1/17

U N I V E R S I T A T E A B U C U R E Ș T I

F A C U L T A T E A D E B I O L O G I E

Ș C O A L A D O C T O R A L Ă Î N Ș T I I N Ț A M E D I U L U I

R E Z U M A T U L

T E Z E I D E D O C T O R A T

F U N D A M E N T A R E A A L T E R N A T I V E L O R D E

G E S T I O N A R E A D E Ş E U R I L O R M E N A J E R E

Coordonator ştiinţific:

Prof. Univ. Dr. Costel NEGREI

Autor:

Drd. Mihaela (Rădeanu) STOICA

BUCUREȘTI

2011

2/17

CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT

CAP.1. CONTEXTUL NAȚIONAL ȘI EUROPEAN AL GESTIONĂRII DEȘEURILOR MENAJERE

CAP.2. SCOPUL, OBIECTIVELE ŞI MODUL DE ABORDARE A TEMEI DE CERCETARE

2.1. Scopul general

2.2. Obiective 2.2.1. Evaluarea aplicabilităţii şi limitelor abordării holiste în managementul deşeurilor menajere 2.2.2. Definirea şi evaluarea unor criterii de fundamentare a alternativelor de gestionare a deşeurilor

menajere

2.3. Abordarea temei de cercetare 2.3.1. Cadrul general

2.3.2. Conținutul și organizarea cercetării

CAP.3. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

3.1. Premisele, conținutul și aplicabilitatea conceptului de gestionare a deşeurilor menajere în contextul dezvoltării durabile.

3.1.1. Căi de impact a sistemului socio-economic asupra capitalului natural 3.1.2. Evoluția conceptului de deşeu 3.1.3. Criterii şi modalităţi de clasificare a deșeurilor 3.1.4. Conceptul de management integrat al deșeurilor 3.1.5. Prognoza privind generarea deşeurilor menajere în Romania 3.1.6. Tendinţe privind managementul deşeurilor menajere în contextul dezvoltării durabile la nivel

european 3.1.7. Tendințe privind managementul deșeurilor menajere în contextul dezvoltării durabile în

România 3.2. Fezabilitatea criteriilor de fundamentare a alternativelor de gestionare a deşeurilor menajere

3.2.1. Etape de gestionare a deşeurilor menajere 3.2.2. Precolectarea 3.2.3. Colectarea şi transportul 3.2.4. Depozitarea intermediară 3.2.5. Tratare şi valorificare 3.2.6. Depozitarea finală 3.2.7. Principii de proiectare a alternativelor 3.2.8. Criterii de evaluare a alternativelor și variantelor 3.2.9. Alegerea criteriilor de evaluare 3.2.10. Posibilităţi şi limite de utilizare a sistemelor expert în fundamentarea deciziilor de

management al deşeurilor menajere.

CAP.4. STADIUL DE CAZ

4.1. Obiectivul studiului de caz 4.2. Date generale 4.3. Date privind fluxul de deșeuri menajere produse pe an în sectorul 3 al Municipiului București 4.4. Proiectarea și evaluarea alternativelor privind atingerea obiectivului „Valorificarea potențialului

util din deșeurile menajere din sectorul 3 al Municipiului București” 4.4.1. Potențialul util al deșeurilor menajere din sectorul 3 al Municipiului București 4.4.2. Fundamentarea și evaluarea criantelor/alternativelor de valorificare potențialului util din

deșeurile menajere la nivelul sectorului 3.

CAP.5. CONCLUZII

LISTA TABELELOR LISTA FIGURILOR LISTA ABREVIERILOR ANEXE BIBLIOGRAFIE

3/17

Teza de doctorat abordează problematica deșeurilor menajere/municipale din perspectiva dezvoltării durabile, prin integrarea principiilor si conceptelor abordării holiste în managementul integrat al deșeurilor.

În prezenta lucrate termenul de “deşeuri municipale” desemnează atât deşeurile menajere cât şi deşeurile voluminoase colectate separat şi deşeurile rezultate de la curăţirea spaţiilor publice (deşeuri din parcuri, din pieţe, deşeuri stradale), colectate de operatorii de salubritate. În structura deşeurilor municipale din România, cea mai mare pondere o au deşeurile menajere (circa 81%).

Teza este structurată în cinci capitole elaborate pornind de la prezentare teoriilor şi metodologiilor formulate de-a lungul timpului, de specialişti din domeniu, completată cu contribuţii proprii şi de echipă, finalizând cu aplicarea acestora în scopul prelucrării datelor disponibile precum şi în interpretarea rezultatelor astfel obţinute.

În continuare, sunt prezentate, pe scurt, aspectele cheie ale fiecărui capitol în parte.

CAP.1. CONTEXTUL NAȚIONAL ȘI EUROPEAN AL GESTIONĂRII DEȘEURILOR MENAJERE

Acest capitol introductiv subliniază importanța temei abordate, precum și evoluția problematicii din punct de vedere spatio-temporal.

Dezvoltarea predominantă a politicilor și programelor de creștere economică și implicit a factorilor perturbatori de natură umană asupra capitalului natural din ultimul secol a condus, pe de o parte, la creşterea nivelului de trai, la o producţie mereu crescătoare, la diversificarea produselor şi serviciilor oferite consumatorilor, creșterea consumului dar, pe de alta parte, şi la un consum neraţional de resurse naturale, la deteriorarea - uneori ireversibilă - a mediului şi a sănătăţii umane.

Densitatea fluxurilor materiale, energetice și informaționale la nivelul infrastructurii generatoare de bunuri și servicii a crescut în funcție de nivelul pieței, la rândul lor stimulate și întreținute de către creșterea continuă a consumului.

Creșterea producției de bunuri și servicii, pentru a răspunde pe de o parte nevoilor de bază ale unei populații, iar pe de altă parte nevoilor și dorințelor care decurg din modul de structurare și calibrare a standardului și modului de viață, precum și creșterea costurilor materiale și energetice pentru menținerea sistemului socio-economic ca structuri disipative și complexe, s-au asigurat totdeauna pe baza absorbției resurselor naturale și a serviciilor asigurate de către componentele capitalului natural.

Majoritatea efectelor dereglatoare produse de către forțele antropice se exprimă la scară macroregională și globală și în fond se cumulează cu cele determinate de extinderea/creșterea spațială a sistemului socio-economic sau cele determinate prin dispersia deșeurilor/poluare.

Studiile efectuate în a doua jumătate a secolului douăzeci asupra relațiilor dintre căile și ratele de creștere și dezvoltare socio-economică și dinamica, formele și amploarea fenomenelor de deteriorare a capitalului

4/17

natural ca urmare a practicilor umane au arătat că există o corelație strânsă între aceste procese. Rapoartele privind analizele efectuate au subliniat că este necesar elaborarea unor strategii și programe de acțiune pe termen lung pentru reducerea impactului negativ al dezvoltării socio-economice asupra capitalului natural și adaptarea acestor sisteme la schimbările care se produc în structura, calitatea și funcționalitatea componentelor capitalului natural.

În anul 2007, autorităţile române au transmis oficial Programul Operațional Sectorial pentru Mediu (POS Mediu) la Comisia Europeană, program care reflectă „Documentul de Poziţie al CE” din anul 2006, transmis autorităţilor române precum și recomandările făcute în urma procesului de evaluare ex-ante, comentariile primite din partea publicului interesat, pe parcursul procesului de Evaluare Strategică de Mediu.

Elaborarea POS Mediu a fost realizată de Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, în calitate de Autoritate de Management pentru POS Mediu, în colaborare cu Ministerul Economiei şi Finanţelor, ca Autoritate pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale, cu instituţiile publice centrale, regionale, locale precum şi cu alţi parteneri implicaţi în acest domeniu. Implementarea programului este responsabilitatea Autorităţii de Management pentru POS Mediu (AM), reprezentată de Direcţia Generală pentru Managementul Instrumentelor Structurale din cadrul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD). În vederea sprijinirii AM în implementarea eficientă a acestui program, au fost desemnate (8) Organisme Intermediare (OI) pentru POS Mediu, constituite ca direcţii distincte ale MMDD la nivelul fiecărei Regiuni de Dezvoltare din România.

Principiile de bază ale politicii de mediu a României, stabilite în conformitate cu prevederile europene şi internaționale, asigurând protecția şi conservarea naturii, a diversității biologice şi utilizarea durabilă a componentelor acesteia, vizează și domeniul gestionării deșeurilor.

Principiul protecției resurselor primare este formulat în contextul mai larg al conceptului de “dezvoltare durabilă” şi stabilește necesitatea de a minimiza şi eficientiza utilizarea resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punând accentul pe utilizarea materiilor prime secundare*.

Principiul măsurilor preliminare, corelat cu principiul utilizării BATNEEC (“Cele mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive”), stabilește ca, pentru orice activitate (inclusiv pentru gestionarea deşeurilor), trebuie să se țină cont de următoarele aspecte principale: stadiul curent al dezvoltării tehnologiilor, cerințele pentru protecția mediului, alegerea şi aplicarea acelor măsuri fezabile din punct de vedere economic.

Principiul prevenirii stabilește ierarhizarea activităților de gestionare a deşeurilor, în ordinea descrescătoare a importanței care trebuie acordată: evitarea apariției, minimizarea cantităților, tratarea în scopul recuperării, tratarea şi eliminarea în condiții de siguranță pentru mediu.

Principiul poluatorul plătește, corelat cu principiul responsabilității producătorului şi cel al responsabilității utilizatorului, stabilește necesitatea creării unui cadru legislativ şi economic corespunzător, astfel încât costurile pentru gestionarea deşeurilor să fie suportate de generatorul acestora.

5/17

Principiul substituției stabilește necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu materii prime nepericuloase, evitându-se astfel apariția deşeurilor periculoase.

Principiul proximității, corelat cu principiul autonomiei stabilește că deşeurile trebuie să fie tratate şi eliminate pe cât posibil pe teritoriul național şi cât mai aproape de sursa de generare; în plus, exportul deşeurilor periculoase este acceptat numai către acele țări care dispun de tehnologii adecvate de eliminare şi numai în condițiile respectării cerințelor privind comerțul internațional cu deşeuri.

Principiul subsidiarității (corelat şi cu principiul proximității şi cu principiul autonomiei) stabilește acordarea competențelor astfel încât deciziile în domeniul gestionării deşeurilor să fie luate la cel mai scăzut nivel administrativ față de sursa de generare, dar pe bază unor criterii uniforme la nivel regional şi național.

Principiul integrării stabilește ca activitățile de gestionare a deşeurilor fac parte integrantă din activitățile social-economice care le generează.

Opțiunile de gestionare a deșeurilor urmăresc ordinea descrescătoare a priorităților:

� prevenirea apariției – prin aplicarea “tehnologiilor curate” în activitățile care generează deșeuri;

� reducerea cantităților – prin aplicarea celor mai bune practici în fiecare domeniu de activitate generator de deșeuri;

� valorificarea – prin refolosire, reciclare materială și recuperarea energiei;

� eliminarea – prin incinerare și depozitare

Programul Operaţional Sectorial de Mediu (POS Mediu) este strâns corelat cu obiectivele naţionale strategice prevăzute în Planul Naţional de Dezvoltare (PND) elaborat pentru perioada 2007-2013 şi Cadrul Naţional Strategic de Referinţă (CNSR), care se bazează pe principiile, practicile şi obiectivele urmărite la nivelul Uniunii Europene. POS Mediu este astfel conceput încât să reprezinte bază şi totodată un catalizator pentru o economie mai competitivă, un mediu mai bun şi o dezvoltare regională mai echilibrată. POS Mediu se bazează pe obiectivele şi priorităţile politicilor de mediu şi de dezvoltare a infrastructurii ale Uniunii Europene, reflectând atât obligaţiile internaţionale ale României, cât şi interesele specifice naţionale.

Obiectivele specifice POS Mediu sunt:

� Îmbunătăţirea calităţii şi a accesului la infrastructură de apă şi apă uzată, prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare în majoritatea zonelor municipale până în 2015 şi stabilirea structurilor regionale eficiente pentru managementul serviciilor de apă/apă uzată.

� Dezvoltarea sistemelor durabile de management al deşeurilor prin îmbunătăţirea managementului deşeurilor şi reducerea numărului de zone poluate istoric în minimum 30 de judeţe până în 2015.

6/17

� Reducerea impactului negativ asupra mediului şi diminuarea schimbărilor climatice cauzate de sistemele de încălzire urbană în cele mai poluate localităţi până în 2015.

� Protecţia şi îmbunătăţirea biodiversităţii şi a patrimoniului natural prin sprijinirea managementului ariilor protejate, inclusiv prin implementarea reţelei Natura 2000.

� Reducerea riscului de producere a dezastrelor naturale cu efect asupra populaţiei, prin implementarea măsurilor preventive în cele mai vulnerabile zone până în 2015.

În vederea atingerii acestor obiective, s-au identificat următoarele axe prioritare:

� Axa prioritară 1 – “Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată”;

� Axa prioritară 2 – „Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea siturilor contaminate istoric”

� Axa prioritară 3 – „Reducerea poluării şi diminuarea efectelor schimbărilor climatice prin restructurarea şi reabilitarea sistemelor de încălzire urbană pentru atingerea ţintelor de eficienţă energetică în localităţile cele mai afectate de poluare”;

� Axa prioritară 4 – “Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecţia naturii”;

� Axa prioritară 5 – “Implementarea infrastructurii adecvate de prevenire a riscurilor naturale în zonele cele mai expuse la risc”;

� Axa prioritară 6 – “Asistenţa Tehnică”.

Axa Prioritară 2 “Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea siturilor contaminate istoric” are direcţiile:

� Creşterea gradului de acoperire a populației care beneficiază de colectarea deşeurilor municipale şi de serviciile de management de calitate corespunzătoare şi la tarife acceptabile;

� Reducerea cantităţii de deşeuri depozitate; � Creşterea cantităţii de deşeuri reciclate şi valorificate; � Înfiinţarea unor structuri eficiente de management al deşeurilor; � Reducerea numărului de situri contaminate istoric.

În cadrul acestei axe prioritare, POS Mediu promovează cu prioritate proiecte integrate de management al deşeurilor, care să reflecte politica UE şi principiile din acest sector de mediu şi care sunt în conformitate cu Planul Naţional de Gestiune a Deşeurilor şi cu Planurile Regionale de Gestiune a Deşeurilor.

Planul Național de Gestionare a Deșeurilor este elaborat în bază prevederilor legislației europene şi naționale în domeniu – Council Directive 75/442/EEC on waste, Council Directive 91/156 amending Directive 75/442/EEC on waste, Council Directive 91/689/EEC on hazardous waste, transpuse în legislația româneasca prin Ordonanța de Urgenta a Guvernului 78/2000 privind regimul deşeurilor, modificata şi aprobata prin Legea 426/2001.

7/17

Planul National de Gestionare a Deșeurilor se aprobă prin hotărâre de guvern şi se revizuiește o dată la cinci ani.

Începând cu anul 1993 a fost creată, în urma unui contract între Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Institutul de Cercetare-Dezvoltare privind Protecția Mediului – ICIM București, bază de date privind generarea şi gestionarea deşeurilor la nivel național. Datele se referă atât la deşeurile industriale, cât şi la deşeurile municipale.

Din 1999, colectarea şi procesarea informaţiilor referitoare la tipurile şi cantităţile de deşeuri s-a făcut în conformitate cu Hotărârea de Guvern 155/1999. Acesta hotărâre a introdus obligativitatea agenților economici de a-şi ţine evidenţa deşeurilor, de a le raporta la cererea autoritarilor județene de mediu (APM) şi de a le clasifica conform cerințelor europene de clasificare (Catalogul European al Deșeurilor). În anul 2002 aceasta hotărâre a fost abrogata prin Hotărârea de Guvern 856/2002 care a introdus totodată noua Lista de deşeuri, inclusiv deşeurile periculoase. De asemenea, România raportează date privind deşeurile din 1995 către sistemul de raportare la EUROSTAT şi la Agenția Europeana de Mediu (prin rețeaua EIONET). Datele culese prin sistemul de raportare sunt necesare pentru a putea analiza şi determina modalităţile cele mai eficiente şi eficace de gestionare a deşeurilor pe diferite zone.

CAP.2. SCOPUL, OBIECTIVELE ŞI MODUL DE ABORDARE A TEMEI DE

CERCETARE

Scopul general al studiului este creşterea eficienţei sistemului de management al deşeurilor menajere, prin utilizarea metodelor de alegere a alternativelor gestionării deşeurilor conform principiilor dezvoltării durabile.

În prezent, problema gestionării deșeurilor se manifestă și în România, tot mai acut, din cauza creșterii cantității și diversității acestora, precum și a impactului lor negativ, tot mai pronunțat, asupra capitalului natural. Dezvoltarea urbanistică și industrială a localităților, precum și creșterea generală a nivelului de trai al populației, este însoțită de producerea unor cantități din ce în ce mai mari de deșeuri. Prin varietatea substanțelor organice și anorganice conținute, acestea fac dificil procesul degradării aerobe și anaerobe de către microorganisme, provocând, în cazul evacuării și depozitării necontrolate, atât poluarea solului, cât și a aerului și a apei. Sunt afectate, de asemenea, ecosistemele din vecinătatea acestor depozite, creând riscul unor dezechilibre în cadrul lanțurilor trofice.

Orientarea comunitară din ultimii ani, prin revizuirea Directivei Cadru a deșeurilor, prin adoptarea strategiilor tematice de prevenire a producerii deșeurilor și de utilizare durabilă a resurselor naturale, demonstrează hotărârea în favorizarea opțiunilor aflate pe treptele superioare ale ierarhiei de gestionare a acestora, care clasifică diferitele opțiuni de gestionare a deșeurilor, de la cea mai bună, la cea mai puțin bună pentru mediu, astfel: prevenirea, reutilizarea, reciclarea, recuperarea de energie și eliminarea prin incinerare sau depozitare. Acest lucru impune României adoptarea de măsuri energice în acest sens, în condițiile în care opțiunea folosită aproape exclusiv în țara noastră aceea a depozitării deșeurilor.

8/17

� Obiectivele lucrării de doctorat au fost:

• Evaluarea aplicabilităţii şi limitelor abordării holiste în managementul deşeurilor menajere.

• Definirea şi evaluarea unor criterii de fundamentare a alternativelor de gestionare a deşeurilor menajere.

� Metodologia utilizată în lucrare a avut la bază două metode:

• Metoda Delphi - Procesul este structurat printr-o serie de chestionare formulate, distribuite şi sintetizate de o persoană special desemnată ca şi coordonator sau facilitator al procesului. Dinamica procesului are menirea de a reduce gradual diversitatea opiniilor printre experţii interogaţi. Contribuţiile acestora sunt înregistrate în mod anonim pe parcursul a patru etape distincte. În prima fază facilitatorul trimite grupului de experţi o formulare a problemei dezbătute şi la care aceştia sunt rugaţi să contribuie cu propriile opinii. În a doua rundă, pe baza sintezei răspunsurilor primite de la experţi, aceştia vor trebui să-şi reformuleze şi să-şi justifice (eventual) opiniile care cad în dezacord major cu părerea comună a grupului. În a treia rundă, fiecare expert este încurajat să comenteze asupra argumentelor aduse de "dizidenţi", pentru ca în a patra rundă să-şi exprime opinia finală. Acest proces permite identificarea gradului de consens care există în interiorul grupului (opinia generală a grupului) şi de deviere observat în exprimarea opiniilor.

• Chestionare structurate cu completare individuală - În cadrul studiului privind dezvoltarea serviciilor de salubrizare pe raza sectorului 3 a municipiului București și a gradului de participare a populației la programul de colectare selectivă

CAP.3. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

Stadiul actual al cercetărilor pe plan intern şi internaţional prezintă principalele contribuţii în managementul deșeurilor menajere/municipale din perspectiva integrării principiilor sustenabilității, având ca scop final o dezvoltare durabilă a naţiunilor, numărându-se printre preocupările unor organisme, instituţii naţionale şi internaţionale, precum şi printre preocupările legislative în domeniu.

Studiile privind managementul integrat al deşeurilor pentru o localitate, judeţ, regiune au un rol cheie în dezvoltarea unei gestionari durabile a deşeurilor. Principalul lor scop este acela de a prezenta fluxurile de deşeuri şi opțiunile de gestionare a acestora. Detaliind studiile privind managementul integrat al deşeurilor trebuie să analizeze şi să prezinte cadrul de planificare pentru următoarele aspecte:

conformarea cu politica de deşeuri şi atingerea ţintelor propuse: studiile privind managementul integrat al deşeurilor constituie instrumente importante care contribuie la implementarea politicilor şi la atingerea ţintelor stabilite în domeniul gestionării deşeurilor.

stabilirea capacitaților suficiente şi caracteristice pentru gestionarea deşeurilor: studiile privind managementul integrat al deşeurilor trebuie să prezinte fluxurile şi cantităţile de deşeuri care trebuie colectate, tratate, valorificate şi/sau eliminate. Mai mult, trebuie să contribuie la asigurarea

9/17

de capacităţi şi moduri de colectare, tratare, valorificare şi/sau eliminare a deşeurilor funcţie de deșeurile care trebuie gestionate.

controlul măsurilor tehnologice: prezentarea fluxurilor de deşeuri asigură identificarea zonelor în care sunt necesare masuri tehnologice pentru eliminarea sau minimizarea anumitor tipuri de deşeuri.

prezentarea cerințelor economice şi de investiţie: studiile privind managementul integrat al deşeurilor constituie un punct de plecare pentru stabilirea cerințelor financiare pentru operarea schemelor de colectare, reciclare, tratare şi eliminare a deşeurilor. Pe aceasta baza, pot fi determinate necesitățile pentru investițiile în instalații de reciclare, tratare şi eliminare a deşeurilor.

Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor are un impact benefic asupra situaţiei socio-economice a populaţiei, evidențiindu-se:

• rezolvarea mai ușor a problemelor de gestionare a deșeurilor într-un mod integrat decât separat;

• integrarea permite resurselor să fie utilizate corespunzător cerințelor; • permite participanților din sectorul public și privat să se implice; • unele practici de management sunt mai costisitoare decât altele, dar

integrarea asigură identificarea și selectarea soluțiilor cele mai puțin costisitoare; unele activitatea în managementul deșeurilor presupun costuri mai mari decât beneficii, dar altele aduc venituri suplimentare și sistemul funcționează prin compensare;

• extinderea colectării deşeurilor în zonă ce va contribui la creşterea nivelului de trai şi a calităţii vieții, în special în zona rurală;

• prin creșterea volumului de deşeuri colectate şi diversificarea serviciilor de salubritate vor apărea noi locuri de munca, unele în domenii noi, unele necesitând pregătire superioară (cazul staţiilor de obţinere a compostului, de exemplu), făcând posibilă şi reconversia profesională;

• creşterea colaborării populaţiei cu prestatorii de servicii va conduce la îmbunătățirea continuă a serviciilor de salubritate, un exemplu ar fi disponibilitatea și înțelegerea populației a necesității colectării selective direct de la producătorii de deșeuri;

• în general, crearea unei infrastructuri adecvate unei gestionări integrate a deşeurilor, va asigură un nivel corespunzător de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei, asigurând un procent de 100% de colectare, evitând apariție „depozitelor necontrolate” de deșeuri;

• monitorizarea rampelor de deşeuri neconforme închise şi reabilitarea terenurilor afectate de depozitarea necontrolată a deşeurilor conduce la scăderea riscurilor pentru sănătate şi mediu;

• contribuind la îmbunătăţirea igienei publice şi la punerea în valoare a peisajului, cu impact direct asupra valorii terenurilor şi imobilelor;

• creșterea valorii produselor utilizând resurse mai puține (creșterea “productivității”);

• reducerea impactului negativ de mediu pe unitate de resursă utilizată.

Pentru a lua o decizie adecvată privind managementul deşeurilor dintr-o anumită regiune trebuie respectate următoarele etape:

10/17

1. Stabilirea obiectivelor şi ţintelor. 2. Identificarea alternativelor pentru atingerea ţintelor. 3. Stabilirea criteriilor de evaluare a alternativelor. 4. Selecţia alternativelor fezabile pentru regiune. 5. Evaluarea rezultatelor şi stabilirea alternativei optime pentru

regiune.

În ultimele decenii, sistemele de gestionare a deșeurilor menajere în Europa au implicat o mulțime de alternative tehnologice, de instrumente economice și de reglementare, aceste schimbări au avut un impact pozitiv asupra mediului economic, social și de reglementare, precum și asupra politicilor de gestionare a deșeurilor.

Introducerea sistemelor de analiză, a disciplinei, au dus la armonizarea strategiei integrate de management al deșeurilor, la furnizarea de sprijin interdisciplinar în luarea deciziilor în acest domeniu.

Politicile Uniunii Europene, privind gestionarea deșeurilor, au scopul de a reduce impactul negativ asupra capitalului natural. Pe termen lung, scopul este de a promova activitățile de evitare a producerii deșeurilor, de reciclare și utilizare a deșeurilor inevitabile ca resurse ori de câte ori este posibil.

Managementul corespunzător al deșeurilor este un element cheie în asigurarea unei utilizări eficiente a resurselor și creșterea durabilă a economiei europene.

Conform ultimului Raport anual privind starea mediului în România, ANPM declară că în anul 2009, au fost realizate o serie de măsuri care au condus la îmbunătăţirea activităţilor de gestionare a deşeurilor municipale şi de producţie, cum ar fi:

• elaborarea, aprobarea şi începerea implementării unor proiecte de complexitate diferită (sisteme de management integrat al deşeurilor, proiecte de colectare selectivă, staţii de transfer etc.), finanţate din fonduri europene;

• sistarea activităţii pe depozitele neconforme, pentru deşeuri municipale şi industriale, la termenele prevăzute prin legislaţia în vigoare;

• organizarea a numeroase campanii de educare şi conştientizare a publicului.

În prezent, sunt în curs de derulare proiecte finanţate din fonduri europene, care prevăd dezvoltarea sistemelor integrate de gestionare a deşeurilor.

Progresul în îmbunătăţirea gestionării deşeurilor depinde, în mod inevitabil de continuarea drumului către o economie de piaţă, în care stimulentele financiare pentru reducerea cantităţii de deşeuri, vor avea un rol din ce în ce mai important de jucat, în care subvenţiile sunt eliminate şi în care consumatorii plătesc preţul real pentru energie, apă şi materii prime. Dezvoltarea de standarde şi reglementări de mediu, precum şi întărirea sistemului de aplicare şi control, vor fi necesare pentru a preveni eliminarea ilegală a deşeurilor (de exemplu amenzi suficient de mari pentru a descuraja în mod eficient potenţiala infracţionalitate de mediu).

11/17

În urma analizei situației actuale la nivel intern și internațional privind managementul deșeurilor menajere s-a evidențiat necesitatea existenței unor principii de proiectare a alternativelor/variantelor de gestionare a deșeurilor, precum și o evaluare a acestora, în vederea obținerii unor alternative fiabile ce permit atingerea obiectivelor propuse.

Astfel, lucrarea propune o serie de principii de proiectare a alternativelor/variantelor și criterii de evaluare a acestora.

Conform strategiei UE ierarhizarea sistemelor de gestionare a deșeurilor se bazează pe minimizare-refolosire-reciclare și în etapa a II a pe eliminare.

