STUDIU EXPERIMENTAL CU PRIVIRE LA REALIZAREA INDIVIDUALIZARII IN PREGATIREA JUCATORILOR DE HANDBAL JUNIORI II

PLANUL LUCRARIICAPITOLUL   I

INTRODUCERE 1.1.               Tendinte in evolutia handbalului mondial.1.2.               Conceptia de joc a handbalului romanesc.1.3.               Scopul lucrarii.1.4.               Gradul de actualitate al temei.1.5.               Ipotezele cercetarii.

CAPITOLUL   I I METODE DE CERCETARE SI TEHNICI DE LUCRU

2.1.                 Metoda studiului bibliografic.2.2.                 Metoda observatiei pedagogice.2.3.                 Metoda inregistrarii.2.4.                 Metoda convorbirii.2.5.                 Metoda experimentului pedagogic.2.6.                 Metoda statistico - matematica.2.7.                 Metoda reprezentarii grafice.

CAPITOLUL IIIFUNDAMENTAREA TEORETICA A LUCRARII 3.1.                 Particularitati de varsta, somatice, functionale, psihologice si implicatiilein procesul instruirii.3.2.                 Selectia in handbal.3.3.                 Dinamica efortului in antrenamentul de handbal.3.4.                 Individualizarea - principiu si metoda de antrenament.3.5.                 Factorii care determina continutul individualizarii.3.6.                 Formele de realizare a pregatirii individuale.

3.6.1.                      Antrenamentul individual in cadrul lectiei de antrenament colectiv.3.6.2.        Antrenamentul individual in lectii separate conduse de antrenor.

CAPITOLUL   IV ORGANIZAREA CERCETARII4.1.                 Locul, durata, esantionul de lucru.4.2.                 Periodizarea antrenamentului.4.3.Elaborarea  fiselor   individuale   a jucatorilor   si   stabilirea  obiectivelor pregatirii.4.4.                 Elaborarea planurilor individuale de pregatire4.5.                 Planificarea antrenamentelor.4.6.                 Descrierea probelor si normelor de control.

CAPITOLUL   V ANALIZA SI INTERPRETARE A DATELOR5.1 Prelucrarea statistico - matematica a datelor si interpretarea lor.

CAPITOLUL   VI CONCLUZII   ^BIBLