Ruscu, Niceta

5/11/2018 Ruscu, Niceta

1/7

Istoria CulturiiCultura Istoriei

Omagiu Profesorului Doru Radosavla varsta de 60 de ani

Coordonatori:Ionut Costea, avidin Ghitta, Valentin Orga, Iulia Pop

Argonaut2010


2/7

Dan RUSCUUN MIT ALORIGINILOR IN ISTORlOGRAFIA GRECO-

CATOLIC.A:SFANTUL NICETA DIN REMESIANA

Istoriografia romaneasca, la fel ea tntreaga soeietate, se afl. li deja deo vreme fIlII-un proces de reforma - este vorba de demitizarea trecutului ,asa cum a fost el reconst itui t mai cu searna inanti comunismului.! In acestproces, seetorul eel rnai rezistent la schimbare pare sa fie eel al istorieiecleziastice, Cele doua Biserici romanesti , ortodoxa i greco-catolica, inincercarea de a li (re)stabili autoritatea, iar in cazul celei de-a daua iidentitatea, continua sa apeleze la mituri, intotdeauna justificate prinistorie.Daca rnitul sf . Andrei ca "apastol al romanilor", care dainuie inBisericaOrtodoxa Rornana in ciuda oricarei evidente istorice/ este eel mai cunos-cut, Biserica Roman! Unita (Greco-Catolidi), are ~iea sfantul ei fondator:Niceta de Remesiana.

Episcopul Niceta al Remesianei , din provincia sud-dunareanaDacia Mediterranea, a Iost unul dintre teologii apreciaj i ai secolului IV. Afacut parte din cercurile cultivate ale ierarhiei crestine a epocii, fund amintitin compania unar personaje ca Paulinus de Nola sau Augustin.' Opera saeuprinde 0seama de lucrari reologice considerate importante inepoca si eleste, dupa toate probabilitatile, autorul imnului Te Oeum.4 EpiscopulNiceta este cunoscut in principal datorita elogiilor pe care ile-a adresatprietenul sau, Paulin de Nola, pe care l-a vizitat in anti 398 ~i402,5 insa este

IE. g. L. Bola I s tn r ie : oi m i t i n crm~tiinfl1 romiineasal, Bucuresti, 1997.2 V. m a i j os ,J Cassiodorus, De institut/onE d i ui nu sn l it te ra rum XVI O . P. Mlgne, Patr%giae CU I ' 5USc o n rp t et u s: S e ri e s l n ti n a , Paris 1841-1855 (In continuare PT...)vol, LXX, col. 1131 q Il pune.alaturi de Augustin in ce priveste importan]a operei teologice, d. C Riggi, La Figura d lNiceta di Remesiana secondo la biografia Ceunadiana, Attgl isnnianum 14, 1984, P : 194,nota 13.4 Reconstituirea oper ei lui Niceta a fo st realizata de A. E. Bum, N ic et a o f R em es ia ru : H isL i fe a n d W o r ks , Cambridge 1905; v,~iJ . Zeiller, "Un ancien eveque d'Illyricurn, peut-etreauteur du Te Deum, Saint Niceta de Remesiana", in Ccmlptes . re nd u s d e l 'Academic de sin scr ip t ions e t be l les - le tr res , 86, 4-6,1942, pp . 356-369.5 Paul inus de Nola, Canncl1 XVII (Sand i Pontii Me ro p ii P a u li ni N o la n i C a rm in a , ed, W. deHartel/M. Kamp tner, Wien 1999, pp. 81-96 ); id em , Episiula 29, 4 (paulin us de Nola,Epistulae/Brieje, ed. Matth ias Skeb OSB, vol. 11, F reiburg/Basel 1998, p. 714). Pentru