Principiul inițial al ierarhizării sistemelor de gestionare a deșeurilor încurajează adoptarea opțiunilor în următoarea ordine de prioritizare :

� Opțiunea 1 - prevenirea și minimizarea la sursa cât mai mult posibil;

� Opțiunea 2 - unde nu se poate aplica opțiunea 1, deșeurile trebuie

refolosite direct sau cu puține lucrări de îmbunătățire a “cantității”;

� Opțiunea 3 – deșeurile trebuie reciclate sau reprocesate într-o forma

care să le transforme în sursa secundara de “materii prime”;

� Opțiunea 4 – când nu este posibilă reciclarea (valorificarea materială)

trebuie recuperată energia înglobată în deșeuri pentru a fi folosită ca

“energie alternativă” față de “energia neregenerabilă” din

combustibilii fosili;

� Opțiunea 5 – când deșeurile nu pot fi procesate prin opțiunile

prezentate mai sus, atunci soluția este de eliminare prin depozitare

controlată.

Etapele necesare pentru identificarea și evaluarea alternativelor de gestionare a deșeurilor menajere, se realizează utilizând următoarele instrumente de lucru:

1. Lista obiectivelor propuse;

2. Lista alternativelor identificate;

3. Analiza multicriterială;

4. Listă de ierarhizare a alternativelor.

Lista obiectivelor propuse este un formular care cuprinde, într-o formă uşor identificabilă şi comprimată, principalele obiective de gestionare a deșeurilor desprinse din politicile de mediu de la nivel național, regional și local.

Lista de identificare a alternativelor este un instrument ajutător în aplicarea analizei multicriteriale. Ea cuprinde posibilități tehnice, economice și de valorificare specifice fiecărei zone unde se dorește aplicarea alternativelor de gestionare a deșeurilor.

În cadrul prezentei lucrări au fost stabilite 4 principii de alegere a alternativelor:

12/17

� utilizării celei mai bune tehnologii– la definirea alternativei tehnologice este necesar ca tehnologia propusă să fie validată, omologată și testată, să fie disponibilă și aplicabilă pentru obiectivul identificat, să aibă un impact negativ cât mai mic asupra capitalului natural;

� acceptării sociale – orice sistem de management al deșeurilor și în special cel legat de deșeurile menajere (ponderea cea mai mare în producerea acestor tipuri de deșeu fiind reprezentată de persoanele fizice) trebuie să agreeze și să dorească aplicarea alternativei respective de gestionare. Cadrul legal actual privind implementarea și aplicarea proiectelor solicită consultarea și acordul publicului;

� sustenabilității economico-financiare - dezvoltarea industriei și a sectorului economic, evoluția venitului populației, evoluția ratei șomajului, evoluția PIB-ului, dezvoltare infrastructură (gradul de acoperire cu infrastructură de transport– rutier, feroviar etc);

� integrării economico-ecologice – aria de acoperire cu servicii de salubritate, cantitățile și compoziția deșeurilor din zona analizată (kg/cap.loc/an).

Analiza multicriterială este o grilă de clasificare a alternativelor identificate pe baza criteriilor definite.

Criterii de evaluare au fost alese pentru a atinge obiectivele definite.

În cadrul cercetării, grupul de experți au definit 3 categorii de criterii principale de evaluare a alternativelor:

� beneficiile de mediu – acest criteriu se impune datorită necesităţii refacerii, protejării şi conservării naturii şi biodiversităţii. Un mediu natural bogat şi sănătos şi resurse naturale bine protejate sunt condiţii esenţiale pentru menţinerea vieţii în ansamblu şi pentru o dezvoltare durabilă. Un argument important este de asemenea necesitatea respectării/îndeplinirii obligaţiilor legale actuale şi în perspectivă. Integrarea criteriilor de mediu în sistemul general de selecţie a proiectelor de dezvoltare economică.

� beneficiile sociale - acest criteriu se impune datorită faptului că pericolul existent sau potenţial asupra vieții umane este inacceptabil. Sănătatea publică trebuie să fie protejată. Îmbunătățirea condiţiilor de viaţă, reducerea riscului şi diminuarea neplăcerilor trebuie să aibă o mare prioritate;

� beneficiile economice - acest criteriu se util datorită faptului că se impune acordarea de beneficii asociate soluţionării problemei. Priorităţile cele mai mari le au problemele a căror soluţionare are asociate costuri mici şi beneficii mari.

Pentru fiecare alternativă de atingere a obiectivelor se acordă câte o notă (de la 1 la 4) la fiecare subcriteriu, apoi se calculează punctajele alternativelor.

Nivelurile de performanţă sunt:

13/17

a) Depășește cerințele 4 puncte

b) Îndeplineşte cerinţele 3 puncte

c) Îndeplineşte la un nivel rezonabil cerinţele 2 puncte

d) Îndeplineşte minimum de cerinţe 1 puncte

e) Nu îndeplineşte cerinţele 0 puncte

Fezabilitatea criteriilor poate fi apreciată în funcţie de următoarele aspecte:

1. existenţa condiţiilor de aplicare: suport legislativ, suport instituţional, bază tehnico-materială sau resurse umane;

2. posibilitatea monitorizării şi măsurării criteriului.

Dacă un criteriu nu îndeplineşte una din cele două aspecte enunţate se consideră a nu fi aplicabil.

