----

Din 1990 România trece prin -tr-un proces de reforma şi res -tructurare, care pare că esteîncă departe de final. Reforma şirestructurarea au vizat toate do -meniile vietii economice, politiceşi sociale, cel puŃin la nivel de -clarativ. Astfel, am vorbit douădecenii de restructurarea indus-trială, mai mult de două decenii

de reforma justiŃiei, sănătăŃii, în -vă Ńământului sau de reformarea

„clasei” politice. Guvernele şi majorităŃile parlamentareau vorbit pe rând de nevoia de reformă, de eşecurilereformelor anterioare şi – mai ales în ultima vreme –de existenŃa unor soluŃii unice de adevarătă reformă:soluŃiile propuse de către guvernanŃi la un moment dat.

Ca şi traziŃia, reforma la români pare să fie maidegrabă o chestiune de modă şi de populism, decât ochestiune de pragmatism, de rezultate concrete. TranziŃiane-a ocupat măcar perioda 1990-2007 şi rezultatele... levom plăti încă multă vreme de aici înainte.

A vorbi des -pre Imperiul So -vietic este nu doaro provocare, cipresupune traver-sarea unei perioa -de is torice întin -să pe „diagona -la” unui se col. În-torcându-ne la mo-mentul constitui -rii acestuia (1919)putem afirma cucertitudine că vas-

tul Imperiu So vietic reprezintă o continuare atra diŃiilor Imperiului łarist, dacă Ńinem cont defaptul că elementele de po litică externă dar şicele de politică internă s-au regăsit, până înzilele noastre, în Rusia de azi. Iată aşadar cătimpul a conservat multe din influenŃele sale –nu doar în privinŃa republicilor sovietice, cimult mai departe, în Occident.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Dacă bărbaŃii nu aşteaptănimic de la inima femeilor,femeile nu aşteaptă nimic dela onoarea bărbaŃilor”

Alexandre Dumas - fiul

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 341 anul VIII vineri, 16 martie 2012 1 RON

Am mai spus-o şi iată că seadevereşte: veştile bune nu vin lanoi decât în anii electorali! Săp -tămâna trecută ele s-au revărsatpe capetele românilor, ca dintr-un corn al abundenŃei, de la tri-buna Parlamentului, prin discur-sul patetic al preşedintelui TraianBăsescu: „La începutul anului 2011,parte din sumele tăiate din sa -lariile bugetarilor au fost restitui -te. Cred că este o datorie a mea şi

a dumneavoastră pentru ca undeva în jurul datei de 1iunie să reîntregim salariile”.

Întâmplător sau nu, darul promis de şeful statului ce -lor 1,2 milioane de bugetari, că de sectorul privat nu seface, fireşte, vorbire, coincide ca dată de împlinire cuzilele în care vor avea loc alegeri locale în România.

Pentru a putea în Ńe -lege confruntările de ideice au loc astăzi încadrul ştiinŃelor econo -mice, ca şi ten dinŃele şievoluŃia principalelor cu -rente de gândire eco -nomică, este ne cesarăefectuarea, chiar şi suc-cintă, a unei incursiuniîn istoria îndepărtată agândirii economice.

De la „nu se poate!”,la „poftim, servi]i!” nu este decât o

diferen]@... electoral@

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 3

„Europa nu se va face dintr-o singură lovitură, niciîntr-o construcŃie economică operativă de ansamblu.

Ea se va face prin realizări concrete creind mai întâi o solidaritate de fapte”

Robert Schuman, 9 mai 1950

Aşadar, în cadrul celui de al IV-lea Congres alSocietăŃii de Geografie a URSS, Moscova, 25 – 30 mai1964, cât şi în cadrul Simpozionului, legat de Congres,intitulat „Geo grafia Ńărilor socialiste”, au fost realizate, aufost prezentate mai multe referate cu puncte de vedere,

să le spunem, stranii, în afara principiilor de colaborare dintre Ńările socialiste,principii până atunci statuate şi recunoscute.

Dan POPESCU

std. Simona Elena GÂNDILĂ, şi std. Anca Ioana MUNTEAN, ULBS pag. 5

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

Emil DAVID

prof. dr. EugenIORD~NESCU

EXPOZI[IA ARTA CUM LAUDE (III)

Sfâr}itul unui “mit” - Imperiul Sovietic

16 martie 1914. Paris. Un nou scandal sentimental şi de presă.Henriette Caillaux îl împuşcă în biroul său pe directorul ziarului

“Le Figaro”, Gaston Calmette. Gaston Calmette anunŃase publicareaunor scrisori ale lui Caillaux către amanta sa, doamna care îi va

deveni apoi soŃie. Va fi achitată în28 iulie 1914.

Un moment important de istorie economic@ româneasc@

Giuseppe Rotta

Aristotel

std. Anamaria BUCŞE,Facultatea de ŞtiinŃeEconomice, EconomieGenerală, ULBS continuare ^n pag. 6

continuare ^n pag. 7

Gândirea economic@ din Antichitate }i Evul mediu, precursoare a gândirii

economice moderne

Sfâr}itul unui imperiu….

continuare ^n pag. 2

Bucureşti, Palatul Cotroceni

„Integrarea economic@ socialist@”: „Bro}ura nr.2/1964” din biblioteca „Via]a Economic@”

- con]inut, context, semnifica]ii – (II)

Moscova - Kremlin

master. Ileana-Sânziana CIUNCAN, Univ. Bucureşti,Facultatea de AdministraŃie şi Afaceri

Marginalii:Marginalii:

continuare ^n pag. 4 Moscova, Universitatea “Lomonosov”

Reforma }i contrareforma în România

EVOLU[II2 VINERI 16 MARTIE 2012

urmare din pagina 1Guvernele care s-au succedat în

această perioadă, majorităŃile parla-mentare, ne-au tot tranzitat şi au tra-zitat în toate felurile în care acesttermen poate fi interpretat în limbaromână! Însă niciodată în baza unuiproiect clar, cu obiective şi termene,cu resurse puse la bătaie şi cu eva-luări adevărate. România şi noi, ro -mânii, nici nu ne-am străduit măcarsă stabilim între ce şi ce e aceastătraziŃie, de altfel lungă şi dureroasă.Neavând o Ńintă, un semn de la caresă putem constata că am ajuns aco -lo unde vroiam şi, deci, traziŃia s-aîncheiat, am străbătut cu toŃii distan-Ńe şi etape despre care nu am ştiutnici atunci şi nu ştim nici acum dacăne chiar trebuiau sau dacă ne vor fide folos. Termenul de traziŃie a ieşitdin modă, în acelaşi mod brusc şineexplicat în care a intrat în limba-jul public, în 2007, odată cu adera-rea României la Uniunea Europeană.Din traziŃie ne-am ales mai degrabăcu pierderi decât cu câştiguri, refor-mele şi restructurările de atunci, re -feritoare la economie, însemnând defapt închiderea unui număr mare decompanii foste de stat, pierderea amilioane de locuri de muncă, multeprivatăzări păguboase şi suspecte, pu -nerea pe butuci a agriculturii şi re -du cerea în general a volumului deactivitate economică. Astfel, reforma-rea economiei româneşti a însemnatîn mai bună măsură destructurareafostei economii socialiste, decât con-strucŃia unui nou model, unei noi struc-turi. După destructurare – pas nece-sar, dar nu suficient – nu a mai ur -mat, din pacate, nimic care să meri-te menŃionat. ExperienŃa din acest do -meniu, foarte dinamic mai ales dupăce mare parte din privatizare s-a pe -trecut, ne arată că în lipsa unei ana-lize diagnostic serioase şi a unuiplan de intervenŃie, aşa zisa restruc-turare poate fi numită mai degrabădestructurare. Din punct de vedereeconomic putem considera că politi-cile publice din domeniu economicau asigurat detructurarea economieisocialiste, etatizate, dar nu au reuşitîn nici un fel restructurarea, adică dez -voltarea coerentă şi eficientă a struc-turilor noi economii de competiŃie.ProducŃia industrială a scăzut, pro-ducŃia agricolă a ascăzut, am pierdut– de fapt abandonat – pieŃe impor-

tante, precum piaŃa fostei Uniuni So -vie tice, sau pieŃele arabe, africane,co operarea deosebită cu China etc.Restucturarea a pornit mai degrabăsub semnul nefericitelor cuvinte alelui Petre Roman, prim ministru peatunci, care a declarat că statul îŃi iamâinile de pe economie, iar industriaromânească e un morman de fiervechi. Aceste cuvinte, din păcate, audevenit un fel de politică publică îndomeniul economiei, Statul fiind din1990 până acum mai degrabă neim-plicat în acŃiuni concrete care să du -că la creşterea economică atât de multdorită. În general, cei aflaŃi la guver-nare din 1990 până astăzi au dat vinape factori externi (FMI, UE, criză etc.)dacă lucrurile au mers prost şi, desi -gur, şi-au atribuit toate meritele dacălucrurile au mers bine.