353


3/7

Ipoteza lui Parvan a fast pre luata in istor iograf ia greco-catol ica deci1tre canonicul Aloisiu Tautu15 care a reluat ~i corectat demonstrajiais toricului, aratand ca ipoteza misiunii lui Niceta la nordul Dunarii seloveste de 0 sene de piedici.w tn argumentajia sa, Tautu a pomit de 1atextul lui Paulin de Nola, pe care I-a interpre tat cu precizie ~i corectitu-dine.V Dupa ce a demonstrat t n s a d\ nimic din poemul Iui Paulin nu pledea-z11pentru 0 p r ez en t a c o ns ta n ta sau activa a lu i N iceta la n ordu I D un arii,Tautu i i lansa propria argumentatie inf avoarea implicari i episcopului dinRemesiana ill crestinarea romanicilor din te ritorill e romanest i actuale ,bazata in principal pe ideea Scolii ardelene, a unitatii etnice ~i culturale apopulajiei de pe ambele maluri ale fluviului.'! Concluzia lui Tautu este c~din moment ce Niceta a evanghelizat populapa tracica ~ipe cea romanicadin sudul Dunarii, care sta, inaceeasi masura , l a originea poporului romanca ~i locuitorii fostei Darn traiane, atunci IINichita Remesianul poate fisocotit inmod sti inti fic principalul apostoJ ~i incre~tiOOtor al romfu1ilor"o.19Aceasta opinie a devenit punctul de vedere unanim accepter ~i preluat intntreaga istoriografie confesionala greco-catolica.w

Lamurirea relatarii lui Paulinus de Nola a fost facuta de Do. M.Pippidi, acelasi care a demonstrat in mad convingator - in urma uneisavante analize facute pasajului din Isioria edeziasticii a lui Eusebiu dinCaesarea - inconsistenja ipotezei apostolatului Sf. Andrei in Dobrogea.v

amintit $i de Gennadius din Marsilia,s de Cassiodor? i de Isidor dinSevillaf

Imaginea lui Niceta ca apostol at romanilor inimaginarul Biser iciiRomane Unite a ineeput sa se contureze deja inscr ieri le Scoli i lat in is te , carepomeste de la ideea ca romanii sunt urmasii tntregii populajii romanicecare a locuit in antichitate ~i in antichitatea tarzie pe arnbele maluri aleDunarii, T n acest spirit , Gheorghe $ inca i tJ considera pe Nlceta roman siepiscop al romanilor din sudul Dunarii,9 punand asadar semnul egalitiipiintre rom ani i rornani, Pentru a sublinia unitareaetnica a romanilor curomanicii sud-dunareni, $ineai spune, eu un anacronism naiv, di Niceta"au fost prasit din parinp Cojovlahi sau Tintari".10 Pet ru Maior urmeazaacelasi rajionament al identitaj ii perfecte intre romani ~irornani, ca ~i intrerornanicii din sudul ~i din nordul Dunarii, considerandu-l pe Nicetamisionar al romanilor.lt Relevant este in acest context t it lu l capitolului incare Maior vorbeste despre Niceta: IIAcela~i inceput al credinjei crestinestiLau avut romanii cei de dincolo de Dunare, care fu ~ia romanilor celor dedincoace de Dunare" .12

Cel ca re a ince rca t S a dea un suportstiintific ideii apostolatului luiNiceta la nordul Dunarii inistoriografi a romaneasca a fost Vasil e Parvan.13Pornind de la analiza materialului epigrafic si arheologic existent laincepu tu1 sec . XX, Parvan ajunsese la concluzia dl cr estini smul pa trunsesepe te rito riil e romanest i candva in sec. IV.14 1 n acest context, el a vazut inepiscopul Niceta al Remesianei, despre care tradijia literara spunea ca apredica t got ilor, dacilor, bessilo r ~i scijilor tocmai la sfarsitul sec. IV ~iinceputul sec. V, purta torul fuesc al crest inismului la nordul Dunar ii .