Aprecierea punctajului obținut de către o alternativă/variantă se evidențiază astfel:

� până la 3 puncte inclusiv FOARTE SLAB Alternativa nu poate fi luată în considerare

� între 4 şi 6 puncte SLAB Alternativa nu este fiabilă � între 7 şi 9 puncte NORMAL –BINE Alternativa poate fi implementată

după un studiu de fezabilitate � peste 10 puncte FOARTE BINE Alternativa este fezabilă

Lista de ierarhizare a alternativelor evaluate este un document care cuprinde alternativele evaluate, ordonate descrescător de la cea mai fiabilă alternativă (cea care întrunește punctajul cel mai mare) la cea mai puțin recomandată alternativă (cea cu punctajul cel mai mic).

CAP.4. STUDIUL DE CAZ

În acest capitol s-a urmărit aplicarea principiilor de proiectare a alternativelor/variantelor de gestionare a deșeurilor menajere și a criteriilor de evaluare a acestora pe o zonă concretă.

Pentru a se putea atinge obiectivului de folosire sustenabilă a resurselor regenerabile şi neregenerabile, astfel încât să se menţină capacitatea de suport şi regenerare a capitalului natural, măsurile propuse de către UE includ şi un management integrat al deşeurilor fixându-se şi unele obiective cum ar fi:

� reducerea cantităţii de deşeuri cu 50% până în 2050;

Programul de gestionare integrată a deşeurilor, conform abordării holiste, analizează toate aspectele sistemului împreună de vreme ce ele sunt inter-legate, iar manifestările într-o zonă afectează în mod frecvent practicile şi activităţile din altă zonă.

Studiul de caz analizat are ca scop analiza alternativelor de gestionare a deșeurilor menajere din sector 3 al municipiului București necesare atingerii obiectivului “Valorificarea potențialului util din deșeurile menajere”.

Varianta 1 - Sortarea pe fracțiuni în gospodarii pe raza sectorului 3

14/17

a municipiului București

Principiul “utilizării celei mai bune tehnologii” :

� metoda presupune furnizarea de europubele de sortare pentru fiecare tip de deșeu;

� fracțiunile colectate, în mod normal, separat includ:hârtie (poate fi sortata ulterior în hârtie și carton, pe tipuri de hârtie), sticla (sortata ulterior după culoare), sticle de plastic (care trebuie sortate ulterior pe tipuri de plastic, trebuie îndepărtate capacele), metale (ce necesita sortare ulterioara în cutii de conserve, din aluminiu, folii de aluminiu, tuburi de spray, etc..

� tehnologia este accesibilă și are aplicabilitate imediată.

Principiul “acceptării sociale ”:

� procesul de sortare al tuturor deșeurilor este oneros și tracasant pentru gospodării și sortarea până la ultimul grad posibil necesită multe containere de colectare și vigilență extremă din partea producătorilor de deșeuri;

� locuitorii nu au fost dornici să ducă sticlele sau deşeurile de ambalaje la containere speciale. Acest lucru este reprezintă concluzia proiectelor pilot anterioare.

� adoptarea acestui sistem se știe că este dificilă fără stimulente de ordin financiar.

Principiul “sustenabilității economico-financiare ”:

� furnizarea de europubele de sortare pentru fiecare tip de deșeu prezintă avantajul scăderii costului de sortare într-o instalație specializată, cu toate ca sistemul necesită multe europubele și mai multe vehicule specializate pe colectare. Ca atare, colectarea este relativ costisitoare. Cu toate acestea, se facilitează sortarea ulterioara, deși nu este posibilă vânzarea din nou a fracțiunilor colectate fără o sortare sau separare adiționala.

Principiul “integrării economico-ecologice ”

� arhitectura oraşului, în special casele particulare complică introducerea colectării selective a deşeurilor. Blocurile mari sunt echipate cu tomberoane, iar deşeurile mixte sunt colectate în containere amplasate la subsolul blocurilor. Spaţiul adiţional necesar pentru containerele pentru colectarea selectivă nu este disponibil.

Evaluarea multicriterială:

Conform metodei stabilite, evaluarea se realizează pe baza celor

15/17

trei criterii: beneficii de mediu, beneficii sociale, beneficii economice

Varianta 2 - Stații de sortare a fracțiunilor separate în instalații automate și manuale amplasate la depozitele ecologice

Principiul “utilizării celei mai bune tehnologii” :

� sortarea fracțiunilor separate de deșeuri menajere este aplicată aproape în toata UE. Aceasta este realizată înaintea depozitării, incinerării sau a tratării mecanice și biologice.

Principiul “acceptării sociale ”:

� acest sistem nu necesită cooperare din partea gospodăriilor, nici colectare separată sau pubele de colectare.

Principiul “sustenabilității economico-financiare ”:

� amplasarea la depozitul ecologic a stației de sortare este un punct forte în ceea ce privește necesarul de spațiu și utilități necesare desfășurării unei astfel de activități. Varianta este costisitoare și implică investiții importante.

Principiul “integrării economico-ecologice ”

� amplasarea în cadrul depozitelor ecologice reprezintă un avantaj din punct de vedere al cantităților de deșeuri care pot fi procesate.

Evaluarea multicriterială:

În urma alocării de puncte, conform formulelor definite anterior și a calculării ponderilor corespunzătoare fiecărui criteriu, a doua variantă propusă pentru atingerea obiectivului “Valorificare a potențialului util din deșeurile menajere din sectorul 3 al municipiului București” a cumulat un total de 9,80 puncte.

Situația comparată a celor două variante evaluate se încadrează la între 7 și 9 puncte inclusiv calificativ “normal-bine” – alternativele pot fi implementate după un studiu de fezabilitate și un calcul cost-beneficiu.

