor în filologie,preocupat de istoria presei ºiistoria Banatului, dar, în acelaºitimp, preocupat de sufletuloamenilor, al tinerilor. Unveritabil fãuritor de carte ºi unvrednic modelator de suflete.

Lucrãrile semnate de pr.Valentin Bugariu sunt dintre celemai utile ºi interesante, serioselaborate ºi bine documentate:


”Protopopul Mihail Gaºpar. Studiumonogra f i c ” (T imiºoara :Eurostampa, 2007), Mihail Gaºpar.,,D’ale vieþii”, Ediþie criticã, studiuintroductiv ºi note de... ,”.Timiºoara: Eubeea: 2008, 2 vol.;,,Parohia Ortodoxã ColoniaGãtaia. Istorie, misiune ºi viaþãcreºtinã”, Craiova: Sitech, 2011;,,Istorie ºi semn religios”, Craiova:Sitech, 2014; ,,Bisericã ºi Presãîn Banat”, Craiova: Sitech, 2015;,,Sfântul Iosif cel Nou de laPartoº, ocrotitorul Banatului”,Arad: Tiparniþa, 2016; Aurel Jivi,,,Istoria Bisericeascã Universalã”,Ediþie îngrijitã de..., Craiova:Sitech, 2016; ”Pictorul Filip Matei.Întregiri biografice ºi artistice”,Arad: Tiparniþa, 2017.

Evident, cunoscându-l pepãrintele Valentin Bugariu ºi binecunoscându-i preocupãrile, acestnou volum dedicat revistei”Arhanghelul” nu a fost o surprizã,ci, dimpotrivã, a fost unul aºteptatcu nerãbdare ºi cu deosebitinteres. În paginile cãrþiisemneazã nume importante aleculturii bãnãþene, scriitori ºijurnaliºti de seamã, precum ºiveritabili filologi ºi cercetãtori aiBanatului.

Danie l Al i c , Petr i cãZamela, Nina Ceranu, DanRadosav, Ioan Traia, GheorgheRancu-Bodrog, Vali Corduneanu,Mircea Szilagyi, Gheorghe Lungu,Gabriela ªerban, Ion Murariu,Iosif Marius Circa, Duºan Baiski,Ghiþã Blejuºcã, Lavinia ªerban,Marius Mircia, Virginia Ardelean,Dan Gârjoabã, Ioan ViorelBoldureanu, Marius Florescu,Octavian Gruiþa, Mirela IoanaBorchin, Bogdan Enãºel, IoanPrisãcean, Silviu Ionel Ferciug,Gabor Roberta, Murgea MariaAlexandra, Weisz Markus suntcei care au bucuria ºi onoareade a fi gãzduiþi în paginile acestuivolum omagial ºi de a semnaalãturi de Valentin Bugariu.

Realizarea unei astfel detipãrituri, care sã aducã în atenþieun periodic cu o aumitã istorieºi continuitate, precum ºicolaboratorii semnatari împreunãcu rubricile permanente, este unproiect demn de urmat ºi de

felicitat.Scriitoarea Nina Ceranu

bine remarca faptu l cã”Arhanghelul”, vreme de cinciani, ”a fost amvonul de la cares-au promovat valorile autentice,ºi, printr-un ”atelier” de creaþie,tinerele condeie, cele care maitârziu vor prelua de la dascãliilor dragostea pentru literaturãºi arte.” Asta este misiuneaunei reviste, a unei publicaþiiperiodice.

Aºa cum prec iza º imuzeograful Ioan Traia: ”Realizatãîn condiþii grafice bune ºi cu unconþinut bogat, cu subiecteinteresante, structurate pe maimulte rubrici permanente, revistarãspunde unor necesitãþi deinformare pentru credincioºii ºilocalnicii satului în ceea cepriveºte cultura, spiritualitatea,istoria, tradiþia ºi administraþiacomunitãþii.” Aºadar, o astfel depublicaþie înseamnã ºi o paginãde istorie localã, pe lângãmisiunea sa spiritualã ºi culturalã.

Iatã, doar câteva motivepentru care considerãm cã suntatât de importante realizãrile ºiapariþiile unor astfel de revisteºi periodice, cu atât mai necesareºi utile devenind volumele iþitedin paginile unor publicaþii seriale.

Iar ”Arhanghelul” dinBirda. 5 ani în slujba comunitãþiiparohiale” este un astfel de volum,realizat de un preot cercetãtor,conºtient de importanþa ºivaloarea sa documentarã.

Gabriela ªerban

„Poveºti pe albulzãpezii” de CostelSimedrea. Arad:Mirador, 2017.

Costel Simedrea, scriitorreºiþean mult mai apreciat pemeleaguri arãdene, timiºene saude orice alt fel decât cele dinpropr ia urbe , a debutateditorialistic târziu, în urmã cuvreo zece ani, fãcându-ne parcãsã ne parã rãu cã nu a fostcoleg de generaþie literarã cuoptzeciºtii, aºa cum este. De

altfel, cel puþin din punct devedere al buletinului. Dar, nu-iaºa, mieux plus tard que jamais!

Aceasta pentru cã poeziasa impresioneazã prin prospeþime,sinceritate ºi directeþe. Unadevãrat infern poetic, am spune,dupã ce abia îi pomenisem peoptzec i º t i : Pe hârtie albã,ninsoarea se aºterne.../Obosiþi, peboltã, sclipesc zurgãlãi/ Eu înºirpe filã, iarãºi, baliverne/ Desprepãrul tãu...despre ochii tãi...

Ceea ce este de remarcatla acest poet care scrie cuuºurinþa cu care alþii trec stradaeste faptul cã el nu îºi face niciun fel de problemã de strategieliterarã, de prozodie, chiar, deideologie poeticã. Este adeptulideii cã poezia trebuie sãimpresioneze, în primul rând, pecel care o emite, apoi pe cititori,ºi numai în cele din urmã (astadacã mai e cazul , vorbaregretatului nostru profesorEugen Todoran) raþiunii, minþii,intelectualului. ªi, totuºi, poemelelui se aºtern cuminþi pe hârtie,aflându-ºi singure o alinieretematicã, o organizare ideaticãetc.

Am putea spune cã motivulcentral al prezentului volum estetristeþea, dacã nu ne-am temede oarece redundanþã, cãciîntregul poem este învãluit(uneori manifestã ºi la niveldeclamativ) în aceastã togãdureroasã a sufletului omenesc:


Din seara aceea, nu am mai vut nicibrad.../Ce sã pun sub el?Resemnãri eterne? sau ªi seaºeazã blândã, pe case, pe uluci/Pe turle de biserici, pe anii meiuituci/ Sã bucure copiii cu glas dezurgãlãi,/ Sã vindece tristeþeaascunsã-n ochii tãi ori ªi frunzaaceasta ºi-aceastã întristare/ ªiacest amurg, ca o ghilotinã.

Un prim motiv este acelaal iernii. Dar nu iarna frumoasã,cea a puritãþii, a bucuriei, asperanþelor renãscute odatã cuprima ninsoare. Nu. ªi nici aceeaa copilãriei, cu obrajii îngheþaþide florile de vis ale unui viitorfericit, în fereastrã. Este iarnaînfrângerii, a dezlânãrii, arestriºtei, a unei tristeþi fãrãalean: De o vreme, frunza, sãtulãsã tot cadã/ Se preface-n vise albe,de zãpadã, ori Ninge furiºat...Fulgii vin tiptil.../ Vin ca niºte hoþiîn clipa târzie, sau Iarnã în toi, încasã frig/ În mine gol; singur dinnou! Accentele bacoviene vin dela sine, fãrã a fi chemate oriinvocate în mod forþat, cãci CostelSimedrea este, fundamental, unelegiac: Vãd iarna, alb alunecând/Pe cerul de gheaþã subþire/ Suveicãsprintenã, pe când/ Þesea cãmaºaunui mire.// Chiar ea mireasa eacum/ Eu mirele ei sunt, degheaþã/ Ne prindem în nunta defum/ Dar vântul pe fum îl înhaþã.

De aici derivã, de altfel,într-o logicã a nefericirii, proprieacestui sensibil slujitor alcondeiului, ºi un alt motiv, acelaal sãrbãtorilor nefericite,ratate, amânate, lipsite de flacãrabucuriei de odinioarã: Despre ceam vrut...dar nici acum nu am/ªi-mi aduc aminte seara deluminã/ Seara când stãteamîncremenit la geam.../ AºteptândMoºul...sperând c-o sã vinã, ori Azinu mai vine Moº Crãciun/ E uºazilei încuiatã/ ªi rând pe rând toateapun/ Ca ºi cum nu ar fi fostvreodatã...; absenþa sãrbãto-rilor – nimic nu mai e caodinioarã (Fulgi de hârtie) ;sãrbãtorile care au plecat –timpul resemnãrii (Final de act).

Motivul religiosului –care nu mai este: minunile carenu mai sunt: Un pustnic ducându-

ºi anii mulþi în spate/ Cautã-ncalendare o altã zi de luni/ Dar lavechiul schit clopot nu mai bate.../ªi-a uitat icoana sã facã minuni...(Pasãrea mãiastrã); religiosul caremoare : Tremurã lumina încandele reci/ Suflet chinuit deflãcãri muribunde (Pasãreamãiastrã).

Motivul timpului –marele duºman, poetic ºiexistenþial, în egalã mãsurã este(nimic nou, nu-i aºa?), timpul,tâlhar, jefuitor, nepãsãtor, cinic:Noi n-am avut ce face, au fostnespus de rãi/ Ne-au pus jungheru-n piept, chiar de la început/ ªi-abiaacum vedem cã anii mei ºi-ai tãi/Erau, de fapt, tâlharii! Zadarnic ne-am temut...sau Ce frumos curgeatimpul pe când/ Înserãri pestedealuri bãtrâne/ Puneau doine,din fluier spunând/ Despre ieriblândei zile de mâine.

Motivul timpului careera odatã tihnã, înþelegere,pace, armonie: Ce frumos curgeatimpul pe când/ Înserãri, pestedealuri bãtrâne/ Puneau doine,din fluier spunând/ Despre ieriblândei zile de mâine ( Nostalgii decasã).

Nostalgia. Dupã tãrâmulde dincolo, vãzut ”ca o fericire”:ªi o sã plec cu el, departe/ Sprealtã garã, mai frumoasã/ Lãsândîn asta frunze moarte/ Strânse înfoºnet de mãtasã (Tren de searã);regretul celor ce ar fi putut sãfie: Vom risipi polenul neîntâm-platei flori/ Pe câmpul îmbâcsit cuvolburã vulgarã (Printre ruine).

Bãtrâneþea. Ce tristãcãdea ultima ploaie de varã/ Peacoperiuºul de tablã fierbinte (...)/Ce trist eram ºi eu...ªtiam cã o sãpleci/ Cã nu au mai rãmas nicidouã sãptãmâni.../ Septembriegonea, deja, pe frunze reci.../Plângeam dupã ele ca doi copacibãtrâni (Sfârºit de vacanþã). Totulîn jur este semn al bãtrâneþii:Mai trece-un foºnet de mãtasã/ ªiînfioarã toamna rece/ ªi parcã nicinu îmi mai pasã/ Cã pãsãrile-ncepsã plece.../ Cã mã destramã zborullor... (Trenul de searã).

Strâns legat de acesta esteacela al extincþiei, al morþii: ªifrunza aceasta ºi-aceastã întristare

(...) ªi ziua aceasta în amurguriplecând.../ ªi aceastã noapte.../ªi-aceastã întristare...(Enumerând); moartea = pasãre:În uºi o pasãre-mi bate/ Cu aripide cer ºi þãrânã (Pãsãri); moartea– frumoasã ºi tristã – bacovian:Ne vom minþi cu cântecele ploii.../Din orga nopþii picurate stins/ Înclipe reci, în care vin strigoii/ ªijubileazã fiindcã ne-au învins...(Ecouri reci); vreme de extincþie= vreme de moarte: Plângvecernii în turle de foc/ Toþi copaciise mutã-n sicriu (Poem cu apus);extincþie universalã: Cineva dintr-un timp efemer/ Vrea, la loc, stelevechi sã aprindã (Poem cu apus).Cuvântul = tãcere, moarte: Se-ascunde vorba în tãceri/ Cum ziua-n noapte se ascunde/ ªi nu mai aicuraj sã ceri/ Un mâine clipeimuribunde. (Fir de iarbã).

Dorul. Doruri – dorul demoarte; nostalgia – unul dintremotivele centrale ale cãrþii. Mi s-a-mbolnãvit pãdurea, plâng stejariifrunzã moartã/ Doruri întrupate-n pãsãri/ Pleacã iar din poartã-npoartã (Galbenã fotografie). Dorul= neputinþã. Deschid fereastradinspre dor/ ªi simt cum aripimuribunde/ Din umerii uscaþi maivor/ Sã zboare iar... ºi nu au unde(Ferestre deschise).

Motivul înstrãinãrii –puiul de cuc, oul de cuc. Ca peun ou de cuc, într-un cuib strãin/Ai pus la dospit pâine în covatã(Clopotul negru).

Pâinea – schimbareasimbolului. Ca pe un ou de cuc,într-un cuib strãin/ Ai pus ladospit pâine în covatã (Clopotulnegru).

Motivul pustiului. Iarnaîn toi, în casã frig/ În mine gol;singur din nou/ Mi-e interzis ºi sãte strig/ De ce-aº striga? Pentruecou? (ªi totuºi nu-i)

Motivul minciunii –esenþa negativã a umanitãþii –de aceea suntem nefericiþi: Nevom minþi...ºi nu e prima oarã/Bachiar aº crede cã minciuna-i drog/Sã nu simþim cum este sã tedoarã/Când bate vânt în sufletulolog (Ecouri reci).

Motivul inutilitãþiipersonale. Povestea noastrã nici


n-a fost.../ Am fost eroii nimãnui/Ca iarna asta fãrã rost. (ªi totuºinu-i).

Iubirea. Iubirea ce moare,odatã cu trecerea timpului – eulpoetic – amant– pentru noapteade nicicând. Topesc vis în nopþi detuci/ Cocoºii cu creastã mov/Poruncindu-mi sã te duci/ De lamine din alcov (Aripã de fluture).

Motivul beþiei. Nostalgiadupã ”anotimpul beþiei”: Învievisare în struguri/ Se coace beþiaîn prun/ Din mese de crâºmã crescmuguri/ ªi flori în pahare apun –imagini suprarealiste (Matrice detoamnã). Nostalgie dupã ”starea”ºi anotimpul beþiei: E târziu, numai trec nici tramvaie/ Beþivanicãlãtori prin neant/ Se îmbatã cuapã de ploaie/ Refuzând locul veºnicvacat...(Beþivanii). Dor de beþie:Zadarnic îmi e dor de o beþie/ Cade-o iubitã dintr-un timp uitat/ Eo poveste ce n-a fost sã fie/ ªi nu osã mai fie niciodat (Renunþare).

Imagini superbe: Titlufrumos (Candele-n cer); Þipãtulde iarbã lovitã de coasã (Clopotulnegru); ninge furiºat...fulgii vintiptil (...) nu mai au candoare, numai sunt ghiduºi/ colinde nucântã, poveºti nu mai spun (Fulgiîn zadar); Sã ne-mbrãcãm în frunzemoarte (Ceea ce ºtiu); Azi în paharmi-a îngheþat/ ªi vinul ultimuluivis (ªi totuºi nu-i); ªi-acest amurg,ca o ghilotinã (Enumerând); Cântão cobzã-n surdinã/ Un cântec acumdemodat/ ªi-un înger beþiv o sãvinã/ Sã cearã-ndãrãt ce a dat(Matrice de toamnã); Vor bate înuºi de pãmânt/ Uitate pãsãri dinieri (Pãsãri); Se-ntunecã! Ceruldispare/ Se-ncuie-n bulgãri depãmânt (Doar fum); Poveºtile suntspuse toate/ Luminile sunt stinse-n brad/ Nici altã iarnã nu sepoate/ Nu mai sunt fulgi...ori numai cad (Final de act); Tot ce a fostde spus s-a spus/ A fost tot ceputea sã fie/ Firul de iarbã de pefus/ S-a împletit cu veºnicie (Firde iarbã); Ne prindem în nunta defum (Nunta de fum).

