Serviciile din domeniul informaticii

UNIVERSITATEA DIN ORADEAFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

STUDENTĂ: MIHAELA-ALINA DAVID

EMST, an I, s. II

Oradea2004

6

serviciile din domeniul informaticii

CUPRINS

Cuprins.......................................................................................................2

1. Marketingul Serviciilor

informatice.................................................3

1.1. Ciber-Comunicarea…………..........................................…….5

2. Societatea Informaţională...............................................................11

2.1. Tehnologia Informatiei – Internetul........................................10

2.2. “e” – Viitorul Prefix al Vieţii Noastre.....................................11

2.2.1. e-commerce – cum să demarezi propria ta afacere....12

2.2.2. e-business. Modele de Afaceri pe Internet.................13

2.2.3. e-governence..............................................................13

2.2.4. e-communities............................................................14

2. 3. Convergenţa tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor.

Internet computing...............................................................14

2.4 Schimbarea relaţiei dintre furnizorul şi utilizatorul

sistemului.............................................................................15

2.2. Perspective ale Evoluţiei Domeniului TI în România.........18

3. Sistemele Informatice.....................................................................22

3.1. Rolul şi conţinutul sistemelor informatice………..............…22

Bibliografie............................. 24

2

6


1. MARKETINGUL SERVICIILOR INFORMATICE

Rezultat al revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, informatica

reprezintă semnificaţii aparte pentru întreaga lume. Abordarea lumii prin

trei elemente definitorii: materie, energie, informaţie, explică progresul

istoric al aparatului de producţie al oricărei societăţi, apariţia la orizontul

sfârşitului acestui mileniu, a societăţii informaţionale prin introducerea

informaticii în toate domeniile vieţii economico-sociale.

Introducerea pe o scară largă a microcalculatoarelor şi dezvoltarea

circuitelor integrate a condus la dezvoltarea unei ramuri noi cu o

dinamică deosebită, informatica. Aceste activităţi s-au dezvoltat la

început în cadrul firmelor producătoare de echipamente şi ulterior au

apărut firme de software strict specializate pe gen de aplicaţie. Cifra de

afaceri a acestora a ajuns să depăşească cu mult, în unele cazuri, cifra de

afaceri a firmelor de echipament. Începutul a vizat dezvoltarea bazei

materiale prin trecerea la construcţia de calculatoare ale căror

performanţe – atât ca posibilităţi de prelucrare a datelor (volum şi viteză

de prelucrare), cât şi ca mijloace de intrare-ieşire a acestora s-au

îmbunătăţit an de an.

Perioada de afirmare a marketingului serviciilor informatice

coincide cu cea în care, în economia mondială în ansamblu şi în

majoritatea ţărilor în parte, serviciile au cunoscut o adevărată explozie.

Pentru a putea oferi servicii informatice complete este necesar să

existe trei elemente: tehnica de calcul (microcalculatoare, periferice etc.),

3

6


sisteme de operare aplicaţii ale sistemelor, baze de date, limbaje de

programare de transport a informaţiei, sateliţi, puncte de retransmisie a

informaţiei etc.)

Prestatorul de servicii informatice trebuie să se aprovizioneze cu

produsele de hard şi soft pentru care există o cerere pe piaţă, el trebuie să

aibă în vedere compatibilitatea acestora, atât a hard-ului cât şi a softului

între ele, cât şi separat. Conectarea activităţii întreprinderii la mediu

presupune o mult mai adâncă implicare a sa în desfăşurarea activităţilor

celorlalţi participanţi prin acţiuni de influenţare, cooperare ori conjugare a

eforturilor. Orientarea întreprinderi spre exterior, înseamnă încadrarea cât

mai corespunzător în structura economico-socială, sincronizarea

permanentă a activităţilor sale cu dinamismul, direcţiile şi formele

evoluţiei mediului înconjurător. Marketingul presupune culegerea

informaţiilor despre mediu, definirea obiectului de activitate şi a

deciziilor în concordanţă cu cerinţele acestui mediu. Aplicarea

marketingului la nivelul întreprinderii de servicii informatice răspunde pe

de o parte, desfăşurării permanente a unei cercetări vizând cunoaşterea

completă a mediului economico-social, iar pe de altă parte, adaptarea

ofertei de servicii la modul de existenţă şi manifestare a cererii.

Noile tehnologii digitale fac ca accesul, stocarea şi transmiterea

informaţiei să fie din ce în ce mai facile şi mai accesibile ca tarife.

Dispunând de informaţia digitală, aceasta poate fi transformată în noi

valori economice şi sociale, creând imense oportunităţi pentru

dezvoltarea de noi produse şi servicii. Informaţia devine resursa-cheie şi

factor de producţie pentru economia digitală (exemplu comerţul

electronic la scară globală, inter-companii de tip "business-to-business"

4

6


au atins în 2001 valoarea de 282 miliarde $ şi se estimează să ajungă la

4300 miliarde $ in 2005, adică cu o rată de creştere anuală de 73%).

Mobilităţii personale, caracteristice erei industriale, în era

informaţională i se asociază mobilitatea spirituală cu ajutorul accesului la

informaţii prin intermediul reţelelor. Această mobilitate sporită se reflectă

şi în posibilităţile sensibil crescute ale individului de a comunica cu alte

persoane prin intermediul reţelei electronice, fără limitări impuse de timp

sau spaţiu.

Industria TIME – Telecomunicaţii, Informaţii, Medii şi

Divertisment, forţă motrice a erei informaţionale, se formează pe baze noi

din telecomunicaţii, ramura informaticii precum şi cea mediatică şi de

divertisment. Respectivele ramuri industriale, împreună cu infrastructurile

lor – telefon, reţele de computere (Internet), precum şi televiziunea prin

satelit sau cablu – se află astăzi într-o competiţie acerbă pentru

supremaţia asupra magistralelor globale de date. Industria computerelor

deţine rolul de precursor al societăţii informaţionale.

1.1. Ciber-Comunicarea

În era informaţională, clientul nu mai este rege. El este mai mult

decât atât. Democratizarea îi conferă puterea suveranului – a poporului, în

democraţia directă. Conducerea întreprinderii îi va lămuri pe angajaţi

asupra persoanei care ia hotărârile şi determină viitorul organizaţiei, şi

anume clientul.

Condiţionată de dezvoltarea tehnologică şi de raporturile sociale,

activitatea de marketing este supusă permanent schimbărilor. În timp ce

în era industriei accentul se punea pe marketingul de masă, în era

5

6


informaţională marketingul se concentrează asupra clientului individual.

Schimbarea paradigmei se poate exprima după cum urmează: locul luptei

pentru cote de piaţă îi ia angajamentul pe cota clientului; locul

confruntării îl ia cultivarea relaţiei; asimetria de informaţie va fi

abandonată în favoarea dialogului deschis. În societatea de reţele,

marketingul este în principiu digital, nu ţine seama de spaţiu şi timp, este

interactiv orientat către dialog, puternic relaţionat cu faptele, iar

conceperea prestaţiilor pe piaţă este îndreptată în mod direct către clienţi.

Tehnologia informaţională de astăzi oferă posibilităţi limitate în

manipularea datelor. Sistemele multor întreprinderi se limitează la

planurile corespunzătoare datelor de obiect şi de atribut. Posibilităţile de a

reprezenta uşor planuri de înţelegere suplimentare, referitoare la relaţii,

comportament şi acţiune, sunt relativ restrânse. Comunicarea electronică

se limitează din acest motiv la conţinuturi.

Ciber-spaţiul este o realitate modelată complet artificial. Aceasta

poate să redea realitatea fizică într-un mod realist, şi, pe deasupra, are

posibilitatea de a crea noi relaţii. Comunicarea şi dialogul în această

realitate virtuală nu sunt determinate în mod exclusiv de conţinuturi, ci şi

de context, în care cel căruia ne adresăm nu mai este o persoană izolată,

ci un participant activ. Acest fapt constituie, după apariţia tiparului,

telefonului, televizorului şi Internetului cea mai masivă transformare în

raport cu posibilităţile umane de comunicare.

În era industrială, conţinuturile informaţionale erau transmise

adresanţilor prin intermediul mediilor de masă; era informaţională

creează prin reţelele digitale premisele pentru dialogul direct al

conţinuturilor; acest dialog este amplificat în ciber-spaţiu prin contextul

6

6


artificial creat al lumii virtuale. Transmiterea, atât a conţinutului, cât şi a

contextului, prin ciber-comunicare, este nouă şi revoluţionară.

Kanţul valoric informaţional cu verigile sale de culegere a datelor,

managementul datelor, transpunere a datelor în informaţii creează

premisele pentru comunicare. Tehnologia de date întruchipează cea mai

importantă transformare a activităţilor lanţului valoric informaţional prin

ciber-merketing. În ciber-marketing se realizează, suplimentar, contextul,

mediul virtual. Drumul către ciber-marketing se realizează prin

intermediul marketingului electronic.

Generarea conţinutului va fi întotdeauna bazată pe tehnica digitală.

Prelucrarea conţinutului este în cele din urmă o problemă a

instrumentului prin intermediul căruia are loc comunicarea sau

informarea. Comunicarea poate avea loc cu ajutorul combinaţiei unor

instrumente diferite: telemarketing, videotext, CD-ROM sau Internet,

care poate varia.

