Studiu comparativ privind administraţia publică

centrală pe exemplul Portugaliei şi Sloveniei

Coord. Lect.univ:

Iaşi, 2011

1

Studiu comparativ privind administraţia publică centrală pe

exemplul Portugaliei şi Sloveniei

O administraţie profesională şi eficientă este un instrument necesar nu doar pentru

a dezvolta politici şi a elabora legi, ci şi pentru a le implementa şi gestiona cu rezultate

cât mai bune sistemele reglementate de acetse legi. Prin urmare, investiţiile în

administraţie, atât în termeni financiari, cât şi ca eforturi de modernizare, sunt

indispensabile în cazul în care se urmăreşte pe termen lung al unei ţări.

Sistemele administrative din Portugalia şi Slovenia sunt substanţial diferite.

Portugalia este un membru vechi al UE, o ţară cu care România este adeseori asemuită ca

performanţă economică şi mentalitate, iar analiza cadrului administrativ ar fi cu atâtmai

utilă.

Slovenia reprezintă un model de tranziţie la economia de piaţă, fiind ţara cu cel

mai ridicat PIB/locuitor, dintre noile ţări care au aderat la UE.

Capitolul 1. Sistemul administrativ din Portugalia1.1. Principalele caracteristici ale sistemului administrativ din Portugalia

Deşi conducerea politică a Portugaliei include un parlament, o adunare şi un

cabinet ce necesită sprijinul parlamentului, Preşedintele ţării se bucură de o autoritate

considerabilă. Sistemul dual a fost un răspuns la experienţele trăite de Portugalia de-a

lungul istoriei. Cu toate acestea, limitele de autoritate ale preşedintelui nu au fost foarte

clar exprimate, chiar şi după revizuirea Constituţiei din 1982. Crearea sistemului

constituţional, sub influenţa franceză (1832) conduce la o separare a puterilor în stat.

Ulterior se adoptă Codul administrativ (1842) care a stabilit principiile fundamentale ale

guvernării locale. 1

1 Armenia Androniceanu – Sisteme administrative în statele din Uniunea Europeană. Studii comparative, Editura Universitară, Bucureşti, 2007, pg. 51;

2

Se înfiinţează Consiliul de Stat cu o secţie judecătorească (1845) devenită

Tribunal Administrativ Suprem (1870), iar interpretarea exegetică a Codului

Administrativ a format bazele jurisprudenţei administrative. 2

La începutul sec. XX se dezvoltă doctrina administrativă portugheză sub influenţă

franceză, dar adaptată particularităţilor naţionale, elaborându-se o legislaţie

administrativă de uniformizare, concretizată în noul Cod Administrativ În consecinţă, au

existat perioade când relaţiile dintre principalele instituţii ale sistemului administrativ

portughez au rămas oarecum ambigue.

Preşedintele este ales prin vot majoritar în cadrul alegerilor desfăşurate pe

teritoriul întregii ţări. Mandatul este de cinci ani şi nici un preşedinte nu poate ocupa

această funcţie pentru mai mult de două mandate consecutive. Preşedintele este invertit

cu importante puteri politice, nefiind un simplu simbol al unităţii naţionale, ci chiar şeful

statului.În perioadele de criză dar nu numai în aceste contexte, preşedintele poate instala

şi destitui guverne şi poate exercitao influenţă considerabilă asupra scenei politice.

Constituţia din 1976 şi revizuirea ei din 1982 consacră statul democratic bazat pe

domnia legii existând o diviziune şi interconectare a puterilor între preşedintele

republicii, guvern, adunare legislativă, tribunale.

Guvernul are şi puteri legislative în domeniile nerezervate parlamentului adoptând

reglementări statutare supuse controlului şi ratificării legiuitorului.

Capitolul referitor la activităţile administraţiei publice conţine principii

constituţionale referitoare la:

• promovarea şi apărarea interesului public în raport cu cel personal;

• exercitarea funcţiei publice cu imparţialitate;

• dreptul la audiere şi la apărare în cadrul procedurilor disciplinare;

• participarea cetăţenească la procesul decizional administrativ care afectează

comunitatea;

• responsabilitatea funcţionarilor publici.

În această ţară asistăm la procesul de transpunere a prevederilor constituţionale în

legislaţia ordinară, printr-un proiect de lege privind procedura administrativă graţioasă

(necontencioasă). Domeniul dreptului material administrativ general este reglementat 2 Ioan Alexandru- Dreptul administrativ în Uniunea Europeană, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007, pg. 45.

3

prin Codul Administrativ care vizează numai guvernarea şi administraţia locală, în timp

ce codificarea procedurală rămâne încă un deziderat formulat constituţional.

Jurisprudenţa administrativă nu are relevanţa celei franceze, dar tribunalele aplică

şi dezvoltă principii generale ale dreptului administrativ făcându-se distincţie între

principiile legale generale sau fundamentale, principiile generale de drept public şi

principiile generale ale dreptului administrativ3. Dintre unele principii enumerăm:

• promovarea interesului public:

• legalitatea, egalitatea şi imparţialitatea;

• competenţa profesională administrativă:

• audierea prealabilă şi corectă.

Aceste principii, în majoritatea lor, cunosc şi o consacrare constituţională

Portugalia are un regim semiprezidenţial în care şeful statului este ales prin vot

popular. Acesta desemnează pe şeful guvernului. Guvernul este competent să emită

decrete legi în domenii nerezervate parlamentului.

Potugalia, conform Constituţiei sale (art.6/1), este un stat unitar, a cărui structură

respectă principiile de autonomie, a guvernării locale şi de descentralizare democratică a

administraţiei publice.

Autorităţile locale sunt comunele, municipalităţile şi regiunile administrative

supuse supravegherii puterii executive centrale

1.2.Consiliul de stat

Consiliul de stat, care a înlocuit Consiliul Revoluţiei, prin reforma constituţională

din 1982 funcţionează ca insituţie consultativă de înalt nivel pe lângă preşedinte.

Membrii săi sunt: Preşedintele Adunării Republicii, Primul Ministru, preşedintele Curţii

Constituţionale, avocatul poporului, preşedinţii guvernelor regionale, foştii preşedinţi

aleşi în condiţiile constituţiei din 1976, cinci cetăţeni numiţi de preşedinte şi cinci

personae alese de Adunarea Republicii. Acest consiliu este un grup consultative cu

rădăcini adânci în istoria Portugaliei şi aminteşte de conceptul portughez vechi al

3 Ioan Alexandru- Dreptul administrativ în Uniunea Europeană, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007, pg. 49;

4

reprezentării corporative, regionale şi funcţionale. Aceasta nu are putere executivă şi nu a

fost foarte activ în ultima perioadă. Prin urmare, a fi membru în această structură a rămas

mai mult o chestiune onorifică.4

În Portugalia sistemul de drept administrativ moderează impactul constrângerilor

legale asupra executivului prin asigurarea puterilor discreţionare şi prin împuternicirea

tribunalelor administrative de a controla exercitarea acestor puteri hotărând dacă

atoritatea publică a respectat limitele legale ale libertăţii de acţiune în decizia pentru un

anumit curs de acţiune. Standardele directoare ale revizuirii pentru legalitatea conducerii

administrative sunt înrudite cu”cas d’ouverture” în procedurile administrative franceze.

Faptul că libertatea de acţiune administrativă are radăcini atât de puternice în

sistemele constituţionale individuale stabileşte limite clar definite pentru orice viitoare

aproximări a diverselor legi naţionale care guvernează utilizarea şi controlul libertăţii de

acţiune. Este de aşteptat ca separaţia constituţională şi balansul puterilor între parlament ,

administraţie şi tribunale, care, în unele cazuri, a parcurs un proces de dezvoltare care a

durat secole şi care a contribuit la variatele teorii despre libertatea de acţiune, care vor

dovedi rezistenţă la schimbări şi vor stânjenieforturile pentru obţinerea unei convergenţe

a diverselor legi de drept administrativ. Relaţia administraţiei cu tribunalele determină în

mod special cât de mare este libertatea de care se bucură executivul în luarea de decizie.

Variatele sisteme de protecţie legală au, de asemenea, o importanţă crucială în

determinarea întinderii libertăţii de acţiune administrativă.5

1.3. Autoritatea executivă

Primul Ministru al Portugaliei este şeful guvernului şi gestionează problemele

curente ale naţiunii. El alege sau aprobă numirea miniştrilor din cabinet şi le coordonează

activitatea. Întregul cabinet este responsabil pentru măsurile luate, nu doar Primul

Ministru conduce operaţiunile forţelor armate, deşi preşedintele este oficial comandantul

4 Armenia Androniceanu – Sisteme administrative în statele din Uniunea Europeană. Studii comparative, Editura Universitară, Bucureşti, 2007, pg. 53;5 Ioan Alexandru- Dreptul administrativ în Uniunea Europeană, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007, pg. 51;

5

şef. Şi în alte domenii Primul Ministru este independent, iar preşedintele nu are dreptul să

îi indice acestuia ce politici sa urmeze.

