Upload
duongliem
View
216
Download
2
Embed Size (px)
Citation preview
ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE,
EGALITATE ȘI PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
Scânteia As Nr. 18, Aprilie - Mai 2012
© C O P Y R I G H T A S . S C Â N T E I A - W W W . S C A N T E I A . N P C R . R O
CUPRINS
1. DECLARAŢIA DE INDEPENDENŢĂ ………………… 3
2. FMI - adevăratul conducător al României ……………… 6
3. Nu pedepsiţi copiii pentru că părinţii sunt săraci ……… 7
4. Chipuri, principia, diversiuni ……………………………. 8
5. Capitalismul se va autodistruge – Marx ………………… 9
6. Cum a fost subminată economia după 1989 …………….. 10
7. Tineretul român mai şi gândeşte pentru Romania ............ 12
8. Sa nu ucizi! ………………………………………………… 13
9. Hai sa nu mascam capitalismul intr-o fata mai umana
numita socialism …………………………………………….
14
10. Ce-am avut si ce-a mai ramas …………………………… 15
11. Olga Bancic - 100 de ani de la naştere şi 68 de la moarte 17
12. Un orfan cere putina atentie de la semeni………………. 17
13. PARADOXURILE POSTCOMUNISMULUI………….. 18
14. Două date importante din istoria ţărilor prietene din
America Latină………………………………………………..
19
15. Mesaj către forțele politice prietene cu ocazia Primei
Conferințe Naționale a Partidului Comunist din Cuba……..
19
16. ADEVĂRURILE CUBEI………………………………… 20
ASOCIAȚIA
MILITANȚILOR
PENTRU PACE,
EGALITATE ȘI
PROGRES
SOCIAL”SCÂNTEIA”
Scânteia As Nr. 18, Aprilie -
Mai 2012
© copyright As. Scânteia
www.scanteia.npcr.ro
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 3
1. DECLARAŢIA DE INDEPENDENŢĂ
Ghe. Apostol
Încă de la începutul conflictului sovieto-chinez,
conducerea colectivă a partidului, în frunte cu Dej, a
avut o poziţie diferită de aceea a partidelor din ţările
de răsărit ale Europei şi Partidul comunist din
U.R.S.S.
Dej a militat pentru un dialog responsabil între
conducerile partidelor comuniste din U.R.S.S. şi a
Chinei populare, pentru încetarea polemicii în
interesul general al socialismului, al unităţii şi
solidarităţii tuturor partidelor comuniste şi
muncitoreşti din toate ţările.
Delegaţia de partid compusă din: I. Gh. Maurer, Emil
Bodnăraş şi Nicolae Ceauşescu a purtat discuţii în
acest sens la nivelul conducerii superioare a partidelor
comuniste din China şi U.R.S.S. Prin scris şi prin viu
grai nu a încetat să se manifeste punctul nostru de
vedere (al P.M.R.) până la stingerea din viaţă a lui Dej
şi chiar şi după aceea, fiind una din atitudinile noastre,
cele mai originale şi profunde, în politica mondială.
Activitatea României în cadrul C.A.E.R. avea la bază
principiul dreptului la dezvoltare independentă a
economiilor țărilor frățești componente și ca atare era
motivul principal al divergenţelor lui Dej cu
conducătorii acestor țări, în special URSS.
Independenţa economiei era pentru el baza oricărei
idei pentru independenţă statală.
După terminarea celui de-al II-lea război mondial şi
după o colaborare remarcabilă între puterile
victorioase la sfârşitul acestui război, a devenit
dominantă tendinţa de divizare a lumii şi mai ales a
Europei.
Pe plan politic existau două sisteme politice de bază,
cel socialist şi cel capitalist. Din punct de vedere
militar a apărut N.A.T.O. şi Tratatul de la Varşovia,
iar din punct de vedere economic au luat fiinţă
organizaţii economice închise: în Occident- actuala
UE şi în Est, C.A.E.R.
Divizarea economică a fost influenţată, stimulată de
caracterul antagonist al orientărilor ideologice şi
politice, interesele hegemonice ale celor două mari
puteri, în principal, U.R.S.S. şi S.U.A.
Ţările occidentale au acţionat viguros pentru a
împiedica dezvoltarea liberă a relaţiilor comerciale
economice şi financiare cu ţările din Răsăritul Europei
care nu au acceptat planul Marshall. Această stare, de
fapt, a fost avantajoasă Uniunii Sovietice, susţinând
tendinţele sale hegemoniste care se considera ”fratele
cel mare” al ţărilor socialiste.
C.A.E.R.-ul (Consiliul de Asistenţă Economică
Reciprocă) a luat fiinţă în anul 1949 la consfătuirea
reprezentanţilor guvernelor Bulgariei, Cehoslovaciei,
Poloniei, României, Ungariei şi U.R.S.S-ului.
Discuțiile și negocierile pentru definitivarea
principiilor de organizare şi funcţionare a C.A.E.R.-
ului, s-a desfăşurat de la sfârşitul anilor 1950 până la
începutul anilor 1960.
Gheorghiu-Dej a condus nemijlocit şi cu cea mai mare
răspundere participarea ţării noastre la elaborarea
principiilor şi normelor de funcţionare ale C.A.E.R.-
ului. Ele au fost atent analizate de mai multe ori în
Biroul Politic şi în câteva plenare ale Comitetului
Central al partidului. Dezbaterea acestora în organele
conducătoare ale partidului nostru reprezenta tactica
aleasă de către Dej pentru a putea contracara pe
sovietici, care militau pentru soluţionarea problemelor
de către lideri. Hruşciov susţine că numai primii
secretari ai partidelor din ţările membre ale C.A.E.R.-
ului puteau să aibă puteri depline, să poată hotărî.
Două concepţii organizatorice, contrar opuse, privind
C.A.E.R.-ul, s-au ciocnit între ele la Consfătuirea din
anul 1962.
Concepţia lui Hruşciov, care consta în faptul că primii
secretari hotărăsc în calitatea lor de participanţi la
conducerea C.A.E.R.-ului. Aceasta înseamnă că prim-
secretarii se constituiau într-un organ supranaţional al
C.A.E.R.-ului.
Concepţia lui Dej consta în aceea că primii-secretari
sunt reprezentanţi ai Comitetelor Centrale ale
partidelor – organisme naţionale şi îndeplineau
hotărârile acestora.
Consfătuirea din 1962 a aprobat principiile
fundamentale ale diviziuni internaţionale socialiste a
muncii. Acest document a fost acceptabil pentru partea
română, în el se statuau punctele de vedere susţinute
de români. Consfătuirea nu a luat în considerare
propunerile sovietice care voiau să transforme
C.A.E.R.-ul într-o organizaţie suprastatală,
supranaţională. Plenara C.C. a P.M.R. din ianuarie
1963 şi-a dat acordul asupra documentului consfătuirii
din anul 1962. În comunicatul plenarei se accentuau
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 4
principiile: respectării independenţei şi suveranităţii
naţionale, egalităţii depline în drepturi, întrajutorării
frăţeşti şi avantajului reciproc.
Nu după multă vreme a avut loc o plenară a C.C. al
P.C.U.S. care adopta o hotărâre specială despre
C.A.E.R., referindu-se în mod deosebit la crearea unui
nou organ unic de planificare.
Procedeul adoptării de către un partener a unor idei
contrare hotărârii adoptate în comun a produs mare
supărare în cadrul conducerii partidului nostru, care a
afirmat clar că hotărârile unui partid nu pot fi valabile
decât pentru el. Pentru noi sunt valabile numai
hotărârile noastre.
În decursul timpului, Hruşciov a mai lansat şi alte idei
precum „cazanul comun” în care trebuia să intre cât
mai multe gaze şi petrol, energie electrică şi cereale.
Dej a respins cu fermitate teoria „cazanului comun” şi
internaţionalizarea forţelor de producţie.
Propunerile integraţioniste ale sovieticilor aveau în
vedere un sistem de relaţii şi forme organizatorice care
scoteau activitatea economică şi dreptul de decizie de
sub autoritatea naţională a statelor. Aceste propuneri
integraţioniste nu se refereau numai la activităţile
economice, ele cuprindeau şi activităţile culturale, de
învăţământ, ştiinţa, presa, radioul şi televiziunea. Se
prevedea un C.A.E.R. editorial, o editură unică pentru
manualele şcolare, o agenţie unică de presă,
întreprindere unică interstatală pentru televiziune, o
agenţie comună de producere a filmelor, un organism
comun în domeniul ştiinţei, ale cărei hotărâri erau
obligatorii pentru toate academiile de ştiinţă din ţările
membre ale C.A.E.R.-ului. Astăzi se pare că UE
transpun în practică ceeace sovieticii nu au putut
impune atunci, ce ironie!
Conducerea colectivă în frunte cu Dej a combătut şi a
respins şi aceste încercări, de a scoate întreaga
activitate editorială, de cultură, ştiinţă etc. de sub
autoritatea şi conducerea naţională.
Este un mare merit a lui Alexandru Bârlădeanu,
reprezentantul nostru permanent la C.A.E.R. şi a
specialiştilor care l-au însoţit, pentru dârzenia avută în
apărarea poziţiei politice principale a partidului şi
statului român.
Teza lui Hruşciov a internaţionalizării forţelor de
producţie căuta să impună ideea că resursele materiale
nu aparţineau ţărilor membre ale C.A.E.R.-ului, ci
sistemului mondial al socialismului. Un exemplu:
liberul acces la resursele energetice ale Hidrocentralei
Porţile de Fier. În acest sens a adresat Hruşciov
scrisori similare lui Dej şi Tito prin care se cerea ca
energia electrică a acestei hidrocentrale să fie livrată
C.A.E.R.-ului la preţuri ieftine foarte convenabile
pentru U.R.S.S. şi altor ţări limitrofe cu Dunărea. Dej
şi Tito au respins delicat această cerere, menţionând că
preţurile pentru livrarea energiei electrice de la Porţile
de Fier, ţărilor riverane Dunării se va efectua numai la
preţurile mondiale stabilite pentru acest produs. După
cum se ştie, piatra de temelie pentru construirea
acestei Hidrocentrale a fost plasată la Porţile de Fier
de către Dej şi Tito pe baza unei înţelegeri între
guvernul român şi guvernul iugoslav. La construirea
Hidrocentralei Porţile de Fier s-a folosit experienţa
construirii hidrocentralelor de la Bicaz şi Argeş.
Construirea ei a reprezentat o extraordinară realizare
tehnică, un model de colaborare internaţională pe bază
de egalitate şi avantaj reciproc între România şi
Iugoslavia.
Mă alătur fără rezerve aprecierilor juste ale lui Paul
Niculescu Mizil la sfârşitul celor nouă articole
publicate sub titlul „Bătălia pentru C.A.E.R.”, într-
adevăr, lupta conducerii partidului şi statului nostru
pentru principii corecte în funcţionarea C.A.E.R.-ului
nu a fost zadarnică. Românii au repurtat o mare şi
importantă victorie. C.A.E.R. nu a putut deveni un
instrument de subordonare, de dominaţie a ţărilor
socialiste de către U.R.S.S. şi acesta este meritul
românilor. Bătălia a fost dură. Argumentele au învins
forţa. Raţiunea creatoare a prelevat asupra dogmelor.
Gheorghiu-Dej a fost mai puternic decât Hruşciov.
Bătălia românilor în cadrul C.A.E.R. nu poate fi
ştearsă din istoria României. Ea este un izvor de
învăţăminte utile şi pentru perioada de tranziţie pe care
o trăieşte astăzi, în necazuri şi nevoi, poporul român.
Experienţa căpătată în marea bătălie pentru C.A.E.R. a
fost formulată, atotcuprinzător, în principiile relaţiilor
României cu toate ţările socialiste, cu toate ţările
lumii, în Declaraţia din aprilie 1964, pentru apărarea
independenţei şi suveranităţii naţionale a statului
român.
Atitudinea lui Dej faţă de Tratatul de la Varşovia a
fost identică cu cea faţă de C.A.E.R.
După cum se cunoaşte, Tratatul de la Varşovia a luat
fiinţă după înfiinţarea Pactului Atlanticului de
Nord(N.A.T.O), ca instrument de apărare a Uniunii
Sovietice şi a celorlalte state socialiste de pericolul
unei agresiuni a acesteia.
Şi în acest tratat, ca şi în C.A.E.R., Uniunea Sovietică
a acţionat pentru subordonarea armatelor naţionale ale
ţărilor membre, comandamentului suprem al Tratatului
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 5
de la Varşovia. Acest deziderat nu a avut sorţi de
izbândă datorită poziţiei categorice a lui Dej care
susţinea că Armata Română este subordonată
nemijlocit statului român.
Dej, ca reprezentant al României în Consiliul politic al
acestui tratat, s-a opus participării armatei noastre la
manevrele militare ale ţărilor participante la tratat şi
nu a admis armatelor celorlalte ţări, inclusiv Armatelor
Sovietice, la manevrele Armatei Române pe teritoriul
național.
Dej a fost ferm împotriva propunerii sovietice ca
Mongolia să fie admisă în Tratatul de la Varşovia.
Acest fapt, susţinea Dej, ar fi o ofensă la adresa
Republicii Populare Chineze. China nu constituie o
ameninţare a statelor socialiste şi a U.R.S.S.-ului şi ca
atare Mongolia nu are nici un rost în acest tratat.
Datorită poziţiei noastre consecvente Mongolia nu a
fost admisă în Tratatul de la Varşovia.
Deci, datorită poziţiei lui Dej, care exprima punctul de
vedere al conducerii partidului şi guvernului român,
Tratatul de la Varşovia nu a putut să se transforme
într-un organism militar unic, căruia să-i fie
subordonate toate armatele naţionale ale ţărilor
membre ale acestui tratat.
În anul 1964, chiar în primele luni ale acestuia, ne
pomenim cu poziţia bulgară, care prin intermediul
unui economist al acestei ţări, pe nume E.B. Valev,
prezintă o hartă de integrare economică a statelor
europene vecine cu U.R.S.S. S-a publicat şi harta
acestei integrări: România, Bulgaria şi Ungaria
trebuiau să devină în principal ţări agrare, iar
Cehoslovacia, R.D. Germană şi Polonia reprezentau
partea industriuală. Ţările agrare, se preconiza, să
asigure cu produse agro-alimentare, populaţia din
ţările industriale, inclusiv furajele necesare animalelor.
Ţările agrare îşi puteau asigura produsele industriale
necesare economiei lor şi din ţările amintite mai sus.
De fapt ideile lui E.B. Valev erau impuse de guvernul
sovietic. Bulgaria susţinea integrarea dorită de
Hruşciov. Bulgaria va recunoaşte cândva că a rămas o
republică independentă în timpul lui Hruşciov, datorită
în principal poziţiei ferme a României. Şi celelalte ţări
membre ale C.A.E.R.-ului (nu cu voce tare) erau de
acord cu poziţia principială, justă a partidului şi
guvernului român şi au profitat de aceasta.
Harta economică zonală a economistului bulgar a
impus convocarea urgentă de către Dej a unei şedinţe
speciale a Biroului Politic. Dej a propus şi Biroul
Politic a aprobat constituirea unui colectiv în frunte cu
el, cu atribuţia principală de a elabora un document de
analiză a scopurilor celor ce se aflau în spatele lui
Valev. Acest document era menit să consfinţească
principiile de bază ale relaţiilor viitoare ale Partidului
Muncitoresc Român cu partidele din ţările socialiste,
precum şi relaţiile dintre statul român şi statele
socialiste. Independenţa şi suveranitatea naţională a
României trebuiau să parcurgă de la un capăt la altul,
ca un fir roşu acest document.
Trebuie să avem în vedere, că Gheorghiu-Dej a condus
partidul şi ţara într-o perioadă grea şi complexă, în
cadrul unor limite obiective, impuse de factori externi.
Meritul său incontestabil a fost promovarea în mod
consecvent a liniei politice naţionale.
La acest document s-a lucrat intens. El a fost dezbătut
în Biroul Politic şi, primind anumite îmbunătăţiri, a
fost prezentat spre discuţie şi adoptare, plenarei
extraordinare, ce a avut loc în aprilie 1964. Plenara a
adoptat în unanimitate documentele care au fost
discutate pe larg în toate organizaţiile de partid. Nici
în plenară, şi nici în partid, nu s-au manifestat voci
împotrivă.
Documentul, după ce şi-a primit adeziunea organelor
şi organizaţiilor de partid, a fost prelucrat în adunările
publice, cetăţeneşti şi în cadrul organizaţiilor de masă,
sindicate, de tineret, femei. Nu a rămas segment al
societăţii româneşti care să nu fi cunoscut şi să nu fi
acceptat cu încredere şi devotament conţinutul acestui
document. A fost ca şi un referendum, nesemnat
formal. El a fost acceptat ca un stindard de luptă al
poporului român pentru apărarea independenţei şi
suveranităţii României, în relaţiile sale cu toate ţările.
După 11 luni Dej a încetat din viaţă, în martie 1965.
Declaraţia din 1964, denumită Declaraţia
Independenţei şi Suveranităţii Naţionale, poate fi
socotită un testament a lui Gheorghiu-Dej, lăsat
partidului şi poporului român.
Declaraţia din aprilie 1964 a produs o schimbare
esenţială în linia generală a politicii interne şi externe
a partidului şi ţării, a fost o linie naţională, cu rădăcini
adânci în istoria mişcării socialiste din România.
Declaraţia din 1964 se concentrează asupra a două
probleme importante:
1. Relaţiile cu partidele comuniste şi
muncitoreşti;
2. Relaţiile dintre ţările socialiste.
În legătură cu prima problemă, documentul se opune
categoric unui centru de conducere şi relaţiilor de
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 6
subordonare. Se proclamă dreptul suveran al fiecărui
partid de a-şi elabora de sine stătător linia politică
generală, potrivit condiţiilor naţionale şi de a-şi alege
conducerea. El condamnă orice amestec în problemele
interne.
Se pronunţă pentru o solidaritate bazată pe
independenţă şi egalitate. Românii vedeau în partid, în
primul rând, un partid naţional.
În legătură cu a doua problemă, documentul respinge
concepţia unei economii mondiale socialiste,
guvernată de un plan unic, subliniază diversitatea de
condiţii şi etape de dezvoltare a ţărilor respective.
Economiile sunt ale unor state suverane şi
independente; evidenţiază dreptul suveran al fiecărui
stat de a-şi stabili formele de organizare şi dezvoltare,
modalitatea principală de colaborare a ţărilor socialiste
fiind coordonarea planurilor de dezvoltare a
economiilor naţionale, pe bază de interese şi avantaj
reciproc.
Această declaraţie nu şi-a propus în nici un fel să
renunţe la socialism sau să-l renege. Ea a deschis cale
liberă de a se curăţa de concepţii şi practici străine
socialismului, dându-i astfel mai multă vigoare.
Declaraţia ca şi evenimentele arătate mai sus sunt părţi
integrate ale liniei politice naţionale, sunt opera
conducerii lui Gheorghiu-Dej şi a echipei sale.
O istorie obiectivă îl va înscrie, fără îndoială, pe
Gheorghiu-Dej pe lista marilor conducători politici!
Bărbat de stat, curajos şi luminat.
2. FMI - adevăratul conducător al României
Petre Ignat
Mai faţă, mai pe dos, România se supune dictatului
FMI de mulţi ani, mai precis după aşazis-a „Revoluţie
din decembrie 1989”, când „emanaţii” guvernanţi,
conduşi de Ion Iliescu, au epuizat rapid fondurile
băneşti rămase de la „fostul regim”, regim prezentat de
aceştia, opiniei publice, în culorile cele mai negre
pentru a arăta ei mai albi.
Rămaşi fără proprii bani, câteva miliarde de dolari,
guvernanţii au avut nevoie de banii instituţiilor de
creditare internaţionale pentru a asigura finanţarea
economiei dar şi consumul populaţiei, pentru a
demonstra acesteia cât de bine o duce sub noul regim
şi cât de rău a dus-o până în decembrie 1989. Dar
băncile internaţionale nu s-au înghesuit să acorde
creditele solicitate de Statul român până nu se încheie
un acord cu FMI, instituţie financiar-politică aflată în
mâna marelui capital occidental, reprezentat, în
principal, de SUA.
Acordurile încheiate cu FMI prevedeau condiţii de
îndeplinit pentru ţara noastră care afectau însăşi
suveranitatea ei, condiţii pe care guvernanţii
postdecembrişti le-au acceptat cu o uşurinţă
condamnabilă , vecină cu trădarea. Principala condiţie
impusă de la început a fost „implementarea”
economiei de piaţă prin „privatizarea” tuturor uităţilor
economice de stat, privatizare ce nu înseamnă altceva
decât vâzare. Ori, orice vânzare, mai ales a unei
capacităţi de producţie strategică( zăcăminte naturale,
energie, transport, agricultură, finanţe etc) către
investitori(proprietari) străini înseamnă pierdere
echivalentă de suveranitate.
Şi aşa, din aproape în aproape, România a ajuns să fie
„guvernată” de o instituţie fără de care niciun guvern
nu-şi poate elabora programul de guvernare fără
consultarea(aprobarea) FMI prin reprezentantul său
aici, astăzi fiind vorba de Jeffrey Franks . Aşa s-a
întămplat şi cu noul guvern, recent instalat, condus de
Mihai Răzvan Ungureanu.
O reflectare convingătoare a acestei stări de fapt este
realizată de cunoscutul economist şi publicist Ilie
Şerbănescu într-un articol publicat în ziarul Jurnalul
Naţional din 21 februarie cu titlul: „Cu al nostru
Franks în frunte vom avea victorii multe!”
Iată textul acestui articol:
Dacă noul guvern păstrează programul FMI şi-l
menţine în funcţia de adevărat prim-ministru pe dl
Jeffrey Franks nu se poate, realist vorbind, să ne
aşteptăm la vreo schimbare pe fond în economia din
România şi în soarta acesteia în Europa.
Din punct de vedere economic, România a ajuns într-o
situaţie atât de nefericită încât n-ar putea-o scoate din
aceasta decât eventual un economist cu abilităţi de
concepţie, dar şi manageriale, care să imagineze o
combinaţie de corecţii fine, şi bineînţeles căruia să i
se dea mână liberă. Din păcate, dl Mihai Răzvan
Ungureanu nu este economist, este dependent politic
de nişte partide care nu prea înţeleg ceva profund din
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 7
punct de vedere economic şi, în plus, nici nu vrea,
oricât de tranşant doreşte să apară, să-l detroneze
realmente din fruntea guvernului pe dl Franks.
O reală schimbare trebuie să înceapă cu un un
diagnostic autentic al economiei. Dacă nu se
recunoaşte fără echivoc că România a ajuns, din
păcate, o anexă de tip bananier a Vestului Europei –
care este cauza ultimă a nefericirilor economice din
România –, orice măsură ar fi administrată nu ar duce
nicăieri, căci diagnozele greşite nu pot antrena decât
terapii greşite.
Există câteva delimitări preliminare obligatorii de
programele FMI şi de actualele abordări ale BNR.
1. Liberalizarea cerută a pieţelor de energie trebuie
exclusă în momentul de faţă. Şi nu în principal din
cauza faptului că, aşa cum au evidenţiat şi consultanţii
străini angajaţi să se exprime în problemă, veniturile
actuale ale consumatorilor români nu permit sau ar
permite eventual după 2020, ci pentru că nu există
condiţiile obiective pentru liberalizare. Pe piaţa
energiei electrice, se află un singur producător
(statul), iar energiile hidro şi termo, complementare în
acoperirea consumului, nu pot, din motive naturale şi
tehnologice, să fie niciodată în concuremţă! Pe piaţa
gazelor, există doar două surse de aprovizionare,
condiţii în care liberalizarea n-ar însemna decât
alinierea preţurilor interne la preţurile gazelor ruseşti
din import, stabilite la Moscova. Liberalizarea ar
urma deci să se concretizeze în încasarea rentei dife-
renţiale a exploatării gazelor interne de către
companiile străine din exploatare (OMV) şi distribuţie
(Gaz de France şi E.ON).
2. Oprirea imediată a privatizărilor. Se dovedeşte clar
că presiunile FMI şi Comisiei de la Bruxelles pentru
privatizarea a ceea ce a mai rămas în mâna statului
nu are drept obiectiv o eficientizare economică pentru
că nu este îndreptată spre acele companii de stat ne-
rentabile, ci scopul este preluarea de către capitalul
străin a acelor companii care sunt deja rentabile şi în
administrarea considerată proastă a statului. În plus,
multe din companiile în discuţie sunt din sectoare mo-
nopoliste, înstrăinarea lor având a transforma
monopoluri ale statului în monopoluri private, mult
mai dăunătoare economiei şi consumatorilor.