Industria TIME – Telecomunicaţii, Informaţii, Medii şi

Divertisment – dominantă în era informaţională, îşi va baza serviciile de

comunicare pe tehnologia multimedia. Instrumentele actuale ale

marketingului electronic vor fi adaptate de diferiţii ofertanţi pentru

utilizarea tehnologiei multimedia. Totuşi, instrumente precum faxul,

versiuni interactive de videotext şi distribuţia fizică a purtătorilor digitali

de date, precum actualmente CD-ROM, vor fi însă disponibile pentru o

lungă perioadă de timp şi îşi vor păstra importanţa în unele segmente de

piaţă, datorită preferinţelor clienţilor

7

6


2. SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ

Încă de la începutul anilor 1990, termenul de „Societate

Informaţională” a început sa fie utilizat pentru a descrie numeroasele şi

variatele schimbări în economie, politică, cultură şi, în general, în

ansamblul societăţii, de dezvoltarea rapidă a tehnologiilor moderne de

informaţii şi comunicaţii. Semnalată de mai multă vreme, era

informaţională ia treptat locul celei industriale şi societatea tradiţională

este înlocuită de societatea informaţională.

În noua societate, cea de tip informaţional, comunicarea, transferul

şi schimbul de informaţii se desfăşoară prin intermediul sistemelor

tehnice. Atunci când se vorbeşte despre societatea informaţională se are

în vedere înainte de toate conectarea unui număr nelimitat de computere

prin intermediul reţelelor de telecomunicaţii. Punerea la un loc a datelor

stocate digital, textelor, sunetului şi imaginii (multimedia) au condus la

răspândirea utilizării sistemelor moderne de telecomunicaţii, a

computerelor personale şi serviciilor electronice de informaţii. Internetul,

o reţea globală de informaţii, s-a transformat în platforma globală de

comunicaţii.

Societatea informaţională va fi dominată în principal de industria

de calculatoare, telecomunicaţii şi media. Aceste industrii vor deveni

industrii de bază în următoarele decenii, având un rol stimulator pentru

celelalte. Bănci, întreprinderi de producţie, agricultură şi servicii vor fi

afectate de această dezvoltare fundamentală. Acelaşi lucru se va întâmpla

şi cu statele lumii. Competitivitatea globală a acestora va fi direct legată

8

6


de capacitatea de a dezvolta infrastructura de comunicaţii şi de a asigura

conectarea la reţelele globale de informaţii.

Noua societate informaţională aduce cu sine o serie de oportunităţi

deosebite: constrângerile spaţiale şi temporale (de graniţe şi timp) în

materie de comunicaţii au fost mult reduse, informaţiile pot fi prelucrate,

stocate şi transferate rapid, preţurile serviciilor legate de transferul

informaţiei sunt în continuă scădere.

Conceptul de societate informaţională (SI), este astăzi unanim

acceptat. Pornind de la sinteza lui Moore1, se pot sublinia patru aspecte:

a) informaţia este o resursă a organizaţiilor şi persoanelor fizice,

devenind principala sursă de bunăstare a firmei şi individului;

b) informaţia stă la baza unor noi ramuri economice, în dezvoltare

rapidă.

c) informaţia poate fi utilizată în comun fără a se consuma;

d) dezvoltarea TIC revoluţionează activităţi fundamentale ale

societăţii umane: afacerile, învăţământul, guvernarea, managementul

întreprinderii.

Domeniul tehnologiilor informaţiei numerice (TI) este

domeniul tehnic probabil cel mai dinamic şi cu penetrarea cea mai largă

in gospodărie şi societate, datorate:

a) banalizării informaţiei (orice tip de informaţie:

alfanumerică, grafică, cartografică, imagine fixă şi mobilă, voce poate fi

1 Moore, N.:The information society In: World information report 1997/98 UNESCO Publishing Paris, 1997

9

6


reprezentată numeric şi orice prelucrare numerică poate fi definită pe

baza noţiunii de sumă şi a logicii binare;

b) evoluţiei rapide a microelectronicii, respectiv nano-

electronicii precum şi a electromecanicii foarte fine.

Dezvoltarea domeniului TI este caracterizată prin evoluţiile

exponenţiale: creşterea densităţii circuitelor micro / nanoelectronice,

creşterea capacităţii memoriilor, dublarea la fiecare 18…24 luni a

capacităţii de prelucrare a calculatoarelor (regula empirică a lui Moore

din 1965) sunt câteva exemple bine cunoscute.

În cazul TI unele dezvoltări pot fi explicate prin specializarea

activităţilor, creând un efect de reacţie pozitivă in cascadă, implicând de

exemplu:

a) furnizorii de echipamente şi cei de produse program;

b) furnizorii de produse program şi cei de aplicaţii;

c) furnizorii de aplicaţie şi întreprinderile utilizatoare;

d) întreprinderile utilizatoare şi piaţa lor.

