Serban Stanescu - Ce este Proiectul Ritmuri Interioare

8/9/2019 Serban Stanescu - Ce este Proiectul Ritmuri Interioare

http://slidepdf.com/reader/full/serban-stanescu-ce-este-proiectul-ritmuri-interioare 1/17



Ce este Proiectul Ritmuri Interioare Cuprins EOF Pagina 2 din 17

CITEŞTE ŞI DĂ MAI DEPARTE!

Proiectul Ritmuri InterioareCe este şi ce poate însemna pentru tine

CuprinsTema

* Ce este acest Proiect-Monica * Ce este acest Proiect-Şerban * Elementele concrete ale proiectului – Talente Produse şi servicii * Grupurile şi blogurile care fac partedin proiect * În loc de final *

© Monica & Şerban Stănescu Cuprins EOF 2 din 17




Ce este acest ProiectProiectul Ritmuri Interioare , este o iniţiativă a noastră, Monica şi Şerban

Stănescu , iniţiativă în cadrul căreia, ne-am propus mai multe obiective care suntem convinşică interesează în foarte mare măsură foarte multă lume, de pe întreg mapamondul.

Înainte de toate, este un loc de întâlnire pentru toţi cei care, simt că vor mai mult de laViaţă, simt că pot oferi mai mult, că pot şi au dreptul să ocupe un loc mai bun în lume, caresimt că au un talent pe care îl pot valorifica mult mai bine, dar care, dintr-un motiv sau altul,este momentan dificil de pus în valoare. Poate din cauza lipsei banilor, sau a cunoştinţelornecesare într-un domeniu oarecare, cum este cazul lui Şerban cu muzica, sau al meu, cucunoştinţele de psihologie şi parapsihologie. Dar acestea sunt doar două aspectele dininfinitatea de posibilităţi.

Proiectul Ritmuri Interioare , este deja locul unde toţi cei care vor să comunice, săofere ceva, să ceară ceva, să înveţe ceva, de pildă cum să îşi găsească partenerul de viaţă celmai potrivit, sau partenerul ori partenerii de afaceri cei mai potriviţi, ori afacerea care li sepotriveşte cel mai bine, unde pot învăţa cum se pot face bani şi când îţi lipsesc banii pentru aporni o afacere, dar şi când îi ai.

Pe scurt, aici îşi pot găsi locul toţi cei pentru care Viaţa este mai mult decât o trecereplictisitoare a timpului şi o continuă aşteptare a „ceva” sau „cineva” care să le rezolveproblemele, să le umple buzunarele de bani şi sufletele de fericire şi să le ofere pe tavăsuccesul şi bunăstarea la care, hai să recunoaştem, toată lumea fără excepţie visează şi pentrucare, toată lumea se zbate, zi de zi, până la ultima suflare a vieţii lor.

Bun găsit!Numele meu este Monica Stănescu şi sunt căsătorită cu

Şerban Stănescu. M-am născut în România, în 15 noiembrie1967, în oraşul Bacău şi de 10 ani locuiesc şi muncesc în Grecia.În prezent, mă aflu împreună cu Şerban în Thesaloniki. Muncim

împreună, suntem împreună cât putem de mult şi ne bucurăm deviaţă şi de tot ceea ce ne oferă ea. Povestea noastră a început peinternet, pe NetLog şi a început de la nevoia mea de a învăţa şi aafla mai multe despre mine şi despre ce anume pot face în viaţăpentru a fi fericită, pentru a mă simţi împlinită. Îţi voi povesti încontinuare despre Proiectul nostru, Proiectul RitmuriInterioare.

Am afirmat mai sus că interesează tot mapamondul. De ce avem aceastăconvingere?

Avem în primul rând opiniile celor care deja au aflat despre şi au citit cartea scrisă şipublicată de Şerban în 2007, „ Ritmuri Interioare ”.

Eu am aflat despre Şerban acum aproape un an şi jumătate. Reţine acest interval detimp, pentru că este foarte important. Te va ajuta să înţelegi că foarte multe sunt posibile înviaţă, uneori într-un timp incredibil de scurt, aşa cum vei vedea în continuare. Dar mult maiimportant pentru tine este că, vei înţelege că dacă vrei cu adevărat, multe evenimenteminunate şi multe realizări poţi avea.

Noi suntem o dovadă vie a acestui adevăr. Cum? Ce? De ce? Asta voi căuta să îţi povestesc mai departe.

Anul 2007 a însemnat pentru mine foarte multe schimbări.Foarte pe scurt, iată povestea vieţii mele, înainte de acest an de cumpănă, anul 2007:





M-am căsătorit destul de devreme şi acum, îmi dau seama că am făcut-o fără a aveaexperienţa necesară în viaţă. Consecinţa a fost că am pierdut mult timp şi foarte multăenergie, am pierdut şi bani, mi-am periclitat sănătatea şi am fost la un pas de a devenialcoolică, puţin înainte de a îl fi cunoscut pe Şerban.

Căsnicia mea s-a terminat brusc în anul 2000, la trei luni după ce am ajuns în Grecia.Am plecat în Grecia, în 1999, împreună cu cel pe care îl consideram a fi soţul meu, omulpe care îl iubesc, în care pot avea încredere, partenerul meu de viaţă, de muncă, tovarăşul

meu nedespărţit la bucurii şi necazuri.Fostul meu soţ, din motive necunoscute mie până astăzi, a înaintat divorţul înainte să

plecăm din ţară, fără a îmi spune nimic. Astfel, în anul 2005, când am venit în România pentrua îmi rezolva nişte probleme de sănătate şi a îmi schimba actele, am aflat de la mama mea căsunt divorţată. Şocul „noutăţii” pe care am aflat-o, a fost peste ceea ce puteam suporta. Înstrăfundurile mele, am refuzat să accept că aşa ceva este posibil. Am rămas prin urmarealături de cel pe care l-am considerat a fi soţul meu, deşi legal, eram practic liberă să fac cevreau cu viaţa mea.

În 2007, ne-am cumpărat primul calculator şi ne-am conectat la internet.Datorită internetului, am ajuns foarte repede să îmi dau seama că universul în care îmi

duceam existenţa era foarte strâmt, că mă simt în stare de mult mai mult, că există o lume întreagă care mă aşteaptă.Internetul m-a ajutat să îmi amintesc că înainte de toate sunt un om, că pe lângă

muncă, masă, somn şi haine, mai am nevoie încă de multe altele.Primul şoc pe care l-am avut, a fost când am descoperit că sunt femeie şi că pe lângă

multe alte nimicuri, am nevoie să iubesc şi să fiu iubită, să respect şi să fiu respectată.Am aflat aceasta printr-o modalitate ciudată: mesaje şi convorbiri telefonice. Am

comunicat în acest fel cu un om obişnuit, un pietrar, care, aşa cum am aflat mai târziu, ar fivrut să aibă o aventură sexuală cu mine. Deşi sunt o fire deschisă, acest gen de aventuri mi separ fără sens şi de prost gust. Totuşi, acest om a sfârşit prin a se îndrăgosti de mine, fără sămă fi întâlnit cu el vreodată. Am devenit pentru el, în numai trei luni, aşa cum mi-a spus-o, „oicoană”. Asta am putut înţelege, ştiam eu însumi oameni care trăiseră astfel de experienţe şi

care aveau astfel de sentimente faţă de anumiţi oameni. Am început însă şi eu să îl iubesc, într-un mod necunoscut mie până atunci. Aşa am descoperit că există ceea ce unii numesc „dragoste necondiţionată ”.

Evident, sunt opiniile mele, dar e totuşi vorba de viaţa mea şi aici cred că cuvântul careatârnă cel mai greu, este cuvântul meu.

Prin intermediul acestei relaţii, am descoperit că dragostea , că a fi femeie , înseamnăcu totul altceva decât ştiam eu. Că „ a iubi ”, înseamnă mult mai mult decât a locui cu cineva înaceeaşi casă, a mânca la aceeaşi masă aceeaşi mâncare şi a folosi în comun nişte lucruri.

Am descoperit de exemplu că a avea încredere în cel de lângă tine şi a îl simţi atât de aproape de tine încât să poţi spune că este înăuntrul tău, contează mult mai mult decât foarte multe altele. Ca să fiu foarte directă, contează mai mult decât aucontat toate cele pe care le-am lăsat în urma mea, când am venit la Şerban, cu ceeace aveam pe mine.

Am renunţat la munca a 10 ani şi chiar mai mult. Am renunţat la tot ceea ceam agonisit în 10 ani de muncă grea, istovitoare, în care mi-am deteriorat sănătateadestul de mult.

În fine, pe la mijlocul lui 2008, începusem să-mi dau seama că mă interesează foartemult să mă perfecţionez profesional. Descoperisem că îmi plac copii, pentru că din ce în ce maimulţi dintre clienţii mei, mă solicitau să am grijă de copii lor pentru a putea să aibă câteva orelibere pentru ei înşişi .

Acest „ pentru ei înşişi ”, a început să îmi răstoarne viaţa pe dos. Am început treptat să îmi dau seama că toată viaţa am căutat să mulţumesc pe toată lumea, cu o singurăexcepţie: eu. Pe mine, m-am lăsat întotdeauna la urmă şi rândul meu, am ajuns să descopăr

în această vară a anului 2008, întârzia să mai vină. Am ajuns să am probleme mari cu dantura,dar soţul meu avea întotdeauna alte priorităţi. Banii se duceau, eu munceam de mă speteam şi





dantura mea, rămânea mereu pentru „altă dată”. Aveam după părerea mea mult mai multdecât strrictul necesar în casă. Cîştigam destul de bine, mult peste nevoile noastre curente.Totuşi, ca un făcut, bani pentru dantura mea, erau mereu imposibil de găsit. Am cedat defiecare dată.

După un an de internet, am descoperit că mă intereserază foarte mult astrologia,numerologia şi psihologia. Mi-am dat seama că acestea mă ajută să înţeleg mai bine oamenii, începând cu mine. Am înţeles foarte curând că vreau neapărat să studiez. Vreau să învăţ câtpot de mult în aceste domenii: Psihologie, Astrologie, Numerologie.

Atunci când am discutat cu fostul soţ, m-am izbit de un zid de netrecut. Mai grav a fostfaptul că a început să devină gelos, violent, să mă urmărească la tot pasul, să mă acuze că îl

înşel cu alţii — un fel mai indirect de a mă face târfă.M-am simţit strivită, călcată în picioare şi inutilă. Am început să beau băuturi alcoolice

tari. Am crezut în nesăbuinţa mea, că este o soluţie.Singura mea bucurie în acea perioadă a anului 2008, rămăsese NetLog-ul şi prietenii pe

care mi-i făcusem pe internet. Dar şi această bucurie, uneori o plăteam îndurând violenţe fiziceşi crize de nervi din partea fostului soţ. Peste toate acestea, s-au adăugat şi două spargeri.Hoţii ne-au luat cam tot ce adunasem în aceşti ani... Aur, bijuterii, bani, alte valori. În total,

am pierdut cam valoarea unui apartament cu 4 camere, în România. Asta, în condiţiile în care în Grecia, locuiam, ca şi acum de altfel, cu chirie. Întrebarea „ Pentru ce trăiesc şi la ce sunt eu bună de fapt ”, îmi răsuna din ce în ce

mai des în minte şi începea să mă chinuie. Beam, sperând că această întrebare va dispare dinviaţa mea, dar ea revenea mai intensă, cu fiecare zi care trecea.

Prin octombrie, am descoperit pe internet, pe NetLog, nişte articole ale unuinecunoscut. Mi-am dat seama că îmi oferă unele răspunsuri la întrebările mele. Eram însă atâtde sleită fizic şi psihic, încât am preferat să fiu extrem de prudentă. Încă o aventurăsentimentală, simţeam asta , mi-ar fi fost fatală. Am căutat informaţii despre autor. Am aflatcă se numeşte Şerban Stănescu, am descoperit că este foarte deschis dar şi destul de dur înopinii. Aşa am ajuns să citesc mai mult din ceea ce scria. Voiam să înţeleg de unde vine aceaduritate. Eu am un fel de a fi mai prietenos. Sau poate că am mai multă răbdare.

I-am scris un comentariu la un articol, în care am vrut să îl atenţionez exact asupra ideii „vorba dulce, mult aduce”.El a citit articolul şi mi-a mulţumit. Destul de neutru. Am simţit însă înăuntrul meu că

descoperisem ceva. Ce anume? Am vrut să aflu mai mult. Am început să citesc ceea ce scria şisă comentez mai des. Aşa am ajuns să schimbăm frecvent mesaje, în doar o lună. Amremarcat că ţine cont de părerile mele, chiar dacă uneori sunt mai puţin favorabile. Am înţelesdin asta că este deschis oricăror sugestii, dar să fie bine argumentate. Curând, chiar mi-a scrisasta într-un mesaj.

Apoi, după un articol de-al meu, în care îmi exprimam nemulţumirea în general, asupraa tot felul de oprelişti şi interdicţii pe care le întîlnim în viaţă, mă pomenesc cu întrebarea

„EŞTI FERICITĂ? ” În primele clipe, am crezut că e puţin nebun. După câteva clipe de şoc profund, am

înţeles că are dreptate. Că exact aşa cum îmi spusese el, mie trebuie să îmi răspund. Ştiu doarcă am plîns pe înfundate cîteva zile. Eram furioasă pe mine, pentru că începeam să înţeleg căsunt singura vinovată pentru nefericirile mele. Eram furioasă pe el, că avea dreptate şi pentrucă reuşise — cum oare reuşise?! — să afle că am destule răni sângerânde încă în suflet, pecare le ascund.

Mai departe, totul a decurs cu o viteză uluitoare. Şerban m-a ajutat să înţeleg că încondiţiile date, îmi trebuie o muncă mai potrivită cu ce vreau eu să învăţ şi mi-a explicat căexistă cursuri de presopunctură şi terapii tradiţionale. Aflasem câte ceva de pe internet, daravând prea puţine cunoştinţe de calculatoare şi internet şi prea puţin timp să învăţ, informaţiilegăsite, erau prea puţine pentru a mă ajuta să îmi fac un plan clar.

Când i-am vorbit despre „astrologie”, „numerologie”, mi-a trimis unele materiale, nişteadrese de pe internet unde am găsit informaţii foarte importante pentru mine.

Apoi, mi-a spus că ceea ce vreau eu de fapt, se numeşte „parapsihologie” şi cădeocamdată, se poate studia la nivel înalt, doar în fosta Uniune Sovietică. Cu aceeaşi ocazie,





mi-a oferit cartea lui şi mi-a explicat că îl preocupă acest domeniu încă de la 8 ani şi jumătate,când în existenţa lui, a avut loc un eveniment imposibil de explicat în condiţii normale. Asta m-a făcut să îmi amintesc un episod din viaţa mea, care şi acum îmi ridică multe semne de

întrebare: cutremurul din 1977. Ca şi el, aveam o vârstă mică, nouă ani şi jumătate. Dar ceeace s-a petrecut cu mine, înăuntrul meu şi în jurul meu, m-a zdruncinat.