CAP.5. CONCLUZII

Complexitatea în continua creștere a problemelor și standardelor în domeniul gestionarii deșeurilor conduc la creșterea cerințelor privind instalațiile de reciclare, tratare și/sau eliminare. În multe cazuri, aceasta presupune facilități de reciclare, tratare și/sau eliminare a deșeurilor mai mari și mai complexe, ceea ce implică cooperarea a mai multor unități regionale privind stabilirea și operarea acestor facilități.

În prezent, având în vedere noile evoluții, obiective și direcții în gestionarea deșeurilor, trebuie luate în considerare noi tehnologii. Opțiunile tehnologice care ar conduce la atingerea obiectivelor și țintelor trebuie să fie fezabile pentru caracteristicile României și regiunii, să nu fie prea complexe pentru a fi ușor de implementat.

Pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei sunt necesare: instrumente de reglementare, instrumente economice, instrumente statistice, alte instrumente.

16/17

Pentru îndeplinirea obiectivelor naţionale şi europene în domeniul gestionării deşeurilor este necesară implicarea, practic, a întregii societăţi, reprezentată prin: autorităţi publice centrale şi locale, generatori de deşeuri, asociaţii profesionale şi institute de cercetare, societate civilă.

Pe baza obiectivelor și țintelor aplicate situației existente în zona studiată (în special în ceea ce privește posibilitățile și capacitățile existente și potențialul acestora de dezvoltare) trebuie create alternative.

Scopul noului sistem de management (managementul integrat) este „menținerea viabilității și funcționării eficiente pe termen nedefinit a complexelor socio - ecologice dinamice sau a condițiilor de co-dezvoltare, respective de dezvoltare durabilă/sustenabilă” 1.

Este important a se reține că se poate vorbi de dezvoltare durabilă numai atunci când se asigură condițiile de adaptare reciprocă a ciclurilor de dezvoltare a capitalului natural și construcția socio-economică.

Practicile de până acum ale managementului convențional, care în principal au fost sectoriale și reducționiste, asigură o gamă largă de mijloace aplicabile managementului holist. Problemele dezvoltării în cazul abordării holiste nu se mai reduc doar la cele ale dezvoltării economice și sociale, această abordare vizează relațiile spațio temporale, schimburile de materiale, energetice, informaționale în cadrul și între complexele socio-ecologice diferențiate ierarhic pe teritoriul unei țări, macro-regiuni sau la nivel planetar.

În esență, managementul integrat al deșeurilor trebuie proiectat în coordonatele dezvoltării sustenabile a oricărui complex socio-ecologic:

� menținerea diversității structurale și funcționale a componentelor capitalului natural;

� normarea emisiilor gazoase, lichide sau solide a deșeurilor sistemului socio-economic în funcție de capacitatea de suport a componentelor capitalului natural;

� norme etice și morale privind accesul și utilizarea resurselor și serviciilor produse de către componentele capitalului natural, în vederea atingerii standardului de viață dorit.

Pentru planificarea, proiectarea și operarea activităților de colectare, procesare și eliminare a deșeurilor sunt necesare o cantitate mare de date și informații. Datorită diversității acestora, este dificil de proiectat un sistem unic de management integrat al deșeurilor, sistem care să fie capabil să satisfacă toate nevoile de gestionare a deșeurilor. Plecând de la acest principiu, lucrarea prezintă o serie de criterii ce pot fi folosite în evaluarea multicriterială a unor alternative de gestionare propuse într-un sistem integrat.

Pentru a atinge obiectivele ambiţioase privind reciclarea şi reducerea cantităţilor de deşeuri destinate depozitării, conform legislaţiei comunitare şi având în vedere experienţa statelor membre ale Uniunii, se pot concluziona următoarele:

1 Vădineanu 1998,1999,2001

17/17

� nu există niciun sistem universal valabil, deci planificarea trebuie făcută cu grijă şi cu atenţie la detaliile şi caracteristicile fiecărei zone. Acest lucru, presupune la rândul lui o analiză a situaţiei iniţiale: cantităţi de deşeuri generate, compoziţia deşeurilor, distribuţia şi atitudinea populaţiei, infrastructura existentă.

� o primărie a unei localităţi mici nu-şi poate permite instalaţiile de tratare, colectare selectivă şi sistemele de transport necesare, deci primăriile trebuie să coopereze pentru a utiliza în comun o serie de instalaţii şi dotări, înfiinţând asociaţii în care costurile sunt împărţite.

� implicarea activă a populaţiei şi separarea corectă în gospodărie a fracţiilor de deşeuri reciclabile reprezintă elemente esenţiale pentru obţinerea cantităţii şi calităţii materialelor reciclate. Deci, campanii permanente de conştientizare şi informare a populaţiei sunt un ingredient important în atingerea acestor ţinte.

� o modalitate foarte eficientă de a implica populaţia şi celelalte surse de generare a deşeurilor menajere este stabilirea de modalităţi de aplicare a principiului „poluatorul plăteşte”: cu cât poluezi mai mult (în acest caz prin generarea de deşeuri), cu atât vei plăti mai mult. În acest sens sistemul de taxare ar trebui să aplice acest principiu şi populaţia şi ceilalţi generatori de deşeuri ar trebui informaţi în permanenţă şi cu claritate cu privire la acest lucru.

Rezolvarea unei probleme de decizie multicriterială în materie de mediu nu consta în a căuta un optim unic întrucât există mai multe optime care sunt de fapt compromisuri.

Scopul urmărit este de a ajuta factorul de decizie prin punerea la dispoziție a tuturor datelor necesare pentru întocmirea bilanțurilor ecologice și totodată a unui instrument de calcul care să conducă la cea mai bună strategie pentru mediul.