Upload
others
View
9
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
S T E N O G R A M A
şedinţei Senatului din 15 februarie 2010
S U M A R
1. Declaraţii politice prezentate de doamnele şi domnii
senatori:
- Gheorghe David (PD-L) – declaraţie politică având
ca titlu „Pregătirea Recensământului General
Agricol a intrat în linie dreaptă”;
- Valer Marian (PSD+PC) – declaraţie politică având
ca titlu ,,A devenit Agenţia Naţională de Integritate
Agenţia Naţională de Imbecilitate?!”;
- Liviu-Titus Paşca (PNL) – declaraţie politică având
ca titlu ,,S.O.S. Barajul Runcu!”;
- Albert Álmos (UDMR) – declaraţie politică având
ca titlu ,,A vindeca rănile naturii!”;
- Grupul parlamentar al PD-L – declaraţie politică
prezentată de domnul senator Tudor Panţuru, având
ca titlu ,,O reformă esenţială pentru români – Legea
pensiilor”;
- Elena Mitrea (PSD+PC) – declaraţie politică având
ca titlu ,,Pensiile militare – drept cuvenit amputat
de actuala putere”;
- Cristian-George Ţopescu (PNL) – declaraţie
politică având ca titlu ,,Drumurile noastre toate”;
- Ion Ruşeţ (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu
13
2
,,Corupţia – un fenomen care nu poate fi eradicat?”;
- Marius-Sorin-Ovidiu Bota (PSD+PC) – declaraţie
politică având ca subiect realizarea unui pact
naţional cu privire la construcţia de autostrăzi în
România;
- Mario-Ovidiu Oprea (PNL) – declaraţie politică
având ca temă obiectivele Guvernului Boc versus
problemele curente şi situaţia actuală din ţară;
- Anca-Daniela Boagiu (PD-L) – declaraţie politică
având ca titlu ,,Aroganţa şi iresponsabilitatea
companiei Enel – un atac asupra drepturilor
cetăţenilor români”;
- Puiu Haşotti (PNL) – declaraţie politică având ca
titlu ,,În ce ţară trăim?”;
- Dorin Păran (PD-L) – declaraţie politică având ca
titlu ,,Scutul american antirachetă – cazul
României”;
- Dumitru Oprea (PD-L) – declaraţie politică având
ca titlu ,,Atacarea Legii pensiilor – proba
populismului absolut al PSD”;
- Iulian Urban (PD-L) – declaraţie politică referitoare
la dezbaterea în Senatul României a proiectului de
lege pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă a
Guvernului cu privire la ratificarea Aranjamentului
stand-by dintre România şi FMI (declaraţie politică
neprezentată în plen);
3
- Traian-Constantin Igaş (PD-L) – declaraţie politică
având ca titlu ,,Legea pensiilor – un pas spre
normalitate” (declaraţie politică neprezentată în
plen);
- Marius-Gerard Necula (PD-L) – declaraţie politică
având ca titlu ,,Domnule prim-ministru,
oportunismul atacă reforma” (declaraţie politică
neprezentată în plen);
- Mihaela Popa (PD-L) – declaraţie politică având ca
titlu ,,Grigore Vieru – «Când sunt adevăraţi, poeţii
nu au moarte»” (declaraţie politică neprezentată în
plen);
- Dorel-Constantin-Vasile Borza (PD-L) – declaraţie
politică având ca titlu „O lege echitabilă şi
necesară” (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Ion Ariton (PD-L) – declaraţie politică având ca
titlu „Respectarea voinţei românilor, un imperativ
pentru parlamentarii români” (declaraţie politică
neprezentată în plen);
- Mihai Niţă (PD-L) – declaraţie politică având ca
titlu ,,Ziua Protecţiei Civile” (declaraţie politică
neprezentată în plen);
- Gabriel Mutu (PD-L) – declaraţie politică având ca
titlu ,,Subsidiaritatea sau despre luarea deciziilor la
un alt nivel” (declaraţie politică neprezentată în
plen);
4
- Alexandru Mazăre (PSD+PC) – declaraţie politică
având ca titlu ,,Zelul lui Boc în interzicerea
drogurilor uşoare – praf în ochii electoratului”
(declaraţie politică neprezentată în plen);
- Nicolae Moga (PSD+PC) – declaraţie politică
având ca titlu ,,Legea pensiilor speciale pe masa
Guvernului sau «Cine seamănă vânt culege
furtună»” (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Alexandru Cordoş (PSD+PC) – declaraţie politică
având ca titlu ,,Regionalizarea ţării sau cum să
scoatem castanele UDMR din foc cu mâna PD-L”
(declaraţie politică neprezentată în plen);
- Gavril Mîrza (PSD+PC) – declaraţie politică având
ca titlu ,,Curtea Constituţională trezeşte instincte
histrionice în Emil Boc” (declaraţie politică
neprezentată în plen);
- Mihăiţă Găină (PSD+PC) – declaraţie politică
având ca titlu ,,România, încotro?” (declaraţie
politică neprezentată în plen);
- Dan Voiculescu (PSD+PC) – declaraţie politică
având ca titlu ,,Guvernul din umbră” (declaraţie
politică neprezentată în plen);
- Marian-Cristinel Bîgiu (PNL) – declaraţie politică
având ca titlu ,,Paradoxul guvernării PD-L”
(declaraţie politică neprezentată în plen);
- Cornel Popa (PNL) – declaraţie politică având ca
5
titlu ,,Profesorul, păcălit de Boc” (declaraţie
politică neprezentată în plen);
- Marius-Petre Nicoară (PNL) – declaraţie politică
având ca titlu ,,Case pentru specialiştii de la ţară”
(declaraţie politică neprezentată în plen);
- Paul Ichim (PNL) – declaraţie politică având ca
titlu ,,Am pensionat pân-am dezechilibrat”
(declaraţie politică neprezentată în plen);
- Mircea Diaconu (PNL) – declaraţie politică
referitoare la neconfirmarea istoricului Marius
Oprea în funcţia de preşedinte al nou creatului
Institut de Investigare a Crimelor Comunismului şi
Memoria Exilului Românesc (declaraţie politică
neprezentată în plen);
- Emilian-Valentin Frâncu (PNL) – declaraţie
politică având ca titlu ,,Criza economică, piatră de
moară sau piatră funerară pentru Guvernul Boc?”
(declaraţie politică neprezentată în plen);
- Corneliu Grosu (independent) – declaraţie politică
având ca titlu ,,Despre starea generală a
învăţământului” (declaraţie politică neprezentată în
plen);
- Liviu Câmpanu (independent) – declaraţie politică
având ca titlu ,,Singurul nostru stăpân e cetăţeanul
român” (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Sorin-Serioja Chivu (independent) – declaraţie
6
politică având ca titlu ,,România are nevoie urgentă
de remedieri!” (declaraţie politică neprezentată în
plen);
- Sorin-Serioja Chivu (independent) – declaraţie
politică având ca titlu ,,Simţul civic şi
responsabilitatea la români” (declaraţie politică
neprezentată în plen).
2. Aprobarea ordinii de zi şi a programului de lucru. 118
3. Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului
de sesizare a Curţii Constituţionale asupra
următoarelor legi depuse la secretarul general al
Senatului, conform prevederilor art. 17 alin. (2) şi (3)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:
- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr.152/2008 pentru modificarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.30/2007
privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Internelor şi Reformei Administrative şi pentru
înfiinţarea Fundaţiei Colegiul Naţional de Afaceri
Interne;
- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr.90/2009 privind reglementarea unor
măsuri în domeniul administraţiei publice;
- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr.101/2009 referitoare la stabilirea unor
121
7
măsuri privind absolvirea instituţiilor de formare
profesională iniţială din Ministerul Administraţiei şi
Internelor;
- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr.102/2009 pentru prelungirea termenelor
prevăzute la pct.17.2 lit. g din contractul de privatizare
a Societăţii Comerciale „Electrica Oltenia” - S.A.,
aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr.114/2005 privind unele măsuri pentru derularea şi
finalizarea privatizării societăţilor comerciale filiale de
distribuţie şi furnizare a energiei electrice „Electrica
Moldova” – S.A. şi „Electrica Oltenia” – S.A.;
- Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 87/2008 privind dotarea cu calculatoare
tip desktop a unităţilor în care se desfăşoară
învăţământul liceal şi profesional de stat;
- Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr.168/2008 pentru completarea art.10 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.87/2008
privind dotarea cu calculatoare tip desktop a unităţilor
în care se desfăşoară învăţământ liceal şi profesional
de stat;
- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr.86/2009 privind reglementarea de
măsuri fiscale pentru unele livrări de bunuri şi prestări
de servicii efectuate de Compania Naţională
8
„Romtehnica” - S.A. către Ministerul Apărării
Naţionale;
- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr.87/2009 privind modificarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2008 pentru
stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a
paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor
documente de călătorie;
- Lege pentru modificarea Legii nr.85/2006 privind
procedura insolvenţei;
- Lege privind construirea unui monument
comemorativ dedicat eroilor musulmani care şi-au dat
viaţa pentru România în cele două războaie mondiale;
- Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului
nr.9/2009 pentru prelungirea termenelor prevăzute la
pct.17.2 lit. g) din contractul de privatizare a Societăţii
Comerciale „Electrica Oltenia”- S.A., aprobat prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.114/2005
privind unele măsuri pentru derularea şi finalizarea
privatizării societăţilor comerciale filiale de distribuţie
şi furnizare a energiei electrice „Electrica Moldova” -
S.A. şi „Electrica Oltenia” - S.A.;
- Lege pentru modificarea şi completarea art.7 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.168/2001
privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice
dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării
9
animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri
combinate dezafectate;
- Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului
nr.6/2009 pentru modificarea termenului privind
sancţionarea contravenţiilor prevăzute la art.14 alin.(1)
lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr.12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de
reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a
produselor procesate din cereale;
- Lege pentru modificarea şi completarea Legii
nr.35/2007 privind creşterea siguranţei în unităţile de
învăţământ;
- Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr.75/1999 privind
activitatea de audit financiar;
- Lege pentru modificarea şi completarea art.284 din
Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal;
- Lege pentru completarea Legii nr.571/2003 privind
Codul fiscal;
- Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului
nr.14/2009 privind acordarea unui împrumut
Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri
Naţionale din România S.A. în scopul refinanţării
împrumutului acordat de Trezoreria Statului în anul
2004;
- Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului
10
nr.12/2009 pentru reglementarea unor măsuri
financiar-contabile aplicabile în implementarea
programului Facilitatea de tranziţie pentru România,
prevăzut în Decizia Comisiei C (2007) 5.793 din 30
noiembrie 2007 privind contribuţia financiară a
Facilităţii de tranziţie pentru întărirea capacităţii
instituţionale din România;
- Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului
nr.11/2009 privind alocarea de la bugetul de stat a
fondurilor necesare pentru contractarea şi
implementarea proiectelor necontractate din fondurile
Programului PHARE;
- Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului
nr.24/2009 privind gestionarea financiară a fondurilor
externe nerambursabile aferente Mecanismului
financiar al Spaţiului Economic European;
- Lege pentru completarea Legii nr.143/2000 privind
prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit
de droguri;
- Legea pentru completarea art.7 din Ordonanţa
Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi
fundaţii.
4. Informare cu privire la Scrisoarea Preşedintelui
României referitoare la participarea cu forţe armate la
misiuni în afara teritoriului statului român
în anul 2010.
125
11
5. Aprobarea procedurii de urgenţă pentru dezbaterea
următoarelor iniţiative legislative:
- Propunerea legislativă pentru abrogarea Cap. IV
(art. 17 – 26) din Legea nr. 329/2009 privind
reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice,
raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea
mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru
cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar
Internaţional; (L111/1010)
- Propunerea legislativă pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 329/2009 privind
reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice,
raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea
mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru
cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar
Internaţional. (L114/2010)
126
6. Notă privind adoptarea tacită, prin împlinirea
termenului la data de 10 februarie 2009, a Propunerii
legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.
315/2004 privind dezvoltarea regională în România cu
modificările şi completările ulterioare. (L432/2009)
136
7. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege pentru
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-
by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional,
convenit prin Scrisoarea de intenţie transmisă de
157
12
autorităţile române, semnată la Bucureşti la 24 aprilie
2009 şi prin Decizia Consiliului Director al Fondului
Monetar Internaţional din 4 mai 2009, precum şi
a Scrisorii suplimentare de intenţie, semnată de
autorităţile române la data de 8 septembrie 2009 şi
aprobată prin Decizia Consiliului Director al Fondului
Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009.
(L565/2009)
8. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege pentru
acceptarea amendamentului la Statutul Băncii
Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
propus prin Rezoluţia nr. 596 din 30 ianuarie 2009,
aprobată de Consiliul Guvernatorilor Băncii
Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.
(L570/2009)
168
9. Întrebări şi interpelări adresate Guvernului de către
doamnele şi domnii senatori:
Anca-Daniela Boagiu, Doina Silistru, Emilian-Valentin
Frâncu, Ion Ruşeţ, Ion Rotaru, Dumitru Oprea, Florin
Constantinescu, Şerban Rădulescu, Viorel Arcaş,
Gheorghe David, Liviu-Titus Paşca.
Din partea Guvernului au răspuns:
- domnul Anton Marin – secretar de stat în
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii;
- domnul Cristian-Anton Irimie – secretar de stat în
Ministerul Sănătăţii.
169
13
S T E N O G R A M A
şedinţei Senatului din 15 februarie 2010
Şedinţa a început la ora 15.20.
Lucrările au fost conduse de domnul senator Teodor-Viorel
Meleşcanu, vicepreşedinte al Senatului, asistat de domnul senator
Gheorghe David şi doamna senator Doina Silistru, secretari ai
Senatului.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Stimaţi colegi,
Vă rog să vă ocupaţi locurile în sală. Vă propun să începem
potrivit obiceiului nostru de lucru cu declaraţiile politice, iar apoi să
verificăm cvorumul şi să trecem la adoptarea ordinii de zi.
Pentru început, îl invit la microfonul central pe domnul senator
Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PD-L să
prezinte declaraţia sa politică. Urmează domnul senator Valer
Marian, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice
PSD+PC. Vă rog, microfonul central.
Domnul Gheorghe David:
Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Stimaţi colegi,
Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o „Pregătirea
Recensământului General Agricol a intrat în linie dreaptă”.
14
După cum sunt sigur că ştiţi, de la 1 decembrie 2010 şi până la
sfârşitul lunii ianuarie 2011 se va desfăşura Recensământul General
Agricol, iar între 14 şi 23 martie 2011 va avea loc recensământul
populaţiei.
În intervenţia mea de astăzi vreau să vă supun atenţiei câteva
aspecte referitoare la primul recensământ.
Dobândirea de către ţara noastră a calităţii de membru cu
drepturi depline a Uniunii Europene ne obligă să ne respectăm
angajamentele asumate şi cele care decurg din prevederile generic
definite prin Politica agrară comună. Vă reamintesc că recensăminte
agricole sau făcut şi înainte de 2007, inclusiv pe timpul regimului
comunist. Însă, de data aceasta, importanţa unui asemenea act are
semnificaţii sporite.
În cadrul comunitar agricultura reprezintă un segment
economic foarte important, chiar dacă numărul celor ocupaţi cu
realizarea de produse agricole primare – cu mici excepţii, inclusiv
România – este de sub 10% din totalul populaţiei. În schimb, este
sectorul care asigură alimentele pentru restul populaţiei de circa 500
de milioane. Este suportul întreţinerii biologice a oamenilor şi a
unei foarte importante ramuri a economiei, industria alimentară. Din
acest motiv, fermierii din cele 27 de state membre beneficiază de
subvenţii. Comisia Centrală pentru Recensământul General Agricol
constituită deja a elaborat documentaţia necesară pregătirii şi
modului de desfăşurare a acestuia. Ea este accesibilă tuturor celor
interesaţi, aşa că nu mi-am propus să o rezum. Voi insista doar
asupra uneia dintre numeroasele prevederi referitoare la scopul
15
recensământului; furnizarea de date şi informaţii necesare
dezvoltării Reţelei de Informaţii Contabile Agricole şi a Sistemului
Integrat de Administrare şi Control. Fireşte că de toate aceste date
ca, de altfel, ale tuturor statelor membre va beneficia şi Comisia
pentru agricultură din cadrul Uniunii Europene şi de ele se va ţine
seama în elaborarea Politicii agrare comune.
Un motiv în plus care subliniază importanţa recensământului
şi care ne îndeamnă să-l privim cu maximum de seriozitate atât de
către noi, cei din Legislativ, prin activitatea pe care o desfăşurăm în
teritoriu, cât şi de către Executiv, prin actele normative anume
elaborate şi de instituţiile locale în frunte cu primăriile, direcţiile
agricole oficiile de cadastru, camerele agricole etc.
După intrarea în Uniunea Europeană, pe baza actelor depuse,
României i s-au repartizat cote de producţie la cereale, plante
tehnice, lapte, carne, zahăr etc. În funcţie de acestea, participăm la
constituirea fondurilor băneşti comunitare pentru agricultură, dar şi
beneficiem de acestea. Că fermierii noştri primesc mai puţini bani
pe unitatea de suprafaţă sau cap de animal este adevărat. Nu insist
asupra acestui aspect în momentul de faţă. Mă voi limita doar să
comentez puţin o realitate de toată lumea ştiută, privită în contextul
recensământului.
Obişnuim să le spunem celor ce vor să ne asculte că
potenţialul agricol al României, în condiţiile actualelor tehnologii
practicate deja de tot mai mulţi fermieri de la noi, poate asigura
hrana pentru cel puţin 50 de milioane de persoane. Numai judeţul
Timiş, care, ca întindere, este cel mai mare din ţară, potrivit
16
calculelor pe care le-am făcut, poate asigura hrana pentru 2 milioane
de suflete, ceea ce înseamnă de trei ori mai mult decât numărul total
al locuitorilor săi. Din păcate, la nivelul întregii ţări, inclusiv în
judeţul pe care îl reprezint, din motive bine ştiute, mari suprafeţe de
teren sunt nelucrate. Se vorbeşte de circa 40%. Să luăm aminte, este
vorba de teren arabil!
A scăzut şi continuă să scadă şi numărul animalelor, îndeosebi
al bovinelor. Prin distrugerea plantaţiilor, s-a împuţinat şi producţia
pomicolă. În regres se află şi legumicultura. În schimb, pieţele
agroalimentare sunt saturate de importuri. Ce legătură au toate
acestea cu Recensământul General Agricol? Au, şi încă foarte
multe. Voi nominaliza două dintre ele.
În primul rând, datele obţinute vor reprezenta baza în
elaborarea politicii agroalimentare la nivel naţional, din care nu pot
lipsi măsurile de sprijinire a fermierilor, a întreprinderilor
procesatoare, a serviciilor şi – de ce nu? – a importurilor.
În al doilea rând, prin datele obţinute ne putem susţine
opţiunile proprii ori de câte ori sunt promovate noi reglementări
privitoare la Politica Agricolă Comună. Vă mulţumesc.
Voi continua data viitoare cu alte date referitoare la acest
recensământ.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc domnului senator David pentru declaraţia dânsului.
Declaraţia a durat 7 minute din timpul alocat Grupului
parlamentar al PD-L.
17
Invit la microfon pe domnul senator Valer Marian, din partea
Grupului parlamentar al Alianţei Politice PDS+PC. Vă rog,
microfonul central.
Domnul Valer Marian:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Declaraţia mea politică este intitulată „A devenit Agenţia
Naţională de Integritate Agenţia Naţională de Imbecilitate?!”
ANI, alias Agenţia Naţională de Integritate, a împlinit doi ani
de activitate. Înfiinţată prin Legea nr. 144/2007, Agenţia Naţională
de Integritate constituie o instituţie unică în România şi unicat în
Uniunea Europeană, care are surate în Albania, Muntenegru,
Mauritius, Singapore, Hong Kong şi Coreea de Sud. Copil de suflet
al fostului ministru al justiţiei, Monica Macovei, Agenţia Naţională
de Integritate a fost acceptată şi votată de clasa noastră politică ca să
facă pe plac Europei pe frontul luptei anticorupţie. Societatea civilă
şi opinia publică românească şi-au pus mari speranţe că ANI va
combate şi va contracara corupţia la nivel înalt. După aproape doi
ani de activitate, speranţele par însă a fi deşarte. Deşi are 200 de
angajaţi, mulţi cu salarii peste sau apropiate de cele ale
parlamentarilor, deşi are şef (preşedinte) cu rang de secretar de stat
un fost procuror (Cătălin Macovei) şi deşi a beneficiat în anii de
activitate de un buget de duzină (adică de circa 12 milioane de
euro) ANI a înaintat anul trecut doar circa 10 sesizări (mai puţin de
una pe lună) la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, potrivit unei recente declaraţii a procurorului general al
18
României, iar majoritatea acestor sesizări au fost soluţionate cu
neînceperea urmăririi penale.
În cursul anului trecut, ANI şi-a făcut cea mai mare publicitate
cu cazul fostului ministru al mediului Nicolae Nemirschi, împotriva
căruia a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie sub aspectul infracţiunii de fals în declaraţiile pentru
pretinse neconcordanţe între declaraţiile de avere, depuse de acesta
la data de 5 ianuarie 2009 şi 15 iunie 2009 referitor la imobilele,
autoturismele, dividendele şi conturile deţinute. În prima parte a
lunii ianuarie anul curent, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie a emis soluţia de neîncepere a urmăririi penale în
cazul ex-ministrului Nicolae Nemirschi, cu motivarea că acesta nu
a urmărit, sub aspectul laturii subiective, să comită infracţiunea de
fals în declaraţii. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie a constatat, iniţial, printr-o rezoluţie emisă în data de 17
iulie 2009, săvârşirea unor grave abuzuri procedurale de către ANI
în cazul ex-ministrului Nemirschi, care a sesizat în acest sens şi
Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii
din Senatul României.
În primul rând, ANI nu l-a înştiinţat pe Nicolae Nemirschi cu
privire la declanşarea procedurii de verificare împotriva sa, fostul
ministru aflând despre acest lucru din mass-media în data de 23
iunie 2009, fiind privat astfel de dreptul la apărare. ANI avea
obligaţia să-i comunice înştiinţarea la locuinţa de serviciu ori la
locul de muncă din Bucureşti, fiind de notorietate că era membru al
Guvernului şi că locuia în capitală, dar i-a trimis înştiinţarea la
19
locuinţa sa de domiciliu din Constanţa, unde nu a fost găsit în
perioada respectivă.
Potrivit art. 4 alin (8) din Legea nr. 144/2007, după începerea
unei verificări, persoana verificată are dreptul să fie înştiinţată
despre declanşarea procedurii de verificare şi să ia cunoştinţă despre
actele şi lucrările dosarului, să fie asistată sau reprezentată de avocat
şi să prezinte orice elemente justificative pe care le consideră
necesare. Alin (9) din acelaşi articol prevede în mod expres că
actele întocmite de inspectorii de integritate după începerea
verificării, fără ca persoana verificată să fie înştiinţată despre
declanşarea procedurii de verificare, sunt nule de drept.
În al doilea rând, ANI a încălcat dispoziţiile art. 11 alin (3) din
Legea nr. 144/2007, care prevede că, până la expirarea termenului
de depunere a declaraţiei rectificate, care însumează 30 de zile,
potrivit alin (1), Agenţia Naţională de Integritate nu poate declanşa
procedurile prevăzute de lege. Or, în speţă, ANI a declanşat
procedura de verificare a doua zi după actualizarea declaraţiei de
avere, respectiv în data de 16 iunie 2009, în baza unei sesizări din
mass-media şi a finalizat-o în a opta zi de la depunerea declaraţiei,
respectiv în data de 23 iunie 2009, când a sesizat Parchetul. După
NUP-ul pronunţat în cazul Nemirschi, era de aşteptat ca ANI să
tragă anumite învăţăminte, dar această instituţie a declanşat în
ultimele săptămâni o avalanşă de sesizări către Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, vizând foşti sau actuali
demnitari de toate culorile politice: deputatul Eugen Nicolăescu din
Grupul parlamentar al PNL, fost ministru al sănătăţii, senatorul
20
Luminiţa Plăcintă din Grupul parlamentar al PD-L, fost ministru al
tineretului şi sportului, Mircea Geoană din Grupul parlamentar al
Alianţei Politice PSD+PC, preşedintele Senatului, Gheorghe Pogea
din Partidul Democrat Liberal, fost ministru al finanţelor publice şi
poetul Mircea Dinescu membru în Colegiul Consiliului Naţional
pentru Supravegherea Arhivelor Statului.
Şi în aceste cazuri, buna-credinţă şi profesionalismul
angajaţilor şi şefilor ANI sunt puse serios sub semnul întrebării.
În cazul senatorului Luminiţa Plăcintă, a reieşit ulterior că una
din firmele invocate de ANI era înscrisă în declaraţia sa de avere,
iar alta şi-a suspendat activitatea cu câţiva ani în urmă, precum şi că
a renunţat la calitatea de administrator la firmele invocate, dar acest
fapt a fost operat la Registrul Comerţului după completarea
declaraţiei de avere.
Fostul ministru Gheorghe Pogea este acuzat, după încetarea
mandatului ministerial, că a fost în stare de incompatibilitate timp
de două luni la începutul mandatului, (în perioada 22 decembrie
2008 – 26 februarie 2009) când a fost şi ministru şi administrator la
„S.C Titan Mar SRL”, dar acesta a arătat că a renunţat la calitatea de
administrator la data învestirii ca ministru, 22 decembrie 2008, fapt
confirmat de Registrul Comerţului.
În cazul deputatului Eugen Nicolăescu, cotizaţiile şi donaţiile
primite în campania electorală pentru alegerile parlamentare, care se
declară la Autoritatea Electorală Permanentă, au fost asimilate cu
cadouri, servicii sau avantaje primite gratuit din partea unor
21
persoane, organizaţii, societăţi comerciale care trebuie înscrise în
declaraţia de avere.
Mari dubii ridică sesizarea, de-abia acum a Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazul poetului Mircea
Dinescu, membru în Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii, asimilat funcţiei de secretar de stat, deşi starea
sa de incompatibilitate a intervenit cu aproape 4 ani în urmă, iar la
27.03.2006 acesta a recunoscut public, cu mult timp în urmă, că
deţine calitatea de administrator la două societăţi agricole şi a
declarat că nu renunţă la aceste funcţii.
În consecinţă, devine plauzibilă versiunea unei comenzi şi
răzbunări politice, ştiut fiind că Mircea Dinescu i-a susţinut pe cei
doi contracandidaţi importanţi ai preşedintelui Traian Băsescu la
recentele alegeri prezidenţiale, Crin Antonescu şi Mircea Geoană.
Comanda şi răzbunarea politică sunt evidente şi în cazul
domnului Mircea Geoană, preşedintele Senatului, acuzele aduse
acestuia fiind vădit nejustificate, de-a dreptul aberante.
Pe de o parte, domnul Mircea Geoană este acuzat că nu a
înscris în declaraţia de avere un teren cumpărat de soţia sa, Mihaela
Geoană, printr-un contract autentic de vânzare-cumpărare încheiat
în 22 septembrie 2005 la preţul de 48 300 de euro, ţinând cont că
între părţi a intervenit rezilierea contractului de vânzare-cumpărare
printr-o convenţie autentificată în data de 17 ianuarie 2006. Or,
rezilierea contractului de vânzare-cumpărare are ca efecte
desfiinţarea retroactivă a contractului, care se consideră că nu a
existat, şi restabilirea situaţiei anterioare, prin restituirea proprietăţii
22
efectuate între părţi, în speţă, aşa cum se reţine din scrisoarea ANI,
din data de 17 ianuarie 2006 întrucât doamna Mihaela Geoană a
reintrat în posesia preţului plătit (48 300 de euro), iar vânzătorul a
reintra în posesia terenului vândut. În aceste condiţii, domnul
Mircea Geoană nu avea cum să înscrie terenul respectiv în
declaraţia de avere actualizată la finele anului 2006, din moment ce
contractul de vânzare-cumpărare al acestuia era desfiinţat retroactiv,
iar soţia sa nu era proprietar al terenului.
Pe de altă parte, domnul Mircea Geoană, este acuzat că nu a
înscris în declaraţia de avere completată în data de 26 decembrie
2006 suma de 48 300 de euro, reprezentând preţul pentru terenul
cumpărat de soţia sa (bani restituiţi) care, în opinia ANI, ar
constitui venit. Or, preţul care a fost achitat pentru un teren nu poate
fi considerat venit, deoarece banii au fost restituiţi când s-a reziliat
contractul de vânzare-cumpărare,.
Reaua-credinţă sau lipsa de profesionalism juridic a
reprezentanţilor ANI reiese şi din imputarea făcută în actul de
sesizare că un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat de
doamna Mihaela Geoană în vederea achiziţionării unui apartament
nu conţine încheierea notarială de autentificare sau o dată certă, în
condiţiile în care potrivit legii şi practicii juridice, un asemenea act
poate fi încheiat şi sub semnătură privată şi nu este translativ de
proprietate.
Precaritatea pregătirii juridice şi constituţionale a
reprezentanţilor ANI este confirmată şi de faptul că aceştia nu
cunosc denumirea oficială şi constituţională a funcţiei ocupate de al
23
doilea om în stat. Aceasta este de preşedinte al Senatului României
nu preşedinte al Biroului permanent al Senatului României, cum au
menţionat în actul de sesizare şi în comunicatul de presă.
Având în vedere multiplele şi gravele abuzuri procedurale şi
gafe profesionale comise de reprezentanţii ANI în ultima perioadă,
solicit sesizarea Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea
corupţiei şi petiţii din Senatul României.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 26 din
Legea nr. 144/2007, solicit Senatului României să dispună
efectuarea unui raport de audit extern, independent, privind
activitatea ANI pentru anul 2009. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc şi eu domnului senator Valer Marian. Intervenţia
dumneavoastră a durat 8 minute din timpul rezervat Grupului
parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
Îl invit la microfon pe domnul setator Liviu-Titus Paşca, din
partea Grupului parlamentar al PNL. Urmează domnul senator
Albert Álmos, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Vă rog,
microfonul central.
Domnul Liviu-Titus Paşca:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Declaraţia mea politică se intitulează „S.O.S Barajul Runcu!”.
Doamnelor şi domnilor senatori, prin declaraţia mea politică
de astăzi, chiar dacă vi se va părea puţin prea tehnicistă, îmi propun
să vă supun atenţiei o problemă de maxim interes şi impact pentru
24
locuitorii judeţului Maramureş, şi anume investiţia hidroenergetică
de la Runcu.
Investiţia cunoscută sub numele de „Acumularea
hidroenergetică de la Runcu”, demarată în anul 1987, este
considerată o lucrare vitală pentru judeţ atât pentru atracţia turistică
a zonei în care se execută, respectiv pe râul Mara, cât şi pentru că
determină o suplimentare a producţiei de energie electrică.
Totodată, această investiţie este în deplină concordanţă cu cerinţele
europene atât din punct de vedere tehnic, cât şi ecologic. Pentru a
înţelege temeiul pentru care lucrarea este necesară vă voi prezenta
câteva date semnificative din care rezultă avantajele finalizării
investiţiei pentru întregul judeţ Maramureş.
1. Noul baraj de pe râul Mara va suplimenta debitul celui
amenajat pe râul Firiza, pus în funcţiune în 1965, care nu mai
corespunde nici măcar cerinţelor de alimentare cu apă a
municipiului Baia Mare;
2. Suplimentarea debitului vechiului baraj se va realiza
printr-o galerie cu o lungime de 8473 m, întrucât diferenţa de nivel
dintre cele două acumulări este de peste 350 m, iar potenţialul hidro
va fi valorificat prin două hidrocentrale ce vor permite producerea
de energie electrică şi un consum de 80 gwh pe an;
3. Realizarea Acumulării hidroenergetice de la Runcu ar
rezolva definitiv alimentarea municipiului Baia Mare şi ar permite
totodată extinderea reţelelor de apă potabilă şi în zonele limitrofe
acestuia, întrucât disponibilul de apă va fi sporit cu 950 l/s, iar
25
extinderea s-ar putea face cu investiţii minime, fără a mai fi
necesare alte staţii de tratare sau alte surse de apă brute.
De subliniat este faptul că finalizarea acestui baraj ar asigura
sursa de apă potabilă şi pentru zona de nord-vest a Maramureşului,
ştiut fiind faptul că foarte multe localităţi nu dispun de sisteme
centralizate de alimentare cu apă potabilă.
Pe de altă parte, trebuie avută în vedere şi realizarea unei staţii
de tratare centralizate în apropierea Acumulării hidroenergetice de
la Runcu şi distribuirea directă de apă potabilă către unităţile
administrativ-teritoriale, ceea ce va determina scăderea preţului de
cost al apei potabile.
Stimaţi colegi, regret faptul că, în pofida bunelor intenţii
exprimate de mai toate Guvernele, care s-au succedat la conducerea
ţării, investiţia de la Runcu nu a fost realizată decât în proporţie de
45%, în anul 2009 fiind alocate doar 50 175 000 lei.
Tocmai de aceea doresc să atrag atenţia Guvernului să facă
demersurile necesare astfel încât lucrarea de la Runcu, de
importanţă vitală pentru judeţul Maramureş, să fie inclusă în
proiecte de finanţare europene, întrucât pentru finalizarea acesteia ar
mai fi necesar un capital de peste 50 de milioane de euro.
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator Liviu-Titus Paşca pentru
declaraţia prezentată. Aţi consumat 4 minute din timpul alocat
Grupului parlamentar al PNL.
26
Îl invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al
UDMR, pe domnul senator Albert Álmos. Se pregăteşte, din partea
Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Panţuru Tudor.
Vă rog, domnule senator. Microfonul central.
Domnul Albert Álmos:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Declaraţia mea politică se intitulează „A vindeca rănile
naturii!”.
Stimaţi colegi, cu câteva decenii în urmă, din cauza unor
soluţii parţial sau deloc gândite s-au produs perturbări grave în
mersul firesc şi normal al naturii. Nu spun o noutate, cu toţii ştim,
dar acum este momentul să ne implicăm din nou pentru readucerea
la starea de normalitate până ce nu este mult prea târziu.
Având discuţii cu mai mulţi reprezentanţi ai unor comunităţi
locale, mai mult rurale, dintr-o zonă a judeţului Covasna, concret,
pe cursul inferior al râului Negru, şi nu neapărat cu primari, ci şi cu
preoţi, învăţători, producători agricoli, meşteşugari şi alţii, am
considerat că este absolut necesar să se înceapă reamenajarea
cursului râului. Cândva digurile folosite de morile de apă au fost
desfiinţate au fost ridicate diguri împotriva inundaţiilor, cursul apei
a fost dirijat, acţiuni care au dat o siguranţă localităţilor din
apropiere în care s-au mărit într-o oarecare măsură suprafeţele
agricole cultivabile. Dar nu s-au avut în vedere urmările negative
produse în timp de aceste intervenţii.
Pe parcursul a 30-35 de ani, prin sporirea vitezei de curgere a
apei râului, albia s-a adâncit cu 1-1,5, pe alocuri chiar cu 2 m. În
27
prima fază, au dispărut specii de peşti din râu din cauza scăderii
nivelului apei, s-a degradat calitatea solului din cauza micşorării
umezelii lui din straturile superioare, apărând nevoia irigării cu
costuri suplimentare din puţuri din ce în ce mai adânci şi cu mai
puţină apă, dar nenorocirea este una şi mai gravă.
În zona respectivă este pe cale de dispariţie o perlă a naturii, o
rezervaţie floristică cu o suprafaţă de circa 34 de ha, reprezentată de
un complex de mlaştini eutrofe populate de o serie de specii rare,
relicte glaciare, cum sunt: mesteacănul pitic, feriga, angelica
sălbatică. Este cea mai întinsă rezervaţie din judeţul Covasna,
complexă prin caracter geologic, floristic şi faunistic. Acest mediu
este arealul de dezvoltare al broaştei albastre de mlaştină a cărei
limită sudică este tocmai această rezervaţie.
Rezervaţia cuprinde o plantaţie de Pinus banksiana o specie
rară care se adaptează pe terenuri cu condiţii de vegetaţie foarte
vitregă. Vegetaţia rezervaţiei este constituită din păduri de arini în
jurul bălţilor, pin silvestru şi mesteacăn. Pajiştile cu vegetaţie
xerofită prezintă importanţă datorită speciilor Pulsatilla patens şi
Pulsatilla montana, iar în fâneţele umede şi în bălţi pot fi întâlnite
laleaua pestriţă şi nufărul alb. Mlaştinile din rezervaţie reprezintă
locul de întâlnire, dar şi ultimul popas al stolurilor de berze care
pleacă în ţările calde. Rezervaţia prezintă interes botanic, zoologic,
geologic şi peisagistic. În interiorul rezervaţiei s-au identificat o
mare varietate de specii şi asociaţii de plante, de la cele specifice
stepei până la cele specifice zonelor umede.