Aşa mi-a venit ideea să-l pun pe Şerban să scrie „ Cutremur ”.Restul poveştii, este relatat în cartea „ Casa şi Familia ”.Am înţeles că Şerban este ceea ce am nevoie. Un posibil profesor sau cel puţin un

sfătuitor. În ianuarie 2009, când am revenit în ţară pentru rezolvarea unor probleme, mi-ampropus să mă întâlnesc cu el şi să îmi dea informaţii clare, astfel încât să pot lua o decizieprivind ce fac cu viitorul meu, la ce şcoală sau cursuri să mă înscriu. Eram definitiv decisă sămerg mai departe pe această cale a învăţăturii, legată de ceea ce se află înăuntrul meu.Citisem o bună parte din cartea lui Şerban, dar mi se părea o cartre dificilă, iar eu voiam osoluţie rapidă, imediată.

Aşa m-am întâlnit într-o zi cu cartea „Secretul”, a scriitoarei Rhonda Byrne. Deşi eramconştientă că înţeleg foarte puţine, totuşi, simţeam înăuntrul meu că aceea este calea mea. M-am gândit câteva clipe că în cartea aceasta am întâlnit acelaşi mod complicat de a scrie, ca în

cartea lui Şerban, „Ritmuri Interioare”. Şi atunci am înţeles! EU, aveam multe de învăţat. Darcum? Unde? De unde bani, când soţul meu refuza şi să discute subiectul?Vizita în România, m-a pus în situaţia clară de a înţelege că alături de fostul soţ, aveam

o singură posibilitate: să rămân ceea ce eram. O femeie de serviciu, care îşi iroseşte viaţa întreserviciu, piaţă şi bucătărie. Spectrul alcoolului şi al unui sfârşit penibil, mă îngrozea. De ce săaleg acest drum?

Şerban insista tot mai mult să ne întâlnim.M-am decis brusc să îmi schimb viaţa din temelii. Am părăsit tot ceea ce am realizat în

cei 10 ani de muncă în Grecia, inclusiv pe fostul meu soţ. Înţelesesem că alături de el, viaţamea însemna un drum înfundat. Am stabilit cu Şerban să ne întâlnim în Bucureşti, pe 27ianuarie 2009. Voiam să discut cu el, să îi spun ce anume vreau şi să mă sfătuiesc cu el ce potface să ajung unde mi-am propus.

La ora 21:00, pe 27 ianuarie 2009, ne aflam în Bucureşti, faţă în faţă, pe trepteleUniversităţii. Am simţit în acea clipă că am făcut bine că am decis să mă întâlnesc cu el. Amsimţit că am fost aşteptată şi primită cu bucurie, că am însemnat şi că însemn ceva pentru el.Mi-a propus să mergem la el, în Alexandria. În ce mă priveşte, era cea mai bună soluţie.Aveam la mine atâţi bani cât să îmi plătesc drumul de înapoiere în Grecia, dar în Grecia, dejaera imposibil să mă întorc de unde plecasem. Aveam nevoie de câteva zile să mă odihnesc şisă cântăresc cu grijă ce am de făcut.

Până la urmă, în cele câteva zile de odihnă pe care le voiam eu şi pe care Şerban mi le-a oferit din plin, am ajuns rapid la concluzia că, în Grecia, va fi imposibil să revin. Aveam

împotriva mea atât pe fostul soţ cât şi familia mea, care îmi refuzau dreptul de a îmi decidesingură soarta. Fostui meu soţ cel puţin, timp de peste două săptămâni ne-a ameninţat latelefon pe amândoi, inclusiv cu moartea. Pe de altă parte, cunosc Grecia, îmi place ţara, îmiplac oamenii şi eram conştientă că deşi trebuie să iau totul de la capăt, sunt gata să o fac,chiar cu preţul vieţii.

Pe acest fond tensionat, Şerban m-a cerut în căsătorie. Am acceptat şi pe data de 6aprilie, făcusem primul pas către o nouă viaţă în doi.

În cartea „ Casa şi Familia ”, am povestit foarte multe amănunte legate de felul în caream comunicat cu Şerban, de felul ciudat în care am înţeles amândoi că avem nevoie unul decelălalt.

În concluzie, Proiectul Ritmuri Interioare , este între altele o poveste din care oricinepoate învăţa multe, între care şi cum poţi să îţi găseşti partenertul ideal , folosindinternetul ca mijloc de comunicare.

Am făcut precizarea aceasta, pentru că multă lume priveşte ciudat faptul că „ne-amcunoscut pe internet”. Deşi am spus-o amândoi de mai multe ori, lumea continuă să creadă înaceastă prostie, că „ne-am cunoscut pe internet”.

Adevărul însă este simplu, este banal: Am comunicat pe internet, până când ne-





am convins că are rost să ne întâlnim faţă în faţă.După cum vedeţi, e vorba de cu totul altceva. Internetul ne-a ajutat să schimbăm

informaţii între noi. Să aflăm cât mai multe unul despre celălalt, astfel încât să putem cântăricu grijă dacă are rost să ne întâlnim şi în viaţa reală.

Cea mai bună demonstraţie a calităţilor internetului ca mediu de comunicaţie întreoameni, este felul în care s-au desfăşurat evenimentele între mine şi Şerban şi mai ales,viteza cu care s-au derulat ele.

Viteza, demonstrează că am avut o comunicare suficientă şi am putut să ne oferimreciproc suficient de multe informaţii, încât în momentul când ne-am întâlnit, să ştim suficientde multe unul despre celălalt, încât singura noastră preocupare, să râmână verificarea în

practică a acestor informaţii.Ca să fiu foarte clară în ceea ce vreau să spun:Câte întâlniri ar fi fost necesare pentru a putea să discutăm, câte ore ar fi trebuit să

discutăm tot felul de amănunte legate de vieţile noastre şi câte altele? Apoi, mai trebuie luat înconsiderare faptul că de multe ori, dispoziţia de moment, ori milioane de alte împrejurăriimprevizibile, te împiedică să accepţi o întâlnire efectivă cu cineva. Oboseala, o urgenţăneprevăzută şi câte altele, te pot împiedica să ajungi la o întîlnire. Ce rezultă din aşa ceva?

Tensiuni, neîncredere reciprocă şi deja, am ajuns într-un punct delicat al relaţiei. Pe internet,intri când vrei, stai cât vrei şi ai libertatea să alegi momentul când poţi comunica la nivelul tăureal, atunci când simţi că poţi fi tu însuţi. Celălalt înţelege mai uşor o întârziere, deoarece astaface parte din viaţa în lumea virtuală. Iar comunicarea , o poţi stabili indiferent de distanţafizică dintre cei doi. Cum a fost cazul nostru. Între mine şi Şerban, erau peste o mie de kmdistanţă.

Cam asta ar fi. Restul, se găseşte în cărţile scrise.





Ce este acest Proiect-Şerban

Bun venit în Lumea lui Ainival!Sunt Şerban Stănescu şi sunt căsătorit cu Monica. M-am

născut în România, în 11 iunie 1959, în oraşul Bucureşti şi deaproape un an, locuiesc şi muncesc în Grecia. În prezent, mă aflu

împreună cu Monica în Thesaloniki.Vreau să subliniez o idee care pe noi ne-a pus foarte serios

pe gânduri. Mulţi oameni cu care intrăm în contact, ne întreabă „De câţi ani sunteţi împreună? ” Ciudată întrebare... Suntem împreună de pe 27 ianuarie 2009. Ne-am logodit pe 8 martie2009 şi ne-am căsătorit pe 6 aprilie 2009. Pe 30 aprilie ampărăsit ţara, către o destinaţie cunoscută doar ca nume, dinistorie: „Salonic ”.

Pentru mine, Grecia înseamnă cea mai dură experienţă posibilă. Sunt aproape completizolat de lume. Alfabet necunoscut, limbă necunoscută, ţară necunoscută, oraş necunoscut,cultură şi civilizaţie aproape necunoscută, cu excepţia vagilor amintiri din vremea şcoliigenerale, de la istorie. Adică, de acum 40 de ani... Deşi cunosc Engleză, Italiană şi Franceză,comunicarea aici, este foarte dificilă fără limba greacă.

Dincolo de aceste handicapuri, mai este şi vârsta. La 50 de ani, este destul de dificil sămai găseşti de lucru, fără a avea o cunoştinţă, o conexiune undeva. Chiar şi cu câtevaconexiuni, problema tot dificil rămâne de rezolvat. Aici ne aflăm într-o economie de piaţă realăşi singura întrebare care ţi se pune, este „ Ce ştii să faci? ” Când am spus că am 15 ani deexperienţă în calculatoare, am fost privit cu groază. În câteva luni, am reuşit să înţeleg şi dece. Aici „calculatoare”, e ca un fel de ameninţare. Un specialist în calculatoare, înseamnă 50euro pe oră. Iar Grecia, este o ţară cu destule necazuri ale ei, pentru a mai avea timp să segândească şi la altele. Totuşi, calculatoarele au pătruns şi în Grecia şi aşa cum constat, elesunt o realitate care face presiuni colosale asupra grecilor, care sunt înceţi şi ţin foarte mult latabieturile lor. Ca fapt divers, 50 euro în 8 ore, înseamnă 400 euro / ziua de muncă.Cunoaştem deja câţiva greci care muncesc pe ici, pe colo, pentru suma asta de bani într-olună... Mai e ceva de comentat?

Destul despre mine! Mai multe, spun cărţile pe care le-am scris şi le voi mai scrie, câtvoi mai face umbră Pământului.

Câteva cuvinte despre Monica şi povestea noastră.S-au scris despre noi pe internet tot felul de chestii. Calomnii, provocări, minciuni,

jigniri... Cea mai ciudată şi amuzantă acuzaţie care mi-a fost adusă: „ Răpire paranormală ”.Sunt tare curios ce înţelege personajul în cauză, numitul Lazăr Corneliu Rus, prin

această expresie...În primul rând, e cazul să precizez că Monica a venit în Bucureşti, ca urmare a unei

decizii pe care a luat-o singură, înainte să ne fi văzut vreodată. În altă ordine de idei, era ofemeie liberă, fiind ca stare civilă divorţată, prin senţinţă a tribunalului Bacău, rămasădefinitivă la data de 25 februarie 2000! (două mii!!). Adică, la vremea când s-a scris ce s-ascris pe internet despre mine, acele afirmaţii făceau obiectul infracţiunilor de calomnie,deteriorarea imaginii publice, şantaj, hărţuire, pe lângă faptul că Monica avea vânătăi la ochi,ca urmare a unor lovituri la cap, administrate de către ex-soţul său.

Potrivit prevederilor Codului Penal din România, fostul ei soţ, Lazăr Corneliu Rus, esteun infractor de drept comun şi încă unul periculos. Faptul că încă mai este în libertate, sedatorează toleranţei pe care eu personal am manifestat-o, cu toate că urmare a ameninţărilorcu moartea primite pe telefonul mobil, inclusiv în mesaje scrise, aveam temei legal de trimitere

în instanţă, pentru infracţiunea de hărţuire.





Există însă în Grecia, în Orhomeno destui care pot depune mărturie în instanţă. Atâtromâni cât şi greci.

Cât priveşte „răpirea paranormală”, am spus cred eu destule în cartea „Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial” şi despre ce înseamnă a avea capacităţiextrasenzoriale, sau „paranormale”. Am explicat şi din punct de vedere semantic de ce evittermenul „paranormal”. În primul rând, pentru că lumea foloseşte şi înţelege greşit acesttermen, care, etimologic şi semantic, înseamnă „dincolo de normal”, în vreme ce majoritatea îlfoloseşte cu înţelesul de „anormal”, „bolnav psihic”. Există este adevărat un cerc de specdialişticare înţeleg perfect semnificaţia reală, dar covârşitoarea majoritate, e îngrozită când aude de

„capacităţi paranormale”.Faptul că şi eu şi Monica ne-am născut cu nişte sensibilităţi peste medie, ne îngăduie să

comunicăm pe alte canale informaţional-energetice cu Universul Infinit şi în egală măsură întrenoi. Dar de la a avea aceste înzestrări şi până la a şti ce să faci şi cum anume să faci ceva cuele, e un drum care mie mi-a luat peste patru decenii şi încă sunt departe, foarte departe deceea ce poate fi făcut cu aceste capacităţi. Am scris cartea „Autodezvoltare, Ocultism,Extrasenzorial” şi din nevoia de a preciza un adevăr important, anume acela că am înţelestârziu că aceste capacităţi sunt un dar de la Dumnezeu şi ar fi trebuit să le primesc şi să le

tratez ca atare, adică, să le dezvolt şi să mă pun la dispoziţia oamenilor. Acum suportconsecinţe destul de neplăcute ale întârzierii instruirii în această direcţie. Ultima, a survenit pe12 ianuarie 2010, în jurul orelor 19:00 (ora Greciei), când mi s-a făcut rău şi am simţit bruscnevoia de a ieşi afară. A fost unul din fenomenele de rezonanţă spontană prin care am trecutde sute, poate de mii de ori în viaţă, fără să ştiu ce se petrece cu mine. De această dată, amavut o viziune şi am înţeles că undeva, pe Pământ, s-a petrecut ceva foarte rău, că nişteoameni, undeva în Orient, sufereau cumplit. Prima presupunere, a fost „undeva e uncutremur”. Apoi, m-am gândit la un război. Prea des aflu despre fratricide de acest fel. Cum săfac distincţia? Am rămas la aceste două variante. În principiu, am descoperit că la cutremure,am stare de indispoziţie cam 12 – 20 ore înainte. Dar dacă e un conflict armat mai vechi, iaracum e vorba de un bombardament cumplit? Pe stradă, în momentul contactului telepatic, amsimţit o stare de greaţă şi vomă, aveam şi o uşoară cefalee, deşi cu două ore înainte,

avusesem doar o uşoară stare de indispoziţie. Două zile mai târziu, o cunoştinţă ne-a povestitcă în ziua de 12 ianuarie 2010, în Republica Dominicană, a avut loc un cutremur de pământ cumagnitudine peste 8 grade Richter... Noi în România, am trăit „doar” unul de 7,2 Richter, în1977. Pentru cine a citit ori va citi cartea „Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial” ,explicaţia este uşor de găsit. În astfel de momente, starea de şoc determinăextracorporalizarea (decorporalizarea, OBE) iar undele mentale au o intensitate colosală şistrăbat întreg Universul.

În ultimii ani, am învăţat să recunosc astfel de semnale şi să accept comunicarea cuastfel de Entităţi colective — grupuri de oameni aflaţi în situaţii extreme.