Avem, aºadar, în faþaochilor un volum de poezieadevãratã care , în c iudamotivelor poetice menite sã ne

dea fiori amarnici, se citeºte cunesaþ, într-o lume în care lectura(ce sã mai vorbim de scris!) adevenit un lux.

GHEORGHE SECHEªAN

„Ioan Vidu.Doinitorul Marii

Uniri” de Constantin– Tufan Stan

De curând, la editura”Eurostampa” din Timiºoara, avãzut lumina tiparului un nouvolum semnat de muzicologulbãnãþean Constantin -Tufan Stan,un volum frumos, un volum-document, dedicat unei remar-cabile personalitãþi româneºti,compozitorul ºi dirijorul IoanVidu.

În cele aproape 500 depagini Constantin –Tufan Stancontureazã portretul unuiimportant muzician român, dar,concomitent, evocã personalitateacompozitorului, publicistului ºiomului politic, încadrându-l înevenimentele cultural-istorice aleacelor vremi. Aºadar, ne esteprezentat nu doar un profesor ºiun dirijor în persoana lui IoanVidu, ci ºi un animator culturalde excepþie, precum ºi un luptãtorpentru unitatea naþionalã aromânilor.

Nãscut în zona Aradului

(1863) ºi stabilit la Lugoj (1888),Ioan Vidu, acest ”maestru almuzicii corale româneºti” (ViorelCosma), ”maestrul doinelorbãnãþene” (Aurel Cosma jr.),desfãºoarã o activitate impresio-nantã ca profesor, dirijor,compozitor ºi conducãtor al”Reuniunii Române de Cântãriºi Muzicã” din Lugoj ºi preºedinteal Asociaþiei Corurilor ºiFanfarelor Române din Banat.

Aria creaþiei sale estevastã: muzicã de teatru, vocal-simfonicã, de pian ºi creaþiicora le . ”Ana Lugo jana” ,”Negruþa”, ”Peste deal” sunt pieseantologice ale muzicii coraleromâneºti.

”Perioada dintre 1890 ºi1900 a fost poate cea mai fecundãdin viaþa artistului. Atunci a creatunele dintre expresivele luicompoziþii, care s-au diferenþiatsensibil faþã de altele mai vechi,pe de-o parte, printr-un plus deprospeþime, pe de altã parte,printr-o indiscutabilã mãiestrie.În acel deceniu s-au conturatopusurile ”Dragã ºi iar dragã”(1890), nemuritoarea ”AnaLugojana” (1891), ”RãsunetulArdealului” (1891), ”Bobocele ºiinele” (1893), ”Rãsunet de laCriºana” (1897);” (Doru Popovici)1.

Remarcabilã este ºi muzicacoralã religioasã – liturghii,cântãri funebre, pricesne, imnuri,colinde. ”Ioan Vidu a compusaceastã muzicã religioasã cupietatea cuvenitã ºi a depus-o pealtarul Bisericii poporuluiromânesc întru mãrirea luiDumnezeu... care a susþinutflacãra credinþei pururea aprinsãîn inima acestui popor” (ViorelCosma). ”Ioan Vidu se apucã sãdesprindã din sufletul bãnãþeantoate comorile sentimentalismuluimuzical ºi filtrându-le prin sitageniului sãu creator, ni le-a redatsub forma minunatelor salecompoziþii, din cari radiazãecourileduioaselor melodii alevechilor doine bãnãþene.” (AurelCosma jr.)2

Evident cã, cercetãtorulConstantin –Tufan Stan nu poatetrece cu vederea o asemenea


personalitate bãnãþeanã, avândîn atenþie ºi nu prea îndepãrtatuljubileu al Marii Uniri dindecembrie 2018.

Aºadar, aºa cum ne-aobiºnuit deja cu celelalte 22 decãrþi ale sale, printr-o cercetareserioasã ºi minuþioasã, autorulreuºeºte sã ne conducã înatmosfera vremii lui Ioan Vidudedicându-i ºi acestuia un ampluvolum, iarprin argumente bineclãdite, sã ne prezinte un IoanVidu învingãtor, alocând un întregcapitol – intitulat ”TrãiascãRomânia Mare împreunã cuBanatul!” – celui care va participaca delegat la Adunarea de la AlbaIulia la 1 Decembrie 1918, alãturide alte personalitãþi marcante alespiritualitãþii lugojene: ”Ioan Vidua fost un învingãtor”, conchideConstantin-Tufan Stan. ”A doveditun caracter intransigent, refuzândorice fel de compromis. A evitatambiguitãþi le generate deefemerele conjuncturi politice,manifestând un surprinzãtor spiritmodern european.”

”Ingenios structuratã,cartea depãºeºte aºadar cadrulobiºnuit al unor lucrãri carereconstituie cronologic biografia,oferind prin cele ºase secþiuniale sale o perspectivã amplãasupra activitãþii lui Ioan Vidu,integratã vieþii muzicale aLugoju lu i º i zãbovind lamomentele însemnate din viaþaacestei remarcabile personalitãþibãnãþene”, ne edificã ElenaChircev, cea care semneazãprefaþa volumului. ”Episoadelecare ilustreazã munca neobositãa lui Ioan Vidu sunt completatecu cronici, eseuri, discursuri,impresii ºi pamflete publicate deVidu în periodice locale, cu evocãriale personalitãþii muzicianului, cuanunþuri ºi discursuri de laceremonia înmormântãrii, culesetoate din arhive ºi din presavremii. La acestea se adaugã osecþiune specialã menitã sãstabileascã, prin urmaºii lui Vidula Lugoj, la conducerea coraleipe care a slujit-o, legãturamuzicianului cu prezentul, în carese resimt încã reverberaþii alemuncii sale neobosite de la

începutul sec. XX. Stau mãrturieîn acest sens ºi scrieri lecontemporane despre dirijorul ºicompozitorul bãnãþean, adunatecu aceeaºi atentã preocupare deautor în partea f inalã avolumului.” (Elena Chircev).

Aºadar, avem de-a face cuo carte-document, în care gãsiminformaþii inedite, scoase la ivealãde un harnic ºi serios muzicologistoriograf ºi aºezate cu talent ºidãruire în paginile unui ampluvolum menit sã completeze, înmod excepþional, portretul uneipersonalitãþi complexe precum ceaa lui Ioan Vidu.

Constantin-Tufan Stan,bocºan prin naºtere (1957),belinþan prin cãsãtorie ºi lugojanprin dãruire, profesor, doctor înmuzicologie cu summa cum laudeal Academiei de Muzicã ”GheorgheDima” din Cluj-Napoca, membrual Uniunii Compozitorilor ºiMuzicologilor din România,Cetãþean de onoare al comuneiBelinþ (Timiº) ºi al oraºului Bocºa(Caraº-Severin), este autorul aunor necesare volume privindviaþa ºi activitatea muzicalã dinBanat, precum ºi însemnatepersonalitãþi culturale bãnãþene.

Cele 22 volume ale sale(cu acesta 23) reconstituie fapteºi evenimente importante, reaºeazãnume aproape uitate pe hartaculturalã a Banatului muzical,completeazã ºi recompune imaginiale istoriei cultural-spirituale dinBanat. ”Rapsodia din Belinþ”(Timiºoara: Marineasa, 2003),”Coruldin Chizãtãu (Timiºoara :Marineasa, 2004), ”SocietateaCoralã ”Lira” din Lugoj”(Timiºoara: Marineasa, 2005),”Centenar Dimitrie Stan. Cânteculstrãbate lumea” (coautor)(Timiºoara: Eurobit, 2006), ”ZenoVancea. Etape biografice ºiîmpliniri muzicale” (Reºiþa: TIM,2007), ”Laurian Nicorescu.Compozitorul ºi artistul liric”(Timiºoara: Anthropos, 2008),”Titus Olariu. Artistul ºi epocasa” (Timiºoara: Anthropos, 2008),”György Kurtág. Reîntoarcerea lamatricea spiritualã” (Cluj-Napoca:MediaMusica, 2009), ”Victor VladDelamarina ºi familia sa.

Contribuþii biografice” (coautor)(Timiºoara: Eurostampa, 2009),”George Enescu în Banat”(Timiºoara: Eurostampa, 2009), ”Dela Reuniunea Românã de Cântãriºi Muzicã la Corul ”Ion Vidu”.1810 – 2010. 200 de ani de cântcoral românesc la Lugoj”(Timiºoara: Eurostampa, 2010),”Aurel C. Popovici-Racoviþã.Preotul-compozitor ºi profesorul”(Timiºoara: Eurostampa, 2010),”Muzicieni din Banat” (Timiºoara:Eurostampa, 2011), ”Mihail Bejan– autorul primei traduceri înlimba românã a Cronicii notaruluianonim al regelui Béla”(Timiºoara: Eurostampa, 2012),”Sabin V. Drãgoi: Monografiamuzicalã a comunei Belinþ...(îngrijitor de ediþie)” (Timiºoara:Eurostampa, 2012), ”Vasile Ijac –pãrintele simfonismului bãnãþean”(Timiºoara: Eurostampa, 2013),”Fel ic ian Brînzeu: Scrieri(îngrijitor de ediþie)” (Timiºoara:Eurostampa, 2014), ”Victor VladDelamarina acuarelist” (Timiºoara:Eurostampa, 2014), ”AlexandruRacolþa: Poezii (îngrijitor de ediþie)”( Lugoj, 2014), ”Liviu Tempea.Pianistul-compozitor.” (Timiºoara:Eurostampa, 2015), ”TraianGrosãvescu. Omul ºi legenda”(coautor). (Timiºoara: Datagroup,2015) , ”George Enescu.Consonanþe bãnãþene – cronici,evocãri, interviuri, omagii,mãrturii” (Timiºoara: Eurostampa,2016), ”Ioan Vidu. Doinitorul MariiUniri” (Timiºoara: Eurostampa,2017) sunt titluri care întotdeaunani-l vor prezenta pe Constantin-Tufan Stan ca un harnic ºiminuþios cercetãtor, ca unîmpãtimit al scrisului de calitate,ca un bun român ºi un vrednicbãnãþean care, cu pasiune ºidãruire, pune la loc de cinstevalorile neamului sãu.

Gabriela ªerban

Note1Doru Popov ic i . Pres te

deal...Viaþa compozitorului Ion Vidu.Timiºoara: Facla, 1980;

2 Dr. Aurel Cosma junior.Bãnãþeni de altã datã. vol. I.Timiºoara, 1933


RADU THEODORU

CALEA ROBILOR– roman –

RODIªUL. DREPTÃÞILE DIN VECHIME,ªTIUTE ªI MÂNTUITOARE. UN SFAT DETAINÃ CU URMÃRI CRÂNCENE. CETATEA ªITÂRGUL CHILIEI. OCHIUL LUI IEHOVA

5

Cãpitanul Mârzea cerceteazã mirat odaia-bibliotecã. Serdarul Cantemir ºi starostele PaisieBâcu se poartã de parcã în fiecare zi ar fi venit înospeþie la acest Ibrahim Turgay, beyul din ChiliaVeche. Boier Hãbãºescu a fost trimis de serdar laDACHIA ºi de acolo în nord, în Bucovina, laFrãþia Lupului Cenuºiu ºi la boierul Petriceicu,sã-ºi facã slujbele date de Iglisia. Cu înþelegere caîn luna lui Mãrþiºor, în duminica ÎnainteprãzmuiriiBunei Vestiri, sã coboare la Hârtopul Tigheciuluiunde-l va afla pe el cu porunci ºi potriveli dupãcum s-au rânduit lucrurile în toamnã ºi la iarnã.Au cãlãrit de la Slobozie prin codru Letea, n-auvãzut vipera neagrã ucigaºã; au lãsat caii cuAhmet ºi Semion, omul de arme ºi vistavoiulserdarului la Stejarul trãznit, în malul Dunãrii, deunde i-a luat un turc cu luntrea, turc bine cunoscutde starostele care-a trecut la cârmã, povãþuindluntrea pe sub poala sãlciilor. Apoi printr-un canalîngust pânã sub zidul cetãþii. A fost o bortã în zidpe sub care a trecut luntrea, o grilã de fier cares-a ridicat când turcul a bãtut într-un anume felpe vâslã, ca pe o toacã, lãsându-se în urma lor. Auintrat între ziduri din bolovani, cu mucegai, luntreaa tras la un prag de unde pe-o scarã din piatrã,strâmtoratã între ziduri, au ajuns într-un corridorlat de-un om, cãlãuziþi de Paisie Bâcu. Coridoruldã într-o uºã de fier. În stânga ºi dreapta ambrazuripentru sâneþe, astfel ca nepoftitul sã fie detunat.Un ochi de priveghi. Uºa s-a deschis parcã de lasine. Dincolo, omul de credinþã al beyului. Înarme. Îmbrãcat în negru, cu un fel de turban, totnegru. Întrarmat cu iatagan, jungher ºi douãpistoale înfipte în brâu.

– Allah cu voi, ºoimilor! spune beyul. Seîmbrãþiºeazã cu starostele. Cu serdarul. Lui i seînchinã cu mâna la inimã, buze ºi frunte. Îirãspunde la fel. Aude un fel de foºnet uºor veninddin spatele unor zãbrele din lemn de plop alb careînchid un colþ al odãii. Dintr-acolo adie o boareîmbãlsãmatã. Omul de arme al beyului aduceciubucele, o tavã cu ºerbeturi, rahat, alune, curmale

ºi smochine. Mârzea nu se atinge de narghilea.Ceilalþi trei pufãie, aºezaþi turceºte pe pernele dinpiele de cãmilã, umplute cu câlþi. Dupã datinã seaºteaptã cuvântul gazdei. Fumul parfumat alnarghilelor se ridicã albãstrui, înfuiorându-se spreochetele deschis prin care se vede un petec verzuide cer.

– Karakaº, frate al meu, spune beyul…Tuncer Karabey l-a chemat pe Mihat Kokabaº.

– Achingiul…– ªi pe Nuradin Mârza…– Khazarul, spune starostele.– Frumos, buchet, spune serdarul Cantemir.

Ei! Ei!Mãrzea se mirã cã beyul de Eski Kalé nu

vorbeºte cu înfloriturile ºi tâlcurile obiºnuite celorde rangul lui. Grãieºte turceºte, limpede. Ostãºeºte.

– Voi aveþi mâine, rodiºul. Se ºtie ºi aici ºiîn târg. Tuncer i-a poruncit lui Mihat Kokabaº sã-ºi adune akângiii din Malcoci ºi Beºtepe, din baltãºi din grinduri.

– Te-a vestit Ali– El! Nuradin Mârzea Kahazarul ºi-a adus o

sutã de sãbii la Vâlcov.– Cu o sutã ale lui Kokabaº fac douã sute,

mormãie starostele. Îºi dãrãceºte bãrboiul cudegetele.

– Au poruncã sã te ºteargã de pe faþapãmântului. Sã punã mâna pe magazii. Kokabaºsã-ºi facã sãlaº în slobozie. Pe capul tãu a pus opungã de 50.

– Aur?– Aur!– Te preþãluieºte. Ei! Ei!– Mikaly al vostru a prãpãdit neamul

akângiilor Malkoçogullari de la Silistra. Naimazice: Mihal-i bed-faal, Mihai rãufãcãtorul a tâiatrãdãcina akângiilor… Dupã ce l-a biruit pe Sinan,pustiind Dobrogea. A mai rãmas un nepot deMalkoç. Din el s-a prãsit ºi slugoiul lui KaraMustafa, Mihat Kokabaº.