28
Fauna este variată, începând de la specii de rozătoare: vulpi,
bursuci, dihori, nevăstuici şi castori. Din speciile vânatului mare
putem enumera căpriorul, cerbul lopătar şi mistreţul. Fauna
batracienilor este foarte bogată, aici identificându-se broasca
albastră de mlaştină, cum am amintit, precum şi broasca roşie de
pădure, broasca de baltă, buhaiul de baltă cu burtă galbenă, broasca
râioasă verde, broasca de pământ, precum şi brotăcelul. Dintre
speciile de păsări au fost identificate 147 de specii, dintre care cele
mai importante sunt: barza, stârcul cenuşiu, egreta, diferite specii de
raţe, lişiţa, pescăruşii, chiar lebede în trecere.
Dar, în pofida acestor bogăţii naturale, care au nevoie de
protecţie, rezervaţia este supusă unei puternice presiuni antropice.
Astfel, pajiştile din jur sunt păşunate intens, o parte sunt cultivate cu
culturi agricole. Cum am amintit, rezervaţia a fost afectată de o serie
de lucrări de desecare ce au dus la scăderea nivelului pânzei freatice
şi a afectat nivelul apei din bălţile rezervaţiei, încât unele bălţi au
secat complet.
Care sunt oportunităţile?
În parteneriat, autorităţile locale, autorităţile specializate,
organizaţiile non-guvernamentale, comunităţile locale vor trece la
elaborarea reamenajării cursului inferior al râului Negru pentru a
salva această bijuterie a naturii. Va fi în continuare permisă
practicarea îndeletnicirilor tradiţionale, fără a se supraexploata
potenţialul natural. Aceste practici vor fi încurajate în viitor prin
diferite fonduri atât guvernamentale, cât şi europene, alocate
proprietarilor şi utilizatorilor de terenuri. Menţinerea valorilor
29
atractive din această zonă este importantă nu doar din punct de
vedere ştiinţific, ci şi pentru bunăstarea şi mândria comunităţilor
locale.
Stimaţi colegi, se găsesc multe asemenea situaţii în întreaga
ţară. Doream doar să vă sensibilizez pe dumneavoastră, stimaţi
colegi, ca să vă aplecaţi cu mai multă atenţie asupra acestor răni
încă vindecabile ale naturii. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator Albert Álmos. Aţi epuizat
timpul de 5 minute alocat Grupului parlamentar al UDMR.
Din partea Grupului parlamentar al PD-L, îl invit la microfon
pe domnul senator Tudor Panţuru. Se pregăteşte doamna senator
Elena Mitrea, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice
PSD+PC.
Domnul Tudor Panţuru:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Doamnelor şi domnilor senatori, declaraţia politică, pe care o
voi susţine astăzi în numele Grupului parlamentar al PD-L, se
numeşte „O reformă esenţială pentru români – Legea pensiilor”.
Ştim că, în ultimii 20 de ani, în România, pensiile au fost de
foarte multe ori un subiect aprins de discuţie. S-au disputat, de-a
lungul acestui interval de timp, viziuni diferite asupra acestei
probleme şi s-au produs modificări continue asupra legislaţiei care
reglementa domeniul pensiilor.
Voinţa politică a Guvernului condus de Emil Boc, exprimată
şi la momentul prezentării Programului de guvernare, şi în discuţiile
30
avute cu Fondul Monetar Internaţional, a fost de a se realiza un
proiect legislativ privind sistemul unitar de pensii fundamentat pe
principiul contributivităţii. Dar vâlva pe care a făcut-o acest proiect
de lege este neînchipuit de mare. Deşi nu se află în forma sa finală,
atât mass-media, cât şi reprezentanţii opoziţiei nu au încetat să
critice reforma susţinută de noi. Ceea ce mi se pare însă de
neconceput este faptul că nici partidul de stânga nu este de acord cu
proiectul de lege, deşi acesta elimină diferenţele nejustificate dintre
cea mai mică pensie şi pensia maximă, nici aşa-zisul partid de
dreapta, PNL, nu este de acord, deşi legea elimină privilegiile pe
care le menţiona legislaţia în vigoare la momentul actual.
Din punctul nostru de vedere, ambiţia cu care se opun atât
PSD, cât şi PNL acestui proiect de reformă nu face altceva decât să
ne ofere modelul despre cum nu trebuie să fie făcută opoziţia în
România. Nu trebuie să uităm, doamnelor şi domnilor parlamentari,
aflaţi astăzi în opoziţie, că singura moţiune de cenzură, care a trecut
în Parlamentul României, avea în vizor tocmai proiectul de lege
privind sistemul unitar de pensii publice. Aşadar, nu putem spune că
mizele sunt minore pentru că vom avea de dezbătut în această
sesiune un proiect de lege care modifică esenţial un domeniu
important al vieţii sociale.
Nu cred că ar trebui neglijat faptul că fiecare dintre partidele
politice aflate la guvernare sau în opoziţie au discutat despre
reformarea sistemului de pensii. Din păcate pentru pensionari, mai
toate partidele politice nu au făcut decât să dezbată această
31
problemă de obicei în preajma alegerilor când, pentru a obţine
câteva voturi în plus, erau în stare să promită pensionarilor orice.
Singurul partid politic care a susţinut o reformă reală
concretizată în ceea ce priveşte sistemul de pensii publice a fost
PD-L. Reforma a început încă de anul trecut când a susţinut
necesitatea introducerii unei pensii minime garantate în valoare de
350 de lei. Astfel, PD-L a îndreptat o inechitate reuşind să
transforme pensiile, pe care le primeau cu precădere foştii lucrători
din CAP-uri, cu valori cuprinse între 5-6 lei lunar, într-o amintire
neplăcută. Şi la momentul respectiv am întâmpinat dificultăţi, şi la
momentul respectiv opoziţia spunea că un astfel de proiect nu este
sustenabil din punct de vedere financiar. Cu toate acestea, Guvernul
susţinut de PD-L a reuşit să implementeze cu succes acest program
prin care, repet, a îndreptat o nedreptate socială.
Nu putem face opoziţie, stimaţi colegi, doar de dragul
oratoriei! Din punctul meu de vedere, şi aceia dintre dumneavoastră
care staţi astăzi pe băncile opoziţiei aveţi o datorie morală faţă de
cetăţenii care v-au acordat votul. Acesta este motivul pentru care nu
înţeleg cum puteţi ignora un proiect care vine în sprijinul
cetăţenilor, doar pentru că el este susţinut de PD-L.
Este nevoie de o regândire a momentului oportun pentru
pensionare. În vederea susţinerii pe termen lung a bugetului
asigurărilor sociale, este nevoie ca fiecare cetăţean să beneficieze de
o pensie pe măsura contribuţiei sale la buget, este nevoie ca pensiile
speciale să fie recalculate, precum este nevoie să comprimăm cele
80 de legi care reglementează în prezent actuala legislaţie.
32
Nu spune nimeni că legea este perfectă în forma sa actuală,
însă principiile de la care porneşte sunt de bună-credinţă, tocmai de
aceea apreciez că dezbaterile din plenul Parlamentului vor reuşi, în
final, să dea o formă agreată de clasa politică, dar mai presus de
aceasta, agreată de cetăţeni, fie ei activi sau beneficiari ai
sistemului. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator Panţuru, pentru declaraţia
făcută în numele Grupului parlamentar al PD-L.
O invit la microfon pe doamna senator Elena Mitrea, din
partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Se
pregăteşte domnul senator Cristian Ţopescu, din partea Grupului
parlamentar al PNL.
Domnul senator Panţuru a consumat 7 minute din timpul
alocat Grupului parlamentar al PD-L.
Vă rog, microfonul central.
Doamna Elena Mitrea:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Declaraţia mea de astăzi se intitulează „Pensiile militare –
drept cuvenit amputat de actuala putere”.
Sunt cunoscute demersurile pe care cadrele militare le fac ca
urmare a nemulţumirilor generate de introducerea pensiilor militare
în sistemul public de pensii. Este un act de nedreptate. Campania de
denigrare a armatei şi a slujitorilor ei de ieri şi de azi este profund
nedreaptă şi nu are decât un singur scop, de a amputa drepturile
personalului ei, drepturi obţinute după o viaţă plină de obiective
33
împlinite în mod exemplar în plan naţional, dar cu preţul unor mari
renunţări, frustrări şi vicisitudini în plan profesional.
În numele parlamentarilor din Grupul parlamentar al Alianţei
Politice PSD+PC şi cu îngăduinţa cadrelor militare reprezentate de
Sindicatul cadrelor militare disponibilizate, Filiala 1 – Bacău, voi da
glas, de la tribuna Parlamentului, unei părţi a memoriului adresat
parlamentarilor băcăuani şi scrisorii-apel către Preafericitul Părinte
Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ca un prim demers,
prin care mă oblig şi mă alătur celor care vor lupta pentru apărarea
intereselor reprezentanţilor Armatei Române. Astfel:
„În condiţiile procesului general de globalizare, de integrare a
ţării în structurile euroatlantice, fenomenul de criză a generat în
societatea noastră grave disfuncţionalităţi în sistemul de valori. Au
fost actualizate şi puse în practică principii de guvernare ca Divide
et impera!, Homo homini lupus est! principii şi metode demult
apuse în istoria altor neamuri. În contextul excesului de zel şi de
abdicare accelerată de la atributele suveranităţii statului în faţa
intereselor marii finanţe internaţionale, actuala clasă politică este în
stare să sacrifice valorile fundamentale ale statului şi poporului
român.
De la înălţimea funcţiei prim-ministrului, să pui la stâlpul
infamiei personalul activ al armatei, prin expresia „bugetari de lux”,
iar pe cei din rezervă să-i numeşti „pensionari nesimţiţi” este mai
mult decât o jignire sau o ştirbire a demnităţii. Este un fapt
nemaiîntâlnit, care presupune sancţiuni morale deosebite.
34
Această umilire şi stigmatizare a demnităţii instituţiei armatei
nu s-a întâmplat nici când s-a instaurat epoca atee în România, când
majoritatea generalilor şi ofiţerilor superiori au fost arestaţi şi, fără
judecată, au fost trimişi la canalul Dunăre-Marea Neagră, în anii
1945 – 1946.
Se uită că această instituţie a sângerat pe câmpurile de bătălie,
în toate războaiele purtate de statul român pentru independenţă,
întregire şi neatârnare a neamului.
Armata a sângerat şi în vremurile de pace, pe şantierele patriei,
la realizarea unor obiective cu adevărat naţionale, ca drumul
Transfăgărăşan, în minele de cărbune, la obiectivele de energie
electrică, canalul Dunăre-Marea Neagră, la realizarea şi restabilirea
căilor de comunicaţii rutiere şi feroviare, la muncile agricole şi
altele.
Tot în contextul populismului ce a rupt legătura mai marilor
zilei cu realitatea societăţii noastre, s-a renunţat prematur la
serviciul militar obligatoriu, ceea ce a dus la îngroşarea rândurilor
şomerilor, la cheltuieli suplimentare pentru întreţinere, precum şi la
renunţarea funcţiei naţionale şi formativ-educative a armatei. Din a
doua şcoală a poporului, cum a fost supranumită, a ajuns o instituţie
de rang inferior, în care domină frica de a-ţi exprima opinia, în care
politicul s-a amestecat în mod brutal pentru a o transforma în
renumita mare mută.
Generaţiei cadrelor militare disponibilizate la jumătatea crizei,
în numele integrării în NATO şi accederii la Uniunea Europeană, i
s-a produs prea multă suferinţă, îndeosebi familiilor tinere.
35
Interzicerea apoi, prin lege, a cumulului pensiei cu salariul, în anul
2009, a trimis din nou aceste tinere familii, cu copii la şcoli şi
facultăţi, pe culmile disperării. Urmează, în acelaşi spectru de
dezinteres faţă de cadrele militare şi nu numai, Proiectul de lege
privind sistemul unitar de pensii publice, prin care se vor recalcula
pensiile militare în sensul reducerii acestora, după principii şi
consideraţii contradictorii constituţional, discriminatorii, în ciuda
faptului că de la înfiinţarea armatei moderne de către domnitorul
Alexandru Ioan Cuza, cadrele militare au făcut obiectul unor
prevederi legislative specifice, în conformitate cu specificitatea
măsurilor sale în comparaţie cu populaţia civilă.”
Pe lângă toate acestea, putem reaminti că instituţia militară
este prima instituţie a statului care a făcut o reformă reală, obiectiv
despre care abia acum celelalte instituţii îşi pun problema.
Nu trebuie uitat că, în pofida dotării sale stil second hand
(vezi navele achiziţionate din Anglia, TAB-urile care sunt sicrie
mobile, avioanele modernizate, dar matusalemice şi altele)
personalul armatei şi-a îndeplinit cu credinţă şi devotament datoria.
Stimaţi guvernanţi, dragi colegi,
Să nu uităm că militarii români, şi nu alte categorii, se găsesc
în mod sigur în sicriele înfăşurate în tricolor, care vin, din când în
când, din Irak, Afganistan, Bosnia Herţegovina, Kosovo sau din
misiuni ONU din Africa.
Pensia acestor oameni este un drept meritat şi pe care actuala
putere nu-l poate suprima. Armata a avut întotdeauna pensie de
36
serviciu, drept ce nu a fost abrogat la apariţia Legii nr. 19/2000,
când legiuitorul a avut în vedere specificul acestei categorii.
Ceea ce fac militarii prin demersurile lor aminteşte
autorităţilor despre respectarea Constituţiei şi a legalităţii pentru ei
şi semenii lor.
Domnule prim-ministru,
Ca specialist de drept constituţional şi ca autor al mai multor
ordonanţe de urgenţă şi legi neconstituţionale, tocmai sunteţi pe cale
de a emite încă o lege neconstituţională.
Problemele economice ale ţării nu se rezolvă prin
disponibilizări în masă şi reducerea salariilor şi pensiilor. Se impune
identificarea măsurilor de modernizare a României şi de creare a noi
locuri de muncă, aşa cum aţi promis poporului de la tribuna
Parlamentului.
Până în prezent, România nu a nesocotit faptul că în toate
statele europene, dreptul la pensie de serviciu îl au toate forţele de
apărare a ordinii publice – armata, poliţia şi serviciile speciale – şi
ar fi singura ţară din Europa care introduce armata în sistemul
public de pensii.
Până nu de mult, armata ocupa locul cuvenit, iar acordarea
gradelor militare era rezultatul unor realizări, în contextul unei
pregătiri adecvate şi, de ce nu, cu sacrificii numai de ei ştiute. Să nu
analizăm efortul militarilor de până acum după modul cum, astăzi,
unii îşi primesc gradele militare. Nu greşesc cu nimic crezând, la fel
ca mulţi alţii, că nu pensiile militare sunt nesimţite.
Mulţumesc.
37
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc şi eu doamnei senator Elena Mitrea.
Aţi consumat 9 minute din timpul care revine Grupului
parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
Îl invit la microfon pe domnul senator Cristian Ţopescu, din
partea Grupului parlamentar al PNL. Se pregăteşte domnul senator
Ion Ruşeţ, din partea Grupului parlamentar al PD-L.
Vă rog, microfonul central.
Domnul Cristian-George Ţopescu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Doamnelor şi domnilor senatori care nu străluciţi prin absenţă,
declaraţia politică este intitulată „Drumurile noastre toate”.
Există undeva, în Europa, o ţară cu veche tradiţie democratică,
în care membrilor Guvernului, pe durata mandatelor lor, li se
recomandă să-şi petreacă atât vara, cât şi iarna, concediile în ţara
lor, nu pe alte meleaguri.
Să ne imaginăm că membrilor Guvernului României li se vor
face asemenea recomandări şi vor efectua concediile în ţară, nu pe
Coasta de Azur, la Monte Carlo ori în insule exotice. Ce ar constata
guvernanţii noştri? Ar constata că pe şoselele României nu se mai
poate circula în siguranţă din cauza gropilor care pot produce
accidente tragice.
Îmi imaginez drumul pe singura autostradă care iese din ţară,
un traseu pe care îl parcurge săptămânal colegul nostru, domnul
senator Bîrlea, către un foarte frumos oraş din Maramureş, Vişeu de
Sus. Exasperat în lupta cu gropile, poate va alege ca mijloc de
38
transport trenul, altă aventură, de această dată, pe căile ferate
române. Dacă aş avea posibilitatea, l-aş invita pe domnul ministru
Radu Berceanu la o călătorie cu trenul, să zicem, de la Timişoara la
Iaşi sau de la Bucureşti la Satu Mare. Cunoaşteţi, probabil, în ce
condiţii se călătoreşte pe căile ferate române, unde vara te sufoci de
căldură, iar iarna îngheţi de frig, plus asaltul cerşetorilor şi al
persoanelor handicapate.
Despre avioane nu mai vorbesc, ceaţa şi defecţiunile tehnice
numeroase ne fac din ce în ce mai temători.
Închei solicitând miniştrilor noştri să-şi planifice concediile în
România, fredonând melodia „Drumurile noastre toate”, iar dacă
aleg avionul, să se aşeze pe locurile din spate, fiindcă avioanele nu
cad niciodată în coadă.
(Aplauze)
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc domnului senator Cristian Ţopescu. Îl invit la
microfon pe domnul senator Ion Ruşeţ, din partea Grupului
parlamentar al PD-L. Se pregăteşte domnul senator Sorin Bota, din
partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
Domnul Ion Ruşeţ:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Mi-am intitulat declaraţia mea politică – de fapt, este o
întrebare – „Corupţia – un fenomen care nu poate fi eradicat?”
Stimaţi colegi,
În ciuda proceselor de democratizare şi transparenţă în viaţa
social-politică a ţărilor aflate în tranziţie, se înmulţesc tot mai mult
39
actele de corupţie. Ele devin un fenomen ce poate infecta o întreagă
generaţie şi poate fi un real obstacol în calea dezvoltării economice,
sociale şi politice a unei ţări.
Corupţia reprezintă expresia unor manifestări de dereglare
economică, normativă şi morală. Din punct de vedere sociologic,
fenomenul corupţiei include ansamblul de activităţi imorale sau
ilicite realizate de diferite grupuri, organizaţii, indivizi cu funcţii de
conducere în scopul obţinerii unor avantaje materiale sau morale
sau a unui statut social superior, prin utilizarea unor forme de
constrângere: şantaj, înşelăciune, mită şi alte asemenea.
Se creează relaţiile de complicitate, tăinuire şi acoperire
reciprocă în scopul satisfacerii unor interese materiale şi morale
publice sau private.
Fenomenul este atât de vechi ca şi puterea. Elementele de
continuitate vizează menţinerea unor disfuncţionalităţi instituţionale
şi politice, unele preluate de la vechiul sistem, precum şi a unor
factori de risc ce potenţează actele de corupţie în diferite sfere ale
vieţii economice.
Având în vedere amploarea şi complexitatea fenomenului de
corupţie în societatea românească, este foarte necesară analiza
diferitelor criterii de estimare şi evaluare a acestui fenomen din
perspectivă juridică, dar şi sociologică, în vederea identificării
dimensiunilor reale de manifestare a corupţiei la diferite niveluri.
Corupţia, de obicei, se acutizează în perioadele de criză
generalizată, de slăbire a autorităţii legilor şi a instituţiilor statului.
40
Proliferarea ei adânceşte inechităţile sociale, polarizează bogăţiile şi
accentuează paralizia instituţiilor statului, a legilor şi a moralităţii.
Corupţia tinde să devină o structură organizată, personalizată
şi specializată până la cele mai înalte niveluri de decizie ale
politicului, legislativului, justiţiei şi administraţiei.
După 1989, în România se constată apariţia unor noi forme ale
corupţiei, prin deteriorarea patrimoniului public, bancrută
frauduloasă, transferuri ilegale de bunuri şi capitaluri, falsuri în
documente financiar-contabile, trafic de influenţă, scoaterea din ţară
a unor importante bunuri aparţinând patrimoniului cultural etc.
Iată câteva din principalele cauze care afectează societatea
românească sub toate aspectele ei: fiscalitate sufocantă, inflaţie
excesivă, instabilitatea sistemului bancar, instabilitatea legislativă,
uneori, precaritatea pieţelor de capital, tolerarea corupţiei.
Corupţia poate fi sistematizată în corupţie economică, ce
include acţiuni ilicite, comise de diverşi agenţi economici,
corupţie profesională, ce include acte şi fapte imorale şi ilegale
comise de funcţionari publici, corupţie politică, ce include
comportamente care deviază moral şi ilegal de la îndatoririle
oficiale ale unui rol public sau politic sau care încalcă normele
juridice privind exercitarea anumitor forme şi tipuri de influenţă în
scopuri personale.
Tot în cadrul corupţiei politice pot fi incluse şi activităţile de
finanţare ilegală directă sau indirectă a campaniilor electorale a unor
partide: politizarea funcţiilor administrative, promovarea pe bază
de criterii politice şi de partid a anumitor funcţionari în funcţii
41
cheie. Clasa politică poate fi cel mai propice mediu de dezvoltare a
corupţiei şi de manipulare a maselor. Mulţimea, neinformată,
constituie mina de aur a politicienilor corupţi din România.
Politicianul îşi ia, în faţa mulţimii neştiutoare, dar credule,
angajamente pe care niciodată nu se gândeşte să le aducă la
îndeplinire şi foloseşte aşteptările acestora numai în interes
personal.
„Lupta împotriva corupţiei” este laitmotivul salvator al
agendei electorale pe care, de fiecare dată, politicienii îl afişează în
campaniile electorale. Ne convingem pe zi ce trece că toate
resursele de atac împotriva corupţiei par să se fi epuizat, fără ca
măcar să se acţioneze pentru eradicarea acestuia.
În prezent, corupţia constituie principala piedică în calea unui
progres reformator, capabil să genereze dezvoltarea societăţii
româneşti, şi nu regresul acesteia.
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator Ruşeţ, pentru declaraţia
politică prezentată. Intervenţia domnului senator Ruşeţ a durat 7
minute.
Îl invit la microfon pe domnul senator Sorin Bota, din partea
Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
Microfonul central, vă rog.
Se pregăteşte domnul senator Mario-Ovidiu Oprea, din partea
Grupului parlamentar al PNL.
42
Domnul Marius-Sorin-Ovidiu Bota:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
Ca declaraţie politică nescrisă, doresc să vă anunţ un demers
politic pe care îl fac şi să declar în faţa dumneavoastră, ca prioritate
naţională de grad zero, Programul politic şi Pactul naţional politic
cu privire la construcţia de autostrăzi în România.
Suntem în acest an, în toamnă, la jumătatea mandatului
nostru. Cei care, azi, sunt în arcul guvernamental au promis în
campania lor un program politic, un pact politic cu privire la
construcţia de autostrăzi. În Programul de guvernare de anul trecut,
în Programul de guvernare din acest an au promis realizarea
pactului politic cu privire la construcţia de autostrăzi, au promis,
unii 800 de km, alţii 1000 de km, în patru ani şi ne aflăm în ridicola
situaţie de avea astăzi perspectiva, în anul 2010, să construim 14
km, cum spune ministrul transporturilor şi infrastructurii, iar anul
trecut să finalizăm 42 de km, în loc de 200 de km, cât era termenul
pentru Autostrada „Transilvania”.
Prin urmare, am să înmânez liderilor de grup parlamentar o
propunere legislativă care să fie susţinută de toate grupurile politice
şi, într-o săptămână, într-o săptămână şi ceva, să putem strânge
observaţii, pentru ca apoi să o depunem şi să o aprobăm în
Parlament.
Acelaşi demers îl vor face colegii mei, mâine, la Camera
Deputaţilor, astfel încât România să aibă un pact politic cu privire la
construcţia de autostrăzi, indiferent de ce partid se află la guvernare.
43
Vă mulţumesc.
Sper să fiţi alături de mine în acest demers.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Aţi folosit 5 minute din timpul dedicat Grupului parlamentar
al Alianţei Politice PSD+PC.
În invit la microfon pe domnul senator Mario-Ovidiu Oprea.
Se pregăteşte domnul senator Dorin Păran, din partea Grupului
parlamentar al PD-L.
Vă rog, domnule senator, aveţi cuvântul.
Domnul Mario-Ovidiu Oprea:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Distinşi colegi senatori,
Guvernul Boc 4 a venit la începutul sesiunii parlamentare cu o
serie de obiective prin care doreşte să realizeze, în principiu, până în
vara lui 2010, o parte din ele şi, în general, până la sfârşitul anului
să le finalizeze.
Cu toate planurile îndrăzneţe şi ambiţia premierului, ultimele
două săptămâni au reprezentat un examen nepromovat pentru
Executiv.
Vremea din această lună, cu viscol şi ninsoare, a şters
demagogia vorbelor premierului. Generalul „iarnă” a dovedit, încă o
dată, faptul că, acolo unde un Guvern nu are oameni cu
responsabilitate, pârghiile puterii nu vor funcţiona. Prognoza meteo
anunţată a prins autorităţile statului, ca de obicei, nepregătite. O
serie de drumuri naţionale şi tronsoane din cele două autostrăzi au
44
fost necirculabile în condiţiile în care atât domnul prim-ministru
Emil Boc, cât şi domnul ministru Radu Berceanu vorbesc de
investiţii şi de realizarea unei infrastructuri rutiere ca în basmele cu
Feţi-Frumoşi.
Realitatea este însă în oglindă. Domnul ministru Radu
Berceanu este, de fapt, un ministru al antitransporturilor şi al
non-infrastructurii fiindcă la genul acesta se poate vorbi de
managementul situaţiei drumurilor ţării în momentul de faţă.
Dacă acum o lună sau două luni de zile domnul ministru
Berceanu încerca să se spele pe mâini de haosul rutier provocat de
viscolul din mai multe judeţe ale ţării, dând vina pe şoferii
imprudenţi şi nepregătiţi pentru situaţia de iarnă, de data aceasta,
domnul ministru şi şeful său, pe linie politico-administrativă,
domnul Emil Boc, nu mai au niciun alibi în acest caz.
Pe noi, iarna ne prinde nepregătiţi în lunile decembrie,
ianuarie şi februarie. În rest, suntem pregătiţi.
Dar a trecut şi problema iernii grele şi vine cea a viiturilor şi
inundaţiilor şi, mai nou, a drumurilor asfaltate recent şi care, după
ninsoare, sunt proaspăt găurite. A se observa, ca exemplificare,
DN1, Româneşti-Bărcăneşti, unde şoferii de autovehicule învaţă
cum să facă slalom printre craterele proaspete ca la un nou examen
auto. Şi cazuri de acest gen întâlnim, mai nou, şi pe cele două
autostrăzi A1 şi A2, precum şi pe alte drumuri naţionale.
Cine va rezolva aceste probleme, stimaţi colegi PD-L-işti? Din
nou, Euroconstruct sau alte firme din anturajul dumneavoastră
politic, şi la toamnă iar ne trezim cu probleme în infrastructura
45
rutieră a ţării? Dar deja ne-am obişnuit că „iarna nu-i ca vara” şi că
anumite tronsoane rutiere au microfisuri, nu?!
Pe lângă problemele provocate de iarnă, vine şi avalanşa
concedierilor colective în mediul public şi privat, în această
primăvară.
Pe domnii portocalii-violeţi, mai nou, îi interesează în acest
moment jocuri de culise politice privind racolarea de noi
parlamentari sau aranjarea unor contracte fără licitaţie publică, cum
a fost cel privind deratizarea subsolurilor metroului bucureştean,
contract de aproape 4 milioane de euro oferit unui client politic, aşa
cum comentează şi mass-media românească.
Ca să abată atenţia de la problemele financiare ale ţării şi de la
conflictele sociale ce se pregătesc din cauza ineficienţei
guvernamentale, domnul Boc se trezeşte să vorbească de reforma
statului şi de urgenţa Parlamentului unicameral şi a reducerii
numărului de parlamentari. Vorba aceea „Ţara arde şi…” completaţi
dumneavoastră mai departe.
La sfârşitul acestei săptămâni, încearcă să diminueze efectele
mediatice al tragicului Proiect de lege privind legea sistemului
unitar de pensii publice, proiect de lege, în forma actuală, criticat
chiar şi de reprezentanţi ai Băncii Mondiale şi de alte organisme
internaţionale. Pentru a distrage atenţia, domnul Boc trimite
ultimatumuri conducerii PNL şi PSD privind dezbaterea de urgenţă
a modificărilor constituţionale privind Parlamentul unicameral şi a
diminuării numărului de parlamentari.
46
Pentru că domnul Boc nu poate să-mi răspundă, îi voi întreba
pe colegii Domniei Sale din Senat.
Conform Constituţiei şi, ca iniţiatori ai acestei modificări, prin
referendumul de anul trecut, un sfert din numărul de parlamentari pe
care PD-L îi are sau Preşedintele României, la propunerea
Guvernului, poate propune un proiect de revizuire a Constituţiei. Aţi
depus un astfel de proiect? Din câte ştiu eu, nu! Şi atunci, eu nu ştiu
ce vrea şeful dumneavoastră de partid să dezbatem? Pentru că, de
fapt, nici dumneavoastră, dragi colegi de la PD-L, nu sunteţi de
acord cu un aşa proiect.
Din păcate, domnul Boc tratează cu superficialitate
problemele curente şi situaţia actuală din ţară, el urmărind doar
trâmbiţarea de mesaje populiste, de genul celor din dictaturile epocii
romane, după celebrul dicton „Pâine şi circ”.
Atunci când nu vom mai pierde 1 000 de locuri de muncă pe
zi, atunci când pensiile îngheţate nu vor mai scădea şi vor fi
indexate măcar cu rata inflaţiei sau măcar atunci când deszăpezirea
nu va mai funcţiona după principiul „Cine a pus zăpada să o ia şi,
dacă nu o ia bunul Dumnezeu, măcar sfântul soare să o ia”,
preşedintele PNL îi va răspunde, îi va comunica oficial domnului
prim-ministru detalii referitoare la părerea sa despre Parlament
unicameral şi, cu certitudine, şi despre Parlament zero cameral.
Stimaţi colegi,
Genul acesta de abordare decizională din partea principalului
manager al ţării îmi aminteşte de o cugetare latină care i se
47
potriveşte domnului Boc şi miniştrilor violeţi în tot ceea ce
realizează. Sigur, aţi auzit de ea.
Sic transit gloria mundi – Aşa trece gloria lumii!
Vă mulţumesc.
(Aplauze)
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator Mario-Ovidiu Oprea.
Invit la microfon pe doamna senator Anca-Daniela Boagiu,
din partea Grupului parlamentar al PD-L.
Microfonul central, vă rog.
Doamna Anca-Daniela Boagiu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Declaraţia politică pe care doresc să o fac astăzi se numeşte
„Aroganţa şi iresponsabilitatea companiei Enel – un atac asupra
drepturilor cetăţenilor români”.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
A devenit aproape un fapt cotidian ca cetăţenii să iasă în stradă
pentru că au rămas fără energie electrică. Un astfel de eveniment nu
cred că trebuie să intre în zona evenimentelor normale.
Lipsa energiei electrice este o caracteristică pentru ţări
subdezvoltate, nu pentru un stat membru al Uniunii Europene, aşa
cum este şi România de mai bine de doi ani de zile.
Dacă discutăm despre privatizarea reţelelor de energie
electrică, ne amintim cu toţii că aceasta a fost realizată cu scopul
48
atragerii de investiţii pentru modernizarea şi extinderea acestor
reţele.
Realizăm însă că aceste companii par a avea drept singur
obiectiv obţinerea unui profit facil de pe urma cetăţenilor români.
Vă daţi seama că nu fac întâmplător această declaraţie politică, o fac
din cauza faptului că cetăţenii din cartierele Andronache şi Creangă,
din sectorul 2 al municipiului Bucureşti, se confruntă cu întreruperi
periodice ale furnizării energiei electrice, mai ales în perioada de
iarnă.
Începând cu data de 16 decembrie 2009, aceste întreruperi au
devenit un fapt cotidian, iar problemele sunt remediate în intervale
care variază de la 3 la 12 ore.
În zilele de 10 şi 11 februarie a.c., furnizarea energiei electrice
a fost întreruptă de la 19.40 până la 4.30. Sistematic, cetăţenii din
aceste cartiere rămân nu numai fără energie electrică, dar rămân,
implicit, fără căldură pentru că majoritatea au încălzire cu centrale .
În această situaţie se află circa 30 000 de locuitori ai sectorului
2 şi, din nefericire, am aflat în acest weekend că situaţia se extinde
şi în alte cartiere ale municipiului Bucureşti.
Compania Enel, cea care ar fi trebuit să modernizeze şi să
extindă reţelele de furnizare a energiei electrice din Bucureşti, i-a
tratat cu total dispreţ, considerând că aceasta este o problemă
minoră şi, prin urmare, inclusiv la telefoanele la care ar fi putut fi
semnalate defecţiunile din reţea, nu se mai răspunde.
În acelaşi timp, nu au dat niciun fel de răspuns tuturor
solicitărilor care au fost făcute de către cetăţenii din această zonă.
49
Ca senator, recunosc, nu ales în colegiul din care fac parte cele
două cartiere, dar, ales în sectorul 2 al municipiului Bucureşti, sper
să se ralieze acestui demers şi ceilalţi colegi care au fost aleşi în
colegiul respectiv. Am adresat solicitări şi Comisiei economice
industrii şi servicii, şi Comisiei pentru drepturile omului, culte şi
minorităţi, precum şi Comisiei pentru cercetarea abuzurilor,
combaterea corupţiei şi petiţii pentru a chema la audiere pe
reprezentanţii companiei Enel.
Chiar dacă nu are o autoritate directă, am adresat o solicitare
şi Ministerului Economiei, Comer ului i Mediului de Afaceri.
Închei prin a spune că aceste companii care au venit în
România trebuie să înţeleagă că nu au voie să-şi bată joc de cetăţenii
acestei ţări, iar instituţiile statului îşi vor face datoria şi-i vor apăra
pe aceia pe care îi reprezintă.
Menţionez faptul că demersul meu este însoţit de peste 1 000
de semnături culese în ultimele două zile. Vor mai urma şi altele de
la cetăţenii care locuiesc în doar două dintre cartierele bucureştene
afectate de ignoranţa şi indolenţa pe care o manifestă compania
Enel.
Vă mulţumesc. (Aplauze)
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc şi eu doamnei senator Anca-Daniela Boagiu pentru
declaraţia prezentată.
Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe
domnul senator Puiu Haşotti.
50
Se pregăteşte domnul senator Dorin Păran şi domnul senator
Dumitru Oprea.
Rugămintea, întrucât Grupul parlamentar al PD-L mai are doar
6 minute, să vă calibraţi intervenţiile pentru a vă înscrie în timp.
Domnule senator Puiu Haşotti, vă rog.
Domnul Puiu Haşotti :
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor colegi,
Continui seria de declaraţii politice intitulate „În ce ţară
trăim?”
Să încerci să treci în revistă realizările Guvernului Boc este ca
şi cum ai căuta un ac în carul cu fân. Aş putea irosi ore întregi
enumerând aberaţiile pe care acest Guvern le-a promovat în numele
aşa-zisei reforme, dar nu avem nici timpul, nici energia pentru a
face acest lucru.
Din păcate, Guvernul PD-L, cu Traian Băsescu la timonă, nu
face altceva decât să-şi servească clientela politică, călcând, pur şi
simplu, în picioare interesele a milioane de cetăţeni români. Sfidând
orice regulă a bunului simţ, Boc şi compania par hotărâţi să afunde
România într-o criză tot mai adâncă, nu numai economică, ci şi
morală.
Cel mai recent exemplu de tupeu al guvernării este tocmai ce
se întâmplă în aceste zile la Fondul „Proprietatea”. Cum altfel am
putea numi decât tupeu faptul că bugetul de salarii pentru anul 2010
pentru cei 17, doar 17 angajaţi ai Fondului este de aproape două
milioane de euro. Şeful instituţiei, domnul Ionuţ Popescu, care de
51
altfel deţine şi un procent important din acţiunile Fondului
„Proprietatea”, a declarat că îi este ruşine de propria mamă
pensionară, pentru indemnizaţia şi sporurile pe care le are. Eu spun
că ar trebui să-i fie ruşine de toţi pensionarii. Mai mult, îl întreb
dacă nu-i e ruşine şi de toţi acei oameni care ar trebui despăgubiţi de
instituţia pe care o conduce sau poate cei 17 angajaţi ai Fondului
dorm pe 8 mii de euro pe lună fiecare tocmai pentru a nu face nimic.
Să ne aducem aminte că fostul director al Fondului
„Proprietatea”, faimoasa doamnă Daniela Lulache, a recunoscut că
avea un salariu net lunar de 13 mii de euro, nemaipunând la
socoteală sporurile şi bonusurile. Mai mult, în momentul în care a
fost eliberată din funcţie fără justă cauză, cum instanţa a spus,
doamna Lulache a primit, pe lângă despăgubiri, şi un bonus. Ori eu
mă întreb dacă Domnia Sa merita acest bonus de ce a mai fost
concediată?
Bun, ştim cu toţii că aceste schimbări au avut la bază criterii
politice, dar dacă actualii guvernanţi cunoşteau faptul că
managementul fondului va fi preluat de firma „Templeton” şi că
funcţia de director general devine astfel inutilă, de ce au înlocuit-o
pe doamna Lulache cu domnul Ionuţ Popescu? Pentru ca statul
român să-i acorde primei despăgubiri de peste 400 de mii de euro?
Ce se va întâmpla când va fi schimbat domnul Popescu? Va primi şi
dânsul aceleaşi despăgubiri şi bonusuri ? Până unde poate merge
bătaia de joc în această ţară ? Însuşi domnul Traian Băsescu a spus,
la sfârşitul anului 2008, despre salariul doamnei Daniela Lulache,
citez: „Uitaţi-vă la salariul doamnei de la Fondul „Proprietatea”, un
52
salariu uriaş. Asta este nesimţirea politică şi arată cât de lacomă este
clientela politică, lacomă şi fără respect, dar cu bună tolerare de
către Guvern”, am încheiat citatul. Frumos spus, frumos şi la obiect.
Doar că acum, clientela politică, lacomă şi fără respect, cum
bine spunea domnul Băsescu, şi la care se referea preşedintele
român, este clientela sa politică - la care nu mai avem ce discuta – a
sa şi a apropiaţilor Domniei Sale din Partidul Democrat Liberal.
Poate a fost pur şi simplu vizionar? Dar acum domnul preşedinte
pare a nu mai avea nimic de adăugat, nimic de spus.
De ceva vreme observăm cu tristeţe că, pentru zilele în care
domnul Băsescu vorbea oricând despre orice, s-a aşezat liniştea
peste Dealul Cotrocenilor. Oare nu avem de-a face cu un sistem
politic mai pervers decât oricând, care se dezvoltă tocmai cu girul
preşedintelui Băsescu şi al Partidului Democrat Liberal care invocă
puritatea politică ? Domnia Sa nu mai este un luptător împotriva
sistemului ? Nu-l mai deranjează salariile nesimţite şi alţii şi atâtea
câştiguri de care guvernanţii îşi bat joc?
Este o întreagă armată de oameni care sunt în sute de consilii
de administraţie, inclusiv prea-limbutul domn Hoară, care îşi rupe
cămaşa de pe el la fiecare post de televiziune, arătând că doreşte
reformă, are câştiguri de mii şi mii de euro pe lună din diferite
consilii de administraţie.
Tot domnul Traian Băsescu declara pe 10 noiembrie 2009 :
„Se pare că ieşim din recesiune”. Ei, nu, aici a avut dreptate. Nimic
mai adevărat dacă vorbim despre clientela politică a sa şi a
Partidului Democrat Liberal. Da, dânşii au ieşit din recesiune. Noi
53
însă nu şi, mai presus de toate, România nu. Şi ne afundăm mai tare
în ea.
Aş vrea să vă mai reţin atenţia, stimaţi colegi – poate, în
primul rând, a celor de la Partidul Democrat Liberal – cu un
eveniment petrecut joi. Doamna ministru Elena Udrea a ţinut un
discurs în faţa plenului Academiei Române. Sunteţi în sală
intelectuali de mare valoare, rectori, cercetători… V-aţi imaginat că
veţi avea onoarea să vorbiţi în faţa plenului Academiei Române?
Doar pentru că este ministru? Mi se pare o impietate, o blasfemie ca
cineva să se ducă, de valoarea profesională şi intelectuală a doamnei
Elena Udrea, să se ducă în Academia Română, în plenul ei şi să ţină
un discurs absolut banal. Sigur că principala vinovată este
Academia Română că a permis aşa ceva, principala vinovată este
Academia Română şi academicienii pentru că lasă ca această
instituţie, poate cea mai importantă instituţie pentru un neam, din
punct de vedere al intelighenţiei, să fie pur şi simplu jignită de un
discurs absolut anost.
Sigur, păstrând toate proporţiile, mi-am adus aminte de ce s-a
întâmplat în 1945. În 1945 faimosul ministru Romulus Zaroni,
ministrul agriculturii în Guvernul Petru Groza, se afla în faţa
Universităţii, în caleaşca sa, care era condusă de un aghiotant de-al
lui, şi a văzut în faţa Universităţii o coadă. L-a trimis pe aghiotantul
lui să vadă ce e cu coada aceea. Se împărţeau, se dădeau diplome
absolvenţilor Universităţii. S-a dus Ion, s-a interesat şi a spus:
„Domnule ministru, se dau diplome”. Acum, Romulus Zaroni era el
cum era, dar ştia că diploma e o chestie pozitivă şi l-a trimis şi i-a
54
spus : „Spune, mă, să ne dea şi nouă două diplome”. Deci faptul
acesta s-a întâmplat şi are ceva asemănător cu discursul doamnei
Elena Udrea la Academia Română. S-a dus Ion şi a spus:
„Domnule, uite, domnul ministru Zaroni cere să daţi diplome, şi
pentru dânsul şi pentru mine”. Sigur că profesorii au fost intrigaţi,
dar, până la urmă, acelea erau vremurile, au dat diplome şi pe
numele lui Zaroni şi pe numele lui Ion care conducea birja. Când a
văzut Zaroni despre ce e vorba, că o diplomă nu-i mare lucru, i-a zis
lui Ion: „Bă, noi am luat diplome, dar sărmanii căluţii ăştia, Murgu
şi Roibu, ei nu merită, mă, o diplomă, că ne plimbă tot timpul prin
Bucureşti? Ia să vorbeşti tu acolo să le dea şi lor câte o diplomă”.
S-a dus Ion şi a spus: „Domnule, domnul ministru a spus să daţi şi
cailor câte o diplomă”. Sigur că profesorii au fost extrem, extrem de
intrigaţi. Unul însă a fost mai inteligent şi a spus: „Domnilor, dar nu
mai fiţi aşa supăraţi. Dacă am dat la doi boi, hai să dăm şi la doi
cai”.
Vă mulţumesc. (Aplauze)
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc şi eu domnului Haşotti pentru declaraţia politică.
Îl invit la microfon pe domnul senator Dorin Păran, cu
rugămintea să încerce să se limiteze la 2-3 minute, ca să poată
interveni şi domnul senator Oprea.
Vă rog, microfonul central.
Domnul Dorin Păran:
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor senatori,
55
Mi-am intitulat declaraţia politică „Scutul american
antirachetă – cazul României”.
Strategiile de securitate reprezintă cel mai important pilon
pentru construcţia mecanismelor de protecţie a unei ţări. Privind
retrospectiv, am avut parte ca ţară, în ultima jumătate de secol, de
diverse forme de securitate. Pactul de la Varşovia, din care şi ţara
noastră a făcut parte, a constituit resortul prin care ţările comuniste
ale Europei estice făceau ton comun din perspectiva securităţii pe
muzică sovietică, cu toate efectele ce decurgeau dintr-o astfel de
situaţie.
Într-o cu totul altă perspectivă stăteau lucrurile în tabăra
occidentală. NATO a fost, pe tot parcursul războiului rece,
organizaţia militară care a contribuit la securitatea cetăţenilor din
ţările care au avut ca fundament democraţia.
Schimbările politice şi militare din ultimele decenii au făcut ca
NATO să-şi construiască o viziune de securitate în care să fie
integrate şi fostele state sovietice rivale. România este membru al
NATO. De aici decurge întregul nucleu al securităţii militare şi de
cooperare a ţării noastre în perspectiva viitorului. Să nu uităm că
Parteneriatul pentru pace, iniţiat la începutul anilor '90 cu partenerii
occidentali, a fost un vehicul al integrării noastre euro-atlantice.
Din perspectiva atlantică, relaţiile noastre cu aliaţii americani
au cunoscut, pe parcursul anilor, un raport prin care s-a ajuns într-un
punct al încrederii totale şi al colaborării depline.
Doamnelor şi domnilor senatori, ţara noastră a reuşit, în
ultimii ani, să se integreze perfect în structurile militare şi de
56
securitate occidentale. Pentru a continua arhitectura de stabilitate a
zonei geopolitice din care facem parte a venit momentul să
răspundem unei situaţii noi, prin prisma angajamentelor ce vor fi
asumate, negocieri viitoare cu partenerii americani.
Gândind din punct de vedere strategic, amplasarea scutului
american antirachetă ne conferă garanţia unei poziţii de pragmatism
militar şi de securitate în raport cu orice altă ţară din lume.
Decizia luată de CSAT privind acceptul amplasării sistemului
antirachetă pe teritoriul ţării noastre este o decizie care conturează
în mod clar strategia de securitate pe termen lung a României.
Calitatea noastră de parlamentari ne obligă să ne aplecăm
asupra acestei probleme, aş spune eu, vitală pentru România.
Parlamentul României trebuie să ia decizia finală în ceea ce priveşte
amplasarea scutului american antirachetă pe teritoriul ţării noastre,
având în minte trecutul politic, militar şi de securitate al României.
Ca şi aleşi avem obligaţia de a informa opinia publică cu
privire la ceea ce implică acest scut de securitate. Potrivit
ministrului afacerilor externe al României, sistemul propus este
strict defensiv şi el doar asigură apărarea împotriva oricărui atac.
Ministerul a mai anunţat că pe teritoriul României nu va fi amplasat
niciun radar, iar interceptorii antirachetă nu vor fi amplasaţi pe
mare.
În mod evident, avantajele amplasării acestei umbrele de
securitate, potrivit reprezentanţilor diplomaţiei româneşti ar fi
concretizate prin faptul că, din punctul de vedere al securităţii
naţionale, întreg teritoriul României va fi apărat. În consecinţă va
57
creşte în substanţă şi intensitate parteneriatul strategic cu Statele
Unite, cu beneficii directe importante. Evident va creşte relevanţa
strategică a României în Europa în general şi în NATO în special.
Nefiind un sistem ofensiv, acesta nu poate afecta în mod real
relaţiile cu niciun alt stat.
Într-o relaţie bilaterală directă, în care Statele Unite instalează
un atare scut militar pe teritoriul nostru, raporturile dintre cele două
state se redimensionează.
Doamnelor şi domnilor senatori,
Îndemnul meu de final adresat dumneavoastră este legat de
faptul că în secolul XXI trebuie, în mod clar, să ne concentrăm
asupra siguranţei ţării noastre, a securităţii zonale şi a cooperării
colective în acord cu angajamentele asumate.
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc şi eu, domnule senator Păran.
Îl invit pe domnul senator Dumitru Oprea, cu aceeaşi
rugăminte. Poate am mai mult succes cu dumneavoastră decât cu
domnul Păran.
Vă rog, microfonul central.
Domnul Dumitru Oprea:
Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Titlul declaraţiei este „Atacarea Legii pensiilor – proba
populismului absolut al PSD”.
Demagogia grosieră a PSD a devenit legendară în România.
Cu orice prilej, în orice problemă dezbătută, adevărul nu are nicio
58
relevanţă pentru socialiştii noştri. Totul este pentru ei doar un nou
prilej de exersare a populismului, de aţâţare a oamenilor amărâţi
pentru a le stoarce voturile. Este încă proaspătă în memorie
şantajarea Guvernului Tăriceanu, forţat să adopte măsuri sociale
lipsite de orice acoperire financiară, ori presiunile asupra
premierului Boc, din aceleaşi motive, atunci când reuşiseră să se
agaţe de guvernare. Rezultatul acestui stil sinistru de a face politică
se vede clar. PSD a pierdut toate alegerile, reuşind să agraveze
serios dezechilibrele asigurărilor sociale.
Nicio problemă însă pentru partidul roşu. Legea pensiilor este
un nou prilej de manifestări demagogice pentru partidul amintit.
Acesta se arată scandalizat de mărirea vârstei de pensionare şi
încearcă să sporească spaimele oamenilor. Sperie pensionarii că li se
vor micşora veniturile şi se arată extrem de deranjat de eliminarea
privilegiilor din acest sistem. Mai mult, ameninţă Guvernul Boc şi
cu o moţiune, pentru a da impresia unui lucru grav pe care
Executivul ar fi pe cale să-l comită.
Tocmai de aceea, consider că este absolut necesar ca lucrurile
să fie arătate exact aşa cum sunt ele, nu cum le prezintă opoziţia de
stânga. Mai întâi de toate, această reformă se bazează pe principiul
reflectării corecte a contribuţiilor fiecăruia la fondul de pensii. Cine
doreşte să obţină mai mult la pensie are la dispoziţie sistemele
private. În plus, legea urmăreşte realizarea unui sistem fără
privilegii, fără discriminări, fără excepţii. Aşadar elimină pensiile
speciale, recalculând veniturile persoanelor care au beneficiat de
acestea. Evident, cei mai nemulţumiţi de aceste schimbări sunt
59
tocmai aceia cu pensii speciale, care au drept purtător de cuvânt
PSD-ul, partid care nu vede nicio neregulă în faptul că România este
probabil singura ţară din lume în care pensia e mai mare decât
salariul, şi care nu are, de asemenea, nicio problemă cu
dezechilibrele financiare grave produse de aceste aberaţii pe care
le-a întreţinut cu inconştienţă atâta vreme cât a fost la guvernare.
Populismul extrem al PSD nu ţine cont de „coma” în care se
găseşte sistemul de pensii, ignoră realitatea crizei demografice şi se
mulţumeşte să critice doar efectele sociale. Soluţia sa? Evident că
niciuna. Doar discursuri demagogice care propovăduiesc inconştient
încremenirea în faliment. Dar, în fond, social-democraţii nu fac
acum decât să acopere administrarea catastrofală a acestui domeniu
care, în mod teoretic, ar fi trebuit să fie principala sa preocupare.
Însă, ca întotdeauna, în loc să gestioneze eficient ceva, PSD a fost
preocupat să risipească. Nu contează cum, nu contează din ce
resurse. În cel mai iresponsabil mod cu putinţă, a fost preocupat
doar să creeze privilegii şi să-şi amăgească electoratul.
Acum cineva vrea să readucă lucrurile într-o normalitate
raţională. Din nefericire pentru această ţară, pentru a mia oară,
răspunsul stângii este un enorm populism încununat, fireşte, cu o
moţiune de cenzură. Se vede astfel că PSD nu a înţeles absolut
nimic din efectele măsurilor populiste ale socialiştilor europeni,
efecte vizibile într-o ţară vecină, Grecia, care a ajuns în topul celor
mai îndatorate ţări din lume.
Vă mulţumesc.
60
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc şi eu, domnule senator Dumitru Oprea.
Cu aceasta am încheiat primul punct din ordinea de zi,
declaraţii politice.
Aş vrea să mai menţionez, pentru stenogramă, că din partea
Grupului parlamentar al PD-L au depus declaraţii politice, fără să le
mai prezinte în plen, domnul senator Iulian Urban, domnul senator
Traian-Constantin Igaş, domnul senator Marius-Gerard Necula,
doamna senator Mihaela Popa, domnul senator Dorel-Constantin-
Vasile Borza, domnul senator Ion Ariton, domnul senator Mihai
Niţă şi domnul senator Gabriel Mutu.
Din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC,
au depus declaraţii politice, fără să le mai citească în plen, domnul
senator Alexandru Mazăre, domnul senator Nicolae Moga, domnul
senator Alexandru Cordoş, domnul senator Gavril Mîrza, domnul
senator Mihăiţă Găină şi domnul senator Dan Voiculescu.
Din partea Grupului parlamentar al PNL, au depus declaraţii
politice scrise domnul senator Marian-Cristinel Bîgiu, domnul
senator Cornel Popa, domnul senator Marius Nicoară, domnul
senator Paul Ichim, domnul senator Mircea Diaconu şi domnul
senator Emilian-Valentin Frâncu.
De asemenea, au depus declaraţii politice în formă scrisă
senatorii independenţi: Corneliu Grosu, Liviu Câmpanu şi
Sorin-Serioja Chivu.
Vă mulţumesc.
Declaraţii politice neprezentate în plenul Senatului:
61
Domnul Iulian Urban:
Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by
dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit prin
Scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la
Bucureşti la 24 aprilie 2009 şi prin Decizia Consiliului director al
Fondului Monetar Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a
Scrisorii suplimentare de intenţie, semnată de autorităţile române la
data de 8 septembrie 2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului
director al Fondului Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009
va fi dezbătut în plenul Senatului de luni, 15 februarie 2010.
Legea este una ordinară.
Fac un mic comentariu aici: PSD şi PNL au urlat în campania
electorală pentru prezidenţiale că nu sunt de acord cu acest
împrumut de la FMI.
Hai să vedem dacă îşi menţin „verticalitatea politică” şi să-i
vedem cum vor vota luni în plen. Vor fi nişte biete pisici plouate şi
vor recunoaşte că au zis şi ei aşa sau vor îngropa România
neratificând acest Acord de împrumut.
Atenţie că Senatul este Camera decizională şi neadoptarea
proiectului de lege face ca toţii banii luaţi până acum să trebuiască
returnaţi imediat, întrucât Acordul de împrumut ar rămâne fără bază
legală!
Miau, miau sau dezastru?
Vă mulţumesc.
62
Domnul Traian-Constantin Igaş:
Declaraţia politică se intitulează ,,Legea pensiilor – un pas
spre normalitate”.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
În anii care au trecut de la Revoluţia din decembrie 1989 am
căutat cu toţii, poate mai mult decât orice, normalitatea. În tumultul
anilor ce au marcat trecerea de la un sistem totalitar la unul
democratic românii, ca popor, au pierdut uneori sensul normalului,
sensul bunului-simţ. Nu îmi propun în declaraţia mea politică de
astăzi să supun meditaţiei aceşti termeni, cum, de asemenea, nu îmi
propun să arăt obrazul cuiva.
Odată cu avizarea de către Guvern a proiectului de lege
privind sistemul unitar de pensii publice, a început să apară în presă
o serie de comentarii pe care le consider cel puţin ciudate, dacă nu
chiar răutăcioase. Se spunea într-un astfel de comentariu cum că
acest nou sistem de pensii nu este altceva decât o întoarcere la
egalitatea promovată de sistemul abolit în 1989. S-a spus că atunci
oamenii au ieşit în stradă tocmai pentru a nu mai fi puşi pe picior de
egalitate, iar acest sistem nou de pensii tocmai la asta trimite. De
asemenea, s-a mai spus despre această lege cum că ar contraveni
oarecum principiilor liberale, afirmaţie adevărată, de altfel, dacă ar
fi să luăm ad litteram aceste principii.
Consider că noul sistem de pensii vine ca un prim pas spre
normalitate. Făcând referire la comentariile din presă, îmi permit să
le consider nefondate, în condiţiile în care pensiile ce vor fi
63
modificate sunt, majoritatea dintre ele, produsul anilor de după
1989, moment în care o mică parte a românilor au interpretat diferit
ideea abolirii egalităţii dintre clase. Egali la contribuţie, dar speciali
când vine vorba de retribuţie! Astăzi ştim că libertatea a fost
interpretată astfel de aproape 180 000 de semeni de-ai noştri.
Nu mi se părea normal ca, din aproape 6 milioane de
pensionari ce au contribuit fiecare în funcţie de venit, un număr atât
de mic să beneficieze de un tratament special! Nu mi se pare normal
ca statul român să facă eforturi să acopere din credite banii necesari
pentru fondul de pensii, în condiţiile în care majoritatea
pensionarilor are pensii ce o menţin la limita sărăciei! Nu mi se pare
normal ca raportul dintre cea mai mică şi cea mai mare pensie din
cadrul aceluiaşi sistem să fie de peste 1 la 100!
În toate aceste condiţii văd noua lege a pensiilor ca un pas spre
normalitate. Avem în faţă un drum lung şi anevoios. De-a lungul lui
trebuie să încercăm să reparăm greşelile făcute de la Revoluţie
încoace. Nu va fi uşor, dar trebuie să mergem până la capăt. Primul
pas a fost făcut.
Vă mulţumesc.
Domnul Marius-Gerard Necula:
Declaraţia politică este intitulată ,,Domnule prim-ministru,
oportunismul atacă reforma”.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Reforma statului român nu mai este o strategie postaderare, ci
o necesitate vitală pentru societatea românească mult încercată. Nu
64
cred în silogismul care pornind de la premise false se încearcă a fi
prezentat ca adevărat. Dacă premisele sunt „ceilalţi sunt de vină,
venali şi interesaţi”, iar cea de-a doua „ai noştri sunt singurii morali
şi capabili”, concluzia fiind că suntem singurii care avem dreptate,
suntem pe o pantă descendentă periculoasă.
Ultimele zile au demonstrat că societatea românească, aparent
nepregătită pentru reforme dure, în subconştientul colectiv dă
dreptate acţiunilor guvernamentale, dacă nu la nivel de amănunt, cu
siguranţă la nivel de principiu. Pe toate posturile de televiziune
subiecte legate de „salariile nesimţite” şi averile cercetate de
Agenţia Naţională de Integritate au făcut carieră, punând în
dificultate aparentă actuala guvernare.
De ce aparent? Pentru că acum doi ani discutam de sute, dacă
nu de mii, de salarii şi sporuri „nesimţite”, în timp ce acum sunt
date maximum 10 exemple. Acţiunile Guvernului Boc, culminând
cu mult comentata Lege unică a salarizării, perfectibilă altminteri,
au redus haosul legislativ din această zonă, marcând o nouă linie de
start. Fenomenul s-a restrâns la nivel de excepţie.
Situaţia este similară cu verificarea averilor nejustificate, până
la iniţiativa Monicăi Macovei, doar subiect de supoziţii de presă.
Chiar dacă meritele actualului Guvern sunt îngropate sub acuze
privind perfecţiunea actelor legislative şi administrative, nimeni nu
poate contesta voinţa politică, sinonimă în unele decizii cu
sinuciderea, privind ducerea reformelor statului român până la
capăt.
65
Din nefericire, exemple izolate, de genul membrilor din
Comisiile de supraveghere a asigurărilor, a valorilor mobiliare, a
Fondului „Proprietatea” sau de la băncile CEC Bank şi EximBank,
nu fac decât să afecteze imaginea în ansamblu a măsurilor de
reformă.
Domnule prim-ministru, fac apel la dumneavoastră ca, prin
încărcătura politică şi administrativă cu care sunteţi învestit, să
interveniţi imediat în vederea eliminării grabnice a acestor excepţii
regretabile şi a revenirii în limitele normalului şi ale principiilor pe
care le promovăm. Riscăm, domnule prim-ministru, ca din cauza
unor slăbiciuni nejustificate discursul politic să fie unul dual, care,
în loc să convingă populaţia de buna noastră credinţă şi competenţă,
să ne introducă în aceeaşi oală a complicităţii politice. Se observă
foarte clar dorinţa competitorilor politici să ne facă să eşuăm, ca
partid, odată cu reformele iniţiate în ultimii doi ani.
Nu vom reuşi să facem credibile actele de reformă, care sunt
departe de a fi populare, dacă principiile sub care prezentăm
modernizarea statului îşi vor da duhul pe baricadele înălţate de
oportunişti inconştienţi, cărora le este egal atât de reforme, cât şi de
imaginea acestora. Am plecat pe un drum dur, dar şi ascetic din
punct de vedere moral, în care Guvernul şi dacă va achiziţiona o
ascuţitoare va fi acuzat de „îngheţarea” pensiilor. Este momentul să
arătăm că nu facem excepţii şi abdicări de la principii şi că
Guvernul poate reacţiona imediat la pericolul reprezentat de
oportunism, ca principal inamic în calea morală a aplicării fără
„îngenunchieri” a reformelor.
66
Vă mulţumesc.
Doamna Mihaela Popa:
Declaraţia politică este intitulată ,,Grigore Vieru – «Când sunt
adevăraţi, poeţii nu au moarte»”.
Stimaţi colegi,
A fost odată un… „Pod de flori”…
O poveste adevărată şi dureros de frumoasă, în care românii de
dincoace şi de dincolo de Prut au rupt lanţul ce ferecase timp de 50
de ani hotarul dintre cele două părţi ale României, ţara lui Grigore
Vieru şi ţara noastră.
Acum 75 de ani, se năştea Grigore Vieru, cel supranumit „Poet
pe Golgota Basarabiei”, „poetul tuturor românilor, „Poetul cel
Mare”, „poet al lacrimii care mărturiseşte”. Pentru că el a fost
mărturisitorul iubirii de mamă, a iubirii de floare, de copil, de ţară,
de limbă… de Limba Ta în care taci, de Limba Mamei în care te
rogi, de Limba Neamului în care mori…
Grigore Vieru a fost ctitor de cetate. O cetate a rezistenţei
românităţii prin cele cinci turnuri indestructibile.
El a ridicat steagul şi l-a bătut în cuie de martir pe trupul său.
A chemat cântecul pentru a-şi înălţa sufletul peste patimile
mici.
A îmbrăcat straiele străvechi pentru colindul de Crăciun şi
pentru învierea neamului.
S-a împărtăşit în fiecare dimineaţă cu credinţa neştirbită în
Dumnezeu şi a cules florile proaspete ale datinii străbune pentru a le
repune la fereastra ţării.
67
Şi când peste această cetate s-au abătut blestemele, când bietul
popor a trebuit să fie tras pe roata umilinţei secole de istorie, el vine
în cele din urmă, ca un Cavaler al Bunei-credinţe, Străjerul Limbii
Române, alegându-şi drept armă necruţătoare Cuvântul. A ales
Graiul, „purtătorul de steag în vremuri de restrişte”, a ales „vuietul
Limbii Române, tunetul şi fulgerul ei care aduc ploaie şi rod pe un
pământ ars de stele”. A înţeles că „Limba Română este după Cerul
de Sus expresia unei autorităţi supreme” pe care el a slujit-o ca un
Mare Preot la altarul Sacrificiului Suprem. În 1973, după ce a trecut
prima oară Prutul în cadrul unei delegaţii de poeţi sovietici, Vieru a
declarat cu emoţie: „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în
Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul.”
Visul poetului era unirea Românei cu Moldova…
Grigore Vieru însă ne-a părăsit prematur, lăsându-ne un
testament:
„Vă las dorul meu durut
Şi nădejdea de la Prut.”
Opera maestrului va dăinui pururi, odată cu intrarea lui în
panteonul culturii române şi universale. De acum el nu va mai fi
hăituit pentru vina de a fi român, de a simţi româneşte şi de a lupta
pentru dreptate şi adevăr. De acum, Grigore Vieru este contemporan
cu Eminescu şi va veghea asupra noastră dintr-o galaxie în care
fraţii nu sunt despărţiţi de garduri de sârmă ghimpată sau „Siberii
fără de sfârşit”. De acum, el a devenit mesagerul nostru în faţa
Divinităţii pentru idealul secular al Unirii.
68
Grigore Vieru este o rugăciune şi o rugăminte la reconstituirea
ideii de unitate naţională sub egida limbii române. Cea mai mare
calitate a poetului este iubirea faţă de limba română înţeleasă ca un
respect de sine.
Cea mai mare calitate a scrisului lui Grigore Vieru este marea
iubire pentru limba care ne uneşte şi un acut sentiment al valorilor
naţionale pe care niciun Prut nu le poate şterge.
Plecarea lui Grigore Vieru redeşteaptă, mai ales pentru tânăra
generaţie, năzuinţa istorică a unităţii românităţii. Opera lui rămâne
lampa de veghe pentru nesomnul conştiinţei naţionale, iar moartea
lui întăreşte nemoartea neamului unit.
Avem datoria să-i păstrăm, aşa cum se cuvine, o amintire
luminoasă pentru tot ceea ce a făcut pentru promovarea limbii
române şi culturii acestui popor.
Sunt convinsă că veritabilul testament al poetului „Şi din
mormânt voi spune mulţimii adevărul” se va îndeplini.
Vă mulţumesc.
Domnul Dorel-Constantin-Vasile Borza:
Declaraţia politică se intitulează ,,O lege echitabilă şi
necesară”.
Săptămâna trecută Guvernul României a adoptat proiectul de
lege privind sistemul unitar de pensii publice. Această lege este una
mult aşteptată, corectă şi justă. Ea înseamnă un nou pas pe drumul
reformării din temelii a statului român, drum pe care a pornit
domnul prim-ministru Emil Boc. Ea va elimina, pe de o parte,
discrepanţele din sistemul de pensii, va elimina risipa banului
69
public, dar şi privilegiile unor grupuri. Nu în ultimul rând, această
lege este necesară, chiar indispensabilă României, pentru ca pensiile
şi salariile bugetarilor să poată fi achitate la timp în perioada
următoare. Şi nu este vorba doar de un an sau doi, ci de viitorii 10,
20 sau 40 de ani.
Principiul pe care îl are la bază noua lege este unul cât se poate
de corect şi echitabil. Este vorba de principiul contributivităţii.
Respectiv, ai o contribuţie mai mare la bugetul de pensii în timpul
activităţii, primeşti o pensie mai mare. O contribuţie mai mică va
însemna o pensie mai mică. O muncă onestă, întinsă pe durata a zeci
de ani, trebuie urmată de o pensie onestă. Aici intervine
corectitudinea noii legi.
Noua lege va înlătura profunda inechitate care există în acest
moment între cea mai mică şi cea mai mare pensie. Raportul dintre
cele două este de-a dreptul absurd, respectiv 1 la 100. Cea mai mare
pensie este de 37 000 lei, respectiv 370 de milioane de lei vechi, în
timp ce pensia minimă este de 350 de lei.
Cum s-a ajuns la astfel de pensii imorale? Se ştie. Unii şi-au
pus în ultimele luni de activitate salarii extravagante, cu toate că
până în acel moment contribuţia la bugetul de pensii era una
normală, ca să nu spun modestă. Vechile norme legislative lăsau
astfel de portiţe.
Astfel de inechităţi nu mai pot fi tolerate de nimeni, de niciun
Guvern. Avem nevoie de o lege unitară a sistemului de pensii, lucru
pe care îl face această lege. Până acum existau nu mai puţin de 80
de acte normative care reglementau într-un fel sau altul pensiile din
70
România. Acte normative mai mult sau mai puţin corecte faţă de
marea masă a românilor.
Pe de altă parte s-a vorbit foarte mult în ultimul timp despre
pensiile speciale. Proiectul de lege prevede că acestea vor fi
recalculate, la baza calculului fiind tot principiul contributivităţii.
Acest lucru nu înseamnă automat diminuarea pensiilor speciale
pentru toată lumea. Dar, într-adevăr, unele vor scădea, în raport cu
amintitul principiu al contributivităţii.
Tot în numele corectitudinii, noua lege va descuraja
pensionările anticipate. Ştim cu toţii că se face o imensă risipă
bugetară prin plata unor pensii pentru persoane care, mai mult sau
mai puţin fraudulos, se pensionează şi la 40 de ani, continuând însă
să muncească la negru. În acest moment vârsta medie reală de
pensionare este mai mică cu cinci ani decât vârsta legală, tocmai din
cauza pensionărilor anticipate. Acest lucru duce automat la
diminuarea bugetului de pensii. În noua lege s-a introdus, în
consecinţă, un mecanism corect care să îngrădească portiţele mai
mult sau mai puţin legale prin care se obţineau astfel de pensionări
anticipate.
Nu în ultimul rând, trebuie spus că actul legislativ adoptat de
Guvern vine în concordanţă atât cu cerinţele în domeniu ale Uniunii
Europene, cât şi cu cele ale Fondului Monetar Internaţional.
În consecinţă, actualul sistem inechitabil nu mai poate
continua dacă vrem să avem în continuare bani la bugetul de stat
pentru sănătate, educaţie, infrastructură şi alte domenii importante.
Eu cred că este de datoria tuturor parlamentarilor, indiferent de
71
partidele din care fac parte, să adopte în cel mai scurt timp proiectul
de lege înaintat de Guvernul României.
Domnul Ion Ariton:
Declaraţia politică este intitulată ,,Respectarea voinţei
românilor, un imperativ pentru parlamentarii români”.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Într-un interviu acordat recent, premierul Emil Boc preciza că
este nevoie de reluarea urgentă a dezbaterilor cu privire la reducerea
numărului de parlamentari şi trecerea la un sistem parlamentar
unicameral. Drept urmare, atât presa, cât şi cei aflaţi astăzi în
opoziţie au declarat la unison că premierul şi PD-L îi somează
pentru trecerea rapidă la Parlament unicameral.
Indiferenţa de care dau dovadă atât cei din PNL, cât şi cei din
PSD vine, o dată în plus, să ne întărească convingerea că o parte
semnificativă a clasei politice româneşti este indiferentă la votul
românilor. De ce spun toate acestea? Pentru că un alt referendum,
votat masiv de români, în care susţineau reformarea clasei politice
prin introducerea votului majoritar în două tururi de scrutin a fost
ignorat.
Coincidenţă sau nu, aceleaşi partide politice care au ignorat la
momentul respectiv voinţa populară exprimată la referendumul din
25 noiembrie 2007 sunt şi astăzi de aceeaşi parte a baricadei. Atât
PNL, cât şi PSD amână începerea dezbaterilor cu privire la trecerea
la unicameralism şi reducerea numărului de parlamentari. Poate
pentru aceste partide politice voinţa cetăţeanului este de luat în
72
seamă numai la momentul acordării voturilor pentru câştigarea de
mandate. Ulterior, amnezia devine starea generală de lucru care le
coordonează acţiunile. Altfel spus, uită, ignoră şi iau în neserios
voinţa populară.
Ne aducem cu toţii aminte cum adoptarea unui sistem electoral
alambicat a produs o nemulţumire generală în rândul populaţiei.
Poate că aceleaşi partide conlucrează acum, de pe băncile opoziţiei,
pentru a produce oarece modificări, dar fără să fie afectată prea mult
starea actuală de lucru. Printr-o astfel de atitudine, PSD şi PNL îl
fac pe Caragiale mai actual ca oricând, părând că se ghidează după
principiul „să se schimbe accept, dar să nu se revizuiască nimic”.
În condiţiile în care principalele partide politice refuză
începerea unei discuţii serioase, în acord cu votul dat de români pe
22 noiembrie 2009, în cadrul unei comisii a cărei finalitate să fie
modificarea Constituţiei, procesul va fi tergiversat, până la scoaterea
sa din priorităţile agendei publice. În condiţiile în care anul acesta
nu vom organiza un referendum de modificare a Constituţiei, pentru
ca în următoarea legislatură să putem avea un Parlament unicameral
şi un număr mai mic de parlamentari, cei care se fac vinovaţi de
eşecul unei reforme atât de importante vor putea fi uşor identificaţi
de români.
Aşadar, am ţinut să precizez că nu premierul este cel care îi
somează pe liberai şi pe social-democraţi să adopte o poziţie faţă de
această problemă. Astfel, premierul nu face altceva decât să fie o
portavoce a românilor şi să le readucă aminte politicienilor că au o
73
responsabilitate faţă de cei care le-au acordat un mandat să îi
reprezinte în Parlament.
Vă mulţumesc.
Domnul Mihai Niţă:
Declaraţia politică se intitulează ,,Ziua Protecţiei Civile”.
În fiecare an, la 28 februarie, în România este aniversată Ziua
Protecţiei Civile. Numită şi arma vieţii, având ca deviză motoul „Cu
viaţa mea apăr viaţa”, Protecţia Civilă este o componentă
necombatantă a apărării naţionale, cuprinzând un complex de
măsuri pentru ocrotirea populaţiei, a bunurilor materiale în caz de
război, calamităţi sau catastrofe, asigurând condiţiile necesare
supravieţuirii.
Instinctul de conservare şi de apărare a fiinţei umane în situaţii
de pericol, manifestat şi transmis din generaţie în generaţie de către
comandanţii de oşti, de populaţia însăşi, îşi găseşte oficializarea
scrisă, pentru prima dată în istoria poporului român, în Scrisoarea
domnitorului Neagoe Basarab (1512–1521) către fiul său Teodosie,
în care îl sfătuieşte pe acesta şi pe urmaşi ca, în caz de război,
populaţia civilă (copii, bătrâni, femei) să fie dusă (protejată prin
evacuare) în zone inaccesibile cotropitorilor.
La 28 februarie 2010 se împlinesc 77 de ani de la atestarea
documentară a Protecţiei Civile din România, zi în care Regele
României, Carol al II-lea, aproba în anul 1933, prin Înaltul Decret
Regal nr. 468, Regulamentul Apărării Pasive, consfinţind astfel
înfiinţarea primelor structuri de protecţie civilă.
74
Acest moment aniversar constituie un minunat prilej de
omagiere a curajului înaintaşilor care, cu preţul vieţii, au salvat
populaţia aflată în primejdie.
Recentele evenimente cauzate de iarna grea ce s-a abătut peste
ţară relevă încă o dată, dacă mai era necesar, importanţa instituţiei
pe care o aniversăm la 28 februarie. Despre activitatea deosebită a
instituţiei în zilele când ţara s-a aflat sub troiene s-a scris şi s-a spus
suficient, cel mai adesea cu obiectivitate, prin mass-media. La fel
s-au petrecut lucrurile şi în anii precedenţi, când România a fost
năpăstuită de cutremure, inundaţii devastatoare, precum şi în verile
secetoase, la fel de fatidice.
De fiecare dată, personalul instituţiei, la nivel naţional şi local,
împreună cu personalul altor instituţii abilitate, s-a comportat în
mod exemplar la diferitele intervenţii, adesea chiar eroic.
Dar elogierea acestor adevăraţi eroi ai zilelor noastre nu este
suficientă pentru ca instituţia să devină şi mai eficientă în cazul unor
calamităţi şi dezastre de proporţii, de care nimeni nu este ferit.
Important este să prevenim, pe cât posibil, şi să combatem efectele
unor astfel de nenorociri.
Investiţiile necesare pentru eficientizarea activităţii instituţiei
trebuie considerate vitale pentru întreaga naţiune, pentru că sunt
realmente vitale. Sper că sunt în asentimentul colegilor mei venind
cu propunerea ca bugetul alocat pentru protecţia civilă să fie
rectificat pozitiv de fiecare dată când bugetul ţării o permite. Să fie
considerată o prioritate de grad zero.
75
Vă mulţumesc pentru înţelegere şi adresez felicitări pentru
profesionalism salariaţilor instituţiei aniversate la 28 februarie.
Domnul Gabriel Mutu:
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor colegi,
Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi ,,Subsidiaritatea
sau despre luarea deciziilor la un alt nivel”.
Pe scena publică din România a fost des invocat acest
principiu, cu precădere în preajma momentului aderării la Uniunea
Europeană sau al alegerilor europarlamentare. Construcţia
europeană nu deţine însă monopolul asupra acestui principiu, acesta
putând fi utilizat pentru domenii diverse.
Propunerea legislativă a Uniunii Democrate a Maghiarilor din
România pentru modificarea Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea
regională a României pleca, într-o oarecare măsură, de la acest
principiu. UDMR-ul, fiind un partid politic membru al PPE, s-a
simţit apropiat din punct de vedere ideologic cu principiul
subsidiarităţii şi a propus ca România să fie de acum înainte
împărţită în cinci macroregiuni şi 16 regiuni de dezvoltare.
Pentru mulţi poate că este o nedumerire faptul că, la câteva
zile distanţă de când propunerea a fost pe ordinea de zi a Senatului,
reiau acest subiect. Dar nu trebuie să mire pe nimeni acest lucru. Şi
ştiţi de ce?... Pentru că această iniţiativă legislativă, care aduce prin
propunerile sale modificări semnificative organizării administrativ-
teritoriale, chiar şi sub aspectul dezvoltării economice, a trecut
miercuri de Senat prin adoptare tacită. Altfel spus, şi noi,
76
parlamentarii, am aplicat în procesul de legiferare principiul
subsidiarităţii. Ce rost avea să dezbatem noi subiectul acesta când
Cameră decizională este Camera Deputaţilor?
Prin urmare, din varii motive şi în varii forme, noi, senatorii,
am decis că nu mai are niciun sens să ne pronunţăm asupra acestei
propuneri în condiţiile în care acest proces poate fi făcut mult mai
bine de către deputaţi. Nu am făcut altceva decât să dovedim încă o
dată, dacă mai era nevoie, că subsidiaritatea este un principiu
aplicabil şi atunci când vine vorba de procesul de legiferare din
România, trecând legi mai mult sau mai puţin importante prin
adoptare tacită.
Aşadar, nu mai trebuie să ne mire atunci când presa sau, mai
grav, cetăţenii ne numesc iresponsabili. Şi tocmai din această cauză
ţin să precizez că este nevoie de o dezbatere serioasă atunci când
vrem să facem modificări de acest gen. Ştiu şi eu, la fel ca şi
dumneavoastră, că în România ultimilor 20 de ani orice proiect de
împărţire administrativă a fost privit cu suspiciune, mai ales când
propunerea a venit din partea celor de la UDMR. Viziunea arborată
de cele mai multe ori de politicienii români a fost una greşită, pentru
că s-a pornit de la premisa că orice tip de amenajare administrativă
de acest gen presupune un preambul al autonomizării unor regiuni
pe principii etnice.
A trecut însă perioada în care partidele naţionaliste se opuneau
vehement oricărui proiect de reamenajare teritorială. Astăzi, ca parte
a Uniunii Europene, avem datoria de a fi organizaţi în regiuni de
dezvoltare, bine definite de cerinţele Comisiei. Tocmai de aceea, o
77
clasă politică precum cea românească trebuie să dea dovadă de
maturitate, prin acordarea unui interes deosebit unor astfel de
proiecte legislative.
Doamnelor şi domnilor colegi,
Reorganizarea administrativ-teritorială a României este un
punct important al Programului de guvernare pe care şi l-a asumat
premierul Emil Boc în faţa Parlamentului.
Din punctul meu de vedere, acesta este un motiv în plus pentru
a nu trata cu superficialitate această problemă. Lipsa dezbaterilor
concrete asupra unor astfel de proiecte îşi face resimţite efectele în
timp. Vedem cum Raportul Comisiei Prezidenţiale de Analiză a
Regimului Politic şi Constituţional din România semnalează
indirect faptul că regionalizarea de tip benevolă, printr-o simplă
alăturare a unor judeţe, nu a reuşit să producă efectele scontate.
Altfel spus, s-a observat în timp că lipsa unei strategii, a unei viziuni
născute din dezbatere a generat mai degrabă concurenţă în interiorul
regiunilor decât conlucrare în vederea diminuării decalajelor de
dezvoltare economică.
Cu siguranţă că un proiect care propune ca România să fie
împărţită pe regiuni, doar pe baza unor criterii generate de date
statistice, fără a ţine cont de specificul, de istoria şi evoluţia zonelor
ce urmează să compună aceste macroregiuni, nu face altceva decât
să perpetueze o stare de fapt.
Am dorit să fac toate aceste precizări pentru a-mi exprima
explicit poziţia de neacceptare a proiectului propus de UDMR, cel
puţin în forma actuală, şi pentru a susţine nevoia existenţei unei
78
dezbateri serioase pe marginea problemei regionalizării, pentru că
altfel s-ar putea să constatăm prea târziu că şi acest lucru s-a făcut în
pripă, iar efectele nu sunt cele scontate la momentul iniţial. Tocmai
de aceea propun ca fiecare partid politic să îşi asume, la nivel
programatic, viziunea pe care o are asupra organizării administrativ-
teritoriale a României.
Vă mulţumesc.
Domnul Alexandru Mazăre:
Declaraţia politică se intitulează ,,Zelul lui Boc în interzicerea
drogurilor uşoare – praf în ochii electoratului”.
Până de curând considerat un fenomen care îi viza pe alţii, nu
şi pe români, consumul de droguri, chiar şi de droguri uşoare, a
şocat recent opinia publică prin moartea unui adolescent de nici 17
ani, săptămâna trecută. Părinţii adolescentului în cauză, resemnaţi în
faţa destinului cumplit, nu au avut decât o remarcă de făcut, în
adânca lor durere: „Au fost mai puternice decât noi.”
Dar noi, noi cei care trebuie să ne preocupăm de soarta tinerei
generaţii, putem trece resemnaţi sau indiferenţi peste pericolul pe
care îl reprezintă acest flagel social? Chiar dacă, în al doisprezecelea
ceas, politicienii noştri din Guvern au catadicsit să pară impresionaţi
de drama tânărului şi au interzis, chipurile, 36 de substanţe
considerate periculoase. Ce s-ar fi întâmplat însă dacă anul trecut
premierul Emil Boc nu ar fi refuzat să interzică aşa-numitele droguri
uşoare?
În august 2009, ministrul sănătăţii de atunci, Ion Bazac, ar fi
prezentat o ordonanţă de urgenţă în Guvern, care prevedea
79
interzicerea produselor etnobotanice periculoase. De ce nu s-a
aprobat acest lucru la acea dată, de ce astăzi, după sacrificiul
adolescentului menţionat, Guvernul pare a lua atitudine, dar palidă
şi permisivă, deoarece vânzătorii de droguri uşoare au timp 10 zile
să îşi lichideze stocurile şi multe „magazine de vise” au redus
preţurile cu 30 până la 50 la sută la produsele care se află pe lista de
substanţe interzise?
Guvernul a interzis comercializarea unui număr de 36 de
substanţe şi plante etnobotanice, care au fost asimilate drogurilor,
printr-o ordonanţă de urgenţă aprobată în şedinţa de miercurea
trecută.
Actul normativ introduce în categoria drogurilor 27 de
substanţe şi nouă plante etnobotanice cu efect halucinogen, care nu
mai pot fi deţinute şi comercializate.
Ordonanţa de urgenţă va intra în vigoare de la data publicării
în Monitorul Oficial, iar pentru distrugerea produselor aflate pe stoc
a fost acordat un anumit interval de tranziţie. Tocmai acest interval
de tranziţie nu ar fi trebuit să fie permis sub nicio formă şi ar fi
trebuit să se acţioneze pentru a se putea verifica ce se ascunde sub
această permisiune cu aspect de nevinovăţie. Faptul că, profitând de
permisivitatea legii, unii comercianţi pot antedata facturile de
vânzare a drogurilor uşoare faţă de termenul de intrare în vigoare a
respectivei legi ne dă impresia că niciun gram de astfel de drog, care
continuă să aducă la spitalele de urgenţă tineri aflaţi la vârsta
incertitudinilor, nu va fi distrus. Va fi doar vândut la preţ redus.
80
Stimaţi colegi, nu doresc să fac proces de intenţie nimănui,
dar, dacă ne autosesizăm prea târziu, dacă până la producerea unor
drame nu ne interesăm de conotaţiile unui flagel până de curând
străin obişnuinţelor acestui popor, nu-mi rămâne decât să acuz de
ipocrizie şi de false intenţii bune un Guvern care aşteaptă
inevitabilul înainte de a lua măsuri.
Să fie doar intenţie depăşită sau să fie mai mult decât atât? În
cel din urmă caz, subscriem la anunţul colegului nostru Mugurel
Surupăceanu de a se înfiinţa o comisie de anchetă parlamentară
pentru a verifica de ce a fost respinsă ordonanţa de urgenţă a
Guvernului din 2009 care ar fi împiedicat poate dezastrul de acum şi
disperarea atâtor familii afectate de interesul negustoresc al unor
traficanţi aşa-zişi „legali”?
Domnul Nicolae Moga:
Declaraţia politică este intitulată ,,Legea pensiilor speciale pe
masa Guvernului sau «Cine seamănă vânt culege furtună»”.
Una dintre cele mai controversate legi, cea privind sistemul
unitar de pensii publice, a fost avizată de Guvern săptămâna trecută.
Premierul Emil Boc s-a străduit în zadar să explice că reforma
sistemului este necesară pentru a se putea menţine în continuare
plata pensiilor.
Perspectiva prezentată se prezintă de-a dreptul sumbră ca
prognostic: menţinerea actualului sistem va conduce la situaţia în
care, nu peste mulţi ani, România va trebui să împrumute miliarde
de euro pentru a plăti pensiile, fără a mai exista resurse pentru
investiţii şi fără garanţii că tinerii vor beneficia efectiv de sprijinul
81
statului la vârsta ieşirii la pensie, a spus Boc, amintind că de la
bugetul statului au fost alocate către bugetul de pensii, în 2009, 1,5
miliarde de euro.
În urmă cu doar câţiva ani, un viitor pensionar din Germania,
care lucra în sistemul lor bancar, îşi exprima temerile că statul
german nu îşi va mai putea permite să-i plătească pensia peste
câţiva ani, având în vedere situaţia economică şi migrarea forţei de
muncă spre ţări în care impozitarea să nu mai fie atât de drastică.
Este o realitate, în ultima vreme, că nemţii fug de sistemul lor de
impozite încotro văd cu ochii, lăsându-i pe cei care aşteaptă, după o
viaţă de muncă, o pensie decentă la mila destinului. Din păcate, la
noi altele par a fi cauzele de care trebuie să ne temem, într-o ţară în
care numărul de pensionari începe să depăşească numărul populaţiei
active.
Stimaţi colegi,
Măsura care stârneşte cea mai mare nemulţumire este cea
referitoare la eliminarea pensiilor speciale. Aproximativ două sute
de mii de pensii ale magistraţilor, poliţiştilor, militarilor sau
diplomaţilor vor fi recalculate, altfel spus, vor fi reduse.
Nu vreau să mă erijez aici în apărătorul acestor categorii de
pensionari, consideraţi privilegiaţi, mai ales că şi noi, parlamentarii,
suntem incluşi în această categorie, dar acest regim, de pensii
calculate în funcţie de 80% din ultima retribuţie pe luna anterioară
ieşirii la pensie, îl au aceste categorii, adică magistraţii, poliţiştii şi
militarii, în multe dintre ţările Uniunii Europene. Nu la militari
pensionari, la poliţişti sau magistraţi ar trebui să ne concentrăm
82
energia de recalculare, considerată, pe bună dreptate, o încălcare
flagrantă a principiului neretroactivităţii legii, ci la acele salarii puse
la secret în fişa declarativă de avere a şefilor unor bănci sau agenţii
de stat, care, la adăpostul unor subterfugii considerate legale, îşi
păstrează salariul „confidenţial” şi declară că acesta este „conform
fişei fiscale”.
Ca să nu mai vorbim despre bâlbâiala premierului din ultimele
zile. Acesta a declarat că doar pensiile speciale de peste 3 000 de lei
pe lună vor scădea, prin aplicarea viitoarei legi a pensiilor.
Astfel, recalcularea pensiilor speciale va afecta doar 15% din totalul
celor aproximativ 180 000 de beneficiari, iar pentru ceilalţi
pensionari nu vor fi operate diminuări, deoarece pensia nu depăşeşte
valoarea contribuţiei. Praf în ochi, spun eu, unii creduli ar putea
deduce că le va şi creşte pensia prin măsurile luate de Guvern.
Boc a explicat acest mecanism prin faptul că se va aplica
principiul contributivităţii, adică cei care ies la pensie vor încasa
sume direct proporţionale cu banii care li s-au oprit pentru fondul de
pensii, tăindu-li-se astfel sumele aferente contribuţiei statului la
pensia specială. Iar unii ziarişti au şi extrapolat, ca să fiu politicos,
afirmând că unii primesc două pensii lunare: una de stat şi una
specială! Nimeni pare a nu înţelege esenţa legilor speciale sau nu
vrea să le înţeleagă. Nu sunt adeptul discriminărilor, dar nici al
egalitarismului. Ştie cineva care nu a lucrat în sistem militarizat ce
înseamnă să te prezinţi la ordin? Aceşti oameni nu au avut nici pe
jumătate dreptul la viaţa de familie pe care aţi avut-o cei care nu aţi
lucrat în asemenea instituţii. Nu au ştiut ce înseamnă concediu
83
liniştiţi sau un sfârşit de săptămână fără stresul telefonului de
serviciu, au fost, într-un fel sau în altul, „consemnaţi la domiciliu”.
Potrivit premierului, recalcularea pensiilor speciale, în interval
de cinci luni de la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar
de pensii, va aduce la bugetul de stat economii între 500 şi 800 de
milioane de euro. Aceste cifre mi se par de-a dreptul exagerate, dar,
cum nu sunt economist de profesie, las altora privilegiul de a se
îndeletnici cu calculele exacte.
Şeful Executivului a asigurat că proiectul elaborat de Guvern
nu încalcă principiul neretroactivităţii aplicării legii, întrucât cei
care deja au primit pensii speciale mari nu vor fi obligaţi să
returneze statului banii în plus.
Ciudată metodă de interpretare a principiului neretroactivităţii,
cu inducerea ideii de absenţă a penalizării.
Domnul premier se face că nu cunoaşte esenţa principiului, şi
anume că un drept odată câştigat nu mai poate fi invalidat ori
dumnealui tocmai asta va face, indiferent în ce poleială vrea să ne
prezinte Legea pensiilor unice. Ne mai rămâne o speranţă, aceea de
a nu permite aplicarea abuzivă a unei legi care, aparent vrând să
repare nedreptăţi, va naşte „monştri” şi mii de procese la Curtea
Europeană a Drepturilor Omului, al căror cost tot noi îl vom
suporta, la ceasul dreptăţii internaţionale.
Domnul Alexandru Cordoş:
Declaraţia politică se intitulează ,,Regionalizarea ţării sau cum
să scoatem castanele UDMR din foc cu mâna PD-L”.
84
UDMR reia subiectul autonomiei, ascunzându-l ipocrit sub
umbrela diferitelor iniţiative legislative aparent nevinovate, totul cu
complicitatea PD-L.
Deşi se ştie că descentralizarea şi regionalizarea României ar
trebui să fie făcută pe criterii administrative, şi nicidecum etnice,
UDMR caută cu orice preţ şi prilej să obţină, prin politica paşilor
mărunţi, nebăgaţi în seamă de opinia publică, o regionalizare etnică
prin comasarea judeţelor Harghita, Covasna şi Mureş. Cu alte
cuvinte, crearea HarCovului plus judeţul Mureş ca enclavă a
UDMR-ului şi ca stat în stat! Pentru că cele trei judeţe vor cunoaşte,
odată enclavizate, o prosperitate care nu-i va privi şi pe românii
minoritari în zonă.
Acest lucru este urmărit, de altfel, prin mult vehiculata lege a
minorităţilor, dezgropată cu sprijinul PD-L-ului, care are politica
struţului faţă de atitudinea profund antinaţională a partenerilor ad-
hoc de guvernare.
O altă dovadă, dacă mai era nevoie de probe suplimentare, a
atitudinii antiromâneşti a UDMR, dar şi a complicităţii PD-L, a ieşit
la iveală acum cinci zile, moment în care UDMR a reuşit să treacă
nebăgată în seamă, prin Senat, prin strategia atât de convenabilă
pentru unii a adoptării tacite, o modificare a Legii nr. 315/2004
referitoare la dezvoltarea regională din România.
UDMR propune prin această iniţiativă de modificare a Legii
nr. 315/2004 ca cele opt regiuni de dezvoltare să se dividă în 16, cu
un singur scop, e adevărat, nemărturisit, dar atât de evident, ca o
continuitate a efortului lor de ani buni de a modifica însăşi
85
Constituţia României, de a obţine nici mai mult, nici mai puţin decât
o regiune clară, pe criterii etnice, regiune care le suscită interesul în
mod cu totul special. UDMR este dispusă, de când se ştie ea, să îşi
pună serviciile la dispoziţia oricui vrea să constituie un Guvern doar
pentru a-şi atinge ţelul de autonomie în ţara noastră românească. Şi,
de data aceasta, printr-o politică abilă, este mai aproape ca oricând
de atingerea acestui ţel.
Astfel, în proiectul lor de modificare, regiunea şapte de
dezvoltare aflată în vigoare la această dată, cuprinzând judeţele
Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu, se împarte de aşa
natură încât să se obţină mai multe regiuni, dintre care, aproape
printr-o „prestidigitaţie, regiunea a paisprezecea să includă
Covasna, Harghita şi Mureş. Regie spectaculoasă şi antiromânească,
o punere în scenă a mult doritului şi invocatului HarCov, cu un
surplus de încărcătură etnică maghiară, cu ajutorul judeţului Mureş.
Mai este vorbă că s-a dorit în mod strategic ca aceasta regiune
14 să fie astfel alcătuită ca să cuprindă o zonă cu cetăţeni de etnie
maghiară majoritari. Pentru UDMR este un pas mai mult decât
simbolic către acela de a pretinde forme de autonomie extinsă,
precum şi posturile de conducere din zonă, pe motiv că trebuie ţinut
cont de principiul majorităţii. Pentru naţionaliştii maghiari,
argumentele europene, care par a veni mănuşă pe mâna multor
interese ascunse, par a servi la reînfiinţarea noii Regiuni Mureş
Autonome Maghiare. Din fericire, legea nu va mai putea trece tacit
şi prin Camera Deputaţilor şi atunci va trebui să fim atenţi şi să
86
veghem la respectarea legalităţii şi a tuturor principiilor
independenţei, inalienabilităţii şi suveranităţii statului roman.
Vă mulţumesc.
Domnul Gavril Mîrza:
Declaraţia politică este intitulată ,,Curtea Constituţională
trezeşte instincte histrionice în Emil Boc”.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Premierului nostru îi place să pozeze în om corect, în cetăţean
cu verticalitate, altoit ca un lăstar de încredere pe coloana aplecată
de greutăţi a unui Guvern dornic de capacitatea de decizie a unui om
mic de stat, dar „mare la sfat”. Socotindu-se drept om providenţial,
Emil Boc a învăţat din mers că nu e bine să te pui de-a curmezişul
deciziilor Curţii Constituţionale. Dar nici să le respecţi în litera şi
spiritul legilor, pentru că altfel cum ai putea să te bucuri în
continuare de simpatia olimpiană a fostului şef de partid ajuns şef
peste sectorul „Suflete”?
Se ştie că soarta „deconcentratelor” se joacă mereu la ruleta
rusească pentru oamenii care acceptă pentru scurt timp mărirea şi
apoi decăderea din funcţii. Şi, poate, nicăieri nu este mai vizibil
politicul în toată plenitudinea sa voievodală decât în tărâmul acestor
instituţii deconcentrate din judeţe care, parcă pentru a sublinia
ridicolul denumirii, sunt cât se poate de dependente de decizia şi
mişcările seismice de la centru. Aşadar, şefii politici rămân pe
poziţii în deconcentratele din judeţe, chiar dacă premierul Emil Boc,
descoperindu-şi talentele de actoraş de provincie, a jucat cu ceva
87
timp în urmă rolul promotorului unei legi care îi transformă,
chipurile, în funcţionari publici.
Legea premierului nostru se preface că respectă indicaţiile de
substanţă ale Curţii Constituţionale, care a interzis categoric
modificarea statutului funcţionarului public prin ordonanţă. În data
de 27 februarie, peste aproape două săptămâni, actualii directori din
teritoriu intră în ilegalitate.
Cum le vor fi salvate acestor aşa-zişi câini de pază ai
democraţiei judeţene funcţiile călduţe şi scaunele de pe care pot
intermedia veşnice tranzacţii profitabile? Simplu, printr-un artificiu
cu nimic surprinzător. O ordonanţă de urgenţă ieşită din buzunarele
Guvernului va salva situaţia. Premierul va avea şi circumstanţe
atenuante în cazul în care oamenii în robe stacojii de la Curtea
Constituţională vor protesta. Am încercat să aducem legea pe masa
Parlamentului în timp util, dar ştiţi că procedura nu este simplă şi nu
a fost timp suficient. Interesantă poziţia PD-L-ului, care, când era în
opoziţie, era primul contestatar înrăit al politizării administraţiei.
Cu toate aceste jocuri de culise şi de picioare, Curtea
Constituţională nu glumeşte. Ea a cerut imperativ Guvernului să
transmită în Parlament, ca iniţiativă legislativă, actul care urma să-i
transforme pe directorii de deconcentrate actuali în funcţionari
publici cu un statut special, în sensul că aceştia puteau solicita
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu minima acoperire a
unor condiţii destul de uşor de îndeplinit, avizul pentru acest statut.
Un mod destul de nedemn de a sări peste faptul că un funcţionar
public nu poate ocupa o funcţie publică decât prin concurs. Sigur, ar
88
fi doar o etapă intermediară, un fel de derogare care să le permită să
rămână pe poziţii până la organizarea concursurilor definitive.
Se încearcă, fără ruşine, aplicarea reţetei de la prefecturi, unde
carnetul de partid a fost o condiţie expresă pentru împărţirea
funcţiilor de prefect şi subprefect, în ciuda aparenţei de funcţionari
publici pentru aceste funcţii. Nimic nou sub soare! Aşa cum pe
vremuri, ca o dovadă de tiranie familială, tatăl îi spunea copilului
său neascultător, care se revolta împotriva deciziilor arbitrale ale
părintelui său: „Eu te-am făcut, eu te omor!”, tot aşa soarta înalţilor
funcţionari din deconcentrate va rămâne la mâna jocului politic şi
azi vor fi pe cai mari, mâine vor reveni cu picioare pe pământ.
Nu soarta lor trebuie să ne preocupe însă, ci lipsa de stabilitate
în nişte instituţii în care, pentru interesul general, pentru ca treaba să
meargă, ar trebui să avem în funcţii de acest gen specialişti, şi nu
politruci cu aviz de funcţionari publici. Vă propun să găsim varianta
de stabilitate a competenţei pe aceste funcţii.
Vă mulţumesc.
Domnul Mihăiţă Găină:
Declaraţia politică se intitulează ,,România, încotro?”.
Stimaţi colegi,
Se pare că în această perioadă asistăm la acelaşi spectacol trist
cu care ne-a obişnuit Guvernul Boc, pus în scenă de aceiaşi
protagonişti, adus în faţa spectatorilor de acelaşi regizor…
Iar discursul… discursul este acelaşi pentru toţi, indiferent de
situaţia pusă în scenă! Diferă doar tonalitatea interpretării aceluiaşi
rol de personajele diferite reunite sub aceeaşi mască portocalie.
89
Însă realitatea pe care ne-o prezintă este fracturată, camuflată,
adevărul trist pe care-l trăiesc românii este ascuns în spatele
zidurilor reci construite cu scopul disimulării.
În avalanşa băsesciană a numărului tot mai mare de şomeri, a
oamenilor care nu-şi mai pot achita datoriile, a bugetarilor care se
întreabă cât vor mai avea un loc de muncă, a pensionarilor care-şi
ridică umerii împovăraţi de nevoi în faţa nerecunoaşterii de către
guvernanţi a muncii lor de-o viaţă, societatea îşi creionează
suferinţa nedisimulat, acutizată de jocul stângaci al optimiştilor cu
pelerină portocalie.
La masa „televiziunii poporului”, prim-ministrul, care se vrea
eroul neamului, rosteşte discursul dictat de regizorul-jucător cu
reale veleităţi artistice. Acest discurs nou, dar vechi în acelaşi timp,
reuşeşte să învrăjbească clasele sociale, să-i determine pe bieţii
pensionari cu pensii infime să-şi arunce ura viscerală asupra acelora
care, din pricina „sistemului ticăloşit”, au „pensii nesimţite”.
Interesant scenariu, dar care s-a arătat funcţional de fiecare dată.
Aşadar, de la aceeaşi masă amintită, premierul le arată oamenilor
prin globul de cristal portocaliu doar realitatea care le convine
guvernanţilor, o realitate sfidătoare celei trăite în mod direct.
Toate aceste ieşiri în lumina presei sunt acte fără ecou logic,
menite să contureze marea ambiţie politică a preşedintelui Băsescu
pentru al doilea mandat: reformarea statului (acţiunea de reformare
este doar o poezie-pastel prin care ni se prezintă în culori violet
aceeaşi minciună recitată frumos pentru a fi crezută mai ales de cei
ce-o spun). Aşadar, aşa-zisă reformare a statului se rezumă la
90
mirajul sclipiciului mediatic organizat de şleahta marinarului-şef de
naţiune, ca să ia ochii mulţimii… în plin „cod portocaliu”.
Graiul lui Boc, mijlocit aliodoresc să transmită gândul traianic,
oferă poporului – şi aşa secătuit de atâta gâlceavă politică – mesaje
populiste, construite pentru a impresiona un electorat scăldat în
lacrimi marinăreşti. Mesaje venite pe filiera emoţională, menite să
transfere adevăratele probleme cu care se confruntă românii într-o
sferă a luptei haiducului Traian Băsescu cu ciocoimea din Parlament
şi mogulii din media! Aşa se vrea reformarea statului…
Nu mai contează necinstita ascendenţă a greilor din PD-L –
Blaga, Berceanu şi Videanu, nu mai are importanţă motivul pentru
care doamna Udrea „a achiesat” la un minister voluptos, nu mai au
rost preocupările pentru recompensele celor cu „merite deosebite”
în campania electorală… Acestea sunt doar maliţioase zvâcniri ale
celor ce au pierdut lupta pentru prezidenţiale…
Oamenii de rând, spectatorii teatrului ieftin jucat de
guvernanţi, suferă în masă de sindromul lehamite. S-au săturat să
spere în mai bine şi nu mai aşteaptă „ieşirea din criza financiară” ca
pe o salvare.
Discursul domnului ministru Sebastian Vlădescu i-a convins
încă o dată că nu trebuie să aştepte nimic de la Guvern, că soluţiile
anticriză prezentate în campania electorală nu sunt decât nişte
simple însemnări pe o coală portocalie. Şi totuşi „mugurii
primăverii economice” sunt aşteptaţi de ministrul finanţelor publice,
iar românii sunt sfătuiţi să strângă şi mai tare cureaua pentru „a ieşi
singuri din criza financiara”.
91
Distinşi colegi, vă fac cunoscută maniera în care presa
europeană percepe rolul statului roman în planul decizional al
Uniunii Europene. În acest sens, Rudolf Hermann a publicat în
„Neue Zuricher Zeitung” articolul „România, nuca tare a Europei”.
Acest titlu-metaforă face trimitere la faptul că mentalitatea
românească este ca o nucă tare, n-o spargi fără bătaie de cap. Se
porneşte totuşi de la premisa că miezul este încă bun, altfel efortul
ar fi zadarnic.
La 20 de ani de la Revoluţie, ţara noastră cunoaşte o perioadă
de grele încercări, cu o etiologie bogată: pe de o parte criza
economică severă, pe de altă parte criza morală şi spirituală pe care
o constată chiar şi ochii critici, dar obiectivi ai presei europene.
Acest context ne obligă să fim sinceri, să prezentam oamenilor
care ne-au ales situaţia reală în care ne aflăm. Este de datoria
noastră să prezentăm problemele, să le analizam împreună şi să
găsim o soluţie care să răspundă trebuinţelor de autorealizare ale
neamului romanesc!
Domnul Dan Voiculescu:
Declaraţia politică este intitulată ,,Guvernul din umbră”.
O analiză lucidă a sistemului instituţional românesc
reconfigurat după rezultatul alegerilor prezidenţiale din decembrie
2009 demonstrează că, practic, dintre cele trei puteri fundamentale
consacrate constituţional, au mai rămas două (executivă şi
judecătorească), ba chiar doar una şi jumătate, pentru că Ministerul
Public funcţionează, de cele mai multe ori, ca o prelungire a
Executivului.
92
Din păcate, în contextul migraţiei constante a parlamentarilor
către putere, forul legislativ pare condamnat la statutul de vasal al
voinţei prezidenţiale şi la un rol strict simbolic. De altfel,
referendumul privind trecerea la un Legislativ unicameral, redus
numeric, se încadrează perfect în logica rudimentară a puterii,
conform căreia Parlamentul este, în esenţă, inutil.
Dar şi în cadrul singurei puteri care rulează la capacitate
maximă – puterea executivă – s-a produs o deplasare previzibilă şi
foarte importantă. Dacă, inclusiv în perioada guvernării
PSD – PD-L, Guvernul, chiar cu domnul Boc în frunte, se bucura de
o oarecare autonomie, actualul Cabinet Boc a devenit o simplă
anexă a Preşedinţiei. Situaţia este cu atât mai alarmantă cu cât este
cunoscută şi, foarte grav, acceptată de majoritatea societăţii
româneşti.
Dacă avem un Guvern, sprijinit de o majoritate construită, abia
acum, prin soluţii profund imorale, domnule Băsescu, ce sens
concret mai are Parlamentul?! În actualul context această întrebare
are doar un caracter retoric.
În aceste condiţii, ce mai poate face opoziţia? Aparent
paradoxal, există un singur răspuns: opoziţia poate şi trebuie să facă
un guvern.
În contextul în care puterea executivă, controlată autoritar de
Traian Băsescu, dictează totul în România, unicul demers eficient al
opoziţiei rămâne crearea unei alte structuri de esenţă executivă,
capabilă să restabilească un foarte necesar echilibru de forţe.
93
Această structură trebuie să fie un guvern din umbră serios,
format din personalităţi politice şi economice, care să răspundă
punctual demersurilor puterii şi să ofere românilor şansa unei
alternative reale la actualul regim. Printre altele, acest guvern
trebuie să propună o nouă viziune bugetară şi să promoveze
perspectiva opoziţiei asupra unor legi fundamentale pentru
societatea românească – Legea unitară a pensiilor, Legea salarizării
unice.
Pentru a depăşi cadrul dezbaterilor de principiu, am
convingerea că PSD+PC şi PNL vor demonstra, încă o dată, că au
înţelepciunea de a depăşi rivalităţile politice şi vor ajunge la un
consens rapid asupra persoanei prim-ministrului. Personal, aş
susţine fără rezerve varianta unui premier independent, după
modelul Johannis.
Acest Guvern din umbră este deja legitimat de cel puţin 50%
dintre românii care s-au prezentat la vot pe 6 decembrie 2009 şi care
şi-au dorit explicit un Guvern format de PSD+PC şi PNL.
După congresele partidelor parlamentare din opoziţie (20
februarie – PSD, 28 februarie – PC şi 5 martie – PNL), trebuie
demarate negocieri transparente (indiferent de locul acestora, chiar
şi la Grivco!) pentru a găsi rapid o soluţie comună, evitând astfel
capcana „rivalităţii pentru statutul de lider al opoziţiei”, care ar servi
doar intereselor puterii.
Dacă, din contră, formaţiunile din opoziţie vor rămâne blocate
în proiecte separate, nimeni şi nimic nu va putea opri abuzurile
actualului regim. De altfel, continuarea fenomenului migraţiei spre
94
putere al parlamentarilor şi aleşilor locali ar putea determina
disoluţia formaţiunilor politice ostile partidului-stat.
Totalitarismul puterii nu poate fi neutralizat decât printr-un
„totalitarism al opoziţiei”.
Domnul Marian-Cristinel Bîgiu:
Declaraţia politică se intitulează ,,Paradoxul guvernării PD-L”.
Stimaţi colegi,
Suntem într-o perioadă cu adevărat dificilă. Ceea ce nu ne
doream să trăim se întâmplă şi nu văd o ieşire din impas prea
curând. Mai nou, ANAF-ul scoate la licitaţie bunuri sechestrate, de
la parfumuri şi haine până la locuinţe. Pe de altă parte, Guvernul
încurajează programele „Prima casă” şi „Rabla”.
Trăim un adevărat paradox: românii puşi la zid de către aceiaşi
oameni care apoi le pun la dispoziţie oferte atractive de case şi
bunuri.
Nu văd o politică viabilă şi coerentă. Întâi luăm micilor şi
marilor întreprinzători impozitul forfetar, pentru ca mai apoi să ne
plângem de numărul exagerat de mare de firme care au dat faliment
şi care au trimis oamenii în şomaj. Nu vă supăraţi, dar când se va
produce o sincronizare a măsurilor anticriză? Când vom învăţa şi
noi din exemplul statelor din jur, cele care au aplicat cu succes
măsurile la care sperăm şi noi?
Vă mărturisesc faptul că mă simt în continuare în campanie
electorală, mai ales atunci când premierul Boc anunţă cu emfază că
reduce pensiile şi salariile nesimţite. Când, în fapt, tolerează salarii
de mii de euro pentru apropiaţii PD-L şi membrii acestuia. Dacă ar
95
fi să cred declaraţiile guvernanţilor, ar trebui să văd acum „mugurii”
revirimentului economic. În locul lor văd fiscul care ia casele
datornicilor şi oameni din ce în ce mai săraci.
Veniturile salariale ale bugetarilor au scăzut, în ciuda
asigurărilor că nu se va întâmpla asta, pensiile vor scădea, dar nu
cele exagerat de mari, din nefericire. Şi sunt convins că anomaliile
se vor perpetua, pentru că nu se doreşte rezolvarea problemelor, ci
doar se aruncă praf în ochi. Am încercat să fac o listă de măsuri
concrete care au ajutat economia ţării. Nu am reuşit să scriu nimic.
Asta pentru că de la promisiune la faptă drumul este foarte lung şi
fiecare proiect a suferit modificări şi a rezultat cu totul altceva.
Însă declaraţia care m-a speriat într-adevăr a fost cea a
ministrului finanţelor publice, care nu şi-a propus să scoată
România din criză. Am înţeles, astfel, că nici măcar la nivel
declarativ nu există o strategie pentru situaţia critică în care suntem.
Haosul pe care l-au generat ordonanţele neconstituţionale şi
celelalte decizii guvernamentale se explică deci prin faptul că nici
nu există interes pentru a salva ţara.
Aş vrea să mediaţi puţin la acest subiect: dacă se face sau nu
se face ceva în România pentru a combate efectele crizei.
Vă mulţumesc.
Domnul Cornel Popa:
Declaraţia politică este intitulată ,,Profesorul, păcălit de Boc”.
Stimaţi colegi,
Ca profesor şi fost coleg cu cei care încă slujesc la catedră,
sunt foarte interesat de toate schimbările din sistemul de învăţământ.
96
Am mai luat în discuţie şi în alte rânduri calendarul examenului de
bacalaureat, aşa cum se prezintă el în urma modificărilor aduse de
Ministerul Educaţiei. Spuneam şi atunci şi repet: schimbările
acestea, de la an la an, atât de radicale, bulversează elevii. Părinţii
acestora nu mai ştiu cum să se raporteze la examenele propuse,
pentru că nimic nu este sigur de la un semestru la altul. Dar prea
puţin le pasă guvernanţilor actuali de altceva decât de afaceri
dubioase...
Nu discut acum modul în care s-a schimbat evaluarea elevilor
şi nici dacă noul sistem este în avantajul acestora sau dacă îi
afectează. Ceea ce mă interesează astăzi, când elevii susţin proba de
competenţă de comunicare la limba română, este neplata
profesorilor corectori şi supraveghetori. Iar Guvernul PD-L explică
lipsa unei remuneraţii prin faptul că probele se desfăşoară în timpul
anului, deci profesorii sunt oricum la şcoală.
