S T E N O G R A M A - senat.ro fileS T E N O G R A M A şedinţei Senatului din 29 aprilie 2015 S U M A R 1. Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 29 aprilie 2015

S U M A R

1. Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii

Constituţionale asupra următoarelor legi depuse la secretarul general al Senatului,

conform prevederilor art. 15 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea

şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:

- Lege pentru declararea zilei de 10 Mai ca zi de sărbătoare naţională;

- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2014

pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2013 privind

întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care

statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari

sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, precum şi pentru

modificarea unor acte normative – procedură de urgenţă;

- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 81/2014 pentru

prorogarea unor termene privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea

facilităţilor la transport pentru anumite categorii de persoane – procedură de

urgenţă;

- Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2015 pentru

reglementarea unor măsuri bugetare;

- Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2010 privind modificarea

şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a

producerii energiei din surse regenerabile de energie;

- Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2015 pentru modificarea

şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind

gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru

obiectivul convergenţă;

- Lege pentru modificarea Legii nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor

nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de

interes general;

- Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/2014 pentru

completarea art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea

7

- 2 -

unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor

religioase recunoscute în România;


şi completarea Legii nr. 146/2014 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la

Forumul Internaţional al Echipelor de Răspuns la Incidente de Securitate

Cibernetică (Forum of Incident Response and Security Teams – FIRST) şi la

Forumul TF/CSIRT Trusted Introducer (TI) din cadrul Asociaţ iei

Transeuropene a Reţelelor din Domeniul Cercetării şi al Educaţiei

(Transeuropean Research and Education Network Association – TERENA) în

scopul menţinerii participării Centrului Naţional de Răspuns la Incidente de

Securitate Cibernetică CERT-RO la aceste două organisme neguvernamentale;

- Lege privind instituirea Zilei Naţionale a Costumului Tradiţional din

România;

- Lege pentru modificarea anexei nr. 3 la Legea nr. 43/2014 privind protecţia

animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice;

- Lege pentru modificarea Legii nr. 299/2007 privind sprijinul acordat

românilor de pretutindeni;

- Lege pentru instituirea Zilei Limbii Bulgare;


şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a

altor acte în domeniul protecţiei concurenţei;

- Lege pentru modificarea art. 137 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul

muncii;

- Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2010 privind trecerea

unor drumuri forestiere din domeniul public al statului şi din administrarea

Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva în domeniul public al unor unităţi

administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora;

- Lege privind modificarea art. 151 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011;

- Lege pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001;

- Lege pentru modificarea şi completarea art. 17 din Legea nr. 218/2002 privind

organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.

2. Declaraţii politice prezentate de senatorii:

- Gabriela Firea (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Liberalii, striviţi între

adevărul istoric şi propria lor ipocrizie”;

17

- 3 -

- Haralambie Vochiţoiu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Podul peste

Dunăre, la Călăraşi – Silistra”;

- Doina-Elena Federovici (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Anul 2015 –

Anul Veteranilor de Război”;

- Georgică Severin (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Ziua Mondială a

Libertăţii Presei”;

- Doina Silistru (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Despre adevărata

tehnocraţie şi mediocritate”;

- Florian-Dorel Bodog (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Munca decentă

înseamnă o viaţă decentă”;

- Nicolae Mohanu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Situaţia bătrânilor în

România”;

- Gheorghe Saghian (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Săptămâna

europeană a pacienţilor”;

- Mihai-Viorel Fifor (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Trebuie să

susţinem dezvoltarea infrastructurii rutiere”;

- Laurenţiu Florian Coca (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Prioritate

politicilor sociale”;

- Petru-Alexandru Frătean (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Să preţuim

munca!”;

- Alexandru Pereş (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Codul silvic nou –

între ideal şi ireal!”;

- Valeriu-Victor Boeriu (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Cu celeritate

înainte!”;

- Alin-Păunel Tişe (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „PSD – groparul

cercetării româneşti”;

- Doina-Anca Tudor (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Indiferenţa

Guvernului cu privire la răspunsurile la interpelările adresate”;

- Gigi Christian Chiru (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Copiii

Constanţei au dreptul la sănătate!”;

- Nelu Tătaru (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Vaccinul – un drept sau o

obligaţie?”;

- Emil-Marius Paşcan (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „«Darul» otrăvit

al guvernării”;

- 4 -

- Varujan Vosganian (PNL) – declaraţie politică referitoare la comemorarea

Genocidului armean;

- Marius-Petre Nicoară (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „25 de ani de la

cea mai mare demonstraţie antisistem de după 1989, denumită Golaniada sau

Fenomenul «Piaţa Universităţii»”;

- Dumitru Oprea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Mediul de afaceri,

sufocat tot mai mult de birocraţia statului”;

- Dragoş Luchian (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Bilanţul real al

autostrăzilor după trei ani de guverne Ponta”;

- Dan-Mihai Marian (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Trei ani de

guvernare Victor Ponta, trei ani de plagiat şi minciună”;

- Găvrilă Ghilea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Guvernul Ponta – trei

ani de împliniri măreţe”;

- Traian-Constantin Igaş (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Cel mai cinstit

guvern, la trei ani de guvernare”;

- Vasile Nistor (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Gestionarea scăderii

populaţiei ţării”;

- Eugen Durbacă (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Atragerea de investitori

în domeniul săpunurilor, lacurilor, vopselelor”;

- Mihai Niţă (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Reforma învăţământului

rămâne o… necunoscută”.

3. Aprobarea ordinii de zi şi a programului de lucru. 60

4. Aprobarea programului de lucru al Senatului pentru perioada 4 – 9 mai 2015. 60

5. Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 14/2003,

Legea partidelor politice, republicată. (L97/2015)

(Votul pe raport şi votul final se vor da într-o şedinţă din viitoare.)

61

6. Continuarea dezbaterilor şi adoptarea Propunerii legislative pentru instituirea unor

măsuri de protecţie a minorilor. (L90/2015)

66

7. Dezbaterea Propunerii legislative pentru stimularea elitelor cercetării ştiinţifice.

(L125/2015)


70

8. Continuarea şi finalizarea dezbaterilor asupra Proiectului pentru completarea art. 15 din

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de

71

- 5 -

reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte

normative. (L135/2014)

(Votul final se va da într-o şedinţă din viitoare.)

9. Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea art. 2 lit. b) din Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea

Securităţii. (L478/2013)


72

10. Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/1997

privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului. (L524/2013 )


73

11. Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992

privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţiona le. (L29/2014)


74

12. Dezbaterea Propunerii legislative privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2011 a

educaţiei naţionale. (L640/2013)


78

13. Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei

naţionale nr. 1/2011. (L557/2013)


79

14. Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea articolului 76 din

Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. (L720/2013)


81

15. Dezbaterea Propunerii legislative privind instituirea unor facilităţi pentru studenţii şi

masteranzii de administraţie publică, ştiinţe politice, relaţii internaţionale şi studii

europene sub forma unor stagii de practică retribuite. (L662/2013)


82

16. Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii privind

practica elevilor şi studenţilor nr. 258/2007. (L661/2013)


84

17. Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea art. 142 alin. (6) din Legea

educaţiei naţionale nr. 1/2011. (L664/2013)


86

- 6 -

18. Dezbaterea Propunerii legislative pentru completarea art. 99 din Legea educaţiei

naţionale nr. 1/2011. (L121/2014)


88

19. Dezbaterea Proiectului de lege privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a

parchetelor de pe lângă acestea. (L235/2014)


95

- 7 -

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 29 aprilie 2015

Şedinţa a început la ora 10.30.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator Cristian -Sorin Dumitrescu,

vicepreşedinte al Senatului, asistat de domnii senatori Ion Simeon-Purec şi Mario-Ovidiu Oprea,

secretari ai Senatului.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Domnule secretar Mario Oprea, vă rog să facem apelul nominal. (Discuţii la prezidiu.)

Domnul Mario-Ovidiu Oprea:

Bună dimineaţa tuturor, şi celor prezenţi, şi celor absenţi!

Agrigoroaei Ionel

2. Andronescu Ecaterina

3. Anghel Adrian

4. Anghel Cristiana-Irina prezentă

5. Antonescu George-Crin-Laurenţiu

6. Arcaş Viorel

Ardelean Ben-Oni

8. Ariton Ion

9. Atanasiu Teodor prezent

10. Badea Leonardo prezent

12. Badea Viorel-Riceard delegaţie

13. Banias Mircea-Marius

14. Barbu Daniel-Constantin prezent

15. Barbu Tudor

17. Bădălău Niculae

18. Bălu Marius

19. Belacurencu Trifon

20. Bereanu Neculai prezent

22. Biró Rozalia-Ibolya

23. Blaga Vasile

- 8 -

Boagiu Anca-Daniela

24. Boboc Cătălin

25. Bodea Cristian-Petru

26. Bodog Florian-Dorel prezent

27. Boeriu Valeriu-Victor

28. Bota Marius-Sorin-Ovidiu prezent

29. Bujor Dumitru-Marcel delegaţie

31. Bumbu Octavian-Liviu

32. Burlea Marin

33. Butnaru Florinel prezent

34. Butunoi Ionel-Daniel prezent

35. Cadăr Leonard concediu medical

36. Calcan Valentin-Gigel

Câmpeanu Mariana prezentă

37. Chelaru Ioan

38. Chiriac Viorel prezent

39. Chiru Gigi Christian

40. Chiuariu Tudor-Alexandru

43. Coca Laurenţiu Florian prezent

44. Constantinescu Florin prezent

45. Cordoş Alexandru

46. Corlăţean Titus

Coste Marius

Costoiu Mihnea-Cosmin

48. Cotescu Marin-Adrănel

50. Creţu Gabriela învoire

51. Cristache Iulian prezent

52. Cristina Ioan

53. Croitoru Cătălin

56. Deneş Ioan prezent

58. Dincă Mărinică

- 9 -

59. Dobra Dorin-Mircea prezent

60. Dobriţoiu Corneliu prezent

61. Donţu Ovidiu-Liviu

63. Dumitrescu Cristian-Sorin prezent

64. Dumitrescu Florinel prezent

65. Dumitrescu Iulian

66. Durbacă Eugen

67. Duruţ Aurel prezent

70 Ehegartner Petru prezent

71. Federovici Doina-Elena prezentă

72. Fifor Mihai-Viorel prezent

73. Filip Petru prezent

74. Firea Gabriela concediu medical

75. Florian Daniel Cristian

76. Flutur Gheorghe

78. Frătean Petru-Alexandru prezent

79. Geoană Mircea-Dan

80. Ghilea Găvrilă

81. Ghişe Ioan prezent

82. Grapă Sebastian prezent

84. Grigoraş Viorel prezent

86. Haşotti Puiu prezent

87. Ichim Paul

88. Igaş Traian-Constantin

89. Iliescu Lucian

90. Ilieşiu Sorin

91. Ioniţă Dan-Aurel

92. Iovescu Ioan prezent

93. Isăilă Marius-Ovidiu

94. Jipa Florina-Ruxandra

95. Klárik László-Attila

- 10 -

László Attila

96. Lazăr Sorin-Constantin prezent

97. Luchian Dragoş prezent

98. Luchian Ion prezent

99. Marian Dan-Mihai

100. Marian Valer

101. Marin Nicolae

102. Markó Béla

104. Mazăre Alexandru

Mihai Alfred-Laurenţiu-Antonio

106. Mihai Cristian-Dănuţ

107. Mihai Neagu

108. Mihăilescu Petru-Şerban

109. Miron Vasilica-Steliana prezentă

110. Mitu Augustin-Constantin

111. Mocanu Victor

113. Moga Nicolae

114. Mohanu Nicolae

116. Motoc Octavian prezent

117. Mutu Gabriel

118. Nasta Nicolae

Năstase Ilie

119. Neagu Nicolae

120. Neculoiu Marius

121. Nicoară Marius-Petre prezent

122. Nicolae Şerban

124. Nistor Vasile

125. Niţă Mihai

126. Niţu Remus-Daniel prezent

127. Obreja Marius-Lucian

130. Oprea Dumitru

- 11 -

131. Oprea Gabriel Guvern

132. Oprea Mario-Ovidiu prezent

134. Oprea Ştefan-Radu

135. Paşca Liviu-Titus prezent

137. Paşcan Emil-Marius prezent

Pataki Csaba

Pavel Marian prezent

Păran Dorin

Păunescu Teiu prezent

Pelican Dumitru

Pereş Alexandru prezent

Pop Gheorghe prezent

Pop Liviu-Marian Guvern

Popa Constantin

Popa Florian

Popa Ion

Popa Mihaela prezentă

Popa Nicolae-Vlad

Popescu Corneliu

Popescu Dumitru-Dian

Popescu-Tăriceanu Călin-Constantin-Anton

Purec Ion-Simeon prezent

Rădulescu Cristian

Rogojan Mihai-Ciprian

Rotaru Ion prezent

Saghian Gheorghe

Savu Daniel

Sârbu Ilie

Severin Georgică

Silistru Doina prezentă

Stuparu Timotei prezent

- 12 -

Suciu Matei

Şova Dan-Coman

Tánczos Barna prezent

Tămagă Constantin

Tătaru Dan prezent

Tătaru Nelu

Teodorovici Eugen-Orlando Guvern

Tişe Alin-Păunel

Toma Ion prezent

Todiraşcu Valeriu

Tomoiagă Ştefan-Liviu

Tudor Doina-Anca

Ţapu Nazare Eugen prezent

Ungureanu Mihai-Răzvan

Valeca Şerban-Constantin

Vasiliev Marian prezent

Vâlcov Darius-Bogdan

Vegh Alexandru

Verestóy Attila

Vochiţoiu Haralambie

Voinea Florea prezent

Volosevici Andrei-Liviu

Vosganian Varujan

Zisu Ionuţ-Elie


Faceţi o numărătoare.


Imediat vă spun, domnule preşedinte.


Mai stăm un pic şi mai facem o strigare, dar vreau să citesc o notă. (Discuţii în sală.)


Sunt 57 de colegi, domnule preşedinte.

- 13 -


Numai o clipă, domnule secretar.

Daţi-mi voie, doamnelor şi domnilor senatori, să citesc o notă pentru exercitarea de către

parlamentari a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale.

În conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea

şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarul general al Senatului, în vederea

exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi:

- Lege pentru declararea zilei de 10 Mai ca zi de sărbătoare naţională;

- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2014 pentru modificarea şi

completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor

operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori

majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, precum şi pentru modificarea unor acte

normative – procedură de urgenţă;

- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 81/2014 pentru prorogarea

unor termene privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea facilităţilor la transport pentru anumite

categorii de persoane – procedură de urgenţă;

- Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2015 pentru reglementarea unor măsuri

bugetare;

- Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2010 privind modificarea şi completarea

Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse

regenerabile de energie;

- Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2015 pentru modificarea şi completarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor

structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă;

- Lege pentru modificarea Legii nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din

fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general;

- Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/2014 pentru completarea art. 2 din

Ordonanţa Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de

cult aparţinând cultelor religioase recunoscute în România;


Legii nr. 146/2014 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la Forumul Internaţional al Ec hipelor de

Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică (Forum of Incident Response and Security Teams –

FIRST) şi la Forumul TF/CSIRT Trusted Introducer (TI) din cadrul Asociaţiei Transeuropene a

Reţelelor din Domeniul Cercetării şi al Educaţiei (Transeuropean Research and Education Network

- 14 -

Association – TERENA) în scopul menţinerii participării Centrului Naţional de Răspuns la Incidente

de Securitate Cibernetică CERT-RO la aceste două organisme neguvernamentale;

- Lege privind instituirea Zilei Naţionale a Costumului Tradiţional din România;

- Lege pentru modificarea anexei nr. 3 la Legea nr. 43/2014 privind protecţia animalelor

utilizate în scopuri ştiinţifice;

- Lege pentru modificarea Legii nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni;

- Lege pentru instituirea Zilei Limbii Bulgare;


Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei;

- Lege pentru modificarea art. 137 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii;

- Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2010 privind trecerea unor drumuri

forestiere din domeniul public al statului şi din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva în

domeniul public al unor unităţi administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora;

- Lege privind modificarea art. 151 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011;

- Lege pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001;

- Lege pentru modificarea şi completarea art. 17 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi

funcţionarea Poliţiei Române.

Termenul pentru sesizare este de 2 zile pentru legile adoptate în procedură de urgenţă şi de 5

zile pentru legile adoptate în procedură de drept comun de la data depunerii, astăzi, 29 aprilie 2015.

Termenele se calculează luând în considerare ziua anunţului de astăzi, 29 aprilie 2015.

Domnule secretar, mai citiţi, vă rog, din listă numai pe cei care sunt absenţi. Poate au mai sosit

în sală şi să facem apelul.


Desigur, domnule preşedinte, am să- i citesc doar pe cei care nu sunt deja consemnaţi prezenţi.

Agrigoroaei Ionel

3. Anghel Adrian

5. Antonescu George-Crin-Laurenţiu

6. Arcaş Viorel

Din sală: Faceţi iar apelul?


Îi citesc doar pe cei care nu sunt consemnaţi prezenţi.

Ardelean Ben-Oni

8. Ariton Ion

13. Banias Mircea-Marius

- 15 -

15. Barbu Tudor

17. Bădălău Niculae

18. Bălu Marius

19. Belacurencu Trifon

22. Biró Rozalia-Ibolya

23. Blaga Vasile

Boagiu Anca-Daniela

24. Boboc Cătălin

25. Bodea Cristian-Petru

27. Boeriu Valeriu-Victor prezent

31. Bumbu Octavian-Liviu prezent

32. Burlea Marin

36. Calcan Valentin-Gigel

39. Chiru Gigi Christian

40. Chiuariu Tudor-Alexandru

45. Cordoş Alexandru

46. Corlăţean Titus

47. Coste Marius

Costoiu Mihnea-Cosmin

48. Cotescu Marin-Adrănel

52. Cristina Ioan

53. Croitoru Cătălin

58. Dincă Mărinică

65. Dumitrescu Iulian

66. Durbacă Eugen

75. Florian Daniel Cristian

76. Flutur Gheorghe

79. Geoană Mircea-Dan

80. Ghilea Găvrilă

87. Ichim Paul

88. Igaş Traian-Constantin prezent

89. Iliescu Lucian

91. Ioniţă Dan-Aurel

- 16 -

93. Isăilă Marius-Ovidiu

94. Jipa Florina-Ruxandra prezentă

Marian Dan-Mihai

100. Marian Valer prezent

101. Marin Nicolae

102. Markó Béla

104. Mazăre Alexandru

Mihai Alfred-Laurenţiu-Antonio

106. Mihai Cristian-Dănuţ

107. Mihai Neagu

108. Mihăilescu Petru-Şerban prezent

110. Mitu Augustin-Constantin

111. Mocanu Victor

113. Moga Nicolae prezent

114. Mohanu Nicolae

117. Mutu Gabriel

118. Nasta Nicolae

Năstase Ilie

119. Neagu Nicolae

120. Neculoiu Marius

122. Nicolae Şerban

125. Niţă Mihai

127. Obreja Marius-Lucian

130. Oprea Dumitru

134. Oprea Ştefan-Radu

Păran Dorin

Pelican Dumitru

Popa Constantin

Popa Florian

Popa Ion prezent

Popa Nicolae-Vlad prezent

Popescu Corneliu

Popescu Dumitru-Dian

- 17 -

Popescu-Tăriceanu Călin-Constantin-Anton

Rădulescu Cristian

Rogojan Mihai-Ciprian

Saghian Gheorghe prezent

Savu Daniel

Sârbu Ilie prezent

Suciu Matei

Şova Dan-Coman

Tămagă Constantin

Tătaru Nelu

Tişe Alin-Păunel

Todiraşcu Valeriu

Tomoiagă Ştefan-Liviu

Tudor Doina-Anca

Ungureanu Mihai-Răzvan

Valeca Şerban-Constantin

Vâlcov Darius-Bogdan

Vochiţoiu Haralambie

Volosevici Andrei-Liviu

Vosganian Varujan

Zisu Ionuţ-Elie

La apel au răspuns 76, domnule preşedinte.


Da, dar au semnat...

Domnul Mario-Ovidiu Oprea (de la prezidiu):

Au semnat mai mulţi, e adevărat.


... 88.

Deci, doamnelor şi domnilor colegi...

*

Da, vă rog, domnule senator, aveţi cuvântul.

Microfonul central.

Domnul Florian-Dorel Bodog:

Bună dimineaţa!

- 18 -

Doamnelor şi domnilor colegi,

Este... Nu este prima dată când se întâmplă! Împreună cu colegii senatori din opoziţie, am fost

dimineaţă, la ora 9.00, aici şi lucrările nu au fost prezidate de nimeni.

Fac un apel către Biroul permanent al Senatului ca aceste delegaţii ale vicepreşedinţilor care

trebuie să asigure conducerea şedinţei de declaraţii politice să fie afişate pe site.

Este a doua oară când domnul senator Atanasiu nu a venit la şedinţă şi mie mi se pare

oarecum… lipsit de bun-simţ şi lipsit de cel mai elementar... de cea mai elementară condescendenţă

faţă de noi.

Vă mulţumesc.


Doamnelor şi domnilor senatori,

Vă rog să-mi permiteţi ca, în numele Biroului permanent, să cer scuze pentru acest incident

care este deosebit de grav, cu atât mai mult cu cât eu mă aflam… de la ora 9.00 am fost prezent aici, în

instituţie.

O să discutăm în Biroul permanent.

Vreau să spun că domnii senatori secretari au fost prezenţi.

Deci o să discutăm în Biroul permanent, nu e o problemă de plen aici. În orice caz, îmi cer

scuze faţă de colegii care au fost prezenţi.

Şi, pe cale de consecinţă, înainte de a lua o decizie împreună privind şedinţa de astăzi, vreau să

menţionez, pentru a fi consemnat în procesul-verbal şi în stenogramă, că au depus în scris declaraţii

politice – în şedinţa Senatului de declaraţii politice din 29 aprilie, de la ora 9.00 la 10.30 – următorii

noştri colegi:

- Grupul parlamentar al PSD: doamna senator Firea Gabriela, domnul senator Vochiţoiu

Haralambie, doamna senator Doina Federovici, domnul senator Georgică Severin, doamna senator

Doina Silistru, domnul senator Bodog Florian, domnul senator Nicolae Mohanu, domnul senator

Saghian Gheorghe, domnul senator Mihai Fifor, domnul senator Coca Laurenţiu, domnul senator

Frătean Petru;

- Grupul parlamentar al PNL: domnul senator Pereş Alexandru, domnul senator Boeriu Valeriu,

domnul senator Tişe Alin, doamna senator Tudor Doina, domnul senator Chiru Gigi, domnul senator

Tătaru Nelu, domnul senator Paşcan Marius, domnul senator Vosganian Varujan, de asemenea,

domnul senator Flutur Gheorghe, domnul senator Nicoară Marius, domnul senator Oprea Dumitru,

domnul senator Dragoş Luchian, domnul senator Marian Dan-Mihai, domnul senator Viorel Grigoraş,

domnul senator Cristian Florian domnul senator Găvrilă Ghilea, domnul senator Traian Igaş;

- 19 -

- Grupul parlamentar LC: domnul senator Nistor Vasile, domnul senator Eugen Durbacă,

domnul senator Mihai Niţă;

- senatori independenţi: domnul senator Ghişe Ioan şi domnul senator Valer Marian.

Se consemnează, se depun şi vor fi publicate în buletinul oficial.

Declaraţii politice consemnate conform materialelor depuse în scris de către senatori:

Doamna Gabriela Firea:

Declaraţia politică se intitulează „Liberalii, striviţi între adevărul istoric şi propria lor

ipocrizie”.

Se împlinesc azi trei ani de la debarcarea, printr-un vot istoric al Parlamentului, a Guvernului

de tristă amintire Băsescu – Ungureanu şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Predoiu. Lua astfel

sfârşit regimul criminal al austerităţii parţiale. Spun parţială deoarece austeritatea a fost doar pentru

popor, căci guvernanţii îşi extrăgeau nestingheriţi sinecurile din sutele de milioane de euro sifonate de

la bugetul anemic al statului.

Este un moment pe care nu avem niciun motiv să- l uităm şi este o aniversare pe care nu avem

niciun motiv să o evităm. Este poate cel mai bun prilej pentru a face bilanţul celor întâmplate în aceşti

trei ani. Un bilanţ la care premierul Ponta are cu ce să iasă în faţa opiniei publice.

Au fost trei ani în care, în primul rând, au fost reparate în cea mai mare parte nedreptăţile făcute

de guvernele anterioare, în baza unui principiu simplu: guvernarea trebuie să fie în folosul cetăţeanulu i

şi nicidecum în slujba unei camarile avide de îmbogăţire şi putere. Au fost reîntregite pensiile şi

salariile, au fost repornite programele operaţionale blocate de corupţia guvernelor PDL, absorbţia

fondurilor europene a crescut spectaculos, de la 7% cât era în 2012, la peste 55% în prezent.

În ciuda criticilor furibunde ale fostului preşedinte şi a piedicilor puse de acesta, guvernele

conduse de Victor Ponta au reuşit să repornească economia României, care de trei ani înregistrează

creşteri semnificative, pe baze sănătoase, iar o dată ce a fost setat acest cadru general, s-a putut trece la

măsurile proactive de stimulare a creşterii economice şi de combatere a evaziunii fiscale, astfel încât să

se poată opera în siguranţă o relaxare fiscală aşteptată atât de populaţie, cât şi de mediul de afaceri.

N-ar fi corect ca actuala majoritate parlamentară, formată din PSD, UNPR, PC şi PLR, să-şi

asume toate aceste realizări. La ele au contribuit, în bună măsură, şi partenerii liberali din USL. Faptul

că după numai un an de guvernare ei au ales să ignore opţiunea electoratului şi să se încoloneze în

spatele celor care au fost sancţionaţi cu un masiv vot de blam în 2012 ilustrează cât se poate de bine

afirmaţia că în politică orice este posibil. Dar faptul că acum se dezic de acţiunile la care au participat

activ doar pentru a- i cauţiona pe noii lor colegi (sau stăpâni) ţine deja de alte lucruri, şi în special de

caracter. Liberalii sunt, practic, striviţi între adevărul istoric, incontestabil, şi propria lor ipocrizie.

- 20 -

Ar fi inutil să polemizăm acum cu liderii noului PDL, pentru care această aniversare este un nou

prilej de a-şi exhiba frustrările şi eşecurile. Nu putem să nu remarcăm însă inadecvarea cu care vorbeşte

despre lăcomia actualei puteri un personaj proaspăt trezit din hibernare politică şi care va rămâne în istoria

postdecembristă a României nu ca premierul debarcat prin moţiune de cenzură după mai puţin de trei luni

de guvernare, ci doar exclusiv graţie listei produselor de protocol destinate propriei sale lăcomii.

Vă mulţumesc.

Domnul Haralambie Vochiţoiu:

Declaraţia politică este intitulată „Podul peste Dunăre, la Călăraşi – Silistra”.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am urmărit cu mare atenţie reuniunea comună a guvernelor României şi Republic ii Bulgaria

din 24 aprilie anul curent, desfăşurată la Craiova, unde s-a discutat, printre altele, şi despre noul pod

peste Dunăre dintre România şi Bulgaria.

Pentru că în urma acestui eveniment nu este clar unde va fi construit viitorul pod, permiteţi-mi

să reiau argumentele aduse de primarul Călăraşiului, Daniel Ştefan Drăgulin, dintr-o mai veche

scrisoare deschisă adresată premierului Victor Ponta.

Iată argumentele obiective pentru un pod peste Dunăre la Călăraşi – Silistra:

1. Oraşele Călăraşi şi Silistra sunt localităţi mijlocii după criteriul populaţiei (65 000 de

locuitori, respectiv 42 000 de locuitori);

2. Proiectul construirii podului la Călăraşi – Silistra datează din anul 2007;

3. Identificarea acestui amplasament apare şi în Strategia Dunării, realizată şi publicată în anul

2010 de Comisia Europeană;

4. Călăraşiul are poziţionarea cea mai favorabilă în reţeaua de transport rutier, fiind una dintre

puţinele localităţi din România amplasate pe două coridoare de transport european: VII şi IV;

5. Podul Călăraşi – Silistra ar face parte din magistrala Istanbul – Şumen – Chişinău – Odesa – Kiev;

6. Din punct de vedere financiar, amplasarea podului la Călăraşi ar avea costuri mai mici de

realizare decât alte locaţii propuse;

7. Podul ar conecta municipiul Călăraşi cu Constanţa şi cu Silistra, existând astfel posibilitatea

eliminării blocajelor din sezonul estival de pe Autostrada A2;

8. Există un studiu de fezabilitate pentru ocolirea municipiului Călăraşi prin intermediului unei

şosele moderne de centură care să facă legătura nemijlocită a podului cu Autostrada A2;

9. Acest drum este deosebit de important pentru municipiul Călăraşi, deoarece face legătura

între DN3 Călăraşi – Bucureşti, DN21 Călăraşi – Slobozia şi DN3B Călăraşi – Feteşti şi face tranzitul

între Bulgaria şi Moldova, Ucraina;

- 21 -

10. În fine, podul ar realiza interconectarea reţelelor de transport fluviale şi rutiere la

Coridoarele pan-europene de transport IV şi VII, reprezentate în judeţul Călăraşi de Autostrada A2 şi

fluviul Dunărea.

Doamnelor şi domnilor,

Podul Giurgiu – Ruse asigură conectarea parţii centrale a României, şi în special a capitalei

ţării, cu sudul Uniunii Europene (Bulgaria, Grecia, Cipru). Podul de la Calafat – Vidin asigură

conectarea părţii de vest a României. Un pod peste Dunăre amplasat la Călăraşi – Silistra va conecta

partea de est a României la sudul Europei.

Orice altă locaţie nu numai că nu va aduce niciun beneficiu suplimentar României, dar va

obliga partea de est să folosească rute ocolitoare (cel mai probabil prin Giurgiu şi în niciun caz prin

Turnu Măgurele) pentru traversarea Dunării. Acest lucru va adăuga dificultăţi suplimentare în calea

comerţului, în special dintre fostul spaţiu sovietic, actual candidat la integrare europeană (Ucraina,

Moldova), şi Turcia, făcând ca România să piardă o altă oportunitate economică.

Faţă de cele prezentate mai sus, în numele senatorilor UNPR ,vă rog, domnule prim-ministru,

să analizaţi situaţia reală existentă, precum şi perspectiva deosebit de favorabilă a acestei dec izii,

urmare căreia amplasamentul viitorului pod peste fluviul Dunărea, între România şi Bulgaria, să fie în

zona transfrontalieră Călăraşi – Silistra.

La cele de mai sus, amintesc şi recenta Declaraţie-apel către guvernanţi a autorităţilor locale

din Şumen şi Călăraşi pentru finanţarea noului pod peste Dunăre la Călăraşi – Silistra.

Pentru călărăşeni, podul peste Dunăre este un vis măreţ. Mă raliez mesajului comun transmis de

călărăşeni şi silistreni guvernelor României şi Bulgariei: viitorul pod ce va lega România de Bulgaria

să se construiască între Călăraşi şi Silistra.

Prin construcţia acestui pod peste Dunăre, municipiul Călăraşi va cunoaşte o dezvoltare fără

precedent în următorii ani. Sper că raţiunea şi argumentele obiective ale avantajelor unui pod la

Călăraşi – Silistra vor avea câştig de cauză în faţa unor opţiuni subiective.

Vă mulţumesc.

Doamna Doina-Elena Federovici:

Declaraţia politică se intitulează „Anul 2015 – Anul Veteranilor de Război”.

Stimaţi colegi,

În urmă cu 113 ani, prin decret regal, la 29 aprilie, Regele Carol I instituia titlul de „veteran de

război”, în baza prevederilor Convenţiei de la Geneva din 1870 a statelor europene, în onoarea

combatanţilor acoperiţi de glorie pe redutele Războiului de Independenţă.

Deşi venit cu întârziere, acest decret regal încerca să repare o nedreptate: „Pentru ca fiecărui

ostaş veteran să i se asigure liniştea şi ocupaţiunea pentru restul de viaţă, i se vor pune la dispoziţie

cele necesare în acest scop, ca stimulant pentru generaţiile viitoare.”

- 22 -

Astăzi, veteranii de război au vârsta de cel puţin 88 de ani. Din ce în ce mai împovăraţi de ani şi

tot mai puţini de la o zi la alta, veteranii de război menţin vie printre noi istoria unor timpuri de

crâncene încleştări. Prin ei, acele timpuri ne privesc peste decenii.

În acest an se împlinesc 70 de ani de la încetarea celei mai mari conflagraţii mondiale şi, având

în vedere importanţa şi contribuţia majoră a Armatei Române la încheierea celui de-al Doilea Război

Mondial, din dorinţa de a omagia eroismul ostaşilor români care s-au jertfit în acest conflict, precum şi

în semn de recunoştinţă pentru curajul veteranilor de război, anul 2015 a fost declarat, prin hotărâre de

guvern, Anul Veteranilor de Război.

În urma celui de-al Doilea Război Mondial, România a înregistrat peste 900 000 de morţi,

răniţi, dispăruţi, prizonieri, răniţi şi invalizi (circa 92 000 de militari decedaţi).

Mai sunt în viaţă 20 000 de veterani de război, din care aproximativ 2 000 în judeţul

Botoşani. Ca o recunoaştere a ceea ce au făcut pentru ţară, la iniţiativa Ministerului Apărării Naţionale,

Ministerului de Interne şi Ministerului Muncii, Guvernul va aproba în şedinţa de Guvern de astăzi, 29

aprilie, o ordonanţă prin care indemnizaţiile veteranilor de război vor fi mărite.

În acelaşi timp, în conformitate cu legislaţia în vigoare, ministrul apărării naţionale, prin ordin,

a avansat în grad toţi veteranii de război până la gradul de colonel.

În încheiere, am rugămintea, stimaţi colegi, să le dăm onorul tuturor celor care poartă cu

mândrie titlul de „veteran de război”.

Onoare şi Patrie!

Vă mulţumesc.

Domnul Georgică Severin:

Declaraţia politică este intitulată „Ziua Mondială a Libertăţii Presei”.

Domnule preşedinte de şedinţă,


Duminică, 3 mai, vom celebra Ziua Mondială a Libertăţii Presei, sărbătoare instituită la 23

decembrie 1993 de Adunarea Generală a ONU.

Iniţiativa a venit la Conferinţa Generală UNESCO care, printr-o rezoluţie din 1991 asupra

promovării libertăţii presei în lume, a recunoscut că o presă liberă, pluralistă şi independentă este o

componentă esenţială a unei societăţi democratice. Data de 3 mai comemorează Declaraţia de la

Windhoek, adoptată la 3 mai 1991, în cadrul Seminarului pentru promovarea unei prese africane

independente şi pluraliste, organizat de UNESCO şi ONU la Windhoek, Namibia. ONU a avut această

iniţiativă pentru a aduce în atenţia publică importanţa şi necesitatea respectării libertăţii de exprimare,

conform articolului 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: „Orice om are dreptul la

libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară,

- 23 -

precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi

independent de frontierele de stat.”

Probabil că nimeni nu poate înţelege în deplinătatea lui sensul acestui drept, cel al libertăţii opiniilor

şi a exprimării lor, mai mult decât cei care au trăit într-un regim totalitar. Ceea ce tinerilor de astăzi li se

pare un lucru firesc – a-şi exprima, mai mult sau mai puţin vehement, propriile păreri, convingeri, credinţe,

opţiuni – era, nu cu foarte mult timp în urmă, un deziderat de neatins pentru părinţii lor. Între ei şi acest

deziderat se ridica zidul cenzurii şi al opresiunii politice. Au fost şi oameni curajoşi care au escaladat acest

zid, dar au plătit această îndrăzneală cu libertatea fizică sau chiar cu viaţa.

Ceea ce numim, la nivel individual, libertatea de opinie, la nivelul societăţii, în ansamblul ei,

numim libertatea presei. Presa este, în acelaşi timp, o tribună a exprimării opiniei publice, o importantă

(şi, până la apariţia internetului, singura) sursă de informare a opiniei publice şi un factor la fel de

important al formării opiniei publice. Pentru toate aceste caracteristici presa a fost denumită, pe bună

dreptate, a patra putere în stat. Vorbim, evident, de un stat democratic şi iată de ce nu putem vorbi de o

societate liberă, de un stat democratic în absenţa unei prese libere, a unei prese independente.

Am putea afirma că presa şi-a cucerit libertatea în România pe 22 decembrie 1989, odată cu

prăbuşirea dictaturii comuniste, şi că, de atunci şi până astăzi, această cucerire nu a fost pierdută sau

diminuată. Am putea, dar ar fi prea simplu. În cei peste 25 de ani scurşi de la acel moment, presa

românească – de cele mai multe ori, oglinda societăţii noastre – a parcurs un drum sinuos, cu suişuri şi

coborâşuri şi cu momente de cumpănă. Au fost, de fapt, mai multe drumuri, care s-au întrepătruns.

Unul a fost drumul de la încrâncenarea luptei politice „pe viaţă şi pe moarte” a începutului

anilor ’90, de la dictatura zvonurilor şi a opiniei partizane, la primatul informaţiei, al ştirii verificate.

Altul a fost drumul de la intervenţia brutală a factorului politic şi a unor instituţii ale statului în

activitatea redacţională până la independenţa editorială, chiar dacă supusă unor factori de presiune

economică. Tot astfel, un drum a fost parcurs între monopolul informaţiei (reprezentat, cel puţin în

audiovizual, de un singur post de televiziune şi unul de radio, ambele ale statului) şi pluralitatea

diversă a surselor de ştiri. Dar un alt drum a fost cel început cu cozi imense formate dis-de-dimineaţă

în faţa chioşcurilor pe taraba cărora se lăfăiau zeci de titluri, tipărite în sute de mii sau chiar în

milioane de exemplare, trecând prin reducerea dramatică a numărului de cititori şi sfârşind cu

dispariţia definitivă a unor titluri de publicaţii, cu desfiinţarea gazetelor tipărite şi mutarea lor în on-

line şi cu concedierea treptată a jurnaliştilor care nu mai puteau fi plătiţi.

Dincolo de tendinţele lumii în care trăim, criza economică mondială a lovit crunt şi acest sector

al vieţii economice şi a condus la efecte nedorite. Aş menţiona două dintre aceste efecte negative: pe

de o parte, tendinţa tot mai accentuată de tabloidizare a gazetelor şi a posturilor TV, goana după

senzaţional, după derizoriu şi, pe de altă parte, deprofesionalizarea celor care trebuie, fără îndoială, să

- 24 -

fie liberi să-şi exprime opiniile, dar trebuie să dovedească şi responsabilitate faţă de publicul cititor,

faţă de ascultători sau faţă de telespectatorii asupra cărora presa scrisă şi audiovizuală exercită o mare

influenţă, ce s-ar dori inclusiv educativă.

Celebrăm, odată cu Ziua Mondială a Libertăţii Presei, şi curajul jurnaliştilor din lumea întreagă

care îşi desfăşoară activitatea în zone cu risc maxim, în teatre de război, al jurnaliştilor care sunt ucişi

pentru crezul lor de a-şi apăra libertatea de exprimare, al jurnaliştilor care demască injustiţiile lumii în

care trăim, corupţia şi abuzurile. Celebrăm şi devotamentul profesional al celor care, în pofida tuturor

constrângerilor politice sau economice, continuă să-şi facă meseria în numele acestui principiu capital

al libertăţii.

Aducând un omagiu acestor oameni, nu trebuie să uităm nicio clipă că este, în primul rând,

datoria noastră, a oamenilor politici, a celor care fac legile şi care conduc instituţiile statului de drept,

să veghem în permanenţă ca principiul libertăţii presei şi, în general, principiul exprimării libere să nu

fie niciodată atins, încălcat, mutilat. Să nu uităm niciodată că o presă liberă este o garanţie că faptele

noastre bune vor fi cunoscute şi vor da roade, dar şi că greşelile noastre dezvăluite şi amendate nu vor

persista.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei, urez viaţă lungă şi activitate prestigioasă tuturor

instituţiilor mass-media din România, iar jurnaliştilor le doresc putere şi determinare în a-şi apăra,

chiar şi cu sacrificii personale, dreptul la libertate, atât de greu câştigat.

Vă mulţumesc.

Doamna Doina Silistru:

Declaraţia politică se intitulează „Despre adevărata tehnocraţie şi mediocritate”.

Stimaţi colegi,

În seria nesfârşită de bâlbe şi critici fără logică şi obiect, să notăm reapariţia sclipitoare în

peisaj, după un Paşti, în orice caz, mai lung decât minivacanţa parlamentară, a domnului Cătălin

Predoiu, premier desemnat al guvernului alternativ al PNL.

Ca de obicei, cugetările şefului guvernului alternativ nu sunt decât o alternativă la guvernarea în

sine, o caricaturizare în oglindă a realităţii sociale şi economice a României din timpul Guvernului condus

de Victor Ponta. Dacă domnul Ponta şi PSD vor zice că-i albă, domnul Predoiu şi noul PNL, format din

vechiul PNL şi nocivul PDL, vor zice musai că-i neagră. În literatura de specialitate, obsesia negaţiei cu

orice preţ are o denumire. În popor, domnul Predoiu ar fi taxat drept un „Gică Contra”.

Dar obsesia asta are şi limite, care, paradoxal, se întorc – şi nu doar discursiv – împotriva

domnului Predoiu. Dacă guvernarea Ponta are, deja, efecte pozitive asupra economiei şi cetăţenilor,

înseamnă că tot ce ne propune domnul Predoiu, în calitatea pe care i-am amintit-o, aceea de premier al

guvernului alternativ, va avea efecte dezastruoase asupra ţării.

- 25 -

Să-l lăsăm deci să cugete la acest aspect… dar nu prea mult, fiindcă Domnia Sa nu se lasă cu

una, cu două. Pradă aceluiaşi elan critic steril, domnul Cătălin Predoiu se lansează în afirmaţii

calitative absurde. Astfel, susţine premierul alternativ, Victor Ponta a fost unul dintre cei mai mediocri

miniştri politici – aici intră în scenă oglinda simbolică de adineaori –, spre deosebire de, bineînţeles,

domnii Predoiu şi Mihai-Răzvan Ungureanu, care au fost miniştri tehnocraţi.

Ce-ar fi de semnalat aici, în afară de dorinţa evidentă şi obsesivă de a lovi în premierul Ponta?

Păi… mai nimic! Ce anume ne-a transmis domnul Predoiu, ce adevăr cutremurător ne-a relevat?

Niciunul!

Fără a polemiza, trebuie să mă întreb: ce importanţă are, la acest nivel, de unde şi cum vii? Nu

cumva e mai important încotro te îndrepţi? Nu mai suntem de ceva vreme în faza „ce ai făcut în ultimii

cinci ani?”, dar domnul Predoiu pare să nu ştie acest lucru. Suntem în faza „ce facem în următorii

ani?”, lucru pe care, iarăşi, domnul Predoiu pare să nu- l ştie, din moment ce rămâne cramponat în

pretexte meschine şi preţiozităţi bune de spus, în cel mai bun caz, la un cocktail.

Pe de altă parte, dacă îi adresăm întrebarea „ce ai făcut în ultimii cinci ani?”, cu siguranţă,

răspunsul nu îi va face deloc onoare. Pentru că domnul Predoiu a fost ministru al justiţiei în doar vreo

trei guverne, în cele conduse de domnii Tăriceanu, Boc şi Ungureanu, şi, deloc spre mândria sa, în

această calitate a contrasemnat unele dintre cele mai ticăloase măsuri adoptate împotriva românilor.

Domnule Predoiu,

Un tehnocrat autentic ar fi refuzat să semneze pentru abuzul împotriva propriului popor! Un

adevărat tehnocrat ar fi venit cu soluţii, nu doar cu semnătura. Un tehnocrat autentic înţelege, dar

dispreţuieşte politica, ştiind că limitele acesteia sunt mai mici decât cunoaşterea, dar cu toate acestea

şi-ar pune cunoaşterea în slujba politicii, de dragul celor mulţi. Un tehnocrat adevărat rămâne

tehnocrat, ştiind că politica îl va chema mereu în situaţie de criză. În sfârşit, un tehnocrat adevărat, aşa

cum vă recomandaţi a fi, nu ar eşua niciodată în politică.

Pentru că, domnule Predoiu, în politică, la fel ca în viaţă, contează nu cine eşti, ci mai ales ce şi

cum faci. Neştiind toate acestea, în general vorbind, nu vei fi decât un premier mediocru al unui aşa-zis

guvern alternativ PNL.

Vă mulţumesc.

Domnul Florian-Dorel Bodog:

Declaraţia politică este intitulată „Munca decentă înseamnă o viaţă decentă”.

Stimaţi colegi,

În declaraţia mea politică de astăzi aş dori să insist asupra importanţei conceptului de muncă

decentă şi implementării sale în viaţa de zi cu zi. Fac acest lucru în contextul în care ieri, 28 aprilie, la

nivel mondial a fost marcată Ziua Sănătăţii şi Securităţii în Muncă.

- 26 -

Declaraţia mea porneşte de o constatare cât se poate de simplă: sănătatea şi securitatea în

muncă sunt strâns legate de conceptul de „muncă decentă”, la fel cum nicio formă de activitate

lucrativă nu poate fi considerată decentă dacă nu se desfăşoară în condiţii de securitate şi sănă tate.

Organizaţia Internaţională a Muncii a lansat acest concept încă de la începutul anilor 2000, din

dorinţa de a formula un obiectiv politic internaţional de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă, dincolo

de respectarea drepturilor sociale fundamentale, aşa cum sunt definite de cele opt convenţii

fundamentale internaţionale.

Ce înseamnă muncă decentă, de fapt? În primul rând, înseamnă şanse egale la locul de muncă şi

eliminarea oricărei discriminări bazate pe sex, vârstă, etnie etc. Un aspect la fel de important este şi

asigurarea unei remuneraţii decente pentru muncitori şi familiile acestora, care să le permită un trai

decent. Prin promovarea conceptului de muncă decentă se pune accent şi pe garantarea unei protecţii

sociale în caz de boală, de sarcină şi pentru orice alte situaţii cu care angajaţii se pot confrunta de-a

lungul vieţii.

Nu în ultimul rând, munca decentă înseamnă excluderea oricărei forme de exploatare şi dreptul

la organizare al cetăţenilor pentru a-şi reprezenta interesele în mod colectiv şi pentru a se putea angaja

într-un veritabil dialog social ca cetăţeni şi muncitori.

Conceptul de muncă decentă înglobează, aşadar, câteva dintre principiile de bază ale

organizării noastre sociale de astăzi şi recunoaşte rolul central al muncii în viaţa oamenilor: o muncă

productivă, care aduce o remuneraţie justă, securitate la locul de muncă şi protecţia socială a familiei,

cele mai bune perspective de dezvoltare personală şi integrare socială, libertatea de exprimare a

revendicărilor, posibilitatea de a organiza şi a participa la procesul decizional, şanse egale şi un

tratament echitabil pentru toţi. Toate acestea pentru că munca decentă este esenţa progresului

economic şi social. Munca decentă înseamnă o viaţă decentă pentru fiecare!

Vă mulţumesc pentru atenţia dumneavoastră.

Domnul Nicolae Mohanu:

Declaraţia politică se intitulează „Situaţia bătrânilor în România”.


Stimaţi colegi,

Procesul de îmbătrânire a populaţiei este un fenomen ireversibil care a modificat substanţial

structura pe grupe de vârstă a populaţiei din România. Acest fenomen de creştere a populaţiei vârstnice

faţă de populaţia generală a României atrage după sine consecinţe atât asupra familiei din care aceste

persoane fac parte, cât şi asupra persoanelor vârstnice, dar şi asupra societăţii.

Familia persoanelor vârstnice se confruntă astfel cu situaţii noi, cărora nu le pot face faţă,

cerând ajutor, în acest caz, societăţii. Societatea, la rândul ei, nu poate face faţă cerinţelor acestor

- 27 -

persoane, din cauza, în primul rând, a lipsei de cunoaştere în totalitate a nevoilor pe care le au aceste

persoane vârstnice, dar şi din cauza serviciilor sociale care se adresează acestor categorii de persoane,

dezvoltate insuficient atât la nivel de comunitate, cât şi la nivelul întregii ţări.

Problematica bătrânilor în România este una complexă: pe de o parte, există mulţi bătrâni care

se confruntă cu probleme grave de sărăcie extremă, de sănătate, singurătate, dar există, de asemenea, şi

persoane de peste 60 de ani care au încă energie, vitalitate şi care au multe de oferit comunităţii din

care fac parte.

Bătrâneţea este, firesc, vârsta la care se pune cel mai adesea problema îngr ijirilor. Uneori,

bătrâneţea în sine este o boală. Nevoia de a asigura îngrijiri demne pentru această categorie este

absolut evidentă şi va fi mai pregnantă în viitorul apropiat, atunci când statisticienii estimează că peste

jumătate din populaţia ţării va fi reprezentată de vârstnici. Cât suntem de pregătiţi să facem faţă valului

de nevoi în ceea ce priveşte aceste îngrijiri, inclusiv îngrijirile paleative, ale pacientului vârstnic?

Spitalele româneşti nu sunt pregătite pentru a acorda îngrijiri specializa te, fundaţiile şi

asociaţiile neguvernamentale sunt firav reprezentate în acest domeniu, iar serviciile private pentru

îngrijiri sunt şi ele rare şi, de ce nu, foarte scumpe.

Este bine ştiut că foarte multe românce lucrează mai ales în Italia, sau în afara graniţei, ca

infirmiere nespecializate în familiile care au vârstnici. Modelul în sine – să plătim pe cineva care să

aibă grija de bolnavii noştri – oare este funcţional în România? Poate în viitor, la o scară satisfăcătoare.

De asemenea, situaţia bătrânilor de la sate este una mai mult decât impresionantă. Din cauza

pensiilor mici şi a faptului ca sunt bolnavi, unii chiar extrem de grav, viaţa lor este departe de a fi una

uşoară. Dar merg înainte cu speranţă şi o pâine, din păcate, renunţând adesea să-şi mai ia

medicamentele.

Fără implicarea sistemului public-privat în ajutorarea vârstnicilor dependenţi de îngrijire, nu va

exista coerenţă în asigurarea nevoilor acestor persoane. Această implicare este resimţită ca o

necesitate, fără aportul acestuia, nu vom face decât să marginalizăm şi mai mult aceste persoane.

Vă mulţumesc.

Domnul Gheorghe Saghian:

Declaraţia politică este intitulată „Săptămâna europeană a pacienţilor”.


Stimaţi colegi,


Potrivit Cartei Europene a Drepturilor Pacienţilor, se constată că sunt prevăzute, în primul rând,

dreptul la măsuri preventive şi accesibilitatea la sistemul de îngrijiri de sănătate, iar drepturile

fundamentale ale copiilor, consemnate de Carta ONU şi de legislaţia europeană şi naţională,

- 28 -

menţionează că toţi copiii sunt egali şi au dreptul la îngrijire medicală (accesul la servicii medicale şi

la medicamente este garantat de către stat.) Părinţii au obligaţia de a solicita asistenţa medicală

necesară asigurării stării de sănătate a copilului.

Având în vedere că săptămâna trecută a fost săptămâna europeană a pacienţilor, analizând şi

sintetizând datele publicate de diferite instituţii implicate (Institutul Naţional de Statistică, Institutul

Naţional de Sănătate Publică, ECDC, CDC, ONU, OMS, UNICEF, diferite organizaţii

nonguvernamentale – Salvaţi Copiii, COPAC, World Vision etc.), consider că medicina şcolară

reprezintă prima linie de asistenţă medicală şi sănătate publică a colectivităţilor, copiilor şi tinerilor

şcolarizaţi şi uneori unica asistenţă medicală de care pot beneficia aceştia, fiind modul cel mai sigur de

creştere a accesibilităţii la sistemul de sănătate, susţinem ferm şi necondiţionat drepturile tuturor

copiilor la sănătate şi accesul lor liber la servicii medicale garantate de lege de aceeaşi calitate, atât în

mediul urban, cât şi în mediul rural, prin înfiinţarea cabinetelor de medicină şcolară în grădiniţele şi

şcolile din mediul rural, unde acestea lipsesc aproape cu desăvârşire (3-4% din angajaţii reţelei de

medicină şcolară şi 0% dintre medicii dentişti şcolari din ţară îşi au locul de muncă în mediul rural, în

timp ce aproape 48% din copiii de 0-14 ani trăiesc şi sunt şcolarizaţi în mediul rural), şi reducerea

deficitului de personal existent în oraşele mici, dar şi în unele oraşe mari (Arad, Braşov, Sibiu).

Ca o expresie a interesului superior al copilului şi a dreptului său la sănătate, trebuie luat în

considerare în primul rând dreptul copilului de a nu fi contaminat, ceea ce în accepţiunea noastră

presupune prevenţie prin toate măsurile de sănătate publică. Din acest motiv, consider că ar trebui să

facem o dezbatere privind introducerea obligativităţii vaccinărilor cuprinse în calendarul naţional de

vaccinări ce previn boli infecto-contagioase cu potenţial letal sau invalidant şi modificarea Legii

drepturilor pacienţilor nr. 46/2003 în acest sens, cu atât mai mult cu cât Franţa, ţară europeană cu un

îndelungat şi incontestabil exerciţiu al democraţiei, a creat un precedent.

Având în vedere specificul medicinii şi medicinii dentare şcolare şi universitare de sănătate

publică, asistenţă medicală primară şi asistenţă medicală de urgenţă prespitalicească la nivelul

colectivităţilor, publică, gratuită şi potenţial egală pentru toţi pacienţii şi pentru a putea susţine prin

munca de zi cu zi egalitatea de şansă între pacienţii din mediul rural şi urban şi accesul nemijlocit al

preşcolarilor, elevilor şi studenţilor la servicii medicale preventive, curative şi de reabilitare în limitele

competenţelor, susţin cu tărie revigorarea şi reorganizarea pe baze legislative şi administrative solide,

coerente, durabile şi sustenabile a reţelei naţionale de medicină şi medicină dentară şcolară şi

universitară.

Cu deosebită stimă, senator Gheorghe Saghian

Domnul Mihai-Viorel Fifor:

Declaraţia politică se intitulează „Trebuie să susţinem dezvoltarea infrastructurii rutiere”.

- 29 -


Stimaţi colegi,

De curând, un grup de deputaţi i-au adresat o scrisoare doamnei comisar european Corina Creţu

pentru a- i semnala lipsa dezbaterii publice asupra Master Planului General de Transport.

În luna februarie, Master Planul General de Transport al României a fost dezbătut şi în

comisiile reunite ale Parlamentului şi la Ministerul Transporturilor. Nu pot înţelege, în acest context,

dorinţa unora de a-şi face imagine pe seama unui document strategic absolut necesar României. La

momentul respectiv, am susţinut alături de ministrul Ioan Rus necesitatea dezvoltării unei infrastructuri

sănătoase, a unor proiecte capabile să aducă fonduri în ţară. Susţin în continuare dezvoltarea

infrastructurii rutiere, navale, feroviare, aeriene, susţin prezentarea documentului la Comisia

Europeană, precum şi adoptarea Master Planului.

Nu vreau să iau partea ministerului, dar mi se pare absurdă abordarea domnilor deputaţi, care

văd în acest document un material adus de acasă de un politician sau altul. Îi anunţ pe această cale că

dumnealor sunt într-o mare eroare. Master Planul General de Transport este un document al României

şi aparţine tuturor românilor. Master Planul General de Transport nu este al unui partid politic. În

momentul în care vom înţelege că documentele strategice trebuie dezvoltate, atunci poate că România

va mai avea o şansă.

Stimaţi colegi de la Camera Deputaţilor,

Se pare că nu aţi înţeles nimic din acest document. Nu aveţi viziune şi nu veţi avea niciodată

deschiderea necesară de a construi drumuri pentru această ţară. Cine vorbeşte despre orgolii politice şi

interese electorale? Tocmai dumnealor, care au venit total nepregătiţi la dezbaterea asupra Master

Planului. Mă întreb dacă s-au întrebat vreo secundă aceşti colegi cum va fi privită ţara noastră peste

hotare, având în vedere că nu avem o viziune comună, coerentă pentru dezvoltarea transporturilor.

Nu neg faptul că România mai are multe de făcut pe partea de legislaţie în domeniul

transporturilor, mai ales în ceea ce priveşte infrastructura rutieră. Am spus-o şi cu alte ocazii şi daţi-mi

voie să o repet. România are o legislaţie stufoasă, care trebuie simplificată şi modificată. Dacă noi nu

ne trezim în ceasul al doisprezecelea să lucrăm împreună pe această legislaţie, nici noi şi nici copiii

noştri nu vor putea circula în condiţii bune şi de maximă siguranţă pe drumurile comunale, judeţene,

naţionale, pe autostrăzi sau pe drumurile expres.

Săptămâna trecută am avut o întâlnire cu reprezentanţii de la Ministerul Transporturilor,

Autoritatea Rutieră Română şi Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transport Rutier. Am

convenit împreună cu colegii mei de la Comisia pentru transporturi şi energie din Senat să lucrăm pe

legislaţie. Consider că este necesară voinţa politică pentru ca lucrurile să se mişte într-o direcţie bună

în România. De vorbe şi de gesturi de imagine românii s-au săturat. Avem nevoie de fapte şi de acţiuni

- 30 -

concrete. Din funcţia pe care o deţin, aceea de preşedinte al Comisiei pentru transporturi şi energie,

sunt ferm convins că vom putea realiza lucruri importante pe sectorul infrastructurii rutiere dacă vom

avea voinţă şi vom colabora cu instituţiile administraţiei centrale.

Vă mulţumesc.

Domnul Laurenţiu Florian Coca:

Declaraţia politică este intitulată „Prioritate politicilor sociale”.

Politicile sociale, importanţa care li se acordă în actul de guvernare, sunt dependente, după

părerea mea, de câţiva factori determinanţi.

În primul rând aş situa orientarea generală a partidului sau alianţei care dă girul Guvernului. Ca

partid social-democrat, PSD este concentrat şi tinde să fie mai atent cu ceea ce se întâmplă în viaţa

oamenilor. De aceea, în practica sa politică acordă prioritate politicilor sociale.

În al doilea rând se situează resursele financiare de care se poate dispune la un moment dat. Şi,

din acest punct de vedere, actuala coaliţie condusă de PSD s-a preocupat de creşterea economică şi de

colectarea banilor la bugetele publice. Recent se desfăşoară o adevărată campanie pentru reducerea

evaziunii fiscale, dar preocuparea a fost tot timpul în grija ministerelor de resort ale ANAF şi a le

întregului Guvern. Chiar şi recenta măsură de scădere a TVA la alimente are un impact pozitiv asupra

populaţiei cu venituri mai scăzute.

În al treilea rând, cred că este importantă şi personalitatea celui sau celei care este ministrul

muncii. Or, din acest punct de vedere, se vede de la distanţă că din momentul în care doamna Rovana

Plumb a venit la Ministerul Muncii a dinamizat activitatea agenţiilor subordonate, a adoptat o serie de

măsuri şi iniţiative cu efecte benefice asupra vieţii cetăţenilor, iar preocuparea pentru politicile sociale

guvernamentale a devenit una dintre primele priorităţi ale actualului Executiv. Se poate observa acest

nou suflu redat politicilor sociale pe toate direcţiile care ţin de ministerul muncii.

Astfel, dacă ne oprim la măsurile active de reducere a şomajului şi de îmbunătăţire a ocupării,

vedem nu numai măsuri, programe şi iniţiative demarcate, ci şi rezultate. În acest sens remarcăm

tendinţa de reducere a şomajului, care anul trecut a scăzut de la peste 7% la 6,8%, iar rata de ocupare a

populaţiei în vârstă de 20-64 de ani s-a situat la 65,7%. Pe această direcţie mai avem mult de lucrat,

dar având în vedere fondurile europene alocate acestor obiective, atât ce mai avem de cheltuit din

exerciţiul financiar 2007 – 2015 până la sfârşitul acestui an, cât şi cele peste 4 miliarde de euro din

bugetul de până în 2020, consider că sunt suficiente resurse să ne îndeplinim Strategia „2020” de

ajungere la o rată de ocupare de 70%.

În acest sens, aşteptăm cu interes schema de finanţare pentru programul în lucru al Guvernului

Ponta denumit „Primul Serviciu”, după modelul „Prima Casă” sau „Prima maşină”.

- 31 -

Am dat doar acest exemplu, însă noile politici sociale şi îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor

se pot constata şi pe alte direcţii, fie că ne referim la creşterea substanţială a salariului minim, la

alocaţia pentru copii, la indexarea pensiilor şi a altor alocaţii sau venituri de la buget.

Domnul Petru-Alexandru Frătean:

Declaraţia politică se intitulează „Să preţuim munca!”.

Sărbătorim peste două zile, la 1 Mai, Ziua Internaţională a Muncii. Dincolo de tradiţia ieşirilor

la iarbă verde în această zi liberă, trebuie să ne amintim că 1 Mai este ziua în care sărbătorim munca şi

pe cei care muncesc, care îşi câştigă traiul în mod cinstit, pe cei harnici, pe cei care prin munca lor de

zi cu zi fac ca România să fie mai bogată, deoarece, aşa cum spunea Mihai Eminescu, „bogăţia unui

popor nu stă în bani, ci în muncă”.

Munca este una dintre valorile fundamentale ale vieţii sociale, care prin creativitate, eficienţă şi

moralitate caracterizează viaţa şi evoluţia umană. Românii au fost întotdeauna recunoscuţi ca fiind un

popor harnic, însă înţelegerea total greşită a vremurilor pe care le trăim, ca oferind oportunităţi de a

obţine peste noapte bani, putere şi faimă fără muncă susţinută, pare a răsturna ierarhia valorilor. Însă

nu trebuie să uităm şi mai ales să- i învăţăm pe tineri cultura muncii: faptul că munca nu este o înjosire

şi nu este o obligaţie impusă de alţii, ci munca trebuie apreciată ca o resursă, un factor de profit care

întoarce efortul şi energia investită în creştere personală, profesională, de motivaţie, dezvoltare şi şansă

de reuşită în viaţă. Şi subliniez ideea că vorbesc despre munca cinstită, corectă şi făcută cu pasiune şi

dăruire, cea care stă la baza progresului social şi care generează resurse pentru oameni şi societate.

Noi, ca social-democraţi, respectăm şi preţuim munca, iar faptele noastre stau dovadă. Încă de

la preluarea guvernării, mai precis în cei trei ani pe care i-am marcat în această săptămână, am căutat

soluţii prin care să valorizăm şi să stimulăm munca: am reîntregit salariile tăiate în mod abuziv, am

mărit salariul minim pe economie, am deblocat angajările în domenii cheie precum educaţia sau

sănătatea, am stimulat tinerii să investească în agricultură, am crescut salariile profesorilor debutanţi şi

medicilor rezidenţi, pentru a-i face să rămână în sistemul românesc. De asemenea, am vizat măsuri

pentru crearea locurilor de muncă: am creat schema de ajutor de stat pentru firmele private care

creează minimum 20 de noi locuri de muncă, am extins facilităţile rezervate tinerilor la deschiderea

primei firme pentru toate persoanele debutante în afaceri, am redus CAS-ul la angajator – ceea ce

înseamnă o povară fiscală diminuată, care va duce la crearea mai multor locuri de muncă –, am decis

scutirea profitul reinvestit, am început implementarea programului „Garanţii pentru tineri”, care va

asigura oricărui tânăr cu vârsta sub 25 de ani, inclus în proiect, o ofertă de angajare de calitate.

Ceea ce ne dorim este ca, în cele din urmă, în România oamenii să poată avea un trai decent din

muncă cinstită, iar soluţia pentru dezvoltarea României ţine de tot ce înseamnă stimularea muncii.

- 32 -

Citându-l pe Nicolae Iorga, afirm că: „Ţara noastră are, înainte de toate, o datorie: aceea de a munci.

Munca, adevărată şi spornică, nu se poate face decât prin solidaritate naţională!”

Domnul Alexandru Pereş:

Declaraţia politică este intitulată „Codul silvic nou – între ideal şi ireal!”.


Onorat Senat,

Acţiunea perfect constituţională de care a uzat preşedintele României, domnul Klaus Werner

Iohannis, de a trimite spre reexaminare Codul silvic (noul cod) a provocat, în bunul stil românesc,

interpretări şi suspiciuni aiuritoare privind existenţa unor posibile cauze subterane şi motivaţii

contrafăcute, care trebuiau neapărat deconspirate.

Astfel, au fost lansate în spaţiul public o serie de întrebări speculative, unele chiar cu răspuns

indus, cum ar fi: oare ce interes personal sau politic are Klaus Werner Iohannis să modifice sau să

amâne cat mai mult posibil votarea noului Cod silvic? Aşa-numita stopare a distrugerii pădurilor

României nu reprezintă cumva doar un pretext pentru favorizarea unor investitori frauduloşi, probabil

străini? De ce Klaus Werner Iohannis apără interesele unui investitor austriac în detrimentul

investitorilor autohtoni? Nu cumva pentru că este de origine germană?

Onorat Senat,

Acest demers mediatic a fost făcut, deşi este de notorietate devastarea halucinantă a pădurilor

ţării noastre de către aşa-zişii investitori de bună-credinţă, care au tăiat în neştire sute de mii de hectare

de pădure şi au trimis la export zeci de mii de vagoane doar cu lemn brut sau cherestea.

Poate că suspiciunile, evident emoţionale, nu numai ale politic ienilor, ci şi ale populaţiei,

îndeosebi ale celei din zonele montane, care deţine şi exploatează lemnul pe picior din pădurile ţării,

sunt normale. Mă gândesc dacă nu ar trebui ca Parlamentul să constituie o comisie de anchetă, care să

descifreze de ce o bună parte din aurul verde al României a fost prăduit iresponsabil. Masivele

defrişări din Munţii Moldovei şi Munţii Apuseni au condus la inundaţii devastatoare în fiecare an, au

provocat şi provoacă încă alunecări de teren, în urma cărora zeci şi sute de case ale sătenilor sunt

distruse şi familii numeroase rămân pe drumuri.

O astfel de anchetă poate că ne-ar ajuta să formulăm mai precis şi responsabil articolele de lege

şi astfel nu ar mai exista obiecţii din partea Preşedintelui României. Şi nici ale Co misiei Europene. Nu

avem dreptul să ignorăm această problemă. Noul Cod silvic trebuie să stopeze jefuirea fără măsură a

pădurilor. Fără a mai socoti că, dacă nu o facem noi, iată, a început să o facă DNA. Ne trezim că mulţi

dintre parlamentari încep să dea cu subsemnatul. Şi ne imploră apoi clemenţa în plen.

Este adevărat, ne-am dorit integrarea în Uniunea Europeană şi cât mai multe investiţii străine,

întrucât capitalul autohton, după 1989, era aproape inexistent. Şi aceste investiţii străine au venit. Da r

- 33 -

poate că era bine ca, atunci când statul a acordat dreptul de tăiere, să pună şi nişte condiţii privind

produsul finit rezultat. Am gestionat prost această problemă.

Haideţi să fim consecvenţi! Toată lumea clamează virtuţile apartenenţei noastre la Uniunea

Europeană şi respectarea legislaţiei europene (atunci când se poate!). Numai că, atunci când Comisia

Europeană ne atenţionează că legislaţia naţională încalcă principiile legislaţiei europene, apartenenţa la

Uniunea Europeană nu mai este bună! De această dublă, să nu-i spun incorectă, măsură încearcă să ne

apere preşedintele Klaus Werner Iohannis. „Măsoară de două ori înainte să tai”, ar putea fi principiul

(cu tentă forestieră!) pe care ni l-a sugerat preşedintele! Este bine să precizez că noul Cod silvic a avut

susţinerea majorităţii politice actuale, reprezentanta covârşitoare a celor care au gestionat oneros,

legislativ şi economic, pădurile ţării.

Onorat Senat,

Nu am votat Codul silvic nou. Pe cale de consecinţă, nu am votat nici raportul de respingere

referitor la cererea de reexaminare a legii, formulată de preşedintele Klaus Werner Iohannis. Din

păcate, prin votul exprimat de majoritatea din Senat, am văzut cum a judecat această problemă

sensibilă a ajutorului de stat. Doresc să subliniez că, în realitate, chiar s-a dorit o dezbatere

suplimentară care să conducă la soluţii viabile, dincolo de aprecieri de genul „Nu ne vindem ţara!” sau

„Susţinem necondiţionat capitalul străin, numai să ne meargă mai bine!”. Sacrificiile naţionale, dacă

există, trebuie însuşite cu maximă chibzuinţă. Să nu uităm nicio clipă că reprezentăm poporul român şi

interesul naţional primează. Aşa trebuie să fie, iar acest lucru îl face şi preşedintele României!

Mai ţin să precizez un lucru: în calitate de senator de Alba, locul de „baştină” în România al

S.C. Holzindustrie Schweighofer, am adresat şapte interpelări miniştrilor Attila Korodi (UDMR),

Lucia Varga (PNL) şi Doina Pană (PSD), în care am semnalat gravele deficienţe în gestionarea

lemnului din pădurile României. Am primit răspunsuri evazive, voit liniştitoare, cum că exploatarea

pădurilor se face cu respectarea legii, fără a abuza şi a deranja competiţia economică, însă mai nimic

despre refacerea zestrei forestiere româneşti într-un timp rezonabil. Din păcate, nici acum noul Cod

silvic nu o face! Deci vai de pădurile României!

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu-Victor Boeriu:

Declaraţia politică se intitulează „Cu celeritate înainte!”.


Vă rog să-mi daţi voie să mulţumesc Guvernului pentru celeritate! Cum ce este aceea?

Termenul scurt şi legal în care ni se răspunde nouă, tuturor, la întrebările şi interpelările pe care le

adresăm săptămânal membrilor Guvernului. Cum, nu vă convine că vi se răspunde în 30 de zile sau şi

- 34 -

mai mult la o întrebare care are termen de două săptămâni? Greşiţi! Se poate aştepta şi câteva luni. Au

fost cazuri. Unii dintre noi aşteaptă răspuns la ceva ce au întrebat anul trecut!

Suntem, oficial, o remorcă a Guvernului, bună la ridicat mâna în sală, la vot. Şi mai grav este

că noi am permis acest lucru, prin acceptarea, ani la rând, a unei atitudini ireverenţioase la adresa

noastră, indiferent că vorbim despre parlamentari ai puterii sau ai opoziţiei. Ce uită înalţii demnitari

este faptul că marea majoritate a întrebărilor şi interpelărilor pleacă din petiţiile, memoriile şi

problemele care ajung la cabinetele noastre parlamentare şi cărora trebuie să le răspundem. Nu putem

da vina la infinit pe indolenţa unor funcţionari din subordinea prim-ministrului, fapt pentru care i-am

cerut acestuia să le explice miniştrilor că noi nu facem un exerciţiu de imagine când îi întrebăm ceva,

ci chiar aşteptăm răspuns, iar cei din colegiile noastre îşi pun speranţele că vom avea în timp rezonabil

acest răspuns.

Aşadar, ce înseamnă termen legal pentru un ministru în România, ce înseamnă celeritate şi

responsabilitate? Prim-ministrul trebuie să ştie, doar se întâlneşte săptămânal cu oamenii aceştia pe

care noi îi vedem atât de rar, încât am uitat şi cum arată… în ciuda unei alte îndatoriri a lor, aceea de a

veni în faţa noastră în comisii sau în plen pentru a vorbi despre anumite proiecte de lege. Este o boală

contagioasă neseriozitatea asta, probabil, pentru că nici măcar secretarii de stat nu se mai obosesc să

vină să susţină punctul de vedere al Guvernului în şedinţele de plen sau în comisii. Iar iniţiativele care

nu sunt pe placul Guvernului primesc, sec, o propoziţie: Guvernul nu susţine. De ce? Ce îl deranjează

pe Măria Sa Guvernul, ce propune în schimb, ce amendamente are… nu ştim şi nu vom afla niciodată,

pentru că relaţia de comunicare dintre Senat şi Guvern se rezumă la ceea ce tocmai am descris.

Iată, aşadar, că nu numai vizita la Parlament le cade greu membrilor Cabinetului, ci şi răspunsul

la întrebările noastre, răspunsul scris, care, superficial şi fără consistenţă cum este de multe ori, este

musai să vină şi foarte târziu. Aceste atribute îl caracterizează şi îl fac un demers inutil. De aici şi lipsa

de activitate la acest capitol a unor colegi senatori, sătui să insiste pe acest subiect.

Şi, totuşi, eu mă încăpăţânez să folosesc privilegiul acordat prin lege parlamentarului – acela de

a interpela ministrul! Şi chiar cer să se respecte legea şi respectivul ministru să răspundă – în timp

regulamentar, şi nu pe lângă întrebare. Sper ca în mandatul acesta să apuc să văd că se poate!

Domnul Alin-Păunel Tişe:

Declaraţia politică este intitulată „PSD – groparul cercetării româneşti”.

Distinşi colegi,

Ridic azi în faţa dumneavoastră o problemă fundamentală cu care se confruntă Româ nia, mai

ales în ultimii trei ani, de când Guvernul Ponta s-a instalat la Palatul Victoria. Vorbim de „cercetare”.

Este un domeniu vast, care nu poate fi acoperit doar în timpul scurt alocat declaraţiilor politice. Însă

doresc să trag un semnal de alarmă.

- 35 -

Deşi nicio ţară şi nicio economie nu se pot dezvolta fără cercetare şi fără investiţii în cercetare,

Guvernul PSD omoară acest domeniu.

Pe de o parte, deşi Comisia Europeană a avertizat că desfiinţarea Unităţii Executive pentru

Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării-Dezvoltării şi Inovării – UEFISCDI „ar contribui la o

dispersie mai mare, în sistemul de cercetare şi inovare”, Ministerul Educaţiei insistă pentru

fragmentarea acesteia în două entităţi, deşi în alte ţări europene cercetarea este finanţată în sistem

centralizat.

Pe de altă parte, Guvernul Ponta a tot amânat contractarea proiectelor pentru finanţarea

cercetării cu mai bine de un an, timp în care nu a fost lansat niciun program nou pentru cercetarea

fundamentală, iar competiţia pentru parteneriate, dedicată cercetării aplicative, s-a anulat de patru ori.

Din cauza acestor amânări, sute de cercetători nu doar că nu au putut să avanseze cu proiectele, dar au

rămas neplătiţi luni de zile. Între aceste proiecte sunt unele, din domeniul medicinii, care pot salva

vieţi. Mulţi cercetători părăsesc astfel România, îndreptându-se către state care le asigură nu doar

salarii decente, ci mai ales condiţii pentru munca lor de cercetare.

Din toate aceste manevre, România pierde. Pierde cercetători, pierde proiecte, pierde rezultate.

Consecinţa logică este că pierde progresul pe care cercetarea şi inovarea îl aduc unei societăţi.

Este momentul să ne aplecăm serios asupra acestui domeniu, până nu va fi îngropat de tot. Este

momentul să ajungem la un consens politic privind alocarea a 1% din PIB cercetării.

Dacă nu reacţionăm măcar în ceasul al doisprezecelea, Guvernul PSD va pune cruce acestui

domeniu.

Doamna Doina-Anca Tudor:

Declaraţia politică se intitulează „Indiferenţa Guvernului cu privire la răspunsurile la

interpelările adresate”.



Potrivit Constituţiei României (art. 112) şi articolului 163 din Regulamentul Senatului –

„Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la interpelări în cel mult două

săptămâni. Pentru motive temeinice, Senatul poate acorda un termen de cel mult trei săptămâni”. Din

păcate, Guvernul Ponta nu-şi asumă obligaţiile reale de a răspunde la interpelările adresate.

În cei doi ani de mandat senatorial, am adresat o serie de interpelări Guvernului Ponta, care,

prin miniştrii săi, a încercat pe orice căi să amâne sau să tergiverseze răspunsuri la interpelări şi

întrebări incomode şi care fac obiectul unor posibile acţiuni penale.

Interesant că, acum doi-trei ani, actualul prim-ministru acuza Guvernul Boc de astfel de

atitudini, de evitare a anumitor răspunsuri la acţiunile senatorilor şi deputaţilor, iar când domnul Victor

- 36 -

Ponta a devenit premier a spus că membrii Cabinetului său nu vor întârzia să găsească soluţii la orice

solicitare a Parlamentului României.

Chiar dacă declarativ liderii PSD afirmă că vor solicita miniştrilor asumarea responsabilităţii

guvernamentale prin oferirea de răspunsuri la interpelări şi întrebări, indiferent de tipologia şi soluţiile

incomode solicitate, practic… aceste afirmaţii au avut doar caracter mediatic.

Membrii Cabinetului Ponta IV demonstrează, încă o dată, lipsa de echilibru şi transparenţă politică,

tratând parlamentarii în funcţie de apartenenţă doctrinară, uitând că funcţiile de înalţi demnitari sunt, înainte

de culoare politică, funcţii administrative, de gestionare a politicilor publice naţionale.

Stimaţi colegi,

Am dorit prin această declaraţie politică să atrag atenţia asupra faptului că în ultimii şase ani,

indiferent de Guvern (Ponta, Boc etc.), înalţii demnitari guvernamentali se consideră deasupra

Parlamentului României, senatorii şi deputaţii fiind consideraţi doar mase de manevră pentru

promovarea proiectelor Executivului şi nu se respectă rolul lor constituţional, aşa cum se precizează şi

în principiul separaţiei puterilor în stat.

Vă mulţumesc.

Domnul Gigi Christian Chiru:

Declaraţia politică este intitulată „Copiii Constanţei au dreptul la sănătate!”.

Onorat prezidiu,


Lipsa unui spital de pediatrie în Constanţa este, în opinia mea, una dintre cele mai grave

probleme ale judeţului şi ale oraşului. Lăsând la o parte disputele politice sau neplăcerile create de

actuala administraţie publică locală, trebuie să ne oprim atenţia asupra viitorului Constanţei, al

României: copiii.

Spitalul Clinic Judeţean Constanţa deserveşte drept spital regional, cazuri din ma i multe judeţe

fiind direcţionate aici. I se spune cea mai mare unitate sanitară a judeţului Constanţa, însă, din păcate,

în cei mai bine de 40 de ani de existenţă, Spitalul Judeţean a devenit motiv de dispute politice şi de

proteste din partea pacienţilor.

Nu contest calitatea profesională a managerilor sau a medicilor, nu este aceasta intenţia mea. Însă

nu putem trece cu vederea faptul că multe dintre secţii sunt neîncăpătoare sau arată ca acum 45 de ani,

atunci când spitalul a fost dat în folosinţă. Mai mult, din punctul meu de vedere, fondurile insuficiente,

aglomerarea cauzată de numărul mare de pacienţi şi de lipsa unor unităţi medicale specializate, cum ar fi un

spital de pediatrie, sunt motivele pentru care s-a ajuns în situaţia actuală. Constanţa, unul dintre cele mai

mari oraşe din ţară, reşedinţa unui judeţ cu aproximativ 700 000 de locuitori, are nevoie de un spital de

pediatrie. Ca să nu mai vorbim despre nevoia înfiinţării unui spital regional.

- 37 -

Stimaţi colegi,

Sistemul de sănătate de stat a pierdut, în Constanţa, războiul cu sistemul privat, ceea ce nu este

normal sau corect pentru plătitorii de asigurări de sănătate. Cum îşi poate trata copilul în sistemul privat o

familie cu venit minim sau mediu pe economie? Cum îşi pot permite părinţii aflaţi în această situaţie

tratamentul necesar pentru vindecarea copilului lor? Ce pot face aceştia în cazul în care au mai mulţi copii?

Mi-ar plăcea să cred că, atunci când vine vorba despre sănătate, reaua-voinţă nu-şi are locul.

Atât cea politică, dar mai ales cea administrativă. De asemenea, am speranţa că nimeni, în orice poziţie

s-ar afla, nu şi-ar bate joc de viitorul copiilor noştri.

Mai mult decât atât, Constanţa are nevoie de o clinică de neonatologie la standarde europene.

Este anormal ca viitoarele mămici să se teamă de o naştere „la stat” şi să plătească mii de lei pentru o

naştere în sistemul privat de sănătate.

Am aflat cu surprindere că spitalele private, în cazul unei naşteri cu probleme, redirecţionează

cazurile tot spre Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, chiar dacă părinţii plătesc sume

impresionante pentru naştere.

Dragi colegi parlamentari de Constanţa,

Mă adresez acum vouă şi vă invit să luăm atitudine. Aceasta este o problemă care ne priveşte

pe toţi, indiferent de convingerile şi de disputele politice. Copiii Constanţei, copiii noştri, au dreptul la

sănătate! Este obligaţia noastră să rezolvăm această problemă!

Vă mulţumesc.

Domnul Nelu Tătaru:

Declaraţia politică se intitulează „Vaccinul – un drept sau o obligaţie?”.

Specialiştii au atras atenţia că acoperirea vaccinală are o tendinţă de scădere, iar România se

află cu mult sub nivelul de 95%, recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). În momentul

de faţă, acoperirea vaccinală este în jur de 60-70%, dar este important să se ajungă cât mai aproape de

90%, pentru că atunci şi populaţia nevaccinată poate fi apărată împotriva agresiunilor microbiene.

Scăderea ratei vaccinării poate duce la reapariţia unor boli deja eradicate prin imunizare, precum

poliomielita, rujeola, difteria, hepatita etc. Toate aceste boli, eradicate prin vaccin, nu mai sunt acum

un pericol, tocmai datorită imunizării, dar este îngrijorător faptul că, la o căutare rapidă pe internet,

observăm că opozanţii vaccinării, care sunt foarte vocali, susţin că epidemiile nu au dispărut în urma

vaccinării, ci, atenţie, în urma evoluţiei sociale, întrucât oamenii au învăţat să respecte regulile de

igienă şi să se spele pe mâini.

Este redundant să mai spun cât de periculoase sunt astfel de afirmaţii, mai a les când ele sunt făcute

de diverşi preşedinţi de asociaţii de părinţi sau lideri de opinie autoproclamaţi, fără pregătire medicală sau

fără informaţii sigure, informaţii care sunt preluate apoi, de mulţi părinţi, fără niciun filtru.

- 38 -

Mişcarea antivaccinare este foarte puternică, iar pe internet, unde totul se propagă cu o viteză

ameţitoare, a căpătat amploare. Oameni care au un foarte mare impact militează antivaccin şi câştigă din

ce în ce mai mult teren, mai ales pentru că autorităţile sunt lipsite de o reacţie fermă. Este încurajator

pentru viitorul României faptul că părinţii se informează, dar este importantă sursa din care aceştia îşi iau

informaţia. Este important să aibă acces la date corecte medical, şi nu la simple opinii de pe internet. Mai

mult, este vital să aibă informaţie din mai multe surse competente şi din ambele tabere, atât pro, cât şi

contra, şi abia apoi pot spune că au luat o decizie informată, conştientă şi asumată.

Apariţia unei legi a vaccinării a fost solicitată de mulţi specialişt i îngrijoraţi că numărul

mamelor care îşi imunizează copiii este în continuă scădere, pentru că mai mulţi dintre părinţi

consideră că serurile incluse în schema obligatorie de vaccinare mai mult le dăunează copiilor decât să

îi ajute. Iată că, în urmă cu scurt timp, ministrul Bănicioiu a spus că ministerul lucrează la o lege

pentru vaccinare, existând deja un draft, iar ca sursă de inspiraţie a avut legislaţia din Franţa, Germania

şi Polonia, ţări în care părinţii pot suferi sancţiuni serioase dacă nu îşi vaccinează copiii. Bineînţeles că

o măsură trebuie luată, dar uneori coerciţia nu este cel mai bun şi eficient răspuns. Mai ales când este

coerciţie şi atât. Atunci când obligi pe cineva să facă ceva, vor apărea automat şi reticenţa, şi

rezistenţa. Întrebarea este cum putem transforma obligaţia într-un drept, iar răspunsul este prin

educaţie şi informare.

Oamenii încep să îşi piardă încrederea în vaccinare şi pentru că nu există o schemă clară şi

nicio strategie pe termen lung. Uneori vaccinurile lipsesc şi ajung la pacienţi cu întârziere. Astfel, chiar

dacă medicii îndeamnă populaţia să se vaccineze, tocmai Ministerul Sănătăţii pare să le pună beţe în

roate. Dacă sunt schimbări de conducere sau dacă apar modificări legislative, există sincope în

administrarea vaccinurilor, pentru că nu ajung la timp în cabinete. Alteori, unele serii de vaccinuri sunt

retrase de pe piaţă ca fiind nesigure pentru populaţie, toate acestea contribuind şi ele la scăderea

încrederii populaţiei în vaccinuri şi este datoria autorităţilor din sistemul de sănătate să rezolve aceste

probleme şi să evite repetarea lor.

În ceea ce priveşte siguranţa vaccinurilor, medicii specialişti au dat asigurări că vaccinurile care

se regăsesc în programul naţional de imunizări sunt cunoscute, evaluate şi de bună calitate, iar dacă ar

fi să cântărim riscul vaccinării faţă de riscul nevaccinării, această diferenţă ne face să reevaluăm

decizia privind refuzul imunizării.

Aşadar, atunci când vorbim despre vaccinare şi, în special, de refuzul părinţilor de a vaccina,

sunt mai multe dimensiuni care trebuie explorate, strategia deficitară a ministerului, la care se adaugă

efervescenţa de pe internet fiind punctele nevralgice. Având în vedere că, de multe ori, refuzul

părinţilor de a vaccina copiii vine după ce consultă site-uri obscure fără legătură medicală sau diverse

- 39 -

forumuri, este evidentă nevoia unei strategii articulate de informare şi educare din partea autorităţilor

care să contracareze valul de opoziţie şi informaţie periculoasă de pe internet.

Domnul Emil-Marius Paşcan:

Declaraţia politică este intitulată „«Darul» otrăvit al guvernării”.


Distinşi colegi,

În buna tradiţie a perfidiei şi mitomaniei care caracterizează guvernarea Ponta, noul Cod fiscal,

împachetat populist în formule mieroase şi cu lipici la necunoscători, învelit într-o panglică pe care se

poate citi fastuos reducerea la 9 la sută a TVA la alimente, este, de fapt, doar un dar otrăvit al PSD

pentru români.

Prezentat cu cinism ca având o abordare liberală, pritocit de „expertul” ex-ministru penal

Darius Vâlcov, pasionat agonisitor de lingouri de aur, pungi cu bani şi tablouri preumblate tacticos şi

oneros prin cimitirele patriei, noului Cod fiscal i-a dat cep actualul ministru al finanţelor publice,

Eugen Teodorovici, cel fruntaş la orice tăvăleală a declaraţiilor din recuzita intoxicărilor de partid.

După ce, ca ministru al fondurilor europene, cel în cauză s-a făcut remarcat printr-un eşec absolut care

plasează România în coada clasamentului privind absorbţia fondur ilor europene, pentru Eugen

Teodorovici cel senin şi nestresat de realitatea metastazelor economiei, se întrevăd perfect „reducerea

evaziunii fiscale, creşterea consumului şi stimularea creşterii economice”.

Cei de la PSD şi aliaţii lor politici fac ceea ce ştiu mai bine: dau cu o mână şi iau cu două. De

fapt, noul Cod fiscal, trecut de votul Senatului, prevede mascat pervers creşterea impozitelor pe terenuri,

clădiri şi autovehicule. Adică sunt prevăzute creşteri ale valorii impozabile la toate categoriile de clădiri,

pentru toate categoriile de autovehicule, precum şi pentru terenurile situate deopotrivă în intravilan şi

extravilan sau înregistrate în registrul agricol la categoria de folosinţă „terenuri cu construcţii”.

Deşi a copiat iniţiativa reducerii TVA de la PNL, specialistul în copy-paste Ponta doar a

simulat pentru prostime că procedează la o relaxare fiscală, când, de fapt, cu viclenie măreşte

impozitele. Premierul a susţinut nonşalant şi demagogic că va elimina impozitul pe dividende, când

acesta rămâne în noul Cod fiscal. S-a angajat că elimină şi taxa specială, doar că aceasta s-a

metamorfozat în impozitul pe terenul de sub clădiri. Nu a fost eliminată, nici redusă măcar supraacciza

la carburanţi, iar toată această poveste a relaxării fiscale este o mare gogoriţă.

Sub pretextul reducerii TVA la alimente, apar costurile reale suplimentare (impozitele sporite)

pentru cei care produc, procesează, transportă şi comercializează alimente. Câtă vreme impozitele pe

terenuri vor fi majorate cu 100%, cele pentru autovehicule vor creşte cu până la 80%, reducerea cu

15% a TVA la alimente – pot să vă asigur încă de pe acum – nu se va resimţi semnificativ în preţurile

curente şi nici nu va spori fulminant consumul.

- 40 -

Dacă mai luăm în considerare şi faptul că Executivul se pregăteşte asiduu să introducă

impozitul forfetar, despre care finanţiştii comentează că va „salva” IMM-urile de la sărăcie omorându- le

premeditat, avem o imagine adecvată a „liberalismului” actualei guvernări. Aşadar, noul Cod fiscal

este darul otrăvit, nimic altceva decât un cal troian din care vor sări curând perceptorii lui Victor Ponta

să ne „juguleze” barbar şi crud buzunarele.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Varujan Vosganian:

„Declaraţie politică privind comemorarea Genocidului armean”

Marile tragedii nu sunt doar ale popoarelor care le-au suferit, ci sunt tragedii ale întregii

umanităţi. Iar genocidul îndreptat, în anul 1915, împotriva armenilor de către autorităţile Imperiului

Otoman este una dintre acestea.

Începând cu primăvara anului 1915, în numai câteva luni, o civilizaţie multimilenară, cea a

armenilor, aflată în leagănul ei istoric, a fost aneantizată. Sute de mii de locuinţe, mii de biserici, de

şcoli, de aşezăminte culturale, un patrimoniu cultural şi religios impresionant, au rămas pustii ori au

fost pustiite. Până la sfârşitul Primului Război Mondial, din cele trei milioane de armeni locuitori ai

Armeniei istorice, pe acest teritoriu nu mai existau supravieţuitori. Cei care nu fuseseră ucişi continuau

o existenţă traumatizată, în exil, în orfelinate, în haremuri ori islamizaţi cu forţa.

Acţiunea de distrugere a poporului armean a fost o acţiune premeditată şi realizată cu cruzime de

autorităţile Imperiului Otoman. Bărbaţii aflaţi în armata otomană au fost dezarmaţi, duşi în batalioane de

muncă forţată şi, scurt timp după aceea, împuşcaţi. Restul populaţiei, în imensa majoritate bătrâni, femei şi

copii, a fost adunată la marginea localităţilor şi mânată în convoaie către deşerturile Mesopotamiei. Atunci

când nu au murit pe drum, de osteneală sau de lăcomia bandelor înarmate care le atacau, sub privirile

indiferente ale soldaţilor ori jandarmilor turci, convoaiele şi-au găsit moartea de foame, de sete, de frig ori

de tifos. Morţii convoaielor nu au alt mormânt, acolo unde cadavrele nu au fost lăsate să zacă la marginea

drumurilor, pradă animalelor nopţii, ori nu au fost înghiţite de apele Eufratului, decât gropile comune din

nisipurile deşertului. Numeroase documente ale Guvernului Junilor Turci, rapoarte ale diplomaţilor străini,

mărturii ale supravieţuitorilor, fotografii zguduitoare stau dovadă acţiunilor cinice şi premeditate ale

autorităţilor turceşti de nimicire a poporului armean.

Din familia bunicului meu matern nu au supravieţuit decât bunicul şi o soră mai mică pe care

bunicul a regăsit-o mult mai târziu, căutând prin orfelinate. Una dintre surorile lui şi-a găsit moartea în

deşert, împreună cu fetiţa ei de patru ani. Cealaltă soră s-a sinucis, aruncându-se în apele Eufratului,

pentru a nu fi violată. Iar fratele lui a fost ucis cu sabia de un soldat. Aproape că nu există familie de

armeni, pe acest pământ, care să nu aibă pe cineva ucis în timpul masacrelor. Genocidul a lăsat în urma

sa un milion şi jumătate de victime, un milion şi jumătate de morţi fără morminte.

- 41 -

Genocidul armean, care, practic, a înjumătăţit cu barbarie un popor cu o civilizaţie

multimilenară şi care a dat primul stat creştin din istorie, este o traumă profundă, din care poporul

armean nu se poate reîntregi decât cu ajutorul solidarităţii internaţionale. Recunoaşterea genocidului

armean este o atitudine nu doar morală, ci şi de luciditate a opiniei publice internaţionale. Dacă

recunoaşterea sa ar fi fost făcută însă odată cu sfârşitul Primului Război Mondial, multe din ororile

care i-au urmat nu s-ar fi petrecut.

În ultimii ani, atitudinile privind calificarea masacrării armenilor în Imperiul Otoman drept

crimă de genocid sunt tot mai frecvente. Comunitatea armeană din România îşi exprimă respectul şi

recunoştinţa pentru numeroasele parlamente şi guverne ale lumii, pentru organismele internaţionale,

pentru liderii politici care au contribuit la restabilirea adevărului istoric. Ne manifestăm, în acelaşi

timp, gratitudinea pentru oamenii politici români care au susţinut, în instituţiile europene, rezoluţii

privind recunoaşterea Genocidului armean. Numai în ultimele săptămâni, o seamă de declaraţii şi

rezoluţii politice au arătat limpede că respectarea valorilor europene este în concordanţă cu atitudinea

de recunoaştere a suferinţelor poporului armean şi a acestui martiriu creştin.

Într-o rezoluţie a Partidului Popular European din 3 martie 2015, intitulată semnificativ

„Genocidul armean şi valorile europene”, se spune, fără echivoc: „Comemorăm cele 1,5 milioane de

victime ale Genocidului armean din 1915. Condamnăm actul genocidal împotriva poporului armean,

premeditat şi continuat de Imperiul Otoman şi de diferitele guverne ale Turciei în perioada 1894 –

1923, expulzarea din ţinuturile natale, masacrarea şi purificarea etnică în scopul exterminării populaţiei

de origine armeană, distrugerea moştenirii culturale armene, precum şi negarea genocidului, atitudinea

de evitare a responsabilităţii, supunerea la uitare a crimelor comise şi a consecinţelor lor, precum şi

justificarea lor ca o continuare a acestor crime şi încurajarea la comiterea unor noi genocide.”

La scurt timp după aceea, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie în care se declară explicit

că „reiterează rezoluţia din 18 iunie 1987, în care recunoaşte că tragicele evenimente care au avut loc

în 1915 – 1917 împotriva armenilor în Imperiul Otoman reprezintă un genocid, aşa cum este el definit

în Convenţia privind prevenirea şi pedepsirea crimei de genocid d in 1948”.

Un gest de o amplă rezonanţă a fost declaraţia Papei Francisc, în ziua de 12 aprilie, potrivit

căruia „masacrarea armenilor în 1915 a fost primul genocid al secolului XX”.

Toate aceste declaraţii, precum şi cele care vor urma în perioada următoare au, printre altele, ca

scop să determine Turcia, moştenitoarea instituţională a Imperiului Otoman, să recunoască Genocidul

armean şi să restabilească dreptul civilizaţiei armene la propria istorie şi la propriul patrimoniu cultural şi

creştin. Suntem convinşi că, în contextul unei atitudini tot mai ferme, în plan internaţional, de recunoaştere

a Genocidului armean, precum şi odată cu emanciparea spiritului civic şi cu evoluţia procesului de

democratizare internă, Turcia îşi va reconsidera poziţia cu privire la asumarea propriei istorii.

- 42 -

În România există o importantă susţinere a eforturilor privind recunoaşterea Genocidului

armean din partea reprezentanţilor societăţii civile. Din păcate însă, în ciuda evoluţiilor în plan

european, această temă este absentă de pe agenda internă a partidelor politice. Iar autorităţile statului

român duc, mai degrabă, o politică de eschivă, încercând, pe cât posibil, o atitudine de distanţare,

mergând, acolo unde s-ar putea bănui o anumită implicare, chiar până la obstrucţionarea unor iniţiative

civice de recunoaştere a Genocidului armean. Motivul, mai mult sau mai puţin declarat, este acela de a

nu irita Turcia şi de a nu tensiona relaţiile diplomatice cu acel stat.

Mă întreb însă ce ar mai fi rămas din istoria noastră na ţională şi ce am mai fi învăţat în

manualele şcolare dacă marii noştri domnitori, de la Mircea cel Bătrân şi Ştefan cel Mare până la Carol

I, ar fi gândit în felul acesta. Ignorarea Genocidului armean nu este, din păcate, sinonimă cu

neutralitatea, ea nu face, în cele din urmă, decât să susţină acţiunile negaţioniste.

Recunoaşterea şi asumarea acestei tragedii înseamnă că omenirea a învăţat ceva din lecţia

dureroasă a secolului al XX- lea. Deşi suntem în secolul al XXI- lea, în mod simbolic, secolul al XX-lea

nu se va încheia decât odată cu recunoaşterea genocidului armean.

Domnul Marius-Petre Nicoară:

Declaraţia politică este intitulată „25 de ani de la cea mai mare demonstraţie antisistem de după

1989, denumită Golaniada sau Fenomenul «Piaţa Universităţii»”.



Această declaraţie politică, chiar dacă deranjează pe anumiţi colegi senatori, este dedicată celor

care au crezut că idealul Revoluţiei anticomuniste din 1989 nu a fost atins şi au luptat pentru

eliminarea elementelor comuniste aflate în conducerea statului român după 1990.

Manifestaţiile din Piaţa Universităţii, începute pe 22 aprilie 1990, au fost considerate

elementele celei mai importante atitudini anticomuniste şi antisistem din Europa de Est. Piaţa

Universităţii a transformat societatea românească, a schimbat cariere şi destine, a lansat un adevărat

curent socio- intelectual şi politic. Fenomenul „Piaţa Universităţii” s-a sfârşit tragic, prin reprimarea

sângeroasă a manifestanţilor de către minerii veniţi între 14 şi 15 iunie la chemarea preşedintelui Ion

Iliescu. Au trecut de atunci 25 de ani, dar capitolul „Golaniadei” şi al mineriadei care i-a pus sfârşit nu

a fost închis.

Aşa cum afirma un martor al evenimentelor, „când o mână de oameni au blocat Piaţa

Universităţii pe 22 aprilie 1990, după o manifestaţie împotriva FSN, nu şi-a imaginat nimeni că acesta

va deveni momentul zero al unui adevărat fenomen”.

Manifestaţiile au durat 53 de zile şi nopţi la rând, zeci, poate sute, de mii de oameni s-au întors în

locul unde începuse sfârşitul regimului totalitar şi au cerut despărţirea definitivă de comunism, prin: alegeri

- 43 -

libere – din păcate, viciate parţial prin scrutinul electoral din 20 mai –, aplicarea punctului 8 al Proclamaţiei

de la Timişoara, o presă independentă, pedepsirea celor vinovaţi de morţile din decembrie 1989.

Răbufnirea ilogică a lui Ion Iliescu, care i-a numit pe demonstranţi „golani” şi „elemente de-a

dreptul fascisto- legionare”, a mobilizat şi mai multă lume în Piaţă. Primele reacţii universitare au

venit din partea nou constituitei Ligi a Studenţilor (condusă de Marian Munteanu), care a deschis

balconul Universităţii, iar persoane cu simţ oratoric din societatea civilă (Ana Blandiana, Andrei Pleşu,

Petru Creţia, Mihai Şora), clerici (de genul părintelui Galeriu), dar şi oameni obişnuiţi le vorbeau în

fiecare zi protestatarilor.

Acest vis frumos – un gen de Woodstock politico-social –, Fenomenul „Piaţa Universităţii”, s-a

încheiat brutal în 13 – 15 iunie, după ce minerii, manipulaţi de o serie de exponenţi ai nou înfiinţatului

FSN, i-au alungat pe manifestanţi cu bâtele, au provocat violenţe sângeroase şi au devastat sediile

partidelor istorice PNL şi PNŢ-CD. Mineriada a şocat lumea civilizată, dar justiţia se chinuie şi astăzi

să identifice responsabilii reali pentru ce s-a întâmplat atunci. Bilanţul tragic al evenimentelor a fost 6

morţi şi 746 de răniţi, neoficial numărul morţilor fiind de ordinul zecilor.

Pe 9 martie 2015, judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au decis redeschiderea

dosarului Mineriadei, după mai multe plângeri la CEDO şi intervenţii ale societăţii civile.

Stimaţi colegi,

Am dorit ca prin această scurtă intervenţie să aduc un omagiu celor care au crezut în principiile

democraţiei şi ale transparenţei politice şi sper ca noi, actualii parlamentari, să nu ne mai prefacem că

respectăm votul cetăţenilor şi chiar să avem maturitatea de a reforma instituţiile statului prin

promovarea unei noi clase politice, mai apropiată de interesul colectiv, şi nu doar de cel personal…

Vă mulţumesc.

Domnul Dumitru Oprea:

Declaraţia politică se intitulează „Mediul de afaceri, sufocat tot mai mult de birocraţia statului”.

Domnule preşedinte al Senatului,


Stimaţi invitaţi,

În toţi anii de când este la guvernare, Ponta nu a făcut nimic pentru a curma birocraţia fiscală şi

pentru a ajuta în mod real dezvoltarea mediului economic. Faptul că statul român menţine reglementări

fără sens, care generează costuri suplimentare şi dificultăţi majore firmelor, este constatat şi de un

recent studiu realizat de Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR). Potrivit acestuia, 58%

dintre întreprinzătorii români consideră că se confruntă cu greutăţi ce ar putea fi eliminate uşor, iar

80% dintre ei afirmă că fiscalitatea este împovărătoare.

- 44 -

Studiul CCIR mai arată că peste 80% dintre oamenii de afaceri sunt nemulţumiţi de timpul

necesar pentru obţinerea avizelor şi autorizaţiilor, dar şi de procedurile privind închiderea unei firme.

De asemenea, modul de interacţiune cu ANAF, atât de criticat în ultima perioadă, este evaluat

negativ de mai bine de 60% dintre cei chestionaţi, în timp ce numai 12% cred că este eficient modul în

care se deblochează conturile sau se ridică popririle.

Aşadar, în loc de lăudăroşenia fără suport privind presupusele inovaţii fiscale, premierul Ponta

ar trebui să diminueze nivelul birocraţiei la care sunt supuse. E o necesitate care, din păcate, nu pare să

se transforme într-o prioritate a guvernării PSD.

Vă mulţumesc.

Domnul Dragoş Luchian:

Declaraţia politică este intitulată „Bilanţul real al autostrăzilor după trei ani de guverne Ponta”.



În condiţiile în care la sfârşitul săptămânii trecute domnul Victor Ponta anunţa cu s urle şi

trâmbiţe că va face o mare manifestare cu prilejul împlinirii a trei ani de la căderea Guvernului

Ungureanu, am considerat că e bine să se facă şi un bilanţ al marilor realizări guvernamentale privind

situaţia autostrăzilor din timpul guvernelor conduse de domnul Ponta.

Conform ultimelor date şi analize date publicităţii, România are în momentul de faţă circa 690

de kilometri funcţionali de autostradă, aproape 300 din aceştia fiind inauguraţi în ultimii trei ani. Cu

toate acestea, toate tronsoanele de autostradă au fost demarate în timpul guvernărilor anterioare

(guvernele Năstase, Tăriceanu şi Boc), iar până în prezent – în trei ani de guvernare – încă nu a fost

inaugurat niciun kilometru început în noul mandat din 2012 încoace.

În acest moment se află în lucru 228 de kilometri de autostradă, din care 122 au fost demaraţi în

perioada 2013 – 2014. Alţi 81 de kilometri se află în stadiul licitaţiilor, iar alte proiecte importante au

rămas doar pe hârtie.

De asemenea, câteva mari proiecte de infrastructură au fost tergiversate în ultimii ani, unele

lăsate fără finanţare, blocate sau cu contracte reziliate. În această situaţie se află, ca un caz elocvent, şi

A1 Sibiu – Piteşti. În toamna lui 2012, Guvernul USL de atunci anulează licitaţia pentru revizuirea

studiului de fezabilitate, documentul esenţial pentru lansarea construcţiei. A fost nevoie de aproape 18

luni pentru ca Executivul să relanseze licitaţia pentru studiul de fezabilitate, toate acestea în condiţiile

în care însăşi Uzina „Dacia Renault” – cel mai mare constructor auto şi contribuitor la bugetul de stat

din România – spune că depinde de existenţa acestei autostrăzi.

- 45 -

De asemenea, mă uimeşte în continuare cum premierul Victor Ponta continuă să se laude cu

deschiderea de tronsoane de autostrăzi începute în timpul mandatelor guvernelor anterioare, având

următoarele exemple:

A1: Arad bypass: 12,25 km (început în 2009);

A1: Timişoara – Lugoj, Lot 1: 9,5 km (început în 2011);

A1: Deva (Şoimuş) – Simeria: 15 km (început în 2010);

A2: Medgidia – Murfatlar: 16,3 km (început în 2009);

A2: Cernavodă – Medgidia: 20,49 km (contract resemnat în 2011);

A3: Bucureşti – Ploieşti: 55,5 km (început în 2007);

A4: Constanţa bypass: 11,2 km (început în 2008);

A1: Simeria – Orăştie: 17,5 km (început în 2010);

A1: Orăştie – Sebeş Vest: 24,11 km (început în 2011);

A1: Sebeş Vest – Cunta: 19,74 km (început în 2011);

A1: Sălişte – Sibiu: 16,6 km (început în 2011);

A1: Lugoj – Deva, Lot 1: 17,4 km (Dumbrava – Balint) din 27 km (început în 2011);

A6: Centura Lugojului: 11 km (început în 2011);

A4: Agigea – Port Constanţa: 2 km (început în 2008).

Stimaţi colegi,

Acestea sunt doar câteva exemple din multitudinea de lucrări începute anterior anului 2012 şi

pe care domnul Ponta şi le asumă.

Interesant este faptul că tronsoane de autostradă care să fie demarate în timpul Executivului

actual nu au fost inaugurate nici măcar declarativ, la nivelul unui studiu de fezabilitate premergător

începerii lucrărilor.

Pe acest subiect putem discuta mult, dar timpul alocat declaraţiilor politice nu-mi permite să

extrapolez atât cât ar trebui o astfel de dezbatere publică.

Mai menţionez faptul că o serie de proiecte de infrastructură strategice pentru

România, tergiversate sau blocate tehnic în timpul guvernărilor Ponta, cum a fost cel anterior referitor

la A1 Piteşti –Sibiu, trebuie să înceapă să fie realizate. Şi mă refer aici la:

- A3 Şoseaua de Centură – Bucureşti: 6 km. Din 2012 şi până în 2015 Guvernul Ponta a

continuat un contract dezastruos pentru statul român, ca mai apoi, inevitabil, să- l rezilieze la începutul

anului 2015;

- modernizarea Şoselei de Centură Sud a Capitalei – 32 km. La începutul anului 2012, după

patru ani de chin birocratic, autorităţile de la drumuri au reuşit să semneze mai multe contracte prin

- 46 -

care cei 32 de kilometri să fie modernizaţi şi lărgiţi la patru benzi (valoare totală de circa 94 de

milioane de euro cu TVA). Termenul de finalizare: doi ani;

- pasajele peste centura Arad. Două pasaje rutiere extrem de importante de pe centura Aradului

stau nefinalizate de ani de zile, pentru că finanţarea a fost tăiată de la Guvern. Deşi au fost începute în

2011 şi sunt gata în proporţie de 80%, respectiv 65%, pasajele au aşteptat ani la rând banii necesari

pentru a fi terminate. Lucrarea încă nu este finalizată;

- Centura Suceava. Vorbim de un drum de 12 km cu câte o bandă pe sens, care a fost început de

mai bine de şase ani, dar care a fost tergiversat şi întârziat deja de mai multe ori. Cu chiu, cu vai, o

porţiune de 5,5 km a fost deschisă în luna martie 2015, deşi la începutul anului întreg proiectul riscă să

rămână din nou fără bani alocaţi în bugetul alcătuit de Guvernul Ponta.

Proiectele prezentate mai sus, preluate dintr-o analiză realizată de site-ul hotnews.ro, reprezintă

o prioritate strategică pentru orice guvern responsabil, în condiţiile modificării contextului geopolitic

est-european actual, precum şi ale cerinţelor actuale ale Uniunii Europene.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Mihai Marian:

Declaraţia politică se intitulează „Trei ani de guvernare Victor Ponta, trei ani de plagiat şi

minciună”.

Cu tupeul şi minciuna arhicunoscute, premierul Victor Ponta, preşedinte în exerciţiu al PSD

chiar şi după înfrângerea ruşinoasă de la alegerile prezidenţiale din toamna anului trecut, s-a gândit să

sărbătorească trei ani de guvernare care stă sub semnul plagiatului său.

Plagiatul este o marcă înregistrată a guvernărilor PSD. Rând pe rând, la conducerea

Ministerului Educaţiei Naţionale, s-au succedat doi miniştri PSD acuzaţi de plagiat. Este vorba despre

colegii senatori Ioan Mang şi Ecaterina Andronescu, cea care a abramburit învăţământul preuniversitar

din România prin distrugerea şcolilor de arte şi de meserii. Probabil, doamna profesor dorea să avem

numai absolvenţi de studii superioare de la fabricile particulare de diplome, cu perspectiva îngroşării

şomerilor, fără şansa găsirii unui loc de muncă.

„Cel mai cinstit guvern” al României după 1989 s-a dovedit a fi cel mai corupt guvern, cu nu

mai puţin de 13 miniştri cercetaţi pentru fapte penale, în condiţiile în care domnul Victor Ponta se

recomandă ca fiind de profesie procuror. Să ne amintim de „Marţea Neagră” pentru justiţie şi statul de

drept, când la comanda PSD s-a dorit promovarea unei iniţiative legislative care urmărea crearea unei

superimunităţi pentru politicienii aflaţi în vizorul instituţiilor anticorupţie. PSD a votat în mod constant

pentru apărarea parlamentarilor certaţi cu legea, cazul „Şova” fiind cu siguranţă cel mai notoriu în

acest sens. Atitudinea premierului PSD şi acţiunile procorupţie au generat rapoarte MCV negative pe

bandă rulantă.

- 47 -

Premierul PSD ne-a promis o Constituţie îmbunătăţită, proiect care a fost abandonat în favoarea

unei colecţii de norme nedemocratice. Aproape 50% din modificările propuse de PSD la proiectul

constituţional se refereau la reducerea atribuţiilor Preşedintelui României. Oare PSD anticipa

înfrângerea electorală care se prefigura? Colegul de guvern şi de partid al domnului Ponta,

vicepremierul Liviu Dragnea, ne-a promis reorganizarea administrativ- teritorială a ţării prin

regionalizare şi descentralizare. După ce a ars gazul de pomană prin ţară aproape jumătate de an, a

cedat în faţa intereselor baronilor PSD. Unii dintre aceştia se află acum la studii postuniversitare,

având preocupări scriitoriceşti.

Atunci când a preluat guvernarea, premierul PSD a promis românilor crearea unui milion de

locuri de muncă, apoi a revenit şi a spus o minciună mai mică: 200 000 de locuri de muncă în trei ani.

Şi, totuşi, câte locuri de muncă a creat efectiv Guvernul PSD în cei trei ani de guvernare? Cât este rata

şomajului în prezent, la nivel naţional? În judeţul Vaslui, în care PSD domneşte de 25 de ani de zile

prin exercitarea conducerii consiliului judeţean, şomajul depăşeşte 10 procente! Mai mult decât atât,

judeţul nostru are cel mai mare număr de şomeri neindemnizaţi, cu perspectiva unei sărăcii cronice.

Doi vasluieni din trei nu lucrează, statul fiind în continuare cel mai mare angajator. Desigur, acest

aspect nu are de-a face cu „electoratul captiv” şi cu faptul de netăgăduit că acolo unde este sărăcie sunt

şi votanţii PSD.

Despre marile proiecte de investiţii propuse de PSD şi premierul Ponta, ce să mai vorbim?

Investiţiile în infrastructură au fost ca şi inexistente. Cinci variante de Master Planuri de Transport au

tot fost propuse, din care unul asumat de fostul ministru Dan Şova, iar două de către ministrul Ioan

Rus. Însă actualul ministru PSD de la transporturi doreşte să izoleze definitiv Moldova de restul ţării,

prin neincluderea în Master Plan a autostrăzii Iaşi – Târgu-Mureş, care ar lega nu numai cele două

regiuni istorice ale ţări, dar şi Republica Moldova de Europa.

În final, doresc să pomenesc despre marea bătaie de joc a PSD şi a Guvernului condus de

Victor Ponta la adresa democraţiei din România. Este vorba despre promovarea ordonanţei

traseismului – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55 din 2014. Nici după ce Curtea Constituţională

a declarat această ordonanţă de urgenţă ca fiind neconstituţională, Guvernul PSD nu doreşte intrarea în

legalitate.

Având în vedere cele menţionate mai sus, PSD ar spune: să se aniverseze trei ani de guvernare,

primesc, dar să nu se facă nimic!

Domnul Găvrilă Ghilea:

Declaraţia politică se intitulează „Guvernul Ponta – trei ani de împliniri măreţe”.


Stimaţi colegi,

- 48 -

S-au împlinit în aceste zile trei ani de la votarea şi adoptarea moţiunii de cenzură care s-a soldat

cu demiterea Cabinetului Mihai-Răzvan Ungureanu şi preluarea guvernării de către PSD.

Un moment de bilanţ la care însă Victor Ponta a prezentat numai partea plină a paharului

mandatelor sale, punând accentul în mod triumfalist doar asupra măsurilor sociale adoptate, uitând să

amintească marile proiecte eşuate şi promisiunile fără acoperire în realitatea economică imediată.

Cu trei ani în urmă, Cabinetul Ponta se instala în fruntea bucatelor la Pala tul Victoria,

beneficiind din plin şi dispunând discreţionar de potenţialul unei economii abia ieşite din criză, pe care

România a traversat-o cu costuri sociale semnificative.

Anul 2012 trebuia să fie cel în care relansarea economică să ia avânt, fiind create toate

premisele pentru împlinirea acestui deziderat: după trei ani de criză, guvernarea PDL a închis anul

2011 cu o creştere economică de 2,2%.

Cu mâna strâns încleştată pe robinetul pomenilor electorale, beneficiind de peste cinci miliarde

de euro în rezerva Ministerului de Finanţe – chivernisiţi de guvernul precedent tocmai cu destinaţia

reîntregirii salariilor bugetarilor –, pentru noul prim-ministru a fost floare la ureche să fredoneze pe tot

parcursul anului electoral 2012 şlagărul reparării inechităţilor sociale şi refrenul „Dreptate până la

capăt!”.

Românilor li s-a mai promis implementarea unei viziuni economice de lungă durată, care să

ofere predictibilitate, locuri de muncă şi protejarea resurselor naturale ale ţării, depolitizarea

administraţiei publice, toleranţă zero faţă de corupţie şi clientelism. Cu ce s-au ales din toate acestea

până la urmă?

Măsurile populiste adoptate de Guvernul Ponta au avut ca efect blocarea economiei naţionale,

creşteri de preţuri în lanţ şi scăderea puterii de cumpărare a fiecărui român, pe care creşterile salariale

sau de pensii nu au reuşit să le acopere.

Incompetenţa PSD şi incapacitatea de a înţelege mediul de afaceri şi economia, lipsa de

preocupare pentru finanţarea investiţiilor publice şi crearea de noi locuri de muncă, corupţia şi eşecul

privatizărilor au marcat decisiv ultimii ani de guvernare.

Aşa se face că şi cele mai optimiste scenarii previzionează o creştere economică de maximum

3% până în anul 2016, fără nicio şansă de a mări pasul pentru a prinde din urmă restul ţărilor europene.

Dincolo de festivismul unui bilanţ de guvernare, la finalul mandatului de premier, Victor Ponta

şi PSD trebuie să înţeleagă că, pentru o ţară ca România, care trebuie să recupereze un decalaj

important de dezvoltare şi standard de viaţă faţă de celelalte state membre ale UE, o creştere

economică de 1-2% pe an nu poate fi mulţumitoare. Şi cu atât mai puţin pentru românii care nu vor

putea fi duşi la nesfârşit cu zăhărelul pomenilor electorale…

Vă mulţumesc.

- 49 -

Domnul Traian-Constantin Igaş:

Declaraţia politică este intitulată „Cel mai cinstit guvern, la trei ani de guvernare”.

Stimaţi colegi,

Consider că este de datoria noastră, a parlamentarilor, să facem o trecere în revistă a activităţii

Guvernului, care, potrivit art. 103 din Constituţia României, primeşte un vot de încredere al

Parlamentului. Programul şi lista guvernelor Victor Ponta I, II, III şi IV au primit votul de încredere al

unei majorităţi câştigate prin manipulare.

Pentru a fi în rezonanţă cu ultimele ordonanţe date de acest Guvern, putem spune chiar că acest

Cabinet Victor Ponta a primit guvernarea în dar, ca un ciubuc. Din păcate, o şi tratează ca atare. Petre

Ţuţea, într-un citat celebru, spunea: „Români, nu vă mai alegeţi conducători care nu-şi iubesc ţara!” Iar

conducătorii de astăzi fac, zilnic, dovada acestei precarităţi sufleteşti.

Stimaţi colegi,

Sunteţi mulţumiţi de votul de încredere acordat acestui Guvern? Acestui Guvern care face

acelaşi lucru în mod repetat şi se aşteaptă să obţină alt rezultat. Acestui Guvern care manipulează prin

demagogii şi se aşteaptă să vadă rezultate în economie. Acestui Guvern care reduce TVA, dar nu scade

preţurile, care spune că avem creştere economică, dar nu sunt bani de investiţii, care spune că bugetul

suportă reducerile anunţate, dar propune autorităţilor locale, în loc de sprijin, credite în condiţii

avantajoase, care vorbeşte de creşteri de salarii şi pensii, dar creşte şi înmulţeşte taxele şi impozitele.

Guvernarea înseamnă sacrificiu personal al celui/celor care deţin astfel de funcţii în favoarea

binelui comun. Elementul orientativ fundamental ar trebui să fie planul de societate sau binele comun,

ceea ce presupune capacitatea de a gândi pe termen lung, nu doar în aşteptarea imediată a profitului de

pe urma funcţiei, de a înţelege efortul personal în cadrele mai largi ale unui destin de ţară.

În numele binelui comun, în accepţiunea PSD, România a traversat cei mai grei trei ani sub un

Guvern care nu şi-a câştigat locul, doar a primit un dar numit ciubuc. Guvernul Victor Ponta

împlineşte astăzi trei ani de când a rămas încremenit în lupta împotriva unei himere. În urmă cu trei

ani, „Guvernul unui regim abuziv şi corupt”, după cum numeşte Victor Ponta fosta guvernare, a fost

înlocuit cu un Guvern realmente abuziv, corupt şi încarcerat, pe alocuri. Guvernul PSD a condus ţara

atârnând constant de beregata cuiva, a unui sistem, a unui om, doar să nu fie pus la treabă. A căutat să

atace, a căutat să nu muncească, a căutat să ţină în viaţă frica de mai rău, în loc să vină cu un scenariu

de mai bine pentru români. A căutat să manipuleze prin frică un întreg popor, aşa cum numai un partid

comunist ca PSD ştie să facă.

„Cel mai cinstit guvern” al lui Victor Ponta este guvernul celor 14 miniştri certaţi cu legea. Este

Guvernul care din a doua săptămână de la preluarea mandatului a pierdut un ministru acuzat de plagiat şi

dovedit ca atare. Guvernele Victor Ponta I, II, III, IV sunt exponentele unor guvernări caracterizate prin:

- 50 -

- număr excesiv de mare de miniştri care s-au perindat pe funcţii;

- număr mare de miniştri trimişi în judecată şi chiar arestaţi şi trimişi după gratii;

- instabilitate excesivă având o majoritate confortabilă în Parlament;

- Constituţia şi regionalizarea, două proiecte uitate şi ratate;

- zero kilometri de autostradă;

- zero locuri de muncă;

- multe impozite şi taxe.

Stimaţi colegi,

Este datoria Parlamentului să sancţioneze derapajele unui Guvern ca cel care ţine frâiele

României de trei ani de zile. Acest Guvern vede inamici peste tot, iar preţul plătit este unul ridicat şi

achitat, înainte de toate, de omul de rând, de antreprenor sau de tânărul aflat la început de drum.

În exercitarea mandatului, noi, parlamentarii, suntem în serviciul poporului. Să ne facem

datoria faţă de cei care ne-au ales şi să le oferim cadrul desfăşurării unui trai liniştit!