Mi-ar place să pot spune cu certitudine că am fost de ajutor. Este o simplă bănuială însă, bazată pe observaţii punctuale şi pe efecte observate la scară foarte mică. Aşa cumspuneam, am enorm de multe de învăţat... Ştiu cu certitudine că am fost alături de cei aflaţi înnenorocire. Dar... Şi sunt mulţi astfel de „dar...”. Am putut oare să le transmit energianecesară păstrării calmului, astfel încât pagubele să fie reduse cât mai mult? Astfel încâtmedicii să poată interveni eficient, astfel încât numărul victimelor cauzate de panică să fieminim? Cum pot oare să aflu? Sau cel puţin a fost vreunul dintre cei de acolo care „m-a auzit” şi care a reuşit să se ridice deasupra nenorocirii şi să fie de folos măcar unei singure persoane?Tot ar fi ceva. Un bun câştigat.

Am avut însă nevoie de toată experienţa acumulată în cei 6 ani de Yoga şi cei doi ani deReiki, de informaţiile asimilate la Şcoala de Inforenergetică, pentru a putea să găsesc omodalitate de a supravieţui unor astfel de situaţii, fără a îmi pierde cumpătul; la fel pentru aputea comunica conştient cu Monica.

Acum, pot spune cu bucurie că Monica îmi transmite mesaje telepatic şi le recepţionezcu o marjă de eroare de cam 20% şi cu o întârziere de cel mult 30 minute, funcţie de mulţifactori „externi”, între care locul unde se află Monica atunci când emite mesajul şi agitaţia celordin jur, este doar unul din ei. Monica, la rândul ei, recepţionează mesajele foarte bine, mai





bine decât mine (femeile sunt receptive şi percep mult mai uşor decât emit mesajele) şi practicinstantaneu.

Am făcut aceste precizări, deoarece aceste rezultate foarte modeste , sunt consecinţaunui an întreg de muncă zilnică, de discuţii în scopul conştientizării gândurilor proprii, algândurilor provenite de la alţi oameni, sau a mesajelor colective, de genul celui primit de mine

în 12 ianuarie 2010. Prin urmare cine îşi închipuie că poţi deveni maestru „hocus-pocus” pestenoapte, trăieşte într-o lume a ficţiunii şi himerelor. Oricât de înzestrat ai fi, în orice direcţie, enevoie de 99% transpiraţie. A spus-o Edison, o repetăm şi noi doi, pentru că ne-am izbit înviaţă atât de propria noastră comoditate, cât şi de disperarea în care te zvârle câteodatăneştiinţa .

Am făcut o altfel de introducere. Îmi cer scuze dacă a fost prea lungă.Am vrut să clarific cine suntem şi am vrut să o fac cu bună credinţă, astfel încât cine

vine alături de noi, să ştie cu cine intră în echipă.Suntem amândoi oameni deschişi, ne place Natura, ne plac animalele, florile, păsările,

muzica, pictura, literatura, filmele, treaba bine făcută, munca noastră, munca altora, ne pasăde mulţi şi de multe, iubim mulţi oameni şi vom continua să iubim cât mai mulţi oameni. Ne

plac oamenii, dar mai ales, acei oameni faţă de care simţim nevoia să scriem acest cuvânt aşa:OAMENI.

Ce înseamnă Proiectul Ritmuri Interioare din perspectiva mea?

O mare răspundere pe care mi-am asumat-o, la început, doar faţă de mine însumi şianume, datoria de a îmi dezvolta talentele native.

După ce am publicat versiunea tipărită a primului volum, am constatat din ce în ce maimult că lumea e plină de oameni talentaţi. Enorm de mulţi dintre ei, abia dacă au o idee vagăcu privire la acele talente, acele aptitudini native. Atunci am înţeles care este una din cauzeleprincipale ale multor mizerii din lumea noastră. A pune un om lipsit de talent să facă ceva,

înseamnă o tragedie. Va munci prost şi va fi tot timpul nemulţumit, arţăgos, pus pe ceartă. O

ştiu prea bine din propria mea experienţă. După ce am descoperit la mine însumi relaţia dintrerandamentul muncii şi talent, am simţit ceva ca şi cum am căzut într-o prăpastie fără fund...Am înţeles cât rău mi-am făcut singur şi ce e mai grav, am înţeles cât rău am făcut celor din

jur, chinuindu-mă să fac ceva nepotrivit pentru mine.Am fost peste 45 de ani din viaţă, „omul nepotrivit, la locul nepotrivit”. Mi-am găsit

acest loc foarte târziu şi cu mari chinuri.Aşa mi-a venit ideea de a verifica nişte ipoteze pe alţi oameni. Două nume pot să vă

dau, le găsiţi pe internet: Severina Ica Tomiu şi Olga Morar. Două Fiinţe superbe,extraordinare, care folosind cartea mea ca unealtă auxiliară, au reuşit să îşi descopere şi să îşidezvolte talentul literar. Severina, este deja la a doua carte scrisă şi după ultimele veşti (teiubim, Ashoka, ne e tare dor de tine şi aşteptăm succesul cărţii tale!), va fi publicată, la oeditură din Turnu-Severin. Felicitări din tot sufletul ambelor prietene ale noastre!

Ambele sunt „uşor trecute” ca vârstă cronologică. Severina, este aproape de vârstamea, iar Olga, cred că e cu vreo 5 sau 6 ani mai mare. Asta, trebuie să vă spună ceva! Vremfoarte mult, tare mult vrem să ne credeţi că talentele, pot fi cultivate la orice vârstă şi că văpot aduce succesul şi fericirea în viaţă. Noi suntem fericiţi împreună şi muncim exact în aceastădirecţie: cultivarea talentelor native.

Da, este foarte greu să te reeduci singur. Este groaznic de greu, când te apuci detreaba asta, după vârsta de 40 de ani. O simţim pe pielea noastră, clipă de clipă.

Acesta este principalul motiv pentru care ne-am pus viaţa personală pe tavă şi lamicroscopul cui vrea să o analizeze şi să înveţe din ea. Desigur, cine vrea cu adevărat .

Ca să putem fi alături de cei care au nevoie, am conceput acest mecanism decomunicare şi ajutor reciproc, pe care l-am numit după titlul iniţial al primului volum:

Proiectul Ritmuri Interioare.

Până aici, am făcut o prezentare dintr-o perspectivă foarte personală. Aceea a





oamenilor obişnuiţi care suntem. Pentru că e important să ţineţi minte că suntem oameniobişnuiţi. În faţa Vieţii, vă rugăm să ne credeţi, suntem la fel de importanţi sau la fel denesemnificativi ca orice piatră, orice pasăre, orice floare, orice pârâu, râu ori fluviu, mare,ocean, ca orice gâză, orice târâtoare, ca vântul, ori ca ploaia, ca tunetul ori ca furtuna.

Suntem prin urmare o mică celulă a unui ţesut mare, numit „Omenirea”, care este unmic ţesut al marelui organ numit „Pământ”, al uriaşei Fiinţe numită Universul Infinit.Voi căuta să vă prezint acum Proiectul Ritmuri Interioare , dintr-o perspectivă cevamai tehnică să îi spun aşa, în sensul că, voi prezenta partea care ţine de ceea ce numim deobicei „pragmatism” sau „parte pecuniară a vieţii”. Sau şi mai simplu, cum privim acest proiectdin perspectiva banilor, a Valorilor, a Resurselor şi cum considerăm noi că putem face ca acestproiect să vină în ajutorul cât mai multor oameni.