Ce convenabil, nu-i aşa, domnule Boc?
Dar munca acestora suplimentară nu contează? Pregătirea
subiectelor, pregătirea elevilor pentru fiecare probă, susţinerea
examenului în sine nu reprezintă un efort? Sau facem economii
pentru cheltuielile exagerate de la ministere pe spatele altora, prin
şmecherii ieftine?
Înţeleg situaţia de criză pe care o traversează România şi,
odată cu ea, şi cadrele didactice, înţeleg unele reduceri de costuri,
dar nu mai pot înţelege şi tăierea plăţii pentru examinatori şi
supraveghetori. Era şi aşa o sumă infimă. Faptul că li se refuză şi
97
acest drept este o nouă dovadă a lipsei de respect faţă de importanta
muncă pe care ei o prestează pentru societate.
Măsura aceasta vine după ce li s-au redus veniturile salariale
prin tăierea unor sporuri, după scăderea sumei plătite pentru cărţile
de care au nevoie, după eliminarea sumei acordate pentru
vestimentaţie… şi lista poate continua. Profesorii sunt într-o situaţie
mult mai grea decât erau anul trecut, spre exemplu, când au intrat în
grevă. Pot să-mi imaginez cum se raportează acum la dreptul lor de
a manifesta şi de a opri lucrul, în semn de protest. Pentru mine este
evident: Guvernul Boc îi urăşte pe profesori...
Mulţumesc.
Domnul Marius-Petre Nicoară:
Declaraţia politică se intitulează ,,Case pentru specialiştii de la
ţară”.
Stimaţi colegi,
Constat că este un obicei al guvernanţilor să respingă ideile
opoziţiei sau ale opiniei publice, pentru ca mai apoi să se declare
iniţiatori ai unui proiect care susţine exact chestiunea pe care o
respingeau. Am avut multe exemple de acest fel, inclusiv de curând,
când Guvernul a respins proiectul de lege care interzicea plantele
etnobotanice, iar acum iese în presă domnul Boc şi ne anunţă că a
dat o ordonanţă de urgenţă cu acelaşi conţinut. Cam nestatornică
politica acestuia, pot spune.
Din aceeaşi categorie face parte şi subiectul declaraţiei mele
de astăzi. Şi anume: casele promise de doamna ministru Elena
Udrea, pe care urmează să le construiască la ţară şi în care vor locui
98
doctorul, preotul, inginerul sau poliţistul detaşat în localitatea
respectivă.
Departe de a fi o idee originală, această iniţiativă a fost luată
anul trecut de primari din diverse sate şi comune. Aşa cum aţi intuit,
Ministerul Mediului a respins ideea şi a considerat că nu are de ce
să se amestece în această chestiune, trimiţând primarii către
prefecturile de care aparţin.
Eu apreciez faptul că miniştrii noştri îşi reconsideră poziţia şi
pot aprecia şi ideile altora, dar ar fi drumul mult mai scurt dacă ar
recunoaşte aceste idei de la început, dacă nu le-ar respinge fără o
analiză preliminară şi, mai ales, dacă nu şi-ar aroga merite care nu le
aparţin.
Ştiu, unii dintre dumneavoastră vor spune că nu ştiu să
apreciez faptul că ministrul Udrea vrea să facă un lucru bun şi că nu
fac altceva decât să critic. Departe de mine aceste gânduri. Eu vreau
doar să semnalez o stare de fapt, o anomalie a sistemului de
guvernare. PD-L-ul pare să-l fi luat pe NU în braţe, după ce a
considerat că a pierdut cu DA în alianţă. Rezultatul: respinge pe
bandă rulantă orice iniţiativă sau proiect legislativ care nu îi
aparţine. Deja sunt sătul de avizele negative pe care le primim de la
Guvern. Mai nou m-am obişnuit şi cu ieşirile la rampă ale lui Emil
Boc lăudând un proiect sau altul din cele pe care le respinsese.
Dincolo de aceste inadvertenţe şi derapaje, sper ca povestea cu
aceste case pentru specialiştii de la ţară să nu fie doar campanie
electorală, ci să se materializeze. Deocamdată nu este clară
finanţarea şi nici participarea autorităţilor locale, dar mă gândesc că
99
vor fi stabilite pe parcurs toate detaliile şi nu va fi sufocat proiectul
de birocraţie şi nerespectarea promisiunii ministeriale.
Vă mulţumesc
Domnul Paul Ichim:
Declaraţia politică este intitulată ,,Am pensionat pân-am
dezechilibrat”.
Cum am amintit în precedenta declaraţie politică, în data de
8 februarie 1990, Consiliul FSN, adică PSD+PD la vremea aceea, a
emis un Decret-lege privind pensionarea cu reducerea de vârstă a
unor categorii de salariaţi.
De frica şomajului şi a unor fenomene sociale, la o populaţie
care abia prinsese gustul rezolvării stradale a nemulţumirilor, am
pensionat prematur categorii importante de salariaţi, fără a ne gândi
prea mult că se dezechilibrează procentul în defavoarea populaţiei
active ce trebuie să susţină sistemul de pensii.
Încetul cu încetul s-a ajuns la Legea nr. 19/2000, una dintre
cele mai amendate legi a pensiilor.
Deşi România se afla într-o perioadă cu un şomaj foarte mare,
au început să se dea legi vizând pensii speciale pentru unele grupuri
socio-profesionale. Toate însă urmau a fi plătite din fondul unic de
pensii.
Atunci pensionam devreme, iar acum, la o populaţie
îmbătrânită şi bolnavă, căutăm să creştem vârsta de pensionare,
poate ca singură soluţie de a scădea pe cale naturală numărul de
pensionari, mai ales că speranţa de viaţă este cât de cât mai mare
doar la cei care au cu ce trăi oricum şi nu depind strict de pensie.
100
În ultimul deceniu au vorbit mulţi politicieni şi analişti
economici despre faptul că sistemul de pensii nu va rezista mult
timp în astfel de condiţii, iar în prezent, peste toate, s-a adăugat şi
criza financiară, precum şi un împrumut devastator atât de la FMI,
cât şi de la Banca Europeană.
Cum să ai un buget suficient de mare cât să permită susţinerea
acestor pensii când el este asigurat preponderent din taxele şi
impozitele plătite de o populaţie activă în continuă scădere, iar mai
nou afectată în parte de şomaj?
Analizând evoluţia şomajului din anul 1991 şi până în prezent
se constată că ratele cele mai ridicate au fost între anii 1993 şi 1996
în primă fază şi 1999 – 2002 în cea de-a doua.
Pe de altă parte, cel mai mic şomaj a fot înregistrat între anii
2003 – 2008.
În prezent ne apropiem, ca număr de şomeri, de ceea ce exista
în România în martie 2003. Astfel, dacă în martie 2003 erau
înregistraţi 779 154 de şomeri, în luna ianuarie 2010 sunt
înregistraţi 740 942 de şomeri.
Numai în luna ianuarie economia noastră a suprimat 31 599 de
locuri de muncă.
În acest context, ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale
vine să ne anunţe că rata şomajului va urca în primul trimestru din
2010 la 8% – 8,5%, pentru a scădea pe finalul anului la 7,3%, mai
puţin fată de cele 7,8% din decembrie 2009.
Tot Domnia Sa susţine că se vor pierde circa 70 – 80 000 de
locuri de muncă prin restructurările din sistemul bugetar.
101
Şeful misiunii FMI pentru România, domnul Jeffrey Franks,
anticipa în luna ianuarie că şomajul va creşte până la jumătatea
anului, ajungând la aproximativ un milion de persoane. Se pare că
această declaraţie neîngrădită de necesitatea de cosmetizare politică
indigenă este cea mai aproape de adevăr.
După cum era de aşteptat, premierul Emil Boc l-a contrazis,
însă până în prezent s-a întâmplat exact ceea ce a anticipat FMI-ul.
Mai mult, dacă în prezent înţeleapta guvernare promite că va
proteja locurile de muncă, consider că ar trebui să ştie faptul că
oferta de locuri de muncă de la începutul anului a fost următoarea:
- 07 – 14.01.2010 – 3810;
- 15 – 21.01.2010 – 5813;
- 21 – 28.01.2010 – 6938;
- 29.01 – 12.02.2010 – 7482;
- 09.02 – 12.02.2010 – 7482.
Luând în calcul o medie de 8 000 de locuri de muncă pe lună,
rezultă că într-un an vor fi disponibile mai puţin de 100 000 de
locuri de muncă, adică 10% din necesar, dacă ţinem cont de şomajul
estimat.
Sub acest spectru, acceptând că estimarea mea este eronată şi
că ar fi încadraţi nu 10%, ci 30% dintre şomeri, cum credeţi că se va
echilibra bugetul asigurându-se suficienţi bani pentru pensionari?
La aceasta se adaugă faptul că din ţară, odată cu intrarea în
Uniunea Europeană, au emigrat foarte mulţi oameni, mai ales cei în
plină activitate.
102
O vreme este adevărat că aceştia vor trimite bani în ţară, dar
odată cu asimilarea lor în străinătate, odată cu naşterea copiilor şi cu
integrarea acestora în ţările de adopţie, această resursă va dispărea.
Mulţi dintre cei ieşiţi din evidenţe ca fiind şomeri nu mai sunt
plătitori de taxe, iar statul va trebui să găsească şi pentru ei resurse
spre a-i susţine.
În aceste condiţii te întrebi:
- care este strategia de păstrare a locurilor de muncă despre
care vorbeşte actualul Guvern;
- care este strategia de promovare a sistemului privat ce ar
înfiinţa noi locuri de muncă;
- care este strategia de protejare şi de realizare a unui sistem de
pensii echilibrat şi decent.
Este adevărat şi faptul că tot răul se aruncă pe umerii fostului
Guvern, însă este lesne de văzut, aşa cum am menţionat şi la
începutul prezentării, de unde a început degringolada.
Din studiul ofertei locurilor de muncă anunţate la nivel
naţional de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de
Muncă, ne dăm seama ce perspective are societatea noastră în
prezent.
Dacă analizăm săptămâna 5 – 12 februarie 2010, observăm că
din 7 482 de locuri de muncă la nivel naţional 596 erau pentru cei
cu studii superioare. Dintre acestea 596 doar 121 erau pentru
ingineri, un număr suspect de mic de cereri pentru o categorie de
specialişti ce se poate implica direct în producţie.
103
Aşadar, din această perspectivă, nu se ştie prea bine ce se
produce în ţară şi ce şanse mai au specialiştii ieşiţi de pe băncile
institutelor politehnice.
Culmea ironiei, erau consemnate şi două locuri de medici
specialişti, domeniu în care există un deficit de personal evident şi
cunoscut la nivel naţional.
Restul de 6 593 de locuri de muncă erau pentru cei cu studii
medii în domeniile: tricotaje, confecţii, şoferi, constructori,
manipulanţi marfă, vânzători etc. Aşadar, în ţară mai avem doar
ceva industrie uşoară, construcţii şi servicii.
Şi când ne gândim că în 15.02.1980 la Brăila era lansat primul
pescador oceanic, construit în România, iar in prezent, din păcate,
construcţia navală, în România, lipseşte aproape în totalitate.
Urmează să discutăm despre sublimul ce caracterizează
învăţământul superior românesc, care scoate pe bandă, de pe băncile
facultăţilor de stat, aproximativ 90 000 de absolvenţi, care în
condiţiile actuale se pare că îşi găsesc o deosebită utilitate pe piaţa
muncii.
Domnul Mircea Diaconu:
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor senatori,
Pentru a fi scurt şi la obiect şi pentru a pune concluzia înaintea
argumentării, vreau să vă spun – fapt pe care şi dumneavoastră, cu
sau fără îngăduinţă, nu aveţi altceva decât să-l constataţi examinând
cotidianul nostru – că este de-a dreptul intolerabil gradul în care,
sub actuala guvernare Boc, vegheată şi îndrumată pe faţă de la
104
Cotroceni, interferarea politicului în domenii pe care le credeam şi
speram a fi cu totul imune este pe cât de evidentă, pe atât de
păguboasă. Mă refer aici la domeniul cercetării istorice, mai precis
la investigarea cu mijloace specifice anchetei de specialitate a
trecutului României din perioada zisă a „regimului comunist”, în
fapt – după cum au demonstrat cele mai autorizate cercetări în
domeniu – a deceniilor care au corespuns socialismului totalitar în
România (ianuarie 1948 – decembrie 1989).
Nu vă irosesc timpul să explic de ce tocmai eu, de o cu totul
altă profesie, îmi permit să ridic glasul în legătură cu o problemă
care, recunosc, nu intră în competenţa mea. În schimb, ca membru
al Comisiei pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă din
Senat, mă simt dator, moral în primul rând, să spun ceea ce cred în
speţa respectivă şi încă pe faţă.
Concret, mă refer la situaţia absolut intolerabilă, creată din
culpa premierului Emil Boc, la nou creatul Institut de Investigare a
Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, unde
istoricul Marius Oprea (cel care a condus fostul Institut de
Investigare a Crimelor Comunismului, comasat la sfârşitul anului
trecut cu Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc) nu
a fost confirmat în funcţie de către şeful Guvernului (aşa cum
prevede legea), fapt care plasează într-un provizorat deloc productiv
întreaga activitate a instituţiei.
Neconfirmarea lui Marius Oprea are, în opinia mea, dar şi a
confraţilor merituosului istoric, o singură şi evidentă explicaţie:
Marius Oprea, recunoscut ca unul dintre cei mai competenţi
105
cercetători ai regimului zis comunist, este, în calitatea lui de
apropiat militant al PNL, cu totul incomod pentru o altă grupare
politică, anume PD-L, care – cum rezultă din acest caz – urmăreşte
pur şi simplu să-şi arondeze politic şi noul institut.
Cine vrea să se convingă de meritele ştiinţifice, multe şi
însemnate, ale lui Marius Oprea şi ale colaboratorilor săi nu are
decât să consulte orice titlu din impresionanta listă de articole, studii
şi volume (de autor sau colective) apărute sub egida Institutului de
Investigare a Crimelor Comunismului, de la înfiinţarea acestuia,
prin Hotărârea de Guvern nr. 1724/21 decembrie 2005, în timpul
Guvernului Tăriceanu.
Marius Oprea şi colegii săi fac şi vor face şi de aici înainte, în
orice situaţie, o veritabilă muncă de asanare morală a societăţii
noastre, ei acţionând, fără ură şi fără părtinire, în schimb, cu
mijloace specifice profesiei ingrate şi nobile de istoric, pentru
dezvăluirea până la capăt a mecanismului atroce după care a
funcţionat, timp de patru decenii şi jumătate, comunismul în
România (repet, în istoriografia de dată recentă circulă tot mai
serios, pentru perioada 1948 – 1989, conceptul de socialism
totalitar). Alţii au înfiinţat o Comisie prezidenţială, au girat Raportul
ei final (deşi, între noi fie vorba, în istorie, în cercetarea ştiinţifică,
în general, nu există nimic final!) şi au condamnat formal – ce-i
drept, oficial şi încă în plenul Parlamentului – comunismul. Faptul a
rămas, cum bine se ştie, pur formal, fără nicio consecinţă practică
pentru mult clamata asanare morală de care ar avea absolută nevoie
ansamblul nostru social. În vădită opoziţie cu această, repet, formală
106
şi foarte controversată atitudine oficială, tinerii cercetători din jurul
lui Marius Oprea au îndrăznit mai mult şi au sperat ca demersul lor
să fie receptat cu interesul meritat. Au îndrăznit, mai cu seamă, să
afirme deschis şi să demonstreze cu probe materiale de necontestat
(cu documente de arhivă, dar şi cu argumente arheologice) că nu
putem vorbi doar de crime ale comunismului, în general, altfel spus
cu totul difuz şi imprecis, fără responsabilităţi individuale, ci şi sau
mai cu seamă de criminali comunişti, care, din varii motive, au
acţionat, cu sau fără intenţie, în numele doctrinei de la temelia
sistemului politic, social, instituţional etc. de care ne-am debarasat,
prin sânge, în decembrie 1989.
Departe de mine gândul de a face proces de intenţie cuiva
anume, dar nu pot să nu mă gândesc că demersul lui Marius Oprea
şi al devotaţilor săi colaboratori, acela de a face o dată pentru
totdeauna lumină în privinţa raportului victimă – călău din anii de
tristă amintire ai PMR/PCR, demersul lor aşadar, prin posibilele lui
consecinţe personale, deranjează, îngrijorează, poate chiar
panichează pe aceia care, în grade diferite, sunt moştenitori, mai
mult sau mai puţin direct, ai regimului îngropat acum 20 de ani.
Altfel nu îmi pot explica dorinţa tuturor acelora care se simt vizaţi
de a bloca – inclusiv pe cale administrativă – investigarea onestă şi
profesională a unui trecut care, iată, se demonstrează că apasă mai
greu asupra societăţii româneşti decât se acceptă îndeobşte. Dar
atenţie! Repet o vorbă pe care nu ar trebui, niciunul dintre noi, să o
uite vreodată: cine refuză să cunoască trecutul riscă oricând să-l
retrăiască, inclusiv cu toate ororile sale.
107
Domnul Emilian-Valentin Frâncu:
Declaraţia politică este intitulată ,,Criza economică, piatră de
moară sau piatră funerară pentru Guvernul Boc?”.
Vineri, 12 februarie anul curent, Institutul Naţional de
Statistică şi Banca Naţională a României au anunţat date oficiale
privind evoluţia economică a României în trimestru IV al anului
2009 şi ianuarie 2010. Potrivit acestora, optimismul premierului
Boc de la re-preluarea mandatului este nu numai inexplicabil, ci un
afront adus tuturor românilor care întâmpină dificultăţi financiare în
această perioadă.
Astfel, economia României a scăzut în ultimul trimestru al
anului trecut cu 1,5% faţă de intervalul precedent şi cu 6,6% faţă de
perioada similară din 2008. Inflaţia lunară a crescut de la 0,3% în
decembrie 2009 la 1,68% în luna ianuarie, cel mai ridicat nivel
înregistrat după aprilie 2005 (din cauza majorării preţurilor la tutun,
ţigări, combustibili şi energie electrică), în timp ce rata anuală a
avansat de la 4,74% la 5,2%. În raport cu Uniunea Europeană,
România a înregistrat a patra scădere a produsului intern brut dintre
statele membre – de 6,6% –, de aproape trei ori mai mult decât
media europeană. Aceste valori nu reprezintă doar o înşiruire de
cifre, ele arată magnitudinea dezastrului economic în care ne-a adus
guvernarea Boc.
Cât despre soluţii eficiente la aceste probleme nici nu poate fi
vorba. Cine credeţi că va plăti datoriile de miliarde de euro
contractate? Cumva membrii Cabinetului? Cine va revigora sectorul
privat, cel mai afectat prin împovărarea cu noi taxe şi impozite?
108
Cine va suferi de pe urma celui mai mare deficit bugetar din istoria
României? Aşa cum anunţa zâmbitor domnul ministru Vlădescu,
„niciodată nu va scoate un ministru România din criză, ci cetăţeanul
român sub coordonarea şi cu suportul nostru”. Cu alte cuvinte,
responsabilitatea să revină tot românului de rând; de parcă nu era de
ajuns că i s-a făcut un mare rău printr-o guvernare deficitară pe toate
planurile, acum tot el trebuie să tragă ca să scoată ţara din situaţie.
Soluţiile Partidului Naţional Liberal – reducerea fiscalităţii
pentru încurajarea investiţiilor, stimularea iniţiativei private pentru
crearea de noi locuri de munca şi creşterea veniturilor populaţiei –
par a fi inoperabile de către incompetentul Guvern Boc. Nu ne
rămâne decât să ne întrebăm: criza financiară este piatra de moară
sau piatră funerară pentru actualul Cabinet al României?
Domnul Corneliu Grosu:
Declaraţia politică este intitulată ,,Despre starea generală a
învăţământului”.
Câteva evenimente recente petrecute în colegiul nr. 4 Senat
Mureş mi-au atras atenţia, avertizându-mă asupra problemelor mari
cu care se confruntă învăţământul românesc la această oră.
Suprapuse cu îngrijorarea crescândă manifestată în comunităţile
rurale din cadrul colegiului de către administraţia locală, cu care
sunt în contact permanent, aceste evenimente m-au decis să aduc în
faţa dumneavoastră astăzi o stare de fapt, să trag un semnal asupra
incoerenţei care domină procesul educaţional din România. Această
dezastruoasă stare de fapt poate avea consecinţe extrem de grave în
viitorul apropiat.
109
Sistemul educaţional românesc a trecut prin etape succesive de
reformă. Puţine din aceste reforme au reuşit să urmeze un curs
normal de implementare. Am trecut de la adoptarea unor forme fără
fond împrumutate din alte sisteme educaţionale occidentale la
politici sociale prost aplicate, fără a fi urmărite rezultatele în durata
lungă şi fără a da posibilitatea ca o astfel de reformă să ducă la
transformarea sistemului educaţional. Schimbările politice au
condus la schimbări în educaţie manifestate şi prin zecile de
schimbări ale modului de susţinere a bacalaureatului şi examenelor
de capacitate, ca să dau doar două exemple semnificative.
În toată această perioadă de tranziţie haotică şi de experimente
făcute pe atâtea generaţii de elevi şi studenţi, cei care au avut în
mod constant de suferit au fost cei chemaţi să implementeze
politicile centrale de educaţie şi să se adapteze constant la cerinţele
deseori contradictorii ale administraţiilor centrale: dascălii. Cadrele
didactice au menţinut pe cât a fost posibil un minimum de coerenţă
în sistemul educaţional. Ei au fost cei care au răspuns direct în faţa
elevilor şi familiilor acestora de eşecurile unei administraţii retrase
într-un turn de fildeş al propunerilor utopice care au schimbat de pe
o zi pe alta faţa şcolii româneşti.
Ca fiu de dascăli şi ca dascăl, la rândul meu, pot oferi mărturie
despre munca dificilă pe care aceştia o fac, a responsabilităţilor mari
şi a cerinţelor nenumărate la care trebuie să răspundă. Cu venituri
mici, aceşti oameni se angajează în procesul dificil de luminare a
tinerei generaţii din pasiune şi dintr-un simţ al datoriei. Aceşti
oameni sunt însă desconsideraţi chiar de cei chemaţi să îi protejeze.
110
La adăpostul crizei s-au luat măsuri care vor afecta corpul cadrelor
didactice pe o lungă perioadă de timp. Promisiunile de campanie de
mărire a salariilor, transformate în lege şi mai apoi neaplicate, au
stârnit, pe bună dreptate, revolta corpului profesoral. Joaca statului
cu cetăţenii săi pe cheltuiala acestora din urmă a împins cadrele
didactice la gesturi categorice. De exemplu, în judeţul Mureş,
cadrele didactice grupate în Sindicatul „Spiru Haret” au dat în
judecată statul pentru a-şi recupera mărirea cu 50% a salariului, dată
prin Legea nr. 221/2008. Aceste gesturi dovedesc, pe de o parte,
revolta acestor oameni înşelaţi de propriul stat, dar, pe de altă parte,
vorbesc despre bunul lor simţ, care îi împiedică să îşi câştige
drepturile legale pe cheltuiala elevilor lor, prin greve.
Însă nu numai acest lucru m-a convins să vin astăzi în faţa
dumneavoastră. Restructurările de personal survenite pe fond de
criză au început să îşi facă simţit efectul în mediul rural. Luminători
ai satelor şi păstrători ai tradiţiei, dascălii şi preoţimea au fost cei
care au oferit speranţa, mică, ce-i drept, în zilele noastre, a unei
egalităţi de şanse a copiilor din mediul rural cu cei din mediul
urban. Şi nu doar atât. Aceştia au oferit în mod tradiţional reperul
intelectual pentru lumea satului românesc. Odată cu închiderea
şcolilor din satele româneşti şi comasarea lor în centrele comunale
se încheie un capitol început, aici, în Transilvania, încă din secolul
al XVII-lea. Din această datorie a dascălului faţă de comunitatea
satului s-au născut în Transilvania mari personalităţi culturale.
Prezenţa lor în comunitate a oferit generaţiilor de elevi posibilitatea
de a intra în contact cu progresele modernizării. Reducerea şi
111
centralizarea şcolilor rurale va întrerupe acest proces şi va schimba,
cred eu, lumea satului transilvan, lăsând educaţia pe seama
televizorului. Greutăţile cu care se vor confrunta elevii făcând
naveta pentru a-şi putea completa educaţie pot fi depăşite prin
politici sociale atente. Există însă un impact pe care aceste reduceri
de personal şi desfiinţări de şcoli îl vor avea în durata lungă asupra
satului românesc. Politica statului comunist de a obliga absolvenţii
de facultăţi să petreacă primii ani după terminarea studiilor în
comunităţi rurale a fost abrogată pe bună dreptate. Într-o perioadă
relativ scurtă, satul românesc a pierdut comunitatea intelectuală care
s-a mutat spre oraş. Un sistem de sporuri a fost instituit pentru a
face atractivă pentru tinerii absolvenţi munca în mediul rural.
Acestea însă dispar şi, odată cu dispariţia lor, se lasă întunericul
peste lumea satului românesc. Trag un semnal de alarmă pentru ca
aceste comunităţi să fie ajutate în viitorul apropiat, pentru a nu le
lăsa la adăpostul crizei să moară cultural.
Domnul Liviu Câmpanu:
Declaraţia politică se intitulează ,,Singurul nostru stăpân e
cetăţeanul român”.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Încă de când am anunţat constituirea grupului senatorilor
independenţi – presa, dar şi unii dintre dumneavoastră – ne-aţi
catalogat drept „o anexă a PD-L”.
Prin declaraţia mea de astăzi vreau să confirm încă o dată
faptul că grupul parlamentarilor independenţi nu are niciun stăpân
112
pe linie politică. Nu suntem coada niciunui partid politic, nici
anticamera nimănui! Nu suntem comandaţi nici de preşedintele
Băsescu, nici de premierul Boc, nici de crini, hrebenciuci sau alte
asemenea personaje. Nu ne vom uita, atunci când va fi vorba de vot,
la degetul nimănui, ci vom acţiona aşa cum vom considera că e mai
bine pentru români. Repet, suntem independenţi, singurii pe care îi
vom asculta mereu fiind alegătorii care ne-au trimis în Parlament.
Sunt singurii în faţa cărora vom da socoteală referitor la munca
noastră.
Întotdeauna am susţinut că înfiinţarea unei organizaţii, a unei
structuri, a unui pol politic ar trebui să aibă la bază programe cu
planuri de acţiune bine definite, cu oameni capabili, care să
coordoneze aceste acţiuni, o logistică bine pusă la punct, o strategie.
Asta facem în noul grup! Ne-am adunat, mai mulţi parlamentari
proveniţi din diferite partide, într-o structură nouă de centru ce
lipsea eşichierului politic românesc şi ne-am unit experienţa pentru
a ne respecta promisiunile faţă de cei care ne-au votat. Vom susţine
proiecte de legi indiferent că vor fi iniţiate de PD-L, UDMR,
Alianţa Politică PSD+PC sau PNL. Atâta timp cât ele vor fi în
folosul românilor, le vom susţine şi le vom vota!
De asemenea, vreau să vă asigur pe toţi colegii – indiferent de
partidul pe care îl reprezentaţi – de întreaga noastră deschidere şi
disponibilitate faţă de orice fel de proiecte care ar putea să uşureze
traiul greu al românilor. Repet, faptul că susţinem Guvernul Boc nu
înseamnă că ne vom da orbeşte votul tuturor proiectelor iniţiate de
PD-L, dacă acestea nu vor fi în folosul românilor, sau că vom vota
113
împotriva tuturor iniţiativelor venite din partea opoziţiei doar de
dragul imaginii de susţinători ai Executivului. Pentru că suntem
independenţi şi ne permitem, spre deosebire de dumneavoastră, noi
vom susţine pe cine merită şi nu vom executa ordine venite „de
sus”.
Pe de altă parte, vă avertizez: nu vă bazaţi pe noi pentru
şantaje politice, afaceri dubioase, jocuri de culise cu mize mari sau
proiecte care vor avea cu totul alt scop decât cel pe care noi vrem să
îl ducem la bun sfârsit: un trai mai bun pentru români. Nu ne
interesează astfel de practici. Tocmai ele ne-au făcut, pe fiecare
dintre senatorii independenţi, să alegem această cale, departe de
partidul alături de care fiecare a câştigat alegerile.
Vă mulţumesc.
Domnul Sorin-Serioja Chivu:
Declaraţia politică este intitulată ,,România are nevoie urgentă
de remedieri!”.
Nu a trecut mult de când am trecut testul Fondului Monetar
Internaţional, iar sacrificiile care au trebuit făcute sunt bine
cunoscute de către toţi. Există însă o situaţie care trenează şi nu
aduce guvernării niciun beneficiu. Nici pentru buget şi nici pentru
imagine.
Această situaţie priveşte faptul că statul plăteşte acum de trei
ori un salariu pentru persoanele cu funcţii de conducere din cadrul
deconcentratelor.
S-a ajuns aici din cauza unui şir de scăpări ce s-au produs de-a
lungul timpului şi de care acum se profită. Ordonanţa de urgenţă a
114
Guvernului nr. 37/2009 a demis directorii instalaţi de Guvernul
Tăriceanu, însă a fost declarată neconstituţională, motiv pentru care
majoritatea acestor persoane a acţionat în instanţă, având câştig de
cauză, fiind reîncadrate şi plătindu-li-se drepturile salariale.
Ulterior, s-a mai emis o ordonanţă cu prevederi identice.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele
măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea
capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate
ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice
centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii
publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind
cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală,
cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local.
În urma acestei ordonanţe, pesediştii, instalaţi în primăvară şi
demişi în toamnă, cunoscând efectele precedente, au intrat ba în
concediu medical, ba în concediu de odihnă, fiind necesar ca pe
perioade determinate să fie angajate alte persoane.
Prin urmare, pentru o funcţie se plătesc trei salarii plus
indemnizaţia de conducere, iar continuitatea serviciului public nu a
mai putut fi asigurată, ducând la degradarea activităţii din
respectivele deconcentrate.
Pe lângă aceste flagrante încălcări de ordin constituţional şi
legal, trebuie amintit faptul că nu s-a mai asigurat continuitatea
serviciului public, majoritatea posturilor de conducere fiind ocupate
de neprofesionişti, nespecialişti, iar programele şi proiectele
prezentate fiind simpliste şi fără conţinut.
115
Şi oare mă întreb câte cazuri enunţate mai sus există în
România şi câţi bani s-au pierdut astfel în mod inutil, când există
sectoare de activitate în care orice leu este mai mult decât bine-
venit.
A venit vremea să ne trezim, să fim responsabili şi să facem cu
toţii ceea ce trebuie.
Vă mulţumesc.
Domnul Sorin-Serioja Chivu:
Declaraţia politică se intitulează ,,Simţul civic şi
responsabilitatea la români”.
Un mare om de stat, devenit o figură marcantă a istoriei
noastre universale – Winston Churchill – a spus odată, în modul său
tipic spiritual, că: „Responsabilitatea este preţul măreţiei. Toate
lucrurile sunt simple şi majoritatea lor pot fi exprimate într-un
singur cuvânt: libertate, justiţie, onoare, datorie, milă, speranţă.”
În iarna aceasta a nins cât pentru cinci ierni din anii trecuţi.
România este sub asediul zăpezii şi măcar în cazul acesta oamenii
nu mai pot da vina pe politicieni că ninge prea mult. Oricum, nu
suntem singurii de pe glob care se chinuiesc cu nişte condiţii
meteorologice vitrege. Noi, ca şi alţii, ne luptăm cu zăpada, dar să
nu uităm că, într-o ţară pe care noi o considerăm pierdută într-un
colţ de lume, nu demult au murit zeci de mii de oameni din cauza
unui seism catastrofal.
Dincolo de a fi senator, sunt om în primul rând, soţ şi tată,
trăiesc normal, fac cumpărături, merg la piaţă, mă plimb.
116
Din maşină nu poţi decât remarca mormanele de zăpadă
strânse în faţa majorităţii caselor sau firmelor, iar când cobori din ea
constaţi pe propria piele cât de greu este să te strecori printre munţii
de zăpadă, ca să nu mai vorbim de păstrarea unui echilibru precar pe
stratul gros de gheaţă aflat dedesubtul ei.
De fiecare dată am fost invidioşi pe străini, arătându-i
admirativ cu degetul. Am admirat de fiecare dată ordinea şi
disciplina lor, neluând în calcul că ei aplică, înainte de orice legi,
ceea ce noi am uitat: spiritul civic.
Nu trebuie să aştepţi pe nimeni ca să îţi cureţi zăpada din faţa
porţii, nu trebuie să ridici din umeri a nepăsare, privind la stratul
gros de gheaţă din faţa magazinului tău şi la trecătorii, potenţiali
clienţi, care cad, aşa cum nu trebuie să aştepţi ameninţarea cu
aplicarea legii ca să pui mâna pe o lopată sau să rupi ţurţurii de
gheaţă, care sunt adevărate pericole.
Înainte de a cere cuiva sau de a critica, este bine să îţi faci o
autoanaliză şi să vezi ce ai făcut tu pentru ca o situaţie să fie mai
bună.
În continuare, prognozele meteo ne sunt defavorabile şi anunţă
condiţii din cele mai vitrege, fără precedent faţă de anii care au
trecut. Valuri de ninsori şi, ca şi cum nu era suficient, ploi în
cantităţi semnificative. Meniul complet pentru ca România să fie
înghiţită de ape.
De aceea, consider că este cazul ca autorităţile să fie, mai mult
ca oricând, vigilente şi să ia toate măsurile posibile pentru a ajuta
117
cetăţenii şi pentru a minimaliza pe cât de mult posibil toate efectele
dezastruoase ale unei astfel de vremi.
Aproape în fiecare an, România se confruntă cu inundaţii, iar
anul acesta, în raport cu vremea, ele pot fi catastrofale dacă nu se
iau măsuri când încă se mai poate face ceva. Trebuie să fim
conştienţi de acest pericol.
Fac un apel la toate autorităţile din domeniu să se îngrijească
ca daunele să fie minime prin intervenirea la timp cu toate forţele de
care dispun.
Este de datoria noastră să luăm primele măsuri şi să tragem
semnale de alarmă. Fie că facem sau nu parte din vreo instituţie, cu
toţii ar trebui să avem la bază simţul civic, responsabilitatea de a ne
uşura unii altora viaţa şi de a ne respecta reciproc.
Şi tragedia noastră, stimaţi colegi, e că nu numai zăpada sau
inundaţiile reprezintă o problemă. Acesta este un caz de sezon, unul
din sutele care se pot da în privinţa gradului de simţ civic al
românilor şi de responsabilizare indiferent de poziţia fiecăruia în
societate. Simţul civic este ingredientul de bază pentru consolidarea
oricărei societăţi, aceea care poate ajuta cel mai bine la creşterea
gradului de civilizaţie şi identitate al unui popor.
*
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Stimaţi colegi, vă propun să continuăm cu şedinţa în plen a
Senatului. Şedinţa este condusă de subsemnatul, asistat de domnul
senator Gheorghe David şi doamna senator Doina Silistru, secretari
de şedinţă. Şi-au înregistrat prezenţa la lucrările şedinţei de astăzi
118
102 senatori. Suntem în cvorum. 4 colegi, membri ai Guvernului,
sunt absenţi motivaţi.
*
În documentaţia pentru şedinţa de astăzi aţi primit proiectul
ordinii de zi. Sunt observaţii la ordinea de zi? Nu sunt.
Supun votului dumneavoastră ordinea de zi a şedinţei de
astăzi. Vă rog să votaţi.
Cu 55 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere,
ordinea de zi a fost aprobată.
Programul de lucru: după declaraţiile politice de la ora 15.00
la ora 16.30 urmează iniţiativele legislative, cu vot pe legile
organice în intervalul de timp 16.30 – 17.00; în intervalul
17.00 – 18.00 voturi finale pe iniţiative legislative; de la ora 18.00
la ora 19.30, întrebări, interpelări şi răspunsuri.
Dacă nu sunt observaţii în legătură cu programul de lucru, voi
supune votului dumneavoastră programul de lucru pentru şedinţa de
astăzi. Vă rog să votaţi.
Cu 60 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere,
programul de lucru a fost aprobat.
Domnul senator Vasile-Cosmin Nicula doreşte să facă o
declaraţie. Vă rog, microfonul central.
Domnul Vasile-Cosmin Nicula:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
În conformitate cu art. 47 din Regulamentul Senatului, vă
comunicăm modificările operate în componenţa comisiilor
119
permanente, pe locurile care revin Grupului parlamentar al Alianţei
PSD+PC, conform algoritmului, ca urmare a demisionării din
grupul nostru parlamentar a unor senatori, după cum urmează:
La Comisia pentru sănătate publică este numit domnul senator
Crăciun Avram în locul domnului senator Corneliu Grosu.
Subsemnatul îl înlocuieşte pe domnul senator Sorin-Serioja Chivu.
La Comisia pentru privatizare şi administrarea activelor
statului este numit domnul senator Gheorghe Marcu în locul
domnului senator Chirvăsuţă Laurenţiu şi domnul senator Florin
Constantinescu în locul domnului senator Vasile-Cosmin Nicula.
La Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei
şi petiţii este numit domnul senator Alexandru Cordoş în locul
domnului senator Corneliu Grosu, respectiv domnul senator Valer
Marian va ocupa funcţia de vicepreşedinte al comisiei.
La Comisia economică, industrii şi servicii se numeşte domnul
senator Vasile-Cosmin Nicula în locul domnului senator
Sorin-Serioja Chivu.
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc şi eu.
Stimaţi colegi,
Doresc să vă informez … (Discuţii la prezidiu)
Voi supune întâi la vot modificările în comisii.
Îi ofer cuvântul domnului senator Chivu, care doreşte să
intervină pe procedură înainte de vot. Aveţi cuvântul, microfonul 4,
vă rog.
120
Domnul Sorin-Serioja Chivu:
Domnule preşedinte,
Pe procedură, dacă sunteţi amabil. Colegul nostru, domnul
senator Nicula, se prevalează de art. 47 din Regulamentul Senatului,
dar acest articol precizează foarte clar momentul când un lider de
grup poate să-şi exprime un punct de vedere asupra unui
parlamentar ce aparţine grupului respectiv pe care-l reprezintă. Cred
că, în această situaţie a noastră, a parlamentarilor care am
demisionat dintr-un grup parlamentar, trebuia să facă trimitere la
art. 45 din acelaşi Regulament, care spune: „În cazul în care unul
dintre membrii comisiei demisionează din grupul parlamentar care
l-a propus, liderul grupului parlamentar respectiv poate propune un
alt reprezentant”. Dar acest art. 45 este declarat neconstituţional prin
Decizia nr. 317 din 13 aprilie 2006, care, dacă observaţi, este
sesizată de însuşi grupul parlamentar din care au făcut şi fac parte
domnii senatori: Viorel Arcaş, Mircea-Dan Geoană, Ion Chelaru,
Petre Daea, Cristian Diaconescu, Ion Vasile, Radu Cătălin Mardare,
Petru Şerban Mihăilescu, Ilie Sârbu, Doina Silistru şi Ion Toma.
Acest articol, fiind neconstituţional, cred că, distinşi colegi,
trebuie să ţineţi cont că în conformitate cu Constituţia, deputaţii şi
senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare.
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc şi eu.
Stimaţi colegi,
121
Am luat cunoştinţă de argumentele domnului senator Chivu.
Aş fi fost mult mai decis dacă unul din iniţiatorii acestei decizii a
Curţii Constituţionale era chiar doamna senator Doina Silistru.
În aceste condiţii, vă cer îngăduinţa să-mi daţi mandatul să
ridic această problemă în şedinţa Biroului permanent al Senatului şi
să vedem cum rezolvăm. Eventual, să solicităm un aviz de la
Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări în
legătură cu modul de a proceda.
Vă rog, domnule senator Nicula, să nu vă supăraţi. Nu voi
putea supune votului aceste modificări în comisiile permanente,
având în vedere problema ridicată de domnul senator Chivu.
Pentru şedinţa de mâine îmi permit să fac o informare pentru a
se decide la nivelul Biroului permanent al Senatului în legătură cu
modul de a proceda şi cu răspunsul la problema ridicată de domnul
senator Chivu.
Dacă nu văd proteste în sală, vom proceda în acest fel.
*
În continuare, doresc să vă informez, stimaţi colegi, despre
posibilitatea exercitării de către dumneavoastră, de către noi,
senatorii, a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale pe un
număr de legi, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) şi (3)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale:
- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr.152/2008 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr.30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
122
Internelor şi Reformei Administrative şi pentru înfiinţarea Fundaţiei
Colegiul Naţional de Afaceri Interne;
- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr.90/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul
administraţiei publice;
- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr.101/2009 referitoare la stabilirea unor măsuri privind absolvirea
instituţiilor de formare profesională iniţială din Ministerul
Administraţiei şi Internelor;
- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr.102/2009 pentru prelungirea termenelor prevăzute la pct.17.2 lit.
g din contractul de privatizare a Societăţii Comerciale „Electrica
Oltenia” - S.A., aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr.114/2005 privind unele măsuri pentru derularea şi finalizarea
privatizării societăţilor comerciale filiale de distribuţie şi furnizare a
energiei electrice „Electrica Moldova” – S.A. şi „Electrica Oltenia”
– S.A.;
- Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
87/2008 privind dotarea cu calculatoare tip desktop a unităţilor în
care se desfăşoară învăţământul liceal şi profesional de stat;
- Legea privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr.168/2008 pentru completarea art.10 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr.87/2008 privind dotarea cu calculatoare tip desktop a
unităţilor în care se desfăşoară învăţământ liceal şi profesional de
stat;
123
- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr.86/2009 privind reglementarea de măsuri fiscale pentru unele
livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate de Compania
Naţională „Romtehnica ” - S.A. către Ministerul Apărării Naţionale;
- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr.87/2009 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr.94/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în
circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor
documente de călătorie;
- Lege pentru modificarea Legii nr.85/2006 privind procedura
insolvenţei;
- Lege privind construirea unui monument comemorativ dedicat
eroilor musulmani care şi-au dat viaţa pentru România în cele două
războaie mondiale;
- Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.9/2009 pentru
prelungirea termenelor prevăzute la pct.17.2 lit.g) din contractul de
privatizare a Societăţii Comerciale „Electrica Oltenia”- S.A.,
aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.114/2005
privind unele măsuri pentru derularea şi finalizarea privatizării
societăţilor comerciale filiale de distribuţie şi furnizare a energiei
electrice „Electrica Moldova” - S.A. şi „Electrica Oltenia” - S.A.;
- Lege pentru modificarea şi completarea art.7 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr.168/2001 privind punerea în valoare a
construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi
exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate
dezafectate;
124
- Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.6/2009 pentru
modificarea termenului privind sancţionarea contravenţiilor
prevăzute la art.14 alin.(1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr.12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de
reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate
din cereale;
- Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/2007 privind
creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ;
- Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr.75/1999 privind activitatea de audit financiar;
- Lege pentru modificarea şi completarea art.284 din Legea
nr.571/2003 privind Codul fiscal;
- Lege pentru completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal;
- Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.14/2009 privind
acordarea unui împrumut Companiei Naţionale de Autostrăzi şi
Drumuri Naţionale din România S.A. în scopul refinanţării
împrumutului acordat de Trezoreria Statului în anul 2004;
- Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2009 pentru
reglementarea unor măsuri financiar-contabile aplicabile în
implementarea programului Facilitatea de tranziţie pentru România,
prevăzut în Decizia Comisiei C (2007) 5.793 din 30 noiembrie 2007
privind contribuţia financiară a Facilităţii de tranziţie pentru
întărirea capacităţii instituţionale din România;
- Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.11/2009 privind
alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare pentru
125
contractarea şi implementarea proiectelor necontractate din
fondurile Programului PHARE;
- Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.24/2009 privind
gestionarea financiară a fondurilor externe nerambursabile aferente
Mecanismului financiar al Spaţiului Economic European;
- Lege pentru completarea Legii nr.143/2000 privind prevenirea şi
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri;
- Lege pentru completarea art.7 din Ordonanţa Guvernului
nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.
Aceste informaţii v-au fost aduse la cunoştinţă pentru a vă
exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale.
*
La punctul 2 din ordinea de zi este înscris Informare cu privire
la scrisoarea Preşedintelui României referitoare la participarea cu
forţe armate la misiuni în afara teritoriului statului român
în anul 2010.
Este vorba de un demers al Preşedintelui României care ne
informează pe noi, Parlamentul, că a aprobat participarea României
cu forţe armate în anul 2010 la misiuni înafara teritoriului naţional,
în teatrele de operaţii din Balcani şi Afganistan, la acţiuni sub
mandatul NATO, a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi al Uniunii
Europene.
Pentru cei care doresc, în anexă este scrisoarea Preşedintelui
României care conţine numărul de militari cu care se participă la
aceste diverse operaţiuni.
126
V-am adus la cunoştinţă. Aceeaşi procedură de informare,
prevăzută de lege se va aborda şi în Camera Deputaţilor. Vă
mulţumesc.
*
Trecem la punctul 3 din ordinea de zi care este Aprobarea
procedurii de urgenţă pentru dezbaterea şi adoptarea următoarelor
iniţiative legislative.
Mai întâi, vă consult dacă dintre iniţiatori există colegi care
doresc să susţină procedura de urgenţă.
Prima este Propunerea legislativă pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor
alimentare.
Doreşte să o susţină cineva? Nu. Nu se supune la vot.
A doua propunere legislativă este Propunerea legislativă
pentru abrogarea Cap. IV (art.17 – 26) din Legea nr. 329/2009
privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice,
raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi
respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul
Monetar Internaţional.
Dintre iniţiatori doreşte cineva să o susţină?
Doamna Doina Silistru (din sală):
Dumneavoastră sunteţi iniţiator.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Dacă îmi permite-ţi, pentru rapiditate, fiind unul dintre
iniţiatori o susţin eu, dacă nu aveţi nimic împotrivă.
127
Supun votului dumneavoastră procedura de urgenţă pentru
această propunere legislativă. Vă rog să votaţi.
Cu 59 de voturi pentru, 5 voturi împotrivă şi nicio abţinere,
propunerea de dezbatere şi adoptare în procedură de urgenţă a
propunerii de la punctul 2 a fost aprobată.
A treia propunere este Propunerea legislativă pentru abrogarea
Cap. IV (art.17 – 26) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea
unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor
publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-
cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.
Domnul deputat Nicolae Mircovici, cred că nu este aici. Nu se
supune la vot.
Domnule senator Günthner vă rog, aveţi cuvântul pe
procedură. Microfonul 2.
Domnul Günthner Tiberiu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Trebuie să observaţi că cele două iniţiative legislative sunt
perfect identice. Ar trebui procedat la comasarea lor sau ar trebui
discutate împreună. Practic, sunt depuse în aceeaşi zi sau la o zi
diferenţă. Ar fi păcat ca una să aibă procedură de urgenţă şi cealaltă
să meargă cu ... Două iniţiative legislative identice să circule în
Senat pe trasee diferite.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Domnule senator Günthner, cu respect vă spun că nu sunt
identice. Sunt referitoare la aceeaşi lege, dar nu au acelaşi obiect.
Sunt dispus, dacă dumneavoastră doriţi, să susţineţi ideea să fie
128
aprobată procedura de urgenţă şi pentru cea de-a doua lege, în lipsa
iniţiatorului, fără ca acesta să constituie un precedent.
Vă voi supune la vot ... (Discuţii aprinse în sală) De a treia
este vorba, apoi ajungem la a patra.
Dau cuvântul domnului senator Dumitru Oprea. Vă rog,
microfonul 2.
Domnul Dumitru Oprea:
Cred că soarta iniţiativei legislative merită să fie cea pe care
iniţiatorul a dat-o, altfel, cred că am fi mai duri. Dumneavoastră
sunteţi întotdeauna un blând. Este un copy-paste. Nu se poate.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu.
O să ne putem pronunţa prin vot având în vedere că domnul
Günthner a cerut acest lucru.
Domnule Günthner, o supun la vot. Nu este nicio problemă.
Vă rog, aveţi cuvântul.
Domnul Günthner Tiberiu:
Dacă se poate, eu aş cere comasarea celor două iniţiative
legislative, pentru că numai iniţiatorii diferă. (Discuţii aprinse în
sală şi la prezidiu) La cele două iniţiative legislative titlul este
identic. Cea de a patra iniţiativă are text diferit.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Titlul legii este identic şi ele sunt identice? Încă o dată,
domnul senator Günthner a cerut, dacă sunteţi de acord ca prin
derogare de la practica noastră, şi anume că orice propunere de
solicitare a procedurii de urgenţă trebuie să fie susţinută în plen, vă
129
întreb dacă sunteţi de acord să facem acest lucru în lipsa oricărei
susţineri. Vă rog să votaţi.
Dacă votaţi „da”, votaţi cu propunerea domnului senator
Günthner, dacă votaţi „nu” votaţi cu respectarea cutumei noastre.
Vă rog să votaţi.
Domnule senator Günthner, propunerea dumneavoastră a
întrunit 19 voturi pentru, 31 de voturi împotrivă şi 7 abţineri, ca
urmare, nu a fost aprobată.
A patra este Propunerea legislativă pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi
şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea
mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia
Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.
Iniţiatori sunt domnul senator Bîrlea Gheorghe şi domnul
senator Feldman Radu-Alexandru. Cine doreşte să o susţină?
Domnul senator Bîrlea? Vă rog. Microfonul 2.
Domnul Gheorghe Bîrlea:
Ştim cu toţii că legea nr. 329/2009 a fost dată în circumstanţe
economice destul de dificile şi a avut în vedere o raţionalizare
eficientă a cheltuielilor bugetare şi o mai corectă dimensionare a
unor autorităţi şi instituţii publice.
S-a spus încă de atunci că în pofida asumării răspunderii pe
această lege ca şi pe altele, ele nu sunt perfecte, pe parcurs pot fi
propuse amendamente care să genereze ajustări în funcţie de
realităţile economice.
130
Această iniţiativă are în vedere cumulul pensie-salariu, în
beneficiul celor care doresc să-şi continue activitatea cu condiţia
renunţării la diferenţa de salariu care întrece salariul mediu brut pe
economie. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Şi eu vă mulţumesc.
Procedura de urgenţă pentru această iniţiativă legislativă a
fost susţinută de domnul senator Bîrlea. Dacă nu mai doreşte nimeni
să intervină vă voi supune la vot aprobarea procedurii de urgenţă
pentru această iniţiativă legislativă. Vă rog să votaţi.
Cu 54 de voturi pentru, 13 voturi împotrivă şi 3 abţineri,
procedura de urgenţă pentru această iniţiativă legislativă a fost
aprobată.
*
Trecem la punctul 4 din ordinea de zi ... (Domnul senator Igaş
solicită cuvântul) Pe procedură domnule senator Igaş? Aveţi
cuvântul domnule senator. Vă rog, microfonul 2.
Domnul Traian-Constantin Igaş:
Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Pe procedură.
Avem art. 87 alin (1), în care se spune clar că ordinea de zi
poate fi modificată la propunerea unui grup parlamentar, sigur, cu
majoritatea colegilor senatori prezenţi la şedinţa de plen.
Avem o mică problemă, anume Proiectul de lege pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, care a fost trimisă de Guvern către noi, către
131
Senat, a fost dezbătută astăzi în şedinţa Comisiei pentru
administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului,
raportul este deja întocmit de aproximativ două ore şi, aş vrea,
domnule preşedinte de şedinţă, să încercăm să introducem şi acest
punct distinct pe ordinea de zi, chiar dacă ştiu şi ştim cu toţii că
iniţial am aprobat astăzi o ordine de zi. Uzând de art. 87 din
Regulamentul Senatului, cred că putem să introducem şi acest
proiect de lege pe ordinea de zi, ţinând cont că este un proiect
important, este prezent în sala de şedinţe şi reprezentantul
Guvernului care susţine acest proiect de lege. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Şi eu vă mulţumesc.
Este o singură problemă domnule senator Igaş. Potrivit
Hotărârii Biroului permanent, proiectul de lege a fost transmis
pentru elaborarea unui raport comun la Comisia pentru administraţie
publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului. Domnul
preşedinte Greblă ar dori să ... Domnul senator Filip a făcut un
raport din partea Comisiei pentru administraţie publică, organizarea
teritoriului şi protecţia mediului. Îl voi ruga pe domnul senator Toni
Greblă să ne precizeze care este situaţia. Vă rog, microfonul 4.
Domnul Toni Greblă:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
În Biroul permanent, comisia avizatoare a fost desemnată
Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări şi
comisia raportoare a colegului. Din datele verificate de mine, am
132
fost şi la Biroul permanent, noi aveam aviz mâine şi poimâine,
miercuri, colegul avea raport. Drept urmare, faţă de datele stabilite
de ... aici nu este vorba de a fi de acord cu modificarea ordinii de zi.
Este vorba de faptul că faţă de datele stabilite în Biroul permanent,
marţi 16 februarie, termen pentru aviz de la Comisia juridică, de
numiri, disciplină, imunităţi şi validări, Comisia juridică, de numiri,
disciplină, imunităţi şi validări, mâine la ora 14.00 are şedinţă şi
urmează să analizeze proiectul de lege cu prioritate, urmând ca
imediat să depunem avizul. Drept urmare, nu este vorba de
modificarea unei ordini de zi, este vorba de faptul că iniţiativa
legislativă nu a ajuns la maturitate pentru a putea fi inclusă în
ordinea de zi a plenului Senatului.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Domnul senator Haşotti. Vă rog, microfonul 2.
Domnul Puiu Haşotti:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Acum pentru ca toată lumea să fie lămurită, este vorba despre
acel proiect de lege care este aproape identic cu două ordonanţe ale
Guvernului, declarate neconstituţionale, probabil şi acesta va fi
declarat neconstituţional, proiect de lege care prevede înlocuirea
directorilor din deconcentrate, adică politizarea sută la sută a întregii
Românii. Domnul senator Greblă a evocat aici imposibilitatea de a
se modifica ordinea de zi pentru simplu motiv că şi Comisia
juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări trebuie să dea un
aviz. Eu înţeleg graba pe care colegii de la Partidul Democrat
Liberal o manifestă şi însuşi liderul grupului a spus că, forţând un
133
pic înţelegerea Regulamentului nostru, propune acest lucru. Evident,
că nici nu puteţi supune la vot aşa ceva, domnule preşedinte, de
vreme ce o comisie sesizată cu un aviz nu s-a pronunţat. Dar, eu ţin
minte că procedura de urgenţă – s-ar putea să mă înşel – a fost
votată miercuri. De acord? Domnule senator Greblă, când a
repartizat Biroul permanent, după ziua de miercuri, către comisie
acest proiect? Mie îmi este teamă că în Biroul permanent nici măcar
nu a fost repartizat la comisii. Când? (Discuţii aprinse în sală)
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc domnului...
Domnul Puiu Haşotti:
Problema este că ceea ce a propus domnul lider al Grupului
parlamentar al PD-L nu se poate propune votului Senatului. Este
neregulamentar.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator. Domnul senator Filip.
Microfonul 2.
Domnul Petru Filip:
Îmi asum câteva lucruri legate de acest proiect de lege. În
primul rând, este vorba de modificarea Legii funcţionarului public
nr. 188/1999. Am discutat-o astăzi în Comisia pentru administraţie
publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului şi am
discutat-o din punct de vedere tehnic, nu din punct de vedere politic.
Că ea poate fi interpretată legat de Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 37/2009 sau de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 105/2009, asta este o altă discuţie, dar pe tehnică şi pe conţinut
134
nu are niciun fel de legătură cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 105/2009 sau cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009,
mai veche.
Acesta este un lucru pe care vreau să-l precizez, fiindcă în
şedinţa Comisiei pentru administraţie publică, organizarea
teritoriului şi protecţia mediului am discutat aproape două ore pe
elementele de modificare a Legii nr. 188/1999 privind funcţionarii
publici. Ca urmare, din acest punct de vedere nu există niciun fel de
dubiu.
Cea de a doua problemă, legată de avizul Comisiei juridice, de
numiri, disciplină, imunităţi şi validări, într-adevăr, au existat
anumite discuţii legate de a se discuta înainte de termenul pe care
Biroul permanent al Senatului l-a stabilit şi am discutat în cursul
zilei de marţi, în care Comisia juridică, de numiri, disciplină,
imunităţi şi validări îşi asumase un termen pentru prima întâlnire în
această săptămână. Sigur, între timp, lucrurile legate de programul
Senatului s-au schimbat, ziua de miercuri a devenit marţi şi sigur că
atunci datele au fost puţin deranjate. Sigur că şedinţa de Birou
permanent care ar fi trebuit să aibă loc mâine cu un eventual
program de dezbateri pentru miercuri nu mai poate avea loc. De
aceea, propunerea din partea Grupului parlamentar al PD-L avea la
bază această realitate. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc. Eu cred că nu trebuie să intrăm în discuţii cu
caracter politic. Este însă evident că procedura legislativă nu a fost
135
îndeplinită, procedura nu este completă, cum ar spune domnul
senator Greblă.
În al doilea rând, am înţeles că dânsul şi-a asumat, astăzi, în
faţa plenului obligaţia de a aborda în cursul întâlnirii de mâine a
comisiei problema unui aviz pentru proiectul respectiv. În aceste
condiţii, cu tot respectul, domnule senator Igaş, nu pot supune la vot
includerea pe ordinea de zi a unui punct care nu are procedura
legislativă completă, deci nu are raportul Comisiei juridice, de
numiri, disciplină, imunităţi şi validări. Aşa că vă rog pe toţi să
facem un efort ca să fie cât mai rapid.
Domnule senator Urban, microfonul 2.
Domnul Iulian Urban:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. În legătură cu proiectul de
lege care nu a ajuns la maturitate, el este la maturitate, pentru că în
şedinţa Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări
de marţea trecută el a fost pe ordinea de zi. Că nu a fost cvorum la
Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări nu este
vina noastră. Eu ştiu că am fost acolo, domnul Greblă a fost acolo.
Faptul că, de exemplu, sunt colegi de la partide politice pe care nu-i
vedem cu lunile nu este vina noastră. De asemenea, eu am căutat o
posibilitate şi am cerut domnului preşedinte al Comisiei juridice, de
numiri, disciplină, imunităţi şi validări ca astăzi, de la ora 13.00, să
încercăm să ţinem o şedinţă la care să discutăm acest proiect de
lege. Iar nu s-a putut. Chiar dacă ne luăm acest angajament, este
posibil să ne trezim, mâine, la Comisia juridică, de numiri,
disciplină, imunităţi şi validări că iar suntem 5 persoane, adică sub
136
cvorum, astfel încât din acest punct de vedere este posibil ca
proiectul de lege să nu ajungă la maturitate nici la anul pe vremea
asta.
Eu vreau să vă spun că, în condiţiile în care marţi a fost pe
ordinea de zi a Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi
validări, iar acolo, ca şi la alte comisii permanente ale Senatului,
lumea nu prea se omoară cu venitul, asta este, nu avem ce să facem.
Este o realitate, dar nu înseamnă că trebuie să blocăm un întreg
proces legislativ, astfel încât eu cred că trebuie să dăm curs cererii
de vot formulată de liderul nostru de grup.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Domnule senator Urban, argumentaţia dumneavoastră este
impecabilă, dacă termenul pentru prezentarea raportului de avizare
al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări ar fi
fost depăşit. În condiţiile în care acest termen este mâine, nu avem
cum să procedăm decât cum v-am spus. Dacă nu va fi respectată
această dată, atunci vom decide prin vot modul în care va trebui să
procedăm.
Aşa că vă cer scuze, dar nu o pot supune votului.
*
Trecem la punctul 4 din ordinea de zi, Notă privind adoptarea
tacită, prin împlinirea termenului la data de 10 februarie 2009, a
următoarei iniţiative legislative: Propunerea legislativă pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea
regională în România cu modificările şi completările ulterioare.
137
Vreau să vă informez că, potrivit art. 75 alin. (2) din
Constituţia României, coroborat cu prevederile art. 141 alin. (2) din
Regulamentul Senatului, Propunerea legislativă pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în
România cu modificările şi completările ulterioare se consideră
adoptată prin împlinirea termenului la data de 10 februarie 2010.
(Discuţii, rumoare.)
Domnul senator Corlăţean. Microfonul 3.
Domnul Titus Corlăţean:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă,
Stimaţi colegi,
Stimate colege,
Eu am fost mandatat de Grupul parlamentar al Alianţei
Politice PSD+PC să formulez următoarea declaraţie.
Teza dezvoltării regionale este un subiect extrem de important
care trebuie tratat cu extrem de mare seriozitate de către
Parlamentul României, cu atât mai mult cu cât perspectivele
financiare ale Uniunii Europene, începând cu 2014, deci noile
perspective financiare, trebuie să găsească România pusă la punct
din acest punct de vedere, deci România va trebui să analizeze, să ia
anumite decizii care să pună în valoare regiunile de dezvoltare
economică, pentru a pune în valoare fondurile europene care ne
stau la dispoziţie, respectiv pentru creşterea gradului de absorbţie a
acestor fonduri.
De aici şi până la trecerea pe şest, prin manevre care nu fac
cinste activităţii parlamentare, a unui proiect de lege care este
138
contestabil pe fond este cale lungă. Şi aici, în numele Grupul
parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, continuând ceea ce am
afirmat încă de săptămâna trecută, trebuie să spun foarte clar că
aceste manevre pot fi calificate ca „ruşinoase” şi vor avea anumite
consecinţe. Pentru că solicitarea Grupului parlamentar al PD-L,
săptămâna trecută, de a prelungi termenul până la care plenul
Senatului trebuia să dezbată şi să ia o decizie sub pretextul că vor fi
depuse amendamente la comisia sesizată în fond, acesta a fost
numai un pretext, am verificat şi nu a fost niciun fel de amendament
depus de Grupul parlamentar al PD-L. Ceea ce s-a obţinut a fost
intrarea în procedura de adoptare tacită în condiţiile în care şi
secretarul de stat coordonator, pentru care dumneavoastră, domnule
preşedinte de şedinţă, ne-aţi cerut o amânare de câteva ore a
dezbaterii, pentru ca Domnia Sa să fie prezent, am văzut care au fost
consecinţele: nu a fost întrunit cvorumul de şedinţă după ora 12.30.
Este o declaraţie pe care o fac răspicat, în numele Grupului
parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, promovarea unui astfel de
proiect de lege care are şi promovează aceste teze autonomiste pe
criterii etnice nu reprezintă o surpriză neapărat din punctul de
vedere al consecvenţei grupului parlamentar care a promovat acest
proiect de lege. Ceea ce este surprinzător şi trebuie notat de opinia
publică astăzi este faptul că PD-L, la guvernare, şi cei care îl
conduc, domnii Băsescu şi Boc, îşi asumă pentru prima oară public
această cosponsorizare a tezelor autonomiste pe criterii etnice.
O regiune de genul celei propuse – Harghita, Covasna şi
Mureş – care reia vechile teze autonomiste şi care merge împotriva
139
logicii economice este o chestiune pe care PD-L-ul şi-o asumă
public. Şi aici voi deschide o foarte scurtă paranteză ca senator de
Braşov.
Întreruperea legăturilor economice între Braşov, Harghita şi
Covasna în condiţiile în care sunt legături economice importante, în
condiţiile în care tranzitul economic se face dinspre Harghita şi
Covasna prin Braşov, în condiţiile în care există companii
braşovene importante care desfăşoară activităţi economice, în
condiţiile în care aeroportul internaţional va fi relevant nu doar
pentru Braşov, ci pentru toată zona, inclusiv pentru Harghita şi
Covasna, ridică probleme, în primul rând, dezvoltării economice a
celor două judeţe menţionate, Harghita şi Covasna. Este un moment
în care noi spunem foarte clar la nivelul Grupul parlamentar al
Alianţei Politice PSD+PC, că PD-L-ul şi-a asumat public aceste teze
autonomiste. Din punctul de vedere al poziţiei Grupului parlamentar
al Alianţei Politice PSD+PC, noi vom rămâne consecvenţi în
promovarea acelor modificări legislative care să fie fezabile
economic, care să reprezinte un plus pentru dezvoltarea regională
viitoare a României, dar vom face aceste lucruri, inclusiv în
dezbaterea de la Camera Deputaţilor, cu respectarea strictă a
Constituţiei şi a atributelor pe care Constituţia le oferă teritoriului
suveran, independent, unitar al României. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc. Declaraţia dumneavoastră a fost notată pentru
stenogramă. Doamna senator Boagiu. Microfonul 2. Urmează un
140
grup compact de trei senatori: Markó Béla, Frunda György,
Verestóy Attila.
Aveţi cuvântul, doamna senator.
Doamna Anca-Daniela Boagiu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Îi mulţumesc şi colegului care a exprimat punctul de vedere al
Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Aş spune că nu
era un punct de vedere, ci o declaraţie politică pe care doream să o
aud de la tribună, era mult mai justificată acolo.
Scopul pentru care am luat cuvântul este unul singur. Acest
punct de vedere – şi nu mă refer la persoane pentru că nu vreau să
dezbat ceea ce nu am dezbătut într-o complicitate, dragi colegi,
inclusiv cu serviciile Senatului – este acela de a spune, ceea ce toată
lumea a auzit şi toată lumea ştie, că dacă discutăm despre regiuni de
dezvoltare în România trebuie să discutăm despre ele – şi aici sunt
total de acord cu grupul parlamentar care a exprimat punctul de
vedere anterior – în contextul pregătirii noului buget al Uniunii
Europene, în contextul în care trebuie să judecăm cum vor veni
banii către regiunile de dezvoltare din România. Acesta este punctul
nostru de vedere, punctul oficial al partidului.
Dacă dumneavoastră vreţi să ne puneţi altceva în spinare, pot
să înţeleg, este o problemă legată de faptul că acum nu mai sunteţi
la putere, ci sunteţi în opoziţie şi întotdeauna şi opoziţia trebuie să
aibă un punct de vedere însă el trebuie să fie cel corect şi cel care
reflectă realitatea.
141
Al doilea lucru pe care vreau să-l spun, domnule preşedinte,
dragi colegi, toate grupurile parlamentare sunt reprezentate în
Biroul permanent. Atunci când s-a cerut prelungirea termenului – şi
vă rog să luaţi stenogramele! – a fost acceptată în condiţiile în care
nimeni nu a spus că legea urma să fie adoptată tacit în decursul unei
săptămâni. Vă rog să luaţi stenograma Biroului permanent de
săptămâna trecută în care veţi găsi intervenţia mea prin care am
cerut clar ca atunci când suntem pe punctul de a împlini termenul
adoptării tacite să fim atenţionaţi, atât în plenul Senatului , pentru că
de aceea suntem asistaţi de către colegii noştri din aparatul
Senatului , cât şi din cadrul grupurilor parlamentare, aşa încât astfel
de erori să nu existe. Deci intenţia a fost de foarte mare bună-
credinţă. Aş vrea să ne păstrăm acea verticalitate care s-a manifestat
până acum în Senatul României, aceea de a spune ceea ce s-a
întâmplat cu acurateţe. Altfel, cred că acea imagine pe care ne
străduim să ne-o menţinem de mai bine de un an va fi deteriorată
încercând să dezinformăm şi jucându-ne cu lucrurile care pot fi
verificate prin declaraţiile din stenograme.
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Poziţia oficială a grupului
nostru este că regiunile de dezvoltare trebuie desenate în funcţie de
discuţiile şi de negocierile care vor avea loc la nivel european, astfel
încât România să beneficieze de sume consistente pentru asigurarea
coeziunii între regiunile de dezvoltare din România.
Am mai spus-o şi o repet: nu acceptăm politizarea acestui
subiect. Vrem să devină un subiect care să aducă prosperitate în
România. Vă mulţumesc. (Aplauze)
142
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc. Sunt convins că declaraţia dumneavoastră va
fi reflectată în stenogramă.
Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul senator.
Markó Béla. Microfonul 2.
Domnul Markó Béla:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi, bineînţeles că aş fi dispus să avem o dezbatere
mai aprofundată în ceea ce priveşte instituţia aprobării tacite a unor
legi din partea primei Camere sesizate. Eu cred că şi în acest
moment, noi, senatorii, Senatul avem posibilitatea să dezbatem o
lege şi să nu o lăsăm să treacă la Camera Deputaţilor prin aprobare
tacită.
Stimaţi colegi, de ce nu aţi încercat să impuneţi o dezbatere
pe această temă atunci când era momentul? Noi am încercat acest
lucru, inclusiv iniţiativa de a amâna termenul respectiv, dar, după
cum ştiţi, nu am reuşit şi îmi pare bine că colegii din PSD –
respectiv domnul senator Corlăţean – totuşi şi-au dat seama că ar
trebui să avem o astfel de dezbatere şi au iniţiat o astfel de dezbatere
astăzi, fiindcă deja s-au făcut referiri la esenţa acestei propuneri
legislative, la detaliile acestei propuneri legislative.
În acest moment, vorbesc nu în calitate de membru al
Guvernului, ci ca unul dintre iniţiatorii acestei propuneri legislative
şi trebuie să resping acele calificative privind o manevră ruşinoasă
şi aşa mai departe.
143
Stimaţi colegi, dacă e o manevră ruşinoasă să încerci să faci un
lucru bun pentru întreaga ţară... Dacă aţi fi citit această propunere
legislativă, aţi fi văzut că nu se referă la Harghita, Covasna, Braşov
şi aşa mai departe. Propunerea legislativă se referă la o problemă
generală a întregii ţări, şi anume, acum vreo zece ani, în mod
artificial, am împărţit ţara în opt regiuni de dezvoltare economică şi
toată lumea ştie foarte bine că aceste regiuni de dezvoltare
economică nu sunt potrivite, prin ele nu se poate crea o coerenţă
economică în anumite zone. Şi întrebaţi-vă colegii, nu din Covasna,
din Harghita şi din Braşov, ci, de exemplu, din Vrancea şi
Constanţa, de ce judeţul Vrancea, o zonă subcarpatică, face parte
din aceeaşi regiune de dezvoltare economică cu Constanţa, care,
oricum, nu e o zonă subcarpatică, aşa cum ştiţi şi dumneavoastră.
Sau întrebaţi-vă colegii din Oradea dacă sunt de acord să facă parte
din aceeaşi regiune de dezvoltare economică cu o altă zonă foarte
puternică, şi anume Clujul, fiindcă astfel se creează o competiţie
nefastă între două zone. Şi aşa mai departe, aş putea să continui
problemele pe care le avem în acest moment din cauza acestor
regiuni de dezvoltare economică. Şi toată lumea acceptă să
reorganizăm aceste regiuni de dezvoltare economică şi, în locul
celor opt, să încercăm să avem regiuni de dezvoltare economică mai
mici, coerente, care, într-adevăr, să fie capabile de absorbţia acelor
fonduri europene de care avem nevoie cu toţii. Aceasta este esenţa
propunerii legislative, aceasta este intenţia propunerii legislative şi,
dacă o astfel de intenţie este o manevră ruşinoasă, atunci accept cu
plăcere acest calificativ.
144
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc şi eu.
Îl invit la microfon pe domnul senator György Frunda.
Microfonul 2, vă rog. Se pregăteşte domnul senator Attila Verestoy.
Domnul Frunda György :
Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Intervenţia mea se vrea a fi o replică la o susţinere la care nu
mă aşteptam. Îl stimez mult pe domnul senator Corlăţean. M-am
luptat de multe ori de aceeaşi parte a baricadei la Strasbourg, am
avut, de multe ori, puncte de vedere comune în diferite probleme.
Nu mă aşteptam şi mă surprinde neplăcut, pentru că sunt convins că
domnul Corlăţean ştie ce înseamnă autonomia teritorială pe criterii
etnice, nu mă aşteptam ca Domnia Sa să încerce să ducă această
discuţie pe o plajă emoţională, nereală, neadevărată.
Domnule Corlăţean, şi dumneavoastră, şi eu ştim că
autonomia teritorială pe criterii etnice înseamnă administrarea unui
anumit teritoriu exclusiv pe criterii etnice şi nu are nimic de-a face
cu crearea unor regiuni economice care să ţină cont de tradiţii,
inclusiv etnice, de pe teritoriul României.
Mai mult decât atât, Uniunea Europeană, Parlamentul
European şi directivele europene fac referire şi sugerează ţărilor
membre ca, atunci când creionează, definesc regiunile economice,
să ţină cont, printre alte probleme – potenţial economic,
infrastructură şi celelalte – şi de tradiţiile economice.
145
Crearea unei regiuni din cele 16, care să aibă o populaţie
substanţială de altă etnie decât cea română, nu înseamnă nici
sfârşitul lumii, nu înseamnă nici ruperea României, nu înseamnă
atingerea niciunuia dintre principiile la care aţi făcut referire. Nici
integritatea naţională, nici suveranitatea şi nici unitatea României nu
sunt atinse de această propunere legislativă. Dimpotrivă, crearea
unor regiuni, dintre care una va avea această majoritate, va face mai
uşoară absorbţia fondurilor europene, şi asta nu din 2014, pentru
care, într-adevăr, trebuie să ne pregătim, ci începând de la adoptarea
legii.
Cred că regiunile astfel definite, cum sunt în proiectul nostru,
care să fie echilibrate şi economic, care să fie mult mai legate prin
activităţi economice, prin scopurile lor, decât sunt astăzi prin cele
opt regiuni, în interiorul cărora, unele judeţe sunt defavorizate, în
detrimentul altora – şi exact asta se întâmplă în regiunea centru...
Judeţele Harghita şi Covasna sunt infinit într-o situaţie mai proastă
decât judeţul Braşov, de exemplu, pentru că, ştim cu toţii, cota
proprie de participaţie este alta la puterea unui judeţ ca Braşovul,
imensă, iar judeţe mici, ca Harghita şi Covasna, nu au posibilităţi
nici măcar să-şi aducă propria contribuţie pentru obţinerea
proiectelor europene.
Iată de ce eu sunt foarte ferm în a respinge asemenea afirmaţii.
Nu cred că PSD şi PC – PSD în principal – au făcut o analiză reală
a propunerii noastre, pentru că propunerea noastră nu face altceva
decât să uşureze absorbţia, proiectarea, desenarea planurilor pentru
absorbţie şi câştigarea acestora şi era în interesul tuturor.
146
Definirea aceasta nu are nimic cu administrarea pe criterii
etnice, pe care o resping în modul cel mai categoric, iar dacă vorbim
concret despre aeroporturi, ştim că în Uniunea Europeană nu ţi se va
aproba nicăieri ca, la mai puţin de 150 de kilometri de cel mai mare
aeroport al ţării, să înfiinţezi un al doilea aeroport, pe când Mureşul
are un aeroport regional care îmbină, care are toate caracteristicile
necesare pentru un aeroport care să poată deservi întreaga regiune
din jurul nostru.
De aceea, propun colegilor ca, în locul unor aprecieri
emoţionale, subiective, în locul încercării de a crea o presiune
politică, etnică, pentru o nedezbatere serioasă a problemei, să avem
un raţionament care să ducă la câştigarea fondurilor europene, la
păstrarea identităţii economice a fiecărei regiuni şi întărirea, din
punct de vedere economic, a tuturor celor 16 regiuni pe care vi le
propunem pentru admitere.
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc şi eu.
Stimaţi colegi, mai am încă patru senatori înscrişi şi o să vă
rog respectuos, dacă se poate, să concentraţi declaraţiile, având în
vedere că este, oricum, un proiect care a fost adoptat tacit.
Domnule senator Attila Verestoy, microfonul 2, vă rog.
Domnul Verestóy Attila:
Domnule preşedinte,
Onorat Senat,
147
În primul rând, trebuie să fim recunoscători colegului tânăr,
care nu a avut ocazia să participe la şedinţele furtunoase ale
Senatului din anii ’90, pentru faptul că a readus un pic atmosfera pe
care, cu nostalgie, am retrăit-o. Păcat de acest discurs, păcat de acest
tânăr atât de capabil, să readucă mesajul unei perioade pe care am
depăşit-o, am uitat-o şi credeam că o vom uita definitiv!
Aici vorbim de lucruri serioase, argumentele care au fost
prezentate de colegii mei cred că sunt mult mai relevante decât un
discurs cvasipatriotard al unui onorat antevorbitor. Păcat de dânsul!
Nu este vorba de antevorbitorul imediat, este vorba de domnul
senator Corlăţean. Ca să nu trezesc nicio ambiguitate.
Totuşi ţin să mulţumesc acestui tânăr domn că ne-a oferit
ocazia să prezentăm, fără a fi posibil, de fapt, procedural, acest lucru
şi vă mulţumim, domnule preşedinte, că aţi fost atât de îngăduitor,
că ne-aţi lăsat să prezentăm argumente foarte importante, probabil,
pentru dezbaterea din Camera Deputaţilor şi pentru toate discuţiile
pe care le vom avea între lideri, pentru că, într-adevăr, ne-am
convins de faptul că avem nevoie de această lege, avem nevoie de
redesenarea zonelor şi regiunilor de dezvoltare.
Aşa cum au fost concepute iniţial, era un prim pas. S-a
dovedit, din nefericire, că nu suntem exact pe ceea ce doreşte
Europa, nu suntem exact pe dimensiunile care pot fi compatibile cu
ceea ce Europa poate să ofere pentru regiuni de dezvoltare. Iată că
este momentul să regândim, este treaba liderilor politici să se aşeze
şi să gândească, într-adevăr, cum să fie mai bine nu numai pentru o
regiune anume, nu numai pentru un judeţ anume, ci pentru întreaga
148
ţară. În acest proces, suntem parteneri. Drept dovadă, am prezentat o
propunere legislativă şi o ducem mai departe, împreună, sigur, cu
sprijinul tuturor forţelor politice din acest Parlament.
Mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Şi eu vă mulţumesc.
Şi eu mă bucur şi sunt îngăduitor pentru această dezbatere, dar
revin cu apelul meu să încercăm să scurtăm intervenţiile.
Domnul senator Orest Onofrei. Se pregăteşte liderul Grupului
parlamentar al PNL, domnul senator Puiu Haşotti.
Microfonul 3, vă rog.
Domnul Orest Onofrei:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Chiar vreau să fiu scurt. Am două observaţii.
Prima: m-a impresionat puţin neplăcut, când vrei să
argumentezi pro sau contra un proiect de lege, un discurs fatalist şi
panicard, ce s-ar întâmpla dacă s-ar adopta sau nu acel proiect, ca şi
cum s-ar tăia toate legăturile odată cu adoptarea acestui proiect, s-ar
pune graniţe între regiuni, s-ar tăia alimentarea cu energie electrică,
gaz metan, drumurile s-ar întrerupe şi legăturile dintre regiuni şi
judeţe nu vor mai exista.
A doua observaţie – şi cred că ar fi trebuit asumată – este că,
dacă a trecut prin adoptare tacită, vinovaţi suntem toţi, pentru că
nimeni nu a făcut vreo observaţie, nimeni nu a dorit să treacă mai
repede sau să fie dezbătută şi cred că dacă preşedintele Senatului,
149
preşedintele Partidului Social Democrat ar fi fost la serviciu, această
propunere legislativă n-ar fi trecut prin adoptare tacită.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc mult pentru modul implicit în care v-aţi referit
pozitiv la activitatea mea, în lipsa preşedintelui Senatului.
Mulţumesc foarte mult, domnule senator Onofrei.
Mai sunt înscrişi domnii senatori Puiu Haşotti, Toni Greblă şi
ultimul pe listă, evident, domnul senator Corlăţean, care doreşte să
răspundă.
Vă rog, domnule senator Puiu Haşotti, microfonul central.
Domnul Puiu Haşotti:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Distins Senat,
În primul rând, haideţi să încetăm o dată să evocăm aici lipsa
unuia sau a altuia. Suntem cu toţii senatori şi trebuie să ne
respectăm. Fiecare dintre noi reprezintă, practic, o instituţie şi nu
este corect, nu este colegial, dar, în primul rând, nu este corect să
spunem că acela lipseşte, acela nu lipseşte. Şi aici evoc şi ceea ce
s-a spus acum vreo jumătate de oră.
De ce am solicitat cuvântul? În primul rând, cu tot respectul,
domnule senator Corlăţean, dumneavoastră aţi avut o declaraţie
politică. Nu îşi acea rostul în acel moment. O pură declaraţie
politică.
În al doilea rând, de vreme ce s-au îndeplinit procedurile
parlamentare, nu există absolut nimic de condamnat. A trecut
propunerea legislativă prin adoptare tacită. Punct. De ce? Pentru că,
150
în momentul respectiv, Senatul nu a mai fost în cvorum. Ce este în
neregulă aici? Ce manevre ascunse s-au făcut? Şi, chiar dacă s-au
făcut, s-au îndeplinit procedurile parlamentare. Şi cu asta, discuţia
se încheie.
Vreau acum, în al doilea rând, foarte pe scurt, să evoc acele
trimiteri la o dezbatere care să nu aibă conotaţii politice, accente
politice. Suntem pe o chestiune administrativă, dar, din păcate, fie
că o spunem, fie că nu, dezbaterea are accente politice.
Şi am să vă dau un singur exemplu. Acum mai bine de patru
ani – şi mă uit la distinşii noştri colegi de la UDMR şi dumnealor
ştiu foarte bine că îi preţuiesc şi îi respect foarte mult – acum patru
ani şi jumătate a trecut de Senat un proiect de lege, deci venit de la
Guvern, referitor la autonomia culturală. Vă mai aduceţi aminte, da?
Cine a blocat acest proiect în Camera Deputaţilor, care e Cameră
decizională? Partidul Democrat, actualmente Democrat Liberal.
Asta apropo de ce spunea distinsa noastră colegă, doamna senator
Anca Boagiu. Şi mă mir că dumneavoastră, distinşi colegi de la
UDMR – încă o dată, ştiţi cât de mult vă preţuiesc – nu v-aţi adus
aminte şi de acest lucru.
Aşadar, când cineva este aliatul dumneavoastră, este în regulă!
Când nu mai este, „nu vă mai dă drumul la Legea autonomiei
culturale din Camera Deputaţilor!”
Vă rog să vă aduceţi aminte că un partid, totuşi, de 20 de ani,
este consecvent în legătură cu consecvenţa dumneavoastră, pe care
v-o respectăm, pentru că dumneavoastră, de 20 de ani, susţineţi un
lucru! Şi aţi avut multe succese şi, probabil, veţi mai avea!
151
Dar, haideţi, să nu fim atât de cinici şi să ne ascundem în
spatele cuvintelor, să recunoaştem că prea mulţi – şi de prea multe
ori – dintre noi declară că nu trebuie să avem niciun fel de accent
politic şi de dezbatere politică pe o anumită temă când, de fapt,
avem şi atitudini politice.
Şi, încă o dată, regret că nu v-aţi adus aminte, stimaţi colegi de
la UDMR, de atitudinea unui partid din Camera Deputaţilor care v-a
ţinut şi care o să vă ţină blocată în continuare Legea referitoare la
autonomia culturală. Şi ştiţi cine a votat atunci!
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator Haşotti.
Îl invit la microfon pe domnul senator Toni Greblă, şi ultimul,
cred că am făcut un tur destul de complet, domnul senator
Titus Corlăţean.
Vă rog, microfonul 4.
Domnul Toni Greblă:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
În practica tuturor organismelor colegiale există procedeul ca,
după ce este adoptată o anumită lege, hotărâre, decizie să existe
posibilitatea să explici modalitatea, să explici motivele pentru care
ai votat într-un fel sau altul.
Săptămâna trecută a fost adoptată, prin procedura adoptării
tacite, o lege şi este normal ca, un grup parlamentar, astăzi, prin
vocea colegului Corlăţean, să exprime punctul de vedere vizavi de
adoptarea unei legi, astfel încât nu găsesc nimic rău în faptul că a
152
fost exprimat acest punct de vedere. Şi îl întăresc şi eu cu câteva
argumente, foarte scurt.
Cu o săptămână înainte de adoptarea în asemenea manieră a
legii, presa a speculat asupra unui „şantaj” pe care l-ar face UDMR,
vizavi de PD-L, pentru a fi sprijinit în a adopta Legea dezvoltării
regionale. Curios este faptul că, Legea dezvoltării regionale a fost
adoptată, în săptămâna următoare, într-o manieră care creează multă
suspiciune cu privire la complicitatea unor colegi şi, din acest punct
de vedere, întrebările pe care le-a pus PSD-ul sunt justificate. Sunt
justificate mai ales de nevoia de a transmite un mesaj colegilor de la
Camera Deputaţilor.
Închei cu două argumente: dacă actuala hartă a regiunilor de
dezvoltare s-a dovedit a fi greoaie sau nu a dovedit o eficienţă
deosebită în absorbţia fondurilor europene, atunci, eventual, putea fi
pusă în discuţie. De 20 de ani, de 18 ani, se tot discută acest lucru, o
redesenare a regiunilor de dezvoltare dar, întotdeauna, cu
consultarea autorităţilor locale: consilii judeţene, municipii, oraşe şi
comune. Nu, fără avizul acestora, uneori, împotriva dorinţei
acestora, nu putem să redefinim – după un anume interes – regiunile
de dezvoltare a ţării.
În sfârşit, un alt argument pe care pot să-l aduc aici,
necunoscând foarte bine psihologia maghiară, dar cunoscând-o
foarte bine pe a poporului român, lăsaţi-ne măcar să ne vărsăm focul
pentru faptul că nu am fost atât de atenţi încât această dezbatere şi
votul să fi avut loc săptămâna trecută.
Vă mulţumesc.
153
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc domnului senator Toni Greblă care a reflectat şi
ceva din psihologia pe care o cunoaşte cel mai bine. Totuşi, e
psihologia oltenească, care face parte din psihologia colectivă.
Îl rog pe domnul senator Titus Corlăţean, pe scurt, să încheie
această minidezbatere.
Microfonul 3, vă rog.
Domnul Titus Corlăţean:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Eu aş face câteva comentarii şi în atenţia Grupului parlamentar
PD-L, şi în atenţia colegilor senatori ai Grupului parlamentar
UDMR, pentru că am impresia că unii se fac că nu înţeleg, iar alţi
colegi chiar nu au înţeles despre ce a fost vorba în această
intervenţie.
Mai întâi, pentru că sunt de acord, memoria noastră şi
memoria stenogramelor trebuie respectate, aş aduce aminte despre
ce este vorba, încă o dată. Exact acum o săptămână, luni, în plenul
Senatului României, aveam programat acest punct, cu două zile
înainte de termenul de adoptare tacită. Luni, 8 februarie a.c., la
intervenţia liderului Grupului parlamentar al PD-L, s-a solicitat
amânarea dezbaterii pe marginea acestui proiect de lege, cu
argumentaţia – şi întotdeauna îi asigur pe colegii din UDMR că sunt
extrem de precis în evaluarea şi în afirmaţiile pe care le fac – că
Grupul parlamentar al PD-L şi-a nuanţat sau şi-a schimbat
atitudinea şi că vor fi prezentate amendamente la comisia sesizată în
154
fond. S-a cerut termen pentru un raport suplimentar, care să fie
prezentat plenului.
Eu, personal, am fost cel care am intervenit de la acest
microfon şi am atras atenţia – aduc aminte colegilor – asupra
riscului adoptării tacite, argumentaţia fiind cea pe care am
menţionat-o, şi anume amendamente din partea Grupului
parlamentar al PD-L.
S-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat în ziua de 10 februarie a.c.
Am verificat, nu a existat niciun amendament depus la comisia de
fond de către parlamentarii PD-L, astfel încât a devenit foarte clar
că acele manevre ruşinoase, la care eu am făcut referinţă şi pe care
colegii din UDMR nu le-au înţeles, se referă la conduita politică a
Grupului parlamentar PD-L, care a plătit un preţ partenerilor de
coaliţie. Nu este problema UDMR-ului, o spun încă o dată, pe linie
de consecvenţă politică, la nivel de principii şi de acţiune politică,
până la urmă, chiar dacă pe fond, uneori, nu suntem de acord, este o
chestiune de admirat. Ceea ce am condamnat aici a fost această
atitudine care excede unei practici parlamentare corecte, oneste,
care a provenit din partea Grupului parlamentar al PD-L. Şi acesta
era un aspect pe care voiam să-l subliniez pentru că acest preţ plătit
a îmbrăcat această modalitate de a face timpul să treacă. Pe scurt.
În ceea ce priveşte consideraţiile colegilor senatori din
UDMR, vreau să-i spun domnului senator Marko Bela, cu întregul
respect pe care i-l voi păstra şi după această dezbatere şi celorlalţi
colegi din UDMR, care au intervenit, că exact punctele pe care
le-am menţionat la nivel de principiu sunt acceptabile în dezbaterea
155
pe care şi noi am fi dorit să o avem. Însă, atenţie, şi aici este punctul
pe care l-am ridicat PD-L-ului, această dezbatere de luni ne-a fost
refuzată prin nişte tertipuri pe care noi le-am respins. Această
dezbatere serioasă pe care şi noi am dorit-o nu a fost posibilă,
pentru că s-a recurs la aceste manevre pe care noi le-am condamnat,
iar poziţia mea nu este poziţia senatorului Titus Corlăţean, este
poziţia şi mandatul dat de Grupul parlamentar al Alianţei Politice
PSD+PC.
Noi suntem doritori să dezbatem pe fond, foarte serios, un
subiect extrem de important pentru dezvoltarea economică regională
a României în următorii ani şi sper să avem această dezbatere la
Camera Deputaţilor.
Vreau să închei, spunându-i, domnului senator Frunda, pe
care, de asemenea, îl respect: chestiunea aeroportului internaţional
de la Braşov, dincolo de alte interese, este o chestiune extrem de
importantă.
Noi, senatorii de Braşov, de toate culorile politice, ne-am
zbătut. Vă aduc aminte că, anul trecut, în Parlamentul României, am
avut o dezbatere adesea încinsă şi o decizie a Parlamentului care să
faciliteze construirea acestui aeroport internaţional de la Braşov.
Este un interes economic. Deci, din acest punct de vedere, daţi-mi
voie să nu facem ordine de priorităţi cu privire la aeroportul de la
Târgu Mureş. În cazul celui de la Braşov, e un proiect nu doar de
interes local, nu doar de interes regional, e un proiect de dezvoltare
pentru întreaga Românie.
Vă mulţumesc.
156
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Vă propun să trecem la punctul următor de pe ordinea de zi…
Pe procedură, domnule preşedinte?
Vă rog, domnule preşedinte Petru Filip, microfonul 2.
Domnul Petru Filip:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Voiam să fac o simplă referire la cele spuse de domnul senator
Titus Corlăţean.
În Comisia pentru administraţie publică, organizarea
teritoriului şi protecţia mediului – ca să tranşăm lucrurile şi să le
spunem aşa cum au fost –, unde există majoritate din partea celor
două partide aflate la guvernare, PD-L şi UDMR, raportul a fost de
respingere pentru că am fost de acord că, până la urmă, acest subiect
este un subiect important pentru toată clasa politică şi nu numai
pentru clasa politică, ci şi pentru reprezentanţii din teritoriu.
Ca urmare, nu a fost niciun fel de tertip de vreun anumit fel,
vizavi de ceea ce s-a întâmplat în cursul săptămânii trecute. Am
ţinut să precizez acest lucru pentru că în comisie s-a discutat
fairplay, bărbăteşte, vizavi de importanţa acestui raport.
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Sunt convins că şi declaraţia dumneavoastră va fi reflectată în
stenogramă.
*
157
Vă propun să trecem la din ordinea de zi.
La punctul 5 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege
pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2009
privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi
Fondul Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea de intenţie
transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la 24 aprilie
2009 şi prin Decizia Consiliului Director al Fondului Monetar
Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de
intenţie, semnată de autorităţile române la data de 8 septembrie
2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului Director al Fondului
Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009.
Este un proiect de lege care a fost deja adoptat de Camera
Deputaţilor.
Domnul secretar de stat Bogdan Drăgoi va prezenta punctul
de vedere al Guvernului.
Din partea comisiei sesizate pe fond, domnul preşedinte Ion
Ariton.
Vă rog, domnule Drăgoi, aveţi cuvântul. Microfonul 9, vă rog.
Domnul Bogdan Drăgoi – secretar de stat în Ministerul
Finanţelor Publice:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Prezentul act normativ are ca obiect aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului
stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional.
În baza semnării Scrisorii de intenţie, la data de 24 aprilie
2009, şi aprobării acesteia de către Fondul Monetar Internaţional, în
158
data de 6 mai 2009, a fost disponibilizată prima tranşă de 4,37
miliarde DST-uri din împrumutul în valoare de 11,443 miliarde
DST.
În acelaşi document, respectiv Scrisoarea suplimentară de
intenţie, a fost respectată înţelegerea la care s-a ajuns cu privire la
utilizarea a jumătate din sumele aferente tranşelor 2 şi 3, respectiv
1.563.500.000 DST-uri care urmează a fi trase până la finele anului
2009 pentru finanţarea deficitului bugetar.
Faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor Publice propune
şi susţine, în numele Guvernului, adoptarea actului normativ, care
a avut în vedere asigurarea cadrului legal în vederea derulării
creditului contractat cu Fondul Monetar Internaţional.
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.
Vă rog, domnule preşedinte Ariton, raportul comisiei.
Microfonul 7.
Domnul Ion Ariton:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de
capital a dezbătut proiectul de lege şi a hotărât, în unanimitate, să
adopte raport de admitere.
Consiliul Legislativ a avizat favorabil acest proiect de lege, la
fel, Comisia pentru politică externă a avizat favorabil proiectul de
lege.
159
Raportul Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi
piaţă de capital a fost un raport de admitere. Are caracter de lege
ordinară, iar Senatul este Cameră decizională.
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
La dezbateri generale, doreşte să intervină cineva? Vă rog,
domnule senator Toni Greblă şi apoi domnul senator Marcu.
Vă rog, microfonul 4.
Domnul Toni Greblă:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Un acord de maximă importanţă pentru prezentul şi viitorul
României a fost tratat de reprezentantul Guvernului cu nepermisă
lejeritate.
Eu am studiat cu atenţie Scrisoarea de intenţie din septembrie
2009, iar în această scrisoare de intenţie Guvernul recunoaşte faptul
că nu a reuşit să respecte întrutotul angajamentele asumate prin
Acordul stand-by şi solicită o derogare de la termenele stabilite
acolo, în special o derogare de la criteriul de performanţă de la
sfârşitul lunii iunie, referitor la arieratele bugetului general
consolidat. Apoi, documentul tehnic ne face vorbire de faptul că
România, prin măsurile pe care le-a întreprins şi le va întreprinde
Guvernul Boc, va fi capabilă să respecte înţelegerile stabilite prin
Acordul stand-by. Deci nici pomeneală de faptul că urmează să fie
împărţiţi banii între bugetul statului şi Banca Naţională a României.
160
Din acest punct de vedere aş ruga o clarificare suplimentară, în
special în ceea ce priveşte modul în care România a utilizat banii
din primele tranşe şi modul cum acestea au influenţa evoluţia
economică a României, cu date complete, dacă se poate astăzi, dacă
nu, într-o şedinţă ulterioară, pentru că România s-a angajat la un
împrumut care va afecta pe viitor destinele ţării. Deci modul de
utilizare a fondurilor primite de la organismele internaţionale,
inclusiv de la Fondul Monetar Internaţional, trebuie să ne intereseze
în cel mai înalt grad pe toţi.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Domnul senator Marcu, vă rog. Microfonul 3.
Domnul Gheorghe Marcu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
Câteva consideraţii, dacă-mi permiteţi.
Această ordonanţă, cele 7 articole, are implicaţii mult mai
mult decât un buget anual. Dacă-mi permiteţi, în calitate de
economist, aş cuantifica echivalentul a şase bugete anuale. De ce fac
această afirmaţie? Din cauza faptului că ultima tranşă de rambursare
către Fondul Monetar Internaţional va avea loc pe data de 15 martie
2016. Pe de altă parte, luna trecută, prin consum de energie şi timp,
mass-media era atenţionată asupra bugetului de stat şi a bugetului
asigurărilor sociale pe 2010, fals. Această ordonanţă are implicaţii
atât în politica bugetară, în politica fiscală, în politica socială, cât şi
în cea monetară.
161
În ce priveşte Acordul cu Fondul Monetar Internaţional, cele 7
articole, trebuie să vedem ce cuprind cele două scrisori de intenţie:
prima scrisoare din 24 aprilie 2009, cum reprezentantul Guvernului
a specificat, dar şi cea din 8 septembrie 2009. Este foarte clar,
beneficiarii acestei ordonanţe sunt Banca Naţională a României,
care va primi circa 9,8 miliarde drepturi speciale de tragere, şi
Ministerul Finanţelor Publice, cu circa 1,5 miliarde drepturi speciale
de tragere.
Cel mai important pentru noi este ce prevăd cele două scrisori.
De ce? Fiindcă prin cele două scrisori, practic, administratorul
României nu mai este Guvernul Boc, ci Fondul Monetar
Internaţional şi Comisia Europeană. De ce ? Fiindcă întreaga
politică fiscală, bugetară, socială şi bancară trebuie să aibă OK-ul
atât al Fondului Monetar Internaţional, cât şi al Comisiei Europene.
Dacă ne uităm în presa de anul trecut, când Guvernul Boc,
prin ministrul de finanţe de atunci, domnul Pogea, spunea că am
ieşit din criză şi s-a găsit soluţia de rezolvare a crizei sociale,
remarcăm că în prima frază a scrisorii de intenţie se spune, citez:
„România se confruntă cu o recesiune economică severă”.
Întrebarea firească este: când suntem corecţi sau când
cunoaştem adevărata realitate a acestei ţări? Când solicităm aceşti
bani, recunoscând că România se află într-o recesiune economică
severă – şi aceasta este prima frază a scrisorii de intenţie – sau când,
în mass-media centrală, spunem că totul este OK?!
Pe de altă parte, sunt cele 8 tranşe trimestriale. Ştiu că o tranşă
trebuia să fie în luna decembrie. Să se specifice foarte clar ce se
162
întâmplă cu aceste tranşe şi dacă nu sunt modificări. Intrând în
ordonanţă, ce concluzii tragem de aici? Guvernul Boc, cu toate că
este administratorul acestei ţări, nu are capacitatea de a conduce.
Prin cele două scrisori s-a făcut trimitere la politica salarială –
de aceea a apărut această Lege unică de salarizare şi Legea unică a
pensionării –, politica bancară, politica monetară, la modul de
cheltuire a banului public de către autorităţile locale şi la
monitorizarea pe care Fondul Monetar Internaţional şi Comisia
Europeană o fac în fiecare lună.
Sunt revoltat din cauza faptului că nici acum nu avem
capacitatea să recunoaştem că nu putem să administrăm această ţară,
mă refer aici la Guvernul Boc, şi încercăm să-i minţim pe toţi.
Cel mai corect şi mai clar, atât timp cât aceste două scrisori –
deoarece această ordonanţă a fost dată urmare celor două scrisori –
sunt semnate de către Mugur Isărescu şi, respectiv, de către
ministrul finanţelor publice, dânşii trebuiau să fie aici să ne spună
unde au trimis… şi care este viitorul acestei ţări. De ce? Fiindcă
prin acest împrumut amanetăm de fapt generaţiile următoare.
Urmare acestor consideraţii, eu personal nu votez această
ordonanţă. Mulţumesc mult.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc.
Mai doreşte cineva să intervină la dezbateri generale ?
Domnul senator Oprea.
163
După aceea o să-l rog pe domnul secretar de stat, dacă doreşte,
să facă unele comentarii şi să răspundă la întrebarea domnului
senator Greblă.
Domnule senator Oprea, vă rog. Microfonul 2.
Domnul Dumitru Oprea:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Eu aveam o simplă adnotare aici: cred că PSD nu se va dezice
de propriile decizii, luate când a fost la guvernare. Şi m-am oprit.
Dar observ că astăzi, probabil, gen capitolul declaraţii politice 2, se
forţează nota, uitându-se că, de fapt, tot procesul acesta decizional a
fost unul deschis.
Mai mult, pentru cei interesaţi de toate detaliile, acestea sunt
anexate în documentaţie, corespondenţa în totalitate, inclusiv în
limba engleză, ca persoanele interesate, de dincolo de frontierele
României, să vadă în ce condiţii aceste instituţii financiare au
acordat ajutorul.
Aş ruga pe colegii mei să se gândească doar la un lucru: dacă
ar vrea să ia un milion de la o bancă documentaţia ar fi de 30 de ori
mai consistentă decât cea pe care noi o avem aici.
La subiect, cele patru condiţii le ştiam cu toţii: salarizarea,
pensiile, responsabilitatea fiscală şi deficitul bugetar. Nu este
absolut nimic nou.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc domnului senator Oprea.
164
Dacă nu mai doreşte nimeni să intervină, o să-l invit pe
domnul secretar de stat Bogdan Drăgoi să răspundă la problemele
ridicate. Microfonul 9. Vă rog.
Domnul Bogdan Drăgoi:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Aş dori să dau un răspuns comun celor trei interpelări.
Aş începe cu finalul. S-a vorbit despre „amanetarea ţării” şi
despre „îndatorarea generaţiilor viitoare”.
Plecând de la premiza că exista recesiune, iar recesiunea, de
fapt, înseamnă o scădere a veniturilor şi o creştere a deficitului, prin
Acordul cu Fondul Monetar Internaţional, acest acord asiguratoriu –
pentru că aşa a fost el… s-a vorbit despre 20 de milioane de euro ca
un fel de asigurare pe perioada crizei, până se iese din criză – şi
măsurile structurale care au fost impuse, măsuri structurale care sunt
preponderent pe optimizarea cheltuielilor sociale, noi am reuşit să
reducem acest deficit şi să-l reducem pentru anii care vin şi în
acelaşi timp să optimizăm modul de cheltuire a banilor. Ţin să vă
anunţ că, dacă nu ar fi fost acest acord, deficitul ar fi fost mult mai
mare.
Avem două beneficii principale prin acest acord: credibilitatea
de care România beneficiază, credibilitate în baza căreia se poate
finanţa de pe pieţele interne şi externe în continuare, mai ieftin şi în
al doilea rând condiţiile financiare ale împrumutului cu Fondul
Monetar Internaţional, pentru că la deficitul pe care România îl
avea… Acel deficit era finanţat oricum, dar una este să finanţezi la
dobânzi de 13-14% din piaţa internă şi alta este să finanţezi aceeaşi
165
sumă sau chiar o sumă mai mare la dobânzi de sub 3%. Noi aşa
trebuie să vedem…, nu că am îndatorat pe aceşti bani. Aceşti bani
trebuiau luaţi oricum ca să acoperim deficitul. Întrebarea este cât de
ieftin puteam? Din acest punct de vedere pot spune chiar că am
optimizat costurile, prin extinderea maturităţii şi prin scăderea
randamentelor, pentru generaţiile următoare.
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc foarte mult.
Domnule senator Greblă, vă rog. Microfonul 4.
Domnul Toni Greblă:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
O ţară care are un acord cu Fondul Monetar Internaţional nu
devine, prin acest fapt, foarte credibilă. Ţările în dificultate au
acorduri cu Fondul Monetar Internaţional, iar noi suntem una din
aceste ţări. Acordul cu Fondul Monetar Internaţional nu este privit
ca o mare bucurie pentru niciuna din ţările care intră în relaţii cu
Fondul Monetar Internaţional. Intră de nevoie şi sunt constrânse să
respecte nişte angajamente, care, de obicei, le convin cu Fondul
Monetar Internaţional, dar acest lucru nu trebuie să ne facă să
aplaudăm faptul că ţara a ajuns într-o asemenea situaţie economică
încât a fost nevoie să accepte un împrumut de la Fondul Monetar
Internaţional şi nu altceva, un împrumut cu multe condiţionalităţi.
Asta ca să răspund la divagaţia teoretică făcută de reprezentantul
Guvernului.
166
Întrebarea concretă pe care am adresat-o eu nu şi-a găsit în
niciun fel răspunsul, nici măcar vag. Dacă nu are un răspuns pe date
şi concret, l-aş ruga să ne spună şi, eventual, să vină data viitoare cu
un astfel de răspuns. Dacă îl are, am fi cu toţii bucuroşi să vedem ce
a făcut România cu 9 miliarde de dolari, cum a utilizat Guvernul
Boc aceste 9 miliarde de dolari şi cum se regăseşte această infuzie
de capital prin creditare în bunul mers al economiei româneşti.
Aceasta este întrebarea, asta este ceea ce preocupă România, nu o
defilare triumfalistă vizavi de „uite ce bine suntem noi văzuţi în
ochii Fondului Monetar Internaţional”.
Îngrijorarea senatorilor mai poate fi privită şi sub aspectul că
dacă prima scrisoare de intenţie, transpusă apoi în Acordul stand-by
cu Fondul Monetar Internaţional din aprilie anul trecut, nu a fost
respectată, angajamentele asumate n-au fost respectate în totalitate,
daţi-ne voie să ne îndoim şi să solicităm Guvernului Boc garanţii
suplimentare cu privire la faptul că ceea ce s-a angajat prin
Scrisoarea de intenţie din 8 septembrie 2009 va fi dus la îndeplinire.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Stimaţi colegi, eu o să vă dau cuvântul în continuare, însă am
o rugăminte, dacă am putea, să facem un efort, avem aceste puncte,
pct. 6 şi pct. 7 din ordinea de zi, care sunt probleme de împrumuturi
sau de ratificare a unor modificări, să încercăm măcar unul-două să
trecem, dacă se poate. Dacă nu, nu trecem, nu-i nicio problemă.
Doamna senator Boagiu, mai doriţi să interveniţi sau îmi
permiteţi să supun la vot ? Doriţi să interveniţi?
Vă rog, doamna senator Boagiu. Microfonul 2.
167
Doamna Anca-Daniela Boagiu:
Întrebarea era: după vot, îmi permiteţi să motivez votul?
Mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Evident.
Stimaţi colegi, avem un raport favorabil al comisiei, fără
amendamente.
Supun votului raportul comisiei împreună cu proiectul de lege.
Se supun amândouă odată.
Vă rog să votaţi.
Cu 57 de voturi pentru, 32 de voturi împotrivă şi o abţinere,
proiectul de lege a fost adoptat.
Vă cer îngăduinţa măcar pentru următorul punct, acceptarea
unui amendament la Statutul Băncii Internaţionale, dacă putem să-l
trecem. Sper să nu ridice probleme prea mari. Dacă nu, ne oprim şi
trecem la partea de întrebări, interpelări şi răspunsuri.
Pentru explicaţia votului, doamna senator Anca-Daniela
Boagiu. Vă rog.
Doamna Anca-Daniela Boagiu (din sală):
După ce se votează.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
S-a votat.
Doamna Anca-Daniela Boagiu (din sală):
Următorul punct.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Următorul.
168
Trecem atunci la punctul următor şi o să o invit pe doamna
senator Boagiu să dea explicaţia în final.
*
Trecem deci la punctul 6 din ordinea de zi Proiectul de lege
pentru acceptarea amendamentului la Statutul Băncii Internaţionale
pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare propus prin Rezoluţia nr. 596 din
30 ianuarie 2009, aprobată de Consiliul Guvernatorilor Băncii
Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.
Vă rog, domnule secretar de stat Drăgoi, în esenţă şi pe scurt,
fără să ne mai citiţi titlul, că este lung.
Domnul Bogdan Drăgoi:
Vă mulţumesc.
Efectele implementării rezoluţiei sunt următoarele, în
principiu: creşterea ponderii numărului de voturi de la 2,86% la
5,55%. Operaţiunea ar creşte puterea de vot relativă a membrilor cu
un grup…
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Este vorba de o redistribuire a voturilor pe capitalul pe care
subscriu diverse ţări. Ar fi firesc să luăm şi noi notă şi să ratificăm
amendamentul.
Îi ofer cuvântul domnului senator Ariton. Vă rog, tot pe scurt.
Domnul Ion Ariton:
Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de
capital a întocmit un raport de admitere, fără amendamente. S-a
primit aviz favorabil de la Consiliul Legislativ şi de la Comisia
economică, industrii şi servicii.
169
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc.
Sunt intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.
Supun votului dumneavoastră raportul de admitere al comisiei,
fără amendamente, şi proiectul de lege. Vă rog să votaţi, stimaţi
colegi.
Cu 69 de voturi pentru, 5 voturi împotrivă şi nicio abţinere,
raportul şi proiectul de lege au fost adoptate.
*
Stimaţi colegi, având în vedere că astăzi am avut o şedinţă cu
foarte puţine documente trecute prin procedură legislativă, cer
îngăduinţa liderilor politici ca ordinea de zi de mâine să nu fie
modificată, să rămână cea care a fost aprobată, urmând ca ceea ce a
rămas de astăzi să fie înscris cu prioritate în ordinea de zi a şedinţei
de luni, 22 februarie 2010. Avem de dat şi foarte multe voturi pe
legi organice, pe care le raportăm tot luni. Mâine nu le vom putea
dezbate.
*
Cu aceasta, încheiem cea ce-a doua parte a şedinţei de astăzi şi
vă invit să rămâneţi la partea de Întrebări, interpelări şi răspunsuri,
care este partea cea mai interesantă a dezbaterilor.
Doamna Doina Silistru (de la prezidiu):
Explicarea votului.
170
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Explicarea votului. Îi cer scuze doamnei senator Anca-Daniela
Boagiu. Drept recompensă, vă invit să vorbiţi de la microfonul
central.
Doamna senator Anca Boagiu, pentru explicarea votului.
Doamna Anca-Daniela Boagiu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Permiteţi-mi, în primul rând, în numele Grupului parlamentar
al PD-L, să-mi exprim satisfacţia că, în sfârşit, acest proiect de lege
a trecut prin Senatul României. În acelaşi timp, nu pot să nu-mi
exprim mirarea că unii colegi senatori se declară îngrijoraţi, atâta
vreme cât România a depăşit o perioadă de criză, agresivă aş spune,
pentru fiecare cetăţean în parte, cu mult mai multă uşurinţă, tocmai
datorită existenţei acestui Acord. Ce mă şochează, în egală măsură,
este faptul că se fac declaraţii care ne demonstrează că unii au
pierderi de memorie. Dacă în 8 septembrie 2009 declaram că nu
ne-am îndeplinit nişte angajamente, nu ni le-am îndeplinit tot din
cauza politicienilor care au avut grijă să schimbe majoritatea, să
dizolve guverne, să împiedice punerea în practică a angajamentelor
luate prin Acordul cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia
Europeană.
Un ultim lucru pe care vreau să-l spun, Grupul parlamentar al
PD-L se desolidarizează total de acei politicieni care incriminează
instituţiile financiare internaţionale. Am depăşit anul 2000, am
depăşit anul 1999, anul 1989, suntem membri ai Uniunii Europene
şi nici Fondul Monetar Internaţional, nici Comisia Europeană nu
171
sunt instituţii de care unul sau altul să-şi bată joc din plenul
Senatului României. Poate nu ştiu cu ce se ocupă. Eu mă pun la
dispoziţia lor să le explic cu ce se ocupă, dar e un minimum de
decenţă să nu-i mai blamăm, cel puţin de la microfonul acestei
instituţii.