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Nistor:

Declaraţia politică se intitulează „Gestionarea scăderii populaţiei ţării”.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

România se confruntă cu o realitate îngrijorătoare, şi anume cea a scăderii populaţiei. Uitându-ne la

previziunile făcute de instituţiile de statistică, observăm cum numărul de locuitori ai ţării este în regres

continuu, fapt ce va avea un impact negativ major asupra economiei naţionale. Conform datelor puse

la dispoziţie de biroul de statistică al Comisiei Europene, în anul 2040 populaţia României va fi de

18,458 de milioane de locuitori. Lucrurile nu arată mai bine nici pentru viitorul îndepărtat, întrucât

aceleaşi statistici ne prezintă anul 2080 cu o populaţie de doar 16,338 de milioane de locuitori.

Numerele prezentate diferă de la o instituţie de statistică la alta, dar toate au un lucru în comun,

şi anume faptul că populaţia ţării va scădea în fiecare an. Aceste cifre sunt neliniştitoare deoarece sunt

rezultatul unei rate a natalităţii tot mai mici.

Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă un raport între muncitori şi pensionari extrem de

problematic şi un sistem de pensii nesustenabil. Dacă în prezent România are mai mulţi pensionari

decât cetăţeni integraţi în forţa de muncă, cum va arăta economia noastră în următoarele decenii?

Nu doresc să comentez această tendinţă a natalităţii scăzute, deoarece este un fenomen greu de

gestionat, cu care se confruntă şi alte state europene, dar trebuie să conştientizăm că acest lucru ne

forţează să ne adaptăm situaţiei curente şi să găsim noi soluţii pentru îmbunătăţirea performanţelor

economice.

- 51 -

Statisticile nu au rolul de a crea panică, ele sunt un indicator menit să ne pregătească mai bine

pentru potenţialele provocări ale viitorului, iar în acest fel avem şansa să ne reorientăm eforturile până

nu va fi prea târziu.

Vin din urmă generaţii cu idei şi filozofii diferite despre cum ar trebui să arate România şi vor

înfrunta multe probleme ce pot fi tratate încă de acum. De ce să lăsăm în urma noastră o povară pentru

copiii noştri? Avem multe de învăţat de la tinerii români de astăzi, cei cunoscuţi ca fiind parte din

generaţia milenarilor, iar datorită lor putem schimba modul în care trăim, în care gândim şi mai ales în

care muncim.

Domnul Eugen Durbacă:

Declaraţia politică este intitulată „Atragerea de investitori în domeniul săpunurilor, lacurilor,

vopselelor”.

Domnilor colegi,

Întreprinderea „Apollo” a fost înfiinţată în 1876 de către o familie de întreprinzători locali.

Profilul iniţial cuprindea fabricarea lumânărilor şi a săpunului de rufe. După naţionalizare, în

anii ’50, la acest profil s-a adăugat fabricarea săpunului de toaletă şi a glicerinei.

În anii 1970, s-a pus în funcţiune o instalaţie de fabricaţie a detergenţilor pe bază de săpun,

unică în ţară. Aici se produceau şi detergenţi pentru agricultură destinaţi instalaţiilor de muls mecanic.

La sfârşitul anului 1970, întreprinderea a preluat o secţie de fabricare a vopselelor, pe care a

dezvoltat-o ulterior pe un nou amplasament.

Profesionalismul şi spiritul inventiv au condus la brevetarea unor produse destinate

programului nuclear şi al celui naval într-o perioadă în care România deţinea locul 4 mondial în

exportul de nave.

Momentul Revoluţiei din 1989 a găsit firma „Apollo” într-o situaţie economică prosperă, cu un

număr de aproximativ 500 de salariaţi.

La nivel naţional, producerea gamelor de săpunuri, detergenţi şi lacuri şi vopsele ar contribui la

mişcarea mecanismelor, acum gripate, ale industriei locale şi naţionale de profil şi ar rezolva probleme

existenţiale pentru un număr semnificativ de oameni.

Forţă de muncă în acest domeniu cu totul special se formează în timp. Încă există în Galaţi

profesionişti desăvârşiţi care ar putea pune în funcţiune noi capacităţi de profil, contribuind şi la

formarea profesională de noi specialişti.

Domnul Mihai Niţă:

Declaraţia politică se intitulează „Reforma învăţământului rămâne o… necunoscută”.

Se apropie un nou sfârşit de an şcolar, cu examene de capacitate, bacalaureat şi admitere la

facultate. Deja ne dă frisoane gândul că învăţământul românesc se va confrunta cu obişnuitele eşecuri

- 52 -

constatate în ultimii ani. În pofida numeroaselor proiecte de modernizare a sistemului, asistăm la un

fenomen al declinului, care vizează însuşi viitorul ţării. Cât se poate de grav! Este suficient să amintim

aici numai rata abandonului şcolar, care ia proporţii. Cât priveşte formarea specialiştilor în profesiile

necesare pe piaţa muncii, situaţia este catastrofală.

În anul şcolar curent, este pentru prima dată în istoria modernă când copiii de clasa întâi au

găsit băncile fără abecedare, după ce, în urmă cu trei ani, şcolile s-au deschis cu întârziere de o

săptămână. Zilele trecute, domnul ministru al învăţământului constata că problemele de matematică

pentru clasele a IV-a şi a V-a sunt dificil de rezolvat chiar şi pentru un adult cu pregătire peste medie la

această materie. Dumnealui avertizează asupra neadaptării curriculei la vârsta elevilor. Iată, aşadar, o

hibă evidentă, care trebuie înlăturată. Încotro se îndreaptă, în realitate, învăţământul românesc?

În urmă cu peste un secol, la 1896, într-o zi de 30 aprilie, în România a fost instituită Legea

învăţământului primar şi normal-primar. Tot atunci s-a înfiinţat „Casa Şcoalelor”, instituţie ce

administra fondurile destinate construirii de localuri pentru şcolile primare (desfiinţată în timpul

regimului comunist). Exista, aşadar, pe vremea aceea, o preocupare serioasă pentru instruirea şi

educarea tinerei generaţii, iar rezultatul a fost pleiada marilor personalităţi de mai târziu, care au

asigurat emanciparea ţării.

În cele două decenii şi jumătate ale democraţiei postcomuniste, miniştrii de resort care s-au

succedat s-au străduit, după puteri, să producă reforma sistemului de învăţământ, intenţionând să

armonizeze sistemul românesc cu sistemul european. Rezultatul, după cum se vede, n-a fost cel dorit şi

necesar. Am spune că, mai degrabă, starea acestui sistem de importanţă prioritară s-a deteriorat.

Nu propunem acum căutarea vinovaţilor, aceştia regăsindu-se cu uşurinţă şi în rândul elevilor,

al profesorilor şi al părinţilor. Dacă modernizarea promisă nu s-a făcut, au crescut, în schimb,

posibilităţi multiple pentru obţinerea facilă a diplomelor. Numai că diplomele în spatele cărora nu se

află învăţătura de carte şi formarea profesională nu pot aduce progres. Nu pot genera bunăstare pentru

viitor, pentru absolvenţii care ajung şomeri licenţiaţi şi pentru familiile lor.

În privinţa gradului de instruire, excepţiile confirmă regula. Câţiva elevi şi studenţi care iau

anual caimacul unor concursuri internaţionale reprezintă foarte puţin în raport cu potenţialul de

inteligenţă al românilor. România nu figurează în topul celor mai educate naţiuni, iar universităţile

noastre se clasează spre locul 700 în lume.

Este ruşinos că s-a ajuns aşa, într-o ţară cu un trecut impresionant în domeniul educaţiei. Facem

referire la faptul că înaintaşii noştri din timpuri străvechi erau printre cei mai recunoscuţi în lume ca

buni cunoscători ai unor discipline precum matematica, astronomia, medicina, metalurgia, agricultura,

botanica, igiena publică, arta sau politica administrativă. Nu spunem noi, acum, acest lucru, ci stă

înscris în documentele istorice semnate de personalităţi cu autoritate ale timpului, precum Herodot,

- 53 -

Iordanes ori Plato, iar mai târziu Cantemir, Bălcescu, Eminescu, Eliade. Conform scrierilor antice,

Zamolxis, marele rege al geto-dacilor, ar fi întemeiat prima şcoală de stat din lume.

Nu mai întreb, retoric, unde s-a ajuns acum, dar, în acord cu aceste date, poate că programa

şcolară ar trebui să cuprindă un studiu mai profund al istoriei, pentru ca tinerele vlăstare să înţeleagă şi

să respecte măreţia înaintaşilor, să devină urmaşii demni ai lor, să dorească a forma o naţiune puternică

prin gradul de educaţie.


Doamnelor şi domnilor...

Procedură, domnul senator Popa, microfonul 2.

Domnul Nicolae-Vlad Popa:


Vreau să răspund, poate, să explic domnului coleg care a intervenit aici pe procedură.

Repartizarea vicepreşedinţilor se face de Birou, de preşedintele… preşedintele instituţiei –

(Vociferări, discuţii în sală) –, preşedintele instituţiei! Iar dacă vicepreşedinţii au fost prezenţi şi nu au

intrat în sală, sunt cel puţin tot atât de vinovaţi. Există şi situaţii în care, din vina nimănui, eşti în

imposibilitate de a te prezenta.

Chestiunea aceasta ţine de organizarea Biroului permanent, domnilor colegi, şi de acolo... acolo

să vedeţi dumneavoastră cine răspunde de prezenţa unui vicepreşedinte la declaraţii politice.


Da. Mulţumesc.

Nu facem o discuţie, vă rog foarte mult. S-a mai întâmplat, e regretabil că este a doua oară.

Există un sentiment de colegialitate între colegii din Birou, ne anunţăm când suntem în imposibilitate

de a ne prezenta...

(Intervenţie neinteligibilă din sală.)

Dar, vă spun, eu, astăzi, de exemplu, eram la Grupul de rugăciune, dacă mi s-ar fi spus, puteam

să urc să prezidez şedinţa.

Domnul senator Nistor, vicepreşedinte al Senatului.

Haideţi să nu facem o dezbatere… o să discutăm în Birou.

Da, vă rog.



Stimaţi colegi,

Domnule coleg,

- 54 -

Vă informez oficial că, în şedinţa de luni a Biroului permanent al Senatului, s-a nominalizat să

conducă lucrările la întrebări, interpelări şi declaraţii politice colegul dumneavoastră, domnul

vicepreşedinte Tase, aşa cum îi spunem noi. Pentru informarea dumneavoastră.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

Domnul senator Haşotti.

Vă rog, asta este, o s-o rezolvăm. Eu mi-am cerut scuze în numele Biroului.

Domnul senator Haşotti, microfonul 2.

Domnul Puiu Haşotti:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Tot ce s-a discutat până acum, inclusiv prezentarea de către dumneavoastră a proiectelor de

lege ce urmează să fie atacate la Curtea Constituţională, acea listă cu declaraţii politice depuse, care,

dacă fiecare ar dura 5 minute, ar însemna foarte multe ore – asta arată cât de mult ne descalificăm noi,

ca parlamentari, când preferăm să depunem o declaraţie politică în loc s-o citim –, deci tot ce s-a spus

până acum este în afara Regulamentului. De ce? Conform a ceea ce a citit, prezenţei, domnul senator

Mario-Ovidiu Oprea, în sală erau 76, acum sunt 79. Lucrările, lucrările Senatului se desfăşoară în plen

şi numai în plen. Asta înseamnă că şi declaraţiile politice şi interpelările, dar cutuma e cutumă. Bun.

Eu rog liderii grupurilor parlamentare – şi mai ales pe cei ai opoziţiei – să reacţioneze conform

Regulamentului.


Vă mulţumesc, domnule senator.

Aveţi perfectă dreptate. Nu am nici un alt argument a spune în plus faţă de ce aţi spus dumneavoastră.

Aşa este. Cutumiar însă, şi declaraţiile politice, şi întrebările şi interpelările se ţin fără cvorum.

De asemenea, avem o mică problemă – dar am înţeles că la Cameră s-a procedat aşa şi mai

binele e duşmanul binelui –, dacă nu aş fi citit lista cu privire la posibilitatea sesizării Curţii

Constituţionale, ieşeam din termen şi era, poate, mai grav decât această situaţie.

Având în vedere că, deşi o serie de colegi au venit şi au semnat, dar, pe urmă, au plecat, iar la

apelul nominal nu au răspuns decât...


83.


Au răspuns 83?!

Haideţi, vă rog frumos, haideţi să vedem dacă, cumva, nu suntem 88.

- 55 -

Domnul senator Sârbu.

85?! Să putem să deschidem măcar şedinţa.

Suntem 83 la apelul nominal. M-ai citit şi pe mine, şi pe tine?

Domnul Ilie Sârbu:


Stimaţi colegi,

Cred că a devenit o obişnuinţă în ultima perioadă să nu mai participăm la dezbateri, să nu mai

venim la şedinţe, să venim... şi la votul final am văzut destul de greu.

Or, instituim o regulă şi nu se mai ţin şedinţele fără cvorum… Nu trebuie să reclame neapărat

opoziţia lucru acesta. Trebuie noi să avem bun-simţ să spunem: nu avem cvorum de şedinţă. Nu se

poate continua aşa. Ce-o să facem? O să stăm tot timpul. Dacă vrem să retrimitem o lege la comisie, nu

putem, că nu are cine s-o voteze. Şi vă dau în scris – şi faceţi un test acum – că, în primele 20 de

minute, o să vedeţi în sală 20 – 30 de senatori.

Vrem să lucrăm, noi am pus programul aşa. Am fost eu criticat atunci, mi-am asumat, că, dacă-l

mai puneam şi joia, vă imaginaţi cum arăta sala. Am spus: „Haideţi să lucrăm luni, marţi şi miercuri,

şi, joi, în comisii”.

Nu reuşim nici marţea să ne adunăm, cu greu ne adunăm şi luni la votul final, iar miercuri, de

fiecare dată, avem aceeaşi situaţie, dar de fiecare dată! Că, ne lipsesc doi, că ne lipseşte unul, că ne lipsesc

trei… asta aşa, după ce s-a semnat pe tabel, că, dacă numărăm în sală, aţi văzut care este diferenţa.

Hai să avem, până la urmă – nici nu mai ştiu cum să o numesc –, bun-simţ, demnitate,

conştiinciozitate şi să venim totuşi şi… la dezbateri, că, de obicei, pe dezbateri întotdeauna sunt

probleme între cele două părţi, între opoziţie şi putere, că puterea nu vrea să accepte dezbateri. Când

sunt invitaţi colegii noştri la dezbateri, sala e cum e. Ne hotărâm şi, la proximul Birou permanent sau

chiar acum, luăm o decizie, şi o respectăm, că, altfel, nu se poate. E ora 11.00. În jumătate de oră, nu

am putut să facem nimic. Nu cred că putem continua aşa.


Domnul senator Haşotti, microfonul 2.


Vă mulţumesc.

Are dreptate domnul senator Sârbu. Şi, cu riscul – nu e prima dată – de a-mi atrage antipatii, eu

mai spun că nu este important câţi semnează, că ştim cum se semnează – şi cine, şi cum, da?! –,

important este câţi sunt în sală la momentul votului. La momentul votului, nu la momentul

dezbaterilor! Aşa spune Regulamentul.

Or, cei doi secretari de astăzi – şi din totdeauna – au obligaţia, tot conform Regulamentului, să-l

anunţe pe preşedintele de şedinţă când nu mai există cvorum în sală. Pentru că are dreptate, încă o dată

- 56 -

spun, domnul senator Sârbu, liderul Grupului PSD, este important câţi oameni sunt la vot. Şi secretarii,

încă o dată spun, au obligaţia să verifice ei, de la sine putere, cvorumul şi să anunţe preşedintele de

şedinţă... dar… îmi pare rău că fac eu treaba altuia. (Rumoare, discuţii în sală.)


Domnul senator Igaş. (Discuţii în sală.)

Încet, că avem o listă întreagă.

Domnul senator Igaş, microfonul 2.


Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Dragi colegi,

Este obligaţia noastră, a tuturor, să fim prezenţi la lucrările plenului. Aş vrea să subliniez două

lucruri spuse aici de domnul Sârbu.

Aş vrea, domnule senator Sârbu, să nu ne certaţi pe noi care suntem prezenţi în sală. Aş vrea

să-i certaţi, în primul rând, pe cei care lipsesc şi, în special, pe cei care susţin Guvernul. Eu am fost

lider de grup, atunci când susţineam un Guvern şi era treaba mea, ca lider de grup, să motivez colegii

să fie prezenţi în sală, să avem cvorum.

Al doilea lucru. S-a spus aici de dezbatere. Dragi colegi, în ultima perioadă, dezbatere în plenul

Senatului, mai puţin, pentru că, atunci când cineva vrea să intervină justificat şi cu probleme bine

documentate, preşedintele de şedinţă, de regulă, nu permite luarea de cuvânt celor din opoziţie în

special, dincolo de un reprezentant al grupului parlamentar.

Deci, dragi colegi, haideţi să îmbunătăţim activitatea aici, să nu- i mai certăm pe cei care au

activitate şi, eventual, să- i stimulăm pe colegii care nu vin la lucrările în plen.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

Mă simt…

(Domnul senator Teodor Atanasiu, vicepreşedinte al Senatului, solicită cuvântul.)

Imediat, domnule Atanasiu, imediat, că avem o ordine. Imediat vă dau cuvântul.

Domnule senator Igaş, sunt de acord cu dumneavoastră, aveţi perfectă dreptate în tot ceea ce aţi

spus, mai puţin în chestiunea că nu se dezbate şi că nu se acordă cuvântul.

Vă rog să fiţi convins că...

(Intervenţie neinteligibilă a domnului senator Traian-Constantin Igaş.)

E părerea dumneavoastră, eu v-o respect. Eu, ca persoană care a condus multe şedinţe, am altă

impresie. Fiecare cu impresiile lui, dar trebuie să spun şi eu punctul meu de vedere.

- 57 -

Domnul Traian-Constantin Igaş (din sală):

Suficient.


Mulţumesc foarte mult.

Domnul... domnul...

Imediat, doamnă senator.

Îi dau cuvântul domnului vicepreşedinte Atanasiu. Microfonul central. După aceea, urmează

doamna senator Anghel.

Domnul Teodor Atanasiu:


Stimaţi colegi,

Am înţeles că a fost un mare deranj pentru că nu s-au putut ţine unele şedinţe ale Parlamentului,

ale Senatului României, din lipsa unui conducător de şedinţă.

Vreau să vă spun, ca să fie clar pentru toată lumea, că noi am luat o decizie în Biroul

permanent, că vicepreşedinţii ţinem prin rotaţie – săptămânal – aceste şedinţe. Miercurea trecută am

ţinut eu. Rotaţia nu înseamnă că mă rotesc eu cu mine însumi şi miercurea asta ţineam tot eu. Da?

Rotaţia înseamnă că vă mai rotiţi şi dumneavoastră, domnilor, pe acolo, pe la ţinutul şedinţei.

Doi la mână. Eu cred că era foarte frumos prima dată să fi discutat cu mine, nu să ieşiţi la

microfon, să mă acuzaţi că nu am ţinut o şedinţă pe care nu trebuia să o ţin.

Trei la mână. Spuneţi- i domnului preşedinte al Senatului României, Călin Popescu Anton

nu-mai-ştiu-cum Tăriceanu – (Rumoare, discuţii în sală.) – că este obligaţia dânsului, că este obligaţia

dânsului, să-şi desemneze şi să anunţe înlocuitorul, atunci când lipseşte. Nu scrie nicăieri că cineva

trebuie să bănuiască că domnul Tăriceanu nu vine, nu poate să ţină şedinţa şi ar vrea pe cineva anume,

pe care nu- l anunţă.

Deci cam aşa se procedează, dacă vreţi să ţină cineva şedinţa.

Mulţumesc. (Discuţii în sală.)



Doamna senator Cristiana Anghel. (Discuţii la prezidiu.)

Poftiţi, domnule vicepreşedinte Nistor.

Imediat, doamnă. Ce să fac?! E mai iute de picior.


Domnule vicepreşedinte,

Cred că a fost o defecţiune de... sau o lipsă de informare.

- 58 -

Luni, la şedinţă, s-a nominalizat ca dumneavoastră să conduceţi luni şi miercuri. Îmi pare rău că

s-a ajuns aici, dar cred că nu e o problemă atât de mare, încât să ne supărăm.

Haideţi să intrăm pe fond, să vedem dacă suntem în cvorum şi să facem treabă astăzi.

Mulţumesc.


Mulţumesc.

Şi eu cred că e o problemă pe care noi, în cadrul Biroului, putem să o reglementăm mai bine.

Grav este că nu s-a ţinut şedinţa şi, încă o dată, eu, în numele Biroului, cer scuze plenului Senatului.

Doamna senator Anghel, vă rog, microfonul central.

Doamna Cristiana-Irina Anghel:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea să reamintesc, că sunt convinsă că multă lume a citit Statutul parlamentarului, dar

probabil că mai uităm câteodată, „Participarea la şedinţă”, art. 29:

„Participarea la lucrările Camerei din care fac parte reprezintă pentru deputaţi şi senatori o

obligaţie legală, morală şi regulamentară.”

Păi, dacă reprezintă o obligaţie, normal că trebuie să avem şi o sancţiune colaterală. Câte

sancţiuni s-au dat? Câte sancţiuni s-au dat, pentru că – să mă ierte Dumnezeu! – sunt câţiva colegi pe

care nu i-am văzut niciodată în doi ani de zile. (Rumoare, discuţii în sală.)

Noi suntem mai fraieri? (Discuţii în sală.)

Şi... Şi vorbim de lup îmbrăcat în haină de oaie. Eu mai am prostul obicei să citesc şi, v-am zis,

şedinţele Biroului permanent. La ultimele şedinţe, domnul Atanasiu a fost sau discutăm ca să avem ce

discuta? (Rumoare, discuţii în sală.)


Vreau să vă spun că există pe site toate informaţiile, aşa că nu cred că avem...

Eu cred că suntem în cvorum, am întrebat secretarii şi o să trecem la un vot pentru… ca să

începem şedinţa de astăzi.

Şi-au anunţat, doamnelor şi domnilor...

Da, domnule senator Haşotti, vă rog, microfonul 2.


Vă mulţumesc.

În primul rând, vreau să remarc prezenţa foarte bună a Grupului parlamentar al UDMR.

(Râsete, aplauze, discuţii în sală.)

Nu, dar, acum, serios, vreau să completez ceea ce spunea domnul senator Atanasiu, pentru că

are dreptate şi este instituită o regulă la noi, în Senat, care nu este deloc bună. Acolo, sus, cine conduce

- 59 -

lucrările Senatului întotdeauna a dat dovadă – toţi cei care au condus – de o neutralitate politică, de o

imparţialitate. Şi atunci, nu văd de ce, de aproape doi ani şi jumătate, niciun vicepreşedinte al opoziţiei

sau niciunui vicepreşedinte al opoziţiei nu i s-au dat posibilitatea şi onoarea să conducă lucrările în

plen ale Senatului. Şi cred că reprezentanţii opoziţiei trebuie să ceară, cât se poate de justificat, ca

vicepreşedintele... domnul Atanasiu, nu doar să conducă declaraţiile politice când... sunt nişte chestiuni

formale, să conducă şi lucrările Senatului. La fel şi domnul vicepreşedinte care a fost tot de la PNL,

domnul Obreja.

Trebuie să cerem acest lucru, stimaţi colegi din Biroul permanent, pentru că este firesc ca

lucrările Senatului să fie conduse de toţi vicepreşedinţii, nu numai de cei de la putere, care, încă o dată

spun, au dat dovadă de corectitudine, au respectat Regulamentul. La fel îl pot respecta şi

vicepreşedinţii de la opoziţie.


Da, mulţumesc... (Discuţii în sală.)

Nu, domnilor colegi, vă rog eu foarte mult! Haideţi să încheiem acest subiect şi să trecem... că

suntem în cvorumul de şedinţă. (Discuţii în sală.)

Am înţeles. O să avem această discuţie în Birou şi vă promit că nu o să se mai întâmple acest

lucru. Cel puţin din punctul meu de vedere, o să... Da.

Domnul senator Moga, domnul chestor. Dacă doriţi, văd că sunteţi în picioare şi mi-aţi cerut de

foarte mult timp microfonul.

Domnul Nicolae Moga:

Da, domnule preşedinte, sunt în picioare şi, prima dată, încep cu dumneavoastră.

Dumneavoastră nu vorbiţi, vă rog, în numele Biroului permanent, chiar dacă sunteţi preşedinte

de şedinţă. Da? (Râsete, discuţii în sală.)

Vorbiţi în numele dumneavoastră.

În al doilea rând, dorim din tot sufletul să fim respectaţi de opinia publică, dorim din tot

sufletul să spălăm imaginea Parlamentului, şi noi nu ne respectăm între noi! Pentru că nu trebuia să

ajungem la acest subiect.

Domnul vicepreşedinte Atanasiu a avut vreo problemă sau nu a avut vreo problemă, eraţi trei

vicepreşedinţi aici care puteaţi să- l înlocuiţi la declaraţii politice.

Vă rog, mai devreme sau mai târziu, să fim solidari, să ne respectăm între noi şi să facem ca

această Cameră să-şi merite titulatura de Cameră superioară a acestui Parlament.

Vă rog din tot sufletul, puneţi punct acestei discuţii, intraţi pe fondul problemelor, pentru că

lumea aşteaptă de la noi să legiferăm şi să ne facem treaba.

- 60 -

Nu vă mai luaţi de cei care sunt în sală, pentru că, uitaţi-vă, cei care sunt în sală vin cam tot

timpul. Să găsim soluţii, să vorbim cu cei care nu vin, să-i întrebăm de ce nu vin, şi atunci să luăm

măsurile necesare.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)


Şi eu vă mulţumesc foarte mult, domnule Moga.

Aveţi perfectă dreptate. E o problemă pe care o să o rezolvăm în interiorul Biroului permanent,

lucru pentru care, încă o dată, vă cer scuze în numele Biroului permanent.

*


Declar deschisă şedinţa plenului Senatului şi vă anunţ că, din totalul de 168 de senatori, şi-au

înregistrat prezenţa 88 de senatori, deci suntem în cvorumul legal de lucru. Şi-au înregistrat prezenţa la

secretarul de şedinţă, nu vorbim de semnături, vorbim de apelul nominal. Pe cale de consecinţă,

indiferent care va fi votul, suntem, până nu se contestă cvorumul de cineva, un lider de grup, în plen.


În legătură cu programul de lucru, aveţi observaţii? Dacă nu sunt observaţii, programul de lucru

pentru ziua de astăzi: până la ora 13.00, avem lucrări în plen.


Vă consult în legătură cu programul. Deschid votul.

Doamnelor şi domnilor senatori, vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Cu 72 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere, programul de lucru a fost

aprobat.

Ordinea de zi pentru astăzi v-a fost distribuită.

Sunt observaţii în legătură cu ordinea de zi? Dacă nu sunt, supun la vot ordinea de zi.

Doamnelor şi domnilor, deschid votul.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

76 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere, ordinea de zi a fost aprobată.

*


Biroul permanent vă propune următorul program pentru săptămâna viitoare:

- luni, 4 mai, program de zi de luni, începând cu ora 9.00 şi până la ora 19.45, pe care îl

cunoaşteţi, nu- l repet;

- marţi, de asemenea, de la ora 9.00 la ora 17.00;

- miercuri, de la ora 9.00 la ora 13.00;

- 61 -

- joi, vineri şi sâmbătă, activităţi în circumscripţiile electorale; joi, de la 9.00 la 14.00 – lucrări

în comisiile permanente.

Sunt intervenţii în legătură cu programul pentru săptămâna viitoare? Nefiind intervenţii,

doamnelor şi domnilor senatori, vă consult prin vot.

Vă rog. Am deschis votul.


Cu 75 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o singură abţinere, a fost aprobat şi programul

pentru săptămâna viitoare.

*

Punctul II al ordinii de zi, Iniţiative legislative.

Pe acest punct, primul proiect de lege, prima propunere aflată pe ordinea de zi este Propunerea

legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 14/2003, Legea partidelor politice, republicată.

Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative

privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale este sesizată în fond. Are un raport de

respingere.

Legea are caracter organic.

Sunt mai mulţi iniţiatori. Întreb dacă dintre iniţiatori doreşte cineva să susţină proiectul

legislativ.

Dacă nu, doamnelor şi domnilor, dau cuvântul domnului secretar de stat Valentin Iliescu,

microfonul 10, pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Valentin Adrian Iliescu – secretar de stat în cadrul Departamentului pentru

Relaţia cu Parlamentul:


Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor senatori!

Iniţiativa pe care o dezbatem astăzi are ca obiect de reglementare modificarea Legii partidelor

politice nr. 14/2003, în sensul facilitării exercitării dreptului la asociere în vederea înscrierii de partide

politice la Tribunalul Municipiului Bucureşti, dar şi în sensul modificării condiţiilor de dizolvare a

unui partid politic.

Doresc să vă informez că Guvernul nu a elaborat un punct de vedere pe acest proiect legislativ,

dar, având în vedere faptul că, în săptămâna trecută, Guvernul a susţinut un proiect de lege construit

chiar de Comisia de Cod electoral, proiect de lege care prelua bună parte din principiile acestei

iniţiative, având în vedere şi prevederile Regulamentului Senatului, care spune că, odată trecută o lege

cu domeniu de reglementare identic, o altă iniţiativă nu poate fi susţinută, susţinem întru totul punctul

- 62 -

de vedere elaborat de Comisia comună pentru Codul electoral, respectiv raportul de respingere a

acestei iniţiative legislative.


Doamna senator Federovici, vă rog să prezentaţi, la microfonul 7, punctul de vedere al

comisiei.



În data de 21 aprilie 2015, membrii prezenţi ai Comisiei de Cod electoral au hotărât să adopte

un raport de respingere, având în vedere că trebuie să evităm paralelismele legislative.

Mulţumesc.


Doamnelor şi domnilor, deschid dezbaterile generale. Intervenţii?

Domnul senator Todiraşcu, microfonul 1.

Domnul Valeriu Todiraşcu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş avea o reacţie la ceea ce a spus reprezentantul Guvernului.

Legea care a fost votată în Senat, privind modificarea Legii partidelor, nu a oferit îmbunătăţiri

privind desfiinţarea partidelor, celor care nu respectă cerinţele constituţionale. Această procedură, în

acest moment, este, practic, imposibilă, pentru că tribunalul care ar trebui să judece

neconstituţionalitatea unor partide nu are suficiente elemente în Legea partidelor pentru a judeca aşa

ceva, iar Curtea Constituţională ar putea constata neconstituţionalitatea activităţii unui partid politic

doar dacă arcul guvernamental ar sesiza Curtea Constituţională în această privinţă.

