4
264—133 Roma dobîndeşte hegemonia deplină în bazinul Mării Mediterane sfărîmînd întîi în apus, în primele două războaie punice, puterea Cartaginei (264—201), eliminînd apoi de pe harta politică Regatul Seleucid, Macedonia elenistică, lumea cetăţilor greceşti. Politica expansionistă prelungită, pe teatre de război tot mai îndepărtate de Italia, afluxul de sclavi, care constituie o mînă de lucru ieftină, declanşează criza agriculturii italice, soldată cu decăderea micii proprietăţi ţărăneşti şi cu extinderea latifundiilor bazate pe munca servilă. Contactul cu Elada, cu lumea elenistică accentuează penetraţia elementelor civilizaţiei elene în cultura romană. Cu opera lui Ennius, Annales (Anale),romanii dobîndesc prima mare epopee naţională, iar comediile lui Terenţiu ating adevărate valori clasice. Reacţia la elenizarea vieţii romane domină opera lui Cato cel Bătrîn, apărător, în discursurile sale, al vechii tradiţii şi autorităţii romane, autorul primei lucrări de istorie în limba latină —Origines. 264—146. Epoca războaielor punice. Războaiele punice sunt denumite astfel după numele de puni (poeni) sub care erau cunoscuţi în Italia cartaginezii. Cartagina era o veche colonie feniciană a Tyrului, care a cunoscut o dezvoltare remarcabilă datorită comerţului intermediar în întregul bazin occidental al Mediteranei. Interesele cartaginezilor vizau şi Sicilia, unde erau de altfel unele colonii feniciene. Aici, în sudul Italiei şi în Sicilia, s-au întâlnit interesele romanilor cu cele ale cartaginezilor. Ciocnirea sferelor de interese ale Romei şi Cartaginei determină confruntarea decisivă pentru hegemonia în bazinul occidental al Mediteranei.Războaiele punice, şi mai ales cel de-al doilea, au avut o importanţă cu totul deosebită pentru evoluţia statului roman, deoarece Roma a fost la un pas de a fi înfrântă, cu consecinţe greu de imaginat pentru evoluţia ulterioară a lumii antice şi, desigur şi a celei medievale şi moderne. 229—228 Primul război ilir, purtat de Roma împotriva reginei Teuta, marchează cea dintîi intervenţie romană în Peninsula Balcanică.O flota romana se lupta cu piratii iliri.Eliminarea pirateriei, plata unui tribut din partea reginei ilirilor,Teuta; din 219, litoralul romani intra sub dominatie romana. 228 Roma, care în primul război ilir se afirmase ca o apărătoare a oraşelor elene, trimite o solie în Grecia, primită cu onoruri la Corint şi Atena. Acceptarea romanilor ca participanţi la Jocurile Istmice şi la misterele eleusine indică scoaterea lor din categoria popoarelor „barbare".

roma

Embed Size (px)

DESCRIPTION

.........................

Citation preview

Page 1: roma

264—133 Roma dobîndeşte hegemonia deplină în bazinul Mării Mediterane sfărîmînd întîi în apus, în primele două războaie punice, puterea Cartaginei (264—201), eliminînd apoi de pe harta politică Regatul Seleucid, Macedonia elenistică, lumea cetăţilor greceşti. Politica expansionistă prelungită, pe teatre de război tot mai îndepărtate de Italia, afluxul de sclavi, care constituie o mînă de lucru ieftină, declanşează criza agriculturii italice, soldată cu decăderea micii proprietăţi ţărăneşti şi cu extinderea latifundiilor bazate pe munca servilă. Contactul cu Elada, cu lumea elenistică accentuează penetraţia elementelor civilizaţiei elene în cultura romană. Cu opera lui Ennius, Annales (Anale),romanii dobîndesc prima mare epopee naţională, iar comediile lui Terenţiu ating adevărate valori clasice. Reacţia la elenizarea vieţii romane domină opera lui Cato cel Bătrîn, apărător, în discursurile sale, al vechii tradiţii şi autorităţii romane, autorul primei lucrări de istorie în limba latină —Origines.264—146. Epoca războaielor punice. Războaiele punice sunt denumite astfel după numele de puni (poeni) sub care erau cunoscuţi în Italia cartaginezii. Cartagina era o veche colonie feniciană a Tyrului, care a cunoscut o dezvoltare remarcabilă datorită comerţului intermediar în întregul bazin occidental al Mediteranei. Interesele cartaginezilor vizau şi Sicilia, unde erau de altfel unele colonii feniciene. Aici, în sudul Italiei şi în Sicilia, s-au întâlnit interesele romanilor cu cele ale cartaginezilor. Ciocnirea sferelor de interese ale Romei şi Cartaginei determină confruntarea decisivă pentru hegemonia în bazinul occidental al Mediteranei.Războaiele punice, şi mai ales cel de-al doilea, au avut o importanţă cu totul deosebită pentru evoluţia statului roman, deoarece Roma a fost la un pas de a fi înfrântă, cu consecinţe greu de imaginat pentru evoluţia ulterioară a lumii antice şi, desigur şi a celei medievale şi moderne.229—228 Primul război ilir, purtat de Roma împotriva reginei Teuta, marchează cea dintîi intervenţie romană în Peninsula Balcanică.O flota romana se lupta cu piratii iliri.Eliminarea pirateriei, plata unui tribut din partea reginei ilirilor,Teuta; din 219, litoralul romani intra sub dominatie romana.228 Roma, care în primul război ilir se afirmase ca o apărătoare a oraşelor elene, trimite o solie în Grecia, primită cu onoruri la Corint şi Atena. Acceptarea romanilor ca participanţi la Jocurile Istmice şi la misterele eleusine indică scoaterea lor din categoria popoarelor „barbare".