– Este mâna lui Kara Mustafa prin TuncerKara bey, farmazonul. Ei! Ei! Loveºte slobozia casã te împresoare pe tine, Ibrahim, luminoasã sã-þi fie faþa. Cu Kokabaº în slobozie, la Mahmudia,Beºtepe, Malcoci ºi Agighiol îþi taie calea pe uscatcãtre prietenul nostru, Mustafa Ildirim aga deBabadag. Ei! Ei!... Îþi mai rãmâne calea mãrii ºipe lacul Razelm… Ne taie ºi nouã calea spre tine.ªi þie, calea spre Cetatea Albã. La Osman Öztürkpaºa, ochiul lui vesir-i a zam Ahmed Küprülü. ªini-l pune între noi ºi tine pe Nuradin cu ailurilelui rãtãcitoare dintre Chirghizu Chitai ºi CetateaAlbã… Mârzea bagã de seamã cã serdarul numeºteCetatea Albã pre rumânie, nu-i zice Ak-Kerman ºicã, printr-o miºcare dibace, dezvãluind numele ºiaºezarea credincioºilor marelui vizir Küprülü, sepune pe sine în miezul lucrãrilor cerute de Iglisia.

– Iatã, pe cãpitanul Mârzea nu l-ai cunoscut.


Þi l-am adus sã-l vezi. Sã te uiþi în ochii lui. Ziccã la Doroºenko, la hatman, el sã ne fie sol detainã. Are rude în Bugeac. ªi la nohaii din stepã.

Mârzea se înclinã cu mâna la inimã.– Aºa cã rãmân în slobozie pânã dupã nãvalã.

N-am mai tras sabia cam de multiºor. Ei, ei! Acam ruginit, sãrãcuþa.

– Pe Allah, nu se poate. Pe tine te vâneazãTuncer. Mâine DACHIA este aici.

– Nu se poate, doamne, ºopteºte starostelePaisie Bâcu. Slobozia o þinem noi. Viaþa mãriei-tale…

– Taci, staroste. ªi noi, ca voi vrem oasteapãmânteanã ºi rânduialã dupã Legea pãmântului,Ibrahim. ªi noi, ca ºi voi, vrem sã ne scuturãmdin ghebã lipitorile strãine pe care ni le trimiteslãvitul padiºah.

– Sã nu vã fi dedat la pâri, luminate. Sã nune fi chemat în ajutor ba pe noi, ba pe crâmleni,ba pe leºi, ba pe unguri, sã nu fi ºfãnþuit agaleleºi pe ienicer-i agasi ºi ulemalele ºi pe viziri ºi pekadii, ca sã vã surpaþi unii pe alþii… Pe barbaprofetului, stau aici de zece ani, vã cunosc, cumcunosc împãrãþia lui Osman, mã mâhniþi cu uºurinþaºi zvãpãielile voastre. Scriu istoria împãrãþiei. ªipe a voastrã. Istoria politicã.

Ibrahim aratã rafturile tixite.– De la Mikaly al vostru ºi cucerirea Kandiei,

la zilele noastre. ªtiu cum staþi în cumpãnã întrenoi ºi nemþi. Noi nu vã stricãm rânduiala. Nici nuvrem sã vã turcim. Aveþi patriarh în inimaîmpãrãþiei. Oare iezuiþii ºi oºtile nemþeºti vã vorcinsti, cum noi vã cinstim?

– Ei, ei, Ibrahim, ºoimul meu înþelept, gurata adevãr grãieºte, dar adevãrul ãsta, batã-l noroculse schimbã de la om la om. De la prostime lacinuri. De la boiar la oºtean. Fiecare cu adevãrullui. Împãrãþia cu adevãrul ei. Moldova cu al ei.Cãzãcimea aidoma. ªleahta aidoma. Ei! Ei! Iatã cãnoi ne prepunem acelaºi adevãr ca marele vizir.Dar cã Benvenisti Moses Aaron, jidovul ºi KaraMustafa al treilea vizir ºi Ochiul lui Iehova de laStambul ºi de la Chilia, prepun alt adevãr. ªi-atunci?...

Se înstãpâneºte o liniºte adâncã. Prin ocheteledeschis, Mârzea zãreºte o stea sclipind verzui încatifeaua neagrã a nopþii. Cãlcând neauzit cu papuciide safian, omul de arme al beyului aduce un fânarde alamã cu ochiurile de þiplã galbenã. Se audedoar bulbucitul uºor al apei din pânteculnarghilelelor.

– Allah sã te ocroteascã, Ibrahim. Iscoadelemele m-au vestit de ceamburul lui Nuradin de laVâlcov. De niºte dubasuri cu pescari care se camîncurcau în nãvoade ºi-n vâsle, orbecãind prinbalta Babina. Am zis cã Nuradin aduce robi sã-ivândã lui Arachelian, când s-o întoarce de laIsmail cu SELATAT în drum spre Trebizonda, latârgul de toamnã. M-am înºelat. M-ai luminat. Mã

închin þie, dându-þi mulþãmita sloboziei.– Un vis, spune Ibrahim, fãcând semn omului

de arme, care mutã masa cu zaharicale, desface oaltã masã uºoarã, cu douã aripi ºi picioruºe carese strâng sub ea, aduce un sul din pergament,punând la mijlocul mesei fânarul cu luminã blândã,galbenã. Ibrahim desface sulul. Îi prinde un colþsub fânar.

– Ibrahim este mülâzim, în geografie,astronomie ºi navigaþie, domnia ta, cãpitane Mârzea, spune starostele. Cu puþina mea pricepere l-amajutat sã tocmim charta lumii apelor de la Tulceala Sfântul Gheorghe – Sulina ºi ieºirea la mare abraþului Chilia. Din respect pentru gazdã, vorbeºteturceºte. Lumina galbenã a fânarului cade pefruntea latã a starostelui Paisie Bâcu, scoþându-ila ivealã sprâncenele negre, stufoase, faþa latãtãiatã în unghiuri drepte, ºanþurile subþiri de lacolþul ochilor, bãrboiul ºi mustãþile negre, înspicate,date cu arome, starostele având harul sã-ºi schimbemiroaznele ºi hainele dupã împrejurãri. În sloboziese-mbracã precum pescarii. Miroase a rachiu. Austuroi. La masã se-mbracã în rantie. Sau înstraie de oºtean moldovean. Acum poartã cãmaºãde mãtase albastrã, ilic din piele, cisme înalte cutureaca rãsfrântã, s-a încins cu un brâu lat dinpiele cu catarãmi groase din care se vãd paturilepistoalelor. Serdarul îºi plimbã barba peste chartã,ºoptind, ei, ei! Nu are carte, dar Mârzea ºtie cã sedescurcã de minune cu chãrþile fiind meºter sã iaunghiuri de marº cu cvadrantul tãtãrãsc dupãStella Pollaris. Cãpitanul vede întâia oarã o chartãa bãlþilor ºi braþelor Dunãrii. De câte ori n-acoborât la Chilia cu chervanele ducând scândurilede stejar pentru Casa Bârlãdeanu, de câte ori nus-a întors pe mare de la Þarigrad sau de la gurileNiprului cu ºeicile cazacilor, fãrã sã vadã dincolode bordul DACHIEI sau ale pânzarelor decât sãlciile,bâtlanii, lebedele ºi-acum, iatã, i se ia ceaþa de peochi ºi vede. Vede lumea apelor, un univers pecare mülâzimul Ibrahim, diplomat în geografie,astronomie ºi navigaþie, învãþãmântul din medrese– universitãþile turceºti þine opt ani, îi tãlmãceºteostãºeºte, mai mult pentru serdar ºi pentru el,decât pentru staroste, pe care-l numeºte Karakaº,adicã Sprâncene Negre. Se aude un foºnet demãtãsuri în spatele ºipcilor din lemn de plop alb,lustruit. ªtie cã, dupã îngãduinþa unora dindregãtorii osananlâi, femeile acestora au obiceiulsã asculte ºi sã vadã divanul bãrbatului lor ºi cãacest obicei a dus la domnia femeilor din haremulsultanului, surpând puterea împãrãþiei, racilãîmpotriva cãreia s-a ridicat marele vizir Küprülü.Se vede cã Ibrahim îºi înmulþeºte ochii cu ochiifemeilor lui. Beyul Ibrahim îºi plimbã unghiaarãtãtorului datã cu lac alb, împodobit cu inelul-pecete peste partea de rãsãrit-miazãnoapte aîmpãrãþiei apelor. Mârzea vede limpede braþulChilia, cetatea ºi târgul Chiliei, peste apa vopsitã


albastru vede Chilia Veche, acest Kski Kalé undese aflã ei acum, bãlþile din Câmpul Chiliei, grindurileîmpãdurite din Roºca-Buhaiova, braþul Babina, canalulSulimanca ºi între braþul Babina ºi braþul Cernovcaun punct roºu care nu poate fi decât Slobozia.

– Aºteptãm sfatul tãu, luminate. Ca pe alunui oºtean vechi ºi încercat, spune Ibrahim.

Sendarul priveºte pãienjeniºul de canale,grinduri, bãlþi ºi lacuri de pe chartã.

– Ei! Ei! Dacã ar fi vorba de ºarjã decãlãrime la câmp deschis, n-aºi zice ba! Dar înhãþiºurile astea doar Karakaº ºi cu tine, Ibrahim,puteþi sã vã descurcaþi.

– Închide tu, Ibrahim, trecerea pesteSulimanca. Noi grijim dinspre Vâlcov ºi Periprava,spune starostele.

– Aferim!Atât a fost tot sfatul de rãzboi. Cu adaosul

starostelui Paisie Bâcu:– Domnia ta cãpitane Mârzea te tragi la

DACHIA?– Ba! Rãmân la rodiº…– Iliaº a împrumutat 200.000 de reali cu 50

la sutã dobândã la Ochiul lui Iehova, prinSalamander jidovul. A trecut datoria ºi dobândalui Stilyanos Lados pentru voi, pentru noi Semizeffendi. Duca i-a dat vãmile ºi geleplâcul. Aºa cãserdare, sã ºtiþi cine vã tunde ºi beleºte. Pentrucine vã tunde ºi beleºte.

Mârzea se mirã de întorsãtura pe care beyulIbrahim o dã sfatului.

– Semiz effendi scurge aurul vostru lafarmazonii lui Hrisante Daponte. Hrisante Daponteîl povãþuieºte pe Kara Mustafa.

Ibrahim ofteazã. Pune arãtãtorul cu unghialãcuitã pe Chilia. Inelul pecete din aur roºu licãreºtesub lumina fânarului. ªopteºte: – Semiz effendieste la Soroca dupã oi cu buza lungã. Poate o sã-l ia Izrafil, pierzându-i numele ºi urmele. Îl priveºtelung pe serdar. Îºi clatinã turbanul, fãcând sãsclipeascã diamantele surguciului… – Aici, îºi apasãunghia pe Chilia, se aflã nodul prin care KaraMustafa vã leagã la chervanul hainilor devºirme.

Îºi întoarce privirea spre Mârzea. Tot aºa,fãrã nicio legãturã.

– Împãratul lumilor, prin sluga lui, marelevizir luminatã sã-i fie faþa, îi fãgãduieºte hatmanuluidin dreapta Niprului, Petru Doroºenko lãrgireahotarelor Ucrainei pânã la Przemysl ºi Zambor, laþãrmul Vistulei ºi al Niemenului, pânã la Sievik ºiPuticol. Un sol de tainã binecredincios nu esteînþelept sã fie vãzut la curþile hatmanului carecolcãie de iscoadele þarului rosian, ale panilor ºiale hatmanului Demian Mnogogrisnii din stângaNiprului, închinat Moscoviei.

Se face o clipã de liniºte. Se aude doarsfârâitul feºtilei din fânar. Mârzea înþelege cãfãrã sã-l întrebe, serdarul l-a hãrãzit drumului laNipru în slujba politichiei Iglisiei care, acum,

sprijinã politichia marelui vizir ºi a împãrãþiei,învãþãturile spãtarului ªerban Cantacuzino rãmânândca într-o depãrtare învãluite în ceaþã ºi-n mâhnireaunei neîmpliniri.

(Va urma)

MARIA ROGOBETE

SPRE UZDINO poveste, fiecare om cu poveºtile lui,

întâmpinãm în viaþã fel ºi fel de lucruri care setransformã încet, încet într-o poveste. Toate poveºtilesunt interesante, toate poveºtile meritã citite,unele ne folosesc în cursul ciudat al vieþii, altelene atenþioneazã, un fel de ”Vezi, ai grijã”, altelene întristeazã ºi repede scuipãm în sân spunând”Doamne fereºte-mã”, altele ne amuzã, ne amuzãfoarte tare. Dacã din întâmplare povestea amuzantãni s-a întâmplat nouã, punem repede mâna pecreion ºi o scriem, poate sã devinã un film descurt metraj sau de lung metraj, poate sã devinãun roman, poate cel mai bun roman, poate sãdevinã o piesã de teatru, da... o piesã de teatru,dar unde sunt comicãrii acolo sunt ºi bucurii!!!

Acela care îºi trãieºte viaþa într-un continuujoc copilãresc, acela care îºi trãieºte viaþa acceptândorice încercare, provocare, din când în când rutinã,acela care zâmbeºte la fiecare pas, acela este unom fericit. Cine suntem noi? Niºte fiinþe cãutãtoarede iubire, perfecþiune, dar ca sã primeºti iubiretrebuie sã oferi ceva, acest ceva poate sã fie unzâmbet, o vorbã frumoasã sau un gest. Dacã viaþaeste o comedie atunci cu siguranþã noi suntemactori, suntem cei mai buni actori pentru cãputem alege: putem sã fim triºti sau putem sã fimfericiþi, ori dacã nu zâmbim lumii, cerului,pãmântului atunci cu siguranþã nu putem sã fimfericiþi. Sunt atâtea comicãrii în viaþa noastrã,trebuie numai sã le observãm, sã le dãm atenþieºi sã ne amuzãm.

Atunci când stau de vorbã cu mine, apropoîmi fac întotdeauna timp sã stau de vorbã cumine, încep cu poveºti comice, râd cu mine, aceastã”mine” îmi savureazã toate întâmplãrile plãcutesau neplãcute ºi la final îmi mulþumeºte cã existãaceastã persoanã cu gura pânã la urechi în viaþaei, mã iubeºte.

Viaþa este o comedie, niciodatã sã nu oconsiderãm tragedie pentru cã se supãrã pe noi!

Am o povestioarã ºi aceastã povestioarã amtrãit-o la intensitate maximã. Poate dacã eraaltcineva în locul meu o considera un moment


eºuat, sau o tragedie, sau îi era egal de respectivaclipã, dar eu nu am putut decât sã-i mulþumescacelui moment cã a existat ºi cã l-am trãit pepielea mea, o poveste adevãratã cu personajeadevãrate. De multe ori spunem ”Cum Dumnezeulemi se întâmplã mie, de ce mi se întâmplã mie?”,pãi este ºi normal sã þi se întâmple atâta timp câtumbli, colinzi lumea, iar cel mai frumos lucrueste sã colinzi, sã vezi, sã faci ceea ce-þi place, sãcunoºti oameni, sã te împrieteneºti. Jovialitateadin oameni stã la pândã ºi atunci când i se dã naste face cel mai fain om, prieten. Este extraordinarãclipa aceea când câºtigi simpatia unui om prinfelul tãu, cãci un pic de nebunie nu stricã înaceastã lume atât de haoticã, trebuie sã mergemparalel cu lumea, nu perpendicular.