3. Fără a refuza cumva ţintele de deficit şi alte
obiective de disciplină financiară din programele
FMI, trebuie abandonată însă schema FMI-BNR prin
care povara ajustărilor a fost aruncată asupra celor
90% care erau responsabili doar în proporţie de 10%
de situaţie nesustenabilă creată, pentru a-i proteja pe
cei 10% care erau vinovaţi în proporţie de 90% de
situaţia respectivă ce a reclamat ajustările. Formula
susţinerii băncilor punând să plătească nevoiaşii
trebuie repudiată! Ca şi abordarea de a pune
ajustarea numai în cârca politicii fiscal-bugetare,
scoţând din ecuaţie ajustările pe seama politicilor
valutară (curs) şi monetară (preţuri), adică nefolosind
avantajele imense pe care le au în momentul de faţă
tocmai ţările neparticipante la euro. Menţinerea
artificială a cursului de schimb într-o economie
afectată de criză este în cazul României responsabilă
într-o măsură considerabilă de căderea economiei,
căci ţinerea închisă a acestei supape a obligat
economia la implozie. Aşa-zisa stabilitate de care
vorbeşte BNR – şi, prin mimetism, şi alţii care nu prea
înţeleg lucrurile – este de fapt o asfixie economică
extrem de contraproductivă şi fără de speranţă pentru
o schimbare reală a situaţiei.
Viitorul României se arată sumbru iar pentru a-l salva
este nevoie de un nou început! Sunt românii capabili
de aşa ceva?
DA! DA! DA!
3. Nu pedepsiţi copiii pentru că părinţii sunt săraci
P. I.
La cererea Ministerului Muncii, condus până de
curând de Suflina Barbu, 31 ianuarie era data limita
pentru ca toţi primarii să transmită Agenţiei Naţionale
pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, situaţia beneficiarilor
de ajutoare sociale-venit minim garantat, alocaţia de
susţinere a familiei şi indemnizaţia de creştere a
copilului care nu şi-au plătit impozitele locale.
Așa s-a ajuns în situația ca peste 73.000 de beneficiari
de ajutoare sociale să nu mai primească, din februarie,
alocaţia de susţinere a familiei, venitul minim garantat
sau indemnizaţia pentru creşterea copilului. Potrivit
datelor statistice indemnizaţia de creştere a copilului a
fost suspendată pentru 6,71 la sută dintre cei 177.577
de beneficiari, adică 11.921 de restanţieri.
Este necesar un curent de opinie care sa determine
actualul guvern sa repare eroarea precedentului si sa
acorde din nou indemnizaţia pentru creşterea copilului
tuturor familiilor chiar daca unele nu şi-au achitat
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 8
taxele locale. Prin măsura de sistare a plăţii
indemnizaţiei pentru creşterea copilului, copiii saraci
ajung să fie pedepsiti de două ori: o dată, ca urmare a
situaţiei financiare precare a părinţilor; a doua oară, ca
urmare a deciziei autorităţilor statului, exact acelea
obligate să le acorde sprijinul.
Iată că în România anului 2012, Statul capitalist,
condus azi de PDL si asociatii sai, pedepsește și
părinții și copiii. Părinții prin faptul că prin
incompetenta guvernelor postdecembriste, nu numai a
Guvernului Boc - aşa cum susţine aşa zis-a opoziţie,
cu nimic mai „brează”, nu s-au mai creat locuri de
muncă și copiii prin lipsirea de alocație.
4. Chipuri, principii, diversiuni?
O analiză primită pe reţeaua Facebook care merită
citit!
Nu se bănuia în 1989 că şi structurile militare si de
securitate ar avea interes să-l răstoarne pe
N.Ceauşescu. Şi iată cît de mult au ciştigat din
demontarea comunismului… Nu s-a bănuit în 1996 că
năpîrliţii pun la cale o nouă "schimbare", că dau
drumul la rotativă, ca să-şi rotunjească legitimitatea
internaţională. In 2000, ne-au condus spre apelul la
susţinerea lui Iliescu… ca să nu iasa Vadim. Nu am
putut para nici manevra din 2004, făcută în numele
"dreptăţii şi adevărului". De ce am rezista noilor
diversiuni?
Ascultîndu-l zile la rând pe Dan Diaconescu, care,
după ce a tocat mărunt subiectul jefuirii ţării, a trecut
la mărturisiri intime privind faţa abjectă a oamenilor
politici, te poate cuprinde mirarea. Ce s-o fi urmărind
prin această campanie de demascare? Un prim răspuns
este evident: captarea voturilor plebei nemulţumite
spre PPDD- ca să nu se ridice un partid anti-sistem
autentic, periculos. Dar nu e o explicaţie suficientă-
căci OTV merge prea departe, întărind convingerea
generală că toţi cei ajunşi la ciolan sînt bandiţi ipocriţi.
O fi venit momentul ca acest adevăr să fie spus pe
şleau, încăt să ne obişnuim cu situaţia inexorabilă,
resemnîndu-ne, adaptîndu-ne, încadrîndu-ne… Dar
parcă nici asta nu explică virulenţa campaniei anti-
chipuri, pe care o ştim orchestrată profesionist,
specific instrumentelor de diversiune.
Nu cumva se pregăteşte o nouă "schimbare majoră"? E
greu să impingi spre muncă supusă victimele unui jaf
de asemenea amploare, dacă acestea se văd conduse
tocmai de cei care le-au jefuit. Nu e mai eficace ca,
după ce o garnitură şi-a făcut treaba, tăind o halcă
grasă din averea ţării, sa inviţi păgubaşii să asculte de
lideri noi, imaculaţi… pentru un timp? Nepoţii
tradatorilor din Partidul comunist Romani, privatizaţi
intre timp, fii feseniştilor baronizaţi, au moştenit doar
averea si relaţiile din fostul regim, dar nu nu şi
eventualele pete. Au făcut studii pe aiurea, încît pot
vorbi cursiv despre modernizare, progres, civilizaţie,
integrare etc. A venit rîndul eşalonului Ungureanu. Şi
se vor pregăti noi generaţii, care să lovească şi să se
retragă la timp. La trecut însă nu se umblă, ar fi
retroactiv- au grijă juristii să ne oprească. Să nu
vorbim de controale, confiscări, anulări şi pedepsiri-
că se supără UE, se tulbură NATO, se întrerupe
progresul. Conduşi de prospături, să asigurăm
continuitatea Sistemului, Ticalosit cum i-a placut
presedintelui Basescu sa spuna cu ipocrizie.
Noi, poporul, rămînem cu contractele vicioase făcute
de cei înlocuiţi pentru că le-au semnat, cu plata
împrumuturilor operate în numele nostru şi în folosul
Lor, cu geografia economică si socială plămădită
revoltător…
E posibil să ni se pregăteasca un mare spectacol de
cosmetică politicianistă, poporul primind satisfacţia că
scapă de "fosta clasă politică", că vede alte chipuri
cocoţate la cîrmă. Cei "înlăturaţi" se vor retrage discret
in palatele acaparate, se vor ocupa de afaceri prospere,
sau vor vegeta în sinecuri administrative. Noua
promoţie de uzurpatori, scoasă în faţă pentru o altă
etapă de explotare, va fi cu atît mai bine primită de
turma buimăcită, cu cît circul răsturnarii celei vechi va
fi mai savuros. Cine va observa că tinerii lupi sînt
crescuţi din prada acaparată de cei pe care-i schimbă,
sau va inţelege rolul lor în conservarea şi creşterea
acesteia? Continuitatea nu poate percepută de minţi
destructurate.
Pînă cînd vor putea fi păstoriţi românii astfel? Vor
observa vreodată că schimbarea figurilor, garniturilor,
lozincilor- nu rezolvă nimic? Sau vor rămîne la
josCeauşescu, josIliescu, josBăsescu , josCutărescu-
prag de care mulţi nu mai par capabili să treacă?
Deşi pare funciară, incapacitatea "poporului" de a
percepe fiziologia sistemului politic, social, economic,
spiritual, este mai curînd rezultatul dezinformării si
ne-educării. De unde, vinovăţia capitală a
intelectualilor, care au dezertat de la postul de
explicatori civici, singura contribuţie care le-ar
justifica pretenţiile sociale.
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 9
Ca să işi ascundă laşitatea si incompentenţa în analiza
sistemelor (la noi, "intelectual", nu înseamnă specialist
în drept, economie, sociologie, management etc.- ci
poet, actor, eseist sau critic literar), "personalităţile
culturale" se exaltă mercenar, perorînd despre
schimbarea miraculoasă a mentalităţilor. Ca şi cum
injecţiile de moralitate, servite la ocazii, ar putea
contrabalansa cancerigenitatea regulilor nocive de joc.
Lăsaţi în ghearele complexităţii, televiziunii si vieţii
alienante, hipnotizaţi de rotirea cadrelor, românii nu
inţeleg, sau simt doar confuz, că ar trebui schimbat
metabolismul societăţii, nu doar saltimbancii de pe
scena teatrului politic . Visează revoluţii , dar nu-i
interesează dacă vreo grupare formulează şi
promoveză o platformă veridică de schimbare
structurală.
Absenţa unui proiect coerent de însănatoşire a
societăţii ar trebui să-i preocupe acut pe revoltaţi, dacă
nu ar fi menţinuţi premeditat la nivelul detestării sau
adulării actorilor.
Fascinaţi de chipuri, îmbătaţi cu principii, neatenţi
la structuri, românii călătoresc la capătul nopţii.
5. Capitalismul se va autodistruge - Marx
Karl Marx, intemeietorul socialismului stiintific, a
avut dreptate cu privire la autodistrugerea
capitalismului, a declarat Nouriel Roubini, laureat al
premiului Nobel pentru Economie, intr-un interviu,
acordat cu ceva timp in urma, pentru cotidianul Wall
Street Journal.
"Karl Marx a spus-o bine. La un moment dat,
capitalismul se poate autodistruge pentru ca nu poti
transfera venituri dinspre forta de munca spre capital
fara sa se inregistreze un exces de capacitate de
productie si lipsa unei cereri agregate. Asta se
intampla acum", a spus Roubini.
Economia nu-si poate reveni fara consum, insa acesta
a fost afectat in ultimii ani.
"In ultimii 2-3 ani a avut loc o mare redistribuire a
avutiei dinspre forta de munca spre capital, dinspre
salarii catre profituri. Inegalitatea veniturilor si
avutiei a crescut", a spus Roubini.
El a aratat ca economia nu se regleaza singura. "Am
crezut ca piețele functioneaza, dar nu este asa.
Fiecare firma vrea sa supravietuiasca, asa ca reduce
costurile cu forta de munca si mai mult. Costurile cu
forta de munca sunt venitul salarial si consumul
altuia. Din cauza asta este un proces autodistructiv",
afirma Roubini.
Economistul american spune ca SUA nu se afla inca in
aceasta situatie, insa pericolul este major. "Cel putin in
Germania s-au luat masuri pentru mentinerea
locurilor de munca. In SUA nu credem in asa ceva si
avem un somaj de 16%", a mai spus Roubini.
Cateva cuvinte despre Karl Marx filozof, economist
si publicist. S-a nascut la 5 mai 1818 la Trier si a murit
la 14 martie 1883 la Londra. Este fondator al
socialismului ştiinţific, al materialismul dialectic şi
istoric şi al economiei politice ştiinţifice.
La solicitarea Congresului al II-lea al Ligii
Comuniştilor, la care aderaseră în 1847, Marx
impreuna cu prietenul sau Friedrich Engels elaborează
programul acesteia, cunoscut sub numele de
Manifestul Partidului Comunist, apărut în februarie
1848. În acest prim document-program al partidului
revoluţionar al proletariatului internaţional, Marx şi
Engels expun concepţia comunistă despre lume,
materialismul consecvent, care cuprinde şi domeniul
vieţii sociale, dialectica, cea mai cuprinzătoare şi mai
profundă teorie a dezvoltării, şi fundamentează
concepţia despre rolul istoric al proletariatului.
În 1867 apare primul volum al operei fundamentale a
lui Marx, Capitalul, consacrată analizei procesului de
producţie al capitalului. In aceasta opera el
desavirseste teoria valorii bazată pe muncă si
elaborează teoria plusvalorii, piatra de temelie a
economiei politice marxiste.
Marx a îmbinat munca ştiinţifică cu o intensă
activitate revolutionară, militind consecvent pentru
unitatea miscarii muncitoresti internationale. A fost
creatorul teoriei şi tacticii revolutiei proletare.
Împreună cu Engels, a elaborat concepţia
revoluţionară despre lume - materialismul dialectic.
