STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 1

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 2

STUDIA 20+

NR.3

REVISTA ȘCOLII GIMNAZIALE

”I.A.BASSARABESCU”

PLOIEȘTI

Comunicări, studii, exemple de bune practici

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 3

COLECTIVUL DE REDACTARE

PROF. ALEXANDRESCU VALENTINA

PROF. ANTONESCU MIHAELA

PROF. BADEA CARMEN

PROF. CRĂCIUN DANIELA

PROF. CUCU ANIȘOARA

PROF. DINU LAURA

PROF. GĂVENEA NICOLETA

PROF. MANTA NICOLETA

PROF. MATEI ANDREEA CLAUDIA

PROF. MĂNESCU VERONICA

PROF. RISTEA LIDIA

PROF: SLĂDARIU AURA

PROF. URSACHE DANIELA

PROF. VASILE FLORENTINA

COORDONATORI : prof. MATEI ANDREEA CLAUDIA

prof.. DOBRE CONSTANȚA

Tehnoredactare : prof. DOBRE CONSTANȚA

NOTA:Responsabilitatea asupra conținutului materialelor revine autorilor.

ISSN 2559 – 7442

ISSN-L 2559-7442

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 4

Contents

Despre...Centenar ................................................................................................................................... 6

UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA ......................................................................................................... 7

REGINA MARIA, ROMÂNIA MARE ȘI COSTUMUL TRADIȚIONAL ROMÂNESC ....................................... 12

I.A.BASSARABESCU, SCRIITOR, FILOSOF, PROFESOR DE GEOGRAFIE ŞI POLITICIAN ............................. 15

LECTURA - ÎNTRE DORINŢĂ ŞI OBLIGAŢIE ............................................................................................. 20

DESPRE EDUCAŢIA ECOLOGICĂ LA CICLUL PRIMAR .............................................................................. 23

GO-LAB - O ALTERNATIVĂ PENTRU PROCESUL EDUCAȚIONAL ............................................................ 26

DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR DE LECTURĂ IN CICLUL PRIMAR ..................................................... 29

FACTORI CARE POT DETERMINA COMPORTAMENTUL PERTURBATOR AL ELEVULUI ÎN CLASĂ ........... 35

MANAGEMENTUL COMUNICĂRII FACTORI PERTURBATORI ŞI BLOCAJE ÎN COMUNICARE .................. 37

DIFICULTĂŢI DE COMUNICARE ŞI RELAŢIONARE LA PREADOLESCENŢI CU CERINŢE EDUCATIVE

SPECIALE ................................................................................................................................................ 41

O altfel de UNIRE ................................................................................................................................... 45

DACĂ E SĂ FII… ...................................................................................................................................... 48

PROIECT DIDACTIC ................................................................................................................................. 50

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 5

CENTENARUL MARII UNIRI

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 6

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

Prof. înv. primar Carmen Badea

Ce sărbătorim la Centenarul Marii Uniri?

Credința românilor care au făcut Unirea că toată suflarea românească trebuie să trăiască împreună,

într-un singur stat, ROMÂNIA.

Efortul susținut al românilor de a nu uita că sunt români.

Năzuința românilor de a înfăptui Marea Unire, avută de-a lungul secolelor.

Tenacitatea elitelor românești care au întreprins toate cele necesare ca unirea să devină realitate.

Eroismul și jertfa celor fără de care Marea Unire, nu ar fi fost posibilă.

Nesupunerea românilor în fața imperiilor vremelnice și neacceptarea unei sorți potrivnice.

Ambiția românilor de a rămâne împreună după 100 de ani de la Marea Unire.

Rațiunea românilor de a căuta în permanență cele mai bune împrejurări.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 7

UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA

27 martie/9 aprilie 1918

Prof. Daniela Camelia Ursache

Anul 1918 reprezintă un an

fundamental în istoria Europei în general şi a

României în special. Pentru politica națională,

importanța anului 1918 este cunoscută de toată

lumea, acum având loc realizarea a ceea ce

marii paşoptişti din secolul anterior numeau

“România visurilor lor – România mare”,

proces realizat în urma evenimentelor de la 27

martie/9 aprilie 1918 la Chi;inău, în 15/28

noiembrie 1918 la Cernăuti, şi pe data de 18

noiembrie/1 decembrie 1918 la Alba Iulia.

Prima dintre provinciile româneşti aflate

sub stăpânire străină, care va reveni la trupul

patriei mame, a fost cea cuprinsă între Prut şi

Nistru, cunoscută în istorie sub numele de

Basarabia.

Istoria acestei zone de suflet şi grai

românesc a fost una extrem de zbuciumată.

Zona a făcut parte încă din vechime din cadrul

Voievodatului Moldovei, dar granițele

acestuia au suferit multe schimbări pe

parcursul veacurilor.

Încă din anul 1538, partea de sud a acestui teritoriu a intrat sub autoritatea Imperiului

Otoman, acesta creând aici “reiaua” Tighinei, după ce în secolele anterioare reuşise să cucerească de

la Domnii moldoveni cetățile Chilia şi Cetatea Albă precum şi teritoriile aflate în vecinătatea lor. Astfel

că această situație va subzista până în anul 1812, când în urma războiului ruso – turc care se va încheia

în acest an prin Tratatul de Pace de la Bucureşti din 16/28 mai, teritoriul mai sus menționat cuprins

între Prut, Nistru şi Marea Neagră, atât cel aflat sub autoritatea Moldovei, căt şi cel aflat sub autoritatea

Imperiului Otoman, va intra în componența Imperiului Rus.

Evoluția granițelor acestei provincii va continua să fie una extrem de tumultoasă şi în secolul

al XIX – lea. Anul 1856 reprezintă o altă bornă importantă din evoluția acestei probleme. La 18/30

martie 1856, la Paris se încheia Tratatul de Pace care punea capăt “Războiului Crimeii” dintre Imperiul

Rus pe de o parte şi o coaliție formată din Imperiul Otoman, Imperiul Francez, Imperiul Britanic şi

Regatul Sardiniei pe de altă parte, document care afirma faptul că Rusia pierduse acest război, şi

totodată pierduse şi cele trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad şi Ismail), în favoarea

Principatului Moldovei..

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 8

Chestiunea frontalieră nu se va încheia aici deoarece la 1878, mai întâi prin Tratatul de Pace

de la San Ştefano (19 febr./3 mart.), dar mai ales prin Tratatul de Pace de la Berlin (1/13 iulie), care

puneau capăt războiului dintre Imperiul Otoman pe de o parte şi Imperiul Rus, aliat cu România, Serbia

şi Muntenegru pe de altă parte, la presiunea vecinilor de la răsărit, Imperiul Otoman ceda Rusiei, Delta

Dunării şi zona de nord a Dobrogei, pe care aceasta le va oferi României, primind la schimb, cele trei

județe din sudul Basarabiei, cedate Moldovei anterior prin Tratatul de Pace de la Paris din 1856.

Acest statu – quo teritorial se va păstra până în anul 1918, când în urma evenimentelor pe

care le vom prezenta în cele ce urmează Basarabia se va uni cu țara mamă.

Anul 1918 este anul prăbuşirii marilor imperii europene, dar şi anul desăvârşirii existenței

statelor naționale, printre acestea numărându-se şi statul român.

Primii care au început această operă de realizare a României Mari au fost românii basarabeni,

care încă din anul anterior, imediat după prăbuşirea puterii imperiale au început să-şi afirme idealurile

şi țelurile lor politice, în diferite adunări şi consfătuiri, cum ar fi: Congresul Uniunii Cooperativelor

din Basarabia, Congresul studenților moldoveni, Congresul Țăranilor din Basarabia, Congresul

Corpului Didactic din Basarabia sau Marele Congres Ostăşesc. Acesta din urmă s-a reunit la Chişinău

în data de 2 – 9 noiembrie 1917, unde 989 de delegați au votat pentru convocarea unui Sfat al Țării, ca

adunare aleasă a Basarabiei.

Noua adunare avea în componența sa 150 de deputați dintre care 105 erau de origine

“moldovenească”, restul fiind reprezentanți ai naționalităților conlocuitoare (ucrainieni, evrei, rusi,

bulgari, germani, polonezi, găgăuzi, armeni şi greci). Preşedinte al noului organ ales era fostul profesor

de la Academia din Petrograd, Ion Inculeț.

La data de 2/15 decembrie 1917, Sfatul Țării, va adopta prima hotărâre importantă din

existența sa, prin care declara constituirea Republicii Democratice Moldoveneşti aflată sub autonomia

Republicii Federative Democratice Ruseşti. Preşedinte al R.D. Moldoveneşti, fiind ales, Ion Inculeț,

iar Pantelimon Erhan fiind numit la conducerea executivului moldovenesc.

Situația va stârni nemulțumirea însă a autorităţilor bolşevice de la Moscova, care vor încerca

să blocheze evoluţia situaţiei politice din Basarabia prin intermediul unităţilor paramilitare bolşevice

conduse de către Comisarul RUMCEROD Christian Rakovsky. În aceste condiţii Guvernul României

prezidat de către Ion I.C. Brătianu, va decide curăţarea teritoriului Moldovei româneşti, de trupe ruseşti

bolşevizate, dar mai apoi la cererea Guvernului basarabean, România va decide să trimită un corp

militar românesc şi dincolo de Prut, sub conducerea generalului Ernest Broşteanu, pentru a asigura

ordinea şi siguranţa cetăţenilor de aici.

Acum se radicalizează şi relaţiile României cu puterea bolşevică de la Petrograd, condusă

de către Vladimir Ilici Lenin, care va decide ruperea relaţiilor diplomatice cu ţara noastră, arestarea

membrilor delegaţiei diplomatice româneşti de la Petrograd şi confiscarea tezaurului României aflat în

custodia Rusiei.

În aceste condiţii, sub ameninţarea Rusiei Sovietice, Sfatul Țării, întrunit în şedinţă solemnă

la Chişinău în data de 24 ian./6 febr. 1918, va decide proclamarea independenţei R.D. Moldoveneşti,

care urma să rămână în continuare sub conducerea lui Ion Inculeţ, ca Preşedinte şi a lui Daniel

Ciugureanu ca premier. Imediat cei doi vor începe negocieri cu liderii politici de la Bucureşti, în frunte

cu Regele Ferdinand I şi cu Preşed. Cons. De Min. Alexandru Marghiloman, pentru realizarea unirii

Basarabiei cu ţara mamă.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 9

Actele finale vor fi adoptate de către Sfatul Țării în după-amiaza zilei de 27 martie//9 aprilie 1918, la

Chişinău, unde 86 de deputaţi vor vota pentru unire, 3 deputaţi vor vota împotriva acesteia, alţi 36 de

deputaţi se vor abţine, iar 13 deputaţi vor fi absenţi.

Cele două documente intitulate

“Declaraţia de unire a Basarabiei cu România”

şi “Actul de Unire votat de Sfatul Țării la 27

martie stil vechi 1918” vor fi prezentate mai apoi

la Iaşi Regelui Ferdinand I, de către o delegaţie de

patrioţi basarabeni, condusă de către Ion Inculeţ

şi Daniel Ciugureanu. Monarhul va ratifica mai

apoi Decretul regal redactat de către Guvernul

Marghiloman şi adoptat de către Parlamentul

României, în data de 9/22 aprilie 1918, prin care

se acceptau actele votate de către Sfatul Țării,

privind unirea teritoriului de la răsărit de Prut cu

România.

Situaţia era însă în continuare delicată

pentru România, deoarece noua putere politică de

la Moscova nu acceptase şi nu recunoscuse actele

votate la Chişinău şi ratificate la Iaşi, creând

practic un pericol militar la graniţele răsăritene

ale ţării. În aceste condiţii, liderii politici de la

Bucureşti vor căuta să asigure la nivel

internațional noile graniţe ale ţării şi avem în

vedere în special graniţele răsăritene ale

României. Astfel că la 28 octombrie 1920, la Paris

se va încheia un Tratat între România pe de o

parte şi Imperiul Britanic, Republica Franceză, Regatul Italiei şi Imperiul Japoniei, pe de altă parte,

prin care marile puteri semnatare ale acestui document se angajau să garanteze noile granițe ale

României şi declarau că recunosc suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei.

La această mare realizare a neamului românesc din acel teribil an 1918, au contribuit atât

liderii politici de la Bucureşti, în frunte cu Regele Ferdinand I, dar printre care enumerăm şi pe:

Alexandru Marghiloman, Ion I.C. Brătianu, Alexandru Averescu etc, cât şi mai ales elita politică a

românilor basarabeni, unde putem aminti pe: Ion Inculeţ, Daniel Ciugureanu, Pantelimon Erhan, Pavel

Gore, Vasile Stroiescu, Pantelimon Halippa, Constantin Stere, Vladimir Herţa, Teofil Iancu, Anton

Crihan, Ion Buzdugan, Alexei Mateevici, Gurie Grosu, Sergiu Niţă etc.

Astfel putem afirma că românii basarabeni au fost cei dintâi care au pus, prima piatră la

definitivarea Statului Naţional Unitar Român.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 10

Bibligrafie:

Constantiniu, Florin – “O istorie sinceră

a poporului român”, Edit. Univers

Enciclopedic, Bucureşti, 1996;

Giurescu, Dinu C. (coord.) – “Istoria

României în date”, Edit. Enciclopedică,

Bucureşti, 2003;

Giurescu, Constantin C.; Giurescu, Dinu

C. – “Istoria românilor din cele mai

vechi timpuri până astăzi”, Edit.

Albatros, Bucureşti, 1975;

Mamina, Ion; Scurtu, Ioan – “Guverne şi

guvernanţi (1916 -1938)”, Silex Casă de

Editură Presă şi Impresariat, Bucureşti,

1996;

Oberländer – Târnoveanu, Ernest – “Basarabia 1812 – 1947. Oameni, locuri, frontiere”, Ploieşti,

2012;

Platon, Gheorghe (coord.) – “Istoria Românilor”, vol. VII, Tom. II, “De la Independenţă la Marea

Unire (1878 – 1918)”, Edit. Enciclopedică, Bucureşti, 2003;

Murgescu, Bogdan (coord.) – “Istoria României în texte”, Edit. Corint, Bucureşti, 2001;

Scurtu, Ioan (coord.) – “Istoria Basarabiei de la începuturi până în 1998”, Edit. Semne, Bucureşti,

1998;

Scurtu, Ioan – “Istoria Românilor în timpul celor patru regi (1866 – 1947)”, vol. II, “Ferdinand I”,

Edit. Enciclopedică, Bucureşti, 2004;

Scurtu, Ioan – “România şi Marile Puteri (1918 – 1933). Documente”, Edit. Fundaţiei “România de

Mâine”, Bucureşti, 1999;

Scurtu, Ioan – “Sfatul Țării organ reprezentativ al Basarabiei”, în “Magazin Istoric”, nr.12, 1993.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 11

P E R S O N A L I T Ă Ț I

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 12

REGINA MARIA,

ROMÂNIA MARE ȘI COSTUMUL TRADIȚIONAL ROMÂNESC Profesor Nicoleta Manta

În decembrie 1892, Maria Alexandra Victoria, cea care avea să devină Regina Maria a

României (după ce tatăl său, Alfred, a devenit duce de Saxa-Coburg Gotha), s-a căsătorit cu

Ferdinand, prințul moștenitor al României. Cei doi au sosit la București, în ianuarie 1893.

În 1914, după ce regele Carol I s-a stins din viață, pe tron a urcat nepotul său, Ferdinand. Din

cauza Primului Război Mondial, ceremonia încoronării a avut loc la 15 octombrie 1922, la

Alba Iulia.

Locul de încoronare nu a fost ales întâmplător. Aici intrase triumfător Mihai Viteazul, pe

1 noiembrie în 1599, iar la 1 decembrie 1918, peste 100.000 de oameni aclamaseră Unirea

Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.

De la început, Regina Maria s-a dovedit a fi un caracter extrem de puternic, dedicându-se cu

toata energia și pasiunea țării de adopție, în care devenise regină, țara pe care a iubit-o cu sinceritate

și dăruire.

În timpul războiului, regina s-a înscris ca infirmieră voluntară în Crucea Roșie. A scris și a

publicat o carte, intitulată “Țara mea”, iar banii strânși din vânzarea acesteia i-a donat Crucii Roșii,

pe lângă alte contribuții, în sprijinul țării sale.

Istoricii recunosc faptul că Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a fost rezultatul eforturilor

unei întregi națiuni care a avut și șansa de a fi condusă de oameni politici responsabili și cu vocație.

Regina Maria a fost unul dintre acești conducători, care a înțeles ce înseamnă destinul unui popor în

istorie. După doi ani de neutralitate (1914-1916) a României, când situația în întreaga Europă

devenise extrem de tensionată, Regina Maria a avut meritul de a-l convinge pe regele Ferdinand să ia

decizia ca țara sa intre în război de partea Antantei, împotriva germanilor.

În Memoriile sale, regina își mărturisește emoția uriașă pe care a simțit-o în momentul în care

s-a întors în București, după ce, timp de doi ani, în vremea războiului, familia regală și instituțiile

statului s-au retras la Iași. Despre întoarcerea triumfală în București, de la Iași, Regina Maria

mărturisește, în Memoriile ei, că au fost întâmpinați de ofițeri români, englezi și francezi, au trecut

pe Șoseaua Kisselef, salutând armatele aliate, un grup de înalți prelați le-au binecuvantat întoarcerea,

au străbătut Piața Victoriei, aclamați de mulțime, s-au oprit în fața statuii lui Mihai Viteazul (cea care

se află astăzi în Piața Universității), au urcat la Mitropolie și s-au oprit la Palatul Cotroceni.

La Versailles, unde Regina Maria s-a dus special pentru a pleda cauza națiunii sale, se spune

că l-a impresionat pe prim-ministrul francez, prin frumusețea ei, dar și prin inteligența absolut

sclipitoare, susținând cu atata patos interesele românilor, încât misiunea de negociator a prim-

ministrului român, Ionel Brătianu, a devenit ceva mai ușoară. Rezultatul a fost Marea Unire,

Muntenia, Moldova, Transilvania, Bucovina și Basarabia, unire desăvârșită, prin voia poporului, la

Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918.

Regina Maria a fost unul dintre oamenii care au promovat neobosit valorile românești, printre

care și portul tradițional, dovadă fiind multitudinea de fotografii în care Regina este suprinsă purtând

costume românești fie singură, fie alături de copiii săi.

Moda portului popular la curtea regală nu era un element de noutate. Regele Carol I era un

mare admirator al textilelor tradiționale românești, iar după căsătoria cu Principesa Elisabeta de

Wied-Neuwied, i-a insuflat și acesteia dragostea pentru portul nostrum.

Regina Elisabeta a fost cea care a adoptat la Curtea Regală moda portului tradițional

românesc. Până atunci, doamnele din înalta aristocrație românească se îmbrăcau numai din străinătate

și considerau că straiele tradiționale se poartă doar de către țărani.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 13

În schimb, regina, care a primit cadou la venirea în țară un costum popular, s-a îndrăgostit de

hainele tradiționale ale românilor și, prin puterea exemplului, le-a readus în atenția lumii, purtându-

l la diverse ocazii festive, recepții și baluri.

De pildă, în 1885 la sugestia Reginei Elisabeta, la Balul Curții toate doamnele au îmbrăcat

frumosul costum țărănesc. Același lucru avea să-l facă Regina Maria. Preocupată de modă și atentă

la noile tendințe, Maria se îngrijea mereu de garderoba sa. Clientă fidelă a marilor case de modă

europene, Maria purta însă și costume populare românești. La fiecare vizită prin țară, Regina purta

costumele populare specifice fiecărei zone și își îmbrăca fiicele, dar și fiii la fel.

Regina considera că portul tradițional este cum nu se poate mai potrivit pentru copiii săi, astfel

că aceștia purtau adesea haine tradiționale. Nu de puține ori la Bran, Regina împreună cu fiicele și

invitatele sale purtau cămașă și catrințe alături de țărăncile pe care le vizitau și cu care stăteau la

povești. Nu trebuie uitat faptul că pe lângă costumele populare, Maria a luptat și pentru readucerea în

prim plan a meșteșugurilor tradiționale după război, când acestea începuseră să pălească în fața

importurilor. Walter Littlefield spunea în 1935 că prin eforturile ei și ale fiicelor sale lumea a învățat

să aprecieze arta și obiectele tradiționale din România. Ea a reușit un lucru măreț, pornind o reînviere

a industriei casnice a textilelor și olăritului, care după război erau înlocuite cu fibre sintetice de

proveniență germană și ceramică austriacă. Totodată, ea a încurajat femeile să poarte hainele lor

tradiționale cu orice ocazie și a ignorat cu îndârjire influențele modei pariziene.

Este important că regina a creat un stil vestimentar despre care ar trebui să se vorbească ața

cum se vorbește despre cel victorian. A inspirat doamnele din epocă și continuă să ne inspire și pe

noi, cei care încercăm să-i ducem povestea mai departe. S-a ocupat ca această modă să nu dispară în

rândul regalității transmițându-I nurorii sale, principesa Elena, aceleași obiceiuri și a avut grijă să

transmită generațiilor următoare bogăția tradițiilor românești prin expoziții de artă populară și donații.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 14

Bibliografie:

https://cult-ura.ro/regina-maria-cum-indragit-o-printesa-englezoaica-portul-si-traditiile-romanesti/

https://www.reginamaria.ro/regina-ne-a-unit

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/foto-reginele-si-principesele-româniei-au-iubit-

portul-traditional-românesc

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 15

I.A.BASSARABESCU, SCRIITOR, FILOSOF, PROFESOR DE

GEOGRAFIE ŞI POLITICIAN

(1870-1952)

Prof. Laura Daniela Dinu

“Meseria de profesor este o artă; şi

arta fără talent n-are durată. Profesorul

adevărat nu funcţionează. Oficiază”

I.A.Bassarabescu

I.A.Bassarabescu a fost profesor de

geografie şi limbă franceză,scriitor prolific, dascăl

de excepţie,om politic respectat, dar înainte de toate

a fost un om cu un caracter deosebit. Având un simţ

etic deosebit, scriitorul a respectat şi a apreciat

omul, indiferent de studii sau poziţie socială, a avut

căldură şi simpatie în suflet şi în faptă în orice

acţinune a întreprins, a fost un temerar şi un

învingător şi merită să se bucure de aprecierea

locuitorilor oraşului Ploieşti.

I.A.Bassarabescu s-a născut la 29 decembrie

1870 in oraşul Giurgiu în familia unui moşier Pitorul

Bassarabescu, căsătorit cu o femeie de aleasă

educaţie, Elisabeta-Elisa Bassarabescu. După cum reiese din autobiografia sa, în perioada 1870-1877

a locuit la Giurgiu împreună cu familia sa numeroasă,fiind al şaselea băiat dintr-o serie de şapte copii.

În 1877, de frica bombardamentelor turceşti, familia se mută la Bucureşti,unde I.A.Bassarabescu va

frecventa Şcoala Primară şi ulterior Colegiul Sfântu Sava. Elev strălucit, cu aplicaţii deosebite către

limbi străine, îndeosebi limba franceză va avea profesori deosebiţi ca Anghel Demetrescu la istorie

şi Sava Stefanescu, viitorul mare geolog al României. Colaborează încă elev de liceu în clasele

secundare în perioada 1886-1888 la revistele şcolare “Armonia” şi “Studentul român” şi totuşi

debutul său oficial are loc la 1 octombrie 1888 când i se publică în revista “Mugurel nuvela

“Nostalgie”. După o lună, la 1 noiembrie 1888 publică în revista “România literară” povestirea “Întâia

funie”, primită cu interes de cunoscători.

În mai 1890, publică în revista “Generaţia Nouă” nuvela “Restriţe”, care ulterior va fi selectată

în toate volumele care cuprind cele mai bune creaţii ale scriitorului. În anul 1891, I.A.Bassarabescu

susţine examenul de bacalaureat şi obţine rezultate deosebite. În perioada 1892-1896 frecventează

cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti. Precizăm că în acele

vremuri, în cadrul acestei facultăţi funcţionau şi diferite secţii pentru limbi străine, istorie-geografie

etc. Mai târziu acestea vor deveni facultăţi independente. Pe timpul studenţiei, I.A.Bassarabescu este

,pentru perioade scurte de timp, funcţionar în Ministerul Finanţelor, un lucru bizar în biografia sa.

Pe timpul studenţiei, în 1893 colaborează la “Românul Literar” editat de Vintilă C.A.Rosetti şi la

ziarul “Românul” condus de fiul acestuia. După 1895 colaborează la “Adevărul ilustrat” editat de

Constantin Mille şi din 1896 la “Revista copiilor” unde publică povestiri îndrăgite de cei mici.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 16

Adevărata consacrare literară a scriitorului are loc însă în 1896,când publică în Revista

“Convorbiri literare”,editată de Titu Maiorescu nuvela “Emma”, primită entuziastic de toţi

scriitorii,cel mai entuziastic fiind Duiliu Zamfirescu,care îi va rămâne un fidel prieten.

În anul 1896, pe baza studiilor efectuate, este numit profesor suplinitor de geografie la Liceul

din Focşani. Cunoscător fin de limba franceză, dar si al literaturii române, I.A.Bassarabescu avea acel

har dumnezeiesc hărăzit dascălilor de geniu care ştiu să pigmenteze lecțiile şi expunerile cu observaţii,

comparaţii, remarci critice sau elogioase , mici povestioare sau glume care destind atmosfera

asistenţei.Astfel datele statistice deveneau digerabile, iar datele aride privind altitudinile , suprafeţele,

densităţile etc care abundă în lecţiile de geografie deveneau mult mai uşor de reţinut. La Focşani,

scriitorul profesor de geografie transforma orele sale în dezbateri furtunoase în care elevii erau

solicitaţi să se exprime chiar în limba franceză, domeniul în care dascălul de geografie era imbatabil.

Deşi studia în secundar istoria, I.A.Bassarabescu se simţea mai in largul său in orele de geografie

când folosea chiar limba franceză. La Focşani scriitorul se remarcă prin calitatea şi rafinamentul

lecţiilor sale, care îl fac cunoscut dincolo de hotarele judeţului şi chiar în cadrul Ministerului de

specialitate.

Este cert că în anul 1897,I.A.Bassarabescu este mutat de Minister , ca profesor de geografie la Liceul

Sfinţii Petru şi Pavel, cel mai bun liceu din Ploieşti la aceea vreme. Liceul era situat la capătul

Bulevardului Gării şi funcţiona în spaţiul actualului Colegiu Naţional Mihai Viteazul.

I.ABassarabescu va fi profesor aici din 1897 pâna în 1936 când s-a pensionat. A mai predat geografia

la Gimnaziul Mihai Eminescu, o şcoala particulară condusă de profesorul Munteanu Ramnic Dumitru

din 1928 până la 1948, când aceasta unitate de învăţământ particulară a fost desfiinţată. În ciuda

vârstei înaintate, scriitorul era deosebit de ager şi meticulos în pregatirea lecţiilor , care erau

interesante şi fundamentate ştiinţific. Este drept că în cadrul învăţământului particular,

I.A.Bassarabescu a predat mai mult franceza decât geografia, mai ales că după al II-lea Război

Mondial existau puţini profesori de franceză.

După cum reiese din Registrele Matricole sau alte documente aflate la Arhivele Statului,

scriitorul I.A.Bassarabescu a predat ore de limba franceză în perioada 1897-1935 la Liceul Petru si

Pavel din Ploieşti.

Deci scriitorul I.A.Bassarabescu a avut o

îndelungată şi prodigioasă activitate didactică ca

profesor în învăţământul de stat şi

particular,activitate pe care nu a interupt-o nici în

perioadele când a fost senator de Ploieşti sau Prefect

al Judeţului Prahova. I.A.Bassarabescu a fost un

dascăl adevărat,profesor de geografie şi uneori de

franceză, cu dragoste de elevi, întelept şi fin pedagog,

cu înclinare către această meserie atât de nobilă, de a

forma şi de a educa generaţia tânără.

I.A.Bassarabescu a călătorit mult prin Europa

şi ceea ce a văzut prin ţările străbătute a transmis

elevilor în multele ore de geografie, care încântau

prin pitorescul informaţiiei, presărate cu metafore, la

care se adăugau un bogat material ilustrativ atât de

metodic ordonat şi catalogat de el însuşi în : colecţii

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 17

de vederi de pe meleagurile respective( Franţa,Italia,Germania), ziare, fotografii, colecţii de timbre,

monede şi altele.

Dar să ne întoarcem la anul 1897, când scriitorul este mutat de Minister ca profesor de

geografie la Ploieşti şi să reproducem cuvintele acestuia asupra momentului în care a luat contact cu

urbea lui Caragiale:

“Oraşul mi-era necunoscut, deşi trecusem adesea cu trenul prin Gara de Sud , fără să mă

opresc.M-a primit pe o bucăţică de ploaie de iarnă rece şi pătrunzătoare, pe un întuneric care-mi punea

piedică şi nu mă lăsa să-mi satisfac curiozitatea ce mă frământa în clipele acelea de început de

carieră.Luminile felinarelor cu petrol aşezate în linie dreaptă cât te puteau ajuta vederile,mi-arăta că

oraşul începe printr-un bulevard lung care-mi stârnea neastâmpărul să-l văd mai repede a doua zi”.,

După mutarea sa în Ploieşti, scriitorul colaborează la revista “Floare albastră” editată de

N.Constantinescu-Stans. Avea mult de lucru pentru a-şi încheia studiile universitare şi în iulie 1899

obţine titlul de licenţiat în ştiinţele istorice cu teza “Cicero ca om politic”. Astăzi,ne este greu să

înţelegem cum a putut un student în “Litere şi Filosofie” să obţină licenţă în “Istorie” şi să predea

toată viaţa “Geografie şi Limba Franceză”.

lA Ploieşti fiind, scriitorul continuă colaborarea cu Revista “Convorbiri Literare”, iar în 1903

are bucuria de a i se tipări la Editura“Socec”primul volum intitulat“Nuvele”.

În 1903,I.A.Bassarabescu vizitează din nou vestul Europei călătorind prin Austro-Ungaria

,Germania, Elveţia etc. Este foarte impresionat de Elveţia, în care poposeşte mai mult timp, vizitând

printre altele Lucerna, Zurich, Geneva , dar şi fenomenele geografice interesante precum văile

glaciare ale Rhonului şi ale Rinului, gheţarii de vale şi lacurile glaciare,vestitele “Cascade ale

Rinului” etc. Despre toate acestea va povesti atât elevilor săi, dar şi adulţilor la Conferinţele de

popularizare ce se desfăşurau atunci în teatre şi Grădini de vară şi susţinute de marii scriitori, savanţi

şi oameni politici ai vremii. În această perioada continuă colaborarea sa cu Revista “Convorbiri

Literare” editată de Titu Maiorescu, dar începe să publice şi alte reviste precum : “Luceafărul”, “Făt

Frumos” din 1906 cu Revista “Viaţa Literară”.

În anul 1908 scriitorul I.A.Bassarabescu face parte din primul Comitet al Societăţii Scriitorilor

Români, societate care trebuia să apere interesele culturii naţionale şi material ale drepturilor de autor.

În anul 1909,la 25 Mai, I.A.Bassarbescu este ales membru corespondent al Academiei

Române, funcţie deosebit de onorantă pentru un scriitor.

Continuă colaborarea la ziare şi reviste, iar în 1909 publică la Editura “Socec” volumul de nuvele şi

povestiri “Noi şi vechi” iar în anul 1911 pentru calităţile sale didactice este numit pentru câteva luni

ca “Inspector General al Învăţământului primar” din România. Probabil activitatea sa se rezumă la

judeţele învecinate: Dâmboviţa,Prahova şi Buzău. În aceeaşi perioadă îndeplineşte pentru scurt timp

funcţia administrativă de “Prefect al Judeţului Prahova” şi îşi face timp să publice volumul “Un dor

împlinit”, volum care este premiat de Academia Română.

În anul 1922 publică în Revista Transilvania povestirea “La Tuşa Zina” şi participă împreună

cu alţi scriitori români la turneele literare ce se desfăşurau în principalele oraşe ale pământurilor

româneşti de atunci de curând alipite de patria lor mamă.

Ca onoare pentru activitatea sa, începând din 1925 colaborează cu revista ploieşteană

“Esperanto” care îşi propune popularizarea în rândul elevilor această limbă artificial, uşor de învăţat.

În legislatură, 1926-1927 I.A.Bassarabescu se ocupă şi de politică şi face parte din Parlamentul ţării

în calitate de “Senator de Prahova”. Din 1927, scriitorul care n-a abandonat niciun moment funcţia

de profesor de geografie,colaborează la Revista “Graiul nostru” ce apărea în oraşul Bârlad care îi

publica schiţa “Într-un orăşel mic de provincie în care descrie viaţa patriarhală din Ploieşti”.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 18

În anul 1930 publică în Revista “Boabe de grâu” schiţa “În goana tiranului”, an în care

primeşte “Premiul Naţional pentru proză”-una dintre cele mai mari distincţii literare ale acelor

vremuri. În anul 1931 în colaborare cu V.Slanes elaborează o “Anatologie a scriitorilor români”,una

dintre primele lucrări de acest gen,cu mult înainte de monumentala operă a lui George Călinescu,dar

deosebit de folositoare elevilor de atunci pentru Examenele de Capacitate şi Bacalaureat.

În anul 1935 este sărbătorit cu fast şi pensionat oficial din funcţia de profesor de geografie la Liceul

Sfinţii Petru şi Pavel din Ploieşti. Activitatea sa didactică însa în cadrul Gimnaziului particular nu va

înceta până la desfiinţarea acestuia prin Legea Învăţământului din 1948.

Între anii 1938-1943 în publicaţiile “Gazeta Cărţilor” şi Revista umoristică “Veselia” publică o serie

de amintiri. În 1939 şi 1940 apar doua volume “Opere Complete” de I.A.Bassarabescu. În 1942 în

Editura “Cugetarea” este editat volumul “Proza lui I.A.Bassarabescu”,iar în 1943 în aceeaşi editură

apare volumul “Lumea de ieri,amintiri vesele şi duioase”.

În ultima parte a vieţii sale,între 1946-1947, scriitorul I.A.Bassarabescu colaborează la

“Buletinul Oficial al Municipiului Ploieşti” cu articole despre Nicolae Iorga, I.L.Caragiale etc.

La 27 Martie 1952 moare ca urmare a unui

accident stupid cel care a fost eminentul profesor de

geografie şi franceză,scriitorul I.A.Bassarabescu,cel

care a dăruit aproape 55 de ani ,din anii săi de viaţa

urbei Ploieşti şi tinerelor vlăstare.

„Nu pierdeţi din vedere omenia! Mai 'nainte de orice,

siliţi-vă să preţuiţi omenia. Fiţi oameni!”- Ioan

Alexandru Bassarabescu 29 Decembrie 1870-27 Martie

1952 ,scriitor, profesor, om politic şi de cultură,

publicist, membru al Academiei Române.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 19

D I D A C T I C A

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 20

LECTURA - ÎNTRE DORINŢĂ ŞI OBLIGAŢIE

Prof. înv. primar Anişoara Cucu

Societatea contemporană se caracterizează print-o pătrundere masivă a mijloacelor electronice

de informare şi destindere în cotidian, prin computere tot mai performante şi mai accesebile, canale de

televiziune diverse, ceea ce a determinat o îndepărtare de lecturarea cărţilor. Explicaţia alegerii acestora

este simplă. Oferta întruneşte cumulativ trei condiţii: atractivitate, spectacol şi nu cere efort mental

special. Imaginea are un impact mult mai puternic decât cuvântul scris şi este receptată cu mai mare

uşurinţă. Astfel, cartea, cândva uzină de miraje, trece printr-o criză profundă, nu numai la noi, ci în

întreaga lume.

In contextul actual, noi, cadrele didactice, am sesizat din plin atitudinea de indiferenţă sau

chiar de respingere a elevilor noştri faţă de actul lecturii. Fără să minimalizăm importanţa altor surse de

informare, ne propunem să ajungem la sufletul copiilor, transformându-i în cititori activi, motivaţi,

oferindu-le acele mijloace şi instrumente prin care ei vor descoperi că lectura este, în fond, o călătorie

spre propriul suflet.

Trezirea interesului pentru lectură este punctul de plecare pe tărâmul cunoaşterii şi în acelaşi

timp chezăşia succesului în activitatea şcolară pentru fiecare învăţător, cât şi pentru elevii săi. Copilul în

general este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe care îl face în primele clase pentru a parcurge

câteva pagini este uriaş. Adulţii uită de obicei acest lucru, de aceea nici nu-i acordă la timp atenţia

cuvenită.

Lectura propriu-zisă nu începe însă decât după ce copilul reuşeşte singur să descifreze cu

uşurinţă ideile ascunse în spatele semnelor grafice, odată cu descifrarea enigmei acestor hieroglife care

adesea îi înspăimântă pe copii.

Învăţătorul şi părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa psihică a micuţului, pe

jumătate înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut pentru descifrarea unor

semne atât de curioase şi pline de mister.

Modalităţi de stimulare a interesului pentru lectură începând din clasa I:

-conversaţia problematizată, care menţine vie relaţia dascăl- elev. După studierea textelor din

abecedar, care se analizează şi comentează în mod amănunţit se pot recomanda lecturi potrivite vârstei,

pe marginea cărora se pot purta discuţii şi lansa cerinţe precum: să formuleze întrebări pe care să le

adreseze colegilor; să folosească cuvintele noi şi expresiile artistice în contexte variate; să redea prin

cuvinte proprii conţinutul textelor citite; să recunoască ilustraţiile care înfăţişează personaje sau scene

din poveştile citite; să le aşeze în ordinea desfăşurării faptelor.

-formarea bibliotecii de clasă, precum şi a bibliotecii personale. Prima se compune din cărţi aduse

de copii şi învăţător, se stabileşte un bibliotecar al clasei şi se apoi se trece la împrumutarea cărţilor.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 21

-portofolii pentru fiecare scriitor cunoscut, cuprinzând portretul, date biografice şi aspecte

esenţiale din opera lor

-ghicitorile literare sunt mijloace pasionante ce-i invită pe copii la lectură. Acestea se pot desfăşura

astfel : se citeşte un fragment şi se cere elevilor să indice opera şi autorul, sau să recunoască lectura în

care erou principal este Nică etc.

-expoziţiile de carte se pot organiza în clasă şi cuprind cărţi despre o temă anume ce pot fi lecturate

de elevi- ex. Din viaţa plantelor, Trecutul glorios al patriei, Povestiri despre animale.

-şezătorile şi medalioanele literare invită din nou elevii la lectură.

-dramatizările făcute cu şcolarii după unele texte literare îi stimulează pe elevi să citească mai mult

din dramaturgia românească.

Numai formarea interesului pentru lectură nu este suficient pentru a face din orice copil

zburdalnic, dornic de joc şi voie bună, un cititor liniştit, care se cufundă ore întregi în lectura unei cărţi.

Formarea gustului pentru lectură

Pentru a-i determina pe copii să devină cititori pasionaţi este necesar să se formeze cu răbdare

şi stăruinţă gustul pentru lectură. Întâlnim adesea copii care ascultă cu mult interes o lectură frumoasă

citită de părinţi sau de învăţător, dar preferă să se joace, să hoinărească sau să-şi piardă vremea în modul

cel mai neaşteptat, fără a fi tentaţi săptămâni de-a rândul să mai citească şi altceva decât ceea ce li se

cere de către învăţător în orele de curs.

La aceşti elevi care au învins deja greutăţile începutului, nu mai poate fi vorba de lipsa de

interes, ci problema îmbracă alt aspect, gustul pentru lectură nu este încă format. Perioada de formare a

gustului pentru lecturǎ coincide cu cea în care se pun bazele citirii, clasele I-IV. De aceea, învǎţǎtorul

trebuie sǎ aplice şi sǎ cunoascǎ modalitǎţile cele mai eficiente de formare a gustului pentru lecturǎ, încǎ

din clasa I. Astfel, trebuie sǎ asigure tuturor copiilor posibilitatea de a-şi însuşi tehnica citirii corecte,

rapide, conştiente şi fluente. De asemenea, sǎ-i obişnuiascǎ pe elevi sǎ lucreze cu cartea, sǎ se orienteze

în textul citit, sǎ utilizeze dicţionarele, fişele de lecturǎ, fişele cu citate etc.

Trezirea, educarea şi dezvoltarea gustului pentru lectură se realizează în momentul în care

cartea răspunde unei necesităţi intelectuale şi afective a copilului, părinţilor revenindu-le sarcina de a

alege cărţile potrivite personalităţii fiecărui copil.

Odată format, gustul pentru lectură se poate transforma în clasa a IV –a într-o adevărată

pasiune. Această dragoste de carte şi lectura ei este nespus de benefică oricărui cititor. Cartea răsplăteşte

generos dragostea ce i-o purtăm, ea te instruieşte chiar şi fără să i-o ceri şi, poate când nici n-o doreşti.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 22

Concluzii

• Efortului stimulativ pentru lecturã pe care-l cultivã pãrinţii i se adaugã efortul sistematic al

şcolii, din acest moment, lectura devine calea directã şi sigurã pentru însuşirea formelor şi nuanţelor

gândirii ca şi pentru exprimarea cu claritate şi precizie a ideilor proprii.

• Rolul educatorului este de a urmãri nu numai „cât”, ci şi „ce” şi „cum” citesc elevii sãi.

Bibliografie:

NUŢĂ, Silvia, Metodica predării limbii române în clasele primare, Ed. Aramis, 2000.

POPESCU NEVEANU, Paul, Psihologie şcolară, Ed. Universităţii Bucureşti

Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Ed. Minerva, Bucureşti, 1988

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 23

DESPRE EDUCAŢIA ECOLOGICĂ LA CICLUL PRIMAR

Prof. înv.primar Daniela Crăciun

„Nu putem schimba pe alţii, dar dacă ne putem schimba pe noi înşine, putem înceta schimbarea

înfăţişării Pământului”. (Melodie Beattie)

Coordonatele actuale ale vieţii cotidiene impun abordarea în şcoală, alături de alte elemente de educaţie

şi probleme legate de educaţia pentru calitatea mediului înconjurător. Astfel se evidenţiază prioritatea

majoră a noastră, a tuturor, de a cunoaşte, proteja şi conserva mediul de viaţa, conservarea naturii devenind

eficientă şi reală numai atunci când aceasta va face parte integrantă din filosofia şi comportamentul

nostru.

Omul este principalul vinovat de poluarea mediului înconjurǎtor şi tot el suportǎ efectele ei negative

asupra sǎnǎtǎţii sale, de la o banalǎ îmbolnǎvire pânǎ la pierderea vieţii. Poluarea naturii se poate produce

fie din surse naturale (cataclisme), dar mai ales din surse artificiale, provocate de activitatea necontrolatǎ

a oamenilor. Pe plan mondial se constatǎ o preocupare asiduǎ pentru rezolvarea dezechilibrelor care s-

au produs, pentru aplicarea unor mǎsuri speciale de exploatare a resurselor planetei, a conservǎrii

resurselor în prag de dispariţie sau de reciclare acolo unde este cu putinţǎ. Ca urmare se impune ca, încǎ

din clasele primare, copiii sǎ cunoascǎ formele de viaţǎ existente în mediul înconjurǎtor şi sǎ înveţe sǎ

le ocroteascǎ. Ei trebuie sǎ cunoascǎ în acelaşi timp resursele naturale care asigurǎ viaţa precum şi

principalele cauze şi forme de manifestare ale dezechilibrelor naturale din mediul înconjurǎtor, îndeosebi

ale celor produse de activitatea omeneascǎ- poluarea aerului, a apei, a solului.

Educaţia timpurie este baza educaţiei şi autoeducaţiei continue ale viitorului cetǎţean, cǎruia ne

pregǎtim sǎ-i asigurǎm compatibilitatea cu valorile europene. Ceea ce învaţǎ copiii în primii ani

reprezintǎ mai mult de jumǎtate decât vor învǎţa în tot restul vieţii. Aşadar, educarea omului trebuie

începutǎ din copilǎrie, componentele dezvoltǎrii sale fizice şi psihice mergând în paralel cu

componentele personalitǎţii.

O componentǎ a noilor educaţii și implicit a educaţiei timpurii este educaţia ecologicǎ.

Educaţia ecologicǎ urmǎreşte formarea unui om cu un comportament adecvat în ceea ce priveşte

mediul înconjurǎtor, comportament care sǎ se manifeste prin acţiuni concrete nu numai prin informare

teoreticǎ. Cunoştinţele ecologice se asimileazǎ în mod treptat şi trebuie sǎ porneascǎ de la observarea

şi înţelegerea fenomenelor dupǎ care se dezvoltǎ viaţa, deci trebuie sǎ aibǎ la bazǎ cunoaşterea relaţiei

cauzǎ-efect. educaţia de mediu sporeşte conştientizarea problemelor şi înţelegerea valorilor personale

prin „descoperirea” atitudinii şi înţelegerii, ajutându-i pe elevi să-şi evalueze şi să-şi clarifice

sentimentele în ceea ce priveşte mediul şi cum contribuie la problemele acestuia. Ajută fiecare persoană

să înţeleagă faptul că oamenii au valori diferite, iar conflictele dintre acestea trebuie abordate pentru a

preveni şi rezolva, în final, problemele de mediu.

După părerea mea, cea mai potrivită cale de introducere a educaţiei ecologice în şcoli este infuzarea

unor dimensiuni ale acesteia în cadrul disciplinelor existente. Prin tratare interdisciplinară se poate

ajunge la formarea unei viziuni globale şi a unui sistem coerent de atitudini şi comportamente potrivit

vârstei şcolarului. Urmărită pe toată durata şcolarităţii, educaţia ecologică poate forma cetăţeni

responsabili prin conştientizarea pericolelor ce ameninţă umanitatea şi patrimoniul său natural.

Printre situaţiile de învăţare funcţională a cunoştinţelor referitoare la mediu, V. de Landsheere

enumera: observaţiile de teren, constituirea de dosare plecând de la observaţiile directe şi de la

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 24

analizapresei sau a documentelor tehnice, difuzarea informaţiilor primite şi analizate prin diverse

mijloace – jurnal şcolar, corespondenţă interşcolară etc. –, discuţii de grup cu sau fără participarea unor

persoane – resurse sau experţi, studii de caz, jocuri de rol, exerciţii de simulare etc.

Cunoştinţele cele mai bogate despre natură le dobândesc elevii pe parcursul orelor de

cunoaşterea mediului. Aici află despre viaţa plantelor şi a animalelor, despre echilibrul

ecologic,acţiuni ecologice, identifică formele de poluare , dar şi căile de diminuare sau evitare a

poluării,înţeleg şi observă efectele, recunoscând cauzele, învaţă despre lanţul trofic din natură,

despre adaptarea vieţuitoarelor la condiţiile de mediu, despre importanţa intervenţiei salvatoare a

omului în diferite situaţii critice.

La orele de Explorarea mediului şi Geografie, am dezbătut teme de genul: „ Poluarea

naturii”,“Deşeurile şi reciclarea lor”. Dezastrele naturale din ţară şi din lume, pe care elevii le trăiesc

sau află despre ele prin intermediul mass-media, sunt argumente care pledează în favoarea ocrotirii

mediului.

Matematica este o disciplină care, în aparenţă, nu pare a oferi ocazia pentru realizarea

educaţiei ecologice. Doar la prima vedere, întrucât se pot propune spre rezolvare probleme al căror

conţinut (tăieri şi transport de lemne, suprafeţe defrişate, locuinţe, livezi distruse de alunecări de teren,

animale ucise de revărsări ale apelor) sensibilizează copiii, ajutându-i să evalueze pagubele produse de

acţiunile necontrolate ale oamenilor sau de „răzbunările” naturii.

Educaţia civică dă prilejul formării unei conştiinţe şi conduite favorabile protejării mediului. Dacă

mediul este sursa unei vieţi sănătoase, concluzia logică e că nimănui nu-i este permis să aibă un

comportament nepotrivit faţă de natură, pentru a nu fi cauza îmbolnăvirii semenilor săi. Apa, aerul, solul

supuse poluării sunt factori care slăbesc imunitatea organismelor ,iar acest subiect trebuie să fie mereu

în atenţia omului

Geografia, disciplină studiată în clasa a IV-a, ajută elevii să observe marea complexitate a

fenomenelor din natură, legătura dintre ele, modalităţi de evitare a dezastrelor naturale, de prevenire a

degradărilor (prin plantarea pomilor, arborilor, protejarea surselor de apă, vânătoarea controlată etc.).

Istoria este şi ea o disciplină care contribuie la educarea ecologică a elevilor întrucât aceştia află că

multe din faptele de vitejie ale strămoşilor noştri au avut drept aliat codrul.

Muzica, artele vizuale și abilităţile practice aduc elevii mai aproape de natură prin cântec, prin

lucrările realizate, picturile şi obiectele confecţionate din materiale refolosibile. În aceste ore se îmbină

armonios educaţia estetică cu educaţia ecologică, informaţia ştiinţifică şi educaţia civică.Am realizat

desene şi lucrări practice de genul: „Salvaţi Pământul!”, Planeta Albastră plânge!,

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 25

„Natura, casa noastră”, „Prietenii naturii”

Deşi ar părea pretenţios, termenul de portofoliu poate fi introdus încă din clasa I, copiii putând

realiza diverse lucrări, individual sau în echipă. Pe parcursul următoarelor clase, conţinutul portofoliului

se poate îmbogăţi pentru ca, la sfârşitul clasei a IV-a, fiecare elev să aibă un portofoliu cu acest conţinut

tematic.

Realizarea unei colecţii cu materiale din natură (ierbare, ouă, pene, cuiburi), realizarea, în diverse

ecosisteme, a unor mici filme, a înregistrărilor video pe baza unor teme propuse.

Iniţierea unor cercuri de iubitori ai naturii –“Micii ecologişti”- implică elevii în toate acţiunile

practice ecologice din şcoală. Ei vor fi promotorii gândirii ecologice, primii mici specialişti cu iniţiativă

şi aplicativitate în domeniul ecologic. De asemenea, elaborarea şi redactarea unor reviste de specialitate,

de informare ecologică (de ex.: “Planeta albastră”, “Terra”) vor coordona acţiunile intreprinse de elevi,

cât şi o informare adecvată.

Mai mult, urmărind pe parcursul întregului ciclu primar realizarea obiectivelor educaţiei ecologice,

atât prin valorificarea conţinuturilor unor texte din manual, cât şi prin excursiile, vizitele, mapele

tematice realizate, vom constata că la sfârşitul acestei perioade elevii au un bagaj de cunoştinţe, dar şi

de abilităţi în stare să-i facă să acţioneze în vederea protejării mediului, chiar de la această vârstă. Astfel,

copilul va fi capabil să protejeze mediul apropiat (curtea, spaţiul verde, arborii existenţi), să planteze o

floare, un copac, să atragă atenţia celorlalţi pentru a păstra curăţenia, să participe la reciclarea unor

deşeuri (din sticlă, plastic, hârtie) etc. Elevul va fi antrenat atât în activităţile de observare, cât şi de

manipulare şi experimentare, avându-se în vedere faptul că învaţă mult mai temeinic atunci când

lucrează practic şi când forma de activitate depăşeşte spaţiul băncii de şcoală. Nu trebuie scăpat din

vedere şi faptul că o învăţare eficientă presupune feed-back, care-i oferă copilului nu numai măsura

realizării unei sarcini, cât, mai ales, valoarea (calitatea) pe care o are activitatea desfăşurată.

Educaţia ecologică cultivă şi un sistem de valori. Copiii se maturizează, sistemul de valori pe care

ei îl promovează influenţează opţiunile şi deciziile pe care ei le iau referitor la toate aspectele vieţilor

lor, inclusiv problemele de mediu. Valorile aduc de asemenea consistenţă vieţii unei persoane, ceea ce

o ajută să realizeze un concept mai bun despre sine. Calitatea mediului se reflectă direct în vieţile elevilor

şi a familiilor lor.

Adevărata educaţie ecologică îşi va atinge scopul numai când elevii de azi, viitorii cetăţeni de

mâine, vor fi convinşi de necesitatea ocrotirii naturii, vor deveni factori activi prin acţiuni de apărare

împotriva calamităţilor naturale, de retehnologizare a echipamentelor industriale, de înfiinţare de noi

staţii de epurare a apelor uzate pentru reducerea efectului poluării mediului Ei vor găsi soluţii prin care

să lege prezentul de viitorul planetei.

„Universul este atât de bine creat, încât a-şi dori să îi învăţ şi să îi aplic principiile, în loc să îl

exploatez în mod orbesc şi cu frica pentru supravieţuire”. (R. Buckminster Fuller)

Bibliografie

1. Dumitrescu, F., Stănculescu, C. – „Natura pe înţelesul copiilor”, Editura Carminis, Piteşti,

1998;

2. Ionescu, Al., Săhleanu, V., Bândiu, C., – “Protecţia mediului înconjurător şi educaţia

ecologistă”, Editura Ceres, Bucureşti, 1989.

3. Ecologie, suport didactic clasele III-IV, Bucureşti, Editura Erc Press Educativ, 2004

4.Ghid metodic pentru cadrele didactice. Învăţământ primar – Educaţie ecologică şi protecţia

mediului, 2007

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 26

GO-LAB - O ALTERNATIVĂ PENTRU PROCESUL

EDUCAȚIONAL

Prof. Lidia Ristea

Dezvoltarea rapidă din ultimii ani a instrumentelor digitale, oferă multiple oportunități de

exploatare, iar provocarea cu care se confruntă cadrele didactice este integrarea în procesul de învățare

a laboratoarelor la distanță și virtuale.

Proiectul Next-Lab continuă misiunea proiectului Go-Lab, promovează metode de predare

inovatoare și interactive în școlile primare, gimnaziale și liceale și se concentrează asupra introducerii

educației științifice bazate pe anchetă (IBSE).

Go-Lab - Next-Lab oferă instrumente de învățare online despre subiecte științifice, care conțin

laboratoare virtuale și în plus cu instrumentul de editare Graasp profesorii îl pot utiliza pentru a-și crea

propriile scenarii de învățare cross-curricular și pentru a le împărtăși cu elevii.

Proiectul Go - Lab are ca scop:

1. Crearea unui cadru pedagogic de anchetă de a învăța cu laboratoare online.

Acesta va cuprinde structura proceselor de anchetă și pentru fiecare proces o selecție de instrumente

de orientare cognitive. Instrumentele de orientare pot fi definite ca parte a

Go – Lab, spații de învățare online sau ca activități ce pot fi incluse într-un set de scenarii concrete

la clasă în care laboratoarele online, joacă un rol esențial.

2. Construirea unei comunități Go – Lab

Comunitatea își va propune să creeze un grup de laboratoare online pentru a oferi acces la un set

de laboratoare de știință la distanță. Prin utilizarea acestor laboratoare online, elevii vor fi sprijiniți în

înțelegerea aspectelor științifice legate de viața reală și luarea deciziilor cu privire la orientarea către

știință.

3. Oferirea de acces gratuit pentru laboratoarele online și facilități de personalizare.

Portalul va fi o poartă de acces unică pentru laboratoare online și va oferi servicii de plug-in și

partajare cu ușurință online, precum și servicii de integrare caracteristici suplimentare , cum ar fi

“Google Analytics” de învățare. Caracteristici personalizate și unele aplicații legate de informare vor

fi proiectate ținând cont de preferințe , nivele de competență, domeniile în care se încadrează precum și

contexte de învățare.

4. Construirea unei rețele de comunicare .

Go Lab va implica profesori , elevi și cercetători în activități de învățare, de colaborare , prin crearea

unei rețele de învățare deschise,ce va contribui la extinderea dialogului între oamenii de știință și

comunitatea educațională , va fi necesară o colaborare între școli și organizații de cercetare, pentru a

ajuta tinerii să dobândească o mai bună înțelegere a rolului științei în societate.

Adresă platformă:

https://www.golabz.eu/

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 27

Laboratoarele virtuale sunt foarte utile în predarea științei, mai ales în cazurile în care activitățile

experimentale trebuie efectuate rapid și nu permit observarea și măsurarea în siguranță, iar anumite

experimente implică riscuri pentru sănătatea și integritatea fizică a elevilor.

Prin utilizarea laboratoarelor virtuale se incurajează colaborarea și comunicarea dintre profesori și

elevi, iar aceștia pot participa activ la procesul de învățare prin punerea de întrebări, care îi va ajuta la

formularea concluziilor, înțelegerea greșelilor și evidențierea oricărei concepții greșite.

Învăţarea bazată pe laboratoare online reprezintă o abordare care presupune un stil de învăţare activ

prin integrarea în programele de învăţare a platformelor online în funcţie de stilurile de învăţare ale

elevilor şi de tipurile de inteligenţă ale acestora.

Elevul trebuie să fie implicat în procesul propriei educaţii şi trebuie îndrumat să devină

responsabil pentru progresele pe care le face.

Integrarea experimentului de laborator în lecţie , poate conduce la realizarea unor produse utilizabile

făcând conexiune cu alte discipline.

Există posibilitatea de a grupa activităţile de colaborare, învăţare în mediul online ceea ce

constituie un instrument puternic pentru implementarea metodologiilor moderne de învăţare,

concentrându-se pe individul instruit.

Cu laboratoarele virtuale, elevii dobândesc un instrument cu care să experimenteze fără limitări de

spațiu sau de timp și care sunt disponibile pe tot parcursul anului, deasemena pot dobândi abilități

computerizate mai bune prin utilizarea mediilor virtuale și pot fi considerate abilități pentru învățare

pe tot parcursul vieții și orientarea către domeniul S.T.E.M.(Știință-Tehnologie-Inginerie-Matematică).

Profesorii care au o pasiune pentru predare au puterea de a inspira, sunt încrezători, flexibili,

responsabili, pot implementa activități bazate pe munca în echipă și se pot concentra pe o educație

S.T.E.M, pot utiliza, „vinde” idei și își pot organiza activitatea în funcție de elevi de stilul lor de

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 28

învățare de disponibilitățile pe care le au în ceea ce privește a urma o meserie sau carieră în domeniul

S.T.E.M.

Profesorii ar trebui să reducă decalajul dintre educația informală și cea nonformală, prin realizarea

de materiale educaționale și activități care să promoveze învățatea prin descoperire, să dezvolte gândirea

critică, să invite la ore experți din mediul de afaceri, care să participe la activitățile lor didactice,

concentrându-se asupra experimentelor legate de viața reală.

Domeniul S.T.E.M. presupune metode active prin care elevii să fie determinați să dea frâu liber

creativității, imaginației și spiritului de inovație.

În activitatile de predare trebuie integrate aplicații variate și de pe platforma online Go-Lab pentru

că această platformă permite accesul la surse de informare si cunoaștere mai extinse și mai variate,

promovează munca independentă, inventivitatea şi creativitatea elevilor dar și pentru că este mult mai

ușor de utilizat.

Este o platformă cu licenţă gratuită de tip “Open Source”, ce permite oricărui profesor să contribuie

la elaborarea sau îmbunătăţirea de “ILS -Inquery Learning Spaces “ , cunoscută ca un spațiu virtual de

învățare ce oferă un mediu constructivist, interactiv şi integrat, centrat pe învăţare, predare, evaluare.

Principiul de bază în Go Lab/ Next Lab este constructivismul social, ceea ce presupune o învăţare

prin colaborare, bazată pe proiecte, sarcini individuale dar şi de grup.

Toate “ ILS”-urile create nu sunt doar niște activități în sine, ci produsele lor sunt integrate și

valorificate mai departe de către alti profesori pentru îmbunătățirea sau crearea unor noi “ ILS” , pentru

a le integra în curriculum , în proiectele colaborative online, ce poate constitui un motiv în plus de a

crește numărul de aplicații create.

Această platformă oferă acces deschis și constituie o punte de legătură între foarte mulți profesori

din Europa, din afara UE, este o resursă importantă de idei pentru activități de învățare și va contribui

la dezvoltarea unei comunități puternice în domeniul educativ online.

Din punctual meu de vedere , învăţarea devine eficientă când profesorul construieşte un material de

învăţare, pentru ca elevii să interacţioneze cu acest material de învăţare şi să experimenteze, pentru a

înţelege.

Promovarea educației S.T.E.M. se aliniază cu întreaga lume, tendința de educație privind educarea

elevilor pentru a face față schimbărilor și provocărilor în societatea noastră și în întreaga lume, cu o

economie rapidă, în ceea ce privește evoluțiile științifice și tehnologice.

Conceptele de bază ale învățării S.T.E.M. ne înconjoară în fiecare zi, iar angajarea elevilor activități

practice STEM desfășurate în aer liber va fi o modalitate remarcabilă de a-i implica în învățarea bazată

pe natură.

Lumea are nevoie de copii care să poată cuceri cele mai noi tehnologii și să poată găsi soluții

curajoase pentru a rezolva problemele provocatoare ale unei lumi noi.

Activitățile STEM în aer liber vor crea următoarea generație de inventatori, inovatori și lideri, prin

deschiderea minții lor spre complexitățile ascunse în frumusețea științei și tehnologiei.

STEM se bazează pe teoria socială a carierei cognitive pentru a testa un cadru conceptual pentru a

înțelege despre importanța studierii despre Știință,Tehnologie, Inginerie și Matematică.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 29

DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR DE LECTURĂ IN

CICLUL PRIMAR Prof. înv. primar Mihaela Antonescu

“Iubiţi cartea, îngrijiţi-o şi citiţi cât mai mult!

Cartea ne este prieten credincios şi de

nădejde ! “

Morozov G. F – “Cărţi prietene”

Gustul pentru lectură se formează încă de la vârste fragede, în familie. Dar câte mame mai

stau să citească poveşti şi basme copiilor ? Câţi părinţi urmăresc împreună cu copiii un film educativ ?

Câţi părinţi selectează cărţile sau emisiunile TV ? Câţi părinţi comentează activitatea de la şcoală cu

copiilor lor ?

Să nu uităm, că scopul lecturii, este acela de a forma progresiv un tânăr cu o cultură

comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea din jurul său, să comunice şi să

interacţioneze cu semenii, exprimându-şi gânduri, stări, sentimente, opinii, să fie sensibil la frumosul

din natură şi la cel creat de om .La vârsta şcolară mică se pun bazele formării personalităţii copilului:

valorificarea capacităţilor intelectuale prin formarea unei motivaţii intrinseci pozitive, dezvoltarea

intereselor, asigurarea echilibrului emoţional, formarea unei imagini despre sine şi despre alţii,

capacitatea de a opera cu criterii morale şi de adaptare normativă.

Evoluţia individului uman are loc pe baza unor legităţi proprii ale căror mecanisme sunt

ereditatea, mediul şi educaţia. La vârstele mici, factorii biologici imprimă evoluţiei copilului un ritm

alert. Dar dezvoltarea psihică şi socială este dependentă de experienţa de viaţă, de acumulările şi

conduitele exersate şi concretizate în priceperi, deprinderi şi obişnuinţe, de structurile generate de

procesele de acomodare la mediul concret. Achiziţiile în planul proceselor, funcţiilor şi caracteristicilor

psihice se structurează în comportamente diferenţiate pe vârste şi individual. Valorificarea de către

copil a datelor ereditare prin experienţe proprii în anumite cadre de mediu vor duce la construirea unei

identităţi proprii şi definitorii. Între nivelul dezvoltării individuale şi calitatea învăţării există o relaţie

de interdependenţă.

Efectele învăţării se evidenţiază mai pregnant în copilărie şi tinereţe datorită plasticităţii,

permeabilităţii şi receptivităţii mai pronunţate la această vârstă. La rândul său, învăţarea este

dependentă de nivelul dezvoltării. Aprecierea nivelului de dezvoltare al individului se face în funcţie

de gradul maturizării şi dezvoltării sale psiho-individuale şi psihosociale permiţând evaluări şi

previziuni cu privire la integrarea lui socială, la comportamentul real sau probabil. Esenţa acestor

fenomene se particularizează în funcţie de vârstă şi se individualizează în funcţie de interacţiunea

ereditate-mediu-educaţie, fapt care impune din punct de vedere pedagogic adoptarea unor strategii

instructiv-educative adecvate evoluţiei subiecţilor.

Tendinţa ultimilor ani, în ceea ce priveşte studierea limbii române în învăţământul primar,

înclină către iniţierea elevilor în primul rând, în actul comunicării pentru formarea unui tânăr cu o

cultură comunicaţională, capabil să înţeleagă lumea din jurul său, să comunice şi să interacţioneze cu

semenii, exprimându-şi gânduri, stări, sentimente, opinii, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ

capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete în viaţa de zi cu zi, să poată continua în

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 30

orice fază a existenţei sale procesul de învăţare. Atenţia care se dă comunicării în clasele primare şi nu

numai, nu este întâmplătoare.

Elevii sunt pregătiţi pentru viaţă şi în viaţă, în primul rând, ei comunică. Limba română, ca

limbă maternă şi ca obiect de studiu, ocupă locul central în ansamblul general de pregătire al elevilor,

fiind principalul mijloc de comunicare şi informare. A comunica este numai aparent uşor. Trebuie să

cunoşti şi să stăpâneşti regulile fără de care mesajul transmis nu este perceput sau nu produce efectele

dorite.

Curriculum-ul actual promovează sistemul comunicativ-funcţional, sistem ce presupune

formarea integrată a capacităţilor de receptare/ exprimare orală şi a celor de receptare a mesajului scris

şi de exprimare scrisă. Calitatea procesului de comunicare eficientă va duce în final la formarea

capacităţii de comunicare corespunzătoare pentru tinerii pe care îi formăm. Un alt element care se

urmăreşte prin intermediul predării integrate constă în faptul că obiectivele nu mai vizează, în mod

expres, asimilarea de cunoştinţe, ci ele se formează în situaţii concrete de comunicare. Noua abordare

impune ca o necesitate formarea elevilor în spirit activ-participativ, dezvoltă la elevul de vârstă şcolară

mică un ansamblu de atitudini şi motivaţii ce-l vor ajuta în continuare în studiul limbii şi literaturii

române, stimulează interesul pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor elementare de comunicare.

Comunicarea este deosebit de importantă. Ea poate fi grea sau plictisitoare dacă nu este bine organizată,

cu obiective clare, nu se realizează în forme de activitate variate şi atrăgătoare. În lecţii nu vom

transmite reguli pe care elevii să le înveţe, ci vom forma şi consolida deprinderi de comunicare. Şcolarii

înţeleg logica limbii, bogăţia ei şi se deprind să folosească în mod corect şi conştient, atât în vorbire,

cât şi în scriere, o exprimare corectă. Ei reuşesc să înţeleagă mai bine gândurile altora şi să se folosească

de limbă ca mijloc de comunicare, de acumulare a unor cunoştinţe.

Învăţarea cunoştinţelor de limbă asigură, în acelaşi timp,

cultivarea „zestrei” lingvistice a copiilor şi contribuie la stimularea proceselor de cunoaştere, a

gândirii abstracte, în mod deosebit. Privit în contextul prezentat mai sus, scopul fundamental al

studiului limbii române este cultivarea limbajului elevilor, înţelegând prin limbaj, procesul de

exprimare a ideilor şi sentimentelor prin mijlocirea limbii. Această disciplină are un pronunţat

caracter practic, deşi operează cu abstracţiuni. Finalitatea studierii acestei discipline nu o constituie

acumularea unui anumit număr de reguli, fără ca acestora să li se asigure o valoare funcţional -

practică. A nu ţine seama de acest lucru înseamnă a face de-a dreptul imposibilă însăşi învăţarea

regulilor şi normelor gramaticale, deoarece acestea nu pot fi însuşite decât prin procesul aplicării lor în

practica exprimării. Cunoscându-se faptul că în studiul limbii se operează cu abstracţiuni, este cât se

poate de elocvent rolul pe care-l are această disciplină în dezvoltarea gândirii logice a elevilor.

Acest adevăr este şi mai relevant dacă se are în vedere legătura indisolubilă dintre limbă şi gândire,

faptul că gândirea se concretizează prin intermediul limbii.

Cultivarea limbajului oral şi scris se realizează practic prin toate disciplinele de învăţământ

ale ciclului primar, cu precădere prin obiectul limba română. Rafinarea exprimării,

diversificarea şi nuanţarea ei depind de modul de stăpânire a resurselor limbii române, de

operaţionalizarea normelor gramaticale într-o situaţie de comunicare. Descrierea categoriilor

gramaticale, efectuarea analizelor sintactice şi morfologice, prezentarea teoretică, toate vor fi

subordonate actului comunicării.

Realizarea unei exprimări corecte, expresive şi nuanţate, civilizate, presupune un efort

de elaborare privind alegerea cuvintelor, organizarea contextului sub coordonarea normelor standard

de constituire şi operaţionalizare a limbii.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 31

Învăţarea limbii se realizează în situaţii simulate de viaţă, contribuind astfel nu numai la

dezvoltarea limbajului activ, ci şi la cultivarea unui simţ lingvistic, la sesizarea semnificaţiilor sociale

şi funcţionale ale limbii, pregătind elevii pentru cunoaşterea şi întrebuinţarea stilurilor funcţionale ale

limbii literare.

Deficienţele de exprimare, care îngreunează comunicarea verbală, vizează, în general: sărăcia

vocabularului, decalajul mare între vocabularul activ şi cel pasiv, folosirea unor cuvinte a căror

semnificaţie nu a fost corect înţeleasă.

Curriculumul de limba română pentru învăţământul primar, componentă fundamentală a

parcursului de învăţare oferit elevilor în contextul şcolarităţii obligatorii, insistă asupra dezvoltării

competenţelor elementare de comunicare orală şi scrisă a copiilor, precum şi pe structurarea la elevi a

unui sistem de atitudini şi de motivaţii care vor încuraja studiul limbii române, vor forma la elevi

deprinderi de civilizaţia comunicării, dezvoltând armonios personalitatea micilor şcolari sub aspect

atitudinal şi comportamental. În societatea de azi, din cauza altor componente informative – radioul,

televiziunea, cinematograful şi Internetul – cartea poate trece aproape neobservată.

Fără a minimaliza importanţa celorlalte mijloace moderne de informare şi culturalizare,

trebuie spus că nimic nu poate înlocui cartea. În afara cărţii nu poate fi concepută o cultură sistematică

a individului şi a societăţii.

Lectura are ca scop să dezvolte gustul elevilor pentru citit şi să-i facă să iubească cartea, să le

satisfacă interesul pentru a cunoaşte viaţa, oamenii şi faptele lor. Din cărţi, copiii află multe lucruri

despre anotimpuri, viaţa animalelor şi a plantelor, despre descoperiri geografice, despre evenimente şi

personalităţi literare, artistice, istorice, despre frumuseţile şi bogăţiile patriei. Cărţile le vorbesc şi

despre sentimentele omeneşti, despre prietenie, cinste,omenie.

Citirea cărţilor contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor, la formarea unui vocabular

bogat, la dezvoltarea exprimării. Eroii cărţilor devin modele pentru elevi. Copiii au impresia că

participă direct la fapte şi evenimente din cuprinsul cărţii. Pe unii eroi îi iubesc, pe alţii îi urăsc. Ceea

ce citesc în copilărie se întipăreşte în amintirea lor pentru toată viaţa şi influenţează dezvoltarea

personalităţii. Lectura oferă copilului posibilitatea de a-şi completa singur cunoştinţele, de a le

îmbogăţi.

Gustul pentru citit se formează printr-o muncă perseverentă a factorilor educaţionali (familia

şi şcoala). Pentru a fi eficientă lectura necesită nu numai îndrumare ci şi control. .

Forma de îndrumare a lecturii folosită cel mai des este povestirea. Elevii citesc povestirea, de

regulă acasă, iar în oră povestesc lectura citită. Conţinutul povestirii este redat de mai mulţi elevi ceea

ce duce la activizarea şi antrenarea lor în activitate,ei întocmimd fişe de lectură

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 32

FISA DE LECTURA-EXEMPLU

Titlul

Autorul

Personaje

pozitive Negative

Însușiri ale personajelor

Dacă acest

personaj ar avea un

prieten dintr-o altă

lectură, acesta ar fi……

Azi mi-am îmbogățit

vocabularul cu:

Cuvinte și expresii frumoase

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 33

Deoarece şi familia are un rol important în formarea şi dezvoltarea gustului pentru lectură, am

încercat să implic şi părinţii elevilor în anumite acţiuni. Au fost invitaţi să participe la concursurile,

şezătorule organizate. Fiind prezenţi au avut ocazia de a observa cum se prezintă fiecare copil. Au

fost îndrumaţi cum să acţioneze, pentru a-i obişnui pe copii să lectureze. Am recomandat părinţilor,

să povestească copilului, în fiecare zi câte o poveste, ţinând cont şi de dorinţa lui de a reasculta o

poveste foarte îndrăgită. Să roage copilul să povestească pentru a-i îmbunătăţi capacitatea de

concentrare şi de redare a informaţiilor.

Am amintit faptul că, stând un număr mare de ore în faţa calculatorului, copilul întâmpină

numeroase probleme în redarea unei întâmplări reale sau din lecturile sale. Nu trebuie ignorate

radioul, televizorul sau calculatorul, dar spre deosebire de aceste surse informaţionale şi de

culturalizare trebuie să spunem că nimic nu poate înlocui cartea. Piesa de teatru, filmul, emisiunile

radio şi televizorul ne impun un ritm de urmărire, înţelegere, ne împiedică să insistăm asupra unor

momente care ne-au interesat sau care ne-au plăcut mai mult. O carte te trimite şi la alte cărţi şi ele

toate formează baza trainică a culturii noastre.

Cartea este învăţătorul care te conduce la bine, te face să te bucuri, să râzi şi să plângi. Ea îţi

oferă posibilitatea să te opreşti mai multă vreme asupra unui pasaj, să te întorci la altul pe lângă care

ai trecut în grabă, dar la care simţi nevoia să revii, să meditezi îndelung în timpul lecturii şi după ce ai

terminat-o, să reiei cartea oricând doreşti. Să urmăm exemplul scriitorului Mihail Sadoveanu, care a

spus: “Mi-a plãcut sã caut frumuseţile limbii şi puterea vie a imaginilor. Le-am gãsit în multe cãrţi ale

trecutului şi în creaţia anonimã a folclorului spre care m-am aplecat totdeauna cu interes şi preţuire,...

le-am învãţat de la înaintaşi şi de la dascãlul meu de limbã... “

BIBLIOGRAFIE:

1. *** (2006), Învăţământul primar, Nr.4, Ed. Miniped, Bucureşti;

2. Crăciun, Corneliu: Metodica predării limbii române în învăţământul primar, Ed. Emia, Deva,

2001;

3. Cornea, Paul: Introducere în teoria lecturii, Ed. Minerva, Bucureşti, 1988;

4. Goia, Vistian: Didactica limbii şi literaturii române pentru gimnaziu şi liceu, Ed. Dacia, Cluj-

Napoca, 2000;

5. Pamfil, Alina - Didactica limbii şi literaturii române, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000;

6. Nuţă, Silvia - Metodica predării limbii române în clasele primare, vol. I şi II, Ed. Aramis,

2000, Bucureşti;

7. I. Şerdean - Metodica predării limbii romane în învăţământul primar, E.D.P Bucureşti,

1988.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 34

MANAGEMENT ȘI COMUNICARE

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 35

FACTORI CARE POT DETERMINA COMPORTAMENTUL

PERTURBATOR AL ELEVULUI ÎN CLASĂ

Prof. Andreea Claudia Matei

Conceptul de managementul clasei a fost supus, de-a lungul timpului, unor numeroase analize

care nu au făcut altceva decât să sublinieze , sub toate aspectele, relaţia profesor-elev. Profesorul

reprezintă autoritatea care creează elevului mediul educaţional propice unei bune dezvoltări

profesionale. Elevul este educabilul care necesită atenţie , dar, mai ales, care este supus unor presiuni

informatice ce generează comportamente diferite.

De multe ori, elevul se manifestă inadecvat şi s-a încercat identificarea cauzelor care

determină comportamentul perturbator al elevului în clasă. Astfel, psihologii şi pedagogii au făcut

diverse analize, încercându-se o tipologizare a acestor factori perturbatori.

1. Antipatia în raport cu şcoala. Unii elevi consideră şcoala irelevantă pentru scopurile lor în

viaţă, probabil urmărind modelele negative prezentate atât de des în mass-media. Ei ajung la

concluzia că succesul în viaţă nu este strict legat de rezultatele şcolare, mai ales prin observarea

directă a”modelelor” care reuşesc să obţină o bunăstare materială fără a avea cunoştinţe prea multe.

2. Nevoia de recunoaştere socială. Există elevi care doresc, în mod constant, să îşi afirme

poziţia de lideri în rândul colegilor şi nu pot face acest lucru decât sfidând autoritatea profesorului şi

obţinând „admiraţia colegilor”.

3. Izolarea socială. Unii elevi, care se integrează mai greu în diverse grupuri, încearcă să fie

acceptaţi într-un anumit grup prin atragerea atenţiei asupra lor prin acţiuni exagerate, atipice, din

dorinţa de „a fi la fel”.

4. Comportamentul impulsiv. Acest comportament este specific elevilor care nu ştiu să

anticipeze şi să înţeleagă consecinţele faptelor lor, fiind lipsiţi de o socializare potrivită vârstei.

5. Ignorarea regulilor. De multe ori elevii ignoră anumite reguli din dorinţa de a afla, de fapt,

disponibilitatea profesorului de a se abate de la regulile impuse.

6. Conflictele între sisteme opuse de reguli. Elevii speculează anumite tipuri de reguli opuse.

De exemplu, dacă acasă elevul are reguli permisive, el va încerca să le adopte şi la şcoală, ceea ce

generează conflicte, dacă comportamentul lui nu este observat şi corectat în timp util.

7. Transferul afectiv. Elevii au tendinţa să transfere anumite antipatii personale în sfera şcolii.

Astfel, dacă există o antipatie faţă de tată, acesta s-ar putea transfera şi asupra profesorului- bărbat şi

implicit asupra şcolii. De asemenea, transferul afectiv se poate realiza şi în cazul unui divorţ între

părinţi generându-se astfel un comportament deviant al elevului.

8. Anxietatea. Unii elevi dezvoltă comportamente inadecvate ce au la bază teama de a fi

ascultat, teama de examinare, în general, şi chiar teama de a fi supus unei analize în faţa clasei.

9. Modul de manifestare a profesorului. Trebuie să fie luată în considerare şi această

perspectivă, întrucât elevul/ copilul este o personalitate-unicat şi este necesar să se admită că poate

apărea şi lipsa de empatie între cadrul didactic şi elev care generează astfel comportamente

indezirabile. Dacă nu este descoperită această cauză, consecinţele pe termen lung asupra copilului

sunt grave şi uneori imposibil de corectat.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 36

10. Consumul de droguri. În ultima vreme, acest aspect a devenit din ce în ce mai actual, în

special în ciclul superior, unde elevii sunt în căutarea unei independenţe personale şi a

experimentărilor. Consumul de droguri este, categoric, un factor perturbator al comportamentului

elevilor în clasă, deoarece elevii nu mai răspund de faptele lor şi nu sunt conştienţi de consecinţe.

11. Lipsa de experienţă a profesorului. Profesorii tineri au, uneori, probleme de gestionare a

diverselor situaţii ce apar în clasă şi se dovedesc incapabili să rezolve situaţii conflictuale şi nu numai.

12. Problemele personale ale cadrului didactic. De multe ori profesorii sunt marcaţi de

situaţiile personale şi nu reuşesc să se detaşeze de acestea, exprimându-le în faţa clasei. Acest factor

generează confuzie în rândul elevilor care sfârşesc prin a se comporta inadecvat.

13. Proiectarea ineficientă a lecţiei. În lipsa unei proiectări eficiente a lecţiei/materiei,

procesul instructiv-educativ este impropriu, afectându-se creativitatea şi iniţiativa elevului, dar mai

ales rezultatele acestuia.

14. Resursele materiale. Pe lângă instrumentele de curriculum general sunt necesare resurse

materiale care să asigure o personalizare a învăţării ce ar putea constitui o individualizare a procesului

instructiv-educativ.

15. Mediul. Este unanim acceptat că mediul în care îşi desfăşoară activitatea elevii este strâns

legat de rezultatele acestora. Este necesar să se asigure un mediu propice desfăşurării procesului

instructiv-educativ pentru a obţine rezultate optime. Disconfortul este o cauză a comportamentului

perturbator al elevilor. De asemenea, mediul familial conflictual poate genera o muncă intelectuală

slabă, dar şi o dispoziţie iritabilă.

Având în vedere cele prezentate mai sus s-ar putea admite că factorii care conduc la un

comportament perturbator al elevilor în sala de clasă pot fi clasificaţi astfel:

-factori personali

-factori sociali

-factori educaţionali

Pentru obţinerea unui climat adecvat în sala de clasă, propice unei bune defăşurării a

procesului instructiv-educativ, este necesar ca profesorul să încerce să identifice factorul care conduce

la comportamentul impropriu al elevilor şi să încerce să-l rezolve folosindu-se de toate mijlocele la

care are acces.

Bibliografie: Emil Stan, „Managementul clasei”, INSTITUTUL EUROPEAN, 2009

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 37

MANAGEMENTUL COMUNICĂRII

FACTORI PERTURBATORI ŞI BLOCAJE ÎN COMUNICARE

Prof. înv. primar Nicoleta Găvenea

“Comunicarea înseamnă talentul de a înţelege că nu suntem la fel.”

( Octavian Paler )

În societatea actuală, comunicarea a devenit o preocupare majoră,

dar şi un instrument indispensabil desfăşurării oricărei activităţi. Toată lumea se întreabă de ce există

atatea probleme de comunicare...

Este atât de simplu să comunici, atunci când alegi să faci asta, corect şi responsabil. Desigur,

comunicarea implică de multe ori acceptarea unor situații incomode, rezolvarea unor neînţelegeri sau

a unor conflicte, aşa că mulți oameni aleg să nu comunice, sau mai rău, să vorbească fără să asculte.

În zilele de astăzi, de multe ori oamenii vorbesc fără să asculte sau, mai rău, scot din context

fragmente şi le folosesc fără să se gândească la întregul mesaj care tocmai le-a fost transmis. Ar fi

mult mai simplu să rezolvi o problemă atunci când ambele părți comunică corect, lucid şi responsabil,

decât atunci când unul nu ascultă, iar celălalt țipă.

Comunicarea poate fi obstrucţionată sau doar perturbată de o serie de factori care se interpun

între semnificaţia intentionată şi cea percepută. Bareierele în comunicare pot fi deterninate de

alterarea oricărei dintre componentele comunicării (emiţător, mesaj, canal, receptor) sau de

interacţiunea lor.

Principalele bariere umane în cadrul unei comunicări eficiente la clasă sunt:

- fizice: deficienţe verbale, acustice, amplasament, lumină, temperatură, ora din zi, durata întâlnirii

etc.;

- vocabular, gramatica, sintaxa, conotaţii emoţionale ale unor cuvinte;

- determinate de factori interni: implicare pozitivă; implicare negativă, din partea elevilor sau a

profesorilor;

- conflictul de roluri, când un individ adoptă un comportament diferit de cel la care ne-am aştepta

conform statutului său;

- concluzii grăbite în a judeca pe alţii – Efectul Pygmalion;

- lipsa de cunoaştere a personalităţii elevilor;

- lipsa de interes ( una din cele mai mari bariere ce trebuie depăşite este lipsa de interes a elevilor

faţă de mesajul profesorului);

- emoţii (emoţia puternică este răspunzătoare de blocarea aproape completă a comunicării), mai

ales la evaluarea orală;

- blocajul psihic - este acel moment de întrerupere cauzat de suprasolicitare (emoţională, fizică,

intelectuală) sau şoc; este un mecanism de apărare datorat unei motivaţii negative şi care duce la

ignorare, refuz, abandon;

- tracul - reprezintă o stare de emotivitate accentuată de care sunt cuprinşi anumiţi elevi când

trebuie să prezinte în faţa colegilor o anumită temă;

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 38

Bariere ale comunicării determinate de acţiuni ale profesorului:

- tendinţa de a judeca, de a aproba sau de a nu fi de acord cu părerile interlocutorului. Convingerea

unor cadre didactice că unii elevi nu îşi vor îmbunătăţi comportamentul decât dacă sunt criticaţi este

o barieră în calea unei comunicări eficiente. Comunicarea poate fi stânjenită de folosirea etichetelor

de genul: "Eşti un naiv/iresponsabil că ai făcut....". Aceste etichetări transformă tonul conversaţiei

într-unul negativ, consecinţa fiind blocarea comunicării;

- oferirea de soluţii este o altă modalitate de a bloca procesul comunicării, fie direct, prin oferirea de

sfaturi sau indirect, prin folosirea întrebărilor într-un mod agresiv, autoritar sau cu o notă evaluativă;

- recurgerea la ordine este un mesaj care are ca efecte reacţii defensive, rezistenţă, reacţii pasive sau

agresive; consecinţele unei astfel de conversaţii, în care se dau ordine, sunt scăderea stimei de sine a

persoanei căreia îi sunt adresate acele ordine;

- folosirea ameninţărilor este o modalitate prin care se transmite mesajul că dacă soluţiile propuse

nu sunt puse în practică persoana va suporta consecinţele negative (ex. pedeapsa);

- moralizarea este o altă manieră neadecvată în comunicare ce include formulări de genul: "ar

trebui" sau "ar fi cea mai mare greşeală din partea ta să...";

- încercarea de a rezolva problema comunicării prin impunerea unor argumente logice proprii;

situaţiile în care o persoană încearcă în mod repetat să găsească soluţii logice la problemele unei alte

persoane conduce la frustrare prin ignorarea sentimentelor şi opiniilor celeilalte persoane.

Este de dorit crearea unor situaţii care să faciliteze antrenarea elevilor în exerciţii de

comunicare, în care să se pună un accent sporit pe comportamentul civilizat, pe manierele elegante,

pe formarea unei culturi interioare şi exterioare în armonie cu cerinţele vieţii spirituale

corespunzătoare societăţii pe care o defineşte.

Pentru o ascultare mai eficientă, am alcătuit un scurt ghid de comunicare:

✓ Încetaţi să vorbiţi când un elev are probleme şi vrea să se destăinuie. Nu puteţi asculta dacă

vorbiţi şi îi tineţi predici.

✓ Puneţi interlocutorul într-o situaţie uşoară. Ajutaţi-l pe elev să se simtă liber să vorbească.

✓ Spuneţi interlocutorului că vreţi să ascultaţi cu adevărat ce are de spus. Arătaţi interes faţă de

problemele lui.

✓ Îndepărtaţi perturbaţiile. Discuţia trebuie să aibă loc într-un loc retras, departe de alţi elevi,

faţă în faţă.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 39

✓ Fiţi constructivi. Încercaţi să înţelegeţi punctul de vedere al interlocutorului chiar dacă iniţial

aveţi alt punct de vedere. Daţi dovadă de empatie.

✓ Fiţi răbdător. Ascultaţi întregul timp, nu-l înterupeţi pe vorbitor.

✓ Păstraţi-vă calmul, chiar dacă elevul a greşit într-un mod iremediabil. O persoană supărată ia

sensul negativ al cuvintelor.

✓ Fiţi circumspecţi cu critica şi argumentările.

✓ Puneţi întrebări. Acestea încurajează pe vorbitor şi arată că ascultaţi.

✓ Încetaţi să vorbiţi. Nu puteţi asculta activ în timp ce vorbiţi.

În şcoală, elevii nu trebuie doar să răspundă la întrebări, ci să şi înveţe să iniţieze o conversaţie,

să-şi exprime punctele de vedere, să se implice în rezolvarea de probleme, să-şi argumenteze ideile

şi atitudinile, să exerseze convenţiile unei comunicări civilizate şi să interiorizeze valoarea

comunicării. De aceea, activităţile didactice trebuie să cuprindă o varietate de experiente de

comunicare orală şi scrisă.

Elevii învaţă cel mai bine când sunt implicaţi în grupuri mici de conversaţie şi în sarcini de

conversaţie construite pe contexte naturale şi autentice. Lucrul în grupe restrânse :

- încurajează exprimarea ideilor, a opiniilor şi a sentimentelor;

- apropierea dintre membrii grupului elimină neîncrederea şi blocajele ce ţin de

emotivitate;

- creează un cadru relativ confortabil de comunicare, astfel încât elevii sunt puşi în situaţia

de a-şi înţelege propriile gânduri şi pe cele ale celorlalţi.

Cum îmbunătăţeşte învăţătorul exprimarea orală a elevilor ?

➢ construieşte diferite contexte de comunicare prin:

❖ crearea ocaziilor pentru activităţi de comunicare independente, de grup şi cu întreaga clasă;

❖ reducerea intervenţiilor proprii pentru a încuraja interacţiunea elevilor;

❖ jocuri de rol sau dramatizări;

❖ formarea unor grupe flexibile, a căror componentă se schimbă frecvent;

❖ notarea informaţiilor despre modul în care gândeşte şi vorbeşte fiecare elev;

➢ încurajează procesul comunicării prin:

❖ utilizarea conversaţiei, a povestirii, a cititului cu voce tare, a jocului de rol;

❖ discutarea cu elevii despre propriile lor experienţe;

❖ observarea felului în care se exprimă oral fiecare elev;

❖ acceptarea întrebărilor şi a comentariilor elevilor;

❖ practicarea regulilor unei comunicări civilizate (ascultarea şi respectarea opiniilor celorlalţi, iar

nu respingerea lor).

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 40

➢ ajută elevii:

❖ să se exprime clar;

❖ să facă asocieri;

❖ să ţină cont de sentimentele celorlalţi;

❖ să aprecieze relaţiile de prietenie;

❖ să aibă în vedere că pot exista soluţii diverse pentru o anumită problemă;

❖ să înţeleagă felul în care oamenii folosesc limbajul ca să obţină ceea ce doresc;

➢ evaluează felul în care se exprimă oral un elev, observând:

❖ siguranţa cu care se exprimă elevul în diferite scopuri;

❖ situaţiile de comunicare în care exprimarea orală a elevului este eficientă;

❖ capacitatea elevului de a fi un bun ascultător;

❖ impactul pe care îl are exprimarea orală a unui elev asupra auditoriului;

❖ modul în care vorbitorul ţine cont de reacţiile auditoriului sau dacă aceste reacţii afectează

prestaţia vorbitorului;

❖ cum se descurcă elevul în viaţa cotidiană în ce priveşte comunicarea orală;

❖ ce convenţii sociale ale comunicării orale înţelege şi foloseşte elevul.

În situaţiile când indivizii se simt realmente ascultaţi, ei se exprimă mai bine. Ei nu trebuie

judecaţi, analizaţi, manipulaţi sau hărţuiti prin întrebări. Ascultarea este caracteristica fundamentală

a comunicării vizând facilitarea exprimării celuilalt. Climatul relaţional favorabil are un rol important

în desfăşurarea unei comunicări eficiente. Calitatea unui act de comunicare depinde şi de calitatea şi

pertinenţa codului utilizat, care va fi cu atât mai eficient cu cât va fi mai adaptat la natura informaţiei

vehiculate, la finalitatea situaţiei şi la caracteristicile actorilor implicaţi.

De cele mai multe ori, tracul, timiditatea sau emoţiile negative resimţite de psihicul uman,

conduc la blocaje psihice. Elevii trebuie încurajaţi să fie încrezători în forţele proprii şi antrenaţi în

spiritul aventurii cunoaşterii, al explorării posibilităţilor personale pentru a învinge starea emoţională

negativă.

BIBLIOGRAFIE:

o Savu – Cristescu, Maria, Suportul de curs Psihologia comunicării

o Abric, Jean-Claude, Psihologia comunicării. Teorii şi metode, Ed. Polirom, Iaşi, 2002

o Anghel, Petre , Stiluri şi metode de comunicare, Ed. Aramis, Bucureşti, 2003

o Pânişoară, Ion-Ovidiu, Comunicare eficientă. Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită, Ed.

Polirom, Iaşi, 2006

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 41

DIFICULTĂŢI DE COMUNICARE ŞI RELAŢIONARE LA

PREADOLESCENŢI

CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE

Prof. itinerant Vasile Florentina

Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă

Nr.2

Perioada preadolescentă este perioada în care regulile grupului devin sursa generală a regulilor

de comportament. Dorinţa de conformare la normele vârstei atinge acum apogeul. Este „paradoxul” pe

care îl găzduieşte această etapă, dat fiind şi gradul ridicat al nonconformării faţă de adult.

În această perioadă devine dificilă menţinerea eficienţei activităţii şi chiar a limitelor bunului

simţ într-o interacţiune de grup.

Metafora cea mai potrivită a acestei etape ar fi aceea a cactusului extrem de ţepos, dar care a

ajuns să îmbrace această haină „nesuferită” tocmai pentru a-şi apăra fragilitatea interioară. Problema

acestei vârste este dacă un adult (profesor, părinte etc.) ar putea răspunde afirmativ la întrebarea: „Pot şi

accept să îmbrăţişez cactusul ?”

Este o etapă de trecere de la copilărie la maturitate, este vârsta marilor transformări anatomice,

fiziologice, fizici, psihice, sociale. E cert că este o vârstă decisivă în dezvoltarea personalităţii, în

formarea identităţii.

Odată cu trecerea în ciclul gimnazial, elevul se confruntă cu numeroase modificări şi

în planul activităţii instructiv-educative, exprimate prin noi cerinţe şi solicitări, contactul cu modele

umane mai diversificate şi modele de lecţii mai diferenţiate, care, pe fondul transformărilor bio-

psihologice, pot genera în anumite situaţii dificultăţi de adaptare şcolară.

Unele dintre cele mai importante modificări ar fi: în primul rând o nouă imagine a cadrului

didactic pe care elevul şi-o formează datorită predării fiecărei discipline de către un professor, fiecare

având stilul propriu de predare şi evaluare; creşterea numărului de discipline de studiu, ceea ce duce

implicit la reducerea timpului liber şi nu în ultimul rând schimbarea modalităţii de apreciere a

rezultatelor şcolare de la calificative la note. Toate aceste aspecte coroborate conduc la modificarea

relaţei profesor-elev.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 42

În ceea ce priveşte elevii cu cerinţe educative speciale, modificările care au loc în această

perioadă îşi pun amprenta mult mai intens asupra personalităţii acestora şi imlicit asupra capacităţii lor

de relaţionare.

Se pare că există o strânsă corelaţie între severitatea deficienţei intelectuale şi abilităţile de a

comunica şi de a întreţine relaţii adecvate cu ceilalţi. Cercetătorii au arătat că persoanele cu deficienţă

severă stabilesc relaţii, mai ales, cu persoane fără deficienţă care le pot înţelege modalităţile de

comunicare. Există chiar situaţii în care un alt adult care nu cunoaşte copilul cu deficienţă nu poate

înţelege ce comunică acesta.

Situaţii obişnuite de viaţă pot căpăta, pentru copiii cu dificultăţi de comunicare, coordonate

diferite. Pe măsură ce încearcă să dea un sens lumii din jurul lor, aceştia trebuie să se confrunte şi cu

sentimentul că sunt „diferiţi”.

Mulţi dintre aceşti elevi vor avea dificultăţi de exprimare, cât şi de înţelegere a celorlalţi.

Sunt multe modalităţi prin care un cadru didactic poate fi de ajutor. Din moment ce fiecare

copil este diferit, sugestiile următoare sunt doar câteva linii directoare:

• Vorbiţi cu celelalte cadre didactice din şcoală. Asiguraţi-vă că înţeleg comportamentul

copilului şi explicaţi-le la ce trebuie să se aştepte;

• Vorbiţi cu părinţii, cu tutorii sau cu alte persoane apropiate de elev;

• Vorbiţi cu ceilalţi copii despre dificultăţile de comunicare. Pregătiţi-i pentru situaţia în

care unul dintre colegii lor se poartă diferit sau ciudat. Explicaţi-le că acest copil nu se poate controla şi

că are sentimente ca toţi ceilalţi. Este crucial să faceţi acest lucru deoarece copilul poate uşor deveni

ţinta injuriilor, agresiunii şi a tachinărilor dacă ceilalţi nu înţeleg despre ce este vorba.

• Ajutaţi copilul să se integreze în grup. Încercaţi să-l includeţi pe elevul cu dificultăţi

de comunicare în toate activităţile la clasă. Încurajaţi-l să lucreze cu un coleg sau cu un grup de elevi,

capabil de empatie. Puneţi accentul pe aspectele sociale ale unei activităţi. Fiţi atenţi la copilul cu CES

în timpul pauzelor, atunci când se poate să petreacă mult timp de unul singur. Unii copii pot dori să fie

singuri, dar copiii mai mari se pot simţi singuri sau excluşi.

• Fiţi atenţi cum vorbiţi! Evitaţi limbajul sarcastic, metaforic sau exagerările. Fiţi tot

timpul atenţi la ce spuneţi şi cum poate fi greşit interpretat de acest copil.

• Asiguraţi-vă că redaţi eficient informaţiile. Prioritatea numărul unu este să aveţi

răbdare. Comunicaţi cât se poate de clar. Încercaţi să vorbiţi mai rar. Folosiţi un limbaj direct. Asiguraţi-

vă că persoana cu care vorbiţi este atentă, pronunţaţi-i numele. Folosiţi un ton al vocii calm.

Propuneri de activităţi

Formaţi un cerc de prieteni

Aceasta este o modalitate destul de directă şi de

utilă pentru a sprijini un elev care are dificultăţi în iniţierea

şi menţinerea relaţiilor sociale. Este nevoie de selectarea

atentă a unui grup restrâns de elevi empatici şi sensibili

pentru a-l sprijini pe colegul cu CES. Grupul are nevoie de

formare pentru a şti cum să comunice şi să-l facă pe cel în

cauză să se simtă inclus. Grupul se poate întâlni de obicei la

ora prânzului, o dată la câteva săptămâni, pentru a trece în

revistă metodele de sprijin şi progresele, fiind atent

monitorizat şi sprijinit de cadrele didactice.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 43

Încercaţi să aplicaţi diferite abordări

Poate vă gândiţi: „Nu putem schimba

regulile pentru un singur elev...”, dar oamenii

care au tulburări de relaţionare socială gândesc

şi învaţă într-o manieră diferită. Prin urmare, au

nevoie de o abordare diferită. Acest lucru

înseamnă aplicarea diferită a regulilor, în

funcţie de context.

În acest caz nu găsim o scuză pentru

comportamentul necorespunzător, dar trebuie

să înţelegem că a pedepsi un copil cu tulburări

de relaţionare este deseori contraproductiv, din

moment ce aceste manifestări sunt realmente

rezultatul lipsei de comprehensiune a copilului.

Copiii cu dificultăţi de relaţionare şi

comunicare au nevoie ca profesorii să îi înveţe

şi să le sprijine dezvoltarea la fel cum au nevoie

de căldura şi de sprijinul familiei lor. În acest

proces complex, felul în care îi considerăm, îi

apelăm şi le construim imaginea de sine este

crucial. Profesorii învaţă şi din experienţa altor

profesori şi trebuie să reţină că „pot sprijini”

învăţarea elevilor cu dizabilităţi şi „pot să

primească la rândul lor sprijin” pentru aceasta.

Toţi trecem prin învăţare, dezvoltare,

provocări şi dificultăţi.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 44

V A R I A

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 45

O altfel de UNIRE

Profesor Veronica Mănescu

Tratatul de Uniune dintre

Scotia si Anglia

Regatul Unit este numit, în mod

obişnuit, în româneşte, Marea Britanie,

însă acest fapt constituie o eroare

majoră întrucât Marea Britanie

desemnează doar Anglia, Scoţia şi Ţara

Galilor. Regatul Unit nu trebuie însă

confundat cu Regatul Marii Britanii

(dinainte de 1801; format prin

unificarea coroanelor Angliei şi

Scoţiei), nici cu Anglia - una din ţările

constituente, statul britanic modern

fiind rezultatul unirii dintre monarhiile

Marii Britanii şi Irlandei.

Regatul Unit de acum s-a

construit în jurul regatelor independente ale Angliei şi Scoţiei, ambele existente încă

din secolul al X-lea. Ţara Galilor face parte din Regatul englez începând cu 1535. Prin

Legea Uniunii din 1707, Anglia şi Scoţia se unesc de drept sub un singur monarh,

formând Regatul Marii Britanii; cele două regate fuseseră conduse de acelaşi monarh

încă din 1603.

După aproape un secol, în 1800, parlamentul a votat aşa-numita Legea Uniunii,

prin care numele ţării se schimba din nou, în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei.

Se consfinţea astfel trecerea Irlandei sub controlul englez, proces care s-a desfăşurat

treptat între secolele al XII-lea şi al XVII-lea. Cu toate acestea, disensiunile interne

privind felul cum este guvernată Irlanda au dus la proclamarea independenţei Irlandei

în 1922, care păstra un statut de dominion. Partea de nord (Irlanda de Nord) a rămas în

componenţa Regatului Unit, aceasta determină modificarea denumirii statului în

forma lui actuală, de Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 46

Unul dintre elementele

comune dintre Irlanda şi nici

Scoţia era ca acestea nu au fost

cucerite de romani. Dacă

Irlanda nu i-a interesat în mod

deosebit, romanii nu au putut să

ocupe Caledonia (numită după

unul dintre cele 15 triburi care

locuiau în acea perioadă

Scoţia), datorită războinicelor

triburi de picți (de la cuvântul

latin picti - cei pictaţi), fiind

nevoiţi să ridice celebrul Zid al lui Hadrian, pentru a limita invaziile picților în restul

provinciei Britannia. Picţii au fost un trib celtic diferit de cel al gaelilor, care plecaseră

din Irlanda. Din amalgamul celor două triburi şi regate (cel al gaelilor, Dal Riata,

îngloba şi partea de nord a Irlandei) a apărut Regatul Alba, ulterior numit Scoţia. De-

barcările anglo-saxone în sudul Britanniei şi prăbuşirea Imperiului Roman aveau să

schimbe complet echilibrul insular, vecinul germanic sudic devenind din ce în ce mai

periculos şi puternic. Regatul Angliei a devenit o putere medievală în plină expansiune,

iniţial în arhipelagul britanic, iar ulterior în întreaga lume.

Apropierea între cele două regate a fost inevitabilă şi, ca în multe alte cazuri pe

Continent, elementul care se preta cel mai ușor la astfel de combinaţii era cel dinastic.

În multe alte cazuri, astfel de uniuni au fost fragile şi nu au rezistat probei timpului. În

1603, Ioan al VI-lea, rege al Scoţiei, a devenit şi rege al Angliei, sub numele de Ioan I,

unind pentru prima oară cele două regate sub un singur monarh, chiar dacă atât Scoţia,

cât şi Anglia şi-au păstrat şi mai departe statutul şi instituţiile. Cromwell a cucerit şi

Scoţia, nu numai Irlanda, în timpul complicatelor războaie civile britanice care au

impus, pentru prima oară, în mod clar, supremaţia Anglei în faţa irlandezilor şi

scoţienilor. Abia după moartea lui Cromwell şi dezintegrarea regimului său, Scoţia a

redevenit independentă în 1660 pentru încă o jumătate de secol. Actul Uniunii, adoptat

de Parlamentul Scoţian în 1707, cuprindea clauze destul de favorabile Scoţiei, care

trimitea 45 de parlamentari în Camera Comunelor (din 513) şi 16 în Camera Lorzilor

(din 190), legislaţia scoţiană şi organizarea religioasă rămânând separate de cele

engleze. Scoţia a beneficiat foarte mult economic şi social în urma acestei uniuni, chiar

dacă era partenerul mai mic.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 47

Scoţia a avut

parte de un tratament

mult mai bun în

interiorul Regatului

Unit decât Irlanda,

chiar dacă a avut şi de

pierdut (sucombarea

limbii scoţiene).

Foarte mulţi scoţieni,

mai ales din Lowlands

(partea de sud a

Scoţiei), au intrat în

administraţia

imperială, stârnind invidia şi frustrarea englezilor. Iar regimentele scoţiene (recrutate

mai ales din Highlands, partea nordică, muntoasă) au fost foarte apreciate de englezi

atât pentru bravura lor, dar şi pentru că aveau tendinţa să se mulţumească cu mai puţin,

spre deosebire de cele engleze, cu pretenţii sporite. Unul dintre beneficii a fost

implicarea scoţienilor în nenumăratele aventuri coloniale ale Angliei, inclusiv în

Irlanda de Nord. Aceste aventuri, care s-au finalizat de cele mai multe ori cu implantări

masive şi de durată (precum în America, Asia, Africa, Oceania), conduceau şi la

atribuirea de pământ agricol, exact de ceea ce duceau lipsă scoţienii la ei acasă, având

în vedere relieful muntos care domină Scoţia. De altfel, scoţienii încercaseră pe cont

propriu o aventură colonială, e drept, de mici dimensiuni. Având în vedere febra colo-

nialistă care cuprinsese întreaga Europă Apuseană, chiar şi cu mare întârziere, scoţienii

s-au gândit că ar putea impulsiona economia locală, destul de modestă, prin înfiinţarea

unei colonii în istmul Panama, chiar în zona unde mai târziu va fi săpat celebrul canal.

Aventura s-a dovedit un eşec, pentru că englezii, deja instalaţi în Indiile de Vest, au

refuzat să-i ajute pe scoţieni, care au fost atacaţi permanent de spaniolii solid instalaţi

în Cartagena.

Actul Uniunii din 1800 a stabilit alipirea oficială a Irlandei la Marea Britanie,

fiind creat un nou stat,`Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord" începându-

si existența la 1 ianuarie 1801 și unind Anglia,Tara Galilor, Irlanda, Scotia.

De atunci, Anglia, ca entitate politică independentă și-a încetat existența, dar ca

regiune a rămas elementul dominant în Regatul Unit. Mare parte a conducerii politice

și economice în Regatul Unit rămâne încă din partea Angliei., Londra a rămas centrul

economic al Marii Britanii și unul dintre marile orașe ale lumii.

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 48

DACĂ E SĂ FII…

Prof.înv. primar AURA SLĂDARIU

Dacă e să fii ,atunci caută să fii bun. Fă bine celui de lângă tine

.Gândește-te la ce ți-ar plăcae sau nu să-ți facă cineva!

Dacă e să vorbești , alege întotdeauna să vorbești adevărul

deschis ,din inimă ,cu blândețeă și să-l susții .

Spune o vorbă bună celui trist ,încurajează-l pe timid , felicită-l pe

învingător !

Dacă e să cunoști , încearcă să cunști oamenii și locurile de lângă

tine : cartierul , orașul , țara ta.

De aicî îți tragi seva și toată puterea!

Dacă e să EDUCI , atunci IUBEȘTE COPILUL !

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 49

E X E M P L E D E B U N E P R A C T I C I

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 50

PROIECT DIDACTIC

ŞCOALA GIMNAZIALĂ „I. A. BASSARABESCU”, PLOIEŞTI

Prof. înv. primar: CUCU ANIŞOARA

Clasa: a III–a A

Aria curriculară: Limbă şi comunicare

Obiectul: Comunicare în limba română

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 51

Motto:

„Cele mai preţioase daruri pe care le poţi da sunt cuvintele şi faptele de dragoste”

Subiectul: Substantivul

Tipul lecţiei: recapitulare şi sistematizare de cunoștințe.

Scopul lecţiei:

• Consolidarea cunoştinţelor referitoare la substantiv.

Obiective operaţionale:

O1 – să identifice categoriile gramaticale ale substantivului;

O2 – să enumere substantive care denumesc ființe, lucruri, fenomene ale naturii;

O3 – să selecteze substantive, după criterii date, din texte date;

O4 – să analizeze gramatical substantive, precizând felul, numărul şi genul acestora;

O5– să alcătuiască enunţuri cu substantive date.

Strategii didactice:

a) metode şi procedee: conversaţia, observaţia, explicaţia, interpretarea, jocul didactic, harta conceptual, exerciţiul, munca independent.

b) mijloace de învăţământ: planşă didactică, fişe de lucru, diplome, videoproiector; c) forme de organizare: frontal, echipe, individual. d) forme şi tehnici de evaluare: observarea sistematică a comportamentului elevilor, aprecieri verbale, evaluare reciprocă. e) resurse temporale: 45 minute. f) resurse umane: 30 de elevi

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 52

MOMENTELE LECŢIEI OB

OP.

CONŢINUTUL INFORMAŢIONAL AL LECŢIEI

Activitatea propunătorului

Activitatea elevilor

STRATEGII DIDACTICE EVALUARE

METODE MIJLOACE FORME DE

ACTIV.

1. MOMENT

ORGANIZATORIC - Asigur condiţii optime pentru buna desfăşurare a lecţiei. Conversaţia Frontal Observare

individuală

2. VERIFICAREA TEMEI - Verific tema calitativ, dar şi cantitativ pe care au avut-o pentru

acasă.

Conversaţia Frontal Observare

sistematică

3. CAPTAREA ATENŢIEI

Propun să interpreteze Cântecul prieteniei.

Adresez întrebări: Din câte cuvinte este alcătuit titlul cântecului?

Ce sunt ca parte de vorbire?

Interpretarea

Conversaţia

Cântecul

prieteniei

Frontal

Observare

sistematică

4. ANUNŢAREA TEMEI ŞI

A OBIECTIVELOR LECŢIEI

- Comunic elevilor subiectul lecţiei şi voi enumera obiectivele

într-un limbaj accesibil elevilor.

Conversaţia

Explicaţia

Frontal Observare

sistematică

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 53

5. DIRIJAREA ACTIVITĂŢII

DE CONSOLIDARE A

CUNOŞTINŢELOR

O1

O2

O3

- Le comunic că vom lucra pe fişe.

- Propun pentru actualizarea cunoştinţelor harta conceptuală a

substantivului.

Se discută şi se corectează frontal.

- Ne vom afla la vânătoare de substantive. Vom porni de la un text

care va fi descoperit treptat, cu condiţia să rezolvăm corect

sarcinile. (Anexa 1) Fiecare fragment va fi citit, apoi afişat la

videoproiector pentru a ajuta la rezolvarea fişelor.

- Fragmentul1 Povestea aceasta s-a întâmplat cu mult înainte ca

păianjenul să înceapă să construiască pânze. Se săturase să fie

alungat și urât de toți cei din pădure, așa că a mers la Zâna Pădurii

și a rugat-o să îl facă și pe el frumos. Zâna a râs. Fiecare animal,

insectă, plantă, își are rostul ei. Nimic nu poate fi schimbat. I-a

promis totuși că îi va oferi frumusețe dacă îi va țese cea mai

frumoasă pânză din care să-și facă rochia de bal.

1. Identifică: 1 substantiv de genul masculin, 2

substantive de genul neutru, 3 substantive de genul feminin.

2. Adevărat (A) sau fals (F)?

Cuvântul “frumuseţe” este substantiv.

-Fragmentul2

Plin de speranță, păianjenul s-a apucat să ţeasă.

Bineînțeles că nu mai făcuse așa ceva până atunci, dar nu se dădu

bătut. A țesut zi și noapte încercând să facă pânza perfectă pentru

rochia Zânei. Țesea și plângea pentru că își dădea seama de

neputința lui, dar tot nu voia să renunțe. Și lacrimile rotunde și

clare se lipeau de țesătură. Obosit, adormi și avu un somn liniștit

Harta

conceptuală

Joc didactic

Observaţia

Fişă

Videoproie

ctor

Fişă

Individual

Individual

Observare

individuală

Observare

sistematică

Observare

sistematică

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 54

O4

până în zori. Când se trezi, razele de soare se oglindeau în lacrimile

sale țesute în pânză.

3 . Analizează 2 substantive comune şi 1 substantiv

propriu.

4.Adevărat (A) sau fals (F)? Substantivul „pânză” denumeşte o fiinţă?

- Fragmentul3

Cele mai preţioase daruri pe care le poţi da sunt

cuvintele şi faptele de dragoste, toleranţa, aprecierea şi iertarea.

5. Găsiţi : 2 substantive la numărul singular şi 2

substantive la numărul plural.

6. Adevărat (A) sau fals (F)?

Substantivul “dragoste” este substantiv propriu?

- Propun un joc de tip ştafetă, pe echipe. Echipele vor

corespunde rândurilor pe care stau şi vor primi denumiri

precum: învingătorii, încrezatorii, curajoşii. Câştigă

echipa care termină prima, fiind recompensată cu o

diplomă ce se va afişa la panoul clasei. (Anexa 5)

Conversaţia

Fişă

Individual

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 55

O3

Joc didactic

Fişe

Diplomă

Frontal

Echipe

6. OBŢINEREA

PERFORMANŢEI ŞI

EVALUAREA

O5

Fiecare elev primeşte Fişa personală a substantivului

( Anexa 6).Se explică cerinţele. Se va lucra primul cadran.

Exerciţiul Fişe Individual Evaluare

reciprocă

7. ÎNCHEIEREA LECŢIEI Tema reprezintă celelalte trei cadrane.

Aprecierile se fac în funcţie de frecvenţa şi calitatea

răspunsurilor.

Conversaţia

Aprecieri

verbale

STUDIA 20+, NR. 3 , DECEMBRIE 2018 ȘCOALA~ I„A.BASSARABESCU” ~PLOIEȘTI 56