Mulţumesc. (Aplauze în sală)
*
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc.
Trecem la punctul 25 din ordinea de zi, Întrebări, interpelări şi
răspunsuri.
Doamnă senator Boagiu, vă rog să nu părăsiţi microfonul
central. Prima întrebare este a dumneavoastră şi se referă la
problema abandonului şcolar. Vă rog să prezentaţi întrebarea
respectivă. (Discuţii la prezidiu)
Îi rog pe colegii din toate partidele, care se retrag din sală, să
se retragă în linişte.
Stimaţi colegi, domnilor preşedinţi, domnule senator Onofrei,
domnule ministru, vă rog frumos să vă retrageţi în linişte, pentru că
am trecut la ultimul punct din ordinea de zi.
Vă mulţumesc din suflet.
Domnilor miniştri, vă mulţumim, de asemenea, că ne-aţi
onorat cu prezenţa dumneavoastră. Domnule ministru Berceanu, vă
mulţumim că ne-aţi onorat cu prezenţa dumneavoastră şi vă rog să
continuaţi consultările pe hol.
Doamnă senator Boagiu, vă rog să adresaţi întrebarea.
172
Doamna Anca-Daniela Boagiu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Întrebarea mea este adresată domnului Daniel Petru Funeriu,
ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
Aşa cum aţi menţionat, are ca obiect: Problema abandonului şcolar.
Domnule ministru,
Conform datelor din rapoartele pentru perioada 2007 – 2008
rata abandonului şcolar în ciclul primar şi gimnazial a crescut la
1,9% faţă de 0,6% în perioada 2000 – 2001. 80% din copiii care nu
frecventează nicio formă de educaţie sunt de etnie romă. La fel de
îngrijorător este şi faptul că 88% din copiii care muncesc pe stradă,
în Bucureşti, nu frecventează nicio formă de învăţământ. Excluderea
unor categorii întregi de copii din procesul educaţional îi condamnă
pe aceştia la sărăcie şi creşte probabilitatea comiterii de infracţiuni.
Având în vedere cele expuse, vă rog să răspundeţi la
următoarele întrebări:
Care sunt măsurile pe care intenţionaţi să le luaţi pentru
reducerea ratei abandonului şcolar?
Cum veţi interveni pentru a reduce sau chiar elimina, dacă se
poate, segregarea copiilor romi din şcoală?
Mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc şi eu.
Vă informez că sunteţi un număr de 6 colegi senatori din
partea Grupului parlamentar al PD-L care au de pus întrebări. Aveţi
11 minute la dispoziţie. Vă rog să vă încadraţi în două minute.
173
Mai greu este la Grupul parlamentar al Alianţei Politice
PSD+PC, unde sunt tot 6 colegi senatori, dar au la dispoziţie numai
10 minute, să încercaţi să vă încadraţi într-un minut şi jumătate
fiecare.
Îi ofer cuvântul doamnei senator Doina Silistru, o întrebare
referitoare la: Problema microbuzelor pentru transport şcolar în
judeţul Vaslui.
Vă rog, doamnă senator.
Doamna Doina Silistru:
Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Am două întrebări. Prima întrebare este adresată domnului
Daniel Petru Funeriu, ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului.
Domnule ministru,
Supun atenţiei dumneavoastră situaţia din comuna Ghergheşti,
judeţul Vaslui, unde elevii din satul Soci sunt nevoiţi să parcurgă,
pe jos sau cu sania, o distanţă de trei kilometri pentru a ajunge la
şcoală. Şcoala Ghergheşti a primit un autoturism ARO pentru
transport şcolar de la comuna Pogana, însă maşina a fost şi a rămas
în stare de avarie. Pentru a acoperi nevoile tuturor elevilor din
comună, care fac naveta, este nevoie de două microbuze şcolare.
Deşi conducerea unităţii şcolare a solicitat în mod repetat
alocarea unor microbuze, inspectoratul şcolar nu a dat curs acestor
cereri.
Vă întreb, domnule ministru, ce măsuri veţi lua pentru
rezolvarea acestei probleme, ţinând cont că situaţia nu este
174
singulară, multe comune din judeţ şi din ţară confruntându-se cu
lipsa microbuzelor atât de necesare pentru a asigura transportul
elevilor.
Solicit răspuns scris.
A doua întrebare este adresată domnului Sebastian Teodor
Gheorghe Vlădescu, ministrul finanţelor publice.
Domnule ministru,
În prezent, numărul copiilor abandonaţi la naştere este în
continuă creştere, iar centrele de plasament, unele suprapopulate, se
confruntă şi cu deficit de personal. O alternativă pentru aceşti copii
defavorizaţi este plasarea lor, spre creştere, unor asistenţi maternali
care, în afara hranei şi a adăpostului, le pot oferi dragoste, afecţiune
şi îndrumare, uneori, alături de propriii lor copii.
Problema este că, deşi legislaţia prevede drepturi salariale
pentru asistenţii maternali – chiar şi sporuri pe care le-au câştigat în
instanţă –, acestea nu le sunt virate la timp, greutăţile ce decurg de
aici fiind acutizate de criza în care ne aflăm.
În urma celor prezentate, vă rog, domnule ministru, să
dispuneţi verificarea şi remedierea acestei situaţii, astfel încât
asistenţii maternali să nu se afle în situaţia de a nu mai putea creşte
aceşti copii, caz în care să nu se producă traume ireversibile atât
pentru aceştia, cât şi pentru copiii care au cunoscut dragostea unei
familii timp de câţiva ani.
Solicit răspuns scris. Mulţumesc.
175
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Doamnă senator Doina Silistru, aţi consumat trei minute din
timpul preţios al Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC,
cu cele două întrebări.
Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian-Valentin
Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL. Aveţi cuvântul,
microfonul central, vă rog.
Domnul Emilian-Valentin Frâncu:
Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Prima întrebarea este adresată domnului Radu Berceanu,
ministrul transporturilor şi infrastructurii.
Domnule ministru,
Condiţiile meteorologice nefavorabile din această iarnă au
demonstrat încă o dată imposibilitatea autorităţilor de a asigura
circulaţia rutieră în parametri normali. Mai mult, fonduri consistente
se duc în direcţia deszăpezirii drumurilor, pentru ca în primăvara
aceasta să fie distruse de cantitatea prea mare de nisip şi sare
utilizate.
Aceste probleme ar putea fi uşurate prin crearea unor perdele
forestiere de protecţie în zonele unde vântul suflă cu putere, zone
care pot fi depistate cu ajutorul hărţilor de vânt. Perdelele forestiere
de protecţie sunt reglementate în România de Legea
nr. 289/15.05.2002, care, din păcate, nu a fost pusă în aplicare prea
des.
Având în vedere cele mai sus-menţionate, vă rog să-mi
comunicaţi, domnule ministru, dacă Ministerul Transporturilor şi
176
Infrastructurii ia în considerare, împreună cu Ministerul Mediului şi
Pădurilor amplasarea unor astfel de perdele de copaci, care ar uşura
semnificativ sarcinile de deszăpezire din cursul iernilor.
Mulţumesc.
Pot să citesc şi a doua întrebare?
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă rog să citiţi şi cea de-a doua întrebare.
Domnul Emilian-Valentin Frâncu:
A doua întrebare este adresată domnului Cătălin Marian
Predoiu, ministrul justiţiei, şi se referă la: Calitatea procesuală a
senatorului în colegiul pe care-l reprezintă.
Domnule ministru,
În calitate de senator ales în Colegiul uninominal nr.2,
Circumscripţia electorală nr. 40, judeţul Vâlcea, am cerut în instanţă
dizolvarea Consiliului local al comunei Goleşti, judeţul Vâlcea, din
colegiul meu, pe motiv că respectivul consiliu nu s-a întrunit două
luni consecutiv, fiind îndeplinite dispoziţiile articolului nr. 55 art. 2
din Legea nr. 215/2001. Tribunalul Vâlcea mi-a dat câştig de cauză,
însă Consiliul local Goleşti a făcut recurs, care a fost admis, unul
din motivele invocate fiind lipsa calităţii procesuale active a
subsemnatului.
Nu doresc să pun în discuţie soluţia juridică adoptată, ci doar
ideea că un parlamentar ales uninominal nu ar putea să se adreseze
justiţiei, în contencios administrativ, în calitate de parte interesată
de bunul mers al activităţii, cetăţenii alegându-mă tocmai pentru a
verifica şi respectarea legii în colegiul meu.
177
Ţinând cont de cele enunţate, aş dori, domnule ministru, să vă
exprimaţi punctul de vedere referitor la calitatea procesuală a unui
senator atunci când acesta apără interesele comunităţii pe care o
reprezintă în Parlament.
Mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc şi eu.
Îl invit la microfon pe domnul senator Ion Ruşeţ, din partea
Grupului parlamentar al PD-L.
Îi rog pe toţi colegii senatori de la PD-L să pună numai
întrebarea propriu-zisă, să mai reducă din motivaţia întrebării, dacă
se poate, pentru a putea adresa întrebările toţi.
Vă rog, domnule senator Ruşeţ, microfonul central.
Domnul Ion Ruşeţ:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Nu voi depăşi un minut. Întrebarea este adresată domnului
Daniel Petru Funeriu, ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi
sportului.
Obiectul este următorul: Restructurarea sistemului de
învăţământ a determinat Inspectoratul şcolar Gorj să propună
comasarea a 16 şcoli de pe raza judeţului. Cum majoritatea
unităţilor de învăţământ ce urmează a fi comasate se află în mediul
rural, sute de elevi vor fi nevoiţi să facă naveta la şcoli de centru
pentru a-şi putea continua studiile.
Prin această măsură, problema reducerii cheltuielilor de
personal a fost în mare parte rezolvată, dar pentru cea a
178
transportului elevilor se caută încă soluţii. În aceste condiţii, se
preconizează o creştere semnificativă a numărului de abandonuri
şcolare.
Educaţia reprezintă o condiţie esenţială şi obligatorie pentru
existenţa şi dezvoltarea fiecăruia dintre noi. În conformitate cu
drepturile omului şi ale copilului şi cu prevederile constituţionale,
accesul la educaţie pentru copiii din mediul rural este un lucru
absolut necesar şi garantat.
Vă rog să-mi comunicaţi, domnule ministru, ce măsuri veţi lua
pentru soluţionarea acestei situaţii şi pentru a facilita accesul la
învăţământ al elevilor din mediul rural.
Solicit răspuns verbal şi scris.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Îi ofer cuvântul domnului senator Ion Rotaru. Vă rog, domnule
senator, adresaţi întrebarea.
Domnul Ion Rotaru:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Întrebarea mea este adresată domnului Sebastian Vlădescu,
ministrul finanţelor publice.
Domnule ministru,
Prioritatea Guvernului este de a accesa cât mai multe fonduri
europene. La momentul actual, foarte multe firme, care au câştigat
finanţări europene pe diferite tipuri de proiecte, în baza unor
proiecte de finanţare europeană, după ce au aşteptat mai bine de un
an ca dosarele să le fie evaluate, întâmpină mari dificultăţi în ceea
179
ce priveşte recuperarea banilor investiţi. Acest lucru se datorează
faptului că cei care gestionează fondurile europene nu le decontează
banii în termenul legal, şi anume 90 de zile, prevăzut în contract.
Pentru a lua banii de la Uniunea Europeană, aceste firme, în
baza unor prevederi prevăzute în contractul de finanţare, trebuie să
facă investiţiile din surse proprii, urmând ca, la sfârşitul fiecărei
perioade de implementare, conform cererii de rambursare şi a
facturilor prezentate, sumele cheltuite să fie decontate.
Deoarece firmele care au investit în aceste proiecte nu
beneficiază de plata TVA-ului de către stat în termen sunt în situaţia
de a nu-şi putea onora plăţile către bănci, plătind în acest fel
dobânzi uriaşe.
În aceste condiţii, vă rog, domnule ministru, să-mi comunicaţi
care sunt motivele pentru care se întârzie aceste plăţi şi ce măsuri
intenţionaţi să luaţi pentru a rezolva şi preveni această situaţie.
Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră în scris.
Mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc şi eu.
Invit la microfon pe domnul senator Dumitru Oprea, din partea
Grupului parlamentar al PD-L. Urmează domnul senator Florin
Constantinescu din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice
PSD+PC. Vă rog, microfonul central.
Domnul Dumitru Oprea:
Este o scrisoare de la prietenul comun – al meu şi al domnului
Dan Cârlan, secretar de stat la Ministerul Mediului şi Pădurilor, ce
180
se află în sală –, primarul Iaşului, prin care solicită continuarea
realizării unei staţii de tratare a deşeurilor menajere, acest lucru
fiind posibil în urma unei convenţii încheiate cu Ministerul
Mediului şi Pădurilor.
În astfel de condiţii primăria solicită alocarea unor fonduri
pentru achitarea facturilor restante la „Hidroconstrucţia” S.A.
Bucureşti şi acoperirea diferenţei pentru terminarea contractului.
În concluzie, rugăm ministerul să ne comunice măsurile pe
care le va lua pentru alocarea fondurilor necesare proiectului
menţionat, precum şi termenul la care se preconizează a fi virate
sumele solicitate. Dorim răspuns în scris.
Mai am o întrebare.
A doua întrebare este adresată domnului Mihai Constantin
Şeitan, ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale. Ea se referă la
cele 900 000 de persoane care beneficiază de pensie de invaliditate
sau handicap.
Se ştie că s-au creat adevărate lanţuri de „trafic” al dosarelor
de pensionare de acest tip, în care sunt implicaţi funcţionari ai
statului şi mulţi alţi intermediari.
Domnule ministru,
Vă rugăm să ne răspundeţi la următoarele trei întrebări:
Care sunt procedurile pe care urmează să le aplicaţi în vederea
analizei dosarelor pentru obţinerea pensiei de invaliditate?
Ce metode de control veţi institui pentru eliminarea factorilor
de corupţie din sistem?
181
Cum veţi asigura eliminarea birocraţiei în analiza dosarelor în
acelaşi timp cu garantarea obiectivităţii şi corectitudinii încadrării în
gradul de invaliditate?
Mulţumim. Solicităm răspuns scris.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Şi eu vă mulţumesc.
Sunteţi o reclamă vie pentru cafeaua trei în unu. Aţi adresat o a
doua întrebare, dar erau trei.
Vă mulţumesc foarte mult, domnule senator.
Îl invit la microfon pe domnul senator Florin Constantinescu.
Domnul Florin Constantinscu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Întrebarea este adresată domnului Borbély László, ministrul
mediului şi pădurilor.
Obiectul întrebării este: Înfiinţarea unui depozit ecologic în
Municipiul Paşcani.
Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 349/2005 privind
depozitarea deşeurilor la 31.12.2009, Depozitul de deşeuri
municipale de clasă B din municipiul Paşcani, judeţul Iaşi şi-a
încetat activitatea.
Având în vedere următoarele: în conformitate cu art. 9 alin. (1)
„Autorităţile publice locale trebuie să ţină seama de prevederile
Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor şi ale Planului
naţional de gestionare a deşeurilor, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 1470 din 2004, precum şi de Planurile regionale de
gestionare a deşeurilor pentru realizarea depozitelor zonale de
182
deşeuri municipale”, pentru judeţul Iaşi, este aprobat un singur
depozit în zona Ţuţora, care va deservi generatorii de deşeuri din
judeţ.
În planul judeţean, pentru zona Paşcani, este prevăzut a se
realiza o staţie de transfer, o staţie de sortare şi una pilot de
compostare a deşeurilor ce vor deservi generatorii de servicii din
municipiu şi din 13 comune din zona de influenţă, finanţare care se
va realiza prin POS de Mediu, planul operaţional teritorial.
În condiţiile sistării activităţii actualului depozit vom fi nevoiţi
să transportăm deşeurile din zonă la o distanţă de 120 km. În lipsa
capacităţii şi a mijloacelor de transport, în conformitate cu
Hotărârea de Guvern nr. 1061/2008 privind transportul deşeurilor
periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României, cheltuielile
pentru transport şi depozitare vor depăşi limitele de suportabilitate
ale cetăţenilor.
Domnule ministru,
Vă rugăm, să susţineţi, înfiinţarea unui depozit ecologic în
zona municipiului Paşcani.
Solicit răspuns scris.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Au mai depus întrebări în scris, fără să le prezinte în plen, din
partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Gheorghe
David, domnul senator Ion Ariton şi domnul senator Orest Onofrei.
Din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC au
depus întrebări domnul senator Mihăiţă Găină, domnul senator
183
Gheorghe Pop şi domnul senator Alexandru Cordoş. Din partea
Grupului parlamentar al PNL au depus întrebări domnul senator
Dan-Radu Ruşanu şi domnul senator Paul Ichim. A depus o
întrebare scrisă domnul senator Sorin-Serioja Chivu, senator
independent.
Trecem la partea de interpelări.
Încep prin a-i da cuvântul domnului senator Şerban Rădulescu
din partea Grupului parlamentar al PD-L. Aveţi cuvântul.
Domnul Şerban Rădulescu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Obiectul interpelării este: Siguranţa consumatorilor, un
obiectiv neglijat de către companiile furnizoare de energie termică şi
gaze naturale.
Întrebările sunt adresate Autorităţii Naţionale de Reglementare
în Domeniul Energiei.
În urma exploziei ce a avut loc în data de 6.02.2010, pe strada
Paris din municipiul Cluj Napoca, trei persoane au fost rănite, un
imobil a fost complet distrus iar, alte 17 clădiri au fost afectate.
Deflagraţia s-a produs în colegiul meu senatorial, motiv pentru
care doresc să vă adresez o serie de întrebări, după cum urmează:
Când s-a făcut verificarea tehnică stradală?
Când s-a făcut verificare instalaţiei de utilizare interioară?
S-au respectat normele tehnice aprobate prin Ordinul
preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul
Energiei nr. 5/2004?
184
S-au depistat defecţiuni? Dacă da, au fost remediate? De ce
natură au fost aceste defecţiuni? S-au adus la cunoştinţă
consumatorului eventualele defecţiuni depistate?
S-au înmânat instrucţiuni consumatorilor de pe strada Paris
privind utilizarea gazelor?
S-a făcut publicitate modului de respectare a instrucţiunilor?
Cu ocazia lucrărilor s-au depistat instalaţii fără forme legale?
Ce măsuri s-au luat împotriva acestora dacă s-au găsit?
Cum au acţionat echipele de intervenţie ale S.C EON Gaz la
sesizarea privind producerea exploziei şi dacă au constatat
defecţiuni?
Doresc să mi se pună la dispoziţie procesul verbal de
constatare a accidentului produs.
Solicit răspuns scris. Mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator.
Îl invit la microfon pe domnul senator Viorel Arcaş, din partea
Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Urmează
domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grpului parlametar al
PNL.
Domnul Viorel Arcaş:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc.
Subiectul este centura ocolitoare a oraşului Mediaş.
Domnule prim-ministru,
185
Mă întreb dacă în Guvernul pe care îl conduceţi se practică din
greu demagogia sau este un nemaiîntâlnit vid de informaţie, altfel
nu-mi explic seninătatea cu care, în urmă cu două săptămâni, aţi
declarat la Sibiu că „Proiectul Centura ocolitoare a localităţii
Mediaş”, un proiect prioritar pentru judeţ, se află în plină
desfăşurare, în condiţiile în care Ministerul Transporturilor şi
Infrastructurii a pierdut finanţarea aferentă de la Banca Mondială.
Este de admirat liniştea pe care o afişaţi atunci când faceţi
promisiuni fără acoperire, dar, credeţi-mă, ea nu-şi are locul în
această situaţie. În cazul în care nu a fost vorba doar de declaraţii
sforăitoare, rostite în speranţa sporirii gradului de simpatie printre
sibieni, ci a fost vorba, realmente, de o necunoaştere a situaţiei de
fapt, vă informez, domnule prim-ministru, că împrumutul de la
Banca Mondială contractat de către Compania Naţională de
Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, în sumă de 225 000 000 de dolari,
din care o parte erau destinaţi cofinanţării Proiectului de variantă
ocolitoare pentru oraşul Mediaş, a expirat la data de 31 decembrie
2009, după ce a fost extins cu 5 luni faţă de data iniţială, 31 iulie
2009, şi nu mai poate fi prelungit.
În condiţiile în care Guvernul pierde finanţări externe pentru
că nu este capabil să depună la timp proiectele, mi se pare o
gogomănie fără seamăn să susţineţi că sistaţi investiţiile în
infrastructură pentru că nu aveţi bani. Aţi avut bani la dispoziţie,
domnule prim-ministru, doar că aţi uitat şi nu aţi avut interes să-i
folosiţi.
186
Acestea fiind datele problemei, vă rog să-mi comunicaţi care
este stadiul de desfăşurare al Proiectului Centura ocolitoare a
oraşului Mediaş. Când vor începe lucrările şi când se vor finaliza?
Nu în ultimul rând, domnule prim-ministru, vă rog să nu-mi
răspundeţi cu sintagma „Lucrările vor începe trimestrul următor”,
dat fiind că am auzit acest răspuns de prea multe ori de la domnul
ministru Radu Breceanu, iar de săpat nu s-a săpat nici măcar un
şanţ.
Solicit răspuns scris. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc şi eu, domnule senator.
Invit la microfon pe domnul senator Emilian Frâncu.
Urmează domnul senator Gheorghe David. Vă rog, microfonul
central.
Domnul Emilian-Valentin Frâncu:
Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Interpelarea de astăzi am adresat-o domnului ministru
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu şi are ca obiect: Stadiul
rezolvării dosarelor înregistrate la Autoritatea Naţională pentru
Restituirea Proprietăţilor.
Domnule ministru,
În data de 14 noiembrie 2009, am adresat domnului Gheorghe
Pogea, ministrul finanţelor publice din precedentul Guvern Boc, o
interpelare în care ceream să prezinte situaţia soluţionării la zi a
cererilor înregistrate la Autoritatea Naţională pentru Restituirea
Proprietăţilor, în virtutea Legii nr. 290/2003.
187
Deoarece, până la această dată, nu am primit niciun răspuns
din partea ministerului pe care îl conduceţi vă rog, domnule
ministru, să-mi comunicaţi numărul de ordine la care s-a ajuns în
prezent, în soluţionarea cererilor depuse de către persoanele
beneficiare ale prevederilor Legii nr. 290/2003, la Autoritatea
Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Solicit răspuns verbal şi scris.
Senator Emilian Frâncu. Mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc foarte mult.
Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David.
Urmează domnul senator Florin Constantinescu.
Domnul Gheorghe David:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Interpelarea mea este adresată Ministerului Muncii, Familiei şi
Protecţiei Sociale, domnului ministru Mihai Constantin Şeitan.
Obiectul şi conţinutul interpelării mele: Solicitare încadrare
grupe superioare de muncă.
Domnule ministru,
Dorind să vin în sprijinul mai multor cetăţeni care s-au adresat
biroului senatorial unde îmi desfăşor activitatea, respectiv Colegiul
nr. 1, Timişoara, am să vă supun atenţiei următorul caz, care nu este
singular.
Domnul Prună Dumitru, domiciliat în Timişoara, solicită
încadrarea pensiei într-o grupă superioară de muncă, deoarece şi-a
desfăşurat activitatea în cadrul C.F.R. Prezintă anii lucraţi şi funcţia
188
care a deţinut-o, nu le mai menţionez, vor apărea în materialul
trimis la minister.
În acest sens, vă solicit să-mi comunicaţi dacă persoana în
cauză poate beneficia de drepturile conferite de încadrarea într-o
grupă superioară de muncă, luând în considerare ceea ce se
menţionează în documentele privind aplicarea Deciziei nr. 87/1999
a Curţii Constituţionale, care spune că „Persoanele care, la data de
1.02.1990, inclusiv, aveau calitatea de pensionar şi care şi-au
desfăşurat activitatea în locuri de muncă care, potrivit
reglementărilor existente până în 1990, erau prevăzute să fie
încadrate în Grupa I sau Grupa a II de muncă”. Vă mulţumesc.
Solicit răspuns scris. Voi depune această solicitare.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc şi eu.
Dau cuvântul domnului senator Florin Constantinescu.
Urmează domnul senator Ion Rotaru.
Domnul Florin Constantinescu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Interpelarea este adresată domnului Sebastian Teodor
Gheorghe Vlădescu, ministrul finanţelor publice.
Obiectul interpelării: Finanţarea contractelor din Fonduri de
coeziune.
Domnule ministru,
În momentul actual, bugetele de care beneficiază proiectele de
investiţii sunt anunţate ca ferme în lei, în contextul în care sursa de
finanţare este, în cea mai mare măsură, asigurată prin Fondurile de
189
coeziune în euro. Documentaţiile de atribuire pentru aceste
contracte impun însă ca preţul în lei cu care antreprenorii licitează
aceste proiecte să fie ferme, fixe în lei, deci angajate şi
nerevizuibile, în consecinţă.
Astfel, proiectele vizate în prezent în procedura de achiziţii
devin proiecte cu mare risc de schimb valutar, din moment ce o
sumă foarte importantă, o parte din costurile aferente
echipamentelor şi materialelor se va realiza direct în euro. Chiar
dacă furnizorii locali acceptă plata în lei, aceasta este condiţionată,
oarecum, de rata de schimb euro-leu la momentul efectuării plăţii.
Consecinţele acestei realizări pot afecta ambele părţi implicate
în proiect, atât pe beneficiar cât şi pe antreprenor.
Această problemă ar putea fi evitată din start, într-un mod
foarte simplu: atâta timp cât fondurile de coeziune sunt asigurate în
euro, în cazul contractelor care beneficiază de această finanţare s-ar
putea permite decalarea părţii-proporţie din contract, direct
dependentă de euro. Partea respectivă din contract ar trebui să fie
plătită antreprenorilor în lei, la plata de conversie valutare
corespunzătoare zilei în care se efectuează plata. Aceasta este cea
mai simplă posibilitate de a proteja proiectele sau investiţiile atât de
necesare României, asigurând o abordare corectă atât faţă de
beneficiarii proiectelor, cât şi faţă de antreprenorii care le vor
executa.
Domnule ministru,
190
Vă rog să analizaţi această propunere şi să-mi comunicaţi care
sunt măsurile ce intenţionaţi să le luaţi pentru a remedia această
problemă.
Solicit răspuns verbal şi scris.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc, domnule senator.
Îl invit la microfon pe domnul senator Liviu-Titus Paşca.
Urmează domnul senator Ion Rotaru – Grupul parlamentar al PSD.
Vă rog, aveţi cuvântul domnule senator.
Domnul Liviu-Titus Paşca:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Interpelarea mea se adresează domnului
Domnul Liviu-Titus Paşca:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Interpelarea mea este adresată domnului ministru Radu
Berceanu, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.
Obiectul interpelării: Situaţia deplorabilă a drumurilor
naţionale din judeţul Maramureş.
Cu un relief predominant muntos, judeţul Maramureş dispune
de un număr de drumuri naţionale mult mai redus, comparativ cu
alte zone din ţară, ceea ce face ca transportul persoanelor şi
mărfurilor să se efectueze în totalitate pe acestei căi de rulare.
Ca urmare, sarcina preluată de aceste drumuri este mult mai
mare decât cea dimensionată prin construcţie, întrucât a fost luat în
calcul criteriul de lungime a reţelei, nu şi cel de viabilitate, adică
sarcina preluată. Reamintesc faptul că, în ultimii ani, în judeţul
191
Maramureş, nu a fost reabilitat nici măcar un kilometru de drum
naţional, la ora actuală şoselele fiind în stare deplorabilă.
Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rog, domnule
ministru, să ne informaţi:
Care sunt proiectele sau programele pe care le preconizează
ministerul condus de dumneavoastră în direcţia revitalizării şi
îmbunătăţirii transportului pe drumurile naţionale din judeţul
Maramureş, ţinând seama şi de potenţialul turistic atractiv al acestei
zone?
Care sunt motivele reale pentru care zona de nord-vest a ţării,
respectiv judeţul Maramureş, nu a beneficiat de programe şi fonduri
de reabilitare sau reconstrucţie a drumurilor naţionale, situaţie care
se pare că va continua, având în vedere că proiectele aprobate, aflate
într-un stadiu avansat în legislatura trecută, au fost anulate?
Vă mulţumesc. Solicit răspuns scris şi oral.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator.
Îl invit la microfon pe domnul senator Rotaru, din partea
Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
Domnul Ion Rotaru:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Interpelarea mea este adresată domnului ministru al finanţelor
publice Sebastian Vlădescu.
Domnule ministru, conform Legii nr. 507/2002 „Persoanele
fizice, cetăţeni români sau cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii
Europene şi ale celorlalte state aparţinând spaţiului economic
192
european, pot desfăşura activităţi economice pe teritoriul României
în mod independent.” Acestea pot activa în toate domeniile,
meseriile şi ocupaţiile, cu excepţia celor stabilite sau interzise prin
legi speciale. Vorbim aici, evident, de persoanele fizice autorizate.
La momentul actual, în câmpul muncii sunt angajate tot mai
multe persoane cu un salariu minim pe economie, din cauza
contribuţiilor prea mari datorate statului. În realitate, aceste salarii
sunt completate cu venituri obţinute prin încheierea de contracte de
prestări servicii. Astfel, angajatorul poate obţine economii prin
neplata contribuţiilor atât ale angajatului, cât şi ale angajatorului.
În conformitate cu legislaţia în vigoare, o persoană fizică
autorizată se poate asigura pentru o sumă minimă ce reprezintă un
sfert din salariul mediu brut pe economie, însă nu mai mult de 5
salarii medii brute. În aceste condiţii, dacă majoritatea angajatorilor
ar apela la asemenea modalitate de plată a salariilor – ceea ce, din
păcate, începe să se întâmple tot mai des – încasările bugetare ar
scădea considerabil.
Prin urmare, vă rog să-mi comunicaţi care sunt măsurile pe
care intenţionaţi să le luaţi pentru prevenirea unei asemenea situaţii?
Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră în scris.
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator.
Cu aceasta, s-a încheiat prezentarea orală a interpelărilor.
Au mai prezentat în scris interpelări fără să le susţină în plen,
următorii colegi:
193
Din partea Grupului parlamentar al PD-L: domnul senator
Iulian Urban, doamna senator Mihaela Popa, domnul senator
Traian-Constantin Igaş. Din partea Grupul parlamentar al Alianţei
Politice PSD+PC: domnul senator Ilie Sârbu, domnul senator Dan
Voiculescu, domnul senator Marian Valer, domnul senator Mihăiţă
Găină, domnul senator Gheorghe Pop, domnul senator Adrian
Ţuţuianu, domnul senator Alexandru Cordoş. Din partea Grupului
parlamentar al PNL: domnul senator Paul Ichim, domnul senator
Varujan Vosganian şi domnul senator Dan-Radu Ruşanu. De
asemenea, senatorii independenţi Sorin-Serioja Chivu, Vasile
Nedelcu şi Liviu Câmpanu au depus interpelări în scris.
Stimaţi colegi, trecem la răspunsuri la întrebări.
Îl invit pe domnul secretar de stat Anton Marin să răspundă la
interpelarea domnului senator Frâncu, referitor la situaţia DN 7
Piteşti-Râmnicu Vâlcea. Microfonul 10.
Domnul Anton Marin – secretar de stat în Ministerul
Transporturilor şi Infrastructurii:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
În data de 5 ianuarie 2010, ca urmare a degradărilor apărute la
partea carosabilă, pe DN 7, sectorul Piteşti – Râmnicu Vâlcea, s-a
efectuat o revizie tehnică specială pentru sectorul de drum situat
între km 119+250 şi km 170+750, fiind constituită o comisie din
care au făcut parte reprezentanţi ai Companiei Naţionale de
Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, Direcţia Regională
de Drumuri şi Poduri Bucureşti, Direcţia Regională de Drumuri şi
194
Poduri Craiova, Secţia de Drumuri Naţionale Piteşti şi Secţia de
Drumuri Naţionale Râmnicu-Vâlcea.
Comisia a stabilit efectuarea de urgenţă a reparaţiilor părţii
carosabile cu mixtură stocabilă, deoarece condiţiile atmosferice nu
permiteau reparaţii cu mixtură caldă. De la acea dată şi până în
prezent au fost executate reparaţii pe o suprafaţă de 920 m2 care vor
continua şi în zilele următoare, în funcţie de condiţiile atmosferice,
urmând ca, atunci când acestea vor permite, să se execute şi cu
mixtură caldă.
Totodată, în decursul acestui an, se vor executa lucrări de
întreţinere cuprinse în cadrul contractelor de întreţinere multianuală,
în funcţie de fondurile financiare alocate.
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc. Domnule senator Frâncu, aveţi comentarii?
Microfonul 2.
Domnul Emilian-Valentin Frâncu:
Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Răspunsul este
satisfăcător pentru porţiunea de drum Râmnicu-Vâlcea – limită
judeţ Argeş, dar dacă veţi merge cumva spre Transilvania, pe Valea
Oltului, veţi vedea că de la Piteşti la Râmnicu Vâlcea este zona din
judeţul Argeş care pur şi simplu este nepracticabilă. Din doi în doi
metri sunt gropi de 10-15-20 cm, care nu pot fi evitate de şoferi,
oricât de buni automobilişti ar fi ei.
Este o situaţie disperată, vă daţi seama, maşinile cu greu trec
de această încercare. Am văzut că, în zona interpelărilor, un coleg
195
de-al meu, din Cluj, v-a adresat, la rândul lui, o interpelare similară.
Rugămintea mea mare ar fi să căutaţi să luaţi legătura cu cei din
Argeş, care nu şi-au făcut absolut deloc datoria, mai ales că în
toamnă, eu reţin, venind mereu în Bucureşti, la Senat, că au fost şi
două momente în care s-au făcut reparaţii la acel drum şi iată că
lucrările au fost făcute cel puţin de mântuială, din punctul meu de
vedere.
Ne-aţi sprijini foarte mult dacă, în cel mai scurt timp posibil,
când vremea permite, s-ar reface rapid porţiunea de drum. Vă
mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc. Doriţi să comentaţi?
Domnul Anton Marin (din sală):
Nu.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator.
În continuare, îl invit pe domnul secretar de stat Cristian-
Anton Irimie să răspundă la o interpelare a domnului senator
Frâncu, adresată Ministerului Sănătăţii. Microfonul 9.
Domnul Cristian-Anton Irimie – secretar de stat în
Ministerul Sănătăţii:
Introducerea taxei pentru descurajarea consumului de alimente
nesănătoase este o intenţie a Ministerului Sănătăţii ca urmare a
indicatorilor de morbiditate şi mortalitate înregistraţi în România
prin boli cardiovasculare, obezitate şi diabet zaharat.
196
Având în vedere că proiectul de act normativ nu a fost
finalizat, această taxă nu va fi implementată din luna martie a anului
curent. Estimările realizate şi exprimate de ROMALIMENTA –
Federaţia Industriei Alimentare din România – nu au o bază reală,
având în vedere că Ministerul Sănătăţii nu a definitivat lista
produselor alimentare care vor fi supuse acestei taxări.
În urma analizei efectuate de specialişti, a propunerilor
formulate şi a dezbaterii publice, care a avut loc în data de 4
februarie 2010, Ministerul Sănătăţii, prin Comitetul Naţional pentru
Alimentaţie şi Nutriţie, va reanaliza atât condiţiile, cât şi criteriile pe
baza cărora vor fi introduse în listă alimentele cu risc pentru
sănătate în vederea taxării.
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc. Domnule senator Frâncu, microfonul 2.
Domnul Emilian-Valentin Frâncu:
Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Întrebarea mea se
referea, evident, la subiectul respectiv, însă era datată 2 februarie
2010. Deci dumneavoastră, într-un fel, aţi anticipat preocupările
mele – şi nu numai ale mele, pentru că întrebările şi interpelările
provin din problemele cetăţenilor pe care le recepţionez la audienţe.
Văd că pe 4 februarie 2010 aţi supus unei discuţii publice şi
probabil că semnalul meu de alarmă – şi al altor colegi – a stat în
atenţia dumneavoastră.
Pe mine m-au speriat puţin estimările făcute, 36 000 de
angajaţi care ar putea să fie disponibilizaţi, şi de aceea v-am adresat
197
această interpelare. Mă bucur că aţi ţinut seama şi m-aş bucura dacă
prevederile actului normativ pe care îl aveţi în vedere ar ţine seama
de aceste prognoze, adică să faceţi şi estimările impactului social al
măsurii. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Cu aceasta, stimaţi colegi, am încheiat sesiunea noastră de
întrebări, interpelări şi răspunsuri la întrebări şi interpelări. Ţin să le
mulţumesc domnului senator Frâncu şi doamnei senator Silistru,
care au rămas alături de noi până la încheierea şedinţei, ca şi
domnului secretar de stat Irimie.
Vă mulţumesc.
Declar închisă şedinţa Senatului de astăzi, 15 februarie 2010.
Şedinţa s-a încheiat la ora 18.40.