Spre deosebire de preşedinte, Primul Ministru este ales indirect. Ca şi în celelalte

sisteme parlamentare, Primul Ministru este liderul celui mai numeros partid din

parlament sau şeful coaliţiei de partide de la guvernare. Primul Ministru poate rămâne în

această funcţie pentru patru ani cât durează un mandat întreg. Primul Ministru poate

solicita un vot de încredere din partea parlamentului, dar poate fi înlocuit din funcţie în

cazul unui vot negativ de încredere sau printr-o schimbare a conducerii din cadrul

parttidului său. Dacă un Prim Ministru se dovedeşte incompetent, pierde sprijinul popular

sau politic sau eşuează în tentativa de a conduce ţara în direcţia dorită, preşedintele poate

cere formarea unui nou guvern.

În primii zece ani după Revoluţia din 1974, Portugalia a fost guvernată de aproape

12 guverne, însă numărul de prim-miniştri nu au fost la fel de mare pentru că, cu excepţia

a doi dintre ei, toţi au condus mai mult decât un mandat. După 1985, sistemul politic a

dobândit o stabilitate mai accentuată odată cu formarea de către Anibal Cavaco Silva,

liderul Partidului Social-Democrat, a unui guvern iniţial minoritar şi apoi majoritar care a

rezistat întreaga perioadă legislativă 1987-1991.

1.4. Consiliul de Miniştri

Preşedintele Republicii Portugheze desemnează pe primul ministru şi la

propunerea acestuia, numeşte şi pe ceilalţi membri ai Guvernului.6

Consiliul de Miniştri sau cabinetul este cea mai înaltă instituţie din stat,

reprezentattivă pentru autoritatea executivă. Consiliul este format din Primul Ministru şi

15-18 miniştri. În prezent, există 16 portofolii: Ministrul pentru Administraţie şi Interne,

Ministrul pentru Afaceri Externe, Ministrul pentru Finanţe Publice, Ministrul pentru

Apărare Naţională, Ministrul pentru Justiţie, Ministrul Mediului, Ministrul Lucrărilor

Publice, Transporturilor şi Comunicaţiilor, Ministrull Muncii şi Solidarităţii Sociale, 6 Ioan Alexandru - Dreptul administrativ în Uniunea Europeană, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007, pg. 59;

6

Ministrul Sănătăţii, Ministrul Educaţiei, Ministrul pentru Stiinţă, Tehnologie şi

Învăţământ Superior, Ministrul pentru Cultură, Preşedintele Consiliului de Miniştri

(compusă din: Ministrul de Stat al Administraţiei Interne, Ministrul pentru Preşedinte,

Ministrul pentru Probleme Parlamentare).

Majoritatea miniştrilor provin din Parlament. În cabinetele de coaliţie, majoritatea

miniştrilor aparţin de regulă partidului cel mai important din coaliţie, cel al Primului

Ministru, iar restul, celorlalte partide ale coaliţiei. Odată ce un parlamentar a fost numit în

cabinet, el este obligat să renunţe, cel puţin temporar, la locul său din parlament.7

Consiliul de Miniştri are atât funcţii administrative, cât şi potice, fiind responsabil

pentru securitatea şi apărarea naţională precum şi pentru implementarea politicilor

guvernamentale. Mai mult, cabinetul portughez are autoritate legislativă extinsă, în

virtutea faptului că poate emite decrete şi legi în cadrul ariei sale de responsabilitate. El

are de asemenea dreptul (de către Adunarea Republicii) să adopte legislaţie în ariile de

responsabilitate ale parlamentului, mai ales pentru chestiunile care ar dura mult timp în

procedura parlamentară. Consiliul este responsabil atât individual cât şi colectiv pentru

acţiunile sale în primul rând în faţa Primului Ministru şi apoi în faţa parlamentului.

Articolul 203 din Constituţia din 1989 permite unui număr de miniştri să se

reunească pentru a forma aşa-numitele „consilii ale miniştrilor specilizaţi” menite să

găsească soluţii pentru probleme de interes comun. Secretarii de stat şi alti funcţionari

publici din ministere pot fi chemaţi pentru a acorda asistenţă în aceste situaţii, iar

rezultatele colaborării lor sunt supuse apoi atenţiei întregului cabinet.

Organisme adiţionale au fost create pentru a asista miniştri sau Consiliul ca întreg.

În 1984 s-a constituit în cadrul Ministerului Justiţiei un birou special pentru a asigura

suport tehnico- legislativ în vederea sprijinirii procesului de elaborare a proiectelor de

lege. Pe langă aceasta, un număr de consilii superioare sprijină miniştri în activitatea lor

prin realizarea unor studii şi previziuni specifice. Exemple ar fi Consiliul Naţional pentru

Educaţie, care, pe lângă faptul că oferă consiliere ministerelor, aceste structuri se

întâlnesc cu beneficiarii afectaţi direct de deciziile guvernamentale

Capitolul 2. Sistemul administrativ în Slovenia

7 Armenia Androniceanu – Sisteme administrative în statele din Uniunea Europeană. Studii comparative, Editura Universitară, Bucureşti, 2007, pg. 55;

7

În lumea de azi, indiferent de forma de comunicare în care oamenii se constituie

şi trăiesc, aproape totul este sau devine politic, de la revoluţiile sociale până la

problemele serviciului public. Aceasta înseamnă că politicul, în forma sa cea mai

concretă de manifestare care constă în exercitarea puterii, reprezintă o condiţie

fundamentalăpentru organizarea şi funcţionarea societăţilorumane.

Din aceste motive problematica complexă a puterii şi a guvernării reprezintă

pretutindeni în lume un domeniu de mare interes atât pentru actorii nemijlociţi ai acestui

fenomen social, respectiv guvernanţii, cât şi pentru diferitele stiinţe care şi-au asumat

sarcina de a studia fenomenul din varii perspective.

La înţelegerea administraţiei ca fenimen universal, prezentat pretutindeni acolo

unde oamenii sunt constituiţi în societăţi statale, încearcă să-şi aducă o contribuţie

importantă şi studiul comparativ al sistemelor administrative.

Cu toate că, aşa cum demonstrează istoria omenirii şi realitatea contemporană,

guvernarea şi administrarea sunt contemporane vitale existenţiale pentru popor sau

naţiune, totuşi pentru fiecare dintre acestea ele dobândesc fizionomii proprii.8

În general configuraţia unui sistem administrativ este dictatănde voinţa şi interele

puterii police, care încearcă să gestioneze într-o manieră proprie, trebuinţele

colectivităţilor umane pe arii mai extinse sau restrânse, trebuinţe care sunt, mai ales în

timpurile actuale, într-o dinamică de mare complexitate şi diversitate.

Tendinţa firească de evoluţie a fiecărui sistem administrativ este dictată de

problemele administrative pe care este chemat să le rezolve. Dat fiind însă faptul că

asupra lui exercită presiuni o diversitate de factori, configuraţia pe care o dobândeşte nu

este una stabilită dar mai ales pe deplin armonizată cu sarcinile administrative pe care le

ridică fiecare colectivitate umană. Este şi aceasta o cauză a caracteristicilor şi fizionomiei

particulare pe care fiecare sistemo dobândeşte la un moment dat.

2.1. Particularităţi ale sistemului administrativ din Slovenia

8 Gheorghe Robu, Cornelia Gabriela Livadaru – „Sisteme administrative comparate”, Editura Junimea, Iaşi, 2005, pg. 8;

8

Slovenia este o republică democratică, cu un sistem de guvernare parlamentar.

Constituţia slovenă (adoptata la 23 decembrie 1991) pune mare accent pe guvernarea

locală.

Slovenia nu are un sistem de guvernare regională. Municipalităţile sunt cele mai

importante unităţi administrativ-teritoriale care gestionează problemele locale.

Constituţia slovenă garantează principiul autoguvernării nivelelor municipal şi regional

dar doar prima există de fapt.

Slovenia se bucură de o substanţială stabilitate politică şi economică.

A fost dintotdeauna cea mai prosperă regiune a fostei Iugoslavii şi a parcurs tranziţia de

la economia socialistă la cea de piaţă mai uşor decât multe alte ţări.