Extinzînd această nouă conceptie despre lume si
asupra vieţii sociale, Marx şi Engels au elaborat
materialismul istoric - stiinta legilor de dezvoltare a
societatii. Crearea materialismului dialectic si a
materialismului istoric a însemnat o adevărată
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 10
revolutie în filozofie. Descoperind legile obiective ale
dezvoltării sociale, a creat economia politică
stiintifică. Pornind de la imposibilitatea de a se împăca
interesele de clasă ale proletariatului cu cele ale
burgheziei, a aratat rolul istoric al proletariatului de
creator al unei societati noi, fara exploatare umană.
Marx a creat teoria socialismului stiintific, în opoziţie
cu diferitele teorii ale socialismului utopic, care au
existat pină la el.
În Romania, primele traduceri din lucrările lui Marx
au aparut in 1883, iar printre cele dintîi lucrari editate
se numără: Manifestul Partidului Comunist (1892),
Cuvîntul despre problema liberului-schimb (1893),
Muncă salariată si capital (1911).
In conditiile crizei actuale este necesar ca lucrarile lui
Marx sa fie cunoscute de noile generatii de tineri
pentru a putea intelege mai bine realitatea lumii de azi
si originea acestei crize: capitalismul imperialist
promovat de tarile dezvoltate economic.
6. Cum a fost subminată economia după 1989
Ne-am propus să prezentăm în ziarul nostru
distrugerile provocate de politica trădătoare a celor
care au condus ţara noastră în epoca postdecembristă.
Nu ne propunem neapărat să publicăm materiale
proprii ci şi pe cele apărute în alte publicaţii dar care
prezintă în mod obiectiv realitatea. Începem prin a
prezenta un articol din ziarul Adevărul din 25 ianuarie
2012, autori, tinerii ziarişti Mihai Voinea,Cristian
Delcea şi Dan Străuţ cărora le mulţumim pe această
cale pentru stădanie.
Redacţia
Când statul a fost cumpărător, achiziţiile publice s-au
făcut la suprapreţ. În schimb, de câte ori a vândut câte
ceva, statul şi-a subevaluat activele, oferindu-le gratis
sau la preţuri derizorii. În primii ani de după
Revoluţie, în Codul Penal a rămas infracţiunea de
subminare a economiei naţionale, însă parametrii pe
baza cărora s-ar încadra o anumită faptă la această
categorie (după care se stabilea gravitatea pagubei) au
dispărut.
Economia României a avut parte de multe tentative de
subminare - de regulă, reuşite - şi nu e un demers
tocmai dificil să le treci în revistă pe cele care au
rămas în memoria colectivă. Reţeta de bază după care
au operat sabotorii economiei noastre naţionale este
următoarea: pe de-o parte, atunci când o unitate
(companie, instituţie, regie) de stat a avut ceva de
achiziţionat - de la agrafe de birou până la curent
electric, autoturisme sau construcţia de autostrăzi -,
cumpărarea s-a făcut la preţuri de multe ori mai mari
decât nivelul rezonabil al pieţei; de cealaltă parte, când
a vândut câte ceva - case, fabrici, terenuri agricole,
utilaje etc. -, privatizarea a fost realizată astfel încât
preţurile de vânzare să fie de multe ori mai mici decât
nivelul rezonabil al pieţei. Sau, cum arată şi analistul
economic Ilie Şerbănescu, „când statul e cumpărător,
factura se umflă.
Din industria dezvoltată la ordinele lui Ceauşescu s-
au înfruptat toţi cei care s-au perindat la putere după
1989
Când e vânzător, se mulţumeşte cu puţin". Iar când
vinzi ieftin şi cumperi scump, nu poţi ajunge decât la
sapă de lemn, aşa cum a ajuns şi economia noastră
după mai bine de 20 de ani de subminare continuă.
„Adevărul" vă prezintă un scurt istoric al acelor
acţiuni prin care economia a fost subminată, am putea
spune, sistematic în ultimii 22 de ani.
1 Atacul căpuşelor. Printre primele metode de
subminare a unităţilor de stat, cronologic vorbind, s-a
remarcat anexarea de SRL-uri pe lângă marile
combinate, prin care se făceau diverse achiziţii ieftine,
din piaţă, urmate de vânzări la preţuri mult umflate
către unitatea căpuşată. Într-o a doua etapă, producţia
finală a combinatului era cumpărată la preţ de
producător (adică foarte mic) şi vândută în piaţă la
costuri mult mai mari. În acest fel, combinatul de stat
pierdea şi avantajul unor achiziţii la preţul normal, dar
şi profitul rezultat din activitatea sa - totul se ducea
către SRL-ul anexat, care funcţiona în „parohia" sau
cel puţin cu ştiinţa persoanelor din conducere, numite
de regulă politic. Practic, niciun combinat de stat sau
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 11
companie naţională n-a scăpat de acest atac al
căpuşelor, iar prejudiciile astfel provocate au
dimensiuni ce se încadrează lejer la „subminarea
economiei naţionale". Sidex Galaţi (înaintea
privatizării), CFR sau Tractorul Braşov ar fi doar
câteva exemple celebre.
Considerată „un morman de fiare vechi“, industria
chiar a fost vândută ca fier vechi
2 Privatizările oneroase. „Statul este cel mai prost
manager" şi „industria este un morman de fiare vechi"
au fost tezele care au guvernat economia încă din
primii ani după 1990. Soluţia aproape că se impunea
de la sine: statul să-şi vândă (toate) activele, pentru a
scăpa de căpuşe şi pentru ca respectivele unităţi să
intre în circuitul normal al pieţei. Corect, dar modul în
care au fost realizate cele mai multe privatizări
plasează România pe harta absurdului: în unele cazuri,
vânzarea a fost făcută la preţuri cam de 10 ori mai
mici decât nivelul rezonabil, în alte cazuri
cumpărătorul nu avea nicio legătură cu afacerea
respectivă.
Cumpărătorul nu a făcut decât să taie la fier vechi
utilajele, apoi să (re)vândă separat terenul şi celelalte
bunuri din patrimoniul fostei unităţi de stat. O fabrică
de zahăr, suc sau bere, spre exemplu, înseamnă cazane
imense de inox, adică tone de metal care pe piaţa
fierului vechi este cel mai bine cotat. O fabrică de cuie
nu e o mare afacere, dar deţine terenuri şi spaţii
comerciale în zona centrală a oraşului. O fabrică de
echipamente şi instalaţii industriale poate fi un
„morman de fiare vechi", dar în patrimoniul acesteia
există şi o cabană la munte sau vreun hotel pe malul
mării. Ce a făcut statul cu ele? Le-a vândut la preţuri
derizorii, ca şi cum acele „mici" avantaje ar fi doar
nişte amănunte neglijabile.
Sute de kilometri de cale ferată au fost construite la
suprapreţ
Exemplul IMGB, unde cumpărătorii şi-au scos banii
investiţi numai vânzând o cabană a fostului combinat
este cel mai cunoscut, dar nu e deloc singular. Şi în
aceste cazuri, prejudiciile create - nu atât prin vânzarea
oneroasă în sine, cât prin lichidări care au lăsat mii de
oameni fără locuri de muncă - încadrează lejer faptele
la „subminarea economiei naţionale".
3 Destrămarea nodurilor industriale. Orice sistem
economic constituie, de fapt, o reţea de furnizori şi
clienţi, întinsă de la extracţia de minerale sau
exploatarea agricolă a pământului (sectorul primar)
până la prestarea celor mai sofisticate servicii (sectorul
terţiar). România, fostă economie centralizată, cu atât
mai mult era organizată pe „noduri" - binecunoscutele
platforme industriale din proximitatea oraşelor mai
mari. Ei bine, aici au acţionat cel mai eficient sabotorii
economiei: lăsând în paragină aceste platforme ori
tăindu-le pur şi simplu la fier vechi, au lăsat de fapt
fără obiectul muncii zecile, poate sutele de furnizori
tradiţionali, cu toţi angajaţii şi afacerile mai mici sau
mai mari ale acestora.
Dacă la Braşov sau la Câmpulung nu se mai produc
tractoare, respectiv autoturisme de teren, nici la Buzău
sau Urziceni nu se mai produc cablaje, nici în alte
oraşe nu se mai produc caroserii, volane, manete,
echipamente de bord etc. România avea, în 1989, mai
mult de 30 de astfel de „noduri" industriale. Acum mai
are doar câteva parcuri industriale şi zeci de platforme
părăsite şi devastate, prin care nici câinii vagabonzi nu
mai aleargă. Aproape toată „ţesătura" economiei s-a
destrămat ca un ciorap de damă. Şi această metodă de
subminare a avut ca efect prejudicii incomensurabile şi
mii de oameni rămaşi fără locuri de muncă.
4 Agricultură fără coloană vertebrală. Poate că în
1989 agricultura nu era ca în rapoartele oficiale, dar pe
câmpuri existau reţele de irigaţii, garajele erau ticsite
cu tractoare şi cu utilaje, fermele aveau clădiri speciale
pentru creşterea animalelor şi fiecare grup de comune
care administrau mii de hectare de teren agricol avea
silozuri sau depozite. Altfel spus, agricultura noastră
poate că nu dădea producţiile la hectar cu care se
lăudau secretarii de partid pe la Telejurnal, dar era
dotată cu o infrastructură solidă. Unde au dispărut
toate acestea? Unde sunt reţelele de irigaţii, clădirile,
silozurile? Fără ele, e chiar de mirare că în 2011 am
avut performanţe-record, adică uite că ne-am
descurcat, dar dispariţia lor tot la „subminarea
economiei naţionale" se încadrează.
5 O scumpete de infrastructură. Nevoia de a
construi autostrăzi şi căi ferate a fost mai întâi negată
la nivelul noilor autorităţi apărute după 1989. Apoi,
cineva a descoperit că aici este de fapt o mină de aur, a
se citi o sursă practic inepuizabilă de fraude cu bani
publici. Astfel a început epopeea celei mai mari găuri
negre: construcţia de autostrăzi, secondată de
reabilitările de căi ferate şi, mai nou, de modernizarea
de drumuri forestiere.
Autostrăzi care nu străbăteau decât câmpii drepte ca-n
palmă au ajuns să coste multe milioane de euro pe
kilometru (cazul Bechtel e deja notoriu, astfel că nu
mai insistăm aici, amintind doar că în şapte ani, cu mai
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 12
mult de patru miliarde de euro, s-au construit puţin
peste 50 de kilometri de autostradă). Căi ferate la care
nu s-au făcut decât unele recondiţionări au costat mai
mult de cinci milioane de euro per kilometru.
Autostrăzile din România sunt cele mai scumpe din
lume. Pe banii noştri
Recent, s-a descoperit că şi drumurile forestiere au fost
modernizate cu mai mult de un milion de euro per
kilometru, deşi nu au fost nici măcar asfaltate. Banii
scurşi în această gaură neagră a infrastructurii
româneşti sunt atât de mulţi, încât „subminarea
economiei naţionale" este un termen cam „subţire"
pentru a ilustra adevăratele dimensiuni ale
prejudiciului creat.
6 Paradisul ingineriilor financiare. Dacă majoritatea
românilor au fost „muncitori necalificaţi" pe pieţele
financiare dominate de stat, unii privilegiaţi s-au
dovedit a fi „ingineri cu studii înalte". Mai exact, din
instituţii de credit cum au fost Bancorex sau Banca
Agricolă, unii au luat împrumuturi pe care nu le-au
mai dat vreodată înapoi, nici măcar n-au folosit banii
în „afacerile" pe care le-au prezentat băncii pentru a
obţine fondurile respective.
Fiind vorba de sume de ordinul miliardelor de lei care
aparţineau statului (prin băncile sale), şi aceste fraude
se încadrează la „subminarea economiei naţionale".
Câtă vreme statul cumpără scump şi vinde ieftin,
sabotajul economic nu va înceta, mai ales că în Codul
Penal astfel de fapte sunt amintite mai degrabă spre
delectarea celor pasionaţi de ştiinţele juridice.
"Când statul e cumpărător, factura se umflă. Când e
vânzător, se mulţumeşte cu puţin.''
Ilie Şerbănescu analist economic
31 de platforme industriale care erau funcţionale în
urmă cu 22 de ani au fost lăsate în paragină.