Aºadar, în aceastã povestioarã, telenovelã,sau mai bine sã-i spunem piesã de teatru, joacãcinci personaje, alese parcã cu mâna dintr-unpeisaj colorat, dintr-o lume haioasã: un scriitor,un comandor, un preot, o actriþã ºi o poetã (actriþã).Aceste personaje sunt invitate la un simpozion înUzdin (Voievodina, Serbia), ”OAMENI DE SEAMÃAI BANATULUI/UZDIN, BANATUL SÂRBESC”.Scriitorul, un om la 76 de ani, de staturã înaltã,bine fãcut, foarte inteligent, un talent, a scrisfoarte multe cãrþi ºi scrie în continuare cu oplãcere imensã; foarte harnic, veºnic în cãutare deinformaþii, prietenos, pozitiv, un prieten adevãrat.Comandorul, un tip trecut prin multe, slab, blonduþ,foarte agitat, un român care ºi-a luat în seriosmeseria de comandor, prea cinstit pentru acestevremuri la noi în þarã, cu un curaj nebun de aînfrunta politicienii care fãceau embargoul. Unii îlconsiderau nebun, dar nu era aºa, fiindcã el îºifãcea datoria faþã de þarã, lucru care a deranjatchiar pe aceia care conduceau þara ºi veºnic nepunem întrebarea oare în ce lume trãim? Pãrintele,un tip care îºi respectã originile, cu frica luiDumnezeu, simplu, frumos la înfãþiºare dar ºi lasuflet, pus pe fapte bune ºi iubitor de þarã, iubeºteoamenii ºi încearcã sã facã ceva pentru ei, pentrucomunitatea în care trãieºte. Actriþa, o femeiefrumoasã, foarte talentatã, una din cele maitalentate actriþe a Tearului Municipal TraianGrozãvescu, cu suflet mare ºi prietenoasã, un omcare iubeºte viaþa ºi se bucurã de ea la intensitatemaximã, cãutãtoare de frumos, un om cu care þi-ai putea bea cafeaua în fiecare dimineaþã ºi te-aiîncãrca cu fericire.

Poeta, un om plin de viaþã, o tipã pusãmereu pe ºotii, în cãutare de prietenie ºi distracþie,un om care iubeºte viaþa ºi tot ce o înconjoarã darfoarte libertinã, nu suportã constrângerea, faceexact ceea ce-i place, niciodatã ce vor alþii, un picguralivã dar asta pentru a-ºi apãra drepurile,spune în faþã ce are de spus, îi lipseºte diplomaþiaasta datoritã faptului cã nu poate sã fie falsã, preadirectã, o rebelã!

SCRIITORUL: Mia!!! Alo, alo, mã auzi Mia,draga mea prietenã, tu ºti cã eu te iubesc pe tine,draga mea prietenã vreau sã-þi comunic un lucruºi anume, draga mea suntem invitaþi la un maresimpozion la Uzdin, la domnul Vasile Barbu,prietenul nostru de suflet, aºa, acuma eu vreausã-þi spun cã este pãcat sã-l refuzãm, ai înþeles cevreau sã spun?

POETA: Hello!!! Salutare!!! Ok, mergem,cum sã nu mergem, sã vãd dacã pot sã-mi iauliber...chiar mi-aº dori sã ajung acolo. Pãi, rãmânesã stabilim.

SRIITORUL: Mia, mã auzi Mia dragã? Nuaud aºa bine ce spui, eu zic sã faci tot posibilul sãmergem cã acolo sunt oameni mari, aºa se ºinumeºte “Oameni de seamã ai Banatului”, da, da,da, mã auzi, mã fatã?

POETA: Da, am auzit, am înþeles, o sã maivorbim, o sã te anunþ, bine? Sã vãd culiberele,stau cam prost cu zilele de concediu, sunt mereuplecatã ºi mi-am mâncat din concediu. Na bine,lasã cã vorbim. Pa!

PÃRINTELE: Doamne ajutã!!! Mia, alo, Mia,te deranjez un pic, uite aici care-i treaba, amvorbit cu domnul D. despre plecarea la Uzdin, ºtiidespre ce vorbesc, nu?

POETA: Doamne ajutã, pãrinte! Da, ºtiu.PÃRINTELE: M-am gândit sã merg ºi eu

cu voi, cred cã o sã fie interesant, vedem cuplecarea. Hai cã te las, o zi bunã!

POETA: Bine pãrinte, organizãm cumva,mã bucur cã vii cu noi, ceau!

Dupã 25 de zile ºi tot atâtea telefoane:

SCRIITORUL: Mia, draga mea, alo, aloooo,aloooo!

POETA: Alo, da, salutare!SCRIITORUL: Am fãcut rost de persoanã

care o sã ne ducã la Uzdin, este un om de marevaloare, un om mare, un comandor domne, uncomandor, o sã vezi draga mea ºi iubita meaprietenã Mia, eeeeheheee... este mult de povestit,o sã povestim noi într-o zi, mai este ºi pãrintelede la Topleþ, un om cumsecade, îl cunoºti cã e de-al tãu, din sat.

POETA: Da, am vorbit cu el, mi-a spus, sãvedem cum...

SCRIITORUL: Vezi cu fata aceea de laOrºova, pictoriþa, o suni tu, acuma te las, noaptebunã!

POETA: Noapte bunã, noapte bunã!COMANDORUL: Sã trãiþi! Doamna Mia,

sunteþi doamna Mia de la Topleþ, adicã de laLugoj? Sunt comandor P.N., permiteþi-mi sã raportez,am numãrul dumneavoastrã de la domnul D.,scriitorul din Mehadia, da, da, da, da, da...

POETA: Bunã ziua, mã bucur sã vã cunosc.


COMANDORUL: Doamna Mia, sunt aici cudomnul D., suntem în biblioteca lui, frumoasãbibliotecã are... îmi cer scuze cã vã deranjez, amvrut sã vã raportez cã mergeþi cu mine la Uzdin,o sã ne cunoaºtem doamnã sau domniºoarã...

SCRIITORUL: Hai domne cã este doamnã,este mãritatã, are un soþ foarte de treabã, Mia,Miaaaaa...

COMANDORUL: Dã-mi telefonul încoace,ia uitã-te la el, îmi luã telefonul... Alo, alo,doamna Mia, nu ºtiu încã cine sunteþi dar vãprezentã domnul D. la mine ca fiind o fatã foartede treabã, da, da, da...

SCRIITORUL: Lasã, domne, cã o sã vãîntâlniþi ºi o sã vorbiþi!

COMANDORUL: Stai domnule liniºtit ºivezi de treaba matale. Doamnã, doamnã? Raportez,sunt comandor P.N. am trecut prin multe, hâ, hâ,hâ... Nici nu ºtiu cu ce sã încep, o sã vã dau niºteziare sã citiþi despre mine, hâ, hâ, hâ... Am trecutprin multe, ooooo... viaþa mea este un roman, nuglumesc, nu mã credeþi?

POETA: Ba vã cred, cum sã nu vã cred,abia aºtept sã-mi povestiþi.

SCRIITORUL: Lasã, domne, cã o sã tevezi cu ea la Lugoj ºi atunci îi povesteºti. Mia,draga mea, sã mã suni mai încolo sã vorbim, bineMia? Cã nu pot sã vorbesc acum.

COMANDORUL: Stai domnule, lasã-mitelefonul, uite îmi luã iar telefonul, alo, alo, alo,aºa cum ziceam, sunt multe de povestit... mãenerveazã moºul ãsta, lasã cã vã sun eu când plecde la el.

SCRIITORUL: Domnule comandor, se poatedomne, acum vã apucaþi de povestit, nu aveþivreme pe drum, hai domne!

COMANDORUL: Domnule D., eu am multede vorbit cu fata asta, cu doamna aceasta, îmi ceriertare doamna Mia, da, da, da, raportez: Am trãitpe pielea mea embargoul, aaaaa... am arestatpeste 1000 de infractori, am incendiat peste 800de bãrci, am fost bãtut, da, da, da, am luat bãtaie,da, da, da, acum o lunã fusãi bãtut.

POETA: Interesantã povestea, mã bucur decunoºtinþã, o sã-mi povestiþi când ne întâlnim.

COMANDORUL: Permiteþi-mi sã raportez:Am fost Ofiþer în Poliþia de Frontierã, în sectorulPorþile de Fier Baziaº, am scãpat de ºapte tentativede omor ºi patru incendieri ale locuinþei, îmispuneau Corado Cattani de Clisurã, da, da, da, mãascultaþi nu-i aºa?

POETA: Da, vã ascult domnule comandor,aveþi un trecut interesant.

COMANDOR: Foarte, foarte interesantdoamna Mia, domniºoara Mia, am trecut prinmulte, vai de capul meu, vã spun, da, da, da, da,da.

POETA: Am înþeles, atunci îmi povestiþialtãdatã, bine? O zi frumoasã vã doresc!

COMANDORUL: Sã ºtiþi doamna, ããã...domniºoara Mia, sã ºtiþi cã eu am fost ºi suntfoarte cinstit, am fost corect în meseria mea deaceea au vrut sã mã omoare, haideþi sã vã povestesc.

POETA: Bine, dar repede cã mã grãbesc.COMANDORUL: Acum douã sãptãmâni

fusei bãtut în faþa casei mele, ºtiu ºi de cine, îivãzui pe câþiva din ei.

POETA: Serios? Vai, domnule comandor,chiar aºa? În ce lume trãim? Cine v-a bãtut?

COMANDORUL: Ei, cine? Niºte derbedei,puºi de unul... dar lasã cã vã spun eu, sã vezi ce-mi spuserã la telefon, îmi deterã telefon ºi-mispuserã: “Hei comandore, unde eºti, când vii acasã?”Eu întrebai atunci: ”De ce?” El zise: ”Pãi aºa, sãte batem!” Hâ, hâ, hâ, eu nu-i crezui dar cândajunsãi în faþa casei mele tãbãrârã pe mine, abiascãpai din mâinile lor, erau mulþi. Îmi rupserã oclaviculã, la stern am probleme, ce sã mai zic,fusei bãtut mãr.

POETA: Oau! Ce chestie! Chiar cã aveþi oviaþã tumultoasã, vã las acum nu mai pot sãvorbesc, sunt la volan, la revedere domnulecomandor!

COMANDORUL: Sãrut-mâinile! Sãrut-mâinile, domniºoarã Mia!

Dupã o zi:

PÃRINTELE: Bunã ziua, doamna Mia!POETA: Ceau, Pãrinte!PÃRINTELE: Mio, ce facem, mergem la

Uzdin?POETA: Deci vii totuºi la Uzdin?PÃRINTELE: Da, vin, sunt oameni faini

acolo, meritã sã stai de vorbã cu ei.POETA: Chiar vreau sã-l cunosc pe scriitorul

Vasile Barbu, dar ºi pe poetul Ionel Stoiþ. I-amauzit numai la radio.

PÃRINTELE: Mã tot sunã domnul D., darºi domnul comandor, nu prea sunt în clar, am aºao nesiguranþã în deplasarea asta, nu ºtiu ce sã zic,avem noi încredere în comandorul ãsta? Nu ºtiuce sã zic...

POETA: ªi pe mine m-au sunat de multeori, mã gîndesc cã are experienþã la volan, ºtiueu, drumul îl cunoaºte domnul D., apãi ºi noiavem ochi ºi urechi, acum dacã ai zis cã mergiatunci mergi, eu ce promit fac, o sã fie bine, dacãeste nevoie conducem noi, nu? Ai încredere!

PÃRINTELE: Ei...nu e vorba de asta, emaºina lui, el o conduce. În cine sã am încredere?În voi? În comandor? Am stat ºi eu de vorbã cucomandorul, ce sã zic, nu prea mã încântã deplasareaasta cu comandorul, dar... ce sã zic, cu voia luiDumnezeu o sã ajungem la Uzdin, dac acumã amhotãrât, am hotãrât, gata, mergem!

Dupã zeci de telefoane, discuþii cu rost ºi


fãrã rost, se apropie ziua plecãrii. Intervine cevaºi în loc de pictoriþa din Orºova vine o actriþã dinLugoj.

Este ziua plecãrii, dimineaþa, ora nouã.

SCRIITORUL: Alo, aloooo, Miaaaaa... teiubesc! M-a sunat comandorul, mi-a zis cã întârzieun pic, o zis sã nu ne speriem, are el treburilelui, eeeee... treaba lui, dar sã nu ne speriem.

POETA: Bunã dimineaþaaaaa! Frumoasã esteviaþa!!! Okkkk, pânã la urmã tot ajungeþi, noi vãaºteptãm, Ileana, prietena mea ºi colega mea dela teatru este cu mine, ne bem cafeluþa ºi suntempregãtite sufleteºte. Sper sã nu întârzie foartemult. Pa!

PÃRINTELE: Neaþa bunã Mia! Ai vorbitcumva cu comandorul?

POETA: Ceau Pãrinte! Nu, nu am vorbitdar m-a sunat domnul D., zicea cã o sã întârziecomandorul, cã are ceva treabã.

PÃRINTELE: Stau în faþa bisericii de oorã, o zis cã vine la opt la mine, acum este oranouã jumãtate, poate nu mai vine, cine ºtie ceface, sunã-l tu ºi vezi ce face, te rog frumos Mia!

POETA: Bine Pãrinte, hai cã-l sun, imediatîl sun.

COMANDORUL: Alo, alo, da, sã trãiþi, nupot sã vorbesc, sunt undeva ºi nu pot sã vorbesc,vã sun eu.

POETA: Ceau comandore, lasã cã numai unminut vorbim, când ajungi la Pãrinte, cã te aºteaptãde o orã ºi jumãtate?

COMANDORUL: Da, da, da, într-un sfertde orã ajung, aºa sã-i spui.

POETA: Dar ce muma mea faci? Nu aiplecat încã din Orºova? Pãrintele stã în faþa bisericiiîmbrãcat ºi cu o geantã dupã el, la fel ºi domnulD., la Mehadia, grãbeºte-te un picuþ.

COMANDORUL: Sã trãiþi! Raportez, avuseiniºte musafiri de la Moldova Nouã ºi nu putui sã-i las aºa, stãtui cu ei, îmi cer scuze, acum plecspre Topleþ, îmi cer scuze, sãrut-mâinile domniºoaraMia, da, da, da...

SCRIITORUL: Alo, alo, aloooo! Mia, dragamea, ce face domne comandorul ãsta, hai domnecã-i culmea domne, sunt în picioare de la ora ºaseºi îmbrãcat de la ºapte, acum este zece, haidomne, aºa ceva, off, offf, offfff, nu mã aºteptam lael, este totuºi comandor. Îl suni tu, te rog frumoscã la mine nu rãspunde. Cine dracu m-o fi încurcatcu el, era bine dacã venea soþul tãu. Bãiat fain,domne!

POETA: L-am sunat, o zis cã e pe drum, aiauzit, hei, mã auzi?

SCRIITORUL: Alo, alo, nu te aud, vorbeºtete rog mai tare.

POETA: ( vorbeºte tare fiindcã este surdscriitorul) Este pe drum, e pe drum, ai auzit?

SCRIITORUL: E pe mãsa de mincinosuldracului, mã face sã stau îmbrãcat de la ºaptedimineaþa. Se poate aºa ceva?

Dupã trei ore:

COMANDORUL: Alo, alo, doamna Mia? Sãtrãiþi, permiteþi-mi sã raportez, am plecat la drumcu trupa, aºteptaþi-ne!!! Da, da, da, sãrut-mâinile!O venit ºi prietena ta? Este actriþã? Aºa mi-a zisdomnul D. cã este actriþã ºi este...

SCRIITORUL: Este tânãrã ºi frumoasã!COMANDORUL: Lasã-mã domne sã vorbesc

eu cu doamna Mia, ce te bãgaºi dumneata înseamã? Repede te bãgaºi în seamã.

PÃRINTELE: Domnule comandor, vã rogsã conduceþi mai încet, aveþi o sutã douãzeci laorã ºi mai sunt ºi curbe, un pic mai încet.

POETA: Aveþi grijã la drum, vã aºteptãm,pa!

Au ajuns la Lugoj, au parcat în faþa blocului,scriitorul deschide uºa din spate, coboarã încet ºigreu; în faþã preotul, iese ºi el din maºinã. Eraplin de haine în spate, se vedeau pe un umeraºfoarte multe cãmãºi cãlcate...

COMANDORUL: (Iasã tacticos din maºinã,îmbrãcat în costum de comandor, foarte ºic, chiarpedant, face cunoºtinþã cu poeta ºi actriþa) Sãrut-mâinile, permiteþi-mi sã raportez, sunt comandorP.N., poate aþi auzit de mine, o sã vã povestesc înmaºinã, vã rog sã nu vã luaþi multe bagaje multecu voi, am portbagajul plin, mulþumesc, am terminat,sã trãiþi!