Este singura dintre fostele republici iugoslave care a aderat la UE şi a făcut acest lucru în

primul val - în mai 2004. Slovenia a devenit membră NATO în acelasi an.

În ianuarie 2007, Slovenia a devenit şi prima ţară fostă comunistă care s-a alaturat zonei

euro.

În 1991 şi-a declarat independenţa, şi-a consolidat economia, iar în 2004 a devenit

membru NATO şi UE. şi asta pentru ca, în momentul aderării la UE, nivelul de trai al

celor doua milioane de locuitori era comparabil cu multe ţări vest-europene.

Constituţia slovenă pune un accent deosebit pe guvernarea locală. Fiindcă

Slovenia nu are un sistem de guvernare regională, municipalităţile sunt cele mai

importante unităţi administrativ-teritoriale care gestionează problemele locale, prin

intermediul unui nou sistem de organizare a administraţiei publice şi a autoguvernării

locale ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995.

2.2. Preşedinţia

9

Preşedintele este şeful statului, reprezintă Republica Slovenia şi este comandantul

suprem al forţelor armate. El este ales direct pentru un mandat de 5 ani. Nu are dreptul să

deţină această funcţie pentru mai mult de două mandate consecutive. Dacă preşedintele

acţionează contrar prevedrilor Constituţiei sau legilor ţării, Adunarea Naţională poate

sesiza Curtea Constituţională pentru a-l destitui cu acordul majorităţii de două treimi din

judecătorii curţii.

În concordanţă cu prevederile constituţionale, preşedintele republicii trebuie să-şi

exprime opinia cu privire la probleme specifice când îi este solicitat acest lucru din partea

Adunării Naţionale, însă preşedintele nu poate fi împiedicat să-şi spună părerea chiar

dacă Adunarea Naţională nu i-a cerut-o.

Preşedintele poate emite acte cu forţă legală în situaţie de război, în stare de

urgenţă sau dacă Adunarea Naţională nu poate fi convocată, cu condiţia ca aceste acte să

fie transmise Adunării Naţionale cât mai curând posibil.

După consultări cu liderii grupurilor parlamentare din Adunarea Naţională,

preşedintele propune un candidat pentru postul de prim-ministru. El trebuie să dizolve

Adunarea Naţională dacă, pe perioada formării guvernului, adunarea nu reuşeşte să

aleagă un prim ministru sau dacă, urmare a votului negativ de încredere a guvernului,

adunarea nu alege un prim ministru şi, la următorul vot de încredere, primul ministru în

cauză nu obţine majoritatea.

2.3. Autoritatea executivă

Guvernul Republicii Slovenia este autoritatea executivă supremă şi cea mai înaltă

autoritate a administraţiei de stat, indipendent în limitele jurisdicţiei sale şi responsabil în

faţa Adunării Naţionale. Guvernul propune legile ce urmează a fi adoptate de Adunare,

bugetul de stat, programele naţionale şi alte acte prin care se conturează direcţiile

fundamentale şi pe termen lung politicile din diferite domenii ce ţin de competenţa

statului.

În prezent, guvernul sloven este format din primul ministru şi 15 miniştri. Mai

există şi un ministru fără portofoliu, responsabil cu Afacerile Europene.

10

Primul Ministru este responsabil de asigurarea unităţii politice şi direcţiei

administrative a guvernului şi tot el coordonează munca munca miniştrilor, pe care îi şi

propune de altfel în posturi .

Guvernul conduce, direcţionează şi coordonează implementarea politicilor publice

aşa cum sunt ele determinate de Adunarea Naţională. Guvernul asigură implementarea

legilor, a celorlalte reglementări şi acte generale ale Adunării prin propunerea şi

adoptarea măsurilor politice, legale, economice, organizaţionale sau de altă natură care

sunt necesare pentru exercitarea autorităţii executive.9

Guvernul conduce administraţia de stat prin intermediul ministerelor. Guvernul

supraveghează activitatea miniştrilor, emite linii directoare pentru implementarea

politicilor, legilor şi altor normelegale şi se asigură că miniştri îşi coordonează acţiunile

în exercitarea funcţiilor. Guvernul poate aşadar să sisteze implementarea unor

reglementări, instrucţiuni sau ordine ale unui ministru dacă acestea nu respectă

Constituţia, legile sau alte norme legale adoptate de Adunarea Naţională sau de guvern.10

Fiecare ministru este responsabil pentru implementarea deciziilor guvernului şi

pentru reprezentarea poziţiei guvernului. Ministrul conduce şi reprezintă ministerul său,

emite directive politice pentru aceasta şi pentru structurile administrative din subordinea

sa şi le supraveghează implementarea. Ministrul emite reglementări, instrucţiuni şi ordine

ce privesc competenţele ministerului în cauză şi instituţiile subordonate.

Ministerele au două funcţii esenţiale: implementarea prevederilor guvernamentale

şi supravegherea autorităţilor locale. Proiectele de lege propuse de miniştri trebuie

discutate şi aprobate de întregul guvern înainte de a fi supuse atenţiei şi aprobării de către

Adunarea Naţională. Miniştrii nu pot, în consecinţă, să propună în mod independent

proiecte de lege Adunării. Ei sunt responsabili pentru propriile decizii de gestionare a

ministerelor lor, precum şi pentru eşecul implementării măsurilor de care trebuie sa se

ocupe ministrul respectiv.

Există diferenţe considerabile între ministere în ceea ce priveşte organizarea. De

exemplu, nu există o regulă generală care să stabilească numărul nivelelor ierarhice sau

9 Dan Chirleşan – Administraţie Publică. Sisteme. Editura Universităţii Al. Ioan Cuza, Iaşi, 2007, pg. 76;10 Salvador Parrado Diez – Sisteme administrative comparate, Editura Universităţii Al. Ioan Cuza, Iaşi, 2006, pg. 89.

11

numărul minim de unităţi structurale componente în interiorul acestora, ele fiind lăsate la

latitudinea fiecărui minister.

În Slovenia, miniştri sunt obligaţi să coopereze în domeniile de interes comun

prin instituirea unor structuri comune de lucru. Problemele acestea trebuie discutate mai

întâi şi abia apoi sunt trimise guvernului ca propuneri clare.

Comitetele interministeriale sunt stabilite prin ordonanţă de guvern, iar membrii

lor sunt secretari de stat şi alţi înalţi funcţionari publici, precum subsecretarii de stat sau

consilieri guvernamentali. Unele comitete de acest gen sunt permanente, altele sunt ad-

hoc, cu manat special

Concluzii

Sistemele administrative din Portugalia şi Slovenia sunt substanţial diferite.

Portugalia este un membru vechi al UE, o ţară cu care România este adeseori asemuită ca

performanţă economică şi mentalitate, iar analiza cadrului administrativ ar fi cu atâtmai

utilă.

Slovenia reprezintă un model de tranziţie la economia de piaţă, fiind ţara cu cel

mai ridicat PIB/locuitor, dintre noile ţări care au aderat la UE.

Deşi conducerea politică a Portugaliei include un parlament, o adunare şi un

cabinet ce necesită sprijinul parlamentului, Preşedintele ţării se bucură de o autoritate

considerabilă. Sistemul dual a fost un răspuns la experienţele trăite de Portugalia de-a

lungul istoriei.

Slovenia nu are un sistem de guvernare regională. Municipalităţile sunt cele mai

importante unităţi administrativ-teritoriale care gestionează problemele locale.

Constituţia slovenă garantează principiul autoguvernării nivelelor municipal şi regional

dar doar prima există de fapt.

Cu toate că, aşa cum demonstrează istoria omenirii şi realitatea contemporană,

guvernarea şi administrarea sunt contemporane vitale existenţiale pentru popor sau

naţiune, totuşi pentru fiecare dintre acestea ele dobândesc fizionomii proprii, astfel

Portugalia şi Slovenia şi-au construit guvernarea şi administraţia după cerinţele şi nevoile

poporului.

12

Bibliografie

13

1. Alexandru, Ioan - Dreptul administrativ în Uniunea Europeană, Editura Lumina

Lex, Bucureşti, 2007;

2. Androniceanu, Armenia – Sisteme administrative în statele din Uniunea

Europeană. Studii comparative, Editura Universitară, Bucureşti, 2007;

3. Chirleşanu, Dan – Administraţie Publică. Sisteme. Editura Universităţii Al. Ioan

Cuza, Iaşi, 2007;

4. Robu, Gheorghe, Livadaru, Cornelia Gabriela – „Sisteme administrative

comparate”, Editura Junimea, Iaşi, 2005;

5. Diez, Salvador Parrado – Sisteme administrative comparate, Editura Universităţii

Al. Ioan Cuza, Iaşi, 2006.

14