Cu alte cuvinte, cetăţenii sau partidele care nu fac parte din arcul guvernamental… dar şi…

Legea care a fost votată nu rezolvă această problemă. Ea este necesar a fi rezolvată. Dau un singur

exemplu: principiile democratice, care sunt obligatorii pentru a fi respectate de către partide, nu se

regăsesc în Legea partidelor. Legea partidelor omite transpunerea acestor cerinţe în Legea partidelor,

respectiv obstrucţionează cele prevăzute în Constituţie.

Acest fapt l-am semnalat şi Avocatului Poporului, care mie mi-a răspuns şi mi-a confirmat aceste

lucruri. Am înscrisul şi- l pot comunica oricui. Mai mult decât atât, am făcut şi o iniţiativă legislativă

exact pe acest subiect, care, din păcate, săptămâna trecută a fost, prin votarea legii anterioare, considerată

ca şi dezbătută, cu toate că, pe acest subiect, nu s-a dezbătut nimic şi consider că această problemă

rămâne nerezolvată. Ea necesită a fi rezolvată, iar ce a votat Senatul, din păcate, n-a oferit o soluţie

cetăţenilor pentru a le garanta transpunerea garanţiilor constituţionale în Legea partidelor.

Mulţumesc.

- 63 -


Domnul senator Verestóy Attila, microfonul 2.

Domnul Verestóy Attila:


Onoraţi colegi,

Sigur că pot exista păreri şi argumente contrare celor expuse anterior şi de comisie, şi de

Guvern, dar chiar în pledoaria pe care am auzit-o s-a menţionat instituţia de Avocat al Poporului. Deci

nu este adevărat că numai arcul guvernamental poate să sesizeze Curtea Constituţională. Bineînţeles,

acest drept îl are şi Avocatul Poporului. Dacă am înţeles bine, chiar Avocatul Poporului i-a dat dreptate

onoratului antevorbitor. În consecinţă, nu împiedică nimic instituţia Avocatului Poporului să înainteze

în acest sens o sesizare la Curtea Constituţională.

Dar, dincolo de acest aspect, eu zic, nu chiar central, al iniţiativei respective, rămân la părerea

că problemele sunt soluţionate în proiectul pe care l-am adoptat, în normele pe care le-am însuşit şi,

dincolo de părerea personală, cum că o înlesnire extrem de largă a înfiinţării partidelor nu este chiar o

măsură de dorit, având în vedere posibila fragmentare a plajei politice, eu susţin votul negativ pe

această iniţiativă, în conformitate cu cele prezentate de comisie.

Mulţumesc.


Mulţumesc.

Alte intervenţii?

Domnul senator Popa, microfonul 2.


Stimaţi colegi,

De ani de zile, la alegerile locale şi generale, vedem pe listă partide de care nu am auzit, care nu

se manifestă în niciun fel în viaţa publică, dar care participă la alegeri. Vedem partide care iau şi

subvenţii, vedem partide care au sedii, dar care, realmente, nu au niciun fel de activitate. Există…

acolo… preşedintele, la centru.

Deci avem… Şi, aici, trebuie să recunosc că există nişte mijloace pentru a contracara acest

flagel, pentru că e nefiresc să ai partide care să existe numai pe hârtie. Deş i se spune în lege că, dacă la

alegeri nu participi, n-ai rezultate şi aşa mai departe, există totuşi această situaţie care, de fiecare dată,

se repetă. Adică, avem, efectiv, partide artificiale, care numai încasează nişte sume de bani şi care,

până la urmă, irosesc resurse.

Şi atunci, trebuie să găsim o soluţie şi, da, poate, această soluţie nu este cea mai bună, dar, pe

constituţionalitate, este foarte greu să desfiinţezi o forţă politică care există, doar dacă avem de-a face

- 64 -

cu o extremă, cu extreme. Astăzi, avem de-a face şi cu extreme în viaţa politică, dacă vedeţi

dumneavoastră nişte manifestaţii în care sunt nişte… nu cruci îmbârligate, dar, oricum, nişte însemne

care seamănă foarte mult cu ceea ce am vrut să uităm la un moment dat.

Dar, haideţi să vedem cum rezolvăm problema acestor partide artificiale, cum spuneam, şi care

apar, efectiv… pentru că o să avem o reacţie, după noua lege, o să avem o reacţie de înfiinţare a

nenumărate partide regionale.

Din sală: Cu trei membri.


Cu trei membri. Şi partide regionale… ştiţi şi dumneavoastră că am avut, la un moment dat, un

partid al moldovenilor, dar avem problema unor etnii care o să-şi înfiinţeze astfel de partide. Haideţi să

vedem şi modalitatea de a opri… sau nu de a opri, de a verifica dacă au, efectiv, activitate politică sau

sunt făcute numai pentru a încasa nişte bani.



Nu mai sunt alte intervenţii din partea doamnelor şi domnilor senatori. Închid dezbaterile generale.

Domnul Ion-Simeon Purec (de la prezidiu):

Domnul Todiraşcu vrea…


Domnul senator Todiraşcu.

Ce doriţi, domnule senator?

Domnul Valeriu Todiraşcu (din sală):

O intervenţie scurtă.


Dar ce anume? Că…


Replică.


Păi, vreţi să- i răspundeţi domnului…? Păi, nu, nu v-a pronunţat numele.


O replică pentru sală.


Vreţi să mai reveniţi o dată. Păi, tocmai ne-a spus domnul Igaş că nu vă dăm cuvântul de mai

multe ori.

Poftiţi, aveţi cuvântul, microfonul 1.

- 65 -

Domnul Valeriu Todiraşcu:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Este prima dată când cer a doua oară şi… vă mulţumesc foarte mult pentru acest lucru, chiar

dacă mai devreme discutam despre contrariu.

Voiam să fac o completare, să aduc la cunoştinţa plenului că, în demersul meu, pe care l-am

menţionat anterior, către Avocatul Poporului, exact acesta a fost scopul, solicitarea către Avocatul

Poporului de a contesta la Curtea Constituţională neconstituţionalitatea Legii partidelor, cea care este

acum în vigoare.

Răspunsul Avocatului Poporului a fost destul de diferit faţă de ce m-am aşteptat eu sau faţă de

ce vorbea domnul senator Attila. Dânsul mi-a dat dreptate, a spus „Da, Legea partidelor omite

transpunerea principiilor democratice în statutele partidelor”, dar a refuzat să solicite judecarea acestui

subiect la Curtea Constituţională.

Cu alte cuvinte, instituţia Avocatului Poporului, din păcate, nu funcţionează, ne dă dreptate, dar

lasă lucrurile fără o soluţie.

Mulţumesc.


Vă mulţumesc foarte mult.

Închid dezbaterile generale.


Şerban Mihăilescu.


A… Domnul Şerban Mihăilescu.

Domnule senator, microfonul 3.

Domnul Petru-Şerban Mihăilescu:


Îmi pare tare rău, dar, când discuţiile se desfăşoară aşa, în avalanşă, şi se fac tot felul de

afirmaţii cel puţin ciudate, simţi nevoia, chiar în condiţiile astea de cvorum, să intervii.

Îi reamintesc distinsului coleg că Legea partidelor politice funcţionează din 2003. A fost un

număr impresionant de alegeri până acum, în care nu s-a dovedit că această lege necesită „afecţiunea”

cunoscută – în ghilimele – a Curţii Constituţionale.

Modul acesta de a considera Curtea Constituţională un fel de panaceu care anulează orice nu

convine unuia este destul de complicat pentru ceea ce s-a definit ca Curte Constituţională.

Pe de altă parte, la fel cum s-a întâmplat şi dimineaţă, adică mai de dimineaţă, la primele

intervenţii, alţi membri senatori îşi permit să spună orice fel de chestiune pe motiv de elocvenţă.

- 66 -

Nu cred că vor exista vreodată partide care să conteze cu trei membri. Nu cred că aceste

schimbări, de la 25 000 la 3 membri, vor avea vreun viitor şi cred că ar fi mai bine ca, în loc să

aprobăm în mare viteză tot felul de năstruşnicii, să vedem exact despre ce e vorba. Dar şi noi trebuie să

avem o ponderaţie în intervenţii.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

Nu vreau să fac niciun fel de intervenţie, închid dezbaterile generale, dar vreau să spun că

societatea românească s-a chinuit vreo 15 ani să ajungă la un nucleu de partide reprezentative conform

ideologiilor şi, de la o inflaţie, am reuşit… A fost unul din reperele democraţiei.

Dar, asta este democraţia, s-a votat ca atare, mergem mai departe cu proiectul legislativ, la

votul final, săptămâna viitoare.

*

Punctul 2 al ordinii de zi, Propunerea legislativă pentru instituirea unor măsuri de protecţie a

minorilor.

Raportul este al Comisiei pentru muncă. Raportul este de admitere, cu amendamente admise.

Domnul senator Grapă…


Doamna Miron. Miron.


Păi, nu… Ce...? Înainte de doamna senator, este domnul senator Grapă, care e iniţiator.

Microfonul 6, are cuvântul.


Scuzaţi-mă!

Domnul Sebastian Grapă:


Onorat Senat,

Aş vrea să vă spun, în câteva cuvinte, un lucru pe care, de altfel, cred că- l cunoaştem cu toţii, şi

anume că evoluţia vieţii sociale a dus la diversificarea problemelor cu care se confruntă tinerii, care

sunt expuşi unui număr ridicat de tentaţii şi care pot fi determinaţi să adopte un stil de viaţă inadecvat

vârstei şi gradului de dezvoltare psihică.

Vreau să vă spun că un sistem de protecţie a minorilor trebuie să se concretizeze printr-un

ansamblu de politici publice centrate pe tineri, precum şi prin acte normative a căror aplicare în fapt să

poată să fie controlată.

- 67 -

Mulţumesc.


Mulţumesc.

Din partea Guvernului, dau cuvântul domnului secretar de stat Valentin Iliescu.

Aveţi cuvântul, microfonul 10.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:


Propunerea legislativă reglementează instituirea unor măsuri de protecţie a minorilor, în sensul

interzicerii accesului în unităţile de alimentaţie publică a minorului neînsoţit, care nu a împlinit vârsta

de 18 ani, a posesiei şi consumului băuturilor alcoolice sau a produselor din tutun, precum şi

interzicerea oferirii, cu titlu gratuit, a băuturilor alcoolice sau a produselor din tutun către minori.

Doresc să vă informez, doamnelor şi domnilor senatori, că, în forma iniţială, Guvernul a respins

această iniţiativă.

Având însă în vedere dezbaterile foarte pozitive din cadrul Comisiei pentru muncă, modul în

care domnii senatori au colaborat cu reprezentanţii Guvernului – şi doresc să vă informez că este

alături de mine doamna secretar de stat Gabriela Coman, preşedintele Autorităţii pentru Protecţia

Copilului şi Adopţie –, textul îmbunătăţit, textul cu amendamente a condus la un raport de admitere, pe

care Guvernul îl susţine şi vă rugăm, pe această cale, doamnelor şi domnilor senatori, să fiţi de acord

cu raportul comisiei.


Doamna senator Miron, din partea Comisiei pentru muncă.

Doamna vicepreşedinte, aveţi cuvântul.

Doamna Vasilica-Steliana Miron:

Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială a hotărât, cu unanimitate de voturi, să adopte

raport de admitere, cu amendamente admise.

Consiliul Legislativ a transmis un aviz favorabil.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi a transmis un aviz favorabil. Comisia

juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a transmis un aviz favorabil.

În consecinţă, Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială supune, spre dezbatere şi

adoptare, plenului Senatului raportul de admitere, cu amendamente admise, a propunerii legislative.

Mulţumesc.


Doamnelor şi domnilor, deschid dezbaterile generale.

Doamna senator Câmpeanu, microfonul 3.

- 68 -


Şi Iovescu. (Discuţii în sală.)


Microfonul 2, vă rog.

Doamna Mariana Câmpeanu:

Stimaţi colegi,

Cred că vă daţi seama, când am văzut că raportul Guvernului este de respingere, mi-am

încordat toţi muşchii şi cred că aveam de ţinut o pledoarie în Senat care ar fi fost foarte neplăcută

urechilor reprezentanţilor Guvernului.

Din fericire, pot să spun, Guvernul s-a mobilizat, a fost atent la ce se întâmplă şi în Senat, ceea

ce este foarte bine, şi a fost de acord cu această lege.

Eu aş vrea să vă atrag atenţia cu acest prilej şi dumneavoastră, colegilor, şi reprezentanţilor

Guvernului că avem foarte multe probleme de rezolvat referitoare la protecţia copiilor. Şi ţineţi cont de

faptul că n-am rezolvat încă problema cu accesul la etnobotanice, şi vedeţi ascendenţa pe care o au

acestea asupra vieţii, efectiv, asupra vieţii copiilor noştri.

Haideţi să ne apucăm de lucru şi, aşa cum a fost acum o colaborare între comisiile de

specialitate ale Parlamentului şi Guvern, să rezolvăm aceste probleme.

Vă mulţumesc.


Domnul senator Iovescu, microfonul 1.

Domnul Ioan Iovescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Şi eu vreau să felicit schimbarea de atitudine a Guvernului. Este foarte bine că aţi luat în seamă

propunerea colegului nostru.

Vreau să vă spun că, de la Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi, a avut aviz în

unanimitate. Doar că eu am luat cuvântul pentru a vă spune că mi-aş fi dorit să sancţionăm şi posesia

alcoolului şi a tutunului în şcoli. Din păcate, n-am reuşit să- l conving pe domnul Sârbu să putem

propune în plen acest mic amendament legat de… adică o completare a art. 4.

Dar sper ca dumneavoastră, ca reprezentanţi ai Guvernului, să luaţi în calcul că, la Camera

Deputaţilor, s-ar putea scrie la art. 4 un alineat – „Posesia în şcoli”. Este foarte important să interzicem

posesia în şcoli. N-au cum profesorii… şi nimeni n-o să poată să oprească elevii să fumeze – ne

referim mai mult la fumat, că acesta este fenomenul, nu cred că alcoolul este fenomenul preponderent

–, n-au cum, dacă elevul are dreptul să ţină pachetul de ţigări în buzunar.

Vă mulţumesc şi sper să luaţi în calcul să putem rezolva la Camera Deputaţilor.

- 69 -

Vă mulţumesc mult.


Mai sunt alte intervenţii?

Dacă nu mai sunt alte intervenţii, închei dezbaterile generale.

Doamnelor şi domnilor, intrăm în procedură de vot.

Raportul comisiei este de admitere, cu amendamente admise. Legea este ordinară. Suntem

prima Cameră sesizată.

Supun la vot raportul cu amendamente admise.

Doamnelor şi domnilor deschid votul.


Cu 72 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi nicio abţinere, raportul a fost adoptat.

Se supune la vot inclusiv propunerea legislativă.

Doamnelor şi domnilor, deschid votul.


Cu 74 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere, a fost adoptat proiectul legislativ.

Domnul senator Grapă, microfonul central.

Domnul Sebastian Grapă:


Onorat Senat,

Am vorbit de multe ori la acest microfon, însă simt nevoia să vă spun un lucru: Guvernul

României, prin Ministerul Muncii şi prin distinsa doamnă ministru, pot să spun că are profesionişti.

Îi mulţumesc foarte mult pentru schimbarea de poziţie şi pentru faptul că, pe de o parte, a

înţeles ceea ce înseamnă grija părinţilor pentru educarea tinerei generaţii, dar, pe de altă parte, mă

bucur extrem de mult că, în sfârşit, putem discuta despre o simbioză, pe care am învăţat-o la biologie,

bios-bios, în care toate părţile implicate au ceva de oferit şi de acceptat.

Încă o dată, vă mulţumesc, domnule ministru. (Aplauze.)


Mulţumesc şi eu foarte mult, domnule senator.

Mă faceţi să mă simt bine astăzi la conducerea şedinţei, văzând că, acolo unde există interes

comun, interes naţional, se pot obţine lucruri bune şi lucruri care să nu ne despartă, ci să ne apropie.


Doamna Popa.


Doamna senator?

- 70 -


Popa.


Doamna senator Popa, pentru a explica votul, microfonul 2.

Aveţi cuvântul.

Doamna Mihaela Popa:

Stimaţi colegi,

Aş vrea să-i transmit colegului meu să nu se bucure prea mult.

În Senat, Legea privind alocaţia pentru creşterea copilului a fost votată cu 91 de voturi,

unanimitate, dar stă blocată în Camera Deputaţilor şi acum, aşa că este o bucurie parţială.

Sper totuşi că şi cei din Camera Deputaţilor vor fi la fel de receptivi ca senatorii.

Mulţumesc.


Mulţumesc foarte mult, doamnă.

Dar ştiţi că este un proverb care spune: ce parte a paharului o vedeţi, pe a plină sau pe a goală?

Haideţi s-o vedem pe a plină, astăzi, în Senat.


*

Punctul 3, Propunerea legislativă pentru stimularea elitelor cercetării ştiinţifice.

Comisia juridică are un raport de respingere.

Legea este organică.

Domnul deputat iniţiator este prezent pentru a susţine? Nu este.

Dau cuvântul domnului, imuabilului secretar de stat în Ministerul Educaţiei, Király András,

microfonul 8, pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Király András György – secretar de stat în Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Ştiinţifice:

Mulţumesc frumos, domnule preşed inte.

Stimate doamne,

Stimaţi domni senatori,

Punctul de vedere al Guvernului este nefavorabil, din următoarele considerente:

Evitarea paralelismelor în reglementare, având în vedere că există un cadru legal în vigoare,

care reglementează organizarea şi funcţionarea instituţiilor şi organismelor consultative la nivel

naţional, precum şi atribuţiile acestora în derularea proiectelor de cercetare ştiinţifică.

- 71 -

În al doilea rând, propunerea legislativă include aspecte de detaliu, care nu fac obiectul unei

legi-cadru pentru educaţia naţională, aspecte în contradicţie cu bunele practici la nivel internaţional şi

naţional.

Şi, nu în ultimul rând, este printre puţinele propuneri legislative care au un aviz negativ chiar şi

din partea Consiliului Legislativ.



Doamna senator Andronescu, microfonul 7.

Doamna Ecaterina Andronescu:


Cele două comisii, Comisia juridică şi Comisia pentru învăţământ, vă propun un raport de

respingere, cu argumentele extrem de profesioniste pe care le-a adus Consiliul Legislativ în raportul pe

care l-a făcut, şi anume: conţine elemente de neconstituţionalitate şi, în acelaşi timp, nu are în niciun

fel o prevedere fiscală şi evident că înfiinţarea unui institut necesită resurse financiare importante.

Vă mulţumesc.



Deschid dezbaterile generale.

Intervenţii din partea doamnelor şi domnilor senatori? Dacă nu sunt, închid dezbaterile

generale.

Legea este organică, merge săptămâna viitoare la vot.

*

Punctul 4, Proiectul de lege pentru completarea art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi

pentru modificarea unor acte normative.


Comisia sesizată în fond este Comisia pentru administraţie, care are un raport suplimentar de

admitere.

Participă din partea Guvernului domnul secretar de stat Iliescu. Îi dau cuvântul, microfonul 10.


Mulţumesc mult, domnule preşedinte.


Doresc să vă informez că, de la data depunerii de către Guvern a acestui proiect de lege, au

apărut mutări importante în structura administraţiei publice centrale, respectiv s-a înfiinţat Ministerul

- 72 -

Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, care a preluat atribuţiile

Departamentului pentru Energie.

Din acest motiv, vă adresez din partea Guvernului rugămintea de a resp inge acest proiect de

lege, având în vedere că promovarea proiectului nu se mai susţine, întrucât nu mai există raţiunea

adoptării acestuia.

Vă mulţumesc.


Dau cuvântul, din partea Comisiei pentru administraţie, domnului preşedinte Toma, microfonul

7, pentru a prezenta raportul.

Domnul Ion Toma:


În şedinţa din 2 iunie 2014, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi ale senatorilor

prezenţi, să-şi menţină raportul suplimentar de admitere, fără amendamente.

Comisia pentru administraţie publică şi organizarea teritoriului supune, spre dezbatere şi

adoptare, plenului Senatului raportul suplimentar de admitere şi proiectul de lege aferent.



Intervenţii din partea doamnelor şi domnilor senatori? Nu sunt. Închid dezbaterile generale.

Legea este organică, o transmitem pentru votul final.

*

Punctul 5 al ordinii de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea art. 2 lit. b) din Ordonanţa

de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Comisia juridică a fost sesizată în fond, are raport de respingere.


Întreb dacă dintre iniţiatori sunt prezenţi pentru a susţine proiectul legislativ? Nu sunt.

Dau cuvântul domnului secretar de stat Liviu Stancu, Ministerul Justiţiei, microfonul 9, pentru

a prezenta punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Liviu Stancu – secretar de stat în Ministerul Justiţiei:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte!


Guvernul nu susţine o astfel de… această propunere legislativă, ca urmare a faptului că modificarea

funcţiilor exercitate de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în sensul prezente i

legi ar determina o extindere a lor cu scopul de a putea ancheta şi demonstra consecinţele denunţurilor

făcute de cei pentru care ar urma să se stabilească… colaborator al securităţii.

- 73 -

O astfel de modificare ar putea conduce la un text de lege care să co nţină unele dintre

elementele de neconstituţionalitate constatate deja prin Decizia nr. 51/2008 a Curţii Constituţionale.

Aceasta este raţiunea fundamentală pentru care Guvernul nu susţine propunerea de lege pe care

dumneavoastră o aveţi în lucrare.

Vă mulţumim.


Şi eu vă mulţumesc.

Dau cuvântul în continuare doamnei senator Federovici, din partea Comisiei juridice,

microfonul 7.



Şi membrii Comisiei juridice vă propun un raport de respingere. Luând în dezbatere această

iniţiativă, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, acest raport de respingere.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul legislativ, cu observaţii şi propuneri care nu au

fost însuşite de către iniţiator.

De asemenea, Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi a transmis un aviz favorabil,

fără amendamente, la acest proiect legislativ.



Intervenţii din partea doamnelor şi domnilor senatori, pe marginea proiectului de lege? Nu sunt.


Transmitem proiectul legislativ la votul final.

*

Punctul 6 al ordinii de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/1997

privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului.

Comisia juridică este sesizată în fond. Are raport de respingere.

Legea este organică

Întreb dacă dintre iniţiatori doreşte cineva să susţină punctul de vedere? Nu doreşte.

Dau cuvântul domnului secretar de stat Liviu Stancu, de la Ministerul Justiţiei, microfonul 9,

pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului. Aveţi cuvântul.

Domnul Liviu Stancu:

Perspectiva prezentului act normativ indică faptul că, în cadrul Avocatului Poporului, s-ar naşte

o structură denumită Avocatul Copilului, cu atribuţii extinse în această sferă.

- 74 -

Din analiza textului de lege prezentat, nu s-au identificat care ar fi plusurile, valoarea adăugată

prin care o astfel de instituţie ar interveni în cadrul formulei deja existente în cadrul Avocatului

Poporului.

Ca urmare a acestei chestiuni, a faptului că Avocatul Poporului are atribuţii clar determinate în

cadrul fenomenului de protecţie a copilului, în sensul în care… în perspectiva pe care instituţia

Avocatului Poporului o are în vedere, Guvernul consideră că proiectul de lege nu poate fi susţinut,

motiv pentru care m-a împuternicit să comunic acest lucru instituţiei Senatului.

Vă mulţumim.


Doamna senator Federovici, microfonul 7, Comisia juridică.


Asupra acestui proiect legislativ Consiliul Legislativ a transmis un aviz favorabil, cu

numeroase observaţii şi propuneri.

Comisia pentru drepturile omului a transmis un aviz negativ, iar Comisia pentru egalitatea de

şanse a transmis un aviz favorabil.

Membrii Comisiei juridice vă propun un raport de respingere, raport care a fost votat cu

unanimitate de voturi, având în vedere punctul de vedere al Guvernului şi toate precizările care au fost

făcute în cadrul comisiei.


Mulţumesc.


Intervenţii din partea doamnelor şi domnilor senatori pe marginea proiectului legislativ? Nu

sunt. Închid dezbaterile generale.

Transmitem proiectul legislativ pentru votul final.

*

Punctul 7, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind

organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Legea are un raport din partea Comisiei juridice, care este de respingere.

Iniţiatori sunt mai mulţi colegi.

Întreb dacă doresc să susţină proiectul de lege.

Dau cuvântul domnului Liviu Stancu, secretar de stat în Ministerul Justiţiei, microfonul 9.

Domnul Liviu Stancu:

Prezenta iniţiativă legislativă are ca scop principal suspendarea de drept a soluţionării cauzei pe

durata soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.

- 75 -

Acest text, practic, ar bloca, în perioada de judecare a excepţiei de neconstituţionalitate, toate

cauzele care au ca obiect acest control de constituţionalitate.

Guvernul nu susţine acest proiect legislativ, ca urmare a faptului necesităţii ca textele de lege

care deja au intrat în sfera dreptului pozitiv să poată să producă efecte, indiferent de verificarea calităţii

lor de conformitate cu Constituţia.

Ca urmare, din această necesitate, ca dreptul pozitiv să funcţioneze în varianta dorită de Legislativ,

considerăm că textul nu poate fi primit şi, ca urmare, comunic Senatului acest punct de vedere.

Vă mulţumesc.


… senator Federovici, microfonul 7, Comisia juridică.



În şedinţa din 25 februarie 2014, membrii prezenţi ai Comisiei juridice au luat în dezbatere

această propunere legislativă şi, în urma discuţiilor, s-au hotărât, cu majoritate de voturi, să adopte un

raport de respingere a propunerii legislative.


Mulţumesc.


Doamna senator Anghel, microfonul 3.


Şi apoi, Nicolae-Vlad Popa.



Prima dată, eu vreau să aud motivarea raportului de respingere şi, după aceea, continui.

Să-mi citească motivarea comisiei, pentru că e raport, nu e aviz. Şi trebuie să aibă o motivare.


Mulţumesc.

Mergeţi la loc şi vă…

(Replică neinteligibilă a doamnei senator Cristiana-Irina Anghel.)

Păi, poate- i mai lungă şi…

Luaţi loc, doamnă, şi, după aceea, vă invit la microfon.

Mai sunt alte întrebări?

Domnul senator Popa.


Se încearcă, evident, un gen de restauraţie.

- 76 -

Eu ţin minte perioada în care, efectiv, printr-o simplă cerere, blocai procesul de judecată şi

lucrul acesta se întâmpla din civil administrativ până în penal, mai ales – curios –, mai ales în penal.

Erau atacate aceleaşi texte de zeci şi sute de ori.

Dacă veţi vedea câte asemenea cereri au fost făcute totalmente doar în… sută la sută pentru a

amâna, a tergiversa o anchetă sau mai ales o judecată, veţi vedea ce efecte au avut la momentul

respectiv uşurinţa, posibilitatea aceasta de a face… Şi s-a luat o măsură, s-a luat o reglementare

firească. Şi acum se încearcă, din timp în timp, a se reinstaura vechea regulă.

Aici trebuie să fiu de acord. Dreptul trebuie… şi puterea judecătorească trebuie să-şi facă

datoria, iar, evident, Curtea Constituţională poate şi există destule metode pentru a aduce în faţa Curţii

anumite situaţii de neconstituţionalitate.


Mulţumesc.

Doamna senator Federovici, vă rog, dacă aveţi un răspuns.



Raportul comisiei este public. Este motivat, este pe site-ul Senatului.

Aş vrea să vă citesc o singură frază: „Analiza proiectului, din punct de vedere al concordanţei

cu Constituţia, cu ansamblul legislaţiei şi cu normele de tehnică legislativă, nu mai apare ca fiind

necesară, având în vedere că soluţiile cuprinse în cele 10 articole ale proiectului sunt în flagrantă

opoziţie cu normele fundamentale ale Constituţiei”.

Motivarea există în raport.

Dacă doriţi, vă dau citire acestei motivări.




Păi, dacă discutăm, atunci să discutăm aplicat.

Când s-a schimbat, când s-a modificat acest articol de lege?

Era în vigoare această Constituţie? Da.

Atunci era constituţional şi acum nu mai este? Vă întreb.

Avem un nou Cod penal şi un nou Cod de procedură penală – catastrofale amândouă, da?

Ce se întâmplă cu un om care este condamnat sau suferă din cauza acestor coduri?

Depune, săracul, respectiva contestaţie la Curtea Constituţională. Îl ia, îl condamnă, îl duce în

puşcărie un an de zile şi, după un an de zile, se trezeşte Curtea Constituţională că spune că articolul

respectiv a fost neconstituţional.

- 77 -

Despre ce vorbim, domnilor? Asta-i Constituţie? Aceasta- i respectare de drepturi fundamentale

ale omului?

Nu, domnilor. A fost înainte lucrul acesta? L-a schimbat Boc, că nu i-a convenit, că spune

domnul de restauraţie. Păi, da, dumnealui vorbeşte de restauraţie, pentru că a fost pedelist şi pentru că

au făcut praf şi pârjol în urma dumnealor.

Nu este normal şi este neconstituţional ce spuneţi dumneavoastră.

Este normal ca un om să fie judecat, indiferent că este civil, comercial sau penal, pe un articol

de lege care este constituţional. Şi fiecare are dreptul să ridice această – dacă este în instanţă – să ridice

această excepţie. Nimeni nu- i interzice şi este normal să se aştepte să vadă dacă, într-adevăr, este

constituţional sau nu.

Dacă aţi fi în situaţia respectivă, v-ar conveni să faceţi un an de închisoare şi să constataţi, după

aceea, după un an, că aţi fost condamnată pe un articol care era neconstituţional?


Doamna senator…


Cine vă mai dă anii respectivi înapoi?


Doamna senator, doamna senator, vă atrag în mod respectuos atenţia şi foarte serios că, în faţa

dumneavoastră se află o doamnă senator, colega dumneavoastră, căreia vă adresaţi la persoană direct şi

care are…


Nu, nu mă adresez dumneaei, mă adresez comisiei, stimate domn.

Dumneaei reprezintă, spre ghinionul dumneaei, comisia. Iar eu spun de luni de zile că această

comisie este abuzivă în majoritatea ei.


Mulţumesc, doamnă. Mulţumesc foarte mult.