15 E verba de doua ar tico le: "Sf iin tul Nich ita Remesianu l in istoriografia noastra", inC ll /t um C re it in t1 4, 1924, 105-114; 5, 1924, 139-147 ~i "Ritl.ll Sf. Niceta episcop alRemesianei", in Bllna Veslire (Roma) 1, 1964, pp. 19 -33; ele au fo st republicate lntr-oculegere de studii: A Tautu, Sftlll:ul Niceta d e Remesirma, Oradea 1995 , pp. 11-34,respectiv 122-146.!n continuare, paginile citate sunt ru e ultimei edi)ii.10 Tautu , "Sfilntul Nich it a Remes ian u l" , pp. 24-32.17 Tbidel/l. Tautu arata cu claritate di: nordul menjionat de Paulinus nu este nordulDunar ii, asa cum credea Parvan , ci a reg iune mai la nord de ltalia; popu lapile rnentio-nate tn poem se af la la suduJ fluviulu i; in tre eparh ia lui Niceta ~iteritoriile fostei Daciitraiane se aflau alte p rovincii ro rnane, ale carer ep iscopi pot fi mult mai usor luaji incalcul pentru 0rni siune ' in a fa ra Imper iu lu i, a~a cum era ea reglementat l1 de prevederi lecanonice ale vrernii etc.18 Tautu, "Sfantul Nichita Remesianul", pp.30-32.19 Ibidem, p .33 .zo Cf. A. Tautu, "Sf. Niceta Remesianul", in: B is er ie a R om ii nt 'i U n it ii - 2 50 d e a ni d e i st or ie ,Madrid 1952 (retip. li rl ti l. Cluj-Napoca 1998), pp. 7-8;S. A. Prundus, C PLaianu , ultol icism.~1o l ' t o dox ie rolllffnellsefio. S cu t t is . tune a l B i s e ri x ii R om f il 'l l! Un i . te , Cluj-Napoca 1994 , p. 11. V. IiL. Per is , A / oi s ie TilIttl- a sp ec te d in o pe ra iMoridi, Blaj 2 003 , pp. 39-46.21 Niceta din Remesiana, pp. 497-516 ; ar gumentele lui Pippidi sunt In linii marlasemana toare eu cele a le lui Tautu: d ist ants intre eparhia lui Niceta i i Dunare, identifi-ca rea corecta a popu lajiilo r men tionate de Paulinu s ca f iind stabilite L a sudul Dunarii,

datare d . D . M. P ippidi, "Nice ta din Remesiana si originile crestinismului daco-roman",ln: idem, Coutribuiii III istoria v ec h e a Romaniei, Bucurest i 1967, p . 502, nota 23.6 Gennadius, De uiris i l luetribus 22 (Hieronymus und Gennadius, De v i ri a i l/ u st ri b us , ed.C. A. Bernoulli, Frankfurt 1968 . p. 70); Riggi, La figura di Niceta, pp. 189-200.7 Cassiodorus, De ins t itu i ione d i o in um l i ti er a r um XVI (P L LXX, col. 1131C ).s Isidor, Etljl11oIogWntm, IX, 2 , 89 -91 ( Is id or ! H is pa le ns is E pi sc op i E hJ I1 10 1o gi ar um s lu eO ri gi nu m l ib ri X X , ed, W. M.Lindsay, vol . I ,Oxford 1911) .9 01.1 'OlI icnRomiin i lo r ; ;i n l'1Iaimu lt o r n e omuri , tom. I,Bucurest i 1886, pp. 108109.10 Ib idem, p. UO. Pentru e timologia numelor de cutovlahi ~ip n t a r i , folosite pentru vlahiidin Balcani d. T. J. Winnifrith, 7 7 1 e Y lndu: TI1eH is to ry o f n Balkan People, London 1987, pp.1-2.l ll st o ri a B i se ri ei i r omi1n i lo J ', ed. [ Chindri s, vol . I ,Bucurest i 1995, p. 90.12 Ibidem.13Colli r i ln t p i e p ig r a fi c e I n i s t o r ia c r es t in i smu l u i c l a ro - roman , Bucuresti 1911, pp. 158-177.14 Ib idem, pp. 74-144.

354 355


4/7

Argumentapa lui Pippidi se bazeaza pe 0 lucida analiza a textului luiPaulinus, jar eoncluzia la care ajunge este c a nu exista nici un indiciupentru a presupune 0 activitate a lui Niceta la nordul Dunarii; zonasipopulajiile .descrise in poemul lui Paulinus .se referA fara echivoc. lapnuturile din sudul fluviului. La fel Insi1 cum Biserica Ortodoxa Roman;!continua sa~l considere pe Sf. Andrei caapostol al romanilor, impomvaoricaro eviden~e istorice ~i in ciuda argumentelor specialitilor221 a~a~iBiserica Roman! Unita continua sa-l eelebreze p e N ic e ta . din Remesiana caa po st oI a l acelorasi r om a ni . V o ce s care s~ a ridieat ina p ar ar ea a c es te i ideiafost din nou cea a lui Aloisiu Tautu, El a reluat 0 parte din argumentajiacontra ipotezei lui Parvan, infavoarea unei prezente a lui Niceta la nord deDunare, ~iinacelasit imp a contestat demonstrajia lui Pippidi, care Umitaactivitatea episeopului Ia propria sparhie, Tautu 9i~a construir din nou-propria argumentade, bazata pe aceleasi idei ca inprima s a sc ri e re , care ilduce La concluzia until "apostolat al Sfantului Niceta printre daco-romaniidin dreaptasi din s t anga Dun i il li ". 23Oarecum independent de disputele intre savanji , ideea apostola-tului lui Niceta printre srramosii rornanilor ~i-a Bicu t lac inmentalitateacolectiva greco


5/7

o ca pe 0 BUrsa istorica, De fapt, ered ca masura reala a mformatttlor pecare Ie putem ca~tiga din aceasta sursa este datcli tocmai de caracterul einon-istoric. De aceea, studiul de fata l~i propune s.!i porneasca de laincadrarea poemului lui Paulinus in contextuJ literaturii antichitatii tarzii.