2.1. Tehnologia I nformatiei – Internetul

A vorbi despre societatea informaţională înseamnă fără îndoială a

vorbi în primul rând despre Internet.

O istorie a transmiterii informaţiei cuprinde câteva etape majore:

transmiterea informaţiei de la persoană la persoană, comunicarea prin

scris, apariţia tiparului, apariţia telefonului, radioului, televiziunii şi

industriei filmului, a computerelor şi, în sfârşit, apariţia reţelei de reţele

care este INTERNETUL.

10

6


Creatorii reţelei Internet, oricare ar fi fost justificările lor, au avut

ca idee crearea unei reţele descentralizate prin eliminarea oricărui punct

central a cărui distrugere să însemne şi dispariţia reţelei. Urmărindu-se

acest deziderat, toate reţelele cooperează, toate sunt egale. Democraţia a

dominat spaţiul virtual încă de la început, eliminând astfel greşelile din

lumea reală. În Internet nu există monopoluri de tip naţional sau regional.

Fiecare furnizor este independent şi dependent de alţii în acelaşi timp.

Fiecare are interesul de a-şi dezvolta propria reţea cât mai bine, dar şi de a

se interconecta. Fără a exista o autoritate care să controleze traficul, există

o solidaritate – interesată de a menţine conectivitatea globală.

Cu siguranţă, cel mai fascinant aspect al Internetului îl constituie

ideea de libertate: libertatea cunoaşterii, a informaţiilor, a schimbului de

opinii. Internetul reprezintă azi cel mai deschis şi democratic sistem de

comunicare. Ofertantul de reţea pune la dispoziţie numai căile de

comunicare, suportul. Ei nu pot să influenţeze considerabil ansamblul de

opinii şi informaţii din reţea.

2.2. “e” – Viitorul Prefix Al Vieţii Noastre

Într-o lume dominată de micul e, într-o lume care nu conteneşte a

vorbi despre e-business (afaceri electronice), e-commerce (comerţ

electronic), o lume care devine practic e-everything (e-orice), există un

concept interesant care pune în evidenţă una dintre cele mai importante

facilităţi oferite de reţeaua Internet omenirii: capacitatea de comunicare

dincolo de graniţe, de timp şi spaţiu.

11

6


Această facilitate constă în crearea aşa numitelor comunităţi

electronice sau comunităţi virtuale (e-communities).

Impactul extraordinar al tehnologiilor noi, revoluţionare, deci tot

ceea ce este sau devine e, îşi pune amprenta asupra întregii vieţi

economice, sociale, culturale a omenirii şi guvernează practic toată lumea

modernă.

2.2.1. e-commerce – cum să demarezi propria ta afacere

O multitudine de firme utilizează Internetul pentru publicitate.

Marketingul prin Internet este o oportunitate pentru a crea imaginea unei

firme şi pentru a atrage clienţi. Firmele furnizează informaţii tehnice şi

utilizează pagina de web ca o platformă pentru lansarea noutăţilor firmei.

Folosind propriul website ca pe un magazin, ele oferă produse şi preiau

comenzi.

Întreprinderile moderne sunt caracterizate printr-o cerere din ce în

ce mai mare, prin existenţa unei competiţii la nivel mondial şi prin

sporirea permanentă a aşteptărilor clienţilor. Ca să poată răspunde acestor

cerinţe, întreprinderile de pe tot globul sunt în plin proces de transformare

organizaţională şi a modului lor de funcţionare. Comerţul electronic este

o cale prin care se facilitează şi sprijină aceste schimbări, la scară

globală…

Pentru unele firme, comerţ electronic înseamnă orice tranzacţie

financiară care utilizează tehnologia informatică. Pentru altele, noţiunea

de comerţ electronic acoperă circuitul complet de vânzări – inclusiv

marketingul şi vânzarea propriu-zisă.

12

6


2.2.2. e-business. MODELE DE AFACERI PE INTERNET

E-business este optimizarea continuă a activităţilor unei firme prin

intermediul tehnologiei digitale. Prima decizie ce trebuie luată atunci

când se demarează o afacere pe Internet este asupra modelului. Există

deja multe modele pentru derularea afacerilor pe Internet. Acestea pot fi

clasificate în funcţie de numărul de furnizori, prestatori de servicii către

clienţi, astfel: 1-către-1 (e-shop), mai mulţi-catre-1 (e-mall), mai mulţi-

către-mai mulţi (e-auction) (licitaţie). Se constituie astfel, un lanţ de

servicii în cadrul căruia fiecare element poate fi dominant.

2.2.3. e-governence

Furnizarea pe cale electronică a serviciilor guvernamentale către

cetăţeni înseamnă de fapt schimbarea raporturilor dintre Guvern şi

cetăţean, care trebuie să fie beneficiarul principal al acestor servicii.

Această modernizare încurajează toate nivelurile guvernului să utilizeze

la maximum noile tehnologii pentru a furniza servicii mai accesibile, mai

rapide, mai convenabile, responsabile şi personalizate, în beneficiul

cetăţenilor.

Prin introducerea guvernării electronice serviciile şi informaţiile

oferite de administraţie sunt accesibile cetăţenilor 24 de ore pe zi, 7 zile

pe săptămână, aceştia având posibilitatea de a interacţiona cu guvernul de

acasă, de la serviciu, în general din locul în care se află şi la momentul

dorit. e-Governance va reduce birocraţia, se vor produce tot mai puţine

hârtii, până la eliminarea lor completă, timpul de circulaţie a datelor va fi

mai scurt, toate acestea generând, în final, pe lângă servicii mai bune, şi

economii majore a banilor publici, fonduri care vor putea fi astfel

redirecţionate către sănătate, asistenţă socială, învăţământ, etc.

13

6


Schimbarea domiciliului, evidenţa populaţiei, sănătate, legislaţie,

ordine publică, educaţie on-line, declaraţii de impozite şi taxe efectuate în

mod electronic, colectarea taxelor pe cale electronică, verificarea

înregistrărilor proprietarilor, obţinerea sau prelungirea de licenţe şi

certificate, etc., sunt doar câteva dintre ariile vieţii cotidiene care vor fi

radical transformate, chiar şi în România, prin introducerea guvernării

electronice.

2.2.4. e-communities

“O comunitate virtuală (E-Community) este un grup de oameni în

schimbare constantă care colaborează şi îşi împărtăşesc ideile în cadrul

unei reţele – în acest caz Internetul. Astfel pot fi în permanenţă noi

intrări, idei, gânduri şi cunoştinţe care pot fi împărtăşite în această

platformă electronică.”2

Pe Internet, exact ca şi în realitate, oameni cu interese comune se

întrunesc în comunităţi, pentru a discuta sau a asculta tematicile preferate.

2. 3. Convergenţa tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor.

Internet computing

Convergenta tehnologiilor informaţiei şi a comunicaţiilor este

ilustrată, în primul rând, de dezvoltarea reţelelor de calculatoare cu

comutare de pachete şi explozia utilizării Internet.

Arhitecturile sistemelor au evoluat înspre schema “Internet

computing”. Principalul mesaj constă in:

2 Web Communities - the Gartner Group, 1998

14

6


a) centralizarea resurselor informaţionale (baza de metadate şi date,

depozitul de date, serverele de date şi de aplicaţii), soluţie eficientă tehnic

şi economică, rezolvând în mod eficace şi problema actualizării datelor şi

aplicaţiilor;

b) asigurarea accesului prin reţea a utilizatorilor prin unităţi locale

cu capacitate de prelucrare proprie sau unităţi cu capacitate de prelucrare

minimală (găzduire browser) staţionare sau mobile. Evident, această

arhitectură a devenit posibilă în condiţiile dezvoltării infrastructurii de

comunicaţii.

2.4. Schimbarea relaţiei dintre furnizorul şi utilizatorul sistemului

Cu 15…20 ani în urmă, între utilizator şi calculator se interpuneau

încă analistul, programatorul, operatorul de date, controlorul datelor,

administratorul arhivei de informaţie. Entitatea organizaţională

caracteristică era centrul de calcul, cu zeci sau sute de persoane,

majoritatea operatori.

În prezent, contactul dintre utilizator şi sistemul TIC este direct,

utilizatorul acţionând dispozitive prietenoase staţionare (de exemplu PC)

sau mobile (de exemplu PDA), eventual fiind identificat prin utilizarea

cartelei cu microprocesor. Aplicaţiile standardizate pe baza celei mai

bune experienţe mondiale şi importante posibilităţi de localizare prin

parametrizare sunt elaborate, întreţinute şi dezvoltate industrial de firme

de produse program, respectând standarde de conectare şi comunicare în

continuă evoluţie şi incorporând eforturi de multe zeci şi sute de oameni.

Utilizatorii cooperează în exploatarea aplicaţiei, realizarea interactivă de

15

6


tranzacţii tehnice, economice şi financiare interne şi cu alte organizaţii

din economie sau cu instituţiile statului, respectiv accesul utilizatorilor la

fonduri de informaţie cu ajutorul sistemele TI, conectate în reţea la

nivelul unei organizaţii sau global. Informaţia de intrare care nu este

introdusă de utilizator este culeasă automat sau este preluată din alte

sisteme TIC. Clientul are un număr de personal de specialitate TIC redus,

necesar administrării datelor şi sistemelor, elaborării de strategii de

dezvoltare a informatizării, asistentei managerilor şi celorlalţi utilizatori,

dezvoltarea aplicaţiei în limitele posibilităţilor sale, precum şi realizarea

interfeţei dintre utilizatori şi furnizori. Întreţinerea sistemelor TIC este

încredinţată furnizorilor, standardizându-se organizarea cu două niveluri:

centru de ajutor (“helpdesk”), respectiv entităţile organizaţionale

specializate pentru realizarea problemelor tehnice. Proiectanţii de produse

program, din întreprinderile de produse program au la dispoziţie

instrumente avansate pentru planificarea proiectului, analiza aplicaţiei,

proiectarea soluţiei, generarea automată a programului şi asistarea

automată a încercării produsului program. Industria de programe

furnizează produse nemateriale, ca şi industria de conţinut informaţional.

Se constată creşterea rolului furnizorului pentru asigurarea

aplicaţiilor şi a infrastructurii necesare, clientul concentrându-se pe

activităţile specifice specializării sale. În stadiul actual al tehnicii şi

tehnologiei, nimic nu împiedică ca furnizorului să i se încredinţeze şi

exploatarea aplicaţiei. Pentru utilizatorul care stă în faţa unui ecran şi

tastează, este foarte puţin important dacă terminalul său este conectat la

un calculator care este instalat în organizaţia sa sau este pus la dispoziţie

de furnizor. Există posibilitatea ca astfel să se obţină o reducere a

costului, ca un efect de scară, prin utilizarea în comun a aceleaşi resurse.

16

6


Furnizorul devine furnizor de aplicaţii (ASP –“Application Service

Provider”)

Există două opţiuni principale: a) externalizarea (outsourcing) a

activităţilor care implică tehnicitate ridicată (proiectare, implementare,

întreţinere, dezvoltare), b) găzduirea completă a aplicaţiei necesare de

către furnizor (hosting). Aceste soluţii corespund tendinţei din ce în ce

mai bine conturate, conform căreia furnizorii de TIC se transformă din

ofertanţi de produse în ofertanţi de servicii. Într-un anumit sens, TI tinde

să capete caracterul unei noi utilităţi a societăţii moderne. (ca şi

electricitatea şi telecomunicaţiile)

Factori posibili inhibitori ai dezvoltării ASP pot fi de natura

costului telecomunicaţiilor, modului de tarifare şi a neîncrederii în

capacitatea furnizorului de a proteja şi asigura securitatea datelor dar şi

insuficienta dezvoltare a e-Banking.

Se apreciază că, în cazul ţării noastre, există două prime domenii

candidate pentru hosting:

a) IMM, în condiţiile în care: resursele personale sunt reduse; veniturile

nete sunt substanţiale; aplicaţia este prietenoasă şi dispune de

posibilităţi puternice de validare a datelor introduse din activitatea

curentă; se furnizează atât informaţia operativă cât şi informaţia

sintetică de pregătire a deciziei managementului executiv; se

garantează protecţia şi securitatea informaţiei; se garantează calitatea

rezultatelor inclusiv recunoaşterea lor de către organele financiare ale

statului şi există bănci interesate în promovarea e-Business;

b) instituţiile de stat, în care: numărul de personal din domeniul TIC este

redus, iar salarizarea sa este sub cea din cazul unei firme de profil;

17

6


aplicaţia nu prezintă secret de stat; se asigură serviciul de comunicaţii

securizat şi performant, se poate garanta protecţia şi securitatea

informaţiei.

2. 5. Perspective ale Evoluţiei Domeniului TI în România

În ultimii 11 ani, în România tehnologiile comunicaţiilor (TC),

recunoscute ca strategice în 1990, s-au dezvoltat relativ rapid, pe o piaţă

în mare parte concurenţială, care a demonstrat avantajele acţiunii

capitalului privat în aceste condiţiuni dar şi dezavantajele menţinerii

monopolului. Dezvoltarea pieţei TI depinde într-o măsură mai însemnată

de starea economiei şi de posibilităţile statului de achiziţii publice în acest

domeniu.

Se poate aprecia că evoluţia domeniului TI a fost limitată de

obstacole culturale, economice şi manageriale, de exemplu:

a) procedurile legale, aproape integral bazate pe tehnologia hârtiei şi

creionului (THC);

b) costul ridicat al comunicaţiilor;

c) elaborarea aplicaţiilor de către departamentele de informatică ale

instituţiilor şi altor organizaţii, cu necesitate bazate pe o tehnologie

depăşită, putând uneori deveni o frână pentru PTT al propriei organizaţii;

d) insuficienta implicare a managementului executiv, având ca rezultat

risipirea de resurse pentru sisteme cu caracter insular şi insuficienta

conştientizare a importanţei standardizării metadatelor;

18

6


e)deficienţe ale multor licitaţii, din motive de lipsă de rigoare în aplicarea

legii şi, mai ales, de transparenţa, care este un acqui communautaire.

Totodată, statul este în primul rând un sistem de colectare,

prelucrare şi distribuire de informaţie şi mijloace financiare. Exemple de

probleme mari ce nu pot fi rezolvate fără soluţii TI (şi TIC) integrate şi

orientate reţea sunt: a) descentralizarea coerentă a deciziei,

b) blocajul financiar,

c)corupţia şi economia subterană,

d) realizarea unor sisteme informatice mari: (cadastrul general şi

publicitatea imobiliară, impozitarea venitului global, asigurarea sănătatii

etc..)

În 11 ani, 1990…2000, PIB al României a fost mereu sub nivelul

celui din 1990. În mod normal ar fi trebuit ca, după o durată de declin,

PIB să crească peste nivelul din 1990, ca şi în alte ţări foste socialiste. În

realitate, pierderea de PIB a României atinge echivalentul a cel puţin 50

mld USD. Rezultă ca există oportunităţi mari pentru sectorul TIC în

general şi, mai ales, pentru sectorul TI. TI respectiv TIC pot contribui

decisiv la rezolvarea multelor probleme în condiţii apropiate de o

adevărată criză de sistem existentă, prin îmbunătăţirea tehnologiilor

managementului statului la nivel central şi local. Aceasta implică

prioritizare şi planificare riguroasă a acţiunilor, ţinând seama de toate

condiţionările care intervin şi de restricţiile introduse de limitarea

resurselor ce pot fi alocate.

Problema sistemului economico – social românesc se poate

formula şi ca un rezultat al creşterii entropiei generate de: fluctuaţia

legislativă, imperfecţiunile sistemului judiciar, incoerenţa unor acţiuni ale

19

6


instituţiilor guvernamentale centrale şi locale, economia de piaţă

incomplet concurenţială, economia subterană, corupţia etc. Scăderea

entropiei necesită în primul rând o schimbare de mentalitate, în toate

segmentele vieţii socio-economice şi la toate nivelurile.

Impactul economico–social considerabil al TIC este sugerat şi de

deplasarea populaţiei ocupate înspre infrastructura informaţională, în

cadrul deplasării generale de la sectoarele primar şi, în mai mică măsură,

secundar, spre sectorul terţiar (al serviciilor) al economiei naţionale.

Creşterea importanţei economice a TIC, care devine sectorul cel

mai important al lumii moderne este evidentă şi continuă. Importanţa

economică a utilizării TIC este mai puţin evidentă, existând şi extrema în

care se afirmă “calculatoarele nu aduc profit”. La cealaltă extremă se

situează părerile unor efecte economice foarte mari, ale eliminării

deficienţelor manageriale la nivel macroeconomic Această părere

întăreşte importanţa achiziţiilor publice, o părere relativ recentă estimând

cheltuielile statelor la aproape 50% din PIB mondial. Desigur, obţinerea

eficienţei economice nu este automată. Numai perfecţionarea tehnologiei,

fără reingineria proceselor de afacere, poate să genereze doar creşterea

costurilor. De aceea, este necesară colaborarea întreprinderii cu furnizorii

de TIC şi cu consultanţii.

Din fericire, după cei 11 ani de dezvoltare nepolarizată, a apărut

voinţa politică de promovare a societăţii informaţionale în România.

Afirmaţia se susţine prin următoarele argumente:

a) înfiinţarea Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei,

domeniul TIC fiind deci reprezentat în Guvern;

20

6


b) crearea Grupului de Promovare a Tehnologiilor Informaţiei, prezidat

de Primul Ministru, cu atribuţii privind: stabilirea direcţiilor strategice

pentru trecerea la societatea informaţională în România şi aprobarea

proiectelor importante de utilizare a TIC şi bugetelor aferente;

c) Prevederea unui capitol referitor la societatea infomaţională în

programul de dezvoltare al României 2001…2004;

d) promovarea, respectiv pregătirea de acte normative specifice: legea

semnăturii electronice; legea comerţului electronic; legea anti-fraudă

electronică; legea notarului electronic; pachet de legi referitoare la

comunicaţii; pachet de reglementari fiscale avantajoase pentru cei ce

lucrează în domeniul TIC;

e) aprobarea a cca 25 programe din domeniul TIC, din care 12 proiecte de

sisteme TI şi lansarea licitaţiilor pentru 7 proiecte de sisteme TI.

Cele de mai sus arată înlăturarea treptată a obstacolelor legislative

şi, deosebit de important, implicarea managementului executiv al statului

în problema societăţii informaţionale.

Se poate deschide o perspectivă nouă:

a) finalizarea cadrului legislativ si infrastructural necesar

dezvoltării

e-Business;

b) dezvoltarea e-Government cu condiţia asigurării finanţării

din

fonduri publice şi private a acţiunilor iniţiate.