POETA: Faceþi cunoºtinþã, ea este Ileana,cea mai bunã actriþã din Lugoj, el este...

COMANDORUL: Sãrut-mâinile, suntcomandor P.N., porecla mea este Corado Cattanide clisurã...

ACTRIÞA: Ileana C., îmi pare bine sã vãcunosc, dar haideþi sã ne punem bagajele domnulecomandor.

COMANDORUL: Sãrut-mâinile domniºoarãIleana, sunteþi foarte frumoasã, da, da, da, nu-mizisã moºu cã sunteþi aºa frumoasã.

Preotul ºi comandorul fac cunoºtinþã cu IleanaPOETA: Comandore, hai sã punem bagajele,

noi nu plecãm fãrã bagaje de aici, ai înþeles? Aiglume în program.

COMANDORUL: Da, da, da, zisãi ºi euaºa, hai sã facem loc pentru bagaje.

PÃRINTELE: Domnule comandor, am orugãminte, sã stea domnul D. în faþã cã e mare ºiocupã loc mult, stau eu în spate cu fetele.

COMANDORUL: Da, da, da, aveþi dreptate.(Nu-ºi lua ochii de la actriþã). Domnule D. vã rogsã treceþi în faþã, în spate stã Pãrintele cu fetele.(deodatã se enervã rãu comandorul pe scriitor). Ce


fãcuºi moºule aici?SCRIITORUL: Ce am fãcut?COMANDORUL: Îmi ºifonaºi cãmãºile, vai

de capul meu, le cãlcai toatã noaptea, nu te maiiau cu mine, gata, te las în Timiºoara. Cum apareu la oamenii ãia?

SCRIITORUL: (Uimit, supãrat pe comandor).Hai domne, cã nici nu m-am atins de ele, am statîn partea stângã, lipit de uºã, cum poþi sã spui aºaceva?

PÃRINTELE: Lasã-l domnule comandor, cãnu o fãcut o crimã. Lasã cã sunt bune cãmãºile.Dumneata l-ai pus acolo pe domnul D.

Comandorul ocoleºte maºina de douã ori,probabil ca sã se calmeze apoi începe sã facã pegentlemanul cu cele douã tipe, le pune bagajele,le zâmbeºte ºmechereºte ºi le pofteºte în maºinã.

SCRIITORUL: Bine cã m-aþi pus pe mineîn faþã, aha, ca sã mor primul.

POETA: Ha, ha, ha, ce tare e moºulicã, oglumit nu? Comandore, eºti cumva vitezoman?

PÃRINTELE: Doamne Dumnezeule ai grijãde noi, numai în depãºiri o fost pânã la voi, vitezapeste o sutã, te rog sã-i mai atragi ºi tu atenþiacã pe mine nu mã ascultã.

ACTRIÞA: Oooooo, ce fain, îmi place tetine domnule comandor, îmi plac vitezomanii, deciai sânge-n venã?

POETA: Dã-o încolo de venã, sã meargãcorect ºi sã fie atent, nu-l mai încuraja ºi tu, vezicã-i agitat.

ACTRIÞA: E bãiat cuminte domnul comandor(îl vede în oglindã, o vede ºi el, îºi zâmbesc, eleste topit)

POETA: Eºti periculos, comandore? Nu pari,dar, o fi, cine ºtie ce-þi poate pielea. Avem timp sãte cunoaºtem, nu-i aºa? Sã mergi frumos, fãrãdepãºiri riscante, þin la viaþa mea ºi chiar nuvreau sã mor într-un banal accident de maºinã degât cu tine, doamne fereºte!

PÃRINTELE: Doamne fereºte, dã-þi pestegurã.

COMANDORUL: Da, da, da, lãsaþi cã euconduc bine, nu vã faceþi probleme, am condus eubãrci, vapoare, staþi bine domniºoarã Ileana?

ACTRIÞA :Da , s tau b inedomnule comandor,ad icã CoradoCattani, mulþumescpentru grijã.

SCRIITORUL:Domn comandor,domn comandor!

COMANDORUL:Ce-i moºule? Hâ,hâ, hâ, nu mãaude, e surd.

SCRIITORUL:Mai punem niºte þuicã în pahar, te rog.(scriitorulscoate un pahar din plastic)

COMANDORUL: Poftim, aºaaaa, þine binepaharul, sã nu-mi verºi þuicã în maºinã cã atuncichiar te dau jos. Mulþumit?

SCRIITORUL: Mulþumit!POETA: Comandore!!!COMANDORUL: Da, sã trãiþi!POETA: Ai plecat cu frâna de mânã...COMANDORUL: Sã trãiþi, raportez, o trãsei,

ha, ha, ha, uitai de ea, ha, ha, ha, mã luai cumoºul, el este de vinã. Staþi bine acolo în spate?Aveþi grijã de cãmãºile mele, aveþi grijã cã am ºicostume, le cãlcai azi dimineaþã, la patru m-amtrezit, da, da, da...

POETA: Eeeeiiiii, asta ai fãcut tu azidimineaþã, ne-ai aburit cu musafirii tãi de laMoldova Nouã. Bine, mãi comandore, comandore,te-am prins cu mâþa-n sac.

COMANDORUL: Vai de mine, dar eu numint, eu niciodatã nu am minþit, da, da, da...

POETA: Bine, bine, lasã asta, dar ia spune-mi tu mie, ce-i cu atâtea cãmãºi pe umeraºe, leduci la piaþã în Uzdin, sau le faci cadou pe acolo?

PÃRINTELE: O mai lãsat ºi la mine câteva...POETA: Comandore, nu cred, câte cãmãºi

ai la tine?PÃRINTELE: Are 20 de cãmãºi, 20 de

cravate, 3 costume de comandor ºi vreo douã dincelelalte. Nu ºtiu câþi pantofi o avea...

ACTRIÞA: Vai de capul meu, dar domnulecomandor ai plecat cu dulapul dupã tine? Ha, ha,ha, mor de râs!

POETA: Aºa comandore? Ce faci cu atâteahaine, doamne iartã-mã, stai numai o zi ºi onoapte, sau tu ai crezut cã stai mai mult laUzdin?

ACTRIÞA: Poate merge în concediu, ce ºtiþivoi, ne aduce pe noi acasã ºi apoi direcþia Grecia,ai ºi costume de baie la tine, domnule comandor?

COMANDORUL: Nu, nu, nu, eu aºa sunt,când plec la drum, aºa mã simt eu bine, da, da,da... aºa sunt eu educat, adicã vreau sã spun cãsunt foarte curat, îmi place sã calc, sã spãl, sã faccurãþenie...

Personajele la Uzdin


PÃRINTELE: Poate meseria e de vinã.Mergeþi mai încet domnule comandor, mai încet.

POETA: Ce am vorbit noi comandore? Mergimai încet omule, mai încet. Te faci cã nu auzi?Mai încet cu acceleraþia aia, acul la 80. Aºa, vezicã se poate.

ACTRIÞA: Dragii mei ce-ar fi sã facem opauzã, fumez ºi eu o þigarã, ne mai dezmorþimpicioarele, bem o cafea... si vrei sã schimbi muzicaasta olteneascã, te rog?

SCRIITORUL: Haideþi sã oprim undeva, sãmâncãm ºi noi ceva, m-a apucat foamea domne,eu nu pot sã stau flãmând pânã la Uzdin.

POETA: Uite, aici în dreapta, e perfect!Se opresc la o terasã, iar în interior este un

fel de restaurant ºi afarã mese, scaune, iarbãverde, curat ºi frumos. Douã fete tinere serveauclienþii cu zâmbetul pe faþã. Toatã lumea beacafea, alþii comandã ºi limonadã, unii fumeazã,relaxare totalã ºi nu a trecut nici o orã de laplecarea din Lugoj. Comandorul, umflat în pepeni,se prezintã fetelor de la bar, cu limonada neatinsãpe masã, nu a rezistat, aºa cã îºi începe povestea:

COMANDORUL: Bunã ziua domniºoarelor,da, da, da, permiteþi-mi sã raportez: Sunt comandorP.N., mi se spune, adicã mi se spunea CoradoCattani de Dunãre, adicã nu de Dunãre, de clisuraDunãrii, da, da, da..... etc,etc. (Îºi spune povesteavieþii, fetele râmân înmãrmurite, curioase, încet,încet, se depãrteazã de el ºi pleacã la alte mese,se uitau cu coada ochiului la masa lor, comandorulrevine la masã þanþoº, tuºeºte sec numai pentru aatrage atenþia, dar ºi pentru faptul cã este mulþumitde el.)

POETA: Nu rezistaºi pânã nu îþi povestiºiviaþa. Of Doamne, comandore, comandore, ce nefacem noi cu tine? Ai început sã devi enervant.

PÃRINTELE: Abia de acum începcomicãriile, ca sã nu spun prostiile. ( zise preotul,încet, sã nu audã comandorul)

ACTRIÞA: Lãsaþi omul în pace, sã sedesfãºoare frate, sã-ºi dea drumul!!!

POETA: Unde sã-ºi dea drumul, în pantaloni?Domnule D.?

SCRIITORUL: Da, vã rog!POETA: Sã-i spuneþi dumneavoastrã

comandorului pe unde sã o luãm. Sã-i arãtaþi vãrog drumul, acolo pe Calea ªagului zicea cã nu sedescurcã, apoi spre Stamora Moraviþa, vedeþidumneavoastrã, ok?

SCRIITORUL: Da dragã, lãsaþi pe minenuma!

COMANDORUL: Direct în faþã? Spunedomne, direct în faþã?

SCRIITORUL: Direct în faþã! Direct înfaþã!

La un moment dat aþipeºte scriitorul, ceidin spate nu observã, comandorul se uitã într-una

în oglindã, îi cautã privirea Ilenei, fiind topit dupãea ºi o ia pe alt drum.

COMANDORUL: Direct în faþã?SCRIITORUL: La stânga, la stînga... ( þipã

cât îl þine gura)COMANDORUL: La stânga?! Cum sã o iau

aºa repede la stânga, vreþi sã trec peste maºini,de ce nu-mi spuserãþi mai devreme, ahaaaaa...moºule ai aþipit, pãi de-aia te luai cu mine ºi tepusei în faþã, ca sã dormi moºule, e frumos dinpartea dumneatale? Ia uite ce-mi fãcu moºul ãsta!(începe o ceartã între comandor ºi scriitor)

POETA: Taci odatã comandore ºi ia-o lastânga, vezi cã scrie mare, mare, cât capul tãu:Calea ªagului. Nu mai vorbi atâta, ne oboseºtiomule, parcã te-a pus maicã-ta în coºul morii cânderai mic. Eºti ºofer sau frunzã pãlitã? Uitã-te ºi tudupã semne.

PÃRINTELE: Domn comandor, mai încet,mai încet, nu mai apãsaþi atâta acceleraþia aia!

ACTRIÞA: Yuhuuu, yuhuhuhu..., întotdeaunami-a plãcut drumul lung, cât mai lung. Mie îmiplace viteza, comandoreeee... eºti nervos drãguþule?Aºa, bagã tare, tare!

POETA: Taci ºi tu, nu-i da nas, nu e cazulacum sã bage vitezã.

SCRIITORUL: Închide domnule comandorun geam, cã e curent, mã dor urechile.

COMANDORUL: Ce urechi, ce urechi, cãnu se mai vãd de vatã, dumneatale nu mai aiurechi, hâ, hâ, hâ!

PÃRINTELE: (Se ruga, cu capul în mâinii,se ruga sã ajungã bine la Uzdin) Doamne te rogsã ai grijã de noi!

POETA: Auzi, vei fi tu comandorul suliimele dar nu am ajuns sã ne rugãm de tine, mergidomnule frumos, ai trecut de 140 la orã? Se poateaºa ceva? Stãm toþi stresaþi aici din cauza ta,încetineºte, nu auzi?

COMANDORUL: Da, da, da, aud, da, da,da... Domniºoarã Ileana, e bine aºa, vã place, euvreau sã vã simþiþi bine la mine în maºinã.

ACTRIÞA: Ooooo, comandore, dar mã simtexcelent! Atâta grijã pentru mine...

COMANDORUL: Direct în faþã? Ziceþidomne, direct în faþã?

SCRIITORUL: Direct în faþã! Direct înfaþã! (þipã tare )

POETA: Nu auzi bine? Dacã o zis direct înfaþã, atunci ce pana mea mai vrei, o iei direct înfaþã, ce mai vrei, omule? Nu vezi cã scrie pestetot Stamora Moraviþa?

ACTRIÞA: Domnule comandoooor (mieros),deschizi te rog un pic geamul, mã sufoc.

COMANDORUL: Da, da, da, cum sã nu,domniºoarã Ileana, spuneþi numai ce vreþi iar euvã îndeplinesc dorinþele, ordonaþi, cu respect!!! Mãluai dupã moºul ºi uite ce fãcui! (bombãne singur)


PÃRINTELE: Domn comandor, domncomandor, închideþi vã rog un geam, nu le þineþipe amândouã deschise, e foarte mare curent ºimai încet cu pedala de acceleraþie. Doamne ajutã-ne, sã ajungem cu bine, sã ne întoarcem cu bine,Isuse Hristoase ai grijã de noi, te rugãm Isuse,Maica Domnului....(Pãrintele se roagã cu capul înmâini).

COMANDORUL: Ia uite mãi, îl uitai deschispe ãla de la moºu, îmi cer scuze pãrinte, uitai, sãtrãiþi! (Se uitã ºmechereºte la scriitor) Ce ai înmânã domnule D., ce tot þi acolo în mânã?

SCRIITORUL: Ce vreþi sã vedeþi, este unsimplu ceas.

COMANDORUL: Ia priviþi aici! (Ia ceasulde la scriitor ºi îl fluturã prin maºinã)

SCRIITORUL: Staþi domnule comandor cãnu am chef de glume proaste!

COMANDORUL: Doar nu vreþi sã-l faceþicadou domnului Vasile Barbu. E plin de praf,jigãrit, îngãlbenit, pe deasupra este ºi din carton,carton putred, cu ceasul ãsta mergeþi la Uzdin? Iastai cã-l arunc eu pe geam!

(Incepe o luptã între scriitor ºi comandorpentru prinderea vestitului ceas, pânã la urmã îlprinde scriitorul)

SCRIITORUL: Stai domne, nici chiar aºa,ceasul ãsta are o însemnãtate deosebitã, aratã elaºa dar pe spate sunt semnãturi de la scriitorimari ai Banatului, daþi-l încoace. (Scriitorul seîntoarce spre cei din spate) Omul ãsta este plecatde acasã... dus rãu cu pluta!

COMANDORUL: (A auzit el ceva) Ce zisã-ºi moºule, ce zisã-ºi acolo? Te aud, crezi cã nuaud? Eu aud tot, nu-i frumos.

POETA: Comandore!!! Lasã ceasul omului,vezi de volan, uitã-te la drum, ai 100 la orã ºi eºtiîn localitate, ce treabã ai tu cu cadoul domnuluiD.? Tu ce cadou ai pentru oamenii aceia? Ai cevapentru ei?

ACTRIÞA: Domnule comandoooooor! Nu vãeste cald? Daþi-vã jos haina aceasta de comandor,rãmâneþi în cãmaºã.

COMANDORUL: Nu rãmân în cãmaºã,raportez, eu sunt comandor, sã trãiþi!

ACTRIÞA: De ce? Sunteþi prea sexi? Sau?Haideþi domnule comandor, o sã vã simþiþi maibine fãrã sacou.

COMANDORUL: Da, da, da, lãsaþi cã oprimundeva ºi o dau jos, da, da, da.

POETA: Comandore ai grijã!!! Comandore!!!Vezi cã vine cu vitezã!!! Nu depãºi comandore!Întrã în dreapta, întrã dracului în dreapta!

PÃRINTELE: Ãsta vrea sã ne omoare petoþi. Doamne Dumnezeule am plecat cu un ciudatla drum, sã nu zic altceva cã este pãcat, Mio aigrijã, ochii numai pe el!