Dar vă rog foarte mult să păstrăm un ton care să nu genereze o altfel de interpretare, pentru că

nu are nimeni dreptul să fie mai presus decât alt senator.

Mulţumesc. (Discuţii în sală.)


Am primit scrisori de la oameni care sunt în închisoare şi care sunt condamnaţi aşa cum sunt

condamnaţi, cum se condamnă în ziua de astăzi. Şi o să văd dacă dumneavoastră mai aveţi calmul

necesar de a umbla cu mănuşi cu nişte oameni care nu înţeleg că rolul nostru, aici, care este? Să

apărăm drepturile fundamentale ale cetăţeanului.

- 78 -


Aveţi dreptate dumneavoastră, doamnă, dar nu-i nici într-un caz rolul nostru aici să ne certăm

unii pe alţii. Da?

Fiecare are opinia şi dreptul la opinie pe care vi- l respect în mod deosebit.

Doamna senator Jipa, microfonul 3.

Doamna Florina-Ruxandra Jipa:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Îmi pare rău că doamna Anghel, pe care eu o apreciez în general, pentru că este foarte, cum să

spun eu, aplecată asupra proiectelor de lege,… dar ca să spui că este abuzivă Comisia juridică, credeţi-

mă, mă deranjează. Adică cred că am dreptul să-mi expun un punct de vedere pertinent, fiind

conferenţiar universitar, doctor în drept. Deci eu nu consider că fac parte dintr-o comisie abuzivă.

E adevărat că între noi sunt, cum să vă spun eu, diverse păreri. Ajungem… Dar nu noi am formulat

şi nu noi am contribuit la cele două coduri pe care dânsa le contestă, dar văd că contestă mai mult…

Dacă vrea, spre informare, pot să-i spun că ieri am stat în comisie nişte multe, multe ore, şi ne-am

duelat şi cu CSM-ul, am căutat să existe o relaţie bună între noi şi dânşii, şi să conlucrăm. Deci, în

niciun caz, Comisia juridică nu poate fi considerată abuzivă.

Îmi pare foarte rău că s-a făcut o asemenea afirmaţie în plenul Senatului.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

Eu cred că am fost destul de explicit.

Nu mai spun de faptul că, în toate parlamentele, Comisia juridică, practic, este locul îngust – să

spun aşa –, locul unde se munceşte cel mai mult şi, sigur, acum, există păreri şi păreri.

Cât despre chestia cu abuzivul, vă spun din experienţă personală, e greu începutul. Pe urmă, te

obişnuieşti.

Mulţumesc.

Trecem mai departe.

Mai sunt alte intervenţii? Nu mai sunt.

Fiind o lege cu caracter organic, o transmitem la vot final.

*

Punctul 8, Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2011 a

educaţiei naţionale.

Iniţiatori sunt mai mulţi colegi de-ai noştri.

- 79 -

Sunt aici prezenţi pentru a susţine? Nu sunt.

Comisia sesizată în fond este Comisia pentru învăţământ.

Dau cuvântul domnului Király András, secretar de stat în Ministerul Educaţiei, microfonul 8,

pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Király András György:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Propunerea legislativă vizează modificarea art. 96 alin. (2) şi (3) din Legea educaţiei şi se

doreşte ca reprezentantul elevilor din unitatea de învăţământ să participe la şedinţele consiliului de

administraţie, în calitate de membru deplin, cu drept de vot.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014 acoperă reglementările propuse de iniţiatori, iar

prezenţa elevului în consiliul de administraţie este deja reglementată prin Propunerea legislativă

privind modificarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi a Legii nr. 110/2015.

Din acest motiv, punctul de vedere al ministerului este nefavorabil.


Dau cuvântul doamnei senator Andronescu, microfonul 7, pentru a prezenta raportul comisiei.



Senatul propune… Comisia propune Senatului un raport de respingere, cu argumentul că a fost

deja reglementată prin votul Senatului ca şi Cameră decizională şi, ca urmare, este inutilă o asemenea

continuare a procesului legislativ pe această iniţiativă.

Vă mulţumesc.



Intervenţii din partea doamnelor şi domnilor senatori pe marginea proiectului legislativ? Nu

sunt.



Merge la votul final.

*

Punctul 9 al ordinii de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 1/2011 a

educaţiei naţionale.

Propunerea respectivă are un număr de iniţiatori.

Invit iniţiatorii să susţină proiectul legislativ.

Nu sunt prezenţi.

- 80 -

Pe cale de consecinţă, dau cuvântul domnului Király András, secretar de stat, pentru a prezenta

punctul de vedere al ministerului interesat, microfonul 9.


Mulţumesc frumos.

Propunerea de modificare este a art. 45 alin. (11) din Legea educaţiei naţionale.

Se cere: cadrele didactice care predau la grupe sau clase cu predare integrală în limba

minorităţilor naţionale trebuie să facă dovada competenţei profesionale în termen de doi ani de la data

ocupării postului.

Considerăm că, prin Legea educaţiei naţionale, cadrele didactice care predau la grupe sau clase

cu predare integrală în limba minorităţilor naţionale este prevăzut că trebuie să facă dovada

competenţei profesionale, însă considerăm că, dacă este termenul de doi ani, atunci ar duce la creşterea

procentului de cadre didactice necalificate.

În privinţa modificării şi completării art. 45 alin. (17), suntem de părere că art. 104 din Legea

educaţiei prevede finanţarea de bază a unităţilor de învăţământ preuniversitar şi aceasta se stabileşte,

anual, printr-o hotărâre a Guvernului în care sunt prevăzuţi coeficienţi de corecţie pentru această formă

de învăţământ.

Din acest motiv, punctul de vedere este nefavorabil.


Doamna ministru Andronescu, microfonul 7.



Comisia pentru învăţământ propune Senatului un raport de respingere, cu argumentul

suprareglementare. Există deja prevederi în Legea educaţiei naţionale.


Mulţumesc.


Intervenţii din partea doamnelor şi domnilor senatori? Unu, doi, trei.

Doamna senator Anghel Stanciu. (Râsete în sală.)

Vă rog, a sosit momentul.

Microfonul 3.


Cred că pe procedură ar trebui să spun lucrul acesta. Poate că am fost nedreaptă faţă de unii şi

trebuia să spun că anumite persoane din Comisia juridică au un comportament abuziv.

Asta voiam să spun, cu scuzele de rigoare.

- 81 -


Doamnă, o jumătate de adevăr e mai bună decât deloc.

Vă mulţumesc foarte mult şi primim cuvintele dumneavoastră şi le apreciem.

Mai sunt alte intervenţii la dezbateri generale? Nu mai sunt.

Atunci, închid dezbaterile generale.

Se transmite proiectul legislativ la votul final.

*

Punctul 10, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea articolului 76 din Legea

educaţiei naţionale nr. 1/2011.

Aici este vorba despre… deci la punctul 10 este vorba despre un raport de respingere, tot al

Comisiei pentru învăţământ.

Întreb dacă iniţiatorii sunt prezenţi pentru a susţine.

Nu sunt.

Pe cale de consecinţă, îl rog pe domnul Király András, de la Ministerul Educaţiei, să prezinte

punctul de vedere al ministerului interesat. Microfonul 8.


Mulţumesc frumos.

Având în vedere că proiectul legislativ vizează o modificare de fond a sistemului de

învăţământ, este necesar ca aceste modificări să fie corelate atât cu alte prevederi din Legea educaţiei

naţionale, cât şi cu alte reglementări în materie. În metodologia de admitere pentru învăţământul liceal

a fost modificată ponderea mediei de absolvire a gimnaziului, în cadrul mediei de admitere, de la 50%

la 25%, în acest, fel fiind întărit rolul examenului de final în clasa a VIII-a.

Punctul de vedere este nefavorabil.


Mulţumesc.

Doamna ministru Andronescu.


Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Comisia pentru învăţământ vă propune un raport de respingere, cu argumentul că o asemenea

reglementare este deja rezolvată prin legislaţia subsid iară.




Intervenţii, observaţii, din partea doamnelor şi domnilor senatori.

- 82 -

Dacă nu sunt, închei dezbaterile generale.

Transmitem proiectul de lege la votul final.

*

Punctul 11 al ordinii de zi, Propunerea legislativă privind instituirea unor facilităţi pentru

studenţii şi masteranzii de administraţie publică, ştiinţe politice, relaţii internaţionale şi studii europene

sub forma unor stagii de practică retribuite.

Întreb iniţiatorii sunt prezenţi pentru a susţine proiectul de lege.

Nu sunt prezenţi.

Comisia pentru învăţământ a fost sesizată în fond, are raport de respingere.


Dau cuvântul domnului Király, secretar de stat în Ministerul Educaţiei pentru a prezenta

punctul de vedere al ministerului interesat, la microfonul 8.



Prin instituirea unor facilităţi sub forma unor stagii de practică retribuite doar pentru studenţi şi

masteranzi de la specializările administraţiei publice, ştiinţe politice, relaţiii şi studii europene s-ar crea

o discriminare faţă de celelalte categorii de studenţi şi masteranzi de la alte specializări.

În propunere nu sunt prezentate sursele de finanţare pentru aplicarea măsurilor propuse.

Punctul de vedere al Guvernului este nefavorabil.


Doamna secretar...doamna preşedinte Andronescu, microfonul 7. Comisia pentru învăţământ,

raportul.



Şi raportul Comisiei pentru învăţământ propune Senatului un vot de respingere, întrucât, nu

putem să creăm discriminări între categoriile de studenţi care învaţă astăzi în România.

Vă mulţumesc.



Intervenţii din partea doamnelor şi domnilor senatori.

Domnul senator Dobra, microfonul central.

Domnul Dorin-Mircea Dobra:


- 83 -

Am simţit nevoia să intervin că, în primul şi în primul rând, riscam ca domnul Király să intre

aşa într-o monotonie cu avize negative, încât să- l mai ajut şi să... măcar să mai tragă o gură de aer până

una-alta.

Era obligatoriu să intervin la acest proiect legislativ pentru simplu motiv pentru că, acolo, în

propunere, se referă la şi la studenţii de la Studii Europene.

Mi-e greu să înţeleg cum creăm o discriminare, creând, de fapt, nişte condiţii pentru anumită

categorie de absolvenţi pentru a putea insera mai uşor în piaţa muncii.

Distincţia pentru care sunt cuprinse doar acele categorii de absolvenţi, Administraţie Publică,

Relaţii Internaţionale, Studii Europene şi încă una, din câte îmi aduc aminte, e tocmai datorită fap tului

că ei vor intra cu precădere în slujbele de la stat, bugetate.

Din acest motiv, pentru ei se căuta o promovare a legăturii cât mai directe între viaţa

universitară şi câmpul muncii în care urmează să activeze.

Dar nu- i nicio problemă, până la urmă, îl respingem, e în regulă.

Eu ştiu de eforturile pe care Ministerul Învăţământului le face. Ştiu, doamna ministru şi de

Legea stagiului de practică şi de Legea uceniciei. Toate lucrurile astea sunt lucruri remarcabile.

Aştept şi eu ziua însă, domnule Király, când, din partea ministerului, veţi veni şi veţi spune... veţi

începe aşa: apreciem ideea. Raportul e negativ, dintr-un milion de motive, am auzit şi astăzi: ba că nu se

suprapune pe legislaţia care trebuie, ba că supralegiferează, ba că nu acolo treb uia ordonată, ba... eu mai

ştiu... un milion de motive. Dar, dacă aţi avea şi în spatele dumneavoastră, dacă vreţi, lângă

dumneavoastră, un consilier care să adune toate ideile astea bune, că nici doamna ministru nu cred că

poate spune că ideea e rea şi vine să perfecţioneze mai mult acele iniţiative pe care deja le-am luat în

această legislatură, asta ar fi cu adevărat extraordinar. Şi ştiţi de ce? Vă pot eu garanta, personal, că

niciunul din iniţiatorii acestor multitudini de amendamente şi propuneri la Legea educaţiei naţionale n-au

avut, în nici un caz un gând rău.

Că am căzut, în urmă cu o săptămână, aici, în plen, cu toţii de acord că trebuie să revenim

asupra Legii învăţământului şi asta e un lucru şi mai bun, domnule Király, că va trebui s-o facem noi,

şi dumneavoastră s-o acceptaţi. Atunci voi fi şi eu fericit. Va trebui să spuneţi: – n-avem ce face, o

acceptăm. A făcut-o Parlamentul, eventual. Ar fi minunat să putem noi face lucrul acesta. Dar, până

atunci, totuşi, vă rog din suflet, săptămâna trecută au fost 10, dacă nu 15 iniţiative pe Legea educaţiei

naţionale, săptămâna aceasta din nou urmează să votăm luni, că sunt organice toate, 5, 10, câte or fi...

dar sunt o mulţime de idei bune.

Ele sunt, cu adevărat, o multitudine de semnale... Cumva, dumneavoastră aveţi rolul de a le filtra,

de a le îngriji, şi cumva să vă asiguraţi că ajung şi ele într-o bună zi ca idei bune în legislaţia naţională.

Mulţumesc din suflet.

- 84 -


Alte intervenţii din partea doamnelor...

Doamna senator Andronescu. Microfonul central.



Aş vrea să mă adresez domnului senator şi să exprim atitudinea pe care o are Comisia pentru

învăţământ faţă de fiecare iniţiativă legislativă.

Nu este important cine este iniţiatorul, nu este important momentul în care apare această

iniţiativă, ci este important ce reglementează şi cum. Această iniţiativă nu strică mai rău cadrul legal

deja existent.

De aceea, insist pe propunerea ca, împreună, să regândim Legea învăţământului, să dăm

viziune de evoluţie sistemului de învăţământ şi coerenţă în toate capitolele, iar strict pe această

iniţiativă legislativă, vreau să mă credeţi, chiar nu cred că trebuia să vă propunem un raport de

admitere, pentru că nu se poate admite doar pentru studenţii de la Administraţie Publică sau de la

SNSPA să li se recunoască vechimea pentru practica efectuată, fără să avem o abordare generală

pentru toţi studenţii: ori afirmativă, ori, dimpotrivă, negativă.

De aceea, propunerea noastră este întotdeauna dezbătută foarte serios în comisie şi argumentată

fiecare decizie pe care o luăm, fără să avem parti-pris-uri politice. Dacă nu mă credeţi că este aşa, vă

rog să- i întrebaţi pe colegii dumneavoastră, care nu fac parte din majoritate şi care sunt membri în

Comisia pentru învăţământ.



Mulţumesc şi eu, foarte mult.

Acum, sigur că atributul preşedintelui de şedinţă nu- i de pacificator, dar am putea traduce aşa,

ce a spus domnul Dobra şi ce a spus şi doamna ministru, că, o iniţiativă bună, pentru că ea a fost

rejectată, fiindcă, într-adevăr, nu generalizează, poate fi generalizată şi ca toate stagiile să fie plătite

şi... Dar problema este dacă şi putem. Dar când o să vină un Guvern liberal şi o să aibă foarte mulţi

bani, aşa o să facă, în mod sigur.


Dacă nu mai sunt alte intervenţii, închidem dezbaterile generale şi, pe baza votului final, vom

vedea cum se va vota acest proiect legislativ.

*

Punctul 12, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii privind practica

elevilor şi studenţilor nr. 258/2007.

Vreau să vă menţionez că există un număr de colegi de-ai noştri care sunt iniţiatori.

- 85 -

Întreb dacă sunt prezenţi pentru a susţine proiectul de lege.

Nu sunt.

Dau cuvântul domnului senator Király, care, astăzi, este „mister niet”, domnului secretar de

stat. A fost şi deputat sau senator. Nu?

Domnul secretar de stat Király, ca să prezinte punctul de vedere al Guvernului.


Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Am fost atent la expunerea domnului senator, deci o să încep foarte pozitiv. Propunerea

legislativă este constructivă. Este o propunere legislativă care urmează să mai fie discutată de către noi

şi de către membrii Comisiei pentru învăţământ.

Fiind vorba de instruirea practică în timpul studiilor, studenţii pot fi încadraţi, practic, pe un

post corespunzător studiilor lor, deci la nivel de studii liceale, până la finalizarea ciclului I de studii

universitare de licenţă.

Însă propunerea legislativă vizează stagii de instruire practică, activitatea desfăşurată de

practicant ar trebui să fie corespunzătoare cunoştinţelor practice şi nu cunoştinţelor teoretice însuşite.

Activitatea de instruire practică efectuată pe parcursul anilor de studiu nu poate constitui

vechime în specialitate.

Deci, cu părere de rău, punctul de vedere este negativ.


Vă mulţumesc.

Doamna preşedinte, vă rog.



Raportul pe care-l propunem spre vot Senatului este de respingere, cu argumentele pe care le-a adus

domnul secretar de stat, la care mai adăugăm şi următorul: practica este componentă, este parte din

curriculum. Pentru această practică, elevul primeşte o notă, aşa cum primeşte pentru toate disciplinele. O

asemenea propunere creează şi discriminare, o abordare diferită în interiorul programului de învăţământ.

Vă mulţumesc.





Aş vrea să spun de la început că sunt de acord cu punctul de vedere atât al Guvernului, cât şi al

comisiei. Este o aberaţie să dai vechime în specialitate unui tânăr, care, de fapt, învaţă abc-ul într-o

anumită specializare şi căruia îi trebuie mult mai mult să ajungă să cunoască specialitatea respectivă.

- 86 -

Am luat cuvântul pentru a vă semnala totuşi o mare dificultate pe care o au elevii şi studenţii

încă în România în ceea ce priveşte aceste stagii de practică. Ştiţi foarte bine că, de multe ori, ele sunt

formale. Ştiţi, de asemenea, că foarte mulţi nu au unde să facă practică şi poate ideea dinainte nu este

de neglijat şi ar trebui analizat cum se poate face în aşa fel ca să asigurăm studenţilor noştri o practică

reală şi efectivă.

Am lucrat şi am colaborat foarte mult cu doamna Andronescu când a fost ministru la

învăţământ, şi eu la muncă, şi multe din... nu multe, câteva, nu multe, câteva doar din problemele

legate de practica elevilor, uceniciei şi altele s-au rezolvat. Dar mai sunt atât de multe încât ca dovadă

multe propuneri vizează aceste legi care să referă la gradul de ocupare în România şi la Legea

învăţământului. Poate că ar trebui să le reanalizăm şi să punem mult mai mult accent pe cunoştinţele

practice şi, poate, multe din materiile teoretice să fie eliminate.

Ar trebui să ne adaptăm şi noi practicii din Uniunea Europeană, poate, chiar să ne uităm puţin

şi spre America şi să mai scoatem puţin din această presiune pe care o punem de la grădiniţă ş i de la

clasele pregătitoare, de înmagazinare de informaţii şi nu de aptitudini pentru elevi şi studenţi.

Vă mulţumesc.


Alte intervenţii?

Dacă nu mai sunt alte intervenţii, închid dezbaterile generale.

Transmitem proiectul legislativ, fiind lege organică, la votul final.

*

Punctul 13, Propunerea legislativă pentru modificarea art. 142...

Nu. L-am citit pe ăsta, nu?


Da. 14.


Punctul 14, Propunerea legislativă pentru completarea art. 99 din Legea educaţiei naţionale

nr. 1/2011.

Sunt mai mulţi domni colegi care sunt iniţiatori. Întreb dacă vor să susţină proiectul de lege.

Nu-l susţin.

Comisia pentru învăţământ are raport de respingere.

Domnul Ion Rotaru (de la prezidiu):

13.


Era bine 13. M-a indus în eroare colegul meu. Dau vina şi eu pe el, ca să fim mai mulţi abuzivi.

- 87 -

Şi ne întoarcem la punctul 13, Propunerea legislativă pentru modificarea art. 142 alin. (6) din

Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.

Comisia pentru învăţământ este sesizată în fond, are raport de respingere.

Întreb dacă dintre domnii iniţiatori sau doamnele iniţiatori doresc să-şi susţină proiectul de lege.

Nu doresc.

Dau cuvântul domnului secretar de stat în Ministerul Educaţiei, András Király, microfonul 8.



Aş fi fost fericit dacă aţi fi sărit acest punct de pe ordinea de zi fiindcă ar fi însemnat că am un

proiect legislativ mai puţin de susţinut. Tot nefavorabil, din păcate.

Propunerea legislativă a fost larg dezbătută atât în Camera Deputaţilor, la Comisia pentru

învăţământ, cât şi în Senat la Comisia pentru învăţământ. Propunerea este bună, dar, în momentul de

faţă, Legea educaţiei, chiar şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014 nu a modificat sensul

acestei prevederi, deci actualele prevederi ale art. 142 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 care

reglementează faptul că o persoană poate beneficia de finanţare de la buget pentru un singur program

de licenţă, un singur program de master şi un singur program de doctorat sunt nediscriminatorii şi

acoperitoare pentru toate situaţiile ce vizează acest domeniu.


Doamna ministru Andronescu, microfonul 7.



Propunerea legislativă a pornit de la faptul că instituţiile de învăţământ superior militare nu

puteau să primească absolvenţi în a doua specializare deci în al doilea program de licenţă, întrucât ele

nu puteau să încaseze taxă. În acelaşi timp, legea învăţământului stabileşte foarte clar că un tânăr poate

parcurge un singur program fără taxă.

Între timp, de la acest moment şi până la momentul în care iniţiativa a ajuns astăzi, pe masa

Senatului, problema a fost reglementată, legea a fost votată inclusiv de Senat, care este Cameră

decizională, şi, ca urmare, Comisia pentru învăţământ vă propune un raport de respingere, întrucât ar fi

o dublă reglementare.



Observaţii din partea doamnelor şi domnilor senatori?

Nu sunt. Închid dezbaterile generale.

Transmitem proiectul de lege la votul final.

- 88 -

*

Punctul 14 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru completarea art. 99 din Legea

educaţiei naţionale nr. 1/2011.

Dintre iniţiatori, doreşte cineva să susţină proiectul de lege? Comisia sesizată în fond este cea

de învăţământ.

Raportul este de respingere.

Dau cuvântul domnului Király, secretar de stat în Minis terul Educaţiei, microfonul 8, pentru a

prezenta punctul de vedere al ministerului interesat.



Propunerea legislativă prevede ca în fiecare unitate şcolară cu personalitate juridică să

funcţioneze un cabinet de asistenţă psihopedagogică. Noi considerăm că, în momentul de faţă,

prevederile legale şi legile subsecvente sunt îndestulătoare în acest moment, fiindcă la solicitarea

directorului unei şcoli care nu are personalitate juridică… poate să ceară serviciile unui specialist, iar,

pe de altă parte, nu este inclusă nici sursa de finanţare necesară acestor soluţii legislative.

Punctul de vedere, astăzi, pentru ultima dată, tot nefavorabil rămâne.


Doamna preşedinte Andronescu, microfonul 7, prezentaţi poziţia comisiei.



Comisia a analizat această iniţiativă legislativă şi vreau să vă reamintesc că, anterior, acum

câteva săptămâni, am avut în dezbatere o iniţiativă legislativă legată de cabinetele medicale şcolare

care ar fi urmat, potrivit acelei iniţiative care nu a întrunit votul Senatului, ar fi urmat să se organizeze

în fiecare şcoală.

Am dezbătut în comisie aceste două subiecte considerându-le, într-un fel, legate şi ne-am

angajat în faţa dumneavoastră că vom veni cu o soluţie care să unească cele două iniţiative şi să aducă

o reglementare favorabilă şcolii şi, în acelaşi timp, cu eficientizarea resurselor financiare.

De aceea, astăzi, vă propunem un raport de respingere.



Dezbateri generale. Doamna senator Popa, microfonul 2.

Cine mai e?

Domnul Ion Rotaru (de la prezidiu):

Corlăţean. (Discuţii la prezidiu.)

- 89 -

Doamna Mihaela Popa:


Stimaţi colegi,

Este o problemă foarte importantă care nu ţine de culoarea partidelor politice şi mă bucur că, în

acest moment, Comisia pentru educaţie s-a gândit la unirea acestor iniţiative şi de a găsi o soluţie.

Chiar astăzi citeam în ziarul local de Iaşi că peste 1 000 de copii din judeţul Iaşi au părinţii

deţinuţi. Vă daţi seama că acei copii au nevoie de un psihopedagog. Este o problemă importantă. În

ţările nordice există psihopedagog la fiecare nivel de ciclu.

Noi cerem măcar un psihopedagog la 400 de elevi, la 200 de elevi, dar, acum, un psihopedagog

este la 800 de elevi. Este inuman ce se întâmplă şi este o problemă reală a şcolii româneşti.

Rog din suflet Ministerul Educaţiei să găsească soluţii pentru copiii noştri. Violenţa este în

creştere, abandonul şcolar este în creştere, sinuciderile sunt în creştere, copiii sunt singuri acasă,

părinţii sunt plecaţi în străinătate şi v-am spus, astăzi, un articol interesant în presa locală spune de

copiii rămaşi singuri ai căror părinţi sunt deţinuţi.

Este o problemă importantă şi vreau să vă aplecaţi asupra acestor iniţiative şi să le cuplăm într-o

singură iniţiativă care să dea o soluţie şcolii româneşti.

Mulţumesc.


Domnul senator Motoc, microfonul central. (Discuţii la prezidiu.)

Domnul Octavian Motoc:


Stimaţi colegi,

În primul rând, doresc să reiterez faptul că această avalanşă de propuneri legislative în

domeniul modificării Legii educaţiei naţionale este urmare a faptului că modificările anterioare au fost

realizate printr-o ordonanţă de urgenţă şi nu printr-o legiferare normală în plenul Parlamentului, aşa

cum s-ar fi cuvenit, în aşa fel încât să punem la punct un domeniu, cel al educaţiei, care are încă multe

lucruri de aşezat.

Societatea românească este încă una neechilibrată cu probleme fundamentale legate de sărăcie,

de relaţii intersociale care prezintă încă deosebite probleme şi existenţa acestui psihopedagog la nivelul

fiecărei unităţi de învăţământ, a unui psiholog care se substituie în unele cazuri, atunci când este

necesar, rolului părinţilor, rolului educatorilor, rolului unui tutore, atunci când este cazul, este un lucru

extrem de necesar.

Acum ceva vreme, vă dau un singur exemplu, aşa, edificator, într-o anumită localitate pe care o

cunosc foarte bine, un tânăr olimpic cu rezultate excepţionale a ajuns să se sinucidă, fără să dea niciun

- 90 -

fel de semne părinţilor sau celor din jur. Un psihopedagog care ar fi avut o fişă a acestui copil l-ar fi

urmărit în fiecare zi, l-ar fi oprit pe acest copil, olimpic naţional, să-şi pună o greutate în rucsacul din

spate şi să se arunce într-un râu.

Sunt multe astfel de drame care se întâmplă în fiecare zi.

Sunt lucruri care conduc la violenţă, conduc la sinucideri, conduc la acte cu aspect sexual şi

care ar putea fi oprite printr-un efort minim şi din punct de vedere financiar şi poate şi prin intrarea

acestor psihopedagogi şi psihologi care, de multe ori, sunt cu activitate extrem de redusă şi din cauza

acestei mai mici implicări în activitatea educaţională, prin intrarea în procesul educaţional, aşa cum ne

dorim cu toţii.

Vă mulţumesc şi vă rog din suflet ca, în momentul votului, să fiţi de acord cu această

propunere care, chiar dacă presupune nişte eforturi financia re, pot fi acoperite.


Dau cuvântul domnului senator Corlăţean, microfonul 4.

Domnul Titus Corlăţean:


Pentru a nu fi în conflict de interese, o spun public de la bun început, că una din cele două

persoane cele mai apropiate mie din familie este profesor psihopedagog şi logoped la o şcoală specială,

deci copii care au nevoie de o asistenţă specială. Şi intervenţia mea nu este o pledoarie pro domo, ci

decurge din experienţa profesională partajată în familie să spunem.

Deci ceea ce aş vrea să spun, aş putea să fac şi eu o lungă listă a motivaţiilor, motivelor, extrem

de serioase şi delicate care ar impune o reţea de cabinete de asistenţă psihopedagogică în şcolile

României şi susţin şi eu, ca principiu, această soluţie. E adevărat că ea ar implica, probabil, anumite

eforturi bugetare şi, aş spune, mai ales la nivelul resurselor umane care să aibă calificarea şi

specializarea respective.

Motivul intervenţiei mele decurge, de fapt, din ceea ce am sesizat a fi, poate mă înşel, o

discrepanţă între argumentele prezentate de domnul secretar de stat şi doamna preşedinte a l comisiei,

în sensul în care, pe de o parte, s-a spus că actualul cadru normativ permite acest lucru, iar, pe de altă

parte, doamna senator Andronescu menţionează faptul că, dimpotrivă, s-au cumulat cele două proiecte

legislative pentru a se găsi o soluţie legislativă în perspectivă la acest subiect.

Nu ştiu care este, pe fond, situaţia, eu însă pledez pentru o soluţie normativă, măcar de lege

ferenda şi pentru ca Guvernul să se gândească serios şi la resursele bugetare necesare a fi alocate într-un

proiect necesar pe fond, din foarte multe considerente.

Mulţumesc.



- 91 -



Susţin punctul de vedere al comisiei, având în vedere faptul că am discutat în comisie lucrurile

acestea. Chestiunea pleacă de mult, cu mult timp în urmă. Să ne reamintim cum a fost votată sau cum a

apărut această lege. Se lucra în comisii în Parlament, iar domnul Boc s-a dus şi şi-a asumat

răspunderea. A lăsat dezastru în urmă. Adevărul este că trebuie să- l spunem, că am venit pe valul

„dreptate până la capăt”, iar dreptate până la capăt în educaţie nu s-a făcut decât pe sfert, poate, nici în

privinţa salariilor şi drepturilor, celorlalte drepturi salariale ale cadrelor didactice, nici în privinţa

modului de organizare a învăţământului. Am mai spus-o: am hotărât, la nivel de comisie, să facem în

aşa fel încât să facem legea lege, să vină în acest Senat, să vină în Camera Deputaţilor, să-şi spună

parlamentarii cuvântul şi, astfel, să reuşim să îndreptăm – dacă se mai poate îndrepta – răul făcut cu

asumarea răspunderii acestei legi.