21

6


3. SISTEMELE INFORMATICE

Sistemele informatice joacă un rol esenţial în crearea de firme

competitive, pentru administrarea afacerilor la nivel global şi furnizarea

de produse şi servicii utile clienţilor. Globalizarea afacerilor, apariţia

economiei digitale şi extinderea Internetului şi a altor reţele de

comunicaţii globale au remodelat rolul sistemelor informatice în afaceri şi

management. Internetul asigură infrastructura informatică necesară pentru

noi modele de afaceri, noi procese de derulare a afacerilor şi noi

modalităţi de diseminare a cunoştinţelor.

3.1. Rolul şi conţinutul sistemelor informatice

Un sistem informaţional se constituie din totalitatea metodelor,

tehnicilor şi a instrumentelor folosite pentru culegerea, înregistrarea,

transmiterea, circulaţia, prelucrarea şi valorificarea informaţiilor dintr-un

sistem. El se naşte şi se dezvoltă odată cu organismul în care

funcţionează. În sistemele informaţionale economice, ponderea o deţine

tratarea datelor în cadrul evidenţei, analizei economico-financiare,

predicţiei şi a programării acţiunilor de gestionare a resurselor.

Partea unui sistem informaţional în care predomină tratarea

automată (raţională) a datelor şi a cunoştinţelor relative la sistem se

constituie în (sub)sistem informatic. Acesta se creează treptat, în

perioada de existenţă a sistemului, prin realizarea şi exploatarea de

aplicaţii (unităţi funcţionale) şi proceduri (unităţi de prelucrare)

informatice folosind posibilităţile calculatoarelor electronice şi aplicând

22

6


analiza sistemică. Un sistem informatic cuprinde: echipamente

(hardware), produse-program (software), informaticieni (analişti,

programatori, operatori), colecţii de date şi cunoştinţe asupra sistemului.

Analiştii (proiectanţii) de sistem informaţi sunt cei care-l conturează

structural şi funcţional, programatorii concep unităţile de prelucrare

automată a datelor din colecţii, iar operatorii asigură manevrarea şi

gestionarea resurselor sistemului.

Bazate pe exploatarea calculatoarelor analogice (de proces),

sistemele informatice pentru reglarea proceselor de bază asigură

comenzi automate şi semiautomate de dirijare a tehnologiilor de

fabricaţie în ramuri, cum sunt: energetica, siderurgia, industria chimică,

ş.a.

Managementul şi marketingul în sisteme economice se realizează

în cazul utilizării calculatoarelor numerice prin integrarea orizontală

(funcţională) şi verticală (ierarhică) de aplicaţii informatice menite a

facilita exercitarea funcţiilor întreprinderii şi ale conducerii. Rezultă

sisteme informatice de gestiune economică şi de asistare a deciziilor,

de tratare optimală a informaţiei economico-financiare. Datele din colecţii

pot fi organizate în fişiere independente (relative la o anumită problemă),

în fişiere integrate, în baze de date centralizate sau distribuite (în reţele de

calculatoare). Corespunzător modului de organizare a datelor, aplicaţiile

informatice pot fi: independente, integrate care comunic direct (on-line,

în timp real) sau indirect (off-line) în soluţionarea problemelor economice

complexe. Exploatarea unui sistem (aplicaţii) informatic(e) se poate face

centralizat (cu sau fără teleprelucrare), cu distribuire parţială sau totală,

în funcţie de posibilităţile echipamentelor de calucul disponibile.

23

6


BIBLIOGRAFIE

Ioan Fruja, Alexandru Jivan, Elena Porumb – Serviciile. Domeniu de Marketing Specific. Editura NERO-G Timişoara, 2003

Militaru Gheorghe - Sisteme Informatice pentru Management. Editura ALL; 2004

Ştefan Cojanu şi colaboratori - Tendinţele Dezvoltării Domeniului Tehnologiei Informaţiei

Moore, N. - The information society în: World information report 1997/98 UNESCO, Publishing Paris, 1997

Dumitru Oprean, Dan Mihai Racoviţan, Victoria Oprean – Informatică de gestiune managerială, Editura Eurounion, Oradea, 1994

Bernard Marckgott & Gard Titlestad - E-Communities

European Commission – Information Society Directorate - General - Electronic Commerce - An Introduction

Kurt Rohner – Ciber-Marketing, Editura ALL, Bucureşti, 1999

Judy Strauss, Adel El-Ansary, Raymond Frost – E-Marketing, Prentice Hall, Upper Saddle River, New Jersey

Agnes Ghibuţiu – Serviciile şi dezvoltarea. De la prejudecăţi la noi orizonturi. Editura Expert, Bucureşti, 1999

24

Documents

Serviciile din domeniul informaticii