Elementele concrete ale proiectului –Talente, Produse şi servicii

Ce înseamnă Proiectul Ritmuri Interioare , din punct de vedere tehnic? Adică,efectiv, în ce constă ?După ce mi s-a cerut să înfiinţez un curs, mi-am pus problema la modul foarte simplu:

Ce trebuie să fac să mă învăţ pe mine despre cum să îmi descopăr, cum să îmi folosesctalentele, ce anume m-ar putea ajuta într-o atare „călătorie”?

Aşa mi-am dat seama că există un parcurs, un drum pe care l-am străbătut, existănişte dificultăţi prin care am trecut, fie din prea multa mea neştiinţă, fie din frică, fie din altecauze care ţin de interacţiunile cu mediul de viaţă. Apoi m-am întrebat dacă şi ce anume amfăcut deja. La prima vedere, mi s-a părut imposibil să realizez aşa ceva. Oriîncotro priveam,vedeam o infinitate de posibilităţi şi mi se părea că şi 100 de vieţi ar fi prea puţine să fac ceva.Apoi, undeva, „Cineva ”, mi-a şoptit nişte nume şi aceeaşi întrebare: „Dacă Edison şi-ar fi pusproblema cine o să fabrice becurile în loc să le inventeze, unde am fi ajuns? Dacă Brâncuşi şi-

ar fi pus problema că vameşii americani îl vor impozita pentru tranzit de materiale strategice,ar mai fi făcut „Pasărea Măiastră”? Dacă Aurel Vlaicu s-ar fi gândit că are prea puţini bani săfacă o fabrică de avioane, am mai fi avut un „Vlaicu II”? Dacă Nobel s-ar fi gândit că nişteiresponsabili vor folosi dinamita pentru a ucide oameni, ar mai fi făcut cercetări cunitroglicerină?”

Mulţi „dacă”... Apoi, m-am hotărât să văd unde pot ajunge eu folosindu-mi talentele şisă scriu povestea asta. M-am gândit destul de simplist că în timp ce scriu, o să îmi mai vinăidei. Şi într-adevăr, mi-au venit.

Am căutat să redau modul în care am reuşit să fac ceva cu mine, din mine.

Iată foarte concret, care sunt instrumentele disponibile în cadrul acestui Proiect:

A. CĂRŢILEAm scris până la momentul redactării acestor rânduri, 15 ianuarie 2010, şase volume .Toate aceste volume, constituie o premieră mondială absolută:Sunt primele cărţi scrise FĂRĂ NEGAŢII.Ca fapt divers, îţi lansez o provocare: Scrie o pagină de text. Ce vrei tu. Apoi,

numără câte negaţii conţine. Dacă poţi să spui că are ZERO NEGAŢII, atunci te felicit, airealizat poate cel mai mare pas înainte din viaţa ta! Trimite-mi acest text şi te asigur că îl voipublica, împreună cu portretul tău şi voi face tot ce mă pricep să te promovez. Pentru aşaceva, consider că merită să muncesc, chiar dacă o să fie greu. O singură condiţie pun pentru adepune toate eforturile: După ce îmi trimiţi textul şi eu verific că într-adevăr are ZERONEGAŢII, te apuci şi scrii povestea vieţii tale. Cum te pricepi. Ai cărţile mele drept model.Restul, înseamnă comunicare şi ce ştiu eu să fac. Ce am făcut până acum, se poate vedea. Ceva fi mai departe, vom vedea.

Cartea pe care o citeşti în aceste clipe, este cea de-a şaptea carte scrisă fărănegaţii. Dacă reuşeşti să mă ajungi din urmă, înseamnă că deja m-ai depăşit. Ar putea oaresă existe ceva mai minunat decât să fim doi care muncesc cel puţin cu aceeaşi eficienţă pentruceva unic în lume? Desigur. Al treilea. Pe urmă al patrulea, al cincilea, etc. Deocamdată însă,sunt singurul. Urmează Monica. Munceşte mult, dar deşi e lângă mine, împărţim acelaşi aer,aceleaşi vise, acelaşi pat şi aceeaşi mâncare, merge greu. Încă merge greu.

B. OAMENII, CALCULATOARELE ŞI INTERNETUL

Da. Oameni, calculatoare şi internet. Oamenii deocamdată, sunt Monica şi Şerban. Mai sunt destul de mulţi „fani” şi o serie

de „candidaţi”. La momentul scrierii acestei părţi, avem câţiva oameni lângă noi şi am început





să lucrăm pe internet. Volumul de Muncă, de Timp, de Valori şi de Resurse necesar dezvoltăriiacestui proiect, este uriaş. Depăşeşte cu mult posibilităţile a doi oameni, oricât de mult arinvesti într-un proiect. Şi te rog crede-mă, noi investim TOTUL. Timp, Muncă, bani, etc.ENERGIE cu alte cuvinte. Totul, în afară de strictul necesar supravieţuirii, merge în acestproiect.

Calculatoarele şi internetul, înseamnă GRUPURILE ŞI BLOGURILE CARE FAC PARTEDIN PROIECT. Poate ai curiozitatea să faci clic pe link...

I RITMURI INTERIOARE

Primul volum al seriei. Ediţia la care lucrez, se numeşte deacum „ Începutul Călătoriei ”, deoarece asta şi este. Pentru toţi ceicare vor să schimbe ceva în viaţa lor, să întoarcă spatele definitivsărăciei, mizeriei, bolilor, aici este punctul de plecare.

Aici sunt câteva texte foarte importante, cu care noi doi amlucrat şi a căror realizare în minte şi apoi pe hârtie, de către fiecare

în parte, constituie primele cărămizi ale viitoarei construcţii, careeste VIAŢA TA.

II CASA ŞI FAMILIA

Casa şi Familia , este o parte din povestea noastră, Monica şiŞerban. Cum anume ne-am descoperit unul pe celălalt, cum amcomunicat, cum ne-am întâlnit, cum anume a acţionat rezonanţa,

care sunt paşii care trebuie efectuaţi pentru a îţi descoperipartenerul ideal, sau „sufletul pereche” cum îl numesc unii, cumanume trebuie lucrat pentru a avea rezultatele aşteptate.

Am pus accentul pe ceea ce înseamnă Familia şi pe faptul căspiritul de echipă, capacitatea de a te integra în lume, începe deaici: FAMILIA = ECHIPA.

Am căutat să ilustrăm cu momente din viaţa noastră, unde amgreşit: în căsniciile noastre, în viaţă, inclusiv în afaceri.

III AUTODEZVOLTARE, OCULTISM,EXTRASENZORIAL

Ne-am străduit şi Monica şi eu ca în această carte să clarificăm, înprimul rând pentru noi înşine, dar în egală măsură pentru toţi ceiinteresaţi, anumite aspecte legate atât de aptitudinile native cât şi de felul

în care vedem noi Universul Infinit. Am căutat să adunăm în cuprinsulacestei cărţi, o experienţă de peste 4 decenii de căutări, de întrebări şirăspunsuri, legate de ce suntem, cine suntem, ce căutăm în această lume,ce este această lume, dar mai ales, care sunt cauzele tuturor fenomenelorla care participăm, din care suntem şi noi o mică parte. Putem să nedezvoltăm pornind de la ceea ce există înăuntrul nostru? Şi dacă da, cumputem folosi această „zestre” cu care absolut toţi ne naştem şi care estecunoscută sub numele „ talent nativ ”?





IV CUM SĂ FACI BANI

Făcutul banilor preocupă toată omenirea, fără excepţie. Cei care aumulţi, vor şi mai mulţi. Cei care trăiesc de azi pe mâine, vor la fel de mulţibani ca şi cei care îi au. Câţi însă s-au apucat cu seriozitate să clarifice ceanume înseamnă cu adevărat „ a face bani ”? După 15 ani ai mei în afaceri,

încă vreo câţiva ai Monicăi, ne-am pus câteva întrebări: Ce am învăţat noidin toate aventurile noastre antreprenoriale? Cât anume am înţeles din artafăcutului banilor? Câţi se izbesc de aceleaşi probleme şi ratează milimetricşansa vieţii lor? Putem face ceva pentru ca măcar cei care se apucă de azi

înainte să aibă măcar o şansă de succes în plus?„Cum să faci bani ”, oferă o parte din răspunsuri. Este o carte care

abordează dintr-o perspectivă extrem de diferită „făcutul banilor”. Am pusaccentul în primul rând pe OAMENI, pe talentele lor şi pe ceea ce pot faceei cu aceste talente.

V SCHIMBUL DE VALORI

Am continuat în acest volum, ideile din „Cum să faci bani”. Amconsiderat că atunci când începi o treabă, trebuie să o faci cât mai bine cuputinţă. Cum în volumul IV am discutat despre Valori, Resurse, CircuitulValorilor, trebuia să ne precizăm mai detaliat conceptele şi ideile legate deceea ce înseamnă cu adevărat Valoare, ce înseamnă de fapt dezvoltare,cum se ajunge la dezvoltare.

Am considerat important să evidenţiem faptul că banii sunt unsubprodus al Circulaţiei Valorilor şi Resurselor. Înainte de orice, suntOAMENII, NEVOILE LOR ŞI CEEA CE PRODUC EI.Schimbul de Valori ,

este o perspectivă diferită asupra conceptului „bogăţie”. Bogăţia este defapt înăuntrul fiecăruia din noi. Cu cât ne vom da mâna mai mulţi sădescoperim minunăţiile dinăuntrul nostru, modalităţile prin care le putemtransforma în ceva folositor, cu atât mai repede vom deveni mai bogaţi.Cum? PRIN SCHIMBUL DE VALORI.

VI LIBERA CIRCULAŢIE A VALORILOR

În această carte, am abordat problema Circulaţiei Valorilor. Dacă în „Cum să faci bani” am ridicat problema Circulaţiei Valorilor şi am expus oparte din ideile şi conceptele pe care Viaţa m-a învăţat să le preţuiesc, înaceastă parte a seriei de cărţi a Proiectului Ritmuri Interioare, am vrut săanalizez şi să prezint cât mai bine cu putinţă şi, la fel ca până acum, cuargumente din vieţile noastre, un aspect critic legat de premisele şicondiţiile de bază ale Succesului, Fericirii, Împlinirii, Bogăţiei, Bunăstării şi

în final, însăşi a DEZVOLTĂRII.O condiţie de bază, esenţială a DEZVOLTĂRII, a dezvoltării oricărui

sistem, este LIBERA CIRCULAŢIE A VALORILOR. Circulă LIBER VALORILE în lumea noastră?

Am prezentat în carte o serie de răspunsuri. Cu siguranţă, sunt multmai multe răspunsuri posibile. Am făcut însă un început.





GRUPURILE ŞI BLOGURILE CARE FAC PARTE DIN PROIECTGrupul „Cum să faci bani”.

Acesta este începutul drumului.Toată lumea vrea să facă bani. Dar câţi vor să plătească preţul? Noi, am acceptat să plătim. Atât cât vom putea. Miza? TOT SAU NIMIC!Am creat acest grup, pentru a stabili comunicarea cu toţi cei interesaţi să facă ceva cu

Talentele lor, cu Timpul lor şi cu Experienţa lor. Oriunde ne-am afla în lume, vom găsimodalitatea de a fi prezenţi pe internet. Asta înseamnă, între altele, „omul potrivit, la loculpotrivit”. Locul nostru cel mai potrivit, este pe internet. Dacă vom mai găsi şi alte locuri,rămâne de văzut. Deocamdată, Grecia se dovedeşte a fi mult mai potrivită ca România.

Mulţumim România, mulţumim români!Adresa grupului, este: http://finance.groups.yahoo.com/group/sa_facem_bani/

Deocamdată, acesta este singurul loc din care vor putea fi obţinute cărţilemenţionate în paginile anterioare.

Condiţiile în care vor putea fi obţinute, variază de la caz la caz. Există destule opţiuni.Timp pentru Timp, este filosofia fundamentală.Cât timp din timpul tău eşti dispus să oferi pentru ceea ce avem noi de oferit?Fiecare e liber să aleagă.

Blogul Proiectul Ritmuri Interioare

Aici publicăm articole şi informaţii de interes general, cu privire la Proiect. Tot aici se vaafla şi o secţiune cu întrebări şi răspunsuri, cunoscuta „FAQ” în jargonul de pe net. Va fi o carteelectronică, ce va putea fi descărcată de pe acest blog. Pentru moment, avem câteva întrebări

şi câteva răspunsuri.Tot aici aflăm şi „Pulsul pieţei”. Asigură-te că treci des pe acolo, spune-ţi opiniile, ca săştim şi noi ce anume ce interesează. Asta înseamnă COMUNICARE.

Iată şi adresa blogului: http://ritmuri_interioare.weblog.ro/

Blogul Cum să faci bani fără bani.

Idei de făcut bani fără bani, noutăţi, avertizări cu privire la capcane. Vom vedea.Deocamdată, să vedem ce au tu de oferit, noi, după cum vezi, oferim destule.

Poţi trimite ideile tale în primul grup. Dacă noi vom considera că merită publicate peblog, o vom face şi te vom susţine ca autor de articole.

Adresa: http://banifarabani.wordpress.com/

Grupul Ritmuri Interioare

Acesta este un grup rezervat celor care au capacităţi extrasenzoriale.Accesul în grup este condiţionat de verificări specifice, constând în comunicări

extrasenzoriale de test şi măsurători radiestezice. Vom publica pe blogul Proiectului detaliileprivind condiţiile de acces minimale. O condiţie de rămânere în grup, este aceea de aparticipa activ la activitatea grupului „Cum să faci bani”.

Grupul Oameni de Succes

Rezervat celor care se dovedesc a fi Oameni de Succes, prin ceea ce fac. Noi înţelegem

însă Succesul, aşa cum l-am definit în cărţile amintite.


http://finance.groups.yahoo.com/group/sa_facem_bani/


http://banifarabani.wordpress.com/


http://tech.groups.yahoo.com/group/ritmuri_interioare

http://tech.groups.yahoo.com/group/oameni_succes





http://tech.groups.yahoo.com/group/ritmuri_interioare

http://tech.groups.yahoo.com/group/oameni_succes




În loc de final

„Singurul lucru pe care oamenii buni trebuie să îl facă

pentru ca răul să triumfe, este să facă... nimic. ”Edmund Burke, 1729 – 1797

Citatul de mai sus, l-am găsit undeva, pe internet. M-am simţit umilit, strivit dedurerea, de strigătul strămoşului meu, Edmund Burke. Avea dreptate. Capitulasem aproape întoate direcţiile... Acceptasem să devin sclavul fricii, al deznădejdii, al neîncrederii în mine şi întoate celelalte. Şi totuşi, zilnic aproape, vedeam Soarele sus, luminând deopotrivă şi pe

genii şi pe criminali. Am plâns mult, m-am chinuit mult şi mi-am dorit de nenumărate ori sămor, de-a lungul vieţii. Stupoare însă, ca un făcut, am asistat neputincios la moartea multorfoşti colegi de-ai mei. De generală, de liceu, de facultate, de serviciu. A! Am uitat cevaesenţial: colegi de vârsta mea şi chiar mai tineri ca mine. Unii, mult mai tineri.