C antu 1 XVII al lui Paulinus se inscrie in genu! lite;ar numitpropempi ikon, un poem rostit ca dimas bun la plecarea unei persoaneapropiate, de obicei pe mare.30 Presbyterul din Nola31 reinvia astfel 0specie literara uitata ~i0transforma inspiritul antichitatii rnrzii, punandu-io amprenta creti.na.32

Pomind iJustrarea itinerariuJui lui Niceta, Paulinus precizeaza maiintai destinajia: un pnut aflat in nordu1 i:ndepm-tat, inDacia de la sudulDunarii:

Ib is Arcioos p ro c ul u sq u e D am s,ibis Epiro g em in a u ide n du s ,e t p er Aegeos p en et ro b is a es tu s

Thes salan icen . (Cam1en XVII 17-20) .Plecand din Nola, Niceta urma sa calatoreasca prin pnuturile

bantuite de malaria din suduI Itallei, pentru a se tmbarca la Lupiae (aziLeece; C a r m e n . XVII, 21-85). Dupa 0 calatorie pe Adriatica ( C a 1 7 1 1 e 1 1 XVII,101) i apoi prin Marea Egee, urma sa ajunga pe coasta rasm'iteana aMacedoniei, la Thessalonike (Cal7nen XVil, 20) . De aici , t raseullui Nicetaurma unul dintre drumuriJe principale ale Balcanilor , de 1aPhilippi prinorasele Stobi ~iScupi, spre Rernesiana:Tu. P h il ip p eo s Ma .c et um pel ' a g ro s ,

p e r Tomi ta n am [i. e. StobitanamJ gradieri s u rbem ,ibis e t S c upo s pa tr ia e p r op in quoe

Da rd anu s ho sp es . ( C armel 1 XVII,193-196) .33

30 D. Wachsmuth, s. v. Propempnkon, in: Der K l ei ne P a ul t/ , Bd . -t Munchen 1979, 1179-1180.De fapr, este verba de un amestec intre propemtikoll ~idescrierea de crulltorie (iter),d. R . Herzog, I IP robleme der heidnisch-chri st li chen Gat tungskontinuit at am BeispieJdes Paultnus von Nola", inA. Cameron, H. [unod-Ammerbauer, F. Pasehoud (eds. ),On1stiallismc e t f on ll es l it te rm l 'e s d e I'{mtiquitri t a rd i ve e n Oc c ide n; (Entretiens sur I'antiquitedassique 23), Ceneve , 1977, p. 393.31 Paulinus a devenit episcop in 409, dupll vizita lui Niceta.32 Herzog, "Probleme der heidnisch-chris tl ichen Gattungskonti llui tat", pp. 390-4DO.33 II I majoritatea manllscriselor poemeJor lu i Paulinus, orasul Stob i apare in formaTtmtitmum: ... dniiniem, Din analiza itinerariului rezulta illSll ell claritate ca e verba de 0eroare a copist ilor ~i ca trebuie sa citim Stob i ta17! ll ll . . . c i vi lr l tem, ceea ee se ineadreazaperfect in traseu l d ir ect d e la Philippi spre Scupi ~iapoi spre Rernesiana. Eroarea a festobservata deja din sec. xvm de catre A. Pagi, Cr i t ic a hi s lorico-d! l 'Ol1%gic :a i l l 1 1 1 I i ? II : rs o s