Având în vedere faptul că rezultatele din învăţământ nu se văd imediat ca într-o fabrică… într-o

fabrică, într-o uzină, ai greşit o piesă, o arunci, o faci încă o dată. La noi, rezultatele se văd peste 7 – 8 – 10

ani de zile. Şi în momentul în care vom consta cât rău putem să facem doar pentru faptul că nu ştim să

stimulăm nici activitatea cadrelor didactice, nici activitatea copiilor în şcoală şi că nu suntem capabili

să facem lucrurile care trebuie făcute în sistemul de învăţământ – o, Doamne! – mă îngrozesc ce va fi

peste 10 – 15 ani.


Dau cuvântul în continuare domnului senator Severin Georgică, microfonul 4, microfonul 3,

4…4.



Stimaţi colegi,

Într-adevăr, problema dezbătută este extrem de serioasă şi este o necesitate. Este o necesitate

nu numai la Iaşi, este în toată ţara şi trebuie să găsim resurse, în aşa fel încât să încercăm, şi şcolile să

stea la dispoziţia elevilor, indiferent dacă sunt plecaţi părinţii în străinătate, închişi sau sunt, pur şi

simplu, elevi normali care trăiesc o viaţă cotidiană obişnuită, dar un ajutor de acest gen este bine-venit

întotdeauna.

Dincolo de această – să spunem – susţinere, pe care o văd totuşi necesară, aş vrea să mă refer

totuşi… că e neplăcut să vezi cum se încearcă politizarea, totdeauna, când… în orice ocazii, în orice

situaţii.

S-a spus că haosul este determinat de nu ştiu ce ordonanţă. Dincolo de faptul că, dacă stăm să

ne gândim, din 2004 până în 2012, Partidul Social Democrat a fost la conducerea Ministerului

- 92 -

Educaţiei în jur de şase luni, maximum, ţin să reamintesc că a existat o lege care a trecut prin asumarea

răspunderii, o celebră Lege Funeriu. S-a vorbit de o doctrină Funeriu în ceea ce înseamnă educaţie. Iar,

dacă doriţi să căutaţi haosul, căutaţi- l printre foştii şi, poate, viitorii dumneavoastră colegi, cei care au

impus acea lege fără vot, fără discuţii, şi noi tragem acum.

Nu mai daţi vina pe prezent pentru ceea ce au făcut foştii, viitorii şi, probabil încă aliaţi ai

dumneavoastră.





Stimaţi colegi,

Aş vrea să vă aduc din nou în atenţie că protecţia copiilor noştri trebuie privită cu toată

seriozitatea.

Această reglementare cred că ar aduce foarte multe chiar fonduri bugetului sau Ministerului

Învăţământului dacă aceşti copii s-ar bucura de o consiliere psihologică în cadrul şcolii.

Nu vorbim de copiii ai căror părinţi sunt plecaţi şi vedeţi câte cazuri de sinucidere sunt, nu

vorbim de copii normali, în rândul cărora procentul de sinucidere a crescut îngrijorător de mult.

Vorbim de copii normali, să spunem, care nu au aceste probleme, dar părinţii de astăzi ştiţi bine că nu

se mai pot ocupa de copii, fie că au două-trei joburi, fie că au un job şi vin acasă la ore foarte târzii.

Deci, fără această consiliere, eu cred că învăţământul va avea de suferit în viitor. Nu ştiu dacă

aceasta e soluţia şi nu ştiu dacă veţi fi de acord să votaţi. Eu cred că este o propunere foarte bună, dar

cred că trebuie găsită o soluţie, pentru că nu se mai poate. Eu cred că procentul de abandon şcolar ar

scădea, dacă ar exista în şcoală cineva care să mai discute cu aceşti copii.

Aceşti copii nu au cu cine să vorbească. Orele de dirigenţie s-au transformat în nu ştiu ce

altceva, dar nici măcar dirigintele nu mai este apropiat de copii.

Haideţi să găsim ceva ca să salvăm aceşti copii. Să ştiţi că este o necesitate şi eu nu cred că ţări

mai dezvoltate, care sunt foarte strânse la pungă totuşi, îşi permit să plătească aceşti psihologi în şcoli,

dacă nu ar fi nevoie de ei şi dacă nu ar aduce beneficii. Haideţi să ne rupem puţin de această

mentalitate pe care am avut-o până acum şi, când auzim de psihologie sau psihiatrie, începem să ne

ferim. Nu. Este nevoie de ea în ziua de astăzi.

Eu v-aş ruga să vă reconsideraţi, să retransmiteţi, poate, la comisie, să facem ceva, pentru că

prin Camera Deputaţilor a trecut ca trenul, nu s-a discutat, şi poate se găsea o soluţie, dacă se dezbătea

acolo.

- 93 -

E o problemă mult prea serioasă. Vă spun cu tot simţul de răspundere, pentru că m-am ocupat

de acei copii ai căror părinţi sunt plecaţi şi am căutat, prin Legea pentru protecţia copiilor, să le

asigurăm această consultare prin administraţia locală. Nu se poate nici acolo, că nu sunt locuri şi

fonduri ca să se angajeze în cadrul primăriilor sau al autorităţilor locale o astfel de specializare. Acolo

nu sunt fonduri, la şcoală nu sunt fonduri, nicăieri nu sunt fonduri, şi atunc i, copiii noştri se sinucid pe

capete şi, mai ales, vedeţi bine ce procente avem la bacalaureat.


Mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor, închei…

Doamna senator Andronescu, vă rog.


Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte, şi mă bucur că a avut loc această dezbatere,

pentru că, într-adevăr, este o problemă serioasă. Şi aş vrea să încerc să dau câteva răspunsuri.

În primul rând, domnului senator care este vicelider de grup.

Au apărut atât de multe modificări la Legea educaţiei, pentru că legea a fost asumată. De aceea,

a fost necesară corectarea ei şi prin ordonanţe. Următoarea lege sper să fie dezbătută în Parlament şi,

într-adevăr, ea să fie ceea ce aşteaptă sistemul de învăţământ pentru o evoluţie corectă a lui.

În al doilea rând, aş vrea să-i răspund domnului senator Corlăţean.

Într-adevăr, prin Legea nr. 1/2011, există o reglementare, dar realitatea sistemului ne arată că

trebuie să mai adăugăm la ceea ce avem acum. De aceea, ministerul va încerca să evalueze nevoia de

resurse umane pregătite corespunzător, în aşa fel încât, într-adevăr, atunci când trecem o asemenea

iniţiativă legislativă, să ştim că avem cum să o punem în practică.

Ideea comisiei de a discuta împreună, pentru fiecare şcoală, cabinetele medicale şi cele de

psihopedagogie, cred că nu este una rea şi probabil că aceasta va fi soluţia pe care vom merge în

reglementare, dacă dumneavoastră veţi fi de acord.

Evident că ministerul trebuie să-şi evalueze şi resursele financiare, pentru că iniţiatorii acestei

propuneri legislative, din păcate, nu fac referire la niciun fel de resurse.

Eu cred că nu este imposibil de acoperit. Suntem la începutul unui exerciţiu financiar european

şi cred că am putea să ne gândim inclusiv la fondurile europene pentru a reglementa cele două

probleme.



Mulţumesc.

Închei dezbaterile generale la acest proiect legislativ.

- 94 -

Merge săptămâna viitoare la votul final.

Punctul 16 al ordinii…


Domnul Tudor Barbu.


Domnul Barbu, da, domnul senator Barbu.

Procedură?

Domnul Tudor Barbu (din sală):

Nu.


N-am fost anunţat.

Distinsul domn senator Barbu are acces oricând.

Domnul Tudor Barbu:

Mulţumesc mult pentru indulgenţa de a-mi acorda cuvântul, deşi la limită am solicitat acest

lucru.


Nu… Nu e indulgenţă, e obligaţie, domnule senator.

Domnul Tudor Barbu:

Am mulţumit, cu respect şi cu deferenţă.

Îi port o stimă deosebită doamnei ministru – şi nu greşesc deloc când spun doamna ministru,

căci în calitatea aceasta mă adresez doamnei Andronescu acum –, colegului meu Motoc şi doamnei

ministru Câmpeanu. Bineînţeles, şi celorlalţi, dar acest trio, care a susţinut de pe ambele poziţii, şi

putere, şi opoziţie, a susţinut acest proiect legislativ care, aparent, este bun.

Da, ştiu că o să-mi atrag oprobriul public… Este un proiect de lege aparent bun, pentru că el ar

fi impecabil într-o ţară impecabilă sau într-o ţară aproape de impecabil. La noi în ţară, o proporţie

alarmantă dintre şcolile, instituţiile de învăţământ nu au cabinet medical. N-au medic. N-au niciun fel

de asistenţă medicală în caz că – Doamne fereşte! – cade în latrină un copil şi este posibil să fie salvat

printr-o procedură la îndemâna oricărui medic în fază de început de carieră – resuscitarea. Da? S-au

întâmplat tragedii de genul acesta şi la noi iniţiativa privind acest aspect este – înţeleg – undeva, pe

filiera de legiferare prin Parlamentul României.

2. Îmi este groază să mă gândesc câte mii de şcoli sunt în România care, odată ce acest proiect

de lege va trece în această formă, vor avea, prin efectul legii, obligaţia să înfiinţeze aceste cabinete şi

să angajeze aceşti oameni, care nu pot fi nici femeie de serviciu, nici educatoare, trebuie să fie

psihoterapeuţi, că aşa scrie legiuitorul în legea pe care o va trimite la promulgare.

- 95 -

Nu vă grăbiţi să daţi cu pietre, că şi lapidarea are sensul ei. Eu doar fac, pentru steno gramă şi

posteritate, o precizare. Este o iniţiativă aparent bună, într-o ţară inaptă, din punctul meu de vedere, s-o

aplice într-un viitor, nu apropiat, mediu. Pentru că ar trebui să punem caii în spatele căruţei dacă această

lege chiar va fi aplicată în mod serios, pentru că vom avea psihoterapeut într-o şcoală în care n-avem

medic, într-o şcoală în care un copil cade cu mâna în gard, se taie sau îşi rupe mâna şi nu are cine să- i

pună o atelă, dar are psihoterapeut care îl va învăţa cum să suporte durerea mai bine.


Mulţumesc.

Prin stenogramă, posteritatea va reţine.

*

Punctul 15, Proiectul de lege privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de

pe lângă acestea.

Comisia sesizată în fond e Comisia juridică. Are raport de respingere. Legea este organică.

Domnule Iliescu, vă rog, din partea Guvernului, microfonul 10.



Proiectul de lege privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parche telor de pe lângă

acestea a avut ca raţionament necesitatea asigurării unui sistem judiciar performant sub aspectul

volumului de activitate al instanţelor şi, evident, al parchetelor de pe lângă acestea.

Această nevoie de asigurare a unui sistem judiciar performant este una dintre recomandările

Comisiei Europene cuprinse în Raportul privind progresele realizate de România în cadrul

Mecanismului de cooperare şi verificare.


Doamna senator Federovici, microfonul central, microfonul 7.



Consiliul Legislativ a avizat favorabil acest proiect legislativ.

Comisia juridică a luat în dezbatere acest proiect de lege pe parcursul a trei şedinţe, iar în data

de 28 mai 2014, cu majoritate de voturi, un vot împotrivă, membrii comisiei au hotărât să adopte un

raport de respingere, menţinând astfel soluţia adoptată de Camera Deputaţilor.


Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor, deschid dezbaterile generale.

Observaţii, intervenţii?

- 96 -

Domnule senator Popa, microfonul 2.


Stimaţi colegi,

Acest proiect este profund nedrept. Fără să existe un studiu… Se zice că a existat. Părerea mea

este că acel studiu nu a fost făcut aşa cum trebuia pentru România, pentru situaţia justiţiabilului,

beneficiarului de dreptate din România, pentru că, dacă vedeţi dumneavoastră lista parchetelor şi

judecătoriilor care trebuiau să fie închise, pur şi simplu, veţi ajunge la o singură concluzie. Î n zonele

respective, ceea ce este garantat prin Constituţie, accesul la justiţie, îi este indirect interzis cetăţeanului.

Fără niciun fel de temei, un număr foarte mare de judecătorii şi parchetele adiacente trebuiau să

fie închise pentru un singur motiv, din punctul meu de vedere: economie.

În momentul în care trebuie să faci justiţie, în momentul în care trebuie să faci dreptate, din

păcate, nu poţi să faci şi economii de genul acesta.

Este, poate… spun – şi aici, reprezentanţii ministerului pot să certifice – sunt instituţii care

funcţionează greoi sau cu probleme de cadre, pentru că avem şi situaţia aceasta. Sunt zone în care nu

avem judecători. Sunt zone unde nu vin procurorii din cauza condiţiilor de viaţă din zonele respective,

dar asta nu înseamnă că noi trebuie să punem lacătul pe uşă.

Şi vă dau exemplul unei judecătorii care a fost modernizată pe bani europeni, Judecătoria

Rupea, care este pe lista acestor instituţii, şi parchetul respectiv, care are o situaţie specială, totalmente

specială. Acoperă o zonă foarte mare de teritoriu, o zonă care n-are legături sau are legături greoaie,

într-o oră, o oră şi jumătate, două ore ajungi cu maşina în oraşele care au judecătorii, care sunt

supraaglomerate.

Închei prin a spune: dacă este nevoie de a face ceea ce a spus domnul reprezentant al

Guvernului, mai eficientă activitatea, trebuie făcut un studiu adevărat, care, într-adevăr, să facă lumină

în acest domeniu. Nu, pur şi simplu, 30%.

Ştiţi că a fost, la un moment dat, o lege – reducem cu 30%. Nu contează dacă reducerea este

motivată sau nu. Se reduce cu 30%.

Ei, trebuie să ne gândim, pentru că aici avem de-a face cu oamenii care trebuie să aibă acces la

justiţie corectă. Este decizia Comisiei juridice.


Domnul senator Motoc, microfonul central.

Domnul Octavian Motoc:


Nu întotdeauna constrângerile bugetare sunt elemente suficiente pentru a justifica astfel de

desfiinţări de instituţii în anumite zone, cum se încearcă prin acest proiect de lege.

- 97 -

Colegul meu, domnul Georgică Severin, care, de fiecare dată, după intervenţiile pe care le am,

în mod, poate, firesc, intervine, dar consider aceste intervenţii ca învinuiri pe care le aduce unui anumit

partid sau altuia sau unor sisteme care au funcţionat în anumite momente. Cred că nu are dreptate.

Noi, aici, nu suntem să aducem învinuiri cuiva, ci să corectăm tot ceea ce s-a greşit în timp, să-i

determinăm pe cei care au greşit să-şi asume greşelile în cauză şi să încercăm în momentul acesta să

corectăm.

Sunt unii care trebuie să-şi asume faptul că au construit şcoli noi cu bani europeni, după care, la

intervale scurte de timp, le-au închis.

Sunt mulţi care trebuie să-şi asume faptul că au desfiinţat spitale care, cu toate bunele intenţii

ulterioare, nu au mai putut fi deschise.

Uitaţi că urmează sistemul justiţiei. La mine, în Tulcea, acum era trecută Judecătoria de la

Măcin să fie desfiinţată, într-un judeţ care are… la Tulcea, la Babdag şi Măcin. Păi, stimaţi colegi, e un

adevărat paradox. Pe de o parte, spunem că instanţele de judecată sunt supraîncărcate de tot felul de

cauze şi judecătorii noştri, puţini cum sunt, de-abia fac faţă acestor adevărate avalanşe de cauze aflate

pe rol şi, pe de altă parte, desfiinţăm şi aşa puţinele instanţe de judecată, care se află la dispoziţia

cetăţeanului. Judeţul Tulcea este al patrulea judeţ ca mărime din această ţară şi are doar aceste instanţe

de judecată.

Ne gândim să scoatem pe una dintre ele din funcţiune? Este un lucru total anormal.

E un lucru pe care văd că, până la urmă, şi colegii de la PSD l-au acceptat, acela că acest

proiect de lege, considerat după mine inoportun, să fie respins, în aşa fel încât instanţele respective să

funcţioneze în continuare, cu toate că poate există anumite elemente care conduc la faptul că ele nu

funcţionează perfect. Dar lucrul acesta se poate schimba în timp.

Vă mulţumesc.


Dau cuvântul doamnei senator Anghel. (Discuţii la prezidiu.)

Microfonul 3.

Mai avem şi alte luări de cuvânt.


Instanţele de judecată sunt în serviciul public. Serviciul public este pentru binele cetăţeanului

sau aşa ar trebui să gândim. Da?

Prin urmare, instanţele, judecătoriile, şcoala, spitalul, ar trebui să fie cât mai aproape de

cetăţean. Nu mai vorbim de discriminarea care se produce în momentul în care o anumită comunitate

este obligată să parcurgă zeci de kilometri ca să poată să-şi apere un drept într-o instanţă. (Discuţii la

prezidiu.)

- 98 -

Dar chestiunea care mă intrigă cel mai tare este motivarea pe baza raportului MCV. Ce e

acesta? Eu ştiu că noi suntem un stat sau o ţară independentă şi suverană. Ce face Comisia Europeană?

Ne pune la colţ ca de obicei?

Domnule preşedinte de şedinţă, am rugămintea către Biroul permanent să- l invităm, cu tot

respectul, pe domnul ministru al justiţiei şi să ne răspundă şi nouă la câteva întrebări.

Una dintre ele ar fi: cine l-a însărcinat pe dumnealui să meargă la Bruxelles şi să spună că vrem

să continuăm MCV-ul? Cine?

Cine i-a dat dreptul s-o ia pe doamna şefă a DNA-ului acolo şi să-şi expună punctul de vedere?

De când parchetele fac legea în ţara asta?

Şi, dacă nu mă înşel, este un acord între noi şi între Comisie, da? Cine hotărăşte dacă va fi sau

dacă nu va fi? Parlamentul. Ne-a întrebat cineva pe noi?

Câteodată, mult este prea mult. Şi-n privinţa aceasta este la fel.


Urmează domnul senator Paşcan. (Discuţii la prezidiu.)

Domnul Emil-Marius Paşcan:


Distinşi colegi,

Cred că domnul ministru Iliescu a avut astăzi o sarcină absolut ingrată, pentru că e greu să

argumentez şi eu şi, fractură de logică, adică să stimulez eficienţa prin desfiinţare.

Şi felicit comisia de specialitate, fiindcă a avut un raport de respingere. Cred că este absolut

justificat şi vă dau o serie de exemple.

Atunci când s-au înfiinţat aceste instanţe, ele s-au făcut pe baza unor analize şi studii. De altfel,

ceea ce ni se prezintă în expunerea de motive, dacă verificaţi, sunt rezultate şi ale unei analize a

activităţii instanţelor din perioada 2009–2012. Or, nu prea corespunde cu actualitatea.

Vreau să vă spun că una dintre instanţele care urmează a fi desfiinţată, din judeţul Mureş, este cea

de la Târnăveni. Ei, bine, această instanţă deserveşte o populaţie de circa douăzeci şi ceva de mii de

locuitori. Or, analiza care s-a făcut, trimite la instanţele care au sub 5 000 de dosare şi sunt considerate

ineficiente. Ei, bine, imaginaţi-vă că, dacă există aceste 5 000 de dosare sau puţin sub 5 000 de dosare… o

treime din populaţia Târnăveniului din judeţul Mureş are cauze pe rol la această instanţă şi ar trebui să

se deplaseze la Târgu-Mureş, unde, în mod repetat, apar declaraţii ale judecătorilor, ale magistraţilor că

sunt supraîncărcaţi şi nu răzbesc să facă faţă încărcăturii de dosare pe care le au.

Prin urmare, ar trebui, mai mult, noi să ne gândim la eficienţă prin a reduce cheltuielile la

bugetul de stat, pe baza unor recomandări, nu se ştie cum formulate de reprezentanţii Comisiei

Europene, dar gândiţi-vă că noi am proceda la o reducere a cheltuielilor bugetului de stat şi i-am

- 99 -

împovăra pe cei o treime din locuitorii Târnăveniului pe care- i trimitem la câţiva zeci de kilometri să-şi

apere interesele în cauzele aflate pe rolul instanţei de la Târnăveni.

Aşadar, eu vă recomand, în cunoştinţă de cauză, pe exemplul de la Mureş, dar pe care l-am

confruntat şi cu experienţa altor colegi, cu informaţiile pe care le au, să respingem acest proiect…

această iniţiativă legislativă, fiindcă ea nu are niciun fel de noimă.

Vă mulţumesc.


Ca să nu mă mai duc şi eu să spun la microfon că şi la mine în colegiu, la Adjud… deci nu sunt

nici eu de acord. Se consemnează, nu? (Discuţii în sală.)

Domnul senator Haşotti solicită microfonul.


Mulţumesc.

Foarte concis, că aici nu e vorba… nu prea e vorba nici de MCV, nici de şcoli desfiinţate sau de

spitale desfiinţate. Trebuie să fim foarte concreţi.

Stimaţi colegi, sunteţi încă destui în sală, care trebuie să vă amintiţi că, în 2011, do mnul

ministru, fost ministru al justiţiei, Predoiu a venit cu un proiect identic, dar identic… când spun identic

este 100% acelaşi. A venit aici şi toţi… şi PSD-ul, şi PNL-ul şi chiar colegi din fostul PDL au protestat

şi i-au arătat ministrului Predoiu că nu este bun acest proiect, pentru că justiţia trebuie adusă mai

aproape de cetăţean, aşa cum aţi spus toţi până acum.

Ce a făcut domnul ministru Predoiu atunci, în plenul Senatului? A spus: „Da, domnule, aveţi

dreptate”. Şi proiectul a fost respins, nu s-a mai insistat pe această temă.

Iată de ce, daţi-mi voie să-mi exprim, la rându-mi, surprinderea că, Ministerul Justiţiei vine din

nou cu un proiect pe care Senatul, în calitate de Cameră decizională, l-a respins, cu o mare majoritate

de voturi, acum câţiva ani.

Şi, dacă domnul Predoiu a înţeles acest lucru, nu văd de ce nu ar înţelege şi actualul ministru al

justiţiei. (Discuţii în sală.)


Domnul senator Severin, urmează. Microfonul 4.

Mai avem.


Eu voiam doar să mulţumesc antevorbitorului meu că-mi citeşte gândurile, că, într-adevăr,

voiam să mă refer la câteva din acele aspecte, cu o singură observaţie. Nu mai spuneţi: unii au închis

spitalele, unii au închis şcolile”, spuneţi: actualii mei colegi de partid. Atâta tot. (Discuţii în sală.)

Mulţumesc.

- 100 -


Domnule senator, vă rog foarte mult, uitaţi că domnul senator Haşotti a vorbit de domnul Predoiu.

(Intervenţie neinteligibilă din sală.)

N-am înţeles.

Urmează doamna senator Andronescu, microfonul 3.


Întrebarea pe care o pregătisem şi care, recunosc că este retorică este: oare de ce decidenţii de

acum doi ani nu au ascultat opiniile distinşilor senatori să nu închidă 67 de spitale şi 2 000 de şcoli?

Pentru că, dacă ne uităm cu mai mare atenţie la şcoli, poate avem nevoie de mai puţine tribunale.

Vă mulţumesc frumos.


Mulţumesc.

Urmează domnul senator Iovescu, microfonul 1.

Domnul Ioan Iovescu:


Vreau să fiu scurt şi să spun că mă bucur că am început să nu mai scriem după dictare. Doamne

ajută! Doamne dă-ne înţelepciune să dictăm noi Guvernului şi el să scrie. (Discuţii în sală.)

Mulţumesc.


Urmează domnul senator Igaş, microfonul 2.



O scurtă concluzie.

În urma celor discutate aici şi în urma intervenţiilor pe care le-au avut colegii mei, guvernele se

schimbă, miniştrii se schimbă, doar funcţionarii rămân.

Vă mulţumesc.


Domnul senator Corlăţean... the last but not the least…(Discuţii la prezidiu.)

Şi, bineînţeles… şi doamna Anghel.

Domnul Titus Corlăţean:


Eu am dorit să intervin ca urmare a intervenţiei domnului senator Haşotti, care, din păcate, nu

mai este în sală şi continuând oarecum intervenţia domnului senator Igaş.

Discuţia este importantă, dar este incompletă, pentru că e regretabil că nu participă măcar un

secretar de stat dacă nu ministrul justiţiei la această discuţie, şi este incompletă, pentru că întrebarea

- 101 -

care lipseşte este: de ce totuşi – instituţia competentă, indiferent de cine conduce, dreapta-stânga,

culoarea politică a ministrului – apare acest proiect de lege recurent?...

Şi aici, dacă ar fi fost cineva de la Ministerul Justiţiei, cred că ar fi explicat mai bine decât un

modest senator al României fap tul că, este o problemă de sistem, care decurge din următoarea situaţie,

din radiografia făcută în comun şi, subliniez, în comun, atât cu misiunile de evaluare MCV ale

Comisiei Europene, cât şi cu diferitele programe, proiecte, desfăşurate, de exemplu cu Banca

Mondială. A rezultat – şi asta a fost concluzia experţilor străini – studiind gradul de încărcare, care,

subliniez, este neomogen… Noi vorbim la modul general şi, corect, cele mai multe dintre situaţii –

grad foarte mare de încărcare pe instanţe, parchete, dar vă atrag atenţia, cu cel mai deplin sens al

colegialităţii, că este neomogen gradul de încărcare.

Şi am descoperit şi eu, în cele trei luni în care am condus această instituţie. N-am crezut, dar

am descoperit că există parchete locale şi există instanţe locale care au un grad foarte scăzut de

încărcare.

Şi atunci, discuţia – experţii străini care au recomandat acest lucru – a fost: domnule, mai

reduceţi şi raţionalizarea resurselor umane, redistribuire şi aşa mai departe.

Deci eu cred că adevărul este totuşi undeva la mijloc, dar, pe de altă parte, cred că instituţia

românească sau instituţiile româneşti ar trebui totuşi să aibă un cuvânt de spus ceva mai apăsat în

dialogul cu partenerii europeni, atunci când se trage concluzia finală. Pentru că to tuşi noi trăim aici şi

ceea ce s-a spus şi anterior au spus mai mulţi colegi, justiţia mai aproape de cetăţean. Deci oferirea

infrastructurii, acces pentru cetăţean este principiul care trebuie să prevaleze.

Deci mai greu… ar fi mai bine să se mai spună şi „nu” uneori, dacă concluzia noastră în plan

intern spune: nu este bine să se facă aşa, şi să nu preluăm necondiţionat pentru a avea rapoarte pozitive

de fiecare dată şi pentru a avea concluzii nemaipomenite. Cum facem progrese, evaluăm, avansăm,

fără a trage linia finală la MCV, apropo.

Deci cred că acest proiect, da, este bine să fie respins, însă pentru considerentele pe care le-am

menţionat şi eu.

Mulţumesc.


Doamna senator, eu am crezut că nu v-am dat cuvântul, dar văd că aţi luat cuvântul între

domnul Motoc şi Paşcan.

Vă rog, microfonul 2.



- 102 -

Aş fi vrut să spun aşa că judecătorul nu este plătit în acord global şi că ceea ce se întâmplă la

judecătoriile despre care spunea domnul senator Corlăţean, acolo este normalul.

Nu este normal ca un judecător să stea îngropat în 150 de dosare într-o şedinţă.

Nu este normal să- i cerem după aceea să motiveze şi corect şi complet cele 100, o sută şi ceva

de hotărâri în 30 de zile, că văd că proiectul următor este să- i pedepsim pe judecători. În loc să ne

gândim să mărim numărul de zile, eventual la 60, ca să putem după aceea să- l tragem la răspundere,

tragem pe ei, Gândindu-mă că sunt în această ţară majoritatea judecători de bun-simţ şi bună-credinţă.

Prin urmare, parafrazând ce a spus un coleg al meu, „miniştrii pleacă, guvernele pleacă,

funcţionarii rămân”, nu, unii n-au rămas. 10 000 de funcţionari ai Ministerului de Interne, prin graţia

respectivului domn, au plecat acasă. Absolut inutil. Doar ca să aibă unii ce fura.


Domnule senator Vegh, vă rog.

Mai avem 30 de secunde şi vă rog să-l ascultăm şi pe domnul senator. Microfonul 2.

Domnul Vegh Alexandru:


O să încerc să mă încadrez în cele 30 de secunde. Sigur, dacă tot suntem la capitolul „Amintiri

din copilărie” şi am auzit astăzi cine, ce a închis, am auzit de nu ştiu câte ori „spitale închise…” sigur,

la vremea respectivă, au fost multe discuţii şi a fost o decizie politică, dar n-am văzut… doar câteva –

cred – că redeschise. Înseamnă că toată clasa politică a acceptat acest lucru.

Dar vreau să mai semnalez un lucru: n-am auzit astăzi de un alt exemplu care s-a întâmplat în

anii anteriori – desfiinţarea şcolilor profesionale şi transformarea lor în licee, ce greutăţi creează în

momentul de faţă.

Vă mulţumesc.


Doamnelor şi domnilor colegi, vă mulţumesc.

Închid lucrările şedinţei de astăzi. Transmit… (Discuţii la prezidiu.)

Păi nu mai este în timp… nu mai este timp, ce vreţi? (Discuţii în sală.)

Asta este. Săptămâna viitoare. (Discuţii în sală.)

Din sală: Prelungiţi un minut.


Un minut, prelungim programul pentru domnul ministru Iliescu. Haideţi. Microfonul 10.



- 103 -

Vă mulţumesc mult, doamnelor şi domnilor senatori, inclusiv pentru considerentele şi

observaţiile pertinente formulate la Comisia juridică, care au condus la un raport de respingere.

Vreau să vă asigur că, dincolo de această iniţiativă, primul şi cel mai important obiectiv al

actului de justiţie pe care Ministerul Justiţiei – şi este alături de mine doamna consilier Alina Mihai,

care a notat toate observaţiile dumneavoastră …este să asigurăm un act de justiţie corect, transparent,

desfăşurat în termeni rezonabili şi la un cost accesibil cetăţenilor şi statului.

Vă mulţumesc frumos. (Discuţii în sală.)


Mulţumesc.

Închei lucrările, urându-vă: un 1 Mai sărbătorit aşa cum se cuvine, după tradiţie, şi o frumoasă

zi de 2 mai – Ziua Tineretului – , stimaţi colegi!

Mulţumesc.

Mulţumesc colegilor de şedinţă. (Discuţii la prezidiu.)

Dezbaterile sunt închise şi transmitem proiectul de lege la votul final.

De la prezidiu: Închideţi şi microfonul.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13.00.

Documents

S T E N O G R A M A - senat.ro fileS T E N O G R A M A şedinţei Senatului din 29 aprilie 2015 S U M A R 1. Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii