STRATEGIA NAłIONALĂ de securitate nucleară pe anii 2009 ......următorii 10-20 de ani centralele învechite vor fi închise definitiv, ceea ce va reduce ponderea energiei nucleare

- 1 -

STRATEGIA NAłIONALĂ de securitate nucleară pe anii 2009-2012

- Partea I -

1. Introducere Guvernul României a acordat şi acordă o prioritate maximă respectării

cerinŃelor de securitate nucleară şi radiologică, pentru protecŃia corespunzătoare a personalului expus profesional, a populaŃiei şi a mediului. În consecinŃă, industria nucleară este una dintre cele mai intens controlate din România.

Contextul naŃional şi internaŃional în care energetica nucleară românească se

dezvoltă în prezent este cu totul diferit in raport cu cel existent în anii de început şi cel ulterior anilor 1992-1996. În aprilie 2009 s-au împlinit 13 ani de la atingerea primei criticităŃi la reactorul Unitatii 1 (U1) de la Centrala Nuclearo-electrică (CNE) de la Cernavodă, iar în decembrie 2009 s-au împlinit 13 ani de la atingerea puterii nominale la aceiaşi unitate. Unitatea 2 (U2) de la CNE Cernavodă a atins puterea nominală în septembrie 2007. Societatea NaŃională Nuclearelectrica SA (SNN) şi Comisia NaŃională pentru Controlul ActivităŃilor Nucleare (CNCAN) au fost actorii cheie în punerea în funcŃiune şi asigurarea operării în condiŃii de securitate nucleară a U1 şi U2, desigur fiecare entitate acŃionând în domeniul său de competenŃe.

România are în vedere atât promovarea energiei nucleare şi a activităŃilor din

cadrul ciclului combustibilului nuclear pentru aplicaŃii pasnice, cât şi respectarea cu stricteŃe a cerinŃelor legislaŃiei şi reglementărilor din domeniul nuclear. Guvernul, prin instituŃtiile specializate, urmăreşte ca toate activităŃile din ciclul combustibilului nuclear să fie strict reglementate şi controlate la cele mai înalte standarde de securitate nucleară şi radiologică. De asemenea, utilizarea surselor de radiaŃii ionizante în invăŃământ, cercetare, industrie, aplicaŃii medicale şi în alte domenii este strict reglementată, autorizată şi controlată. Se asigură astfel protecŃia nucleară şi radiologică a personalului expus profesional, a populaŃiei, a mediului şi a proprietăŃii.

łinând cont că energetica nucleară românească este în plină dezvoltare, o

strategie naŃională în domeniul securitatii nucleare trebuie să prezinte obiective clare, modalităŃi de atingere a acestor obiective, necesarul de resurse şi să anticipeze măsuri pentru atingerea şi menŃinerea unui nivel ridicat de securitate nucleară, anticipat la nivelul anilor 2013-2015.

Este cunoscut faptul că riscurile asociate activităŃilor nucleare se află în centrul

preocupărilor organismelor guvernamentale, a organismelor şi organizaŃiilor internaŃionale, precum şi a publicului. În acest context, unul din criteriile prin care se judecă capabilitatea unei Ńări de a derula proiecte în sectorul nuclear, în conformitate cu standardele internaŃionale, îl constituie, pe de o parte, calitatea şi consistenŃa strategiilor guvernamentale din sectorul nuclear, planurile de implementare ritmică a acestora, precum şi existenŃa unui cadru legislativ adecvat şi a unui organism puternic şi independent pentru reglementarea, autorizarea şi controlul activităŃilor nucleare.

- 2 -

Strategia Guvernului are în prim plan adoptarea de măsuri radicale, deosebit de importante pentru dezvoltarea Ńării. Una din direcŃiile principale de acŃiune o constituie asigurarea resurselor energetice, la nivelul şi în ritmul impuse de o dezvoltare economică durabilă. În acest context, pentru România, continuarea dezvoltării resurselor energetice de natura nucleară se înscrie ca o prioritate de vârf în ansamblul măsurilor adoptate de Guvern, măsuri aflate în derulare în etapa imediat urmatoare.

2. Contextul internaŃional 2.1 SituaŃia centralelor nucleare pe plan internaŃional

În prezent există 443 de reactoare nucleare comerciale, care funcŃionează în 31 de Ńări din lume, cu o putere totală de peste 368 GWe. Acestea furnizează 15% din energia electrică produsă în lume. Este cunoscut faptul că 56 de Ńări exploatează un număr total de 284 de reactoare de cercetare în scopuri ştiinŃifice. Alte 220 de reactoare nucleare sunt utilizate pentru propulsarea navelor militare şi a altor tipuri de vase, 28 de reactoare nuclearo-electrice se află în construcŃie în întreaga lume şi încă 35 fac obiectul unor proiecte ferme, acestea echivalând cu 6% şi respectiv 10% din capacitatea existentă.

Deşi numărul centralelor nucleare construite după anii 1980 este scăzut, cele care se află în funcŃiune produc cu până la 20% mai multă electricitate datorită operaŃiunilor de creştere a puterii nominale şi nivelului crescut de utilizare (opriri mai scurte pentru reîncărcarea cu combustibil şi reducerea numărului de incidente). Între 1990 şi 2004 capacitatea mondială a crescut cu 39 GWe (adică 12%, datorită atât creşterii numărului de centrale cât şi datorită creşterii puterii nominale a instalaŃiilor existente), iar producŃia de electricitate a crescut cu 718 miliarde kWh (38%). În următorii 10-20 de ani centralele învechite vor fi închise definitiv, ceea ce va reduce ponderea energiei nucleare din totalul producŃiei de energie electrică. AgenŃia InternaŃională a Energiei arată că, în cazul în care se menŃin politicile actuale, ponderea energiei nucleare va scădea de la 15% în prezent la mai puŃin de 8% în 2030.

Un sfert din reactoarele existente în lume au factori de utilizare a puterii instalate de peste 90% şi aproape două treimi dintre ele, de peste 75%. Aceste cifre indică un procent de utilizare care se apropie de 100%, dat fiind că majoritatea reactoarelor trebuie închise la 18-24 de luni pentru reîncărcarea cu combustibil.

În UE există 152 de reactoare nuclearo-electrice, care se află în exploatare în 15 state membre. Media de vârstă a centralelor nuclearo-electrice se apropie de 25 de ani. În FranŃa, care deŃine cel mai mare număr de reactoare nucleare (59), care furnizează aproape 80% din energia electrică, şi în Lituania, unde o singură centrală nucleară furnizează 70% din producŃia de electricitate, vârsta medie a reactoarelor este de aproximativ 20 de ani. În Regatul Unit, cele 23 de centrale nucleare au o vârstă medie de aproape 30 de ani, în timp ce în Germania vârsta medie a celor 17 centrale aflate în funcŃiune este de 25 de ani.

Dat fiind că energia nucleară furnizează o treime din electricitatea din Europa şi că în general durata de viaŃă utilă iniŃială a unei centrale nucleare este de 40 de ani, se impune luarea de decizii pentru prelungirea duratei de viaŃă utilă a unor centrale, acolo unde acest lucru se poate realiza în condiŃii de securitate şi siguranŃă, sau pentru efectuarea de noi investiŃii în vederea satisfacerii cererii şi a înlocuirii infrastructurii învechite în următorii 20 de ani. łinând cont de structura energetică

- 3 -

actuală din UE, în cazul în care se menŃine politica de abandon progresiv planificată de anumite state membre (de ex. Germania), fără a se prelungi durata de viaŃă utilă a centralelor şi/sau a se construi unele noi, ponderea energiei nucleare în producŃia de electricitate va scădea semnificativ. Având în vedere că în mod normal construcŃia unei noi centrale nucleare durează 10 ani, în cazul în care se intenŃionează înlocuirea centralelor nucleare existente cu unele noi, se impun anumite decizii, chiar şi pentru a menŃine ponderea actuală a energiei nucleare în producŃia de electricitate.

2.2 Abordarea UE în domeniul securităŃii nucleare

Comunitatea Europeană, şi prin urmare Consiliul Europrei, a recunoscut de la început importanŃa siguranŃei nucleare, după cum se precizează în Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, semnat la 25 martie 1957 (Tratatul EURATOM). Până în prezent, performanŃa centralelor nucleare din UE în ceea ce priveşte siguranŃa şi fiabilitatea a fost excelentă. Două accidente nucleare, la Three Mile Island (1979) în Statele Unite ale Americii şi la Cernobâl (1986) în Ucraina, au stat la baza eforturilor internaŃionale pentru îmbunătăŃirea standardelor de securitate şi siguranŃă. Ulterior, sectorul nuclear a făcut obiectul unor investigaŃii aprofundate, care au dus la ameliorarea securităŃii şi siguranŃei nucleare în întreaga lume. Au fost învăŃate lecŃii importante pentru toate instalaŃiile nucleare.

Responsabilitatea în caz de accident nuclear este guvernată în 13 state membre ale UE de ConvenŃia de la Paris privind răspunderea civilă în domeniul energiei nucleare, din 29 iulie 1960, care a instituit un sistem internaŃional armonizat a responsabilităŃii pentru accidentele nucleare, conform căruia, în prezent, responsabilitatea operatorilor în cazul unor accidente nucleare este limitată la aproximativ 700 milioane de dolari. În 10 state membre ale UE este aplicabilă ConvenŃia de la Viena privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, din 21 mai 1963, un alt acord internaŃional având acelaşi obiect, conexat cu ConvenŃia de la Paris printr-un Protocol comun din 1988 (care instituie un regim comun de recunoaştere reciprocă a celor două convenŃii).

In prezent CE intenŃionează să armonizeze normele privind responsabilitatea nucleară din cadrul ComunităŃii. O analiză de impact în acest sens a fost iniŃiată în 2007. Securitatea nucleară este în continuare o problemă esenŃială în contextul extinderilor UE. Patru reactoare nucleare (Ignalina 1 şi 2 din Lituania şi Bohunice 1 şi 2 din Slovacia) de concepŃie rusească din prima generaŃie sunt în curs de închidere conform etapelor predeterminate stabilite în Tratatul de Aderare din 2004. UE oferă asistenŃă financiară, în anumite condiŃii, pentru numeroase proiecte de dezafectare şi înlocuire a instalaŃiilor de producere a energiei electrice. Aranjamente similare sunt în vigoare pentru patru din cele şase reactoare de la Kozlodui, dintre care două sunt deja închise şi alte două au fost închise la sfârşitul lui 2006, în conformitate cu Tratatul de Aderare a Bulgariei la UE. Comisia a adoptat două propuneri de regulament care prevăd continuarea asistenŃei financiare acordate Lituaniei şi Slovaciei până în 2013, garantând cel puŃin acelaşi nivel de finanŃare convenit pentru perioada 2004-2006. Mai mult, EURATOM a aderat la ConvenŃia privind securitatea nucleară la 31 ianuarie 2000 şi la ConvenŃia comună asupra gospodăririi în siguranŃă a combustibilului uzat şi asupra gospodăririi în siguranŃă a deşeurilor radioactive la 4 octombrie 2005. O declaraŃie revizuită de competenŃe în cadrul ConvenŃiei privind

- 4 -

securitatea nucleară a fost depusă la AIEA în luna mai 2004. ConvenŃiile au drept obiectiv consolidarea măsurilor la nivel naŃional şi a cooperării internaŃionale în materie de securitate.

Împrumuturi EURATOM au fost acordate pentru Kozlodui 5 şi 6 din Bulgaria (212,5 milioane euro în 2000), Cernavodă 2 din România (223,5 milioane euro în 2004) şi Khmelnitzky 2 şi Rovno 4 din Ucraina (83 milioane euro în 2004) pentru îmbunătăŃirea standardelor de securitate şi/sau pentru construcŃia acestora. 2.3 Aspecte economice referitoare la centralele nuclearo-electrice

NesiguranŃa privind preŃurile viitoare ale electricităŃii, structura şi condiŃiile de piaŃă şi politica energetică viitoare şi cea referitoare la schimbările climatice constituie un risc major pentru investiŃiile pe termen lung în sectorul energetic. Acest fapt are o importanŃă specială în cazul energiei nucleare, datorită investiŃiilor de capital substanŃiale asociate cu construcŃia unei noi centrale nucleare şi perioadei de timp relativ lungi până la obŃinerea unui profit în urma unei astfel de investiŃii. De aceea, este important să fie stabilită o politică fermă, astfel încât condiŃiile aplicabile noilor investiŃii să fie clare şi previzibile.

Deşi nu a necesitat subvenŃii guvernamentale, construcŃia noii centrale nucleare din Finlanda depinde de siguranŃa investiŃiei pe termen lung, care va fi garantată prin încheierea unui acord între acŃionari care să asigure un preŃ fix al energiei pentru proprietari/investitori, aceştia fiind în special acŃionari din industria hârtiei.

Un alt aspect cheie pentru viitorul economic al energiei nucleare este înŃelegerea relaŃiei dintre rentabilitatea comercială şi structurile pieŃei electricităŃii. Investitorii preferă perioade de recuperare a investiŃiei mai scurte, care fac mai atrăgătoare investiŃiile cu costuri de construcŃie mai scăzute şi timp de punere în funcŃiune mai scurt. Timpul de punere în funcŃiune pentru centralele nuclearo-electrice (cinci ani în cele mai optimiste scenarii) este, din motive tehnice şi legate de autorizare, mult mai lung decât în cazul turbinelor cu gaz în ciclu combinat (CCGT) sau al energiei regenerabile, pentru care acest termen este de cel mult doi ani.

Costurile de construcŃie pentru o centrală nuclearo-electrică sunt de două până la patru ori mai ridicate decât pentru o centrală CCGT. Dintre cele trei componente majore ale costurilor de generare a energiei nucleare – costurile de capital, de combustibil şi cele de exploatare şi întreŃinere – costurile de capital reprezintă aproximativ 60% din total, faŃă de centralele CCGT, unde acestea reprezintă în jur de 20% din costurile totale.

Riscurile economice ale unei centrale nuclearo-electrice se referă la investiŃia iniŃială majoră, care necesită o exploatare aproape impecabilă în primii 15-20 de ani din cei 40-60 de ani de viaŃă utilă pentru recuperarea investiŃiei iniŃiale. În plus, dezafectarea reactorului şi gestionarea deşeurilor înseamnă că trebuie să existe active financiare disponibile pentru 50-100 de ani după închiderea reactorului.

- 5 -

Lipsa unor experienŃe recente privind construcŃiile de centrale noi face dificilă estimarea exactă a costurilor pentru reactoarei de ultimă generaŃie. În trecut, conflictele legate de autorizare, opoziŃia locală şi sursele de apă de răcire au întârziat construcŃia şi finalizarea centralelor nuclearo-electrice, atât în Statele Unite ale Anericii cât şi în Europa. Deoarece aceiaşi factori au cauzat întârzieri şi pentru investiŃiile mai recente din sistemul energetic, de exemplu în cazul interconectării, este probabil ca astfel de întârzieri să apară şi în cazul construcŃiilor de noi centrale nuclearo-electrice.

Dimensiunile mari ale centralelor nuclearo-electrice, întrucât în următorul deceniu ar trebui să se construiască doar centrale de mare putere (>500MW), expun investitorii la riscuri mai mari. Pe pieŃele de electricitate liberalizate, nesiguranŃa privind preŃurile electricităŃii încurajează construcŃia de unităŃi modulare de mici dimensiuni, deoarece alegerea momentului potrivit pentru intrarea pe piaŃă este de o importanŃă vitală pentru recuperarea investiŃiei. Din motive tehnice, centralele nucleare sunt guvernate de economia de dimensiuni, iar reducerea dimensiunii unităŃilor nu pare rentabilă cu tehnologiile actuale.

În unele state membre, anumite riscuri financiare şi de mediu rămân încă în responsabilitatea autorităŃilor, cum ar fi responsabilitatea pentru unităŃile de depozitare pe termen lung şi gestionare a deşeurilor. Deşi operatorii pot constitui, pe parcursul duratei de viaŃă utilă a centralei, rezerve de fonduri în acest scop, activităŃile de depozitare şi gestionare a deşeurilor fiind astfel finanŃate de sectorul privat şi de consumatori, pot exista decalaje între fondurile disponibile şi cele efectiv necesare. AutorităŃile şi companiile producătoare vor avea împreună responsabilitatea de a dezvolta mecanisme inovatoare pentru a soluŃiona problemele existente şi a face faŃă provocărilor viitoare. De o importanŃă crucială este constituirea de rezerve suficiente pentru a finanŃa dezafectarea instalaŃiilor şi gestionarea deşeurilor.

Construirea unui număr mare de reactoare de concepŃie similară (abordarea de grup) prezintă anumite avantaje. Investitorii privaŃi ar putea fi astfel stimulaŃi să colaboreze pentru a beneficia de aceste economii de dimensiuni. Furnizorii de energie nucleară au arătat că economiile la centralele ulterioare ar putea fi între 10% şi 40% din costul primei centrale, ceea ce ar constitui un stimulent considerabil pentru abordarea de grup. Economiile preconizate se datorează, printre altele, următorilor factori:

Costurile iniŃiale (de prototip) legate de noua concepŃie.

Un grup de centrale de aceeaşi concepŃie permite repartizarea costurilor de autorizare. – Conceptul grupului de centrale ar permite elaborarea unei singure soluŃii pentru dezafectarea acestora.

Profesioniştii în număr limitat ar putea lucra mai eficient, evitându-se astfel posibile crize de competenŃe.

Dacă ar exista un angajament de cumpărare a unei serii de reactoare, ar putea fi încheiate contracte de antrepriză mai avantajoase.

- 6 -

Cu toate acestea, abordarea de grup nu este lipsită de riscuri comerciale, de exemplu dacă centrala ar trebui reproiectată în urma unui accident sau a unei alte defecŃiuni generice. 2.4 Energia nucleară şi schimbările climatice

Politica privind clima se concentrează în primul rând pe reducerea în termen scurt a emisiilor, în scopul respectării obiectivelor stabilite în Protocolul de la Kyoto la ConvenŃia-cadru a NaŃiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997. Electricitatea generată pe cale nucleară garantează provizii mari la sarcina de bază, acoperind necesităŃile industriilor mari consumatoare de energie, precum şi cerinŃele zilnice ale gospodăriilor, cu emisii reduse.

În 2000, NEA/OECD a investigat rolul energiei nucleare în diminuarea riscului unor schimbări climatice globale şi a furnizat o bază cantitativă pentru evaluarea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră în diverse scenarii legate de dezvoltarea nucleară. Analiza acoperă efectele economice, financiare, industriale şi efectele potenŃiale asupra mediului ale celor trei scenarii alternative ale dezvoltării nucleare („variante nucleare”): creşterea nucleară continuă, abandonul progresiv al energiei nucleare sau o perioadă de stagnare urmată de o relansare a programelor nucleare. Fiecare dintre cele trei variante ar implica provocări pentru sectorul nuclear, însă toate ar fi fezabile din punctul de vedere al ritmului de construcŃie, al finanŃării, al alegerii amplasamentului, al cerinŃelor privind terenul şi al resurselor naturale. NEA a concluzionat că energia nucleară este o opŃiune disponibilă care permite diminuarea riscurilor privind schimbările climatice globale şi că menŃinerea acestei opŃiuni ar promova, de asemenea, dezvoltarea altor aplicaŃii decât producerea energiei electrice, cum sunt producerea de căldură, apă potabilă şi hidrogen, sporind astfel contribuŃia energiei nucleare la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În consecinŃă, rolul energiei nucleare ar trebui să fie în continuare luat în calcul în cadrul discuŃiilor privind Schema UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

Un studiu al CE oferă previziuni detaliate privind cerinŃele energetice şi consecinŃele acestora, pe baza diverselor scenarii pentru alegerea modalităŃii de generare a electricităŃii pentru UE până în 2030. Studiul arată că, pe termen mediu, o alegere durabilă pentru acoperirea curbei de sarcina ar consta în combinarea surselor regenerabile de energie şi a investiŃiilor în producerea de electricitate de origine nucleară, însoŃite de eforturi de creştere a eficienŃei energetice.

Energia nucleară este, prin urmare, una dintre opŃiunile disponibile pentru reducerea emisiilor de CO2. Energia nucleară este în prezent cea mai mare sursă de energie fără emisii de CO2 din Europa şi face parte din scenariul propus de Comisie pentru reducerea emisiilor de carbon. 2.5 ToleranŃa publică

Un factor major de luat în calcul, care influenŃează dezbaterea privind viitorul energiei nucleare, este toleranŃa opiniei publice, date fiind impactul acesteia asupra

- 7 -

deciziilor politice care trebuie luate şi dreptul legitim al populaŃiei de participare la procesul decizional.

Preocupările privind securitatea centralelor nucleare, gestionarea deşeurilor radioactive, securitatea, proliferarea şi terorismul au influenŃat în trecut opinia publică din majoritatea statelor.

Eurobarometrul din 2005 a arătat că publicul din UE nu este bine informat cu privire la problemele nucleare, inclusiv la eventualele beneficii referitoare la diminuarea schimbărilor climatice sau la riscurile asociate cu diversele categorii de deşeuri radioactive.

Eurobarometrul a indicat, de asemenea, că dintr-o majoritate a populaŃiei care are întrebări legate de energia nucleară, 40% dintre cei care se opun utilizării acestui tip de energie şi-ar schimba părerea dacă s-ar găsi soluŃii privind deşeurile nucleare. În consecinŃă, pentru ca energia nucleară să fie considerată acceptabilă, trebuie soluŃionate aceste probleme.

Opinia publică şi percepŃia energiei nucleare de către populaŃie sunt cruciale pentru viitorul politicii nucleare. Este esenŃial ca publicul să aibă acces la informaŃii fiabile şi să poată participa la un proces decizional transparent. UE va studia modalităŃile de îmbunătăŃire a accesului la informaŃii, printr-o eventuală înfiinŃare a unei baze de date accesibile publicului. Angajamentul UE este total în ceea ce priveşte garanŃiile, neproliferarea şi securitatea materialelor nucleare, ameliorarea securităŃii instalaŃiilor nucleare, a capacităŃilor de detectare, siguranŃa gestionării şi a transportului surselor radioactive, dezafectarea instalaŃiilor şi protecŃia radiologică a lucrătorilor şi a populaŃiei. CE îşi va consolida cooperarea cu AIEA, cu statele membre şi cu operatorii, în vederea creşterii eficienŃei acestora şi a garantării sănătăŃii, siguranŃei şi a securităŃii publicului. 2.6 Gospodărirea deşeurilor radioactive

Pe întreg teritoriul UE se generează aproximativ 40.000 m3 de deşeuri radioactive pe an. Marea majoritate a acestor deşeuri provin din activităŃile zilnice ale centralelor nuclearo-electrice şi ale altor instalaŃii nucleare şi sunt din categoria deşeurilor de joasă activitate şi cu durată de viaŃă scurtă. Combustibilul nuclear uzat produce aproximativ 500 m3 de deşeuri de înaltă activitate pe an, sub formă de combustibil iradiat sau de deşeuri vitrificate rezultate din retratare.

În cazul deşeurilor de joasă activitate şi cu durată de viaŃă scurtă, există strategii la scară industrială în aproape toate statele membre ale UE care au un program energetic nuclear. În total, aproximativ 2 milioane m3 de astfel de deşeuri au fost depozitate până acum în UE, majoritatea în instalaŃii de suprafaŃă sau aproape de suprafaŃă. În cazul deşeurilor de înaltă activitate şi cu durata de viaŃă lungă, deşi există multe dintre elementele unei strategii de gestionare, nici o Ńară nu a pus în aplicare soluŃia definitivă propusă. OpŃiunea preferată de către operatorii din domeniul nuclear este depozitarea de adâncime într-o formaŃiune geologică stabilă, însă unii dintre aceştia aleg depozitarea aproape de suprafaŃă, pentru a facilita supravegherea şi eventuala recuperare ulterioară, în cazul în care aceasta devine necesară. Unii dintre principalii factori care influenŃează progresul acestei ultime

- 8 -

etape sunt mai degrabă de natură sociopolitică decât de natură tehnică. Progrese în acest sens s-au înregistrat în Finlanda, unde a fost aleasă o zonă de depozitare a deşeurilor în acord cu populaŃia locală şi cu aprobarea parlamentului. LegislaŃia finlandeză exclude orice posibilitate de a exporta sau importa deşeuri nucleare din sau în Finlanda. De asemenea, procesul de alegere a zonelor de depozitare a avansat şi în Suedia şi FranŃa. Cu toate acestea, alegerea zonei de depozitare este în majoritatea Ńărilor factorul principal care întârzie opŃiunea depozitării definitive.

În cadrul programelor de cercetare se dezvoltă noi tehnici de tratare a deşeurilor, având drept scop principal reducerea volumului acestora sau a componentei de viaŃă lungă. Aceste tehnici sunt numite în mod colectiv „separare şi transmutare”. Deşi acestea oferă posibilitatea de a reduce toxicitatea pe termen lung a acestor deşeuri, ele nu pot elimina total necesitatea de a le izola de mediul înconjurător (de exemplu prin depozitare într-un strat geologic de adâncime). Această abordare prin „concentrare şi izolare” permite minimalizarea impactului asupra mediului.

În mai multe state membre ale UE, partea corespunzând costurilor estimative de gestionare a deşeurilor şi de dezafectare a instalaŃiilor se adaugă la preŃul electricităŃii şi se depozitează în fonduri speciale. Cu toate acestea, datorită dificultăŃii de a prevedea costurile viitoare, este necesar ca schemele de finanŃare să fie Ńinute sub supraveghere, pentru a garanta existenŃa unor fonduri suficiente în cazul în care acestea sunt necesare. Metoda de gestionare a acestor fonduri variază de la un stat membru la altul.

O mai mare acceptare de către public şi participarea acestuia la procesul decizional reprezintă elementele cheie pentru realizarea de progrese în acest domeniu. Deşeurile constituie în principal o problemă pentru mediul înconjurător şi pentru sănătate; de aceea, gestionarea şi depozitarea deşeurilor radioactive trebuie supuse procedurilor aplicabile tuturor proiectelor care ar putea avea un impact asupra omului şi a mediului.

Securitatea nucleară rămâne totodată un principiu esenŃial al activităŃilor de cercetare ale EURATOM în diverse domenii. Există un nivel înalt de securitate nucleară recunoscut în ceea ce priveşte exploatarea instalaŃiilor nucleare actuale din Europa. MenŃinerea acestui nivel şi, dacă este posibil, îmbunătăŃirea sa, fac obiectul unor activităŃi comune şi pe termen lung de cercetare şi dezvoltare. Programul-cadru de cercetare al EURATOM ocupă un loc important în cadrul acestor activităŃi. 2.7 Dezafectarea instalaŃiilor nucleare

Dezafectarea este faza finală din ciclul de viaŃă utilă al unei instalaŃii nucleare. Aceasta face parte dintr-o strategie generală de restaurare a mediului la finalul activităŃilor industriale. În prezent, peste 110 instalaŃii nucleare din UE se află în diverse faze de dezafectare. Se preconizează că cel puŃin o treime din cele 152 de centrale nuclearo-electrice aflate în funcŃiune în UE vor fi dezafectate până în 2025 (fără a se lua în calcul eventualele prelungiri ale duratei de viaŃă utilă a acestora). Dezafectarea este o operaŃiune tehnică complexă, care necesită fonduri considerabile. Suma necesară pentru reabilitarea amplasamentului unei centrale

- 9 -

nucleare este în prezent estimată la aproximativ 10-15% din costul investiŃiei iniŃiale pentru dezafectarea fiecărui reactor.

În momentul stabilirii condiŃiilor pieŃei interne a energiei electrice, Parlamentul

European, Consiliul şi CE au discutat chestiunea programelor de finanŃare pentru dezafectarea centralelor. DeclaraŃia interinstituŃională care a rezultat în urma acestor discuŃii a scos în evidenŃă necesitatea de a dispune de resurse financiare adecvate pentru activităŃile de dezafectare şi de gestionare a deşeurilor, care să fie administrate în scopul pentru care au fost acumulate şi în condiŃii de transparenŃă.

Pentru a garanta existenŃa unor resurse financiare adecvate, CE a adoptat în octombrie 2006 o recomandare în care o atenŃie specială se acordă problemei construcŃiilor de noi centrale nuclearo-electrice. Aceasta propune înfiinŃarea unor organisme naŃionale care să decidă în condiŃii de independenŃă faŃă de finanŃatorii fondurilor de dezafectare. În timp ce fondurile separate, gestionate extern sau intern şi însoŃite de controale adecvate privind utilizarea, reprezintă opŃiunea preferată pentru toate instalaŃiile existente, acestea sunt categoric recomandate pentru orice nouă centrală. Operatorii ar trebui să suporte în totalitate costurile reale de dezafectare, chiar dacă acestea depăşesc estimările actuale. 2.8 ProtecŃia radiologică

Capitolul „ProtecŃia sanitară” din Tratatul EURATOM a dat naştere unui număr considerabil de acte legislative comunitare privind protecŃia sănătăŃii lucrătorilor şi a populaŃiei. Normele de siguranŃă de bază au fost actualizate în 1996 şi completate printr-o nouă directivă privind protecŃia pacienŃilor în cadrul aplicaŃiilor medicale (în scop terapeutic sau de diagnostic).

Utilizările medicale ale surselor de radiaŃii devin din ce în ce mai frecvente, iar

noile tehnologii implică administrarea de doze din ce în ce mai ridicate pacienŃilor. Expunerea populaŃiei ar putea fi redusă semnificativ în domeniul medical şi în ceea ce priveşte sursele naturale de radiaŃii (expunerea la radon în locuinŃe sau în industriile de tratare a minereurilor cu conŃinut ridicat de uraniu sau de toriu).

În schimb, expunerea lucrătorilor din sectorul nuclear este într-o evidentă scădere, impusă de cerinŃa ca toate dozele să fie „la un nivel cât mai scăzut posibil, rezonabil de atins” (ALARA). De asemenea, eliberările de efluenŃi radioactivi (gazoşi sau lichizi) proveniŃi din industriile nucleare, în special din centralele de retratare, au scăzut în mod drastic în ultimele decenii.

Cercetările efectuate în temeiul programului-cadru comunitar au permis o înŃelegere mai profundă a efectelor biologice ale radiaŃiilor şi au confirmat abordarea prudentă adoptată la nivel internaŃional. Deşi într-un regim normal de funcŃionare instalaŃiile nucleare pot fi considerate pe bună dreptate sigure, nu este ignorată nici posibilitatea producerii unui accident major. LegislaŃia comunitară adoptată în urma accidentului de la Cernobâl a determinat progrese semnificative în ceea ce priveşte pregătirea pentru situaŃii de urgenŃă, schimbul de informaŃii şi controlul alimentar.

CE susŃine de asemenea măsurile menite să consolideze supravegherea surselor radioactive pentru a se evita utilizarea neadecvată sau pierderea acestora şi

- 10 -

pentru a se elimina riscurile de expunere a populaŃiei datorită terorismului radiologic sau nuclear.

2.9 Tratatul EURATOM

Tratatul EURATOM este un tratat autonom care conferă statelor membre UE competenŃe largi. Articolul 2 instituie obligaŃiile EURATOM: să dezvolte cercetarea, să stabilească norme unitare de securitate pentru protecŃia sanitară a populaŃiei şi a lucrătorilor, să faciliteze investiŃiile, să vegheze la aprovizionarea constantă şi echitabilă cu minereuri şi combustibili nucleari, să garanteze că utilizarea materialelor nucleare nu este deturnată spre alte scopuri decât cele cărora le sunt destinate, să exercite dreptul de proprietate care îi este recunoscut asupra materialelor de fisiune speciale, să asigure crearea unei pieŃe comune pentru domeniile relevante şi să promoveze utilizarea paşnică a energiei nucleare prin instituirea de legături cu celelalte Ńări şi cu organizaŃiile internaŃionale.

Tratatul (articolele 31 şi 32) reprezintă baza legală pentru iniŃiativele la nivel comunitar privind securitatea nucleară. Această bază legală a fost confirmată de Curtea de JustiŃie în decembrie 2002. În conformitate cu articolul 35 din Tratat, statele membre au obligaŃia de a înfiinŃa unităŃi de monitorizare a nivelelor de radioactivitate eliberate în mediu şi de a se asigura că acestea respectă normele de securitate de bază. Între ianuarie 1999 şi iunie 2006, CE a efectuat 26 de controale spontane. Din 2004, s-a acordat prioritate Ńărilor din UE (centralele din Ignalina, Lituania şi Temelin, Republica Cehă) şi instalaŃiilor cum sunt unităŃile de retratare din Sellafield (Regatul Unit) şi La Hague (FranŃa).

Articolul 37 din Tratat impune statelor membre obligaŃia de a furniza CE informaŃii generale referitoare la orice proiecte pentru depozitarea deşeurilor radioactive, astfel ca aceasta să poată evalua dacă aceste proiecte ar avea efecte asupra mediului dintr-un alt stat membru. În ultimii şase ani au fost depuse 66 astfel de proiecte, în special de FranŃa, Germania şi Regatul Unit; 23 dintre acestea aveau ca obiect dezafectarea şi demolarea instalaŃiilor şi alte 23 - modificarea unor instalaŃii existente. În toate avizele sale, CE a concluzionat că este puŃin probabil ca eliminarea deşeurilor radioactive să ducă la contaminări grave din punct de vedere sanitar pe teritoriul unui alt stat membru.

Controlul securităŃii EURATOM, astfel cum este definit în articolele 77-79, precum şi prerogativele extinse conferite CE în conformitate cu articolele 81-83, au o importanŃă fundamentală pentru utilizarea în condiŃii de siguranŃă şi securitate a materiilor nucleare şi sunt obligatorii pentru menŃinerea şi dezvoltarea industriei nucleare. Cei peste 150 de inspectori ai CE au prezentat mai mult de 3 400 de rapoarte detaliate în perioada 2004-2005. Pe baza acestora, CE a emis peste 200 de cereri de clarificare sau de măsuri corective privind neconformităŃi, discrepanŃe şi deficienŃe de diverse grade din sistemele de evidenŃă contabilă nucleară ale operatorilor. Nu au fost găsite probe care să sugereze o deturnare a utilizării materialelor nucleare spre alte scopuri decât cele cărora le sunt destinate. Cu toate acestea, după cum s-a arătat mai sus, au fost depistate anumite puncte slabe ale sistemelor şi operatorii în cauză au luat măsuri de remediere.

- 11 -

2.10 PoziŃia Comisiei Europene privind securitatea nucleară

Una dintre premisele dezvoltării viitoare a energiei nucleare este o mai bună armonizare a cerinŃelor legate de securitatea instalaŃiilor nucleare din UE. CE a prezentat în mai multe rânduri propuneri de directive pentru instituirea unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalaŃiilor nucleare şi gestionarea deşeurilor nucleare (denumite atunci „pachetul nuclear”).

Deşi până la această dată numai directiva pentru instituirea unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalaŃiilor nucleare a fost adoptată, propunerile iniŃiale ale acesteia, împreună cu propunerea de directivă privind gestionarea deşeurilor radioactive au dat naştere unui proces care a dus la conştientizarea necesităŃii de a institui un cadru comunitar în care să existe o legătură între activităŃile autorităŃilor naŃionale pentru siguranŃă. În cadrul lucrărilor în curs, Consiliul a întocmit un raport care conŃine recomandări pentru relansarea discuŃiilor.

La nivel tehnic, WENRA are o contribuŃie semnificativă la eforturile de armonizare prin instituirea „nivelurilor de securitate de referinŃă”, din care 88% au fost deja puse în aplicare. Continuarea lucrărilor deja efectuate şi integrarea acestora într-un cadru comunitar va aduce un plus de valoare abordărilor la nivel naŃional. Pe baza consensului tehnic atins în prezent de WENRA ar trebui relansată dezbaterea privind rolul fiecărui participant la garantarea siguranŃei nucleare. 2.11 ProtecŃia infrastructurii critice în UE

Securitatea şi economia Uniunii Europene, precum şi bunăstarea cetăŃenilor acesteia, depind de o infrastructură critică şi de serviciile oferite de aceasta. Pentru a îmbunătăŃi protecŃia acestei infrastructuri, inclusiv a instalaŃiilor nucleare, şi a preveni distrugerea sau întreruperea acestora, CE a prezentat un Program european pentru protecŃia infrastructurii critice (EPCIP). 2.12 Planuri EURATOM

În prezent, cercetările europene în domeniul nuclear se desfăşoară în cadrul celui de-al şaptelea Program-cadru EURATOM (PC7). În acest context sunt abordate în special chestiuni politice şi sociale cum ar fi gestionarea deşeurilor radioactive şi siguranŃa reactoarelor existente, precum şi chestiuni energetice pe termen lung, cum sunt ciclurile combustibilului şi reactoarele inovatoare. EducaŃia şi formarea, împreună cu infrastructura de cercetare, constituie domenii interdisciplinare cruciale care beneficiază de ajutor comunitar. Aceste activităŃi de cercetare contribuie la structurarea şi progresul programelor de cercetare şi dezvoltare din statele membre, contribuind astfel la instituirea unui „SpaŃiu de Cercetare European” (SCE) în domeniul fisiunii nucleare. SCE a fost lansat de CE în 2000 pentru a asigura o coordonare mai strânsă a activităŃilor de cercetare şi a consolida convergenŃa politicilor la nivel naŃional şi comunitar. Acesta constituie parte integrantă din agenda de la Lisabona, care are drept obiectiv o Europă mai dinamică şi mai competitivă. Această strategie de cercetare comunitară a fost lansată odată cu PC6 EURATOM şi va fi consolidată în cadrul PC7 EURATOM, în special prin stabilirea unor platforme

- 12 -

tehnologice menite să pună pe deplin în aplicare SCE în domeniul ştiinŃei şi tehnologiei nucleare.

MenŃinerea progreselor realizate în domeniul protecŃiei radiologice şi cel al

tehnologiei nucleare, atât în industria nucleară cât şi în medicină, este de o importanŃă vitală pentru UE, ca şi garantarea siguranŃei şi protecŃiei mediului, în special prin lucrări de cercetare în domeniul fisiunii nucleare şi în cel al tehnologiilor inovatoare pentru reactoare. Este important ca acest efort să fie susŃinut. În colaborare cu iniŃiative mondiale precum GIF, cercetarea actuală a EURATOM în acest domeniu se referă în primul rând la viabilitatea sistemelor şi a ciclurilor combustibilului inovatoare propuse. Astfel, aceasta contribuie la discuŃia privind aprovizionarea viitoare cu energie şi facilitează deciziile strategice privind sistemele şi vectorii energetici. 2.13 Politica energetică a UE

După cum s-a anunŃat în Cartea verde privind o energie durabilă, competitivă şi sigură, CE a efectuat o Revizuire strategică a politicii energetice, care oferă un cadru european pentru deciziile naŃionale privind amestecul energetic. Această revizuire permite, de asemenea, o dezbatere transparentă şi obiectivă asupra rolului viitor al energiei nucleare în amestecul energetic din UE, pentru statele membre interesate.

Pentru a finaliza şi a îmbunătăŃi propunerile deja făcute, discuŃiile ar trebui să se concentreze în special asupra următoarelor chestiuni:

recunoaşterea nivelurilor de referinŃă comune pentru securitatea nucleară, în

vederea punerii lor în aplicare în UE, pe baza cunoştinŃelor vaste ale autorităŃilor naŃionale ale statelor membre din domeniul securităŃii nucleare;

crearea unui grup la nivel înalt pentru siguranŃa şi securitatea nucleare, al cărui obiectiv să fie elaborarea progresivă a unei accepŃiuni comune şi, în final, a unor norme europene suplimentare pentru siguranŃa şi securitatea nucleare;

garantarea faptului că statele membre înfiinŃează planuri naŃionale de gestiune a deşeurilor radioactive;

în prima fază a PC7, instituirea de platforme tehnologice, pentru a coordona mai bine lucrările de cercetare în programe naŃionale, industriale şi comunitare din domeniul fisiunii nucleare durabile şi al depozitării geologice;

monitorizarea recomandării privind armonizarea abordărilor naŃionale pentru gestionarea fondurilor destinate dezafectării instalaŃiilor nucleare, cu scopul de a garanta disponibilitatea unor resurse adecvate;

simplificarea şi armonizarea procedurilor de autorizare, pe baza unei coordonări mai strânse între autorităŃile naŃionale pentru reglementare, cu scopul de a menŃine standarde de securitate cât mai ridicate;

- 13 -

o disponibilitate mai mare a împrumuturilor EURATOM, cu condiŃia ca plafoanele să fie actualizate în funcŃie de necesităŃile pieŃei, după cum CE a propus deja;

elaborarea unui sistem de responsabilitate armonizat şi a unor mecanisme de garantare a disponibilităŃii fondurilor în eventualitatea unor pagube cauzate de un accident nuclear;

relansarea cooperării internaŃionale, în special printr-o mai strânsă colaborare cu AIEA, NEA, acorduri bilaterale cu Ńările terŃe şi prin reînnoirea asistenŃei către Ńările vecine.

2.14 Politica UE privind utilizarea energiei nucleare

Energia nucleară contribuie deja într-o mare măsură la amestecul energetic al UE, diminuând astfel preocupările privind o eventuală criză a aprovizionării cu energie electrică. Sensibilitatea costurilor de producŃie a electricităŃii de origine nucleară la fluctuaŃiile costului importurilor de surse de energie de bază (uraniu) este limitată şi, după cum a subliniat AgenŃia InternaŃională a Energiei, energia nucleară constituie o opŃiune viabilă din punct de vedere economic pentru producerea de electricitate, cu condiŃia de a Ńine cont de preocupările legate de mediu şi cele de ordin social.

Energia nucleară, care este practic lipsită de emisii de CO2, are o contribuŃie importantă la reducerea schimbărilor climatice globale determinate de emisiile de gaze cu efect de seră.

Decizia de a utiliza sau nu energia nucleară aparŃine statelor membre. În cazul Ńărilor din UE care aleg să continue sau să înceapă să utilizeze energia nucleară, guvernele acestora trebuie să ia deciziile necesare. Într-adevăr, un număr mare de centrale nuclearo-electrice trebuie închise în următorii 20 de ani. Dacă statele membre aleg să menŃină ponderea actuală a energiei nucleare în amestecul energetic, vor fi necesare construirea de noi centrale şi/sau prelungirea duratei de viaŃă utilă a celor aflate în funcŃiune.

La nivel mondial, cererea de energie nucleară este în creştere. UE se numără printre principalii actori din domeniul energiei nucleare. Acest fapt determină crearea de oportunităŃi de afaceri pentru societăŃile europene şi aduce posibile beneficii pentru economia UE, contribuind astfel la atingerea obiectivelor agendei de la Lisabona. Prin urmare, este nevoie cel puŃin de crearea unui mediu propice investiŃiilor şi de un cadru legislativ adecvat pentru a permite realizarea acestui potenŃial, dacă este necesar.

EURATOM trebuie să îşi consolideze cooperarea cu organismele internaŃionale, cum sunt AIEA şi NEA, şi să respecte toate obligaŃiile internaŃionale, inclusiv cele privind neproliferarea materialelor şi a tehnologiilor nucleare, protecŃia sănătăŃii şi a siguranŃei lucrătorilor şi a populaŃiei, securitatea şi siguranŃa nucleare şi mediul.

EURATOM consideră că securitatea nucleară trebuie să fie un criteriu de bază pentru statele membre atunci când iau decizia de a utiliza în continuare energia

- 14 -

nucleară. Pentru statele membre care aleg să exploateze energia nucleară, acceptabilitatea acesteia de către public este de asemenea un factor important. EURATOM are un rol important de jucat în garantarea faptului că industria nucleară se dezvoltă în condiŃii de siguranŃă şi securitate. În acest sens, pentru CE a constituit şi continuă să constituie o prioritate stabilirea unui cadru juridic aplicabil securităŃii nucleare, care să faciliteze armonizarea şi respectarea normelor acceptabile la nivel internaŃional, garantarea disponibilităŃii unor fonduri adecvate pentru dezafectarea centralelor nuclearo-electrice la sfârşitul duratei de viaŃă utilă şi instituirea de planuri pentru politicile naŃionale privind gestionarea deşeurilor radioactive.

Dezvoltarea energiei nucleare, ca şi ansamblul politicii energetice europene, va trebui să se desfăşoare cu respectarea principiului subsidiarităŃii, să se bazeze pe competitivitatea proprie a tehnologiilor şi să constituie o componentă a amestecului energetic. OpŃiunile statelor membre în domeniul energiei nucleare au efecte incontestabile asupra Uniunii Europene ca întreg, deşi fiecare stat membru îşi stabileşte propriul amestec energetic naŃional. Pentru a oferi în mod regulat o descriere a situaŃiei actualizate din UE, Comisia, în conformitate cu articolul 40 din Tratatul EURATOM, va publica mai frecvent programe nucleare cu caracter informativ. 3. Principiile politicii României în domeniul nuclear

România este puternic angajată în respectarea cu stricteŃe a obligaŃiilor asumate prin semnarea şi ratificarea unor tratate şi convenŃii internaŃionale în domeniul nuclear şi aplică o politică clară de neproliferare a armelor nucleare. În acest sens, România manifestă o puternică aderenŃă la acŃiunile iniŃiate pe plan internaŃional pentru întărirea securităŃii nucleare, pentru asigurarea protecŃiei împoriva radiaŃiilor, pentru gospodărirea în sigurantaŃă a deşeurilor radioactive şi a combustibilului ars, pentru eliminarea pericolului proliferării nucleare, pentru prevenirea şi combaterea terorismului nuclear şi radiologic.

România este parte a urmatoarelor tratate, acorduri şi conventii:

♦ Tratat privind interzicerea experienŃelor cu arma nucleară în atmosferă, spaŃiul

cosmic şi sub apă, adoptat la Moscova la 5 august 1963, semnat la Moscova, Londra şi Washington la 8 august 1963, ratificat prin Decretul nr. 686 din 1963, publicat în Buletinul Oficial nr. 20 din 31 octombrie 1963;

♦ Tratat cu privire la neproliferarea armelor nucleare, adoptat la New York la 12 iunie 1968, semnat la Moscova, Londra şi Washington la 1iulie 1968, ratificat prin Decretul nr. 141 din 1972, publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 31 ianuarie 1970;

♦ Tratat cu privire la interzicerea amplasării de arme nucleare şi alte arme de distrugere în masă pe fundul mărilor şi oceanelor şi în subsolul lor, adoptat şi deschis spre semnare la Moscova, Londra şi Washington la 11 februarie 1971, ratificat de România prin Decretul nr. 141 din 1972, publicat în Buletinul Oficial nr. 48 din 8 mai 1972;

- 15 -

♦ Tratat de interzicere totală a experienŃelor nucleare, adoptat de Adunarea Generală a NaŃiunilor Unite la 10 septembrie 1996, ratificat prin Legea nr. 152 din 1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 478 din 4 octombrie 1999;

♦ ConvenŃie cu privire la notificarea rapidă a unui accident nuclear, adoptată de ConferinŃa generală a AgenŃiei InternaŃionale pentru Energia Atomică, întrunită în sesiune extraordinară la Viena, la data de 26 septembrie 1986, aderat prin Decretul nr. 223 din 1990, publicat în Monitorul Oficial nr. 67 din 14 mai 1990;

♦ ConvenŃie cu privire la asistenŃa în caz de accident nuclear sau urgenŃă radiologică, adoptată la Viena la 26 septembrie 1986, aderat prin Legea nr. 223 din 1990, publicată în Monitorul Oficial nr. 67 din 14 mai 1990 ;

♦ ConvenŃie privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, adoptată la Viena la 21 mai 1963, aderat prin Legea nr. 106 din 1992, publicată în Monitorul Oficial nr. 265 din 15 noiembrie 1993;

♦ Protocolul comun referitor la aplicarea ConvenŃiei de la Viena şi a ConvenŃiei de la Paris, adoptat la Viena la 12 septembrie 1988, Legea nr. 106 din 1992, publicată în Monitorul Oficial nr. 265 din 15 noiembrie 1993;

♦ ConvenŃie privind protecŃia fizică a materialelor nucleare, adoptată la Viena la 26 octombrie 1979, aderat prin Legea nr. 78 din 1993, publicată în Monitorul Oficial nr. 265 din 15 noiembrie 1993;

♦ ConvenŃia privind securitatea nucleară, adoptată la Viena la 17 iunie 1994, aderat prin Legea nr. 43 din 1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 104 din 29 mai 1995;

♦ Protocol de amendare a ConvenŃiei de la Viena privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, adoptat la Viena la 12 septembrie 1997, ratificat prin Legea nr. 203 din 1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 438 din 18 noiembrie 1998 ;

♦ ConvenŃie privind compensaŃiile suplimentare pentru daune nucleare, adoptată la Viena la 12 septembrie 1997, ratificată prin Legea nr. 5 din 1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 9 din 8 ianuarie 1999;

♦ ConvenŃia comună asupra gospodăririi în siguranŃă a combustibilului uzat şi asupra gospodăririi în siguranŃă a deşeurilor radioactive, adoptată la Viena la 5 septembrie 1997, ratificată prin Legea nr. 105 din 1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 283 din 21 iunie 1999;

♦ ConvenŃia internaŃională privind reprimarea actelor de terorism nuclear, semnată la New York la 14 septembrie 2005, ratificată prin Legea nr. 471 din 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 847 din 16 octombrie 2006;

♦ Amendamentul la ConvenŃia privind protecŃia fizică a materialelor nucleare, adoptat la Viena la 8 iulie 2005, ratificat prin Legea nr. 419 din 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 1008 din 19 decembrie 2006;

♦ Acordul dintre guvernul României şi AgenŃia InternaŃională pentru Energia Atomică referitor la aplicarea garanŃiilor în cadrul Tratatului cu privire la neproliferarea armelor nucleare, semnat la Viena la 8 martie 1972, ratificat prin Decretul nr. 394 din 1972, publicat în Buletinul Oficial nr. 123 din 8 noiembrie 1972;

- 16 -

♦ Protocolul dintre România şi AgenŃia InternaŃională pentru Energie Atomică, adiŃional la Acordul dintre Republica Socialistă România şi AgenŃia InternaŃională pentru Energie Atomică pentru aplicarea garanŃiilor în legătură cu Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, semnat la Viena la 11 iunie 1999, ratificat prin Legea nr. 100 din 2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 295 din 29 iunie 2000.

Elementele definitorii ale politicii României în domeniul nuclear sunt în deplină

concordanŃă cu obligaŃiile asumate prin semnarea şi ratificarea tratatelor şi convenŃiilor enumerate mai sus. Aceste elemente definitorii pot fi enumerate după cum urmează:

• România este un stat liber de arme nucleare; • România respectă strict politica de neproliferare şi adoptă măsuri clare şi

eficiente pentru asigurarea neproliferării nucleare; • România utilizează energia nucleară în scopuri paşnice; • România respectă pe deplin prevederile tratatelor internaŃionale, a convenŃiilor

internaŃionale şi a înŃelegerilor bilaterale; • România promovează transparenŃa în derularea activităŃilor nucleare; • România este ferm angrenată în implementarea la un înalt nivel a

standardelor de securitate nucleară şi radioprotecŃie; • România implementează în mod susŃinut şi riguros măsurile de prevenire şi

combatere a terorismului nuclear şi radiologic; • România controlează strict activităŃile sale de export/import în domeniul

nuclear; • România consideră că securitatea nucleară şi protecŃia instalaŃiilor nucleare şi

a materialelor nucleare trebuie asigurate pornind de la interdependenŃele şi sinergia celor două domenii. Pentru derularea în mod corespunzător a activităŃilor sale în domeniul nuclear,

în conformitate cu principiile de politică enumerate mai sus, România a adoptat o serie de măsuri importante pentru angajamentele sale:

• Participarea activă la acŃiunile specifice iniŃiate de comunitatea internaŃională; • Asigurarea unui cadru eficient de cooperare cu partenerii strategici ai

României; • Intensificarea cooperarii cu organismele şi organizatiile internaŃionale: AIEA,

NEA/OECD, EURATOM etc;

- 17 -

• Reducerea şi eliminarea vulnerabilităŃilor asupra instalaŃiilor nucleare şi radiologice relevante, existente pe teritoriul naŃional;

• RenunŃarea la utilizarea şi depozitarea combustibilului nuclear puternic

îmbogăŃit şi returnarea acestuia în Ńările de origine (SUA şi Rusia); • Elaborarea şi implementarea strategiilor naŃionale în domeniile de interes; • Asigurarea unui cadru coerent şi eficient de cooperare şi acŃiune la nivel

naŃional, între instituŃiile abilitate; • AcŃiuni susŃinute pentru prevenirea şi combaterea traficului ilicit de materiale

nucleare şi radioactive; • Amplificarea cooperării internaŃionale în domeniu.

În calitate de stat membru al UE, în domeniul securităŃii nucleare, România are o

politică clară şi proactivă, bazată pe îndeplinirea consecventă şi ritmică a cerinŃelor de securitate nucleară şi securitate radilogică existente în UE. Principiile de politică adoptate de România sunt:

• România examinează evolutiile din UE în domeniul securităŃii nucleare, în vederea reactualizării, daca va fi cazul, a legislaŃiei interne, în conformitate cu dezvoltarea normelor şi reglementărilor statelor membre şi cu recomandările UE în domeniul securităŃii nucleare.

• România este pregatită să furnizeze CE informatii suplimentare cu privire la

legislaŃia şi măsurile de implementare adoptate sau, dacă va fi cazul, cu privire la dificultăŃile care ar putea apare în implemetarea acestor recomandări.

Prin respectarea consecventă a politiciilor sale de securitate nucleară,

România urmareşte să se menŃină în topul Ńărilor care operează instalaŃii nucleare la standardele de securitate nucleară şi de radioprotecŃie recunoscute de comunitatea internaŃională. 4. Cadrul legislativ în sectorul nuclear Cadrul legislativ în domeniul nuclear cuprinde, pe lângă tratatele, convenŃiile şi întelegerile enumerate în Cap. 3, şi următoarele legi şi hotărâri de guvern prezentate mai jos. La acestea se adaugă reglementările specifice, aprobate prin ordine ale conducătorilor de instituŃii din administraŃia publică centrală.

- Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranŃă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităŃilor nucleare,(republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 552 din 27/06/2006), modificată şi completată ulterior prin:

� Legea nr. 329/2009 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 761 din 9/11/2009);

- 18 -


- OrdonanŃa Guvernului nr. 7/2003 privind utilizarea în scopuri exclusiv paşnice a energiei nucleare, (republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 388 din 09/05/2005), modificată şi completată prin:

� Legea nr. 57/2006, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 301 din 04/04/2006)


- OrdonanŃa Guvernului nr. 11/2003 privind gospodărirea în siguranŃă a deşeurilor radioactive, (republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 289 din 02/05/2007), modificată de Legea nr. 329/2009 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 761 din 9/11/2009);

- Legea nr. 481/2004 privind protecŃia civilă, (republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 554 din 22/07/2008), modificată de OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr.70/2009 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 444 din 29/06/2009);

- Hotărârea nr. 1437/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcŃionare şi a structurii organizatorice ale AgenŃiei Nucleare şi pentru Deşeuri Radioactive, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 865 din 11/12/2009);

- Hotărârea nr. 1627/2003 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcŃionare a Comisiei NaŃionale pentru Controlul ActivităŃilor Nucleare, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 69 din 27/01/2004), modificată şi completată ulterior prin:

� Hotărârea nr. 750/2004 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 459 din 21/05/2004);




� Hotarârea nr. 1535/2009 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.873 din 15/12/2009).

- Hotărârea nr. 1490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcŃionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru SituaŃii de UrgenŃă, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 884 din 28/09/2004), modificată prin:

� Hotărâre nr. 1514/2005 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1114 din 09/12/2005);



� Hotărâre nr. 1446/2009 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 878 din 16/12/2009).

- 19 -

- Hotărârea nr. 2379/2004 privind stabilirea cuantumului contribuŃiilor anuale

directe ale titularilor de autorizaŃie nucleară pentru anul 2005 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.6 din 4/01/2005);

- Hotărârea nr. 1489/2004 privind organizarea şi funcŃionarea Comitetului NaŃional pentru SituaŃii de UrgenŃă (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 884 din 28/09/2004) modificată de Hotărârea nr. 386/2006 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.314 din 07/04/2006);

- Hotărârea nr. 1491/2004 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind structura organizatorică, atribuŃiile, funcŃionarea şi dotarea comitetelor şi centrelor operative pentru situaŃii de urgenŃă (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 885 din 28/09/2004)

În sectorul nuclear, România are un cadru de reglementare definit în principal de actele normative elaborate în domeniul securităŃii nucleare de către CNCAN şi prescripŃiile tehnice elaborate de InspecŃia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub presiune şi InstalaŃiilor de Ridicat (ISCIR). Ambele autorităŃi de reglementare au emis şi publicat în ultimii ani, în Monitorul Oficial, Partea I o serie de reglementări şi prescripŃii tehnice necesare pentru stadiul actual de dezvoltare a sectorului nuclear românesc. Reglementările emise în ultimii ani de către CNCAN, sunt prezentate după cum urmează:

NDR-01: Norme fundamentale pentru gospodărirea în siguranŃă a deşeurilor radioactive - 2004;

NDR-02: Norme privind eliberarea de sub regimul de autorizare a materialelor rezultate din practici autorizate - 2004;

NDR-03: Norme privind clasificarea deşeurilor radioactive – 2005;

NDR-04: Norme privind limitarea eliberărilor de efluenŃi radioactivi în mediu – 2005;

NDR-05: Norma privind depozitarea la suprafaŃă a deşeurilor radioactive – 2006;

NDR-06: Normele privind supravegherea şi controlul expedierilor internaŃionale de deşeuri radioactive şi combustibil nuclear uzat implicând teritoriul României – 2008;

NGN-01: Normele de control de garanŃii în domeniul nuclear - 2001;

NGN-02: Lista detaliată a materialelor, dispozitivelor, echipamentelor şi informaŃiilor pertinente pentru proliferarea armelor nucleare şi a altor dispozitive nucleare explozive - 2002;

NGN-03: Normă privind procedurile de autorizare pentru activităŃi din domeniul nuclear care implică materiale, dispozitive, echipamente şi informaŃiile aferente, pertinente pentru proliferarea armelor nucleare şi a altor dispozitive nucleare – 2004;

NIN-01: Normele privind alimentele şi furajele contaminate radioactiv după un accident nuclear sau altă situaŃie de urgenŃă radiologică - 2002;

NIN-02: Normele privind alimentele şi ingredientele alimentare tratate cu radiaŃii ionizante - 2002;

- 20 -

NMC-01: Norme privind autorizarea sistemelor de management al calităŃii aplicate la realizarea, funcŃionarea şi dezafectarea instalaŃtiilor nucleare - 2003;

NMC-02: Norme privind cerinŃele generale pentru sistemele de management al calităŃii aplicate la realizarea, funcŃionarea şi dezafectarea instalaŃiilor nucleare - 2003;

NMC-03: Norme privind cerinŃele specifice pentru sistemele de management al calităŃii aplicate la evaluarea şi alegerea amplasamentelor instalaŃiilor nucleare - 2003;

NMC-04: Norme privind cerinŃele specifice pentru sistemele de management al calităŃii aplicate activităŃilor de cercetare – dezvoltare în domeniul nuclear - 2003;

NMC-05: Norme privind cerinŃele specifice pentru sistemele de management al calităŃii aplicate la proiectarea instalaŃiilor nucleare - 2003;

NMC-06: Norme privind cerinŃele specifice pentru sistemele de management al calităŃii aplicate activităŃilor de aprovizionare destinate instalaŃiilor nucleare - 2003;

NMC-07: Norme privind cerinŃele specifice pentru sistemele de management al calitatii aplicate activităŃilor de fabricare a produselor şi de furnizare a serviciilor destinate instalaŃiilor nucleare - 2003;

NMC-08: Norme privind cerinŃele specifice pentru sistemele de management al calităŃii aplicate activităŃilor de constructii-montaj destinate instalaŃiilor nucleare - 2003;

NMC-09: Norme privind cerinŃele specifice pentru sistemele de management al calităŃii aplicate activităŃilor de punere în funcŃiune a instalaŃiilor nucleare - 2003;

NMC-10: Norme privind cerinŃele specifice pentru sistemele de management al calităŃii pentru exploatarea instalaŃiilor nucleare - 2003;

NMC-11: Norme privind cerinŃele specifice pentru sistemele de management al calităŃii aplicate la dezafectarea instalaŃiilor nucleare - 2003;

NMC-12: Norme privind cerinŃele specifice pentru sistemele de management al calităŃii aplicate la producerea şi utilizarea softurilor pentru cercetare, proiectare, analize şi calcule destinate instalaŃiilor nucleare - 2003;

NMR-01: Norme de securitate radiologică privind radioprotecŃia operaŃională în mineritul şi prelucrarea minereurilor de uraniu şi toriu - 2002;

NMR-02: Norme de securitate radiologică privind gospodărirea deşeurilor radioactive provenite de la mineritul şi prelucrarea minereurilor de uraniu şi toriu - 2002;

NMR-03: Norme de securitate radiologică privind dezafectarea instalaŃiilor de minerit şi/sau de preparare a minereurilor de uraniu şi/sau toriu – Criterii de eliberare de sub regimul de autorizare al CNCAN pentru utilizarea în alte scopuri a clădirilor, materialelor, instalaŃiilor haldelor şi terenurilor contaminate de activităŃile de minerit şi/sau de preparare a minereurilor de uraniu şi/sau toriu - 2006;

NPF-01: Norme de protecŃie fizică în domeniul nuclear - 2001;

NPF-02: Norme privind cerinŃele pentru calificarea personalului care asigură paza şi protecŃia materialelor şi instalaŃiilor protejate în domeniul nuclear - 2002;

- 21 -

NPF-03: Norma privind avizarea personalului care desfăşoară activităŃi profesionale, cu caracter permanent sau temporar, în punctele de lucru vitale din cadrul instalaŃiilor nucleare sau care are acces la informaŃii secrete de stat - 2006;

NSN-08: Norme privind evaluările probabilistice de securitate nucleară – 2006;

NSN-09: Norme privind protecŃia centralelor nuclearo-electrice împotriva incendiilor şi exploziilor interne – 2006;

NSN-10: Norme privind revizuirea periodică a securităŃii nucleare pentru centralele nucleare – 2006;

NSN-11: Norme privind sistemul de răcire la avarie a zonei active pentru centralele nucleare – 2006;

NSN-12: Norme privind sistemul anvelopei pentru centralel nuclearo-electrice de tip CANDU – 2005;

NSN-13: Normă privind sistemele de oprire rapidă pentru centralele nuclearo-electrice de tip CANDU – 2005;

NSN-14: Normă privind eliberarea permiselor de exercitare pentru personalul operator, personalul de conducere şi personalul de pregătire specifică din centralele nuclearoelectrice, reactorii de cercetare şi din alte instalaŃii nucleare – 2005;

NSN-15: Norme de dezafectare a obiectivelor şi instalaŃiilor nucleare - 2002;

NSR-01: Norme fundamentale de securitate radiologică - 2000;

NSR-02: Norme de securitate radiologică privind radioprotecŃia operaŃională a lucrătorilor externi - 2001;

NSR-03: Norme de securitate radiologică - Proceduri de autorizare - 20031;

NSR-04: Norme privind radioprotecŃia persoanelor în cazul expunerilor medicale la radiaŃii ionizante – 2002;

NSR-05: Norme de autorizare a lucrului cu surse de radiaŃii în exteriorul incintei special amenajate - 2002;

NSR-06: Norme de dozimetrie individuală - 2002;

NSR-07: Norme privind eliberarea permiselor de exercitare a activităŃilor nucleare şi desemnarea experŃilor acreditaŃi în protecŃie radiologică - 2002;

NSR-08: Norme privind desemnarea organismelor notificate pentru domeniul nuclear - 2000;

NSR-09: Norme de securitate radiologică - proceduri de acceptare a intreprinderilor externe - 2002;

NSR-10 : Norme de radioprotecŃie operatională privind desfăşurarea practicii de control nedistructiv - 2003;

NSR-11: Norme de securitate radiologică în practicile de radiologie de diagnostic şi radiologie intervenŃională - 2003;

NSR-12: Norme de securitate radiologică în practica de radioterapie - 2004;

NSR-13: Norme de securitate radiologică-sistem de măsurare cu surse de radiaŃii - 2004;

- 22 -

NSR-14: Norme de securitate radiologică pentru practica de medicina nucleară – 2004;

NSR-15 : Normativ de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecŃie la radiaŃii ionizante – 2005;

NSR-16 : Normele privind sursele orfane şi controlul surselor închise de mare activitate – 2005;

NSR-21: Norma privind monitorizarea emisiilor radioactive de la instalaŃiile nucleare şi radiologice – 2005;

NSR-22: Norma privind monitorizarea radioactivităŃii mediului în vecinătatea unei instalaŃii nucleare sau radiologice – 2005;

NSR-23: Normele privind calculul dispersiei efluenŃilor radioactivi evacuaŃi în mediu de instalaŃiile nucleare – 2004;

NSR-24: Normele privind măsurările meteorologice şi hidrologice la instalaŃiile nucleare – 2004;

NSR-38: Normele privind expertul în fizică medical – 2006;

NTR-01: Norme fundamentale pentru transportul în siguranŃă al materialelor radioactive - 2005;

NTR-02: Norme pentru expediŃii internaŃionale de materiale radioactive implicând teritoriul României - 2001;

NTR-03: Norme pentru expedieri internaŃionale ale deşeurilor radioactive implicand teritoriul României - 2002;

NTR-04: Norme pentru transportul materialelor radioactive - proceduri de autorizare - 2003;

NTR-05: Norme privind controlul şi supravegherea expedierilor internaŃionale de deşeuri radioactive implicând teritoriul României – 2005;

NCN-01: Norme privind autorizarea executării construcŃiilor cu specific nuclear – 2005.

5. Infrastructura din sectorul nuclear din România 5.1 Comisia NaŃională pentru Controlul ActivităŃilor Nucleare (CNCAN)

CNCAN reprezintă autoritatea naŃională în domeniul reglementării, autorizării şi al controlului activităŃilor nucleare din România. CNCAN are personalitate juridică şi se află în subordinea Guvernului şi coordonarea primului ministru. CNCAN deŃine o experienŃă bogată, de peste 45 de ani, în domeniul său de competenŃă având un rol important în asigurarea respectării cu stricteŃe a cerinŃelor de securitate nucleară şi de radioprotecŃie în România. CNCAN urmăreşte îndeplinirea prevederilor Legii nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Conform prevederilor legale, responsabilităŃile CNCAN acoperă următoarele domenii:

LegislaŃia şi reglementările în domeniul desfăşurării în siguranŃă a activităŃilor nucleare în România;

Securitatea nucleară;

- 23 -

ProtecŃia la radiaŃii;

Managementul calităŃii în domeniul nuclear;

GaranŃiile nucleare;

Planurile de urgenŃă şi intervenŃii la accident nuclear sau radiologic;

ProtecŃia fizică a obiectivelor şi a instalaŃiilor nucleare;

Răspunderea civilă în caz de daune nucleare;

Transportul materialelor radioactive, materialelor nucleare şi/sau de interes nuclear, a surselor şi generatoarelor de radiaŃii ionizante;

Gospodărirea deşeurilor radioactive;

Autorizarea personalului operator;

Importul/exportul materialelor radioactive, materialelor nucleare şi/sau de interes nuclear, a surselor şi generatoarelor de radiaŃii ionizante;

Tranzitul pe teritoriul României al materialelor radioactive, materialelor nucleare şi/sau de interes nuclear, a surselor şi generatoarelor de radiaŃii ionizante;

Aplicarea tratatelor, convenŃiilor internaŃionale şi a acordurilor bilaterale din domeniul său de competenŃă;

Cooperarea cu organizaŃiile şi organismele internaŃionale în domeniu;

Armonizarea legislaŃiei şi a reglementărilor naŃionale din domeniul nuclear cu legislaŃia şi reglementările similare din UE;

Îndeplinirea criteriilor de aderare a României la UE privind securitatea nucleară, radioprotecŃia şi garanŃiile nucleare;

CNCAN asigură expertiza tehnică şi interfaŃa de specialitate, în relaŃiile

României cu organismele şi organizaŃiile internaŃionale (AIEA, UE, WENRA, NEA/OECD etc.). De asemenea, CNCAN cooperează cu autorităŃile similare din alte Ńări, pentru implementarea acordurilor guvernamentale, din domeniul de competenŃă a autorităŃii de reglementare în domeniul nuclear.

La nivel naŃional, CNCAN este responsabil cu elaborarea Raportului NaŃional

pentru ConvenŃia de Securitate Nucleară şi prezentarea acestuia la reuniunea de examinare a parŃilor contractante în cadrul ConvenŃiei, precum şi cu elaborarea Strategiei de Securitate Nucleara a României. 5.2 AgenŃia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive (ANDR)

ANDR este autoritatea de specialitate a administraŃiei publice centrale, în

subordinea Ministerului Economiei ComerŃului şi Mediului de Afaceri şi are ca principal obiect de activitate acordarea de asistenŃă tehnică de specialitate Guvernului în procesul de elaborare şi adoptare a politicilor de promovare, dezvoltare şi monitorizare a aplicaŃiilor exclusiv paşnice ale energiei nucleare, energetice şi neenergetice.

- 24 -

De asemenea ANDR are ca responsabilităŃi în domeniul gestionării în siguranŃă atât a combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive, incluzând şi depozitarea lor definitivă, rezultate din operarea reactoarelor nucleare energetice şi de cercetare, cât şi a deşeurilor radioactive rezultate din aplicaŃiile tehnicilor şi tehnologiilor nucleare în industrie, medicină, cercetare şi alte domenii socio-economice. ANDR asigură coordonarea corespunzătoare a întregului proces de gestionare în siguranŃă a combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive şi eliminarea acestora prin depozitare definitivă în depozite naŃionale nou înfiinŃate. Titularii de autorizaŃie şi ANDR au obligaŃia de a utiliza în procesul de gestionare cele mai bune tehnici disponibile fără antrenarea unor costuri nejustificate pentru generaŃiile viitoare, precum şi menŃinerea producŃiei de combustibil nuclear uzat şi de deşeuri radioactive la cel mai scăzut nivel posibil. 5.3 Inspectoratul General pentru SituaŃii de UrgenŃă (IGSU) Prevenirea şi gestionarea la nivel naŃional a tuturor tipurilor de situaŃii de urgenŃă, inclusiv urgenŃele nucleare şi radiologice, precum şi asigurarea şi coordonarea resurselor umane, materiale, financiare şi de altă natură necesare restabilirii situaŃiei de normalitate se face de către Sistemul NaŃional de Management al SituaŃiilor de UrgenŃă. În cadrul Sistemului NaŃional functionează Comitetul NaŃional pentru SituaŃii de UrgenŃă, ca organism interministerial de management, sub conducerea ministrului administraŃiei şi internelor şi în coordonarea primului-ministru. Comitetul NaŃional este condus de un preşedinte – ministrul administraŃiei şi internelor şi de un vicepreşedinte – un secretar de stat din cadrul Ministerului AdministraŃiei şi Internelor. Comitetul NaŃional are în componenŃa ca membri reprezentanŃi ai ministerelor, la nivel de secretar de stat, şi ai administraŃiei publice centrale şi inspectorul general al IGSU, precum şi experŃi din ministere şi din administraŃia publică centrală care au rol de consultanŃi. Sistemul NaŃional de Management al SituaŃiilor de UrgenŃă are în compunere comitete pentru situaŃii de urgenŃă, IGSU, servicii publice comunitare profesioniste pentru situaŃii de urgenŃă, comandantul acŃiunii. IGSU, ca organ de specialitate în subordinea Ministerului Administratiei şi Internelor, asigură coordonarea unitară şi permanentă a activităŃilor de prevenire şi gestionare a situaŃiilor de urgenŃă. ProtecŃia nucleară şi radiologică a populaŃiei se realizează prin mijloace de protecŃie individuală, colectivă sau prin alte măsuri tehnice şi organizatorice specifice, cu prioritate în zonele de risc. IGSU elaborează criteriile pentru asigurarea mijloacelor de protecŃie individuală a cetăŃenilor. 5.4 Principalele entităŃi din sectorul nuclear aflate sub regim de

reglementare, autorizare şi control

Principalele obiective şi instalaŃii nucleare, unităŃi nucleare şi institute aflate sub incidenŃa Legii nr. 111/1996, sunt următoarele:

- 25 -

5.4.1 Societatea NaŃională Nuclearelectrica SA (SNN):

i) Centrala nuclearo-electrică de la Cernavodă (CNE): • Unitatea 1 - în operare • Unitatea 2 - în operare; • Unitatile 3,4 - în construcŃie; • Unitatile 5 - în conservare; • Depozitul Intermediar de Combustibil Ars (DICA) - în operare;

ii) Fabrica de Combustibil Nuclear de pe platforma Piteşti-Colibaşi (FCN) – în

operare; 5.4.2 Regia Autonomă pentru ActivităŃi Nucleare (RAAN):

i) Societatea de Cercetări Nucleare (SCN) de pe platforma Piteşti-Colibaşi; • Reactorul nuclear de cercetari TRIGA - în operare; • Laboratoarele pentru examinări post-iradiere (LEPI) – în operare; • StaŃia de Tratare Deşeuri Radioactive – în operare; • Laboratoarele de Testări în afara Reactorului (TAR) - în operare;

ii) Centrul de Inginerie şi Tehnologie Obiective Nucleare (CITON) de pe

platforma Bucureşti-Măgurele; iii) Uzina de apă grea de la Drobeta Turnu-Severin (ROMAG) – în operare;

5.4.3 Institutul NaŃional pentru Cercetare-Dezvoltare de Fizică şi Inginerie

Nucleară “Horia Hulubei” (IFIN-HH):

i) Reactorul de cercetări nucleare VVR-S – în curs de dezafectare ii) StaŃia de Tratare Deşeuri Radioactive (STDR) – în operare iii) Centrul de ProducŃie Radioizotopi (CPR) – în operare iv) Depozitul NaŃional de Deşeuri Radioactive de la BăiŃa-Bihor (DNDR) – în

operare;

5.4.4 Compania NaŃională a Uraniului (CNU)

i) Uzina de Concentrat de Uraniu de la Feldioara – în operare ii) Exploatările de minereu de uraniu;

5.4.5 Institutul de Cercetări şi Separări Izotopice Ramnicu-Valcea 5.4.6 UnităŃile nucleare din economie

UnităŃile nucleare din economie aflate sub regim de autorizare şi control sunt

- 26 -

unităŃile care utilizează sursele de radiaŃii ionizante, care pot fi grupate astfel: i) Toate unităŃile din domeniul sănătăŃii care utilizează aparate cu surse de

radiaŃii, generatoare de radiaŃii ionizante sau substanŃe radioactive (peste 10.000 unităŃi nucleare)

ii) Toate unităŃile din industrie care utilizează echipamente cu surse de

radiaŃii sau generatoare de radiaŃii ionizante (peste 1.000 unităŃi nucleare) iii) Toate unităŃile din cercetare care utilizează echipamente şi instalaŃii cu

surse radioactive sau generatoare de radiaŃii ionizante; iv) UnităŃile care desfăşoară activităŃi de utilizare, producere, import/export a

surselor mici de radiaŃii sau generatori de radiaŃii (cca. 100.000 unităŃi). 5.4.7 Furnizorii de servicii în domeniul nuclear

În prezent există peste 100 de furnizori interni de servicii în domeniul nuclear, autorizaŃi de CNCAN. Aceştia acoperă o gamă largă de servicii pentru sectorul nuclear din România, după cum urmeaza:

• Proiectare;

• Inginerie;

• Aprovizionare;

• ConstrucŃii-Montaj;

• Fabricare de echipamente nucleare;

• Analize de securitate nucleară;

• Control nedistructiv;

• Cercetare-dezvoltare;

• Transportul materialelor radioactive şi de interes nuclear;

• ProtecŃia şi paza obiectivelor şi instalaŃiilor nucleare;

• InstrumentaŃie şi control;

• Echipamente de radioprotecŃie;

• Testări psihologice;

• Dezafectarea instalaŃiilor nucleare;

• AplicaŃii radiaŃii ionizante;

- 27 -

6. Impactul instalaŃiilor nucleare asupra radioactivităŃii mediului şi

expunerii la radiaŃii a populaŃiei – politica CNCAN

Impactul unei instalaŃii nucleare asupra radioactivităŃi mediului şi expunerii populaŃiei la radiaŃii se cuantifică în termeni de concentraŃii radioactive în factorii de mediu şi, respectiv, doze de radiaŃii primite de populaŃie, ca urmare a prezenŃei radionuclizilor în mediu. Conform prevederilor normelor emise de CNCAN, norme care transpun cerinŃele internaŃionale şi europene din domeniul nuclear, limita de doza suplimentară pentru o persoana din populaŃie este de 1 miliSievert / an. În procesul de autorizare a instalaŃiilor nucleare, CNCAN stabileşte pentru fiecare instalaŃie o constrângere de doză, mai mică decât doza suplimentara limită stabilită prin lege. Astfel, de exemplu, pentru CNE Cernavodă, CNCAN a stabilit pentru fiecare reactor nuclear în parte o constrangere de doza de 0,1 miliSievert / an.

Respectarea acestei constrângeri de doză este demonstrată de către titularii instalaŃiilor nucleare prin derularea unor programe de monitorizare a emisiilor radioactive şi a radioactivităŃii mediului în vecinătatea instalaŃiei, programe aprobate de CNCAN în procesul de autorizare. Rezultatele programelor de monitorizare a efluenŃilor radioactivi sunt verificate de CNCAN, atât prin analizarea rapoartelor periodice întocmite de titularii instalaŃiilor nucleare, cat şi prin derularea unui program propriu de monitorizare independentă a radioactivităŃii mediului în zonele de risc nuclear din România. Este de menŃionat de asemenea faptul că radioactivitatea

Fig. 1 Principale instalaŃii nucleare din România

- 28 -

mediului în zona de influenŃă a instalaŃiilor nucleare este supravegheată şi de alte instituŃii publice abilitate, cum ar fi AgenŃiile de ProtecŃia Mediului şi AutorităŃile de Sănătate Publică din judeŃele respective.

Rezultatele programelor de monitorizare a emisiilor radioactive şi a radioactivităŃii mediului în zonele de risc nuclear demonstrează că prezenŃa radionuclizilor artificiali în mediu este redusă, impactul functionării instalaŃiilor nucleare asupra populaŃiei din zonele respective fiind unul nesemnificativ.

În ceea ce priveşte CNE Cernavodă, după 10 ani de funcŃionare normală a UnităŃii 1 se estimează că expunerea suplimentară a populaŃiei din zonă este de 10 ori mai mică decat constrângerea de doză impusă de CNCAN, situându-se la nivelul a 0,01 miliSievert / an, fapt ce dovedeşte capacitatea de operare în siguranŃă a centralei.

7. Accidente nucleare – riscuri

Principalul pericol potenŃial rezidă în produsele de fisiune care se acumulează în combustibilul nuclear în timpul funcŃionării reactorului. În eventualitatea cedării sistemelor de securitate şi a dispozitivelor de siguranŃă încorporate în centrala nucleară, o fracŃiune din aceste produse ar putea fi eliberată în mediul înconjurător.

Proiectele centralelor nucleare încorporează o serie de bariere de siguranŃă împotriva emisiei de radioactivitate în exterior, ce se constituie ca sistem de apărare eşalonat în adâncime împotriva defectelor şi a avariilor potenŃiale.

La proiectarea şi apoi la construcŃia unei centrale nucleare se urmăreşte ca, în cazul unui accident, cel puŃin una dintre barierele de siguranŃă să funcŃioneze împiedicând astfel emisia de material radioactiv în mediu şi prin aceasta, afectarea stării de sănătate a personalului centralei şi populaŃiei din zona învecinată instalaŃiei.

Pentru fiecare centrală nucleară, înainte de a fi construită, se efectuează, de către organisme specializate în domeniu, analize de securitate detaliate, care identifică accidentele potenŃiale sau lanŃurile de accidente în care ar putea surveni avaria parŃială sau totală a barierelor de securitate, cu eliberarea de material radioactiv în mediu şi, implicit, afectarea stării de sănătate a populaŃiei.

Astfel de lanŃuri de accidente, deşi cu probabilitate foarte mică de apariŃie, sunt folosite ca modele pentru a testa sistemele de protecŃie şi de securitate ale instalaŃiei nucleare, fiind denumite “accidente bază de proiect”. Pentru accidentele bază de proiect, sistemele de protecŃie şi securitate sunt prevăzute astfel încât, la limita zonei de excludere (raza de 1 km în jurul clădirii reactorului), dozele maxim admise de legislaŃia în vigoare să nu fie depăşite.

Pentru accidentele bază de proiect şi pentru accidentele în afara bazei de proiect (care au probabilitate extrem de mică de producere, dar cu risc radiologic semnificativ la populaŃia din zona afectată), titularul de autorizaŃie al centralei nucleare trebuie să întocmească şi să pună în aplicare Planul de urgenŃă.

Planul de urgenŃă al instalaŃiei nucleare este aprobat de CNCAN, în procesul de autorizare. Periodic, planul de urgenŃă este revizuit, în conformitate cu cerinŃele legale în domeniu. Testarea Planului de urgenŃă, precum şi testarea pregătirii personalului de intervenŃie se realizează, atât pentru titluarul de autorizaŃie, cât şi pentru autoritatea publică, prin exerciŃii de simulare a unui accident nuclear. Aceste exerciŃii se organizează periodic după o planificare riguroasă.

- 29 -

Planul de urgenŃă al instalaŃiei nucleare trebuie armonizat şi corelat cu Planul de urgenŃă al autorităŃii publice, pentru a putea obŃine un răspuns rapid şi eficient în situaŃie de urgenŃă, pentru protecŃia mediului şi a populaŃiei.

Pentru o zonă de risc nuclear, la nivel naŃional se elaborează Planul general de intervenŃie de către CNCAN în colaborare cu IGSU. O data la trei ani, titularul de autorizaŃie şi autorităŃile publice centrale participă la un exerciŃiu de simulare a unui accident nuclear organizat la nivel naŃional de CNCAN în colaborare cu IGSU pentru a testa Planul general de intervenŃie şi Sistemul NaŃional de Management al SituaŃiilor de UrgenŃă. Principalul coordonator pentru prevenirea şi gestionarea situaŃiilor de urgenŃă este, la nivel naŃional, IGSU din cadrul Ministerului AdministraŃiei şi Internelor. CNCAN şi IGSU colaborează atât în procesul de pregătire şi planificare pentru situaŃii de urgenŃă nucleară şi/sau radiologică, cât şi la intervenŃie, în conformitate cu prevederile legale. În acest sens, CNCAN are organizat şi dezvoltă în prezent Centrul propriu de urgenŃă, ca suport tehnic de specialitate pentru susŃinerea deciziilor la nivel naŃional, în situaŃii de urgenŃă nucleară şi/sau radiologică.

În funcŃie de tipul şi puterea reactorului, precum şi de natura şi amploarea accidentului survenit, populaŃia din zona imediat învecinată reactorului poate fi mai mult sau mai puŃin expusă la radiaŃii. Pentru a reduce semnificativ expunerea populaŃiei la materialul radioactiv eliberat accidental în mediu, autoritatea publică trebuie să evalueze situaŃia creată şi să decidă implementarea măsurilor de protecŃie la populaŃie. Primele măsuri de protecŃie care se iau în situaŃia contaminării atmosferei cu radionuclizi artificiali sunt: adăpostirea, evacuarea, administrarea de tablete cu iodură de potasiu (pentru a inhiba asimilarea de iod radioactiv în tiroidă). Aceste măsuri se iau pentru a împiedica apariŃia de efecte timpurii asupra populaŃiei. Alte măsuri de protecŃie, impuse pe termen mediu şi lung sunt legate de controlul apei şi alimentelor în zona contaminată, restricŃii de cultivare a terenurilor arabile, interzicerea consumului de lapte, etc, în funcŃie de cantitatea şi calitatea materialul radioactiv contaminant.

Deşi în situaŃia producerii unui accident sever la o centrală nucleară, zona cea mai afectată este zona imediat învecinată reactorului, pe o rază de 30 – 50 km, totuşi, în timpul trecerii şi dispersiei norului radioactiv, mase mari de oameni, la distanŃe mari de locul accidentului, sunt expuse la doze de radiaŃii. Există astfel probabilitatea statistică a apariŃiei de decese suplimentare de cancer, pentru populaŃia expusă, în decursul următorilor 20 – 30 de ani după un accident nuclear.

8. Date de intrare pentru strategia de securitate nucleară

Strategia NaŃională de Securitate Nucleara are la bază atât rezultatele evaluărilor interne efectuate separat de CNCAN şi de SNN la nivel naŃional, precum şi recomandările, sugestiile şi datele conŃinute în diferitele documente emise la nivel internaŃional pentru România, după cum urmează: • Rapoartele de Ńară ale CE şi documentele care fundamentează modul de

îndeplinire de către România a cerinŃelor impuse în cadrul procesului de aderare la UE;

• Rapoartele misiunilor de experŃi ale CE pentru România;

- 30 -

• Rapoartele finale ale proiectelor PHARE în domeniul securităŃii nucleare; • Rapoartele misiunilor de experŃi ale AIEA pentru România, în domeniul

securităŃii nucleare; • Proiectele naŃionale de asistenŃă tehnică ale AIEA pentru România;

• Proiectele regionale de asistenŃă tehnică ale AIEA pentru statele membre

beneficiare din Europa; • Programele de asistenŃă tehnică ale SUA pentru România;

• Documentele de evaluare a rapoartelor naŃionale prezentate în cadrul

reuniunilor de examinare a părtilor contractante la ConvenŃia privind securitatea nucleară şi la ConvenŃia comună privind gospodărirea în siguranŃă a deşeurilor radioactive şi gospodărirea în siguranŃă a combustibilului nuclear ars;

Credibilitatea unei autorităŃi naŃionale, abilitata să reglementeze, autorizeze şi să

controleze desfăşurarea în siguranŃă a activităŃilor nucleare se evaluează de către CE şi AIEA pornind de la următoarele criterii de acceptare:

i) CompetenŃa şi gradul de independenŃă în exercitarea atribuŃiilor legale; ii) Completitudinea cadrului legislativ; iii) Atractivitatea instituŃiei în raport cu unităŃile controlate; iv) Nivelul resurselor financiare şi umane asigurate.

Considerentele expuse mai sus definesc succint elementele de bază avute în

vedere pentru elaborarea unei strategii coerente în domeniul securităŃii nucleare în România, la nivelul impus de implementarea unor standarde înalte de securitate nucleară şi radioprotecŃie. 8.1 Directiva Consiliului 2009/71/ Euratom din 25.06.2009, privind instituirea

unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalaŃiilor nucleare

Directiva 2009/71/Euratom a fost publicata în Jurnalul Oficial al CE la data de 25.06.20009. Aceasta a intrat în vigoare la data 15.07.2009. Statele membre ale UE trebuie să o implementeze în maximum 2 ani de la intrarea în vigoare. Termenul limita de implementare este 15.07.2011. Directiva conŃine o serie de prevederi foarte importante, prevederi care au devenit obligatorii la data de 15.07.2009. În continuare se prezintă elementele de bază ale Directivei:

„[…] Art. 4: Cadrul legislativ, de reglementare şi organizaŃional 1) Statele membre instituie şi menŃin un cadrul naŃional legislativ, de reglementare şi

organizaŃional (denumit în continuare „cadrul naŃional”) pentru securitatea instalaŃiilor nucleare prin care se repartizează responsabilităŃile şi se asigură coordonarea între autorităŃile de stat relevante. Cadrul naŃional stabileşte responsabilităŃile pentru:

- 31 -

a) adoptarea cerinŃelor naŃionale în materie de securitate nucleară. Stabilirea modalităŃii în care acestea sunt adoptate şi prin ce instrument sunt aplicate intră în competenŃa statelor membre;

b) instituirea unui sistem de autorizare şi interdicŃia cu privire la exploatarea instalaŃiilor nucleare fără autorizaŃie

c) instituirea unui sistem de supraveghere a securităŃii nucleare;

d) măsurile de punere în aplicare, inclusiv suspendarea funcŃionării şi modificarea sau retragerea autorizaŃiei. Statele membre se asigură că acest cadru naŃional este menŃinut şi

îmbunătăŃit, atunci când este cazul, Ńinând seama de experienŃa de operare, de concluziile desprinse din analizele de securitate pentru instalaŃiile nucleare aflate în funcŃiune, evoluŃiile tehnologiei şi rezultatele cercetării în domeniul securităŃii nucleare, atunci când acestea sunt disponibile şi relevante.

Art. 5: Autoritatea de reglementare competentă 1) Statele membre instituie şi menŃin o autoritate de reglementare competentă în

domeniul securităŃii instalaŃiilor nucleare.

2) Statele membre garantează că autoritatea de reglementare competentă este separată funcŃional de orice alt organism sau organizaŃie care se ocupă de promovarea sau utilizarea energiei nucleare, inclusiv producerea energiei electrice, pentru a garanta independenŃa efectivă în procesul de luarea deciziilor de reglementare

Statele membre se asigură că autorităŃii de reglementare competente i se acordă

atribuŃiile juridice, resursele umane şi financiare necesare pentru a-şi îndeplini obligaŃiile cu privire la cadrul naŃional descris la articolul 4 alineatul (1) acordând prioritatea cuvenită securităŃii nucleare. Aceasta include atribuŃii şi resurse pentru:

a) a impune deŃinătorului de autorizaŃie să respecte cerinŃele naŃionale în materie

de securitate nucleară şi condiŃiile din autorizaŃia relevantă;

b) a solicita demonstrarea îndeplinirii acestor cerinŃe, inclusiv a cerinŃelor menŃionate la articolul 6 alineatele (2)-(5);

c) a verifica modul de îndeplinire a cerinŃelor prin evaluări şi inspecŃii privind reglementarea; şi

d) adoptarea unor măsuri de aplicare cu caracter normativ, inclusiv suspendarea funcŃionării instalaŃiei nucleare în conformitate cu condiŃiile definite în cadrul naŃional menŃionat la articolul 4 alineatul (1).

- 32 -

Art. 6: DeŃinătorii de autorizaŃie 1) Statele membre se asigură că răspunderea pentru securitatea instalaŃiilor

nucleare revine în principal deŃinătorului de autorizaŃie. Această răspundere nu poate fi delegată.

2) Statele membre se asigură că acest cadru naŃional instituit obligă deŃinătorii de autorizaŃii, sub supravegherea autorităŃii de reglementare competente, să evalueze, să verifice cu regularitate şi să îmbunătăŃească continuu, în limite rezonabile posibile, securitatea nucleară a instalaŃiilor lor nucleare în mod sistematic şi verificabil.

3) Evaluările menŃionate la alineatul (2) includ verificarea faptului că sunt instituite măsuri pentru prevenirea accidentelor şi diminuarea consecinŃelor accidentelor, inclusiv verificarea barierelor fizice şi a procedurilor administrative de protecŃie stabilite de deŃinătorul autorizaŃiei, pentru a asigura ca lucrătorii sau populaŃia nu sunt afectaŃi semnificativ de radiaŃiile ionizante.

4) Statele membre se asigură că acest cadru naŃional instituit obligă deŃinătorii de autorizaŃie să instituie şi să pună în aplicare sisteme de management care acordă prioritatea cuvenită securităŃii nucleare şi care sunt verificate în mod periodic de autoritatea de reglementare competentă.

5) Statele membre se asigură că acest cadru naŃional instituit obligă deŃinătorii de autorizaŃie să asigure şi să menŃină resurse umane şi financiare adecvate pentru a-şi îndeplini obligaŃiile cu privire la securitatea nucleară a instalaŃiilor nucleare, prevăzute la alineatele (1)-(4).

Art. 7: Expertiza şi aptitudinile în materie de securitate nucleară

Statele membre se asigură că acest cadru naŃional instituit impune stabilirea

unor măsuri în domeniul educaŃiei şi formării de către toate părŃile pentru personalul acestora care deŃine responsabilităŃi în materie de securitate nucleară a instalaŃiilor nucleare pentru a menŃine şi dezvolta expertiza şi aptitudinile acestuia în materie de securitate nucleară.

Art. 8:InformaŃii pentru public

Statele membre se asigură că informaŃiile cu privire la reglementările în

materie de securitate nucleară sunt puse la dispoziŃia lucrătorilor şi a populaŃiei. ObligaŃia include asigurarea faptului că autoritatea de reglementare competentă informează publicul cu privire la domeniile sale de competenŃă. InformaŃiile sunt puse la dispoziŃia publicului în conformitate cu legislaŃia naŃională şi cu obligaŃiile internaŃionale, cu condiŃia c acestea să nu pună în pericol alte interese, inter alia protecŃia fizică, recunoscute prin legislaŃia naŃională sau prin obligaŃiile internaŃionale.

Art. 9: Raportare

1) Statele membre prezintă Comisiei un raport cu privire la punerea în aplicare a

prezentei directive pentru prima dată până la doi ani de la intrarea în vigoare a

- 33 -

prezentei directive şi, ulterior, la fiecare trei ani, Ńinând seama de ciclurile de revizuire şi raportare în baza ConvenŃiei privind securitatea nucleară.

2) Pe baza rapoartelor statelor membre, Comisia prezintă Consiliului şi Parlamentului European un raport privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a prezentei directive.

3) Statele membre organizează cel puŃin o dată la zece ani autoevaluări periodice ale cadrului naŃional şi ale autorităŃilor de reglementare competente şi invită la o evaluare internaŃională inter pares a segmentelor relevante din cadrul sistemului lor naŃional de reglementare şi/sau a autorităŃilor în scopul de a îmbunătăŃi continuu securitatea nucleară. Rezultatele oricărei evaluări inter pares sunt raportate statelor membre şi Comisiei atunci când sunt disponibile.

Art. 10: Transpunere

1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative

necesare pentru a se conforma prezentei directive până la doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive. Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Atunci când statele membre adoptă respectivele acte, acestea conŃin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoŃite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispoziŃiilor de drept

intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă, precum şi ale oricăror modificări ulterioare ale dispoziŃiilor în cauză.[…]”

9. Rezultate anticipate

Rezultatele anticipate în urma implementării Strategiei NaŃionale de Securitate Nucleară sunt următoarele:

• Lipsa accidentelor la reactoarele nucleare;

• Lipsa evenimentelor de criticitate;

• Lipsa expunerilor acute la radiaŃii ionizante, care să conducă la decese;

• Lipsa eliberărilor de materiale radioactive care să conducă la expuneri semnificative la radiaŃii;

• Lipsa eliberărilor de materiale radioactive cu impact semnificativ asupra mediului;

• Lipsa evenimentelor în care sunt implicate materiale radioactive autorizate utilizate într-o manieră ostilă securităŃii naŃionale;

• Informarea şi implicarea deŃinătorilor de autorizaŃii în procesele de reglementare ale CNCAN, după caz;

- 34 -

• Lipsa dificultăŃilor semnificative în procesul de autorizare;

• ÎmbunătăŃirea continuă a managementului eficacităŃii autorităŃilor naŃionale relevante pentru sectorul nuclear;

• Diversificarea competenŃei personalului şi a infrastructurii pentru asigurarea suportului necesar îndeplinirii misiunii CNCAN şi atingerii obiectivelor stabilite;

• Dezvoltarea cadrului legislativ şi de reglementare;

• Creşterea capabilităŃii CNCAN şi a gradului sau de independenŃă;

• Întărirea ANDR;

• ÎmbunătăŃirea performanŃelor de securitate nucleară la CNE Cernavodă;

• ÎmbunătăŃirea performanŃelor de securitate nucleară la reactoarele de cercetare;

• Creşterea capacităŃii de răspuns la situaŃii de urgenŃă;

• Asigurarea şi menŃinerea expertizei naŃionale în domeniul nuclear;

• Întărirea cooperării internaŃionale;

• Creşterea eficienŃei şi a transparenŃei în relaŃiile cu publicul şi mass-media.

Documents

STRATEGIA NAłIONALĂ de securitate nucleară pe anii 2009 ......următorii 10-20 de ani centralele învechite vor fi închise definitiv, ceea ce va reduce ponderea energiei nucleare