In anul 1755 a avut loc cel mai groaznic cutremur care a fost cunoscut vreodată. Deşi în general este cunoscut sub

numele de cutremurul din Lisabona, el s-a întins pe o mare parte din Europa, Africa şi America. A fost simţit în

Gröenlanda, în Indiile de Vest, în insulele Madeira, în Norvegia şi Suedia, Marea Britanie şi Irlanda. El s-a extins

pe o suprafaţă de 4 milioane de mile pătrate.In Africa, socul a fost aproape tot atat de puternic ca si in

Europa. O mare parte a orasului Alger a fost distrus, iar la o mica  distanta de Maroc, un sat de 8 sau 10.000 de locuitori a fost inghitit cu totul. Un val urias a maturat coasta Spaniei si a Africii, inundand orase si prvocand o mare distrugere. In Spania si Portugalia socul s-a manifestat cu o violenta

extrema. La Cadix, se spune ca valul fluxului o a fost de 18 metri inaltime.

“Munţii cei mai mari din Portugalia au fost zguduiţi puternic, din temelie, iar unii dintre ei

s-au despicat din vârf şi s-au rostogolit într-un mod ciudat, părţi mari dintre ei fiind aruncate în văile învecinate. S-a spus că au ieşit flăcări din

aceşti munţi. La Lisabona, în adâncurile pământului s-a auzit

un bubuit de tunet şi îndată după aceea o zguduitură puternică a distrus o mare parte din

oraş. În timp de aproximativ şase minute, au pierit 60.000 de persoane. La început apele oceanului s-au retras lăsând ţărmul uscat, apoi au revenit cu violenţă, ridicându-se cu 15 metri şi chiar mai

mult deasupra nivelului obişnuit.

Printre alte ravagii care au avut loc la Lisabona în timpul catastrofei, a fost şi prăbuşirea unui chei nou construit, în întregime din marmură, imens de

costisitor. Un mare număr de oameni se refugiaseră acolo, căci părea un loc sigur de scăpare, în care ar fi fost la adăpost de căderea zidurilor; dar deodată

cheiul s-a prăbuşit cu toţi oameni de pe el şi nici un om n-a mai ieşit la suprafaţă.”

(Sir Charles Lyell - Principles of Geology, p. 495)

In dimineata zilei de 1 noiembrie 1755, o mare parte a celor 275000 de cetateni ai Lisabonei se aflau in biserica, aprinzand lumanari pt. Sarbatoarea Tuturor Sfintilor.

La 9.40, credinciosii din catedrala portugheza centrala au auzit deodata un zgomot asurzitor.Catedrala s-a zguduit si oamenii au fugit in strada pentru a vedea cum pamantul se ridica in miscari ondulate. Cladirile din tot orasul au inceput dintr-o data sa se darame ucigand mii de oameni. Multi supravietuitori au fugit spre port, dar acolo au privit cu oroare cum se ridicau

valuri uriase pe fluviul Tajo dinspre Oceanul Atlantic.Primul dintre acestea a lovit portul la ora 11 .00.

Dar ce era mai rau abia urma. In cateva ore, sobele supraincalzite si lampile de iluminat au provocat incendii, raspandite rapid de vanturile puternice. Un incendiu urias a cuprins orasul

arzand toate ramasitele din lemn ale cladirilor precum si corpurile celor decedati. Acest cutremur teribil impreuna cu inundatiile si incendiile care au urmat au ucis oproximativ

60 000 de oameni.Aproape trei sferturi dintre cladirile Lisabonei au fost distruse. Se stie din documente ca toate cele 40 de biserici parohiole ale orasului au avut de suferit, jumatate fiind complet distruse.

Incendiile nu au putut fi stinse zile de-a randul.”

Seismul declansat in dimineata zilei de 1 noiembrie 1755 la Lisabona a rapus intre

60.000 si 100.000 de oameni. Urmat de un tsunami gigantic si un incendiu de proportii,

cutremurul a dus la distrugerea aproape totala a capitalei portugheze. Rapoartele contemporane

sustin ca miscarile tectonice au durat sase minute, provocând gigantice fisuri, largi de

pâna la cinci metri! Putinii supravietuitori s-au refugiat, ingroziti, pe malul marii, pentru a fi

martorii unui fenomen neobisnuit: oceanul s-a retras spre larg, sute de metri in adâncime, dând la iveala numeroase epave, esuate in

ultimele secole. La circa 40 de minute dupa incetarea cutremurului, un enorm tsunami a

maturat coasta, ucigând majoritatea supravietuitorilor. Lisabona a renascut din

propria-i cenusa, dupa doar câtiva ani.