Am privit asta, ca pe o sfidare a Cerului, la care mă rugasem de atâtea ori să mă ia din

lumea asta. De fiecare dată, răspunsul era fie o nenorocire în lume, fie moartea unui cunoscut.Şi de fiecare dată, îl întrebam pe Dumnezeu, pe mine de ce mă mai ţine să fac umbrăPământului? Aş fi fost bucuros să fi fost eu în locul lor.

După ce am publicat albumul „Masters Of The Light” şi primul volum „RitmuriInterioare”, am crezut că o să mi se îngăduie să plec. Dar a venit cineva la mine într-o zi şi m-a întrebat: „ Dar un curs, când faceţi? ” Am crezut că s-a prăbuşit Cerul pe mine şi căPământul o să se caşte sub mine...

Iar „ Ai răbdare! ”? Am auzit de sute, poate de mii de ori asta...Ani în şir însă, am confundat „ai răbdare”, cu „lasă de la tine”. Ani în şir am lăsat de la

mine, m-am pus mereu în coada listei. După 48 de ani de existenţă, am înţeles în fine cărespectul de Sine, e primul pas către respectul faţă de Ceilalţi. Includ în „Ceilalţi”, „tot cemişcă-n ţara asta... ”

Mi-am adus aminte o vorbă foarte des auzită şi foarte prost înţeleasă, ani în şir: „Respectă-te pe tine însuţi, dacă vrei să fii respectat! ”. Dar cei care ne învaţă vorba asta, înţeleg prin respectul de sine haine scumpe, bani în bancă, vile şi maşini luxoase, în vreme ce în dosul tuturor acestora, stau lenea, indolenţa, aroganţa, oportunismul, demagogia,carierismul, minciuna, hoţia, laşitatea, duplicitatea, trădarea şi, ultimul instrument, crima.

Şi totuşi, totuşi, acest înnebunitor TOTUŞI: SOARELE NE LUMINEAZĂ PE TOŢIDEOPOTRIVĂ ŞI GENII ŞI CRIMINALI!!

M-am decis să merg mai departe. Am înţeles că trebuie să încep cu viaţa meapersonală. Am scris ce am făcut în „ Casa şi Familia ”. Apoi, am mers mai departe cu ceea ce

înţelesesem că trebuie să merg: Talentul literar, muzical şi capacităţile extrasenzoriale plusaptitudinile dobândite, adică, internet şi calculatoare.

Am avut multe succese, dar...

Dacă pe vremea când eram în România s-a dovedit că eram oamenii nepotriviţi, cuideile nepotrivite, la momentul nepotrivit, în locul nepotrivit , am decis până la urmă săplecăm din România.

Acum, când ne aflăm printre străini, constatăm că suntem oamenii potriviţi la locul potrivit, cu idei potrivite , DAR plasate în momente nepotrivite şi în locuri nepotrivite. Aminvestit în România şi în români, timp de cincizeci de ani eu şi Monica, timp de treizeci şi doi.Am trăit la limita dintre viaţă şi moarte, de azi pe mâine.

Am schimbat locul.Dacă rezultatele eforturilor noastre de a rămâne alături de români şi România vor fi

aceleaşi, atunci...Concluzia unică ce se desprinde de aici, este că Românii şi România sunt locuri toxice şi

pentru noi şi pentru ideile noastre. Le vom oferi pe piaţa internaţională — am şi început

traducerea primului volum — şi vom renunţa definitiv la a ne mai irosi vieţile cu românii şi





românia. România, cu „r” mic. E concluzia care se impune de la sine.Ai acum ocazia să te decizi din care categorie faci parte: A Românilor din România, sau

a românilor din românia.Şi încă ceva:ROMÂNIA NOASTRĂ, e tot Pământul.Vom înfige un steag cu cele trei culori, oriunde vom merge. În Grecia, am făcut-o deja.Ani de zile ne-am întrebat şi noi şi alţii, de ce se tot micşorează „România Mare”. Au

luat când unii, când alţii câte o halcă din ea. M-a durut când ultima fleică, Insula Şerpilor, afost cedată cu inocenţă [CITEŞTE perversitate ] şi, mai grav decât atât , s-a încercatacreditarea ideii că s-a înregistrat o victorie. A fost una din nenumăratele înfrângerizdrobitoare, ale acestui neam. Am mai cedat câteva mii de kilometri pătraţi şi miliarde demiliarde de tone de Resurse, pe care strămoşii noştri le-au plătit cu sângele şi cu vieţile lor.

„Până la Marea cea Mare” a zis vodă Mihai Pătraşcu, cel zis şi dovedit prin fapte, VITEAZUL. A fost nevoie să ajung în Grecia să descopăr acest mister al micşorării României...Într-o ţară în care trăiesc oameni din ce în ce mai mici şi mai neînsemnaţi, locul rămas

gol, se repune în circulaţia Valorilor Mondiale. De către cei care ştiu să le aprecieze.Valabil şi pentru Moscova şi Rusia. Oameni din ce în ce mai mici cu ţări din ce în ce mai

mici... Legea Universală a Echilibrului...TU DECIZI ce vei face cu tine, cu viaţa ta. Noi vom accepta decizia ta fără să clipim,

DAR, vom decide şi noi, în dreptul nostru, ÎN FUNCŢIE DE EA. FAIR ENOUGH?

Cea mai mare înfrângere pe care am suferit-o în toţi anii de viaţă, a fost când a trebuitsă plec din ţară, pentru a îmi putea câştiga existenţa ÎN MOD CINSTIT. Fără să mi se pună sula

în coastă să mint, să fur, să înşel.De la 25 iunie 2007, tot amân o decizie importantă pentru mine: să public ceea ce scriu

exclusiv în limba Engleză.Mai avem răbdare până la 31 decembrie 2010.Dacă la acea dată am ajuns la concluzia că am mai pierdut încă 3 ani din viaţă, atunci

se cheamă că voi suferi o a doua înfrângere catastrofală pentru existenţa mea: Să fiuconstrâns să renunţ şi la limba mea natală. Două înfrângeri catastrofale pentru o viaţă de om,sunt destul şi prea destul!

În acea zi însă, vom şti cu certitudine şi eu şi Monica şi toţi ceilalţi Români împrăştiaţiprin lume, că România a fost trădată, sfârtecată, vândută, scoasă la mezat timp de douăzecide secole, de către românii — cu „r” mic — din românia. TOT cu „r” mic. Acei români careastăzi, se împăunează cu numele lui IO Mihai Pătraşcu, al cărui cap l-au vândut; cu al lui IOŞtefan Muşat, a cărui muncă de o viaţă, au tăiat-o în două şi o jumătate au dat-o de pomanăsoldaţilor lui Lebedev; cu numele lui IO Constantin Brâncoveanu, al cărui cap l-au vândut dedragul arginţilor. E prea lungă lista umilinţelor ca să o mai continui. Aşa că, te întreb:

TU, de care român eşti? Român , sau român?Aşteptăm răspunsul tău!

Doi Români obişnuiţi, care s-au pus în situaţii neobişnuite, pentru a vedea ce e maitare în ei: animalul sau Fiinţa?

Cu drag, orice ai alege să fii şi să devii,Monica şi Şerban Stănescu

Cuprins EOF End Of File


Documents

Serban Stanescu - Ce este Proiectul Ritmuri Interioare