Statul a închis peste 1.200 de fabrici şi uzine
În ultimii 22 de ani, mai mult de 1.200 de foste unităţi
economice cu capital de stat au fost închise. Utilajele
cu care erau dotate acestea au fost părăsite sau tăiate la
fier vechi, iar oamenii care munceau acolo au rămas
pe drumuri ori, în cele mai fericite cazuri, s-au retras
la ţară. Aşa s-a format o pătură socială care, deşi are
calificări din cele mai diverse, vegetează în
gospodăriile rurale de pe urma cărora îşi duce traiul de
zi cu zi, împiedicată de împrejurările economice să
participe la crearea de valori materiale şi culturale.
Acest potenţial a fost calculat la 3% din PIB, adică
oamenii despre care vorbim ar putea participa cu trei
procente la creşterea economică a ţării.
7. Tineretul român mai şi gândeşte pentru Romania
GHE. SUREANU
Aprecierile celebrului violonist Alexandru Tomescu
dintr-un interviu publicat în cotidianul Adevarul din
data de 02 februarie 2012, arata preocuparea
tineretului român faţă de problemele actuale ale
României, faţă de viaţa şi situaţia politică din ţara
noastră.
Încă de la începutul interviului avem imaginea unui
tânăr care a avut o copilărie normală, parinţii reuşind
să-l pregătească pentru cariera de muzician în ciuda
greutăţilor avute, în mare parte datorită sistemului şi
instituţiilor statului din acea perioadă, dintre care
şcoala avea rolul cel mai important. Ele reuşeau să
descopere talente din rândul tuturor categoriilor
sociale şi să le promoveze spre zonele de înaltă
performanţă.
Desigur că „înţelepţii de serviciu” din studiourile de
televiziune şi alţi oameni de presă care deşi văd trista
realitate a ţării generată de efectele loviturii de stat din
decembrie 1989, transferă cauza acestei a decăderi a
societăţii româneşti - „comunismului” ????
Episoadele prezentate din Republica Coreea de Nord
ne dezvăluie gândirea unui tânăr cu o judecată matură
şi independentă, neuzata de stereotipurile negativiste
ce bântuie marea majoritate a minţilor tinerilor din
ziua de azi atunci când fac referinţă la ţări cu un alt
sistem social şi alte valori decât cele al hoţiei
generalizate.
Tânărul Alexandru Tomescu a surprins cu multa fineţe
o trăsătură a poporului din Coreea de Nord,
„generozitatea şi solidaritatea manifestată prin simplul
gest al oferirii unui măr”..
Dialogul despre Coreea de Nord denotă înţelegerea
subtilă şi corectă a tradiţiilor unui popor puţin
cunoscut de lumea occidentala şi de ţara noastră, cu
toate că în anii 1950 poporul român a ajutat naţiunea
nord-coreeană cu suport material şi logistic, a sprijinit
tinerii din această ţară în realizarea studiilor în
România, etc. Esenţială şi pe deplin corectă a fost şi
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 13
prezentarea care intima „tabloidizarea Romaniei”, prin
prezentarea unor aspecte marginale ale vieţii social
politice din România la televiziunile comerciale
apărute din anii 1990 incoace.
De asemenea, tânărul muzician surprinde în interviul
dat un element central şi de maximă importanţă al
problematicii viitorului ţării noastre şi anume –
învăţământul de toate gradele. Cu toate că, de peste
doua decenii până în prezent, fiecare om politic care s-
a perindat la cârma ţării a subliniat importanţa pe care
o are sistemul de învăţământ, aceste „reforme” s-au
dovedit că au făcut mai mult rău decât bine,
ajungându-se la situaţia în care valori ca Alexandru
Tomescu să plece din ţara pentru a studia în străinatate
şi în final să se stabilească acolo.
8. Sa nu ucizi!
P.I.
SA NU UCIZI! Este una din cele zece porunci pe care
Cartea de bază a creştinismului, Biblia, o prevede şi pe
care regimul democrat comunist a transpus-o în
dimensiunea laica a existentei umane si prin Decretul
770 din 1 octombrie 1968.
Acest act normativ, ce s-a impus în conştiinţa
românilor ca „decretul de interzicere a avorturilor” sau
mai pe scurt”Decretul”, a fost aspru criticat după
contrarevoluţia din decembrie 1989 find printre
primele acte normative anulate de noul regim fsn-ist
condus de Ion Iliescu şi Petre Roman, dînduse astfel
frîu liber avorturilor, adică uciderii fiinţelor umane în
faza lor de concepere şi dezvoltare din pîntecele
mamei. În cei peste 20 de ani de aşazisă democraţie,
statisticile scot în evidenţă milioane de avorturi în ţara
noastră, făcînd pe mulţi cetăţeni, conştienţi şi
procupaţi de viitorul ţării, să ia atitudine critică şi chiar
să protesteze împotriva unei asemenea situaţii, aşa
cum s-a întămplat recent cînd sute de oameni, mulţi
dintre ei tineri, au ieşit în stradă pentru aceasta.
Protestul lor a avut ca denumire „Marşul pentru viaţă”
, în opinia lor avortul nu înseamnă altceva decât
„întreruperea unei vieţi”, subsciem şi noi comuniştii.
Astfel, Decretul, apare într-o lumină nouă şi arată că
atunci, în 1968, adoptarea lui a avut la bază o
motivaţie bine justificată şi care se regăseşte chiar în
respectivul act normativ, „Avînd în vedere ca
întreruperea cursului sarcinii reprezintã un act cu
grave consecinţe asupra sãnãtãţii femeii şi aduce mari
prejudicii natalitatii şi sporului natural al populaţiei,
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România
decreteazã”.
După cum se observa, întreruperea sarcinii fără o
justificare temeinică „aduce mari prejudicii natalitaţii
şi sporului natural al populaţiei” a determinat
autorităţile de atunci, mult hulitul azi, „regim
comunist” a fost nevoit să intervină şi să reglementeze
această problemă de importanţă majoră pentru
societatea românească, continuitatea ca popor şi
naţiune unitară. Efectele acestui decret au fost
multiple, unele negative, trebuie să recunoaştem, dar şi
pozitive. Cel mai important efect a fost acela că
populaţia României a crescut de la aprox 18 milioane,
înainte de adoptarea Decretului, la peste 23 milioane
în 1989, în doar 20 de ani. Mulţi dintre cetăţenii de
astăzi îşi datorează existenţa pe acest Pământ acestuia.
Nu putem spune cîţi dintre aceştia s-au născut datorită
lui şi cîţi pentru că i-au vrut părinţii lor.
În contrast cu acea perioadă, în următorii 20 de ani,
anii postdecembrişti, populaţia României a scăzut cu
aproape acelaşi număr cu care a crescut atunci şi
continuă să scadă. Deci, problema natalităţii în ţara
noastră revine în actualitate ca problemă majoră.
Atunci, în epoca de construcţie socialistă, s-a găsit
soluţia acestui decret, astăzi guvernanţii procapitalişti
vor găsi o altă soluţie, mai bună? Sau cumva pe ei nu-i
preocupă această problemă îndeajuns, considerând-o
minoră? Poate că aşteaptă ca” piaţa” să rezolve şi
această problemă aşa cum a rezolvat şi problema
dezvoltări economice în perioada postdecembristă?
Pentru că s-a creat un adevărat mit in legătură cu acest
act normativ consider necesar să-l prezint aşa cu a fost
el adoptat şi publicat în Monitorul Oficial:
DECRET Nr 770 din 1 octombrie 1966
pentru reglementarea întreruperii cursului sarcinii
EMITENT: CONSILIUL DE STAT AL
REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
PUBLICAT ÎN: BULETINUL OFICIAL NR. 60 din
1 octombrie 1966
Avînd în vedere ca întreruperea cursului sarcinii
reprezintã un act cu grave consecinţe asupra sãnãtãţii
femeii şi aduce mari prejudicii natalitatii şi sporului
natural al populaţiei,
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România
decreteazã:
ART. 1 Întreruperea cursului sarcinii este interzisã.
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 14
ART. 2 - În mod cu totul excepţional întreruperea
cursului sarcinii va fi autorizata potrivit prevederilor
art. 5, în cazurile în care:
a) sarcina pune viata femeii într-o stare de pericol
care nu poate fi înlãturat printr-un alt mijloc;
b) unul din pãrinţi suferã de o boala grava, care se
transmite ereditar, sau care determina
malformatiuni congenitale grave;
c) femeia insarcinata prezintã invaliditati grave
fizice, psihice sau senzoriale;
d) femeia este în virsta de peste 45 de ani;
e) femeia a nãscut patru copii şi îi are în îngrijire;
f) sarcina este urmarea unui viol sau a unui incest.
ART. 3 - Întreruperea în cazurile prevãzute la art. 2
se poate efectua în primele trei luni ale sarcinii.
În caz excepţional, cînd se constata o stare
patologica grava care pune în pericol viata femeii
întreruperea cursului sarcinii se poate face pînã la
şase luni.
ART. 4 - Întreruperea cursului sarcinii se
efectueazã, în cazurile prevãzute de art. 2 şi 3, de
medici obstetricieni-ginecologi, în unitãţi sanitare
de specialitate.
ART. 5 - Autorizarea întreruperii cursului sarcinii
se da de cãtre o comisie medicalã raionala sau
oraseneasca instituitã în acest scop prin decizia
comitetului executiv al sfatului popular regional sau
al oraşelor Bucureşti şi Constanta.
ART. 6 - În cazuri de extrema urgenta medicalã,
cînd întreruperea cursului sarcinii trebuie imediat
efectuatã, medicul are obligaţia ca înainte de
intervenţie, sau cînd nu este posibil, în cel mult 24
ore de la aceasta sa anunţe în scris pe procuror, care
urmeazã a constata, pe baza avizului medicului
legist şi a oricãror alte date, dacã intervenţia pentru
întreruperea cursului sarcinii a fost necesarã.
ART. 7 - Efectuarea întreruperii cursului sarcinii în
alte condiţii decît cele prevãzute în acest decret
constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit
dispoziţiilor Codului penal.
ART. 8 - Prezentul decret intra în vigoare la 30 zile
de la publicare. În acelaşi termen, ministrul sãnãtãţii
şi prevederilor sociale va emite instrucţiuni de
aplicare a acestui decret. Pe data intrãrii în vigoare a
prezentului decret, Decretul nr. 463 pentru
încuviinţarea intreruperilor de sarcina, publicat în
Buletinul Oficial nr. 26 din 30 septembrie 1957, se
abroga.
Acest sfârşit de săptămână a fost închinat vieţii. Sute
de oameni s-au adunat în diferite oraşe din ţară pentru
a protesta împotriva avortului. Marşul pentru viaţă,
căci aşa se numeşte acţiunea, are loc de câţiva ani în
România în sâmbăta dinaintea sărbătoarei creştine
Buna Vestire.
300 de oameni s-au adunat astăzi în centrul Capitalei.
"Noi suntem aici să exprimăm votul nostru pentru
viaţă. Să atragem atenţia asupra acestui lucru. Să îi
facem pe oameni să înţeleagă că viaţa este importantă"
a declarat una dintre persoanele prezente la protest.
În jurul orei 12:30 au pornit marşul din Calea Victoriei
şi au ajuns până în Parcul Izvor. Pe tot traseul au fost
însoţiţi de ofiţeri ai jandarmeriei şi de poliţia rutieră.
Şi Constanţa a sărbătorit astăzi viaţa. Oamenii şi-au
exprimat indignarea faţă de femeile care aleg să
renunţe la sarcină prin intermediul avortului, spunând
rugăciuni şi recitând poezii.
În Târgu Mureş oamenii au pornit marşul din faţa
Teatrului Naţional şi au parcurs întregul bulevard din
centrul oraşului.
În Timişoara, aproximativ 300 de persoane au
participat la Marşul pentru viaţă. Oamenii au pornit de
la Biserica greco-catolică "Sfânta Maria Regina Păcii"
şi au ajuns la Piaţa Unirii.
Biserica ortodoxă critică aspru femeile care întrerup
sarcina voit.
În ultimii patru ani în România au fost înregistrate,
anual, peste 100.000 de cazuri de întrerupere a
sarcinii. Mai mult de jumătate dintre avorturile făcute
în ţară, în ultimii cinci ani, au fost la cerere.
Româncele fac de trei ori mai multe avorturi decât
femeile din Vestul Europei.
9. Hai sa nu mascam capitalismul intr-o fata mai umana numita socialism
Cl M Constantinescu
Va întrebati cum numarul comunistilor dispar?!
Simplu cu multă linguseala sunt atrasi in partidele
asazise de stinga care promit lupta împotriva
imperialismului, lupta pentru acele idei si idealuri in
care comuniştii au crezut si au luptat, astăzi mascate in
partide democrate socialiste, Uniuni, Miscari si
„aliante socialiste”, toate declarate de stinga care lupta
pentru o viaţa mai prospera, mai demna, mai buna.
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 15
Dar chiar ASA o fi? Caci eu din câte vad, nu prea
cred!! Priviti prin ceeace se întîmplă in mai toată
Europa. Comunişti francezi numesc Socialismul actual
atit in Franţa cit si in principalele state ale Europei si
nu numai - Socialism de Caviar- si putem înţelege de
ce, in marea lor majoritate, nu lupta pentru
nationalizarea principalelor puncte ale economie
naţionale, nu combat capitalismul, nu lupta pentru
suveranitatea si independenţa statelor, atit teritorială
cât si economica, nu lupta pentru siguranţa propriei
tari, toţi vor UE!
Oare când vezi ca o nava (UE) se scufunda, de ce se
minte cu vorbe frumoase ca totul va fi bine! Din 2002
de când moneda euro sa instalat pe piaţa principalelor
state ce formează UE, Europa a avur doar regres,
progresul fiind cunoscut ca "Austeritate" pierderi,
coruptie, ilegalitatea,infractori si numarul somerilor a
crescut cu peste100%, sa nu mai vorbim de datoria
publica a României cât si mărirea numarului de taxe
atit pentru stat cât si pentru UE!!!
Cui ii este necesară aceasta Uniune Europeana
domnilor socialisti ne puteţi inlumina si pe noi oameni
de rând???? In mod sigur nu omului de rând,dar in
mod sigur va fi utila acelor ce sunt certati cu Legea si
Dreptatea, cu Patriotismul,cu Nationalismul,
infractorilor, Mafiei, tuturor celor ce vor sa spele
miliardele făcute pe spatele sclavilor si cu buna ştiinţă
au dus romanii sa doreasca emigrarea in masa,
facandu-i sa creadă ca daca emigreaza starea lor se va
inbunatati.
TOT CE ROMANUL AGONISESTE AFARA intr-un
tirziu ii va fi luat prin taxe taxe si iarasi taxe,
reevaluarea monedei,somaj etc!! De ce nu sa-u lăsat
granitele deschise din 1990? Simplu, cu cât ii arati
cetateanului simplu ca Occidentul si capitalismul este
util si necesar societăţi cu atit îl faci sa creadă ca va
avea o viaţa mai buna, mai bogata, mai demna il
modelezi psihic. In timp cu cit il exploatezi si îl
infometezi distrugindu-i demnitatea, sănătatea,
viitorul, viaţa de familie, cu atit devine mai rău, cu atit
devine mai lacom, lacom de promisiuni si iluzi. Ce ii
poţi spune unei persoane de 50 de ani când fabrica este
vândută sau patronul ii zice ca este prea batrin pentru
postul pe care îl ocupa? EL CE VA FACE,UNDE SE
VA DUCE?!
Adevăratul Genocid este UE!!
Romanii au nevoie de tara lor mama si nu sa fie
imprastiati in lume,sclavi intr-o era modernă!
Socialisti au datoria sa lupte împotriva celor
enumerate mai sus!!!!
HAI SA NU MASCAM CAPITALISMUL INTR-O
FATA MAI UMANA NUMIT SOCIALISM!
10. CE-AM AVUT ŞI CE-A MAI RĂMAS
G. Sureanu
Baza industrială existentă în 1989 a dispărut. Numeric,
cel puţin 80% din capacităţile de producţie au fost date
la fier vechi. În Bucureşti existau în decembrie 1989
cel puţin 47 mari întreprinderi. Au dispărut complet
34.
Tot efortul de industrializare al României din secolul
XX a fost în cea mai mare parte anulat.O atare
distrugere a industriei proprii este, după toate
probabilităţile, unică în Europa dacă nu şi în lume.
România nu mai are în proprietate nici o unitate
industrială, cele în funcţie aparţin firmelor straine.
Cooperaţia meşteşugărească de producţie a dispărut şi
ea în cea mai mare parte.Dacă vrei să-ţi repari un
pantof, găsirea unui atelier seamănă cu un joc la
loterie.
Agricultura prin măsurile luate în anii ’90, a revenit la
o fărâmiţare care o fac neproductivă.România nu mai
produce hrana de care are nevoie şi importă nu numai
grâu, dar şi legume, fructe din ţări europene, africane
şi chiar din America de Sud.
Comerţul se desfăşoară în mall-uri cu megamagazine.
Care este ponderea în megamagazine a mărfurilor
produse în România? Imaginile cu înghesuiala
cumpărătorilor de sărbători la casele de marcat nu
înseamnă bunăstare. Comerţul exercitat individual-
particular s-a redus la maximum; micile magazine de
cartier unele rezistă, altele s-au închis, iar ponderea lor
este prea puţin semnificativă.
Sistemul bancar-financiar aparţine, în proporţie de cel
puţin 90% – băncilor străine. De ce până în 2009
inclusiv, au fost bani şi dintr-odată nu mai sunt?
Opinia publică nu a primit o explicaţie raţională şi nici
cum sunt folosite aceste 20 de miliarde.
Urmările împrumutului:
a) reducerea cu 25% a salariilor şi cu 15% a pensiilor;
b) disponibilizări repetate în 2010, 2011 si 2012
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 16
c) reducerea în continuare a salariilor întrucât noua
grilă de salarizare a pornit de la un prag mai jos decât
acela anterior
d) îngheţarea salariilor şi pensiilor pe 2012
e) hotărâri judecătoreşti definitive pentru plata unor
drepturi băneşti nu sunt respectate şi amânate cu
motivarea că nu sunt bani
f) investitiile sunt îndreptate spre firmele clientelare
ale regimului
FMI execută un control direct asupra bugetului şi
administraţiei ţării. Acest for „recomandă“ ce trebuie
privatizat sau pus sub management privat. Într-un fel,
situaţia se aseamănă cu aceea a României din anii
1948-1958 când hotărârile conducerii de atunci erau
supuse aprobării prealabile a Moscovei.
Trecerea – tot la recomandarea FMI – sub
management privat a unor mari unităţi care mai sunt
proprietatea statului
Vânzarea în continuare a resurselor naturale,
exploatarea perimetrelor maritime petrolifere; atacarea
pădurilor virgine.Veniturile ce vor reveni statului
român din vânzarea unor asemenea resurse sunt
minimale.
Conducerea politica, degradare fara precedent. Viaţa
politică cunoaşte, în ultimii 6-7 ani, manifestări aparte,
care încalcă atât Constituţia ţării, cât şi regulile UE.
Formarea unei majorităţi parlamentare cu ajutorul unui
„partid“ care nu a fost validat în alegeri şi votează
automat cu partidul principal de guvernământ. Metode
speciale de votare: asumarea răspunderii de către
guvern; aprobarea tacită; numărătoare în viteză
(numărătoarea expres); ordonanţele de urgenţă
aprobate în bloc.
Politizarea aparatului de stat până la treptele
inferioare. Se va ajunge la partidul-stat existent în
1989.
Transformarea guvernului într-un simplu instrument
de execuţie, de aplicare a dispoziţiilor Preşedinţiei.
Eliminarea completă a dialogului dintre partide pentru
obţinerea unei soluţii negociate;compromisul politic
nu există în mentalul şi practica partidului principal de
guvernământ;există numai dorinţa de eliminare cu
orice preţ şi prin orice mijloace a adversarilor.
Jaloane pentru fraudarea viitoarelor alegeri: votarea
prin corespondenţă, tinerea concomitentă a viitoarelor
alegeri, locale şi parlamentare, contrar prevederilor
constituţionale, cât şi a practicii UE.
Prin mai multe iniţiative legislative sau de facto din
ultimii ani, guvernul se îndreaptă spre destrămarea
teritorială şi juridică a statului român.
Atacarea teritoriului. Împărţirea Transilvaniei în două
regiuni de dezvoltare pe linia despărţitoare trasată de
dictatul de la Viena din august 1940. O atare
propunere care deschide calea unei divizări de facto –
economice şi etnice – a Transilvaniei. Ce mai rămâne
din definiţia România stat naţional unitar şi
indivizibil? Integritatea teritorială este pusă direct sub
semnul întrebării şi prin: proiectul de desfiinţare a
judeţelor existente
Politica oficială (guvernamentală) faţă de comunele
româneşti din judeţul Covasna este şi ea grăitoare:
aceste localităţi – prin reprezentanţii lor – nu au primit
nici un fel de sprijin bănesc de la guvern pentru
activităţile lor culturale.
Alcătuirea statală este pusă la îndoială prin criticarea
şi blamarea repetată a diferitelor categorii socio-
profesionale: medici, judecători, profesori, poliţişti;
prin referiri negative privind instituţii ale statului.
Legea arhivelor acum în faza de promulgare reprezintă
încă o lovitură dată statului român. Ea îngăduie
scoaterea unor arhive originale şi restituirea lor către
emitenţi. Aplicarea unei asemenea legi înseamnă
aprobarea legală pentru destrămarea arhivelor
naţionale cu toate consecinţele previzibile.
Reforma sănătăţii a dus la închiderea a zeci de unităţi,
tot în numele economiilor bugetare. Faza a doua a
acestei reforme preconizează acum limitarea asistenţei
medicale la un pachet-tip.
Codul muncii votat nu demult este net în defavoarea
salariaţilor şi acordă angajatorilor mai multe înlesniri
în desfacerea contractelor de muncă.
Prin desfiinţarea industriei existente în 1989 în
proporţie de cel puţin 80%, prin închiderea atelierelor
meşteşugăreşti şi prin emigrarea a peste 2.000.000 de
persoane,muncitorimea din România s-a redus
considerabil şi numeric dar şi ca forţă de acţiune.
Siguranţa personală a cetăţeanului şi a bunurilor sale
este ameninţată de limitarile bugetare si concedierile
masive in Politie si Jandarmerie.
Îngheţarea salariilor şi a pensiilor pe de o parte şi
creşterea preţurilor pe de altă parte, îngrădesc şi chiar
opresc reacţiile corpului social preocupat zilnic de
cum să facă faţă cheltuielilor de supravieţuire.
Măsurile luate sub lozinca „reformei instituţionale“
erodează pas cu pas statul român, slăbesc autoritatea
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 17
instituţiilor sale. Cetăţeanul se simte astăzi mai expus
presiunilor de tot felul şi mai nesigur de viitorul său şi
al copiilor săi decât cu 6-7 ani în urmă.
Atitudinea indiferentă a oficialităţilor faţă de tot ce
aminteşte identitatea românească, tradiţiile,
personalităţile reprezentative, istoria, limba vorbită
astăzi tot mai stâlcită
Noua lege a educatiei favorizeaza formarea unei
generatii fara identitate nationala.
11. Olga Bancic - 100 de ani de la naştere şi 68 de la moarte
Petre Ignat
Pentru cei tineri Olga Bancic nu înseamnă mare lucru.
Unii bucureşteni îşi aduc aminte că în apropiere de
Parcul Icoanei exista o stradă cu acest nume. Pentru
comunişti, militanţii din mişcarea muncitorească şi
antifasciştă ea este o martiră al luptei împotriva
fascismului.
S-a născut la 10 mai 1912 într-o familie de muncitori
din Chişinău, atunci Basarabia - parte a Imperiului rus,
astăzi Republica Moldova. Viaţa ei, din fragedă vârstă,
este marcată de permanenta luptă împotriva
nedreptăţilor şi discriminărilor de tot felul - sociale,
etnice, de rasă, politice - pentru dreptate şi progres
social. A fost arestată pentru prima oară încă de la
vârsta de 12 ani, pentru că a participat la o grevă în
fabrica de saltele la care lucra. În ciuda vârstei
fragede, a fost bătută şi băgată la închisoare.
Între anii 1933-1939 a fost membru activ al
organizaţiei muncitoreşti locale. A fost arestată atât de
multe ori, încât a început să considere arestarea ca pe
un accident de muncă.
În 1938 a călătorit în Franţa pentru a lupta împotriva
fascismului care era în apogeul său şi ameninţa pacea
Europei şi a lumii. A aderat la mişcarea revoluţionară
de stânga de aici care era implicată în ajutorarea celor
care luptau in Spania pentru apărarea Republicii
spaniole. A participat la transporturile de arme către
aceştia.
În anul 1939, cu puţin timp înainte de invadarea
Poloniei de către Germania hitleristă, a născut o fată,
tatăl acesteia fiind scriitorul român Alexandru Jar,
căreia i-a dat numele Dolores.