In perioada urmatoare in Spania au loc revolte continue.Inainte de cea dintai(191-189), teritoriile cucerite în Spania fusesera organizate sub forma a două provincii — Hispania Citerior şi Hispania Ulterior.In154. In vestul Peninsulei Iberice izbucneşte răscoala lusitanilor împotriva dominaţiei romane. Păstorul Viriathus conduce cu succes războiul din 147 pînă la moartea sa (139).Mai tarziu,143—133 „Războiul Numantiei", numit astfel după Numantia, centrul luptei antiromane a triburilor celtibere din nordul Spaniei. Cucerirea Numantiei în 133 de către P. Cornelius Scipio Aemilianus marchează sfîrşitul rezistenţei organizate a populaţiei autohtone din Hispania.

Urmarile razboaielor punice:formarea unui partid al aristocratiilor(optimates), sub conducerea famiilor faimoase, si a unui partid popular(populares);mandatul oficialitatilor alese anual este prelungit, ca sa duca la indeplinire campanii militare de lunga durata.Dupa extinderea puterii Romei dincolo de frontierele Italiei, se intemeiaza provincii in teritoriile supuse, care sunt proprietatea poporului roman.In schimbul platii unei taxe(stipendium),terenul ramane in administrarea fostilor proprietari.Administrarea provinciilor e indeplinita de pretori, loctiitori ai poporului roman.Provinciile sunt exploatate prin cedarea dreptului de strange impozitele si darile unor arendasi(-publicani),majoritatea apartinand clasei ecvestre(ordo equester), ridicate la putere in cursul secolului II.Roma devine cel mai mare centru bancar si de capital.Prin relatiile lor clientare, multe state isi pierd autonomia(Numidia, Bitinia etc.):

Page 2: roma

recunosc suzeranitatea Romei si accepta controlul asupra politicii lor externe prin mijloace diplomatice.Interventia Romei in estul Mediteranei nu are intitial drept scop cucerirea statelor elenistice.Mai degraba vizeaza considerentul politic al pastrarii echilibrului de forte. Economie:implicarea sclavilor in timpul celui de-al doilea razboi punic duce la dezvoltarea unei industrii de razboi: sclavia este introdusa pe marile domenii(latifundia) in secolul II.Razboaiele pustiesc tinuturile din sudul Italiei;taranii se muta in cetatea Romei.Sfarsitul vechiului stat roman, agrar si taranesc.Circa 211 se bate dinarul roman din argint(4,55 g).Extinderea comertului roman in intreg spatiul Mediteranean.Cultura:sub influenta cercului scipionic, cuprinzandu-i pe Panaetius(etica stoica), Polybius (istoriografie), C.Laelius(retorica) si Lucillus(satira), este adoptat idelul grecesc de civilizatie.

Rasaritul(200-133)