35 8

tn itinerariul lui Niceta, asa cum este eJdescris de Paulinus, trebuiesa deosebim doua niveluri: unul al traseului real, asa cum vii torul episcopal Nolei trebuie 5a-l fi cunoscut, ~ialtul ideal, al unei calatorii impregnatede 0 atmosfera spirituala:.34Daca la nivelul realitajii regasim redate inordi-nea corecta etape.le unei caHHoriipe mare din sudul Italieiin Macedonia ~iapoi pe uscat p a n a inDacia Mediterranea, la nivelul spiritual aceleasi etapetranspun dtitorul in lumea Scripturii: in zonele mI~~tinoase din sudulItaliei, miasmele urmau 5li dispara pe unde trecea Niceta (Carmen XVII, 30-32), asa cum apele Marei s-au lndulcit cand Moise a aruncat lemnul (Exod15, 25); valurile Adriat ici i urmau sa se Iinisteasca in fata semnului cruciisub care stlHea episcopul de la Dunare, aa cum s,.a desparji t Marea Rosiesub toiagul lui Moise (CannenXVII, 29-34); regiunea spre care se indreptaepiscopul este asemanata eu pnutu1 mezilor, unde umblase Tobit, a luziedin nou la un teritoriu lndepartat (Carmen XVII, 141-4).35I n acelasi spirit, teritoriul In care Paulinus plaseaza activitateamisionara a lui Niceta este ;;i el un amestec de real ita te, motive bibl ice siliterare. Episcopul dunarean, asemanat anterior inpoem cu David (CarmenXVII, 113~116) datorita talentului sau de imnograf este prezentat ca un"parinte al nordului" (Cam/,en XVII, 245), civilizator al unor ~inutur:itndepartate (Carmen XVII, 201: ... Riphaeis B oreas in oris / adligat dens i sfluvios pruin is) , pe care Paulinus incearca sa ;; i le reprezinte, cu sigurantA pebaza povestirilor lui Niceta, printr-un tablou care duce cu gandul lapoemele lui Ovidiu.36 Acest peisaj este locuit, in viziunea lui Paulinus, depopulat ii care poarta nume clasicizante: scini, ge~ii ~idacii (Cannen XVII,206; 246-52). Sub numele de ger trebuie sa ii identificam fm-a urma deindoiala gopi, care apar sub aceasta denurnire clasidzanta in intreagaliteratura a secolelor V-VI; 37 tot ei, mai degraba decat hunii , abia ajunsi ina n na le s e cd es in st ic o s e mi ne ni is sm i e t r ev enm ri is si m i C a esm 1S cardil1alis Baronii, AnrverpiaeMDCCXXVII, p. 13. V.~iPippidi, "Niceta din Rernesiana", p. 506 i nota 38.34Herzog, "Probleme der heidnisch-chri st lichen Cattungskontinuit ar", p . 394. Pent rua tmosfera de pace, ideal izat a, in care este prezentata intreaga dUatorie d. Trout,Prllllirllls, p. 214.35 a.Herzog, "Probleme der heidnisch-christlichen Gattungskontinuitat", pp. 395-397,36 Tristia Ill , 10, 9-20 (Ovid, T ri st ia . E x P o nt o, ed. A. L Wheeler, London 1939, p . 136). 0.R iggi , "Lafigura di Nice ta", p .193.37 Philostorgios II, 5 (Philostorgius, Kirchel lgesdl ichte, ed. J. Bldez, Leipz ig 1913, p . 17) ;Zosimos lV, 25, 1 (Zosime , Histxnre 1l001Ve!.le,ed, F. Paschoud, to ll j2 , Par is 1979, p . 287);A. Gillett, "The Mir ror of [ordanes: Concepts of the Barbarian, Then and Now", in Ph.Rouseau (ed.), A C m np nn io ll t o [nit! Antiquity, Chichester, 2009, p. 398; G. Halsall,Berbarian Migra tions alld t he R oma l! W e st , 376-568, Cambridge, 2007, pp. 51-52. Este foartep robabil ca sub numeJe de sciti sa se ascunda una dintre con federatiile de triburi alit deobi snuit e il l epoca , compusa din huni, gop., vandali etc. , sub conducerea pri milo r .

35 9


6/7

romani prin integrarea in sistemul de valori al acestora.P Or, tocmai acestlucru era real izat de misiunea lui Niceta: activi tatea lui civi lizatoare esteinfati~ata de Paulinus in termeni care sugereaza atAt ParadisuI dintruinceput al traditiei creatine, cat ~iidealul pacii romane (Carmen XVI, 2614)intr-o atmosfera care duce cu gandul Ia Vergilius.43 Crestinisrnul ~i roma-nitatea devin sinonime Ja presbyterul din Nola, care tl numeste pe Nicetaell un termen folosit in literatura dasicli latina pentru a-i desemna perornani, Dardanus (hospes) . Niceta este asadar un reprezentant al civilizatieiin Iumea barbara de la marginea LmperiuJui , acolo unde se amestecau dejaromanii cu elementele germanlce.44