Comandorul nu apucã sã depãºeascã ºi bine

face cã cel din faþã vine cu vitezã mare, frâneazãfoarte tare ºi revine în spatele tirului. Scriitoruluitã cã are paharul cu þuicã în mânã ºi îi zboarãþuica pe parbriz, pe pantaloni, pe scaun...

COMANDORUL: Ce fãcuºi domnule D.?Vai de mine, mi-aþi vãrsat þuica pe parbriz, pãi sepoate domnule D., se poate? Dacã ºtiam cã nusunteþi în stare de ea pãi nu v-o dãdeam sã o beþi.Trebuie neapãrat sã opresc sã-mi curãþ maºina. Iauite bãi ce-mi fãcu moºul, ia uite bãi.

PÃRINTELE: Nu-i mai daþi sã bea în maºinãdomnule comandor, stãm în miros de þuicã.

ACTRIÞA: Dar ce miros e aici frate, parcãam copt la cazan, uhhhhh!

POETA: Auziþi, de ce trebuie sã iau eu tottimpul atitudine? Comandore, sã nu te mai prindcã-i dai sã bea! Sã nu-i mai pui în pahar, ai auzit?Are timp sã bea cât vrea la Uzdin, nu mai pot sãstau în mirosul ãsta, ok? Comandore tu auzi cespun?

COMANDORUL: Am înþeles, sã trãiþi!Raportez, îi aruncai paharul moºului!

SCRIITORUL: (Surd, surd, dar aude cevrea) De unde sã ºtiu eu cã el pune frânã, haidomne cã sunteþi culmea, acum v-aþi cãºunat pemine, nu vã mai luaþi dupã el, vedeþi cã nu estepe treaba lui. Iaca nu mai beau, ce, trebuie sãbeau, doamne fereºte!

COMANDORUL: Ce zisãºi moºule, eheeeee,eheeeee, nu mã enerva cã pe cuvântul meu cã tedau jos, uite la el dupã ce cã îl pusãi în faþã mãbârfeºte, eu aud nu-s surd.

Ajungem la vamã, scriitorul iasã pe geam ºiurlã în gura mare spunând cã el a lucrat în vamãani de zile, cã îl ºtie pe ãla ºi pe ãla, tot felul depoveºti. Comandorul iasã ºi el repede din maºinãºi se prezintã:

COMANDORUL: Sã trãiþi! Permiteþi-mi sãraportez, sunt comandor Popa Nicolae, am fost...etc, etc. (Vameºul român se uitã la el, se uitã labuletine, se uitã lung la noi, dupã puþin timp îi dãînapoi buletinele ºi ne dã verde, sã plecãm.)

POETA: Comandore, te rog eu foarte frumos,dar foarte frumos, când ajungem în altã vamã staiîn banca ta, dar nu numai în vamã, oriunde, darmai ales în vamã, nu mai spune la toþi ce ai fãcutºi cine eºti, câte bãtãi ai luat, mai stai dracului înbanca ta cã ai început sã mã enervezi, nu te maiagita atâta, nimeni nu este curios de tine, maiales vameºii!

COMANDORUL: Aha, aha... Am înþeles,sã trãiþi, nu prea îmi convine tonul ãsta, hâ, hâ,hâ, eºti totuºi în maºinã la mine, dar nu mãsupãr, nu mã supãr pe tine, ia luaþi-vã înapoibuletinele, aºa, hai, repede, tu, tu, lipseºte unul,ce dracu fãcui.


PÃRINTELE: Al meu lipseºte...COMANDORUL: Nu e? Nu þi-l dãdui

pãrinte? Ahaaaaa, staþi un pic, cred cã e subscaunul moºului. Ia stai cã opresc maºina ºi îl daujos pe moºul, hai moºule jos cu matale!

SCRIITORUL: De ce sã cobor eu? Ce areãsta, domne, cu mine?

ACTRIÞA: Domnule comandor, poate o rãmasla vameº, sã ne întoarcem.

POETA: Nu cred, da’ de unde, i-o fi scãpatdin mânã, o fi pe jos sau sub scaune, trebuie sãcoborâm toþi din maºinã.

PÃRINTELE: Nu e ºi nu e, eu cred cã l-a uitat în vamã, nu vedeþi cã nu ºtie de capul lui?

Comandorul asculta, se agita, cãuta subscaune, bolborosea, se lua într-una de scriitor, unadevãrat circ. Deodatã, o ia la sãnãtoasa sprevameºii români. Noi am rãmas la maºinã. În pasalergãtor la vamã, în pas alergãtor la maºinã. Ocondiþie fizicã de invidiat ce are comandorul, niciogâfâialã. Între timp, poeta se uitã mai bine subscaunul comandorului ºi gãseºte buletinul preotului.

POETA: Uite-l! E sub scaunul comandorului,chemaþi-l sã vinã, dar uite cã a ºi venit. O,Doamne, Doamne, numai în stres stãm cu omulãsta!

ACTRIÞA: Nu ne plictisim deloc!POETA: E dus rãu de tot! Nici nu mã mirã,

prin ce a trecut sãracul, îmi pare rãu, sincer, cãmã iau de el dar mã scoate din sãrite, voi ºtiþi cãnu fac asta din rãutate, offfff!

SCRIITORUL: Lãsaþi-l, sãracul de el, trãieºteo dramã, o dramã, domne!

POETA: O fi trãind el o dramã, dar nu penervii mei.

PÃRINTELE: Aºa este, trebuie sã avemgrijã, sã fim cu ochii pe el, nu este om rãu, darface multe tâmpenii, Doamne ajutã-ne! (Preotulîºi face cruce, dupã el îºi fac toþi cruce)

COMANDORUL: Nu este la vameº, zisã cãmi le-a dat pe toate, eu cred cã este la moº.

SCRIITORUL: La mine? Domn comandor,sunt supãrat pe dumneavoastrã, chiar aveþi cevacu mine.

POETA: (Calmã, cu vorbã frumoasã) Intrãte rog în maºinã ºi haide sã plecãm, l-am gãsit,era sub scaunul tãu. Sã mergem odatã! O sãajungem la Uzdin la anul ºi la mulþi ani!

Am trecut fãrã probleme ºi de vama sârbilor,pe scriitor îl chinuia talentul sã vorbeascã însârbeºte, nu prea îi ieºea, comandorul se prezentaîn româneºte, bla, bla, bla ºi uite aºa!

PÃRINTELE: Domnule comandor, vã rog,vã rog sã închideþi un geam, e foarte mare curent.

COMANDORUL: Da, sã trãiþi, moºul ãsta

e de vinã, el îl deschisã. Domniºoarã Ileana staþibine? Vã e bine acolo? Vreþi sã veniþi în faþã?

ACTRIÞA: Stau foarte bine, iar de venit înfaþã nu o sã vin pentru cã domnul D. este foartemare ºi nu or sã aibã loc ceilalþi. Eu chiar suntok, pot sã valsez aici, la fel ºi pãrintele... ha, ha,ha... (bufnirã toþi în râs, comandorul nu preaînþelegea ce se petrece, într-un final zâmbi ºi el înoglindã, dar nu pentru mult timp fiindcã observãcãmãºile ºifonate).

COMANDORUL: Aoleu, aoleu, ce fãcurãþicu cãmãºile mele, vai de mine! Pãrinte, mi-aþiºifonat cãmãºile, se poate aºa ceva?

PÃRINTELE: Vezi de treabã cã erau ºifonatede mult. Le cãlcaþi din nou la Uzdin, doar nu erasã stau în aer.

POETA: Cine dracu o mai vãzut sã pleci cu20 de cãmãºi, 20 de cravate, trei costume, nperechi de pantofi pentru o zi ºi o noapte. Eºti dusrãu, comandore, nu-mi vine sã cred.

PÃRINTELE: O lãsat ºi la mine acasã ungeamantan.

POETA: Doamne fereºte!ACTRIÞA: De ce nu vã daþi jos haina,

sunteþi transpirat, nu ameþiþi de cald?POETA: Da, chiar, dã-þi naiba jos haina,

eºti tot apã, crezi cã cei de pe marginea drumuluirâmân marcaþi de haina ta?

COMANDORUL: Pentru cã e ºifonatã! Deasta, aþi înþeles? E ºifonatã. Se ºifonã cât conduseiºi eu nu suport sã stau cu cãmaºa ºifonatã pemine, sunt totuºi un comandor.

POETA: Aaaaaa... am înþeles, bine, nu maizic nimic. Plisc închis!

Dupã o vreme:

PÃRINTELE: Eu zic totuºi sã o daþi jos, osã conduceþi mai relaxat fãrã hainã.

SCRIITORUL: La prima terasã oprim, cãnu mai pot de foame, ameþesc! Nu mai pot defoame!

Apare o terasã, un bar, o bodegã, o bombãca ºi la noi, se dau toþi jos din maºinã, comandoruldã drumul la muzicã foarte tare, muzicã olteneascã,îi creºte inima de fericire, trãieºte muzica. La omasã stau cinci sârbi care se uitã miraþi. Se uitãscriitorul la el, dar nu are curaj sã-i zicã nimic, seuitã Pãrintele, dar nici el nu-i zice o vorbã, actriþanici nu bagã în seamã momentul, singura caresare la gâtul comandorului este poeta.

POETA: Comandore! Dã încet la muzicã,sârbii ãºtia nu sunt curioºi de muzica ta olteneascã,nu e frumos sã dai tare, trebuie sã fim civilizaþi.

COMANDORUL: Da, da, da, sã trãiþi, amînþeles!(Muzica e ºi mai tare)

POETA: Comandore, nu auzi? Muzica mai


încet, nu mã fã cã vin la tine ºi-þi bag una de nute vezi, cã nu te mai suport omule, vrei cu totdinadinsul sã ieºim în evidenþã la oamenii ãºtia?

Comandorul, ca un copil mic ºi foarte datdracului, ascultã la noi ce vorbim ºi încet, încetreduce sonorul, cu pãrere de rãu, iese din maºinã,se piaptãnã, se face frumos, îºi aranjeazã haina ºise parfumeazã.

SCRIITORUL: E voie sã mâncãm ºi noiaici la o masã? (vorbeºte ºi pe sârbeºte, dar ºi peromâneºte, gesticuleazã, pe nimeni nu intereseazã,sârbii dau din cap aprobator, un fel de ”da” foarteplictisit) Mia, draga mea, ia de aici punga asta cumâncare ºi pune tot pe masã, tot, sã mâncãmdomne...

COMANDORUL: (Dupã ce vede mâncareascriitorului) Ce sã întindã, mã? Ce aduseºi aici? Iasã vedem, douã ouã, un copãnel, doi crenvurºticât degetul meu al mic, o gogonea, cam atât. Astaeste mâncare? Te lãudaºi ieri la mine cã ai pusminuni, cã ai mâncare nu glumã, când colo...hâ,hâ, hâ, vai de capul matale, mare mincinos!

SCRIITORUL: Ce vrei, domne? Dacã vreimãnânci, dacã nu, stai. Tu ce ai adus?

POETA: Lasã-l în pace, comandore, am eumâncare, hai, poftã bunã sã avem!

ACTRIÞA: Poftã bunã la toatã lumea!PÃRINTELE: Domn comandor, nu cereþi

dumneavoastrã niºte pahare, sã bem apã, vã rogfrumos.

POETA: Lasã cã cere domnul D., el ºtiesârbeºte. (toþi râd) Nu-l mai trimiteþi pe comandor,cã iar începe cu tentativele lui ºi cu gradele, ofDoamne, nu mai vreau sã aud povestea, înnebunesc!

SCRIITORUL: Mia, draga mea, ºti cã eu teiubesc pe tine, ºti nu? Pot sã iau un ou de la tine?

POETA: Da, cum sã nu, luaþi, mâncaþi ºisalam, uite aici brânzã topitã, chiar vã rog sãmâncaþi.

COMANDORUL: Ce sã iei? Un ou? Pãi lemâncaºi pe ale matale? Acum trecuºi la mâncareaaltuia, aduseºi o gogonea, ia uite domnule la moº,adusã o gogonea, noi suntem cinci persoane, cezgârcit!

PÃRINTELE: Nu vã mai certaþi, sã mâncãmºi sã plecãm. Doamne ajutã! (Toatã lumea îºi facecruce)

Au plecat la drum, direcþia Vârºeþ, pe cai...

(va urma)

ION PETRICÃ

Cuvinte vechi tâlcuite întimpuri noi

- Scurte eseuri la gânduri de ieriprezentate azi –

”Martiriul” faptei bune, astãzi

Foarte rar mai circulã o vorbã importantãîn popor, ºi anume: fapta bunã. De când lumeae prinsã în tumultul vieþii cotidiene, omului îieste greu ºi chiar nu-i este la îndemânã sãfoloseascã o astfel de expresie: fapta bunã. ªitotuºi, de ce oare? Sã fie o vorbã incomodã? Sãfi fost împrumutat echivalentul acestor cuvintedin limba englezã, pentru cã ar suna mai ”cool”?

Pornind în cãutarea unui rãspuns laîntrebãrile puse, deodatã aud ceva destul deinteresant : ”orice faptã bunã nu rãmânenepedepsitã”. Expresia m-a nãucit.

S-a vorbit mereu despre o ”secularizare”a lumii mondiale. Omul contemporan aleargã,dar spre ce? Interesant este cã obiectivele sprecare el þinteºte în alergarea sa nu sunt vizibiledin cer, din împãrãþia lui Dumnezeu. Atunci ce-i de fãcut?

Fapta bunã nu rãmâne astãzi nepedepsitã.Omul, îndepãrtat tot mai mult de creºtinism,are alte preocupãri, iar între ele nu intrã ºifapta bunã. Ea e chiar incomodã, iar pentru celce încã mai este caracterizat ºi de o astfel devirtute, derâderea este ”diploma” oferitã de ceimulþi pentru el. Nu cã s-a pierdut noþiunea defaptã bunã, ci înþelesul profund, ziditor ºi deviaþã fãcãtor al virtuþilor creºtine a fost aºezatîn ”sicriul de plumb” al lui Bacovia, astfel încâtºi vorba, ºi împlinirea faptei bune, pentru omulmodern, sã sune a plumb. Fapta bunã estepedepsitã astãzi nu doar pentru cã lipseºte dinviaþa celor mulþi sau pentru cã cei puþini ce oîmplinesc sunt catalogaþi ca fiind exponenþii deviaþã ai Evului Mediu, ci pentru cã astãzi suntoameni care îºi câºtigã imagine, publicitate,afiºare tv. pe seama darurilor mecanice, artificiale,fãrã simþãminte sfinte faþã de cei ce sunt însuferinþã.

Fapta bunã în Dumnezeu înalþã fiinþaumanã ºi doar ea, luatã ca un obiectiv serios înviaþã, poate fi vãzutã din cer.

(fragment din volumul apãrut la Sibiu:Editura Agnos, 2009)


Rubricã de Prof. Stela BoulescuLiceul Teoretic „Tata Oancea”

Sã vorbim cor Sã vorbim cor Sã vorbim cor Sã vorbim cor Sã vorbim corect rect rect rect rect româneºte!omâneºte!omâneºte!omâneºte!omâneºte!

Trãim într-o epocã a vitezei în care principiul economiei de efort seregãseºte ºi la nivel lingvistic. Un exemplu îl constituie abrevierile, care cuprindtrei tipuri: trunchierea, sigla ºi acronimul.

Sub influenþa împrumuturilor din limba francezã, întâlnim diverse formetrunchiate prin suprimarea pãrþii lor finale. Acest fenomen este des regãsit în

variantele familiare ºi argotice ale mai multor limbi: disco discotecã; retro retrograd; bacbacalaureat;mate matematicã; prof(ã) profesor/profesoarã; dirig(ã) diriginte/dirigintã etc. În vocabularul românesc seîntâlnesc împrumuturi moderne, care, în limba de origine, sunt rezultatul unor trunchieri: cinema fr.cinéma cinématographe; taxifr. taxi taximètre; metrou fr. métrométropolitain etc.

Unele prenume au forme trunchiate: Teo (din Teodor); Gabi (din Gabriel); Adi ( din Adrian);Nico ( din Nicoleta); Alex ( din Alexandru) ºi lista poate continua, unele devenind ele însele prenume.La modã este, mai ales în limbajul jurnalistic, procedeul trunchierii numelor unor personalitãþipolitice:Hrebe (din Hrebenciuc); Bãse (din Bãsescu); Stolo (din Stolojan) etc. Despre siglã ºi acronim vom vorbiîntr-un articol viitor.

ªi pentru cã am remarcat interes pentru concursul iniþiat de dl Ioniþã C. Ioniþã, continuãmcu alte zece propuneri:

1. Comportarea ministrului X este incompatibilã, aºa cã ar trebui sã aibã în vedere promisiunilefãcute la instalarea sa în funcþia pe care o are.

2. Lucrãrile pictorului Y au fost vizionate în mare numãr de publicul iubitor de artã.3. Membrii asociaþiei au depus un jurãmânt prin care în caz de trãdare erau condamnaþi la

moarte.4. Noul medicament intrat în farmacii vindecã constipaþia, stimularea organelor digestive,

dureri stomacale ºi intestinale complet.5. Puþinã vreme ne desparte pânã la meciul revanºã dintre cele douã echipe.6. Un nou aparat de investigare a suferinþelor inimii a sosit de acum la spitalul din localitate.7. Folosirea în exces a medicamentelor noi intrate în farmacii pot provoca tulburãri grave,

chiar ºi pierderea temporarã a conºtiinþei.8. Vãrul acesteia a ispãºit câþiva ani la închisoarea localã.9. Abuzul de englezisme este ridicol, cum este cazul interjectiei wow (pronunþat uau) în locul

lui vai sau vãleu.10. A fost convocat la sediul instituþiei, aflat pe Calea Timiºorii. Le dorim succes tuturor ºi îi îndrumãm sã apeleze la cartea lui Alexandru Graur, Puþinã

gramaticã, vol II, care se regãseºte la Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea”.

Stea-stea, logostea

Stea-stea, logostea,Leagãnã fetiþa mea,Cã eu tare-s ocupatãªi ea vrea tot legãnatã.Sã o legeni lin mereu,Sã creadã c-o leagãn eu.

Grigore Vieru

Puiul

– Ce ai, puiu? Nu vrei mei?!– Am pierdut pe fraþii mei.– Cum aratã?– Tot gãlbui!– Cum îi cheamã?– Pui-pui-pui!


Povestea vorbeiPovestea vorbeiPovestea vorbeiPovestea vorbeiPovestea vorbei

VASILE IONIÞÃ

Povestea vorbei.De la miºto la Oxford

Într-o zi am primit de la o veche prietenãun plic doldora de tot felul de noutãþi, printre careºi o coalã de hârtie care purta un titlu puþinciudat: Beligan despre Victor Eftimiu. Primul rândsuna astfel: ”Radu Beligan – Motto pentru unvolum de memorii: <Nu vorbi despre tine niciodatã.Scrie!>” Hait – mi-am zis în sinea mea – mi-a citituna din cãrþile mele cu caracter memorialistic ºialuzia nu mai are nevoie de a fi decodatã... M-amînºelat însã, cãci dupã câteva rânduri în carevenerabilul actor dã câteva informaþii cum s-acunoscut cu autorul atâtor valoroase opere dramatice,interpretul vagabondului din Omul care a vãzutmoartea afirmã cã Victor Eftimiu ”era pasionat sãdescopere originea unor cuvinte ºi deþinea secretulmultor etimologii neaºteptate.” Mi-am dat seamacã mã temusem degeaba, prietena mea ºtia despremine cã sunt stãpânit de demonul etimologiei.Aºa cã m-am liniºtit ºi am citit mai departe...

1. Nu am sã redau tot ce îmi scria Tanza –cãci despre Constanþa Bugariu este vorba – cidoar câteva ciudãþenii. Altele vor aºtepta sã levinã rândul. ªtiam cã miºto nu e de origineþigãneascã aºa cum decreteazã DEX ºi ceea ceºtiam eu confirma ºi Radu Beligan, potrivit cãruiaaflase de la Victor Eftimiu anume cã e vorba de oredare româneascã a sintagmei germane mid stock,adicã ”cu baston”, ceea ce înseamnã ”cineva decondiþie bunã”, ”cãci un tip cu baston e un tipmiºto!” Dar urmãtoarea explicaþie a unui cuvântregional (oltenesc) pe care nu-l gloseazã DEX, darpoate sã se gãseascã în unul din volumele LitereiS a DLR, existent la Biblioteca Orãºeneascã ”TataOancea” Bocºa, respectiv în sala unde îºi dormsomnul eternitãþii cãrþile dãruite de mineprestigioasei biblioteci publice. Cuvântul cu pricinaeste sandulie cu care oltenii numesc ”covoraºul delângã pat”, despre care Victor Eftimiu susþinea cãprovine din sintagma francezã ”descende du lit”,ceea ce înseamnã ”dã-te jos din pat” – aserþiunepuþin probabilã, nu din cauza olteanului, ci aetimologistului.

2. Victor Eftimiu îi explica lui Radu Beligancã boierii olteni proprietari de întinse spaþii viticole(nu ºtiu de ce nu am zis podgorii, poate pentru cãacestui cuvânt aº vrea sã-i spun povestea într-odiscuþie mai largã), deci aceºti podgoreni angajau

specialiºti în degustareavinurilor, cãrora li sespuneau ºmecher i ,a idoma cuvântuluigerman schmecker”persoanã cu gustrafinat”. Definiþia datãde DEX :”care ºtie sãiasã din încurcãturi, pecare nu-l poþi pãcãli;abil; isteþ; dezgheþat”redã foarte aproapesensul etimonului, dardacã citim mai departeexplicaþia din DEXaflãm cã ºmecher i sespune ºi cuiva care e

ºiret, ba chiar ºarlatan. Or, în seria sinonimicã alui ºiret întâlnim ºi pe viclean, perfid, iar în ceaa lui ºarlatan pe ”persoanã necinstitã care profitãde naivitatea sau buna credinþã a cuiva”, cu altecuvinte ”înºelãtor, impostor”. Ajunºi în acest punct,observãm cã lucrurile se cam bat cap în cap, cãcine putem pune întrebarea justificatã: ”Degustãtorul,cel cu gust rafinat, pe cine înºealã sau de naivitateacui profitã?” Ca sã nu lungesc vorba, mã citez:”...câte ºmecherii nu se ascund înapoia unorcuvinte cu care se face reclamã unor vinuri (saumâncãruri), cãci într-adevãr, etimonul germanînseamnã ceea ce am spus, iar verbul înrudit cuschmecker, anume schmecken ”a gusta” ne ducecu gândul la un dicton latin pe care îl redau înlimba româneascã: Gusturile nu se discutã.”(Memoria cuvintelor. Reºiþa: Banatul Montan, 2010,p. 60).

3. Ne întâlnim rar, eu ºi Tanza, cum amspus, dar reîntâlnesc cuvintele. Eu îl citam pe Al.Borza cu monumentalul sãu dicþionar al numelorde plante unde cea numitã latineºte Rhamusfrangula, cunoscutã sub denumirea mai rãspânditãcruºinse mai cheamã ºi paþachinã, pe care DEX,dupã ce-i dã numele etnobotanic, consemneazã ºicã i se spune aºa unei ”femei cu moravuri uºoare”,dar îl lasã în suspensie în privinþa etimologiei.Victor Eftimiu îi explica lui Radu Beligan cã existape vremuri în Bucureºti un mezelar cu numelePaþac. Fratele acestuia a fost cel dintâi care adeschis în România un ºantan, un local de petreceripe bulevardul Elisabeta, importând de la Vienaniºte fete vesele care circulau seara pe bulevardca sã atragã clientela. ”Acestea erau fetele luiPaþac, adicã paþachinele”.


4. În toate limbile, pãlãria înaltã care sepurta odatã, avea numele plecând de la forma sa:fr. Haut-de-forme; engl. Top hat; germ. Zylinder;ital. Cilindro; însã în limba românã, doar în graiurilepopulare i se spunea þilindãr, literar denumireafiind aceea de joben. Explicaþia acestei originalitãþiera faptul cã în capitalã fusese introdusã de unnegustor strãin pe numele sãu Jobin. Trecereadintr-un compartiment (cel al antroponimiei) la celal toponimiei (ºi invers) e un lucru obiºnuit. Ca sãnu mai spun cã multe mâncãruri sau piese deîmbrãcãminte rãmân în dicþionare ºi în amintireanoastrã cu numele celor care le-au fãcut cunoscute.

5. ªi, în sfârºit, ”pour la bonne bouche”,vorba francezului, adicã într-o traducere absolutliberã, ”bucãþica de la urmã”, pentru cã tot amîncãlcat teritoriul limbilor strãine, sã închei cu opoveste tare pe care i-a spus-o Victor Eftimiu luiRadu Beligan, iar Tanza mi-a spus-o mie. În limbaenglezã, aºa zisele animale comestibile, cum ar fiporcul, vaca, oaia, viþelul, etc. au douã denumiri:una pentru când sunt vii, alta pentru când suntmoarte. Viþelul viu se cheamã calf, mort – veal;porcului i se spune pig când e viu, dar pork cânde mort; oaia se cheamã sheep când trãieºte, însã,când moare, devine mutton. De ce? Pentru cã înAnglia sec. al XIII-lea paznicii de turme eraugermani, deci pãzeau ox, sheep, calf, pig, în vremece bucãtarii erau francezi, deci gãteau porc- pork,mouton – moutton, boeuf – beef, etc.

6. ªi încã o micã observaþie ºi gata! Engleziinu s-au formalizat cã oraºul cu cea mai vestitãuniversitate se aflã în Oxford, ceea ce înseamnã”Vadul Boilor”, aºa cum vestitul Bosfor înseamnãîn limba turcã ”Vadul Vacilor”, dar noi am schimbatdenumirea localitãþii Valea Boului care aminteade romanul Caput Bubalis, în Pãltiniº. Fãrã altecomentarii...

Ion ªerban Drincea

Cântecul greierilor viþei de vie cheamã vinul în struguri.***În ritmul zilnic al vieþii desluºeºte cântecul care þi se potriveºte.***Când suntem trimiºi pe drumul dintre Alfa ºi Omega ne împiedicãm de hârtoapele întreguluialfabet.***Nu încerca sã descoperi umbre în soare, lumina lui te orbeºte.***Fericirea este în noi, nu trebuie cãutatã în altã parte, important este sã ºtii cum sã o gãseºti.

(Din volumul Zic ºi eu.Târgu Jiu: Mãiastra, 2017)

Întâlnire cu Constantin Tufan Stan ºi lansareacãrþii sale despre Ioan Vidu

Elevi aiLiceului

demuzicãFilaretBarbu

dinLugoj,

prezenþila Bocºa


Poezii în grai bãnãþean de:DIMITRIE ACEA

1.CREANGÃ DÃ BÃGRIN CU FLOARE

Creangã dã bãgrin cu floareParc-ai fi în sãrbãtoare,Cu mult drag mã uit la cinieCum roiesc prîn flori albine.

Prîn sãrut îþ iau nectaruSã þî-l ducã-n stup cu caruª-acolo-n faguri sã-l punã,Sã-l transforme-n miere bunã.

Fagurii sã-i stoarcã binieStuparu-al dã le-ntreþine,Mierea s-o ducã-n piaþãMultora sã dea viaþã.

Când m-abat prã la stupinãGazda ei, cu-un blid în mânã,Blidu-i al dã-i plin cu miere,Mã îmbie : gustã vere…

2.BAª D-ATUNªI

Dã ºie nu mi fi credzutCând ai ºciut cã mi-ai plãcutDã la-ntâia întâlnireC-ai fost prima mea iubire ?!...

Dã ºi-ai dzâs cã ci-am minþâtCând în viaþã ci-am dorit ?Ci-am iubit ºî nu oricumÎm ardz sufletul º-acum…

Mâine or poimânie morª-am sã duc cu minie-un dor,Doru ºie þî l-am avut,Ci-am pierdut dã la-nºieput.

Ai fujit dã gându meuAl dã ci-o cãptat mereu,În burãiºi dã nãpãtrunsToatã viaþa ci-ai ascuns.

Sã’-nþeleg cã nu m-ai vrut ?Baº d-atunºi, dã la-nºieput !...

3.VARA ASTA

Vara asta-iCa un iad,Focu ei argePãmîntu,

ªi, dãºî nuBace vântu,Dîn copaºiFrundzîli cad.

În izlaz iarba-iUscatãPrã ºieri nu-iZdreanþã dã nor,Cum sã ploaieCând ºi apaÎi sãcatãÎn izvor !

Cum sã ploaie cândNu-i apã,Sã mãi gâlgâie-n izvor...

4.O PIERIT

Soarili o scãpãtat,O pierit liniºcia-n sat,Prãstã tot s-aud mujindMarvili dîn câmp venind.

Dân zbiºi ghesã pocnituri,Þâpicie, suduituri,Prãstã tot lãtrat de câini,Porþ ºie scârþîie-n þâþâni.

Larmã mare dã copiiªî bãlai, ºî tuºiurii,Prîntrã ei ºî oi, ºî miei,ªî vro doi, o tri viþãi.

To cuprinº dã voioºâie,C-aºai sara la câmpieZarvã , jioc ºî vesãlie .

5.PR- UN SOCAC

Pr-un socac un vaiº-amar,Cu mîinili-n pozonar,Legãnat pãºãºcie-abiaParc-acuº s-ar rãsturna.

I-umplut capu dã nãcaz,D-abia-i ºãge prã grumadz,D-o mai faºe-un pas, or doi,Sigur mi-s: cage-n nãroi.

Noi într-un piºior sãreamªî dã bietu om râgiam.


Costel Simedrea

Fir de iarbã

Se-ascunde vorba în tãceriCum ziua-n noapte se ascundeªi nu mai ai curaj sã ceriUn mâine clipei muribunde...

Tot ce a fost de spus s-a spusA fost, tot ce putea sã fie...Firul de iarbã de pe fusS-a împletit cu veºnicie

Acum, din liniºtea imensã,Fãrã contur, vin umbre reciLe ceri...dar nu primeºti dispensãTe prinzi în hora lor...ºi pleci...

Dor

Mi-e dor de-un ieri cu frunze verziªi dimineþi înrourateCând visele veneai s-mi veziªi mi le confiscai pe toate...

Mi-e dor de-un ieri care s-a dusCu aripi veºtede, departe...Când curge ultimul apusªi-mi lasã cerurile sparte...

Dar, cel mai mult, când trece-un norUmbrindu-mi amintirea dragãÎmi este dor sã-mi fie dorCum mi-a tot fost o viaþã-ntreagã...

(Din volumul Poveºti pe albul zãpezii. Arad:Mirador, 2017)

Iulian Barbu

Muncã pe text

Aºezat pe un bolovanÎn mijlocul râuluiElimin timpulDintr-un poem dedicat veºniciei.

Þin strâns caietul în mânãCu cealaltã ºterg,Lacrima cãzutã peste versuri.

Razele soarelui îmi penetreazãGândirea cu sãgeþi de focDin trup îmi þâºneºte un pârâu,Care se varsã în Caraº.

La izvoarele Sophiei

Poetului Petru Bungãrzan

Stã filosofia rãstâgnitãPe crucea cunoaºteriiLa izvoarele Sophiei.Graiul se preschimbã în poetulCe strânge carteaCa o mamã la pieptªi cuvintele pãrãsescCoala de hârtiePurtându-i paºiiÎnspre freamãtul nemãrginiteiPasiuni pentru artã.

Metafora se imprimãÎn muzicaPoeziei lui Petru.


Parohia Ocna de Fier la ceas de sãrbãtoare-200 de ani de slujire ºi credinþã ortodoxã la altarul bisericii-

În cea de-a 11-a Duminicã dupã Rusalii, Biserica Ortodoxã ”Adormirea Maicii Domnului”din Ocnade Fier a ales sã marcheze cei 200 de ani de slujire la altarul bisericii printr-un moment istoric ºispiritual.

La data de 1 iulie 1817 Filia Ocna de Fier s-a despãrþit de Parohia mamã Bocºa Vasiova devenindParohie de sine stãtãtoare, avându-l ca prim preot pe pãrintele Ioan Gheorghevici, zis ºi popa Iancu.De atunci au urmat ºi alþi pãrinþi, preoþi dedicaþi, oameni vrednici, care au þinut vie credinþa ortodoxãîn comunitate, mai mult, au cãutat sã slujeascã cu credinþã oamenilor comunei, sã slujeascã luiDumnezeu ºi Maicii Domnului, ocrotitoarea acestei Biserici.

Dupã Sfânta Liturghie oficiatã de pr. paroh Alin Chicoº împreunã cu pr. Ioan Nicolae Cãpuþanºi pr. Doru Melinescu, a fost sãvârºitã o slujbã de pomenire pentru toþi preoþii, cântãreþii, epitropii ºibinefãcãtorii parohiei care au trecut la Domnul.

Despre împlinirea celor 200 de ani de slujire ºi credinþã ortodoxã la altarul acestei biserici ºidespre istoricul acesteia au vorbit pr. Ioan Nicolae Cãpuþan ºi pr. Alin Chicoº, insistând pe importanþapãstrãrii tradiþiei ºi credinþei noastre strãmoºeºti. ”Avem aceastã datorie de a pãtstra vie, neºtirbitã,credinþa ortodoxã ºi sã transmitem copiilor, nepoþilor ºi strãnepoþilor noºtri acest adevãr de credinþã”,menþiona pr. Ioan Nicolae Cãpuþan în cuvântul sãu.

Deºi credincioºii nu au fost în numãr foarte mare, izul sãrbãtoresc a fost pregnant, iar glasurilearmonioase ale coriºtilor îndrumaþi de dna. preoteasã Cãlina Chicoº au rãsunat emoþionant în acestlãcaº al Domnului înnobilat de frumoasele picturi realizate în 1903 de pictorul bisericesc Filip Matei.

Cu bucurie menþionãm cã între fiii satului prezenþi la eveniment s-a aflat ºi nonagenarulConstantin Gruescu, bine cunoscutul colecþionar mineralog.

Mulþumim bunului Dumnezeu pentru aceastã zi aleasã ºi-l rugãm sã ne îngãduie ºi altele, mairodnice în plan istoric, spiritual, dar ºi editorial, deoarece Biserica Ortodoxã din Ocna de Fier esteo Bisericã cu tradiþie, iar istoricul acesteia meritã scos la luminã.

Gabriela ªerban ºi Alin Chicoº

La aniversarea bisãriºii din Ocna deFier

de Gheorghiþã Brebenar

Douãsuce ge ani ge slujbe,În bisãrica strãbunã,Vin oameni, muieri, copii,La bisãricã s-adunã.

Popa Chicoº, Melinescu,Cãpuþan ºinstãsc altaru,ªî fac Sfânta Liturghie,Cu creginþã ºî cu haru.

Ge la Bocºa ... cu moleritu,Pe toþ în samã ne bagã,

Tibi, Gabi Tiperciuc,Mereuþ ºî fãrã grabã.

Moleresc ge numa-numa,Popii, mirenii ºî pitropii,Ge atâta molãrealã,Clipim fiest, ni sã-nchid ochii.

Când gin ºcãtula lor a micã,Lumini, fuljere s-aprind,Sfinþî ãi ge pe pãreþ,Parcã fiori îi cuprind.

Toatã lumea-i bucuroasã,Ge moaleri cã-s bãgaþ în samã,Popii slujãsc la altari,Sã ce unji cu ei la ranã.

ªî când slujba s-o gãtat,Ne duºem cu toþ acasã,Mâncãm zupã cu tãiþãi,ªî câce-s pusã pe masã.

Îi mulþãmim lu Dumnedzãu,Popilor c-or slujât bine,Ne-am tras cu ei în potreauã,Pântru anii ... ãi ge mâne !

Dupã-altã sutã ge ani,Când om fi oale ºî ulºele,Ne vãd alþî în potreauã,ªî cu bune ºî cu rãle !


JurnalJurnalJurnalJurnalJurnal

La picioarele munþilorAninei se gãseºte, într-unfrumos peisaj montan, cel de-al doilea loc de pelerinaj marianal Diecezei de Timiºoara. Loculde har, vizitat cu precãdere decredincioºii catolici caraºoveni(croaþi), cehi, germani ºimaghiari ai Banatului Montanse bucurã de o bogatã istorie.Eremiþi (pustnici) ar fi cinstitºi protejat aici, într-o grotã,încã din vremurile turceºtiicoana miraculoasã a Sf.Fecioare Maria. Primele familiide coloniºti germani, catolici,familiile Windberger ºi Lang s-au îngrijit ca sã fie ridicatã ocapelã pe stânca de deasupragrotei, loc în care au mutat ºiicoana miraculoasã. La 2 iulie1727 acest mic lãcaº de cult afost sfinþit, iar la rugãminteaminierilor din Ciclova ºi laintervenþia episcopului de Cenad, de atunci, LadislausNádasdy, Sf. Pãrinte Papa Benedict al XIII-lea aprevãzut locul de har cu o indulgenþã plenarãpentru ziua de 2 iulie, indulgenþã extinsã mai apoiºi pentru alte mari sãrbãtori mariane. Concomitent,Ciclova a fost recunoscutã ca loc de pelerinaj. Deatunci au loc pelerinaje oficiale ale catolicilor dinBanatul Montan. Acestea au loc mai ales înurmãtoarele sãrbãtori: Vizita Sf. Fecioare Maria laSf. Elisabeta (sãrbãtoritã în Dieceza de Timiºoaraîncã la 2 iulie, dupã data veche, cu dispensã de laSf. Scaun), Sf. Maria Mare (15 august), NaºtereaSf. Fecioare (8 septembrie) ºi Sf. Nume al Mariei(12 septembrie – cu precãdere pentru credincioºiide limbã maghiarã din Gãtaia).

Anul acesta a avut loc, în zilele de 1 ºi 2iunie 2017, în sãrbãtoarea Vizitei Sf. Fecioare laSf. Elisabeta, pelerinajul tradiþional al credincioºilorcroaþi ºi germani la Maria-Ciclova, numitã uneoriºi Maria Stâncii. Pentru prima datã, la aceastãsãrbãtoare, au participat ºi credincioºi catolicibulgari, care merg în pelerinaj, uneori chiar ºi pejos, mai ales la Maria-Radna. Programul pelerinajului– anul acesta jubiliar – a început în data de 1 iulie2017 la orele 18.30 cu ocazia Sf. Spovadã ºi

Pelerinaj jubiliar la Maria-Ciclova290 de ani de la recunoaºterea oficialã a locului de pelerinaj

240 de ani de la ridicarea actualei biserici

devoþiunea Calea Sf. Cruci. Laorele 19.00 a fost celebratã oSf. Liturghie în limba croatã decãtre prea onoratul Pr. NikolaLauš, canonic catedral ºi directoral cancelariei episcopale,împreunã cu Pr. Marian Tincul,paroh de Lupac, Pr. PetarRebegilã, paroh de Caraºova ºiPr. Mihai Milan Sima, capelan(aflat în continuare la studii). Adoua zi, duminicã, 2 iulie 2017,la orele 8.30 a mai fost celebratãîncã o Sf. Liturghie, acum înaer liber, de cãtre Pr. PetarDobra, paroh de Clocotici, carecu aceastã ocazie a mulþumitlui Dumnezeu ºi Sf. FecioareMaria de la Ciclova pentru cei40 de ani de preoþie. Jubileelesacerdotale sunt celebrate adeseaîn parohiile unde preotul jubiliareste activ, dar cu mare drag ºiîn locuri de pelerinaj marian.

Pr. Dumitru Daniel, paroh de Oraviþa, a fost celcare a rostit predica solemnã la aceastã JertfãEuharisticã, pãrintele Dumitru fiind responsabil ºide filialele Ciclova ºi Sasca Montanã. Au concelebratPr. Marian Tincul din Lupac ºi Pr. Petar Rebegilãdin Caraºova. Dupã sf. Liturghie, pelerinii caraºoveniºi-au luat rãmas bun de la Sf. Fecioarã de laCiclova în modul lor tradiþional, dupã ce auînconjurat altarul principal din bisericã, cu crucilelor procesionale bogat împodobite ºi cu steagurilecu care au sosit. Pelerinii de limbã germanã s-aubucurat, pentru început de un concert cu câtecemariane, ce a început în bisericã la orele 10.15.Au cântat corul „Franz Stürmer“ (Dirijor: ElenaCozâltea) ºi grupul „Intermezzo“ (Conduceremuzicalã: Lucian Duca), ambele din Reºiþa. Laorele 10.30 a avut loc prezentarea cãrþii „DerWallfahrtsort Maria Fels in Deutsch-Tschiklowaim Banater Bergland. Ein Wallfahrtsbüchlein“ (Loculde pelerinaj Maria-Stâncii din Ciclova Montanã, înBanatul Montan. O carte a locului de pelerinaj),apãrutã în acest an la Editura „Banatul Montan“din Reºiþa. Pr. Martin Jäger, paroh de Anina ºi dl.Erwin Josef Þigla, preºedintele Forumului Democratal Germanilor din Caraº-Severin, au marcat prin


redactarea, respectiv editarea acestei cãrþi dubluljubileu al bisericii de pelerinaj din Ciclova. Lucrarea,apãrutã în limba germanã, cu aprobareaOrdinariatului Episcopal din Timiºoara, este a 78-a apariþie tipãritã sub egida Asociaþiei Germanede Culturã a Adulþilor „Deutsche VortragsreiheReschitza”, fiind finanþatã de Departamentul pentruRelaþii Interetnice, din Bucureºti. Ea conþine orelativ bogatã relatare a istoriei locului de pelerinaj,dar ºi a pelerinajelor în sine, la Maria-Ciclova.Sunt descrise în amãnunt icoana miraculoasã,imaginile votive aduse aici de cei care au primitdiverse haruri, fiind redate ºi relatãri alepelerinajelor, realizate mai ales pe jos, de maimulte localitãþi germane, montane, începând cuAnina ºi Steierdorf ºi încheind cu Biserica Albã,azi în Serbia. Dupã partea istoricã cartea conþineºi un amplu capitol dedicat: poeziilor religioase depelerinaj, diverse devoþiuni, cântece mariane ºipentru Liturghie, rugãciunea Sf. Rozariu, CaleaSf. Cruci, precum ºi multe alte rugãciuni caresunt rostit în faþa crucilor sau icoanelor aflate înapropierea bisericii, pe aleea care urcã la aceasta.În încheiere sunt redate vederi istorice din colecþiiledomnilor Anton Schulz (Reºiþa/ Regensburg) ºiGünther Friedmann (Tirol, Caraº-Severin/Sindelfingen), dar ºi fotografii de la diverseevenimente ºi vizite înalte ce au avut loc înultimele decenii în acest loc de har. Tot cu aceastãocazie jubiliarã au fost lansate de cãtre organizatoriun plic filatelic cu o ºtampilã specialã (purtânddata de 03.07.2017 ºi locul de utilizare Oraviþa),precum ºi douã cãrþi poºtale comemorative.

La orele 11.00 au urmat, în bisericã, o seriede devoþiuni în faþa icoanei miraculoase, precumºi la altarele laterale ale sf. Ana ºi al Sf. IoanNepomuk, patronul Banatului. A urmat Calea Sf.Cruci, desigur tot în bisericã, în limbile germanãºi românã. Ocazie pentru Sf. Spovadã au oferit Pr.Peter Zillich ºi Pr. Pál József Csaba. Sfânta Liturghiesolemnã a fost celebratã cu începere de la orele11.30 în limbile germanã ºi românã, de cãtre Pr.Martin Jäger, Pr. Peter Zillich (originar din Banat,actualmente la Regensburg) ºi de PãrinteleArhidiacon al Banatului Montan, Pr. Pál JózsefCsaba, paroh de Reºiþa I. Maria Zãpezii. Pr. Zillich,renumit între germanii din Banat pentru acordeonulsãu, a salutat-o pe Sf. Fecioarã, dar ºi pe toatemamele prezente, în introducerea Sf. Liturghii, cuacordeonul sãu ºi cu un cântec dedicat mamelor.ªi predica a fost acompaniatã, de douã astfel decântece mariane, cântate ºi explicate de Pr. Zillich.La finalul Jertfei Euharistice dl. Erwin Josef Þiglale-a mulþumit tuturor celor prezenþi, dar ºi implicaþiîn organizarea ºi marcarea acestui jubileu într-oastfel de formã demnã. Pr. Dumitru Daniel, parohullocului, a înmânat Pr. Martin Jäger, în semn demulþumire pentru munca sa, o plachetã cu imagineabisericii de pelerinaj ºi a icoanei miraculoase. Pr.

Jäger se îngrijeºte de mai mulþi ani, cu un frumossucces, de organizarea ºi pãstrarea pelerinajuluigerman la Maria-Ciclova, implicând ºi pelerinii delimbã românã. A urmat înconjurul altarului ºirostirea rugãciunilor de rãmas-bun. Concomitent,la altarul în aer liber, de la baza stâncii, Pr.Noviþa Drãghia împreunã cu credincioºii sãi dinBreºtea, a celebrat o Sf. Liturghie în limba bulgarãpentru pelerinii catolici bãnãþeni bulgari, sosiþiacum pentru prima datã, în mod organizat, laCiclova. Doamna deputat Mihaela Csokany, precumºi alþi reprezentanþi ai Uniunii Bulgarilor dinBanat au participat la pelerinaj. Credincioºii bulgariau înconjurat înainte de Liturghia germanã altarulºi au cinstit-o cu rugãciunile lor pe Sf. Fecioarã dela Ciclova. Conform tradiþiei, primul pustnic ce atrãit la Ciclova în preajma icoanei miraculoase, arfi fost bulgar.

La orele 13.30 a avut loc în curtea bisericiide pelerinaj un mic program cultural oferit deansamblul german de adulþi, de dansuri „Enzian“(conducere: Marianne ºi Nelu Florea) din Reºiþa,precum ºi o micã expoziþie de picturã naivã, desculpturã în lemn cu piese având ca temã Maria-Ciclova, respectiv o expoziþie filatelicã. Picturileau fost semnate de Doina ºi Gustav Hlinka, precumºi de Viorica Ana Farkas (membri ai cercului deartã „Deutsche Kunst Reschitza“). Piesele lucrateîn lemn sunt truda lui George Molin ºi MarianneiFlorea (membri ai cercului de sculpturã „JakobNeubauer“). Manifestarea filatelicã a avut ca temã„100 de ani de la Apariþia Sf. Feciare Maria de laFatima (Portugalia), la 13 mai 1917“ ºi a evidenþiatexponate din expoziþia „Fatima” parte din colecþiaErwin Josef Þigla.

În încheiere toþi participanþii au fost invitaþila o micã gustare. La dublul jubileu ºi la pelerinajuldin acest an au participat credincioºi de limbãcroatã, germanã, bulgarã ºi românã. Ei au sositdin localitãþi precum Caraºova, Lupac, Clocotici,Vodnic, Rafnic, Iabalcea, Steierdorf, Anina, Oraviþa,Reºiþa, Oþelu Roºu ºi nu în ultimul rând Breºtea.În zilele de 14 ºi 15 august, în solemnitateaRidicãrii cu Trupul ºi Sufletul la Cer a Sf. FecioareMaria, vor sosi la Ciclova credincioºii de limbãcehã. În cursul acestui an au mai avut loc pelerinajela Ciclova ale parohiilor Lugoj ºi Timiºoara VIIFreidorf.

Text: Claudiu CãlinFoto: Sarlotte Raca, Lucian Duca, Dan

Stanescu,Erwin Josef Tigla, Claudiu Cãlin, Gerhard

Chwoika

Documents

REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ - BANATERRA · de fotografii, lansare de carte ºi prezentãri de reviste, dar ºi un regal de muzicã folcloricã ºi pop dance sunt evenimente