Consecinţele victoriei romane în cel de-al doilea război punic au fost deosebit de însemnate. Roma devenea cel mai puternic stat din partea occidentală a bazinului mediteranean. Din această poziţie, romanii vor intra în conflict cu statele elenistice din bazinul oriental al Mediteranei (Macedonia, statul Seleucizilor şi Egiptul).Expansiunea romană în răsărit este un alt mare capitol al procesului de formare al Imperiului roman.200-190 razboiul cu celtii din Italia de Nord.Roma inabuse rascoala boilor si insubrilor, sprijiniti de cartaginezi.Se construieste via Aemilia, prelungind Via Flaminia pana la Placentia(187). Intemeierea coloniei Aquileia ca metropola comerciala pentru nordul Europei(181).192—188 Război între Roma şi Regatul Seleucid. Antioh III restabileste dominatia seleucida in est-campania in Bactria, apoi ii alunga pe egipteni din Siria si Palestina.In alianta cu Liga etoliana, doreste sa obtina posesiunile ptolemeice din Marea Egee.Poposeste in Tessalia.Dupa infrangerea lui Antioh la Thermopyle (191)190 batalia de la Magnesia,pe Sipylus.Victorie a romanilor sub comanda lui L.Cornelius Scipio, cu ajutorul fratelui sau Scipio Africanus, asupra lui Antioh.Liga etoliana este infranta prin189 ocuparea Ambraciei.188 Pacea de la Apameea.Antioh este obligat sa plateasca 15 000 de talanti in 12 rate anuale si sa renunte la navele de lupta-pastreaza doar 10.Posesiunile din Asia Mică pînă la Munţii Taurus revin Rhodosului si Pergamului, transformandu-le in state-tampon, factori de echilibrare a puterii regatului seleucid. Statul roman devine arbitrul lumii elenistice.

Roma si Cartagina.Hannibal, ales in cea mai inalta functie a Cartaginei(sufet, 196), fuge(195) la Antioh III, din cauza unei cereri de extradare a romanilor.Antioh respinge planul lui Hannibal de a purta razboiul in Italia.Dupa pacea de la Apamea, Hannibal se refugiaza la regele Prusia al Bythiniei, caruia romanii ii cer sa-l extradeze.Sinuciderea lui Hannibal(183). Marele sau adversar Scipio Africanus, este acuzat de inalta trdare, iar L.Scipio-care dupa infrangerea lui Antioh III fusese intampinat in triumf si primise titlul onorific de Asiaticus-de delapidare.Conducatorul partidei antiscipionice, M. Porcius Cato (reprezentant al cercurilor romane conservatoare, îngrijorate de pătrunderea culturii elenistice în Italia),cenzor din 184, se angajeaza in lupta impotriva coruptiei din randurile nobilii.Censura lui Cato a ramas celebră în analele republicii prin severitatea măsurilor adoptate.Scipio Africanus se autoexileaza si moare in 183.

171—168 Al treilea război macedonean.Perseu,fiul lui Filip,incearca sa recastige hegemonia asupra Greciei, dar este denuntat la Roma de Eumene din Pergam.La inceput, Roma inregistreaza esecuri, iar Rhodos si Pergam adopta pozitii ambigue.22 iunie 168 batalia de la Pydna, victoria Romei sub conducerea lui L.Aemilius Paullus, fiul consului cu acelasi nume cazut la Cannae.Dupa capturarea lui Perseu in Samotrache, se stabileste pacea: impartirea regatului macedonean in patru regiuni autonome. Sfîrşitul independenţei statului macedonean. 1000 de ostatici ai Ligii Aheene (printre care şi istoricul Polibiu, care va ajunge un apropiat al cercului Scipionilor) sunt adusi la Roma.Delos devine port

Page 3: roma

liber si intra in concurenta cu Rhodos(cucerit in 166 de Atena).Datorita prazii enorme, cetatenii romani sunt scutiti de plata contributiei de razboi.167 L. Aemilius Paullus cucereşte Epirul, aliat al Macedoniei, distruge 70 de aşezări şi vinde ca sclavi 150 000 captivi. 149—148 Răscoala antiromană a Macedoniei condusă de Andriscos. După reprimarea ei, Macedonia este transformată în provincie romană.Ca urmare a interventiei romane dupa batalia de la Pydna,Antioh IV este nevoit sa paraseasca Egiptul.Răscoala Ligii Aheene împotriva Romei se încheie cu146 distrugerea Corintului.Teritoriile Ligii Aheene intra dub administratia provinciei Macedonia. Se construieste Via Egnatia, de la Dyrrachium la Salonic.

136-132 Primul razboi al sclavilor.Sirianul Eunus aduna sclavii de pe latifundiile din Sicilia si ii conduce in lupta impotriva Romei(in anumite momente, 200 000 de sclavi rasculati).Eunus isi asuma titlul de rege, in stil elenistic.Este luat prizonier dupa ocuparea oraselor Enna si Tauromenium: 20 000 de sclavi sunt rastigniti pe cruce.133 Attalos III al Pergamului lasa romanilor mostenire regatul sau, insa Roma are de infruntat133—129 Răscoala lui Aristonicos. Fiu al lui Eumene II, Aristonicos denunţă testamentul ultimului rege al Pergamului, şi sub influenţa utopiilor elenistice, încearcă înfiinţarea unui „stat al soarelui" (Heliopolis) bazat pe egalitate şi dreptate socială. După înfrîngerea răscoalei, Pergamul este transformat în provincia Asia, prima posesiune romană din Orientul Apropiat.