În afara domeniului economic, re -forma şi restructurarea au fost şi aurămas declarate ca fiind comanda-mante esenŃiale. Dintre toate dome-niile care au suferit astfel de proce-se, cele mai importante sunt de de -parte – fără a mai menŃiona econo-mia – educaŃia, sănătatea şi reformajustiŃiei. Fiecare dintre ele a „be ne -ficiat” măcar de 10 dacă nu de 20,30 de reforme şi intenŃii de reformă.Nu numai fiecare guvernare şi majo-ritate a avut reforma sa, ci chiar fie-care ministru a avut propria reformă(unii chiar mai multe...). Fiecare a de-clarat, desigur, că cei din-nainte nuau facut nimic şi nu au avut rezul-tate, motiv pentru care nimic nupoate fi continuat, totul trebuie luatde la zero. Această veşnică resetarela zero pare să fie, de altfel, una din-tre caracteristicile importante ale ro -mânului, în orice domeniu ar lucra.Un zugrav îŃi va explica, în timp cedă cu noua culoare pe pereŃii came-rei, că cel care a zugrăvit înainte ha -bar nu avea şi aproape a stricat ire-mediabil pereŃii... un mecanic te vaanunŃa că toŃi cei care Ńi-au reparatînaintea lui maşina au fost neprice-puŃi şi de rea intenŃie..., un ministruca spune mustăcind că incompeten-Ńii din-naintea lui au ruinat sistemul,iar nou veniŃii la guvernare vor anun -Ńa dezastrul naŃional pe care îl moş-tenesc. Desigur, toŃi se vor declarasingurii de bună intenŃie, singurii debună credinŃă, singurii cu deplină com -petenŃă, singurii în care merită să-Ńipui speranŃa. Iar după ei vin alŃii,care spun şi fac la fel!

În ultimii ani, la brambureala obiş-nuită s-au mai adăgat câteva detalii,

care de altfel nu sunt de nebăgat înseama. Astfel, toate marile sistemeşi subsisteme ale societăŃii româneştiau fost „reformate”, schimbările si -multane şi repetate rupând şi brumade legături funcŃionale care mai exis-tau, de exemplu, între politica educa -Ńională şi cea economică, sau întreoricare alte sisteme. Efectul de des-tructurare a fost mult amplificat dederularea simultană a proceselor, ceeace a făcut ca modificările tranzitoriidntr-un sistem să producă cataclis-me neaşteptate într-un alt sistem.

Corpul social, economic, şi chiarpolitic, românesc supus unui numărmare de reforme simultane, a reac-Ńionat precum corpul unui om bol-nav, căruia în aceiaşi perioadă detimp i se dau medicamente de inimă,rinichi, diabet, imunitate şi i se maifac şi două - trei operaŃii... Deşi bie-tul pacient avea mari probleme, el ris-că să moară nu atât datorită lor, câtdatorită faptului că tratamentele secontrazic unele pe altele, medicamen -tele interacŃionează nefericit şi daucomplicaŃii, omul nu are bani să lecumpere pe toate şi organismul esteextenuat de tot ce i se intâmplă.

Reformare simultană şi necoordo-nată a majorităŃii sistemelor şi sub -sistemelor societăŃii româneşti, chiarfăcută cu bună intenŃie, nu are preamulŃi sorŃi de izbândă, chiar dacă lă -săm deoparte nesincronizările şi con-tradicŃiile dintre sisteme: pur şi sim-plu România nu are cum acoperi fi -nanciar un astfel de efort.

De altfel, înainte de a discuta deacoperirea financiară, merită să dicu-tăm de competenŃa celor care se ocu-pă de reforme, a oamenilor politici şia partidelor care au guverant sau gu -vernează acum: de obicei, la nivel gu -vernamental sau parlamentar, prinreformarea unui sistem se vizează apro -barea unei noi legi. După care... sim-pla intrare a legii în vigoare esteconsiderată a fi finalul reformei şisemnul final de succes. Cei ce pro-pun reforme şi susŃin că le-au făcut,mai întâi arată cât de gravă e situa-Ńia, apoi propun refroma lor perso-nală, apare o lege, după care deja re-forma e declarată de succes. Singurade succes...

De exemplu educaŃia: fiecare mi -nistru al educaŃiei a avut măcar oreformă a sa, care a schimbat pe ici

pe colo, sau în profunzime, sistemulşi care a fost pretinsă ca fiind desucces imediat, deşi situaŃia educa-Ńiei este gravă, cronică, cunoscută.Ultima reforma a fost întotdeana ceadeclarată victorioasă şi definitivă. Ulti -ma de acum e la fel... Copii mergde la o vârstă mai mică la şcoală, emai bine, e mai european, şi e maidemocratic, pentru că merg la şcoa-la din cartier şi nu mai funcŃioneazăşpaga la înscriere, care e electroni-că, şi pentru că, aşa cum zicea zile-le trecute dl Funeriu, ex-ministru aleducaŃiei, când aŃi mai văzut înaintesă înscri un copil în 5 minute? Desi -gur, pe urmă aflăm că a crescut fărămotiv numărul cărŃilor de identitatepreschimbate, pentru că... fără mo -tiv... mii şi mii de români şi-au schim-bat domiciliul în aceiaşi localitate, pealtă stradă. Apoi, cele 5 minute s-aunumărat de la momentul când aiajuns la rând, că s-a stat la coadăde la 5 dimineaŃa, apoi nu se punorele cât sistemul informativ a fostblocat din cauza unei pene de curent(Electrica a declarat oficial că nu afost nici o pană de curent în zonaîn care sunt locate serverele respec-tive!). Apoi nu prea ştin dacă avemdestule săli de clasă... sau profesori...sau dacă şcolile generale au logisti-că, etc. Dar am invins! Majoritateacelor din educaŃie contestă atât diag-nosticul, cât şi o bună parte din „re -zultatele” reformei. Însă „proprieta-rul” reformei, ministrul care a iniŃiat-o,declară sus şi tare că toŃi contesta-tarii sunt de rea credinŃă, sunt impli-caŃi politic, nu se pricep, şi apoi nicinu sunt aşa de mulŃi... În invăŃămân-tul superior noua lege, spune tot ex -ministrul raspectiv, a înlăturat bătrâ-nii şi a făcut loc tinerilor... Însă pos-turi la concurs nu se scot, la con-cursuri vârsta nu mai e un criteriu(iată, o modificare cu adevărat bună!),iar un tânăr cu doctorat, dacă sepoate la Oxford, angajat ca asistentuniversitar va câştiga... 800 de lei(asta e din legea salarizării, apropode contradicŃii între reforme). Astfel,dacă totul e aşa cum se pretinde,iată că reforma salarizării sabotează...reforma educaŃiei, în care ne aştep-tăm la competenŃă şi întinerire... plă-tite cu un pic mai mult decât mini-mul pe economia naŃională. Iar legeabugetului o saboteaza de tot, pentru

că peste noapte educaŃia superioarădin România a dvenit orientată sprecercetare... dar banii sunt orientaŃitot spre regii asfaltului, spre dezăpe-ziri scumpe şi inexistente, spre şcolimoderne în sate fără copii şi spreparcuri şi bazine de inot ca investi-Ńii de scoatere din criză a economiei...

Ca să reformezi un sistem ai pu -tea avea nevoie de - o strategie pe termen lung, în bazacăruia apoi se realizează strategia pe - termen mediu şi apoi planul pe ter-men scurt; - instrumentele legislative care să de -finească noua structură şi modalită-Ńile de trecere, de tranziŃie;- un interval de timp rezonabil (ani!)în care o modificare de structură săse petreacă şi să producă rezultate.Cu cât reforma e mai consistentă, cuatât traziŃia la noua formă e nevoiesă fie mai de durata;- un buget consistent care să asigu-re resursele pentru tranziŃie;- un plan de motivare a oamenilor,care sunt de fapt singurele vehiculeale reformei. Dacă cei ce compunsistemul (de exemplu cei din educa-Ńie, sănătate, justiŃiet, etc) nu suntmotivaŃi pentru reformă, ei se voropune şi o vor sabota din interior;- un plan de schimbare a competen-Ńelor celor care lucrează în sistemulsupus reformei;- un plan impecabil de comunicarepublică, de persuasiune chiar.

În lipsa lor, sau a unora dintreele, reforma este de fapt o contra-reformă, în care bunele intenŃii alereformatorilor sunt sabotate chiar demodul în care aceştia le transpun înpractică (de fapt nu prea le trans-pun!) şi de faptul că nu au susŃine-rea sistemului în sine, a oamenilor,nici a societăŃii în general – care erefractară prin definiŃie la marile schim-bări – şi de multe ori nici măcar apartidelor sau alianŃelor din care facparte.

Reformele nu le fac legile sau re -gulamentele, reformele le fac oame-nii. Iar în România, din punct de ve -dere al celor care ne conduc dedoua decenii şi mai bine, oamenii fienu există, fie sunt nişte...care nu tre-buie prea mult băgaŃi în seamă,după ce au fost la urne şi au votat.

Vorba lui Hegel, fiecare popor areconducătorii pe care îi merită!

Reforma }i contrareforma în Româniaprof. dr. Eugen IORD~NESCU

3SALARIIVINERI 16 MARTIE 2012

urmare din pagina 1Întâmplător sau nu, probabil exact

din motivul mai sus menŃionat, adu -cătorul de veşti bune omite o pre -vedere expresă a Legii responsabili -tăŃii fiscale care spune negru pe albcă „nu se pot emite acte normativeprivind majorarea salariilor sau a pen-siilor cu şase luni înainte de alegeri”.

Întâmplător sau nu, şeful statuluiînsuşi se contrazice, flagrant cu pozi -Ńia sa exprimată tranşant nu mai de -parte decât la începutul acestui an:„Cei care fac declaraŃii de majorarea salariilor cu 5 la sută să spună deunde se dau, eu nu am identificat deunde dăm aceşti bani”.

Desigur, întrebarea fundamentalăeste ce s-a întâmplat în acest răs -timp, de unde au apărut brusc re -sursele bugetare pentru majorareasalariilor, fără să diminuăm investiŃi-ile? Şi, desigur, nedumeririle pot con -tinua: cum se face că preşedintelenostru, cel care anunŃa cu nici doiani în urmă că salvarea României dela colaps economic nu se poate facedecât prin curbe de sacrificiu, a ajunssă creadă azi că vom putea stimulacreşterea economică prin majorareasalariilor? Cum de împărtăşeşte aziopiniile unor deŃinători ai premiilorNobel din economia mondială, carepropovăduiesc ieşirea din criză prinstimularea consumului, când ieri eraîncă adeptul înfocat al reŃetelor de aus-teritate inspirate de Fondul MonetarInternaŃional şi Banca Mondială?

Fireşte, din punct de vedere stricttehnic lucrurile sunt limpezi: după tă -ierea cu 25 la sută a veniturilor bu -getarilor, în iunie 2010, aceştia aurecuperat 11,25 puncte procentualela începutul anului următor, rămânând

acum să primească diferenŃa de 13,75puncte procentuale în iunie a.c. Im -pactul majorării ar fi de 1,64 mili -arde lei, adică 0,3 la sută din pro-dusul intern brut, ceea ce ar însem-na oricum mai puŃin decât cheltu-ielile cu salariile din 2008. Testul destres pentru guvernanŃi ar consta înprogramarea sumelor respective fărăsă afecteze volumul de investiŃii din

acest an.Să zicem că, cel puŃin în prezent,

aceşti bani s-ar putea găsi, fie şi dincreditele pe care statul român leaccesează pe bandă rulantă de pepieŃele financiare internaŃionale. Darce se va întâmpla în lunile urmă-toare, în situaŃia în care criza dinzona euro se va accentua, exporturilenoastre vor scădea, iar agricultura nu

va mai avea aportul din anul trecut?Vom schimba iarăşi rapid macazulcătre curbele de sacrificiu şi austeri -tate, anunŃând că tot ce v-am datazi, trebuie să vă luăm mâine?

Şi mai lipseşte din ecuaŃie o ne -cunoscută foarte importantă: care vafi reacŃia sectorului privat, care deŃi -ne ponderea în economia româneas -că, la majorarea salariilor bugetarilor?

După ştiinŃa noastră, mediul pri-vat care derulează politici salarialefoarte diversificate şi, în orice caz,independente de strategiile guverna-mentale în cazul bugetarilor, este in -teresat cu prioritate nu de tendinŃaveniturilor angajaŃilor, cât de reduce -rea contribuŃiilor la asigurări sociale.Aceasta ar însemna cu adevărat pen-tru patroni o relaxare a regimului fis-cal şi un îndemn de a contribui lacrearea de noi locuri de muncă.Pentru că un desfăşurător al sumelorpe care le încasează organele fiscaleale statului demonstrează că, în pre -zent, Fiscul încasează mai mult decâtprimeşte angajatul ca salariu net.

Concret, dacă discutăm pe un sa -lariu brut ipotetic de 1000 de dolaripe care îl plăteşte un patron unuiangajat al său, cel dintâi mai plăteşteun adaos de 350 de dolari pentruasigurări. Din suma de 1000 de do -lari, asigurările plătite de angajat re -prezintă 170 de dolari, iar impozitul(cota mică) încă 160 de dolari, carefac împreună 330 dolari. ScăzuŃi din1000, salariul net ajunge să fie 670de dolari. Fiscul primeşte, aşadar,350 de dolari de la angajator şi 330de dolari de la salariat, ceea ce în -seamnă 680 de dolari, adică o sumămai mare decât revine salariatuluipentru munca sa! Prin urmare, maimult de jumătate din banii pe care-iplăteşte angajatorul din agricultură,industrie şi servicii ajung la buget şila asigurările sociale. Având în ve -dere că această sumă intră în costulfactorilor care dau valoarea adăugatăşi că pentru determinarea costurilorla preŃul pieŃei, la costul factorilor semai adaugă şi taxa de 24 la sută pe

valoarea adăugată, socotiŃi singuri ceproporŃie din preŃ depinde de voinŃastatului şi câŃi bani din suma totalămai rămâne să depindă de angajator.În situaŃia aceasta, ce măsuri ar maiputea să adopte managementul uneifirme pentru creşterea productivităŃiimuncii pe salariat?

Probabil că toată această construc -Ńie logică au avut-o în vedere pre-mierul Ungureanu şi consilierii săicând au propus ca în locul unor creş-teri iluzorii de salarii – care pot dis-părea prin adâncirea recesiunii sauscumpirea traiului de fiecare zi – săse intervină cu o micşorare a cos-turilor cu asigurările sociale pentruîmblânzirea climatului fiscal antre-prenorial.

Din păcate, preşedintele Băsescus-a antepronunŃat ferm şi pe aceastătemă: vor creşte salariile, dar CAS-ulrămâne nemişcat. Şi asta, probabil,dintr-un calcul elementar: mai multevoturi pot aduce la vară cei 1,2 mili -oane de bugetari, decât cele câtevamii de antreprenori.

În fine, nu vrem să fim cârcotaşi,pronunŃându-ne aiurea împotriva creş-terii unor salarii ciuntite oricum deguvernanŃi. Ideea este că aceste „în -tregiri” ale salariilor în ajunul des -chiderii cabinelor de vot seamănă cugăleŃile, umbrelele, pixurile şi briche -tele din campaniile electorale ante-rioare. Din nimic vin, în nimic se pre-fac. Ele nu au darul decât de a puneîn lumină complicităŃi şi manipulărireciproce prin folosirea actului elec-toral ca oportunitate pentru rezol -varea diverselor şi măruntelor proble -me personale şi colective. Cu două-trei decenii în urmă cetăŃenii se ru -gau să fie ales câte un grangur depe strada lor. Nu de alta, dar aşaputeau spera la asfalt, trotuare, ilu-minat, gaz şi canalizare. Azi, curăŃe-nia de sezon sau de zi cu zi a Sibiu -lui începe, obligatoriu, cu strada Bîlea.Alte vremuri, aceleaşi metehne. Ro -mânului oportunist nu-i rămâne de -cât să se roage: Dă-ne, Doamne,alegeri măcar din doi în doi ani!

Emil DAVID

Bucureşti, Palatul Victoria, sediul Guvernului României

Sediul Fondului Monetar InternaŃional

De la „nu se poate!”, la „poftim, servi]i!” nu este decât o diferen]@... electoral@

ISTORIE ECONOMIC~ VINERI 16 MARTIE 20124

c my b c my b

c my bc my b

urmare din pagina 1P.M. Alampiev se referea astfel

la „procese profunde de transforma -re a acestui sistem de Ńări (socia -liste, n.n.) într-un întreg economicunic”, la o serie de contradicŃii ceapăreau între „trecerea în viitor laeconomia socialistă mondială unică,reglementată după un plan unic”, şi„graniŃele statelor suverane, adicăîn limitele economiilor naŃionale,care au o balanŃă separată a veni -tului naŃional, propria lor balanŃă deplăŃi, propria lor planificare inde-pendentă”. Se pleda astfel în favoa -rea realizării unor „complexe econo -mice interstatale”, unităŃi economicecare aproape că fascinau pe autorulşi autorii amintiŃi.

J.M. Maergois şi A.E. Probstchiar detaliază, referindu-se, ca unimperativ, „la înfiinŃarea unor com-plexe industriale în raioanele de fron-tieră dintre 2 – 3 Ńări”. Era, afirmaucercetătorii menŃionaŃi, un „procesobiectiv care se accentuează totmai mult datorită prezenŃei într-oserie de asemenea raioane a unorresurse de materii prime şi energiea căror valorificare are o mareimportanŃă interstatală”. Adică, cum„importanŃă interstatală”? Chiar şila nivelul acestui an 2012, şi nu1964, şi chiar şi într-un alt sistemdecât cel socialist de atunci, oricumera şi este vorba de afirmaŃii aiu -rea, de aberaŃii: ce regim de graniŃăar fi avut oare astfel de „complexeindustriale internaŃionale”? În bene -ficiul cui ar fi lucrat ele? Cine ar fi„tras” profiturile şi după ce chei?În baza căror argumente serioase ceicare alcătuiau asemenea construcŃiieconomice sui-generis puteau înlo -cui prin proiecte hibride economiinaŃionale unitare ale statelor, eco -nomii constituite în baza unui înde -lung proces de dezvoltare istorică?Şi să nu uităm că ne aflăm, totuşi,în 1964, la 19 ani de la finalul dra-

matic al celui de-al doilea războimondial, pornit de nazişti, care toc-mai asta n-au respectat: statele na -Ńionale, cu propriul lor univers, cupropriile lor obiective, eforturi, rea -lizări, cu propriile lor speranŃe, oa -menii cu propriile lor proiecte şisperanŃe. În viziunea politicii eco-nomice româneşti de atunci şi care– apreciez eu – nu era deloc gre -şită în această direcŃie, se vădeauîn concepŃiile respective elementecare contraveneau evident unor ce -rinŃe ale vieŃii, „cerinŃelor dezvoltăriieconomiilor naŃionale ale Ńărilor so -cialiste şi principiilor pe care se în -temeiază colaborarea dintre ele”: in -dependenŃa naŃională, neamestecul întreburile interne, avantaj reciproc etc.

Autorii unui alt referat – N.D.Stolpov şi N.F. IaniŃki – vorbesc şiei de „planificarea unor relaŃii deproducŃie strânse între viitoarelecombinate care se construiesc (sause vor construi) în regiunile defrontieră, şi întreprinderile Ńărilorvecine”. În condiŃiile unor economiiunitare şi strict centralizate, dupăchiar modelul promovat de sovieti-ci, se lansa, prin urmare, ideeaunor combinate industriale a căroractivitate să fie condiŃionată în prin-cipal (dacă nu chiar exclusiv) delegăturile lor de producŃie cu între-prinderi din alte Ńări şi nu cu dezvol -tarea în ansamblu a complexuluieconomic naŃional din care făceauparte integrantă. În acest fel, afir-mau critic specialiştii români, „re -laŃiile de colaborare internaŃionaledintre Ńările socialiste sunt înlocuitecu relaŃii directe între întreprinderi dindiferite Ńări, care sunt astfel desprin-se din complexul unitar al economieinaŃionale respective”. Desigur, în vestexistau CECO – „Comunitatea Eco -nomică a Cărbunelui şi OŃelului”,care gestiona în comun cele 2 ma -terii fundamentale respective, exista„Euratom”, în aceeaşi idee, existaCEE – „Comunitatea Economică Euro -peană”, dar asemenea gestiunicomune erau fundamentate de re -

gulamentele, de legile clare ale unorinstituŃii, adoptate de parlamentelefiecăreia din Ńările în cauză. Fuse -seră negociate şi se respectau inte -resele tuturor. Or, în cazul în speŃăal URSS-ului şi României, nici vor -bă de aşa ceva. Era oare, atunci, în1964, URSS un deschizător de dru-muri în gestionarea economiei so -cialiste după alte principii decâtcele statuate până atunci? Deveniseoare Leonid Brejnev un mare refor-mator al sistemului socialist, cudeschidere amplă către lume? Nici

vorbă, totul era făcut, cât se poatede clar, în avantaj sovietic, iar în cepriveşte Ńările implicate, evoluŃia s-arfi desfăşurat după principiul „întâm-plă-se ce s-o întâmpla”.

... Profesorul E.M. Valev de laUniversitatea din Moscova mergechiar mai adânc în cercetările sale.Vedea, în fapt, Ńări noi. Concluziacu care el îşi încheie studiul său deanvergură este aceasta: „Analiza si -tuaŃiei actuale şi a perspectivelor dez-voltării economiei raioanelor dună -rene ale României, Bulgariei şi Uniu -nii Sovietice demonstrează existenŃapremiselor obiective pentru forma -rea în viitor a complexului de pro-ducŃie interstatal al Dunării de Jos”.O concluzie cât se poate de tran -şantă. Dar „pe ce se baza” – vorbalui Marin Preda – E.M. Valev în cer -cetarea sa? Având în vedere hărŃilepublicate în broşură, rezultă că dinRomânia ar fi fost defalcate pentrususnumitul „Complex interstatal” şaseregiuni, noua împărŃire administrativteritorială a României, cu comunele,judeŃele, oraşele şi municipiile înce -pând să funcŃioneze numai din 1968.

Care erau, însă, cele 6 regiuni?Iată, Oltenia, Argeş, Bucureşti, Ploieşti,GalaŃi şi Dobrogea, respectiv 42%din suprafaŃa Ńării şi 48% din tota -lul populaŃiei României. Bulgaria eradestinată să participe cu câtevaregiuni din nordul Ńării respective,într-un procent mult mai mic decâtRomânia, iar din URSS câteva ra -ioane de lângă Dunăre. Din cele 12milioane de locuitori ai complexului,9 milioane erau din România, 2 mi -lioane din Bulgaria şi 600 – 700mii din URSS. Iar ca suprafaŃă, din150 mii kmp ai „complexului inter-statal”, România ar fi participat cu100 mii kmp (2/3 din total), Bulga -ria cu circa 38 mii kmp, iar URSScu 12 mii kmp. Ca resurse „locale”,ce urmau să fie valorificate în „com-

plex”, erau relevate petrol, gaze na -turale, sare gemă, stuf, resurse hidro-energetice, etc. Petrolul, circa 10milioane tone, toate din România,adică din „regiunile din România”ale complexului (de fapt, cea maimare parte din producŃia de petrola Ńării), gazele naturale la fel, toatăsarea gemă tot de la noi, iar 72%din producŃia de energie electrică a„Complexului”, la fel, din regiunileromâneşti (sau, cu siguranŃă, fosteromâneşti) care ar fi fost integrateîn complex, etc. Practic, dispărea oŃară, ar fi dispărut o Ńară, România,Ńara noastră, creindu-se o altă Ńarădin ceea ce ar fi rămas, Bulgariaconservându-şi, totuşi, identitatea,iar URSS amplificându-şi-o...

De ce, însă, o asemenea alcă-tuire? Valev ne-o spune: „... părŃileamintite din teritoriile celor 3 Ńăriau multe particularităŃi naturale şieconomice comune, deosebite decele ale teritoriilor vecine: condiŃiiasemănătoare de relief, climă şi desol, în ceea ce priveşte resurselesubsolului, un grad înalt de valori-ficare a pământului, o specializareagricolă şi, legată de ea, prelucra -rea industrială apropiată a materieiprime agricole”. Mai mult decâtpenibil. Cum ar arăta oare o hartăa Europei şi a lumii cu Ńări consti-tuite după astfel de criterii? Să nune imaginăm însă bazaconii. Deşi nuerau „bazaconii”, ci, cum spuneam,acŃiuni cu Ńinte precise... Cam într-o manieră asemănătoare, dar într-oaltă formă, se vădeşte studiul eco -nomistului est-german Willi Kunz.El propunea un plan unic de dez-voltare pentru tot CAER-ul – aceaorganizaŃie economică de ajutor re -ciproc pentru mai toate Ńările so -cialiste, eliminându-se planurilenaŃionale de dezvoltare economico– socială !?!

continuare în pagina 5

„Integrarea economic@ socialist@”: „Bro}ura nr.2/1964” din biblioteca„Via]a Economic@” - con]inut, context, semnifica]ii – (II)

Dan POPESCU Sofia - muntele Vitoşa

ConstanŃa. Printre altele, cu întreaga Dobroge, ar fi trecut de laRomânia la “Complexul economic inter şi supra statal”

Un moment important de istorie economic@ româneasc@

VINERI 16 MARTIE 2012 5

c my b c my b

c my b

ISTORIE ECONOMIC~

c my b

Imperiul sovietic s-a constituit în1919, ca o continuare a celui Ńarist.Destrămarea lui în 1991 a permis Ru-siei să se afirme pe plan mondialmult mai intens decât o făcea în pe -rioada imperiului, iar astfel şi-a pututvalorifica mult mai bine resursele şipotenŃialul economic şi social.

Sfârşitul imperiului sovietic a fostmarcat prin demisia preşedinteluiMihail Gorbaciov în seara de Crăciuna anului 1991. Destrămarea imperiu-lui sovietic s-a produs ca urmare amai multor evenimente care s-au des-făşurat începând din 1985, dar maiales datorită schimbărilor din siste-mul politic din 1990 şi începutul anu-lui 1991. Astfel, în martie 1990 a avutloc, în republici, votarea unor struc-turi duble de putere, în septembrie1991 a fost dizolvat Partidul Comu -nist al Uniunii Sovietice, iar în decem-brie 1991 a fost creată Comu nitateaStatelor Independente, toate acesteamarcând, şi totodată contribuind ladescompunerea URSS-ului. Aceste eve -nimente au avut impact atât asupraBiroului PCUS (Partidul Comunist alUniunii Sovietice) cât şi asupra cetă-Ńenilor, care se considerau a fi privaŃide interesul pentru populaŃie al politi -cienilor, care de ce le mai multe ori eraucorupŃi şi axaŃi pe propriul interes.

Membrii Biroului PCUS au fost pro-movaŃi de tineri şi şi-au păstrat func-Ńia chiar şi la o vârstă înaintată, motivpentru care vârsta medie a membri-lor Biroului PCUS era de 73 de ani.Modul lor de gândire era unul con-servator, care se reflecta în acŃinileîntreprinse de aceştia, care nu abor-dau probleme care ar fi putut gene-ra conflicte, motiv pentru care eco-nomia se afla într-o poziŃie derizoriefaŃă de vest, faŃă de oc cident, pier-zând din competitivitate.

Pornind de la renumita coadă la

care aşteptau cetăŃenii,de multe orifără a ştii “ce se dă”, însă “ce se dă -dea” era considerat a fi util pentruei, se poate reliefa faptul că atunciexista doar piaŃa producătorilor, nu şicea a consumatorilor, aceştia din urmăneavând libertatea de a alege un pro-dus sau de a-l compara cu un altul.

La acea vreme, Leonid Ilici Brej -nev, conducătorul Uniunii Sovieticeîn perioada 1964-1982, nu conside-ra competitivitatea economică o prio-ritate, apreciind că toŃi o duc bine(evident, activiştii de partid şi fami-liile lor), libertatea de a întreprindenefiind acceptată, iar reformele fiindinterzise. După înlocuirea acestuia decătre Iuri Andropov, sovieticii cre-deau că vor scăpa de ravagiile alco-lismului şi de corupŃie şi că se vorexploata resursele Ńării la adevăratalor valoare, contribuind astfel la bo -găŃia naŃională. Însă, spre dezamăgi-rea lor, nici Andropov şi nici urma-şii săi nu au condus Ńara spre inte-resele poporului, ci spre propriileinterese. Mai mult decât atât, aface-rile subterane nu puteau fi stopatede către autorităŃi, sau măcar contro-late, întrucât acestea din urmă închi-deau ochii, refuzând să vadă şi săaccepte realitatea.

Mihail Gorbaciov, născut în 1931,deşi a avut o copilărie grea, suferindpierderea a trei unchi în timpul foa-metei din 1931-1933, a reuşit în via -Ńă, urcând foarte alert în ierarhia PCUS,devenind secretar al Comitetului Cen -tral al PCUS în 1978, la vârsta de47 de ani. Acesta a realizat faptul cădeşi URSS deŃinea o forŃă militarăuriaşă, un potenŃial economic, tehnicşi de resurse foarte mare, şi desiinvestiŃiile lor erau mai ample decâtcele ale americanilor, Uniunea Sovie -tică nu obŃinea rezultate similare ce -lor obŃinute de americani, iar cauza

acestor rezultate era considerată a fisistemul. Această remarcă a lui Gor -baciov i-a adus numirea în cea maiînaltă funcŃie a partidului, şi anume,secretar general. În discursul său derecepŃie a înaltei funcŃii politice, aces-ta aminteşte faptul că URSS are ne -voie de un “socialism care trebuiedezvoltat”, nu de unul dezvoltat cumsusŃinea Brejnev, Gorbaciov fiind celcare a încercat să schimbe URSS-ul,însă în final a fost cel care a oficia-lizat destrămarea lui.

După destrămarea URSS-ului, con -ducerea Rusiei (considerată nucleulURSS-ului), a fost preluată de BorisElŃîn, care a continuat dezvoltareaRusiei şi a “deschiderilor gorbacio-viste” .Aceste “deschideri gorbacio-viste” au fost stimulate de RaisaGorbaciov, soŃia lui Mihail Gorbaciov,

care prin cunoştinŃele sale de filozo-fie şi prin cultura sa vastă, a reuşitsă impresioneze în bine soŃiile lide-rilor din vestul european şi SUA.

Procesul de dezvoltare al Rusiei aînceput prin înlăturarea termenului“stagnare”, mostenit de la Brejnev şiprin “accelerare”, care a fost realiza-tă prin reforme în economie, dar maiales prin măsuri de reconstrucŃie asistemului. O prima etapă a dezvol-tării a constat în planificarea indica-torilor care răspundeau principalelorcomponente ale economiei (produc-Ńia produselor de bază în unităŃi na -turale, livrările de mărfuri în sistemulaprovizionării tehnico-materiale, cotaproduselor de înaltă calitate etc). Aces-tor indicatori li s-au acordat condiŃii-le necesare realizării lor, în speranŃaîmbunătăŃirii situaŃiei economice, însă

acest proces de dezvoltare a fost în -greunat de puterea slabă a reforme-lor, dar şi de deciziile sistemului, carenu erau axate concret pe economie.

Reforme mai ample au avut locdupă căderea lui Mihail Gorbaciov,însă nu cu rezultatele scontate, dincauza corupŃiei. Gorbaciov a stimulatlibertatea individuală, astfel apărândlibertatea de exprimare în presă,expunerea în public şi în literatură.

Vladimir Putin, actualul conducă-tor al Rusiei, a “ordonat” lucrurile înfelul său, încercând, şi chiar reuşindsă-i “redea Rusiei mult din măreŃiaşi forŃa ei din urmă”. La ora actua-lă, Rusia este considerată una dincele mai puternice Ńări, atât dinpunct de vedere economic, cât şi dinpunct de vedere al cercetării şi alforŃei militare de care dispune.

std. Simona Elena GÂNDILĂ,Facultatea de ŞtiinŃe Economice,Economie Generală, ULBS

std. Anca Ioana MUNTEAN,Facultatea de ŞtiinŃe Economice,Economie Generală, ULBSULBS

Sfâr}itul unui imperiu….Marginalii:

urmare din pagina 4... Răspunsul de atunci al pro-

fesorilor cercetători economişti ro -mâni a fost cât se poate de ferm.Respingere. Nu consider însă – s-amai afirmat uneori astfel – că acum,în cadrul UE, se petrec procese ase -mănătoare. Nu este vorba doar defantezii, ci şi de opinii rău-voitoare.Pentru starea mai mult decât dra-matică în care se află actualmenteeconomia noastră nu este de vinănici Uniunea Europeană, nici FMI-ul.La Uniunea Europeană am aquiesatşi am semnat pentru respec tarealegităŃilor ei, am aderat noi, fără afi obligaŃi cu nimic, la Ńintele, laobiectivele şi la „tehnologiile” sale.Iar în ce priveşte FMI-ul, nu aceas -tă instituŃie, cu rol de bancă mon-dială, ne-a solicitat să ne dea bani,ci noi înşine am solicita bani de laea. Deci, de vină suntem noi, de vinăeste modul în care s-a gestionatmacro şi microeconomic eco nomiade circa 20 de ani în coace. De vinăeste privatizarea prin distrucŃie şi fur-turi. De vină este „corupŃia genera -

lizată, oficializată şi instituŃionalizată”,cum se exprimă conducători politi-ci la nivelul cel mai înalt al Româ -niei. De vină sunt mari averi consti -tui te în câŃiva ani cu precă dere dinfur tul banilor pu blici. Care, firesc,astfel, au rămas tot mai puŃini. Devină este poate şi un anu me moddefec tuos de negociere cu organis mein ter na Ńio na le. Iar înşirui rea ar puteacontinua...

De altfel, în foarte interesanta sa

carte „Între linii”, a, printre altele,fostului consilier prezidenŃial, grafi -cia nul academician Eugen Mihăescu,acesta spune, citez din memorie, cărevoluŃia de la noi, precum multerevoluŃii, alături de numeroase lu -cruri bune a scos „la suprafaŃă”,politic, dar nu numai, printre altele,oameni cu calităŃi intelectuale şiprofesionale îndoielnice pentru noilefuncŃii. Ce defavorizaŃii şi chiar os -tracizaŃii vechiului regim, ce condiŃii

egale de competiŃie pentru toŃi? Săfim serioŃi, tot ai noştri. Au apărutcarierişti şi ariviş ti feroce, ospătariveroşi, magazio neri cupizi, militari„debili la ones titate” când aceastaar fi trebuit să fie principala lor cali -tate, politicieni de două parale dar„închipuiŃi de miliarde”, gestionaride mici antrepozite avizi după banine meritaŃi, cu „ciupeli” serioase înspate, fel de fel de oameni delapi -datori, cu ca riere şi ocupaŃii dubi -

oase, pseudospecialişti penibili, darcu tupeu şi emfază invers propor -Ńionale cu nivelul lor real de cunoş -tinŃe. Au „ieşit” la suprafaŃă escrocide tot felul şi cu un imens tupeu, oa -meni de nimic, pseu dopersecutaŃi aivechiului sistem, bei za dele găunoase„provenite din no menclatură”, generali„făcuŃi” din sergen Ńi majori, activiştirataŃi, funcŃionari grav necinstiŃi, nucu grijă faŃă de soarta Ńării, ci cugrijă faŃă de propria chiverniseală, mi -liardari prin furt şi nu prin merit, etc.Şi aceasta este o cauză a marilornoastre proble me, faptul că cei îndri-tuiŃi nu au ştiut să-i limiteze. Nu auştiut să nu-i promoveze, să-i stru -nească cum tre buie. Dimpotrivă, aupactizat, chiar, de multe ori, cu ei,„aflaŃi”, parcă mai mult ca nicio-dată, pe mai toate coridoarele şicordoanele ombilicale ale puterii.Practic, „neamu, prost”, needucat şiignorant, acultural, “nea mu, prost”în sensul larg şi semantic al cuvân-tului ca atare. Are, în mare măsură,dreptate academicianul Eu gen Mi -hăescu. Şi din acest motiv avemproblemele pe care le avem. Să nune prefacem că nu le vedem şi nule înŃelegem...

„Integrarea economic@ socialist@”: „Bro}ura nr.2/1964” din biblioteca„Via]a Economic@” - con]inut, context, semnifica]ii – (II)

Dan POPESCU

Vedere din Moscova

B VINERI 16 MARTIE 20126

urmare din pagina 1A. Gândirea economică în Antichitate

Privind retrospectiv, gândirea eco -nomică a AntichităŃii a avut un locsecundar faŃă de alte domenii alecunoaşterii umane, precum filozofie,ştiinŃele naturii, politică, religie sau eti -că. Cele mai vechi scrieri care conŃinunele informaŃii privitoare la proble -matica economică a vremii îşi au ră -dăcinile în: Orientul Apropiat (Egipt,Babilon, Israel), Orientul Mijlociu (Per -sia), Orientul Îndepartat (India, China,Japonia) şi Europa (Grecia antică şiRoma antică).Orientul antic

Datorită suprafeŃelor întinse ce tre-buiau administrate şi cultivate, a de -pendenŃei ritmicităŃii vieŃii economicede unele fenomene climatice, precumrevărsările râurilor Nil, Tigru şi Eufrat,statele Orientului Antic (Egiptul, Ba -bilonul, India şi China) au fost orga-nizate, aproape de la început, subforma statului centralizat condus deun rege şi urmat de o ierarhie depreoŃi şi funcŃionari. Singurul proprie -tar şi unicul deŃinător al puterii înstat era regele, în timp ce supuşiierau obligaŃi să predea autorităŃilorcea mai mare parte (până la 3/4) dinprodusele solului care erau păstrateîn magazii şi din care se întreŃineaufuncŃionării, muncitorii, templele şi ar -mata, ofiŃerii şi curtea regală. Struc -tura socială a statelor antice era for-mată din sclavi şi stăpâni, cu anumi -te diferenŃe de la o Ńară la alta, de la operioadă la alta, de la o regiune la alta.a. Egiptul şi Babilonul

Cel mai important document alaces tor state este reprezentat de “Co -dul lui Hammurabi”, un veritabil mo -nument al antichitaŃii babiloniene, unadintre cele mai vechi legislaŃii cunos-cute care oglindeşte procesul de cen-tralizare a statului sclavagist babilo -nian şi acŃiunea sa de consolidare aproprietăŃii private, sintetizând astfelşi gândirea economică a vremii. În “Co-dul lui Hammurabi” sunt tratate pro -bleme ale dreptului comercial, drep-tului muncii (cu precădere ale anga-jării mâinii de lucru) ale sclaviei. Încuprinsul său apare pentru primaoară reglementat fenomenul “munciisalariate”, generat de perioadele încare se cerea o mai mare cantitatede muncă, ce nu se putea realizaexclusiv de către sclavi şi de exis-tenŃa clasei sociale a ”oamenilor li -beri” care aveau posibilitatea de a seangaja, pe o perioadă scurtă de timpşi în baza unei anumite sume, ce erastabilită şi reglementată legal.b. India

Ca şi “Codul lui Hammurabi”, tex -tele de origine hindusă, precum “Că -lăuza pentru regi la întocmirea de -cretelor” (Arthasatra) şi “Legile lui Manu”,oferă şi ele o serie de informaŃiiinteresante. În cadrul lor sunt ana -lizate cu predilecŃie aspectele esen -Ńiale ale sclaviei, sursele de formarea sclavilor şi domeniile în care eraufolosiŃi.

În “Legile lui Manu” se considerascalavajul ca un fenomen justificatde origine divină, cu rol important înprosperitatea castelor superioare re -prezentate de preoŃi (brahmanii) şirăzboinici (ksatriyi), în timp ce “clasagospodarilor” (Vaişii) era clasa socia-lă menită a se ocupa cu activitateaeconomică şi anume cu agricultura,meşteşugul şi comerŃul. Puterea cas -

telor superioare provenea nu numaidin dreptul divin, ci şi din marileproprietăŃi funciare deŃinute şi care,la rândul lor, erau apărate prin lege.

“Arthasatra” sau “Călăuza pentruregi la întocmirea decretelor” cuprin -de o serie de reflecŃii cu caracter eco-nomic, arătându-se astfel că “bogă -Ńia” este considerată a-şi avea izvorulîn munca umană, în timp ce pămân-tul, carierele de piatră, pădurile şialte obiecte materiale sunt “sterpe”deoarece nu sunt rezultatul direct almuncii omului şi nu pot fi conside -rate o bogăŃie.

Statului îi revenea sarcina asigu -rării propriilor venituri şi efectuareacheltuielilor de “interes public”, ast-fel că se intrevede şi o posibilăsche mă de funcŃionare a bugetuluide stat, întâlnindu-se în acelaşi cadruşi noŃiunile de “venituri curente” alestatului, “venituri fundamentale” şi“venituri permanente”.c. China

Dacă ne referim la continentulAsia tic, nu putem omite perioada deînflorire a ideilor economice chineze(secolul VI - III î.e.n) sub imperiulgândirii filosofice “confucianiste”. Sus -Ńinătorii lui Confucius cereau condu -cătorilor statului şi stăpânilor de scla -vi, moderaŃie în cheltuirea veniturilor,să iubească şi să asigure protecŃiepoporului. Din punct de vedere eco-nomic era promovată ideea acumu -lării bogăŃiei, dar cu condiŃia ca acestlucru să nu dăuneze nivelului de traial oamenilor. Se consideră “virtutea”ca izvor al bogăŃiei iar “statul ideal”,cel în care trebuie să se munceascămult şi să se consume puŃin pentruasigurarea stabilităŃii în societate.

Europa anticăa. Grecia antică

Interesul gânditorilor antici pentruaspectele vieŃii economice au crescutodată cu apariŃia banilor, a intensi-ficării schimbului şi a dezvoltării co -merŃului, iar un exemplu în acestsens ne oferă Grecia antică, undedemocraŃia sclavagistă va favorizadezvoltarea comerŃului şi a creditului.Astfel că în plan teoretic se asistă laun moment important al trecerii dela pragmatism, la o treaptă supe-rioară de înŃelegere şi interpretare afenomenelor economice. Ca urmare,confruntările de idei nu s-au lăsat multtimp aşteptate, determinând împărŃi -rea gânditorilor greci în două tabere:cea a adepŃilor democraŃiei sclavagis -te, numiŃi şi “sofişti” şi cea a “socra -tiştilor”, susŃinători ai intereselor con-servatoare ale statului sclavagist.

“Sofiştii” (Protagoras, Hipias) ata-cau sclavia şi autoritatea statală con-siderând necesară emanciparea indi-vidului şi se pronunŃau în favoareaintensificării activităŃii comerciale aGreciei cu alte popoare.

“Socratiştii” (Xenofon, Platon, Aris -totel) erau tradiŃionalişti şi conserva-tori, apărau sclavia şi erau adepŃiiintervenŃiei statului în reglementareacontroverselor, mai ales a celor is -cate în jurul repartiŃiei veniturilor.

Xenofon (427-335 î.e.n), autorullucrării “Oeconomicos”, a încercat sădefinească într-un mod cât mai eloc -vent ştiinŃa economică. Astfel că Xe -nofon consideră că “economia” tre-buie să-l înveŃe pe stăpânul de sclavicum să-şi sporească averea şi cumsă-şi organizeze mai bine propria ac -tivitate. Acesta aprecia meseriile şicomerŃul nedemne pentru grecii libe -ri, ele trebuind fiind prestate doar decătre sclavi şi străini în timp ce agri-

cultura şi arta militară erau consi -derate principalele ocupaŃii.

Platon şi Aristotel, asemeni lui Xe -nofon, considerau statul ca fiind pi -lonul pe care trebuie să se sprijinesocietatea pentru ca aceasta să func -Ńioneze corespunzător. Ei manifestauostilitate în ceea ce priveşte procesulacumulării avuŃiei sub formă banească,ca şi a dispreŃului nutrit faŃă de sclavi.

b. Roma anticăUn bogat material bibliografic, de

mare importanŃă în ce priveşte ana -liza vieŃii economice, ne-a fost lăsatşi de gânditorii latini, precum Catocel Batran (234-149 î.e.n), Marcus Te -rentius Varro (116-27 î.e.n), Tiberius(163-132 î.e.n) şi Caius Grachus(153-121 î.e.n), Lucius Columella(secolul I î.e.n).

Marcus Terentius Varro, renumiterudit român, s-a preocupat printrealte şi de analiza vieŃii economice şica urmare a scris tratatul în 3 părŃiintitulat “Economia rurală”. Trăind înperioada în care imperiul român aveatendinŃa de a se transforma într-unimperiu parazitar, datorită importuluiforŃat efectuat în ceea ce privea can-titatea şi preŃul mărfurilor destinateconsumului zilnic, cât şi ca urmarea accentuării dispreŃului manifestat demunca fizică, Terentius Varro propu -ne drept soluŃie de ieşire din aceastăcriză, reîntoarcerea la economia natu -rală, care era potrivit lui Varro, solu -Ńia optimă de relansare a producŃieiagricole din imperiu, înlăturându-seastfel dependenŃa de un import, pecât de costisitor, pe atât de nesigur.

Cato cel Bătrân a rămas în me -moria posterităŃii prin tratatul său eco-nomic intitulat “Despre agricultură”.El considera agricultura drept cea maibună ocupaŃie pentru români, deoarececomerŃul şi camăta erau vazute caactivităŃi periculoase şi păgubitoare.

Lucius Columella este gânditorullatin care a scris cel mai complettratat despre agricultură al antichi -tăŃii, încercând să găsească soluŃiisalvatoare pentru scoaterea din crizăa agriculturii imperiului roman. Ca ur -mare, cea mai îndrăzneaŃă măsură pecare o propune este aceea a renun -Ńării parŃiale şi apoi treptate la mun -ca sclavilor şi trecerea lor la siste -mul colonatului.

FraŃii Grachus, s-au situat în pos-tura de apărători ai intereselor popu -lare, îndeosebi cele ale Ńăranilor li -beri, în faŃa tendinŃelor evidente dinpartea latifundărilor de acaparare aunor suprafeŃe de pământ tot maimari. Ca urmare, aceştia au propuso lege de împroprietărire a Ńăranilor,îndeosebi ai acelor care s-au înrolatvoluntar în armata împăratului.

B. Gândirea economică în Evul MediuEuropa

O altă modalitate de abordare aproblematicii economice se întrevedeodata cu trecerea societăŃii la feuda -lism. Din punct de vedere socio–po -litic, asistăm la un puternic procesde stratificare socială. În cadrul său,apare şi se dezvoltă proprietatea feu-dală asupra pământului şi se in -stalează dominaŃia politică şi eco-nomică a clasei feudale. O dată cuaccentuarea stratificării sociale, con-comitent cu stabilirea unui anumitstatut al acestor clase fundamentaleale societăŃii – clasa feudalilor, ioba -gii şi a Ńăranilor liberi – are loc ocreştere a importanŃei bisericii şi adoctrinei creştine. Lupta care se dăîn societate, în aceste circumstanŃe,

este aceea dintre biserica creştină şiinstituŃiile laice. Biserica va caută să-şi afirme şi să-şi răspândească domi -naŃia religioasă, în vreme ce păturalaică va cauta să lupte pentru pro-pria sa independenŃă.

Fără îndoială, cel mai importantgânditor al acestei perioade a fostToma d’Aquino (1225-1274). Cea maiimportantă lucrare a sa o reprezintă„Summa theologica” alături de caremai menŃionăm şi lucrări de „De re -gimine principium”, „De emotione etventitione adtempus”, „De regimine Ju -deorum” şi „De usurus”, scrieri încare se fac o serie de referiri la pro-prietate, preŃ, dobândă, bani. Tomad’Aquino introduce în gândirea eco-nomică noŃiunea de „just” vorbind des-pre „profit just”, „preŃ just”, „salariujust” fără a reuşi să le definească,eşecul datorându-se faptului că au -torul a avut în vedere perceptelemorale şi nu noŃiunile economice însine. Toma d’Aquino a fost preocu-pat şi de analiza rentei funciare. Elconsiderând renta funciară ca fiindab solut necesară pentru ca posesoriide pământ să fie lipsiŃi de grija traiu-lui zilnic şi să-şi poată ocupa timpulcu cultivarea orizontului lor spiritual.În ceea ce priveşte dobânda, el acondamnat-o iniŃial în condiŃiile încare prin intermediul ei creditorulrecuperează o valoare mai mare de -cât cea cedată (în concepŃia sa câş-tigul trebuia să rezulte din muncă şinu din manevrarea banilor). Cu tim-pul însă, pe măsură ce dezvoltarea eco -nomică cerea tot mai multe capita -luri, s-a văzut nevoit să accepte cre -ditul bănesc alături de practicarea unuinivel destul de ridicat al dobânzilor.

AsiaSpre deosebire de feudalismul eu-

ropean, cel asiatic, se remarcă prinmultiple particularităŃi, destul de pro-nunŃate, cum este cazul Chinei, In -diei şi Orientului Arab.a. China

ApariŃia feudalismului în China sesituează între sec. III-II î.e.n., statulfeudal chinez mai păstrând şi înaceastă perioadă forma dispoziŃiilororientale, cu un puternic aparat biro-cratic. În China, legătura dintre po -litică şi religie este foarte strânsă.Religia se transformă într-o puternicăarmă ideologică îndreptată spre apă -rarea şi conservarea relaŃiilor feudale.Prin urmare şi în această parte a lu -mii, protestul manifestat faŃă de so -cietatea feudală va îmbraca în liniimari forma “ereziilor”. Pe acest fun-dal, confucianismul este încă modulpredilect de gândire economică, cutoate că suferă o serie de adaptări şireforme. Între gânditorii chinezi aiacestei perioade, un loc aparte îl de -Ńine Dun Ciju Sun (sec II-I î.e.n.), prin

scrierile sale cofucianiste de facturăteologică. Potrivit opiniei lui Dun CijuSun, autoritatea publică trebuia exer -citată numai de către împarat deoa -rece, el reprezintă alesul divinităŃii pepământ, iar universul are un stăpânsuprem care deŃine forŃa de a dirijatoate fenomenele şi procesele dinnatură şi societate.b. India

În India, afirmarea feudalismuluiare loc în prezenŃa unor caste puter-nice. Acestor caste le vor fi înocu-late ideologiile brahmană şi budistă,dar cu adaptările specifice vremii. Evo-luŃia societăŃii hinduse va marca şiîn plan ideologic modificări impor-tante. Astfel are loc îmbinarea brahma -nismului cu budismul şi este mo -mentul constituirii religiei induiste.Hinduismul propăvăduia respectareade către fiecare individ a legilor casteisale şi crezul de a nu săvârşi rele.

Sub aspectul gândirii economicehinduse, relevante sunt scrierile înva -Ńatului Achbar (1556-1605) susŃină-tor al economiei de schimb. El mili -tează pentru reorganizarea sistemuluicirculaŃiei băneşti şi a sistemului deimpozitare propunând în acest sens,ca efectuarea impozitării să se facăasupra pământului sub formă bă -nească şi nu în natură.c. Orientul Arab

Spre deosebire de China şi India,Orientul Arab este dominat în speŃăde învăŃăturile moral-religioase aleCoranului, unde inegalitatea de avereşi drepturi existentă în societate, erarodul predestinării. Prin urmare, avemde-a face cu o concepŃie fatalistăfavorabilă aristocraŃiei musulmane îngeneral. Împotriva acestor idei se vorridica o serie de gânditori progresişti:An Nazani (801-831); Abul Ala Amaari(973-1057); Ibu Bajda (sec. XI) etc.

Prin urmare, reflecŃiile oamenilorcu privire la activitatea lor economi cădatează din timpuri străvechi, astfel cămaterialul istoriografic adunat de-a lun -gul ultimelor 5 milenii aduce în primplan preocuparea constantă a omuluiîn descifrarea tainelor vieŃii economice.Prin analiza facută dife ritelor concepteşi categorii economi ce, prin ansamblulde instrumente utilizate, scriitorii me -die vali au pus ba zele ştiinŃei econo -mice şi au anticipat idei care vor fidezvoltate de că tre economiştii seco -lelor următoare, pregătind astfel şi te -renul pentru apa ri Ńia primei scoli mo -derne şi anume, mercantilismul.

Bibliografie:1. Drâmba Ovidiu, Istoria culturii şicivilizaŃiei, Bucureşti, 19702. Popescu Dan, Istoria gândirii eco-nomice - din antichitate până la sfâr -şitul secolului XX -, Editura Continent3. Văleanu Ivanciu Nicolae, Istoria doc-trinelor economice, Bucureşti, 1970

Gândirea economic@ din Antichitate }i Evul mediu,precursoare a gândirii economice moderne

std. Anamaria BUCŞE,Facultatea de ŞtiinŃe Economice,Economie Generală, ULBS

IMPERIIVINERI 16 MARTIE 2012 7

urmare din pagina 1Pe baza cercetărilor întreprinse

de distinsul profesor universitar DanPopescu, voi încerca să redau în ce -le ce urmează, declinul tumultuos alunei lumi aflată în derivă. În 1979,supralicitând puterea de care dis-punea, Uniunea Sovietică invadeazăAfganistanul. Cu ajutorul unuia dintrealiaŃii săi tradiŃionali, Pakistanul, agre -siunea sovieticilor este contracaratăde către Statele Unite. Afganii antre-naŃi şi înarmaŃi vor provoca maripierderi invadatorului, Afganistanuldevenind astfel Vietnamul sovieti-cilor. Aşa încât, pentru liderii de laKremlin apare firesc întrebarea dacămerită să-şi cheltuiască resursele peînarmare sau să găsească soluŃii pen -tru o societate care intrase în criză.

Anii `80 au fost caracterizaŃi deschimbări permanente în ceea ce pri -veşte conducerea PCUS. Într-o pe -rioadă relativ scurtă nume sonore auprezidat pupitrul de conducere alŃării. Asistăm aşadar la o „geronto -craŃie” în nomenclatura sovietică dacăŃinem cont de faptul că majoritateaoamenilor cu greutate din PCUS auvârste cuprinse între 70-80 de ani.Este lesne de înŃeles de ce URSS nuva beneficia de stabilitate şi coerenŃăîn ceea ce priveşte abordarea politicăşi economică. Mai mult decât atât,aceştia deŃineau funcŃii cu care seobişnuiseră şi la care nu aveau degând să renunŃe pentru că - nu-i aşa- traversau etapa unui „socialism dez-voltat” – nimic altceva decât o „anti-cameră a comunismului”.

Dinamismul şi reforma erau con-cepte inexorabile în condiŃiile în caresocialismul era oricum „dezvoltat”.Asistăm aşadar la o încremenire aunei lumi devenită anacronică dar do-tată cu un „trai decent” şi o „muncăliniştită” - desigur pentru cei privile-giaŃi. Declinul economic era privit cudetaşare de cei care urmau să domi -

ne scena politică a anilor `80. IniŃia -tor al doctrinei care promova „suve -ranitatea limitată” a partidelor comu-niste, Leonid Ilici Brejnev este numit înfuncŃie spre final de carieră. Activistde partid cu vechi state de serviciu,Leonid Ilici Brejnev va asigura apro -piaŃilor lui o lume conformă cu ce -rin Ńele poziŃiilor deŃinute dar paralelăcu cenuşiul celor mulŃi în care ex -presii precum „competitivitate econo -mică” sau „libertatea de a întreprin -de” erau cuvinte prohibite. Moarteasa va declanşa însă o luptă internăîntre adepŃii teoriei sale şi cei careerau împotriva lui. Câştigul îi apar -Ńine însă lui Iuri Andropov, fost şefal KGB-ului, cunoscut pentru culturasa dar şi pentru duritatea promovată.Este evident faptul că Iuri Andropov- cel care a încercat primul să re -formeze statul - nu era adeptul uneideschideri democratice, ci vroia doarsă eficientizeze economia introdu -când chiar conceptul de proprietateprivată fără însă ca PCUS să renunŃela rolul de conducător. Sătui de untrai penibil într-o Ńară cu un potenŃialindustrial şi economic imens, de ra -vagiile alcoolismului şi a unei maricorupŃii, cei mulŃi şi apăsaŃi de sără-cie şi-au pus speranŃa în inteligenŃasa. O speranŃă deşartă deoarece niciAndropov şi nici cel care i-a urmatla conducere nu a adus vreo urmăde schimbare în bine pentru ceimulŃi. Politica bătrânului Birou Political PCUS nu avea în vedere promo -varea vreunei reforme, ci era intere-sată doar de exacerbarea calităŃilorunui sistem oricum anchilozat caresuferea de multiple stenoze. Repre -siunea, aparatul poliŃienesc şi celbirocratic la care se adaugă milita-rizarea continuă şi investiŃiile exten-sive insuficient gândite vor dezechili-bra evoluŃia unui imperiu. Afacerilesubterane proliferante şi încrengătu -rile existente până la cele mai înalteniveluri ale nomenclaturii vor crea cir -cumstanŃele unui rău care se amplifica.

În felul acesta nu se mai puteacontinua…

Urmează la conducere pe perioa-

da unui an Konstantin Cernenko –adept al lui Brejnev – care va stopatendinŃele de reformare ale statuluiîntreprinse de fostul şef al KGB-ului.

În cele din urmă, în martie 1985urma să intre în scenă cel mai tânărmembru al Biroului Politic - MihailGorbaciov - care avea să finalizeze overitabilă descompunere a URSS-uluispre sfârşitul anului 1991. MihailGorbaciov, născut în anul 1931 şiabsolvent de drept al UniversităŃii dinMoscova, va urca cu rapiditate trep -tele ierarhiei Biroului Politic până lacea mai înaltă funcŃie în partid şi stat.

NaŃionalizarea şi mai apoi colec-tivizarea pământului, dezechilibreleindustriale şi economice îl vor deter-mina pe Gorbaciov să iniŃieze o re -formare a statului sovietic. Confrun -tat cu o serie de probleme generatede neadaptarea economică din ce în

ce mai evidentă, noul conducător vaînlătura cuvântul „stagnare” – moş -tenire faptică de la Brejnev – şi va„accelera” dezvoltarea sistemului eco -nomic. Acest lucru se va realiza în -cepând cu anul 1986 prin introdu ce -rea conceptului „perestroika” (res tructu-rare) nu doar prin cuvinte ci prin mă -suri şi acŃiuni menite să res tructurezesocietatea. Astfel, printr-un plan cen-tralizat la nivel naŃional s-au identifi-cat o serie de indicatori economici careprintr-un efect de propagare urmausă îmbunătăŃească situa Ńia economieinaŃionale. Dar, deşi s-a observat o anu-mită ameliorare, aceas ta nu a avut decâtun efect pasager. Pentru ca reforma -rea statului să reu şească era necesarăpenetrarea în adân cime a sistemuluiprin crearea unei anumite libertăŃi dea acŃiona la ni velul „pieŃei”.

DiscordanŃa dintre planificarea cen-

trală şi cea locală, ordinele partiduluiunic de cele mai multe ori „pe lângăeconomie” şi nemulŃumirile constan -te în republicile unionale au contri -buit din plin la „derapajele” emancipă -rii economice. Peste toate acesteaînsă domina suveran corupŃia – ele-ment nociv şi destabilizator - atât întimpul lui Gorbaciov cât şi în perioa-da imediat următoare.

Un alt concept iniŃiat de fostulpreşedinte este cel menit să stimu -leze individul şi libertatea – conceptcunoscut sub denumirea de glasnost(transparenŃă). Eliminarea tabuurilor,posibilitatea liberei exprimări şi crea -rea unui nou orizont – nu doar la ni -velul nomenclaturii, ci la nivel de in -divid – au stat la baza promovăriiacestui concept. Structurat în gândi-rea şi acŃiunile sale clădite pe para-metrii URSS-ului, Mihail Gorbaciovnu va putea evita detonarea mineiplasate la baza edificiului socialismu-lui de tip sovietic. În momentul în careaceasta a explodat, imperiul URSS-ului s-a destrămat, lăsându-l pe iniŃia -torul reformei fără „obiectul muncii”.

Astfel, în seara zilei de 25 de -cembrie 1991, Mihail Gorbaciov vademisiona din funcŃia oficială depreşedinte al URSS. Totul era redusla o simplă formalitate – deoareceacesta fusese deja dizolvat mai multeluni înainte. După această perioadăse va instaura o tranziŃie generatoarede haos şi corupŃie absolută. BorisElŃîn, fost primar al Moscovei, vaprelua puterea devenind „omul forte”din fruntea statului. AvuŃia publică este„împărŃită” după „reŃete originale”creând o clasă de miliardari extra -vaganŃi. Dar cum timpul le aşează petoate, se va pregăti acum - sub oaltă formă însă - preluarea puterii decătre actualul preşedinte VladimirPutin, cel care va încerca să redeaRusiei măreŃia pierdută, într-un modcu totul personal.

Iată aşadar că prăbuşirea URSS-ului are la bază cauze multiple. Eşe -cul unui sistem care se construisepe un amalgam de constrângeri im -puse şi libertăŃi limitate va fi com-pletat de falimentul economic şi so -cial datorat în mare parte cheltuie -lilor uriaşe din domeniul militar darşi de ineficienŃa economică de tipsocialist care nu avea cum să fie nicidinamică, nici reformată.

Sfâr}itul unui “mit” – Imperiul Sovietic master. Ileana-Sânziana CIUNCAN,Univ. Bucureşti, Facultatea deAdministraŃie şi Afaceri

Marginalii:

Vedere din St. Petersburg

Vedere din Novosibirk

TradiŃia muzeistică a Mediaşuluidatează de la jumătatea secolului al-XIX-lea, când în acest oraş existaMediascher Altmuseum, o structurămuzeală ce funcŃiona pe lângă Gim -naziul Evanghelic de BăieŃi. După unsecol, la 1950, i-a fiinŃă Muzeul Ra -ional Mediaş, care devine în 1968Muzeul Municipal Mediaş.

Din 1965, proaspăt profesor dedesen repartizat la Mediaş, când amorganizat o expoziŃie orăşenească depictură şi până în prezent, am cuno-sut îndeaproape activitatea acestei in -stituŃii. EvoluŃia activităŃii sale a cunos-

cut, cum era şi firesc, perioade deavânt dar şi de stagnare. În prezentcei 4 salariaŃi ai muzeului trebuie să„gestioneze” moral, material, cultural,educativ şi financar şi chiar igienic,cele trei secŃii (istorie, etnografie - artă,stiinŃe naturale) cu un patrimoniu cultu-ral de peste 20.000 de obiecte şi bu -nuri, unele de o valoare inestimabilă.

Până în 1989, conform politicii cul-turale a partidului comunist, întreagaactivitate a muzeului a fost subordo-nată comandamentelor propagandis-tice ale politicii statului comunist. Aproa -pe toate manifestările erau cenzuratede către secŃia de propagandă, şi tre-buiau să poarte în centrul lor, elemen -tul politic care să preamărească reali -zările regimului democrat popular.

După evenimentele din decembrie1989, când cultura şi arta au fosteliberate de toate restricŃiile ideolo-

giei comuniste, au apărut noi elemen -te restrictive de ordin administrativ şifinanciar, care au dus la confuzii şi lastagnarea unor activităŃi care deveni -seră tradiŃionale, la dispariŃia entuzi-asmului iniŃiatorilor de cultură.

Un element care a contribuit lapertubarea mersului normal al activi -tăŃilor muzeului, la starea de descu-rajare a personalului muzeului, a fostretrocedarea clădirii (legală de altfel)către Biserica Romano Catolică. Prinaceas tă retrocedare, spaŃiul aferent expo -zi Ńiilor permanente, şi ale altor activi -tăŃi importante şi definitorii ale acti -vităŃii muzeului, a fost redus, ceea cea dus la diminuarea valorii culturalea manifestării instituŃiei.

Politicienii tembelei şi exasperan -Ńei perioade de tranziŃie pe care otraversează România din '90 încoace,care au hotărât cu exces de zel şi ne-justificat, cu multă uşurinŃă, retroce -darea fără discernământ a unor spaŃiivitale ale culturii, în special muzee,au făcut mai mult rău acesteia decâtîntreaga perioadă comunistă.

Începând cu anul 1993, s-au pro-pus peste 4500 de clădiri cu valoarede patrimoniu pentru retrocedarea lapersoane sau instituŃii mai mult saumai puŃin îndreptăŃite să le revendi -ce. Costurile care sunt necesare, (pecare trebuie să le suporte statul dinbugetul contribuabililor), pentru con-struirea sau închirierea altor sedii, seridică la fabuloasa cifră de 35 mili -arde de euro. O bună parte dintre ce-le mai reprezentative clădiri ale unormuzee au fost retrocedate, cum esteclădirea Muzeului łării Crişurilor dinOradea, Muzeul NaŃional Brukenthal,Castelul Bran, Palatul Ştirbei din Bu -cu reşti, Biblioteca „Bathianeum din AlbaIulia, Castelul Brâncovneşti şi multe altele.

Acest lucru a fost posibil pentrufaptul că, nici atunci şi nici acum,

„aleşii popo -ru lui”, nu cu -nosc care suntlegile, scriseşi nescrise,ce protejea zăpatr imoniulcul tural al uneico muni tăŃi, înultimă instan -Ńă al unei na -Ńiuni.

În totalălip să de cu -noş tinŃă, fărăsă socoteas -că ce fel decosturi mate -riale şi mora-le incumbăaceste hotă -râri, cu sigu-ranŃă că nuştiu aceştiacă, de exem-plu, mutareaunui simpluobiect de patimoniu dintr-un loc înaltul necesită o seamă de formalităŃi,pornind de la cele de protejare şi con-servare, la cele de siguranŃă împotri-va înstrăinărilor, până la cele de am -balare conform unor norme tehnicestandard de muzeotehnie. Toate aces-te anomalii au dus la momente detensiune de nelinişti, de derută.

Nici muzeul medieşan nu a fostscutit de astfel de momente. În ciudatuturor greutăŃilor prin care a trecut,micul colectiv condus de distinsa con -ducătoare a muzeului, domnişoaraAngela Păucean, muzeograf coordo-nator, a găsit resurse să organizezeo expoziŃie de talia celei sub gene -ricul „Arta magna cum laude”. În acestarticol încerc să evidenŃiez o compo-

nentă definitorie a spiritului acesteiexpoziŃii. Este o demonstraŃie de uni-tate în diversitate.

Cele patru generaŃii de artişti careexpun, dincolo de varietatea tema tică,de tehnici, genuri, concepŃii şi mij -loa ce de exprimare artistică, au unnumitor comun, acela a dorinŃei fie -cărui artist de a se autodepăşi, de ada o expresie cât mai autentică şimai sinceră, a crezului său artistic.Acestei dorinŃe răspund tinerii, DanZaharia, Mihaela Grozav, Mihaela Vi -dam, Cornel Toşa, Iancu Băcilă, SorinPănăzan, Adrian Turcu, Lucia şiAdrian Şoit, Giussepe Rotta precumşi cei din generaŃia trecută de 35 deani, Ion Constan tinescu, Adrian Matei,Horia Lup şi Silviu Lupp.

ART~ ECONOMIE VINERI 16 MARTIE 20128

c my b c my b

c my b c my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~EXPOZI[IA ARTA CUM LAUDE (III)

19 martie 1959. Revoltă în Tibet. Dalai-lama este constrâns să se exileze.

“ViaŃa” - Mihaela Grazavu

“Coloana” - Mihaela Vidam