Dad este sa identificam aria de activitate a lui Niceta pe bazapoemului lui Paulinus, asa cum au incercat autorii mentionati mai sus,tr eb ui e f ac ut e cateva precizari, Trebuie avut invedere i aid, ca ljiiin cazuli tinerariului , faptul di avem de-a face cu 0scriere linea, nu istorica, Imagi-nea pe care Paulinus 0ofera despre patria lui Niceta, ~ideci implicit despredorneniul sau ecleziast ic de competenta, este una care respect! mai curandcerinetele esteticii literate, decat pe cele ale geografiei (Cannen XVII, 253-277). in opozijie eu descrierea i tinerariului, unde am vazut ca exist1: \.unmyel real i unul spiritual, care pot fj diferentiate, zona de aetivitate aepiscopului dunarean e conturata cu mai putina rigoare: in t imp caIatoriaera un eveniment actual i precis, aria de influen}k'i.este privita mai degrabaea 0oglinda a faimei lui Niceta, deci 5epreteaza mai bine licenjelor poeticesinecesita mai pupna rigoare.45Din poemullui Paulinus rezulta inprimul rand faptul ca activita-tea lui Niceta a-a concentrat mai cu seama asupra propriei eparhii : descrie-rea cea mai detaliata a misiunii episeopului se refera Ia triburile tracice abessilor, prezentaji ca 0 populatie necivilizata, ocupata in principal curnineritul (Carmen. XVII, 210~216).46maginea lor se mscrie destul de bine in

zona dunareana tn epoca lui Niceta, trebuie sa fie ~iscijii lui Paulinus.st inacelasi spirit, dacii reprezinta de fapt populatia romanica a provinciei DaciaMediterranea. Cerintele stilistice ale genului poetic, incare se incadreazapropemptiko!1.-u] lui Paulinus necesitau pastrarea unei atomsfere I,clasice",ceea ce explica folosirea numelor arhaizante pentru populat ii le din afarafrontierelor civilizajiei romane. La baza acestei practici literare, pe careeercetarea istorica a numeste "classical ethnography", stAtea ideea c abarbarii dintr-o regiune SW1tmereu aceiasi, chiar daca i l j i i schimba numele:asa cum civilizajia (evident, cea romana) ramane neschirnbata, Ia felramane $i barbaria.t? Barbarii erau reprezentati in antichitatea tarzie inprimul rand prin opozitie cu cultura greco-romana; de aceea, uneoripoarta acest nume lji1locuitorii mai putin civilizati ai Imperiulurs? aid suntde lncadrat bessii convertiti de Niceta, conform lui Paulinus (Carmen XVII,,206-216). Aceasta viziune asupra relapei intre civilizajie si barbarie arata diinmentalitatea romana exista 0 diferen~a clara intre Imperia ~i teritorilledin afara granitelor acestuia. Diferenja aceasta, pe care si Biserica a preluat-o din momentul in care s-a identificat cu civilizajia romans. odata cudomnia lui Constantin, a de venit dIDce ince mai prezenta, inmentalitateapaturilor cultivate, mai cu seama in antichltatea tarzie, eand Imperiul seconfrunta permanent cu barbari i. Romanii din suduJ Dunarii nu puteauconsidera teritoriile de la nord, staparute de barbari, ca facand parte dinaceeasi Iume cu a lor . Opinia istoriografiei greco-catol ice, care pune sem-nul egalitapi intre realitatile de Lasud ~i de la nord de Dunare este asadarlipsita de consistenta.Niceta reprezinta in lurnea sa conceptul de Romani tas, adica ceea cediferentia civilizatia de barbarie: traiul in conformitate cu legea (de aceeatalhari i' erau asimilati cu barbarii, asa cum apar la Paulinus, Canner! XVII,2 1 8- 22 0 ; 2 27 -2 28 ). 41 Barbarii insa , care in vrernea lui Paulin si Nicetalocuiau deja in numar insemnat pe teritoriul Imperiului, puteau deveni

~2 Ibidem, p. 55.~3Aelleis VI, 851-3 (Virgile, L'Eniide, ed. P.Lejay, Paris 1929, pp. 557-558).44 Termenul Dardanus apare desemnind romanii in poezia latina a primului secolcrestin; Statius, Silvae V, 3, '227 (Statius, S i lu a e. T IU ; b ll id , ed. J . H. Mozley, vel , I,London/New York 1928, p. 322); Sil ius Italicus, Ptmiea V, 14 (Silius Italicus, Punicn, ed. J .D. Duff, vol. I, Cambridge, Mass. 1961, p. 4 - desp re Scip io ); II, 425 (p . 90 Duff); ill,151(p . 124 Duf f); d. Oxford L A H I 1 Dictionanj, Oxford 1968, P: 458. Probabil d\ Paulinus afo losit exp resia si ea pe un joe de cuvinte, eu referire la Dardania, provinc ia vednaDaeiei Mediterranea.~.5V. ~iPippidi, "Niceta dinRemesiana", p. 512.~6 Ib idem, p. 513. Despre bessi d. E. Oberhummer, s, v, Bessoi, in G. Wissowa (ed.),( 'au ly 's Rea l-EI1C1Jc1api id ieder k lass i schen Al ter twl l swi s senschn f t , Bd. mil, Stuttgart 1897,co l. 329 - 331 .

38 Pentru literatura latina exemplul eel mai la indemin~ este Getial lui Iordanes, insanumele de gep pentru gar apare ~i in literatura greaca: Philostorgios IT ,5 (p. 17 Bidez);Procopius, Bella, ill, 2, 2.5 (Procopius, H isto ry o f the Wars , ed. H. B. Dewing, vol. II,London/New York 1916, pp. 8-10) ; d . Hal sa ll , Ba rba r ia n M ig ra t io n s p. 48, nota 38; Gil lett ,"The Mirror of [ordanes ...", pp. 394-395. Pentru identifiearea aces t or populatii laPaulin us v.;;i Zeiller, us or ig ines dlret iennes, p. 558.!l9 P . ]. Geary, "Barbarian s and Ethnicity" , in G. W. Bowersock, P. Brown, O. Grabar,I nt er pr et in g L a te A n ti qu it y. EsStlys 011 t he P o st e/ as si ea l W o r ld , Cambridge, Mass/London2001, pp. 107-108; 110; cf, Gillett , "The Mirror ofJordanes . ..", p. 402.40 Gillett , "The Mirror of[ordanes . ..", p. 396.~1 Halsall, Barbmjan Migrations, pp. 54 -55 ; 98 - 99 .

360 361


7/7

prototipul barbarului amintit mai sus: desi apartineau de multa vremeImperiului, in secolul Iv bessii incAvorbeau dialectul tracic.47in ce-i pnveste pe "gett i" ~iI,sci~ii" de care vorbeste Paulinus, eitrebuie s! f ie gotii s tabil ij i in comunitat i mici in Thracia, inurma eampa-niilor lui Theodosius 1 din anii 379-382~ urmand dezastrului de IaAdrianopole.f Nu stim cu precizie unde au fost stabili ti gojii pacificaj i, darintimpul operajiunilor militare ei au pendulat mtre Illyricums? ljii Thracia50 ,adica exact in zona Daciei Mediterranea.

Asadar, poemullui Paulinus reda, fh! mdoiala bazandu-se perelatarile lui Niceta, situajia etnica de 1afrontiera dunareana de la sfarljiitulsec. IV ljiiinceputul sec. V: un amestec de provinciali romanici, traci (bessi): ; ; i elemente germanice (gop), 1 l 1 S i i mtregul tablou este metaforlzat,rezultatul fiind 0 imagine paradisiaca, ill care binele triumfa ljiianimaleledomestice se amesteca cu fiarele, ca intr-o pictura dincatacombele romane(Carmen XVII, 253-260). Activi tatea misionara a lui Niceta, despre care nuputem afla nici un fel de amanunte care sa detalieze un tablau extrem degeneral, poate fi asadar daar bMuitlt

Deducerea, inacest context, a unei eventuale misiuni sau influentea lui Niceta la nordul Dunari i este mai mult dect problematica, Din punctde vedere politic $i militar, teritoriile nord-dunarene s-au gasit, insec. IV,sub controlul provincil lor imediata vecinatate, din sud.51 Asta nu impliesm s a inmod obligatoriu ~icontrolul ecleziast ic - el poate fipresupus.P darin nici un caz dovedit. Actele sinodale ale vremii, care reglementeazaorganizarea ecleziastica !}iactivitatea misionara a Bisericii din zonele defrontiera ale Imperiului roman, nu sunt intru totul relevante, Canonul 2 alsinodului al doilea ecumenic de la Constantinopole (381) , care leaga aria de47 A H. M. Jones, TI'IItLa te r Ramal! Emp i re 2 8 4- 6 02. A S o c i al , E c o n om ic lind AdnrinistmfiveSlI!"Vey, vol. Il, Baltimore 1986, p. 993. Sunt pomenit i ca barbari convert it i la crestinism ~ide Sf Hieronymus, Episill/a 60, 4 (Select Letters of St. Jerome, ed. F. A Wright,London /New York 1933 , p. 272).48 Despre campanii: Themistius, Oralio XVI ( T hem is l ii G r a t io n es , ed. W. Dindorf/Leipzig1832, pp. 2 44 -2 59 ) - triumful prin care Theodosius a celebrat lnceheiera lor; M.Kulikowski, R o m e's G o th ic W a r s. F r o n t th e Th ird C entu nj to Alari c , Cambr idge 2007, pp.150-153. Despre stabilirea goplor in teriroriul lmperiului $i asa-numitul tratat din 382 d.Halsall, Barbmian Migmtions, pp. 180-5; Kulikowski, Op. cit; pp. 152-153; St. Williams, G.Friell, T h eo d os iu s . T he Em pi re lit Bay, London 1998, pp. 76-77.49 Thernistius, Or. XIV, 181b (p , 223 Dindorf).50 Zosimos TV,33, 2 (p . 29 6 Paschoud),51 N. Zug ravu, "Cu privire la jurisdicjia asupra crestinilor nord-dunareni in secclel e I l-Vll l", in Ponticn28/9, 1995/6, p.169 cu bibliografia.52 N. Zugr avu , "Cu privire la [urisdicj ia . .. ", pp. 170-172.

362

competenta a episcopilor de teritoriul propriei eparhii, referindu-se lacomunit~tile crestine din teritorille barbare spune doar ca ele trebuieadministr'ate dupa abiceiul instituit de Sfinpi Pmin~, fm -A n ic i 0 altatan.1urire;53inl ipsa oricaror predzari anteriaare - subiectul nu apare nici laprimul sinod ecumenic, de la Niceea, nici inalte docwnente ecleziastice alevremii - recomandarea parinplor sinodali ramane de neinteles, Abia,canonul28 al conciliului al patrulea ecumenic de la Chalcedon (451) urmas a aduca a lamurire a si tuajiei acestor Biserici din afara Imperiului roman,precizand ca arhiepiscopul Constantinopolei era cel in drept sa hirotone-ascii nu doar episcopii eparhii. lor sufragane, ci l ji ipe cei din barharicum.54Nici aid insA nu se vorbeste despre juridicjia directa a episcopilor dinImperiu asupra cornunitajilor din afara lui, ci doar Ia hirotonirea ierarhilor,Chiar ~idaca acceptam lnsA0extindere a activitatii misionare a episcopilordin sudul Dunari i in teritoriile din nord, ea poate privi doar provinciileaflate in imediata vecinatate a flu viului, cum ar fi Moesiile (prima ~iSecunda), sau Dacia Ripensis. Or, Dacia Mediterranea a episcopului Nicetaera 0 provincie de interior, fara iesire la Dunare, si ca urmare nu seincadreaza innici un caz inaceasta categorie.55

Asadar, nu exista nici un element, oricat de vag, care sa ne indrep-ti\i~easdl.sa vedem inNiceta din Rernesiana un apostol al daco-romanilor ~icu atat mai pujin al romanilor, Mitul acesta fondator ramane doar un mitsi, chiar daca istoria sacra urmeaza in general alte repere decat istoriaprofana, adevarul trebuie sa fie unul singur, iar identitatea unei Biserici seconstruieste in primul rand pe adevar.

53 G . Alberigo (ed.), Les Cal1dles oecumen iques , vol. IT/I, Paris 1994, p. 88.54 f b idem, p, 226. V. ~i R. Mathisen, "Barbarian Bishops and the Churches inBarbarieisGentibus During late Antiquity", inSpewlum72, 3,1997, pp. 667-670,55 Cf. Tautu , "Sfantu l Nichi ta Remes ianul" , pp. 28-29; idem, , . ,Ri tu i Sf. Niceta", pp. 128-129;Pippidi, "Niceta din Remesiana", pp. 508-509.

363

Documents

Ruscu, Niceta