În 1940, după ce Franţa a fost ocupată de armata
germană, Olga Bancic, pentru a o proteja, şi-a lăsat
fiica la o familie franceză, în timp ce ea s-a alăturat
grupului de rezistenţă Franc-Tireurs et Partisans
(FTP/MOI) din regiunea Parisului, condus de Misak
Manoukian pentru a lupta împotriva fasciştilor
germani invadatori. În cadrul grupului era cunoscută
cu pseudonimul „ Pierrette” şi participa la asamblarea
şi transportarea explozivilor folosiţi pentru a sabota
trenurile germane care transportau trupe şi provizii. Pe
6 noiembrie 1943 a fost arestată de Gestapo. Deşi a
fost torturată, nu şi-a trădat tovarăşii de luptă.
A fost judecată de un tribunal al guvernului francez
colaboraţionist şi pe 21 februarie 1944 a fost
condamnată la moarte, împreună cu alţi 22 de tovarăşi
din celebra grupare a Rezistenţei franceze "Affiche
rouge". Cei 22, fiind bărbaţi, au fost împuşcaţi în
aceeaşi zi. Întrucât legea franceză de atunci interzicea
împuşcarea femeilor, Olga Bancic a fost transferată
într-o închisoare din Stuttgart, unde a fost rejudecată
după legile statului nazist german şi condamnată, din
nou, la moarte. Până la executarea sentinţei,
interogatoriile şi torturile au continuat. A fost
decapitată chiar de ziua ei de naştere, când împlinea
32 de ani, la 10 mai 1944.
În semn de apreciere a luptei sale împotriva
fascismului este distinsă cu titlul de „erou al luptei
împotriva fascismului din Franţa” iar în România,
după 23 August 1944, a fost dat numele ei unei străzi
din Bucureşti. Este regretabil că după evenimentele
din decembrie 1989 numele străzii a fost schimbat
pentru ca numele ei, ca şi a altor martiri ai luptei
împotriva fascismului, să fie scos din istorie şi uitat.
12. Un orfan cere putina atentie de la semeni
Mihai a fost abandonat în centrul de plasament
numărul 5 din Capitală încă din primele zile de viață.
La şapte ani a fost mutat la centrul de plasament
numărul 6, iar la 13 ani a fost agresat sexual de doi
indivizi mai mari, de care şi acum îi este teamă.
Când credea că ar putea să depăşească trauma, Mihăiţă
a fost mutat la un alt centru, unde a fost din nou supus
relelor tratamente. Cu toate acestea a reușit să termine
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 18
Şcoala de Arte şi Meserii cu profilul confecţii-
îmbrăcăminte, cât şi Şcoala Populară de Artă.
După 18 ani de când a fost părăsit de propria mamă,
Mihai a fost reintegrat în familia sa. Cu toate acestea,
a găsit o mamă bolnavă de hepatita C, iar condiţiile în
care trăia sunt greu de explicat.
Chiar şi aşa, Mihai nu s-a dat bătut. Deşi şi el suferă
de epilepsie, şi-a propus să triumfe în viaţă prin
propriile forţe nedându-se bătut de la nimic. Astfel, l-a
auzit cântând compozitorul Adrian Ordean care l-a
ajutat să-şi înregistreze câteva melodii, iar Star Print l-
a ajutat să îşi înregistreze gratuit şase piese: ”Cea mai
mare dorinţă a mea este să mă lansez, însă nu dispun
de resursele financiare necesare pentru a iniţia astfel
de demersuri. Am putut doar să înregistrez un număr
de şase melodii, iar câteva piese sunt compuse de
mine”, a declarat Mihai.
La ora actuală, Mihai alături de cei cinci frați și mama
lor trăiesc de pe azi pe mâine într-un demisol plin de
igrasie din București. Singurul venit pe care îl are
Mihai este pensia pe caz de boală în valoare de 200
lei. Ar vrea să muncească însă din cauza bolii niciun
patron nu se încumetă să îl primească. Singura dorință
a lui Mihai în prag de ziua lui de nastere ce va avea loc
pe data de 25.05.2012 este să aibă ce pune pe masă.
”Îmi doresc ceva de mâncare, câteva sticle de ulei,
faina, zahar, pâine, ceva de spălat, asta îmi doresc
săntate de la Dumnezeu”, ne-a declarat Mihai
Căldăraru
Cine doreste sa-i ureze La multi ani !, tanarului Mihai
Caldararu poate sa o faca la numarul de telefon:
0724.713.999, sau adresa Mihai Eminescu nr. 173,
Sector 2, Cod Postal 020076.
13. PARADOXURILE POSTCOMUNISMULUI
C.Cretu
Ca sa vezi cit de baltat (dalmatian) este omul nostru,
sa nu spun pervers ipocrit si (sau) curva .
Cind ne era impus un bine pentru noi, uram pe cei cel
impuneau (binele). Acum ca niste sado-masochisti il
acceptam de buna voie si chiar ne batem sa-l avem.
Asa este sanatos pentru noi acum , atunci NU !
Paradoxuri ale postcomunismului
Tot ce putea fi mai bun inainte de 1989 era o paine
alba, pufoasa si eventual, calda. Tot ceea ce putea fi
mai rau era o paine neagra, de secara/graham, de care
lumea era satula pana peste cap.
Tot ceea ce poate fi mai rau, pentru sanatatea omului
capitalist din anii 2000, o franzela pufoasa. Aceasta se
transforma intr-o adevarata bomba daca, Doamne
pazeste!, mai e si calda. Tot ceea ce poate fi mai bun
pentru romanul capitalist postrevolutionar e o paine
neagra, de secara/graham, pentru care lumea se bate la
magazin.
In "iepoca odioasa", oamenii erau gata sa se calce in
picioare pentru un litru de lapte cu grasime, de la
tarani. Laptele de la ICIL era prelucrat si nu avea
deloc grasime. Comunistii erau injurati pentru ca
scoteau totul din el.
Mai cumpara cineva astazi lapte cu mai mult de 1,5%
grasime? Nu, pentru ca face rau sanatatii. Romanii
consuma cu cea mai mare placere laptele cel mai slab
si cel mai putin gustos, atunci cand nu prefera chiar
laptele de soia.
Carnea cea mai buna (si rara) era cea de porc, pe care
o obtineai pe sub mana, de la abator, sau de la o ruda
cu casa si curte la tara . Lumea se batea pe sorici si pe
jumari si era, in schimb, satula de carnea de pui si de
pestele oceanic, din alimentara.
Mai nimeni nu se uita acum la carnea de porc. Puiul si
pestele, insa, da! Acestea sunt alimente usoare cu care
se traieste bine.
Unul dintre motivele pentru care Ceausescu era injurat
cel mai tare era faptul ca „taia curentul oamenilor”.
Acum, intreaga Romanie stinge, benevol, lumina de
Ziua Pamantului. Stam pe intuneric si ne simtim
ecologisti. Mai mult, ni se recomanda sa facem, pe cat
posibil, economie de energie electrica, sa tinem
aprinse cat mai putine becuri, sa punem in functiune
cat mai putine electrocasnice. Nimic nu ni se pare mai
firesc.
Regimul comunist era odios pentru ca ne limita
anumite libertati.
De pilda, ne interzicea sa corespondam cu rudele sau
cu prietenii din strainatate.
Acum, cei care lucreaza in birourile corporatiilor nu
mai pot coresponda cu nimeni. Yahoo-messengerul si
yahoo-emailul sunt interzise, cel putin in timpul orelor
de program. Iar programul de lucru nu tine, ca pe
vremuri, doar opt ore in special daca exista o
concurenta intre departamente, cine depaseste primul
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 19
norma de afaceri. Multi angajati sustin ca aceste
restrictii sunt firesti. E normal sa li se interzica sa
intretina corespondente private, de ce sa piarda ei
pretiosul timp al marelui binefacator corporatist?
Iar daca managementul citeste corespondenta de
serviciu a angajatilor, cu atat mai bine: conducatorii au
dreptul sa ia masuri pentru a asigura bunastarea
perpetua a firmei, pentru a depista elementele lenese si
pentru a preintampina eventualele acte de sabotaj.
Omul comunist manca, de voie, de nevoie, dietetic,
insa tanjea dupa o mancare gustoasa.
Omul capitalist are la discretie mancarea gustoasa si
si-o interzice. De ce? Pentru ca tine la silueta si
urmeaza indicatiile medicilor.
Din proprie vointa, romanul postrevolutionar isi baga
acum pe sub nas painea neagra, lapte degresat si pui
lesinati, isi opreste singur
curentul, renunta benevol la propriile drepturi, isi lasa
corespondenta la indemana sefilor si sustine sus si tare
ca toate aceste lucruri sunt cat se poate de firesti.
Ba mai mult, ca privatiunile ii fac si o mare placere !
Asa ca, sa ne Ierte ‚Bunul Dumnezeu” , caci nici noi
nu stim ce vrem.
14. Două date importante din istoria ţărilor prietene din America Latină, Cuba şi Venezuela- 17 şi 19 aprilie
Pentru Cuba ziua de 17 aprilie reprezintă ziua când
Forţele armate revoluţionare conduse de Fidel Castro
au înfrânt armatele intervenţioniste
contrarevoluţionare la Playa Giron cunoscută şi ca
„Victoria din Golful Porcilor” din anul 1961. Forţele
revoluţionare cubaneze conduse direct şi nemijlocit de
Fidel Castro şi Che Guevara au reuşit, atunci, să
respingă tentativa de debarcare a peste 1700 de
luptători anticastrişti antrenaţi de CIA.
Pentru a marca acest important eveniment al istoriei
Cubei socialiste, ambasada acesteia în România a
organizat o manifestare dedicate acestei mari victorii.
La manifestare au participat, pe lângă gazde,
Excelenţa sa D-na Marta C. Fajardo Palet,
ambasadoarea Republicii Cuba în România şi ceilalţi
membri ai ambasadei, excelenţa sa D-na Z. Coromoto
Prieto de Rodriguez-Insarcinatul cu Afaceri al
Venezuelei în România şi membrii asociaţiilor şi
grupurilor de prietenie cu poporul cubanez. Au fost
prezenţi printre alţii: Tov.Petre Ignatencu Preşedintele
fondator al Asociaţiei „Che Guevara” şi d-na Emilia
Goldhagen Preşedinte executiv al aceleiaşi asociaţii;
Creţu Constantin-preşedintele Comitetului Roman
pentru eliberarea Celor Cinci eroi cubanezi ; tov. C-tin
Rotaru- preşedintele PAS; Ştefan Dumitrescu-
preşedintele Asociatiei Naţionle a Pensionarilor din
România; Ion Hotinceanu-preşedintele Asociaţiei
„Jose Marti” din Târgovişte....
Pentru Republica Bolivariană a Venezuelei ziua de
19 aprilie reprezintă ziua când în anul 1810 au fost
înlăturate autorităţile coloniale ale Spaniei, primul pas
spre declararea independenţei depline a Venezuelei la
5 iulie acelaşi an dar şi a altor state din zona Americii
Latine aflate sub stare de colonie a Imperiului colonial
al Regatului Spaniei. Această zi reprezntă, de fapt,
„ziua declarării independenţei politice” a Venezuelei,
cea juridică înfăptuindu-se la 5 iulie acelaşi an.
Pentru a marca această zi în data de 19 aprilie 2012,
Ambasada Republicii Bolivariene a Venezuelei la
Bucuresti, a organizat o manifestare dedicată acestui
eveniment. Manifestarea avut două părţi distincte:
Prima parte a avut loc la reşedinţa excelenţei sale D-
na Z. Coromoto Prieto de Rodriguez-Insarcinatul cu
Afaceri al Venezuelei în România şi a constat dintr-o
expunere amplă a împrejurărilor istorice în care s-a
produs evenimentul de acum 212 ani, şi o a doua
parte care a constat din depunerea unei coroane de
flori la statuia lui Simon Bolivar, erou şi protagonist
principal a istoricului moment aniversat.
La această manifestare a participat şi o delegaţie a
Asociaţiei de Prietenie româno-venezueleană”Simon
Bolivar” în frunte cu tov. Petre Ignatencu- preşedintele
asociaţiei.
15. Mesaj către forțele politice prietene cu ocazia Primei Conferințe Naționale a Partidului Comunist din Cuba
Fideli opțiunii martiene a partidului unic și cu ideile
Apostolului și doctrinelor marxism-leninismului ca
principale baze ideologice, noi, comuniștii cubanezi,
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 20
marcăm Prima Conferință Națională, ca o continuare,
după 9 luni, a dezbaterilor celui de-al VI-lea Congres
al Partidului nostru.
Dezbaterile delegaților s-au concentrat pe Proiectul de
Document de Bază, modificat cu peste 81% în cele
peste 65 000 de reuniuni efectuate în toată țara. A fost
un proces de democrație curată, în care sute de mii de
militanți au studiat, modificat și îmbogățit Documentul
care conține obiectivele de lucru ale Partidului pentru
următorii ani și care au fost aprobate de Conferință.
Prima Conferință Națională a fost dedicată evaluării cu
simț critic a muncii Partidului și trasării cu spirit
înnoitor a transformărilor necesare care sunt cerute de
împrejurările actuale.
Militanții au aprobat prin referendum principiile
centralismului democratic, conducerea colectivă și
legătura indisolubilă a Partidului cu masele.
Au aprobat actualizarea metodelor și a stilului de lucru
și politica de cadre, și eradicarea definitivă a
reminiscențelor trecutului, a prejudecăților și conduitei
discriminatorii pe criterii de rasă, sex, orientare
sexuală, origină națională, religie sau corice altă
ofensă adusă demnității umane, conform postulatelor
exprimate în Constituția Republicii.
Munca politico-ideologică în momentele actuale,
marcate de recrudescența ostilității imerialismului
nordamerican, prevede atenția acordată Uniunii
Tinerilor Comuniști și tuturor tinerilor, adolescenților,
copiilor din țară, importanța educării lor și a pregătirii
politice și dezvoltarea valorilor pe baza principiilor de
solidaritate și patriotism; acestea fiind de asemenea
teme analizate în Conferința Națională care au cerut
obiective clare de lucru.
Evenimentul de partid a reiterat că sarcina principală a
Partidului este de a lucra cu ordine, disciplină și
exigență pentru a veghea la îndeplinirea deciziilor
Congresului VI și de a transpune în realitate cele
stabilite prin Liniile directoare ale Politicii Economice
și Sociale ale Partidului și Revoluției.
De asemenea, Conferința a aprobat limitarea la
maximum două mandate consecutive de cinci ani a
funcțiilor politice și de stat principale.
Exemplu. Etica și calitățile politice și ideologice ale
cadrelor și militanților și transparența acțiunilor
acestora ca avangardă organizată în fața maselor, vor
continua să fie priorități ale Partidului în prezent,
pentru că trebuie să evităm, așa cum a asigurat Primul
Secretar, tovarășul Raul Castro, ca în viitor,
conducerea Partidului și Revoluției să cadă pe mâna
unor persoane corupte și lașe.
Din aceste rațiuni, Partidul va asuma definitiv
conducerea luptei contra oricărui tip de manifestări de
corupție sau ilegalitate, în cadrul legii, cu sprijinul
poporului și Guvernului și fără să intervină în
administrație. În consecință, Comitetul Central a decis
ca sancțiunea de partid aplicată la actele de corupție să
fie expulzarea din rândurile partidului, măsură
rezervată până acum numai pentru actele de trădare și
delicte grave, pe principiul că corupția înseamnă
contrarevoluție.
În fața noilor provocări pe care ni le impune criza
mondială și ostilitatea imperialismului nordamerican,
Revoluția Cubaneză, cu unitatea poporului în jurul
Partidului Comunist, partidul națiunii, își va revitaliza
forțele fără grabă, dar fără răgaz, și se îndreaptă pe
cale perfecționării și pentru a face mai sustenabil
Socialismul nostru, conștienți că este singurul sistem
care ne-a garantat deplina independență, suveranitate
și justiție socială.
16. ADEVĂRURILE CUBEI
Petre I
În ultimele zile, medii de presă și reprezentanți ai unor
guverne în mod tradițional angajate în subversiunea
contra Cubei au dezlănțuit o nouă campanie de
acuzații, profitând fără scrupule de un fapt lamentabil:
decesul unui deținut de drept comun, care poate numai
în cazul Cubei, se transformă într-o știre cu
repercursiuni internaționale.
Metoda utilizată este aceeași dintotdeauna, care vrea
să să impună fără succes, prin repetiție, pentru a
sataniza Cuba, în acest caz, pe baza unei manipulări
deliberate a unui fapt total neobișnuit în țara noastră,
spre deosebire de altele.
Așa numitul ”deținut politic” ispășea o condamnare de
privare de libertate de 4 ani, după un proces just în
timpul căruia a fost în libertate și o judecată conformă
cu dreptul, pentru vina de a fi lovit brutal în public pe
soția sa, i-a atacat pe polițiști și a opus o violentă
rezistență la arestare.
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 21
Această persoană a murit din cauza unor afecțiuni la
mai multe organe asociate cu un procs respirator septic
sever, în ciuda faptului că a primit toată îngrijirea
medicală necesară, inclusiv medicamentele și
tratamentul specializat în salonul de terapie intensivă
a principalului centru spitalicesc din Santiago de
Cuba.
De ce unele autorități spaniole și ale Uniunii Europene
se grăbesc să condamne Cuba fără să încerce măcar să
se informeze? De ce folosesc mereu și în prealabil
minciuna când este vorba de Cuba? Și de ce pe lângă
minciună, cenzurează adevărul? De ce glasului Cubei
și adevărului Cubei li se refuză, pe față, cel mai mic
spațiu în mediile de comunicare internaționale?
Se acționează cu mare cinism și standard dublu. Ce
calificativ ar da ei brutalității polițienești pusă în
evidență în Spania și în cea mai mare parte a ”cultei și
civilizatei Europe”, foarte recent, contra mișcării
”indignaților”?
Cine s-a preocupat de situația dramatică de
aglomerație din închisorile spaniole care găzduiesc o
populație penală imigrantă foarte numeroasă care
depășește 35% din totalul deținuților din țară, conform
ultimului raport disponibil al sindicatului prizonierilor
ACAIP, din data de 3 aprilie 2010? Cine s-a preocupat
să investigheze decesul, în iulie 2011, în centrul
penitenciar de la Teruel, Spania, a lui Tohuami
Hamdaoui, un deținut comun de origină marocană,
care și-a pierdut viața după o îndelungată grevă a
foamei voluntară care a durat câteva luni? A spus
cineva că deținutul se declarase nevinovat?
Oare și-a pierdut memoria și simțul realității purtătorul
de cuvânt chilian care ne calomniază când afirmă că
defunctul era un dizident politic care a fost 50 de zile
în greva foamei? Trebuie să aibă ceva amintiri din
zilele lui de lider al studenților în legătură cu militarii
puciști ai lui Pinochet care au masacrat poporul și au
extins disparițiile și tortura în tot Conul Sudic cu
”Planul Condor”, dar nu a făcut nici o declarație
despre reprimarea brutală a studenților care manifestau
pașnic în apărarea dreptului la educație universală și
gratuită. O fi dintre cei care au vrut să reboteze în
manualele școlare dictatura ca regim militar? O fi spus
ceva despre Legea represivă și arbitrară Antiteroristă
care se aplică araucanilor care fac greva foamei?
Nu putea lipsi din această campanie guvernul Statelor
Unite, principalul instigator al oricărui efort de
discreditare a Cubei, cu unicul scop de a-și justifica
politica de ostilitate, subversiune și blocadă
economică, politică și mediatică contra poporului
cubanez.
Impresionează ipocrizia purtătorilor de cuvânt ai
Statelor Unite, țară care arată un record mizerabil în
materie de drepturi ale omului, atât în interior cât și în
lume. Consiliul Drepturilor Omului al Națiunilor Unite
a recunoscut că în această țară se petrec zilnic grave
încălcări în materie de drepturi ale femeii,
discriminare rasială și contra minorităților etnice,
condițiile inumane ale prizonierilor, un tratament
rasial diferențiat și frecvente erori judiciare la
impunerea pedepsei capitale, executarea minorilor și
bolnavilor mintali, abuzurile din sistemul de detenție
al imigranților, morți la frontiera militarizată din sud,
acte atroce la adresa demnității umane și asasinarea
victimelor nevinovate din rândul populației civile de
către efective ale armatei americane în Irak,
Afganistan, Pakistan și alte țări, și detențiile arbitrare
și torturarea permanentă în centrul ilegal de detenție
de la Baza Navală Guantanamo care ne uzurpă
teritoriul.
Abia dacă se cunoaște în lume că în noiembrie 2011,
în Statele Unite, trei persoane au murit în toiul unei
greve a foameni de masă a prizonierilor din California.
Conform mărturiilor prizonierilor găzduiți în celule,
gardienii nu le-au acordat nici un ajutor, și chiar
deliberat au ignorat strigătele lor de ajutor, și practica
abuzivă de a-i supune pe greviști la alimentare forțată.
Câteva săptămâni înainte fusese executat afro-
americanul Troy Davis în ciuda dovezilor care
demonstrau eroarea judiciară fără ca Casa Albă sau
Departamentul de Stat să facă ceva.
În Statele Unite, 90 de prizonieri au fost executați din
ianuarie 2010 până în prezent, în timp ce alți 3 222
așteaptă execuția pe coridorul morții. Guvernul
reprimă asiduu cu brutalitate pe oricine îndrăznește să
denunțe injustiția sistemului.
Acest nou atac contra țării noastre are un caracter
politic fățiș care nu are nimic de-a face cu o
preocupare legitimă pentru viața cubanezilor și
cubanezelor. Se pedepsește cu complicitatea centrelor
financiar-mediatice ca Grupul Prisa și cel care
administrează CNN în spaniolă, în cel mai bun stil al
mafiilor de la Miami. Este acuzat în mod irațional
guvernul Cubei, care este învinovățit fără măcar să fi
fost cercetată cât de puțin realitatea faptelor. Întâi se
condamnă și abia apoi se judecă, dacă se mai face.
Scânteia As –Nr. 18, Aprilie – Mai 2012 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI
PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”
| © copyright As. Scânteia - www.scanteia.npcr.ro 22
Este vizibil în acest caz că nici autoritățile care s-au
referit imediat și mârșav la acest fapt, nici aparatul în
serviciul camapniei mediatice agresive contra Cubei,
nu s-au ostenit nici măcar să confirme informația.
Prea puțin contează adevărul dacă ceea ce se vrea este
de a fabrica artificial și de a vinde o imagine falsă de
presupusă încălcare flagrantă și sistematică a
libertăților în Cuba care într-o zi să justifice o
intervenție cu scopul de a ”proteja pe cubanezii civili
fără apărare”.
Rezultă evidentă intenția de a impune un clișeu de
opinie diabolică pentru a arăta deteriorarea sensibilă a
situației drepturilor omului în Cuba, de a construi o
presupusă ”opoziție victimizată care moare în
închisori”, unde chiar li se refuză accesul la serviciile
de sănătate.
Lumea întreagă cunoaște vocația umanistă a medicilor
noștri și personalului sanitar, care nu precupețesc nici
un efort și chiar cu resurse reduse de care dispune
țara – în mare parte din cauza blocadei criminale de
care suferă poporul nostru de peste 50 de ani – pentru
a salva vieți și a ameliora starea de sănătate a
poporului și a multor altora în toate regiunile globului.
Cuba se bucură de respectul și admirația popoarelor și
a multor guverne care recunosc opera ei socială în
Insulă și în lume.
Faptele spun mai mult decât cuvintele. Campaniile
anti-cubaneze nu vor afecta Revoluția cubaneză și
nici poporul cubanez care va cntinua să-și
perfecționeze socialismul.
Adevărul Cubei este acela al țării în care ființa umană
este bunul cel mai valoros: o speranță de viață la
naștere de 77,9 ani ca medie, sănătatea gratuită pentru
tot poporul; un indice de mortalitate infantilă de 4,9 la
mia de născuți vii, cifră superioară standardelor
americane și cea mai joasă de pe continent, ușor
inferioară celei din Canada; întreaga populație
alfabetizată și cu acces deplin la toate nivelurile de
educație în mod gratuit; 90% participare la alegerile
generale din 2008, un proces democratic de dezbatere
a direcțiilor economice și sociale înaintea celui de-al
VI-lea Congres al Partidului.
Adevărul Cubei este acela al țării care a generalizat
universitățile și școlile până și în centrele penitenciare,
unde deținuții au fost judecați oportun și imparțial,
primesc un salariu egal pentru munca lor și dispun de
un nivel ridicat de îngrijiri medicale fără deosebire de
rasă, sex, credință sau origină socială.
Va rămâne demonstrat odată în plus că minciuna,
chiar dacă se repetă de multe ori, nu este obligatoriu să
se transforme în adevăr, pentru că ”un principiu just,
chiar din fundul unei peșteri, poate face mai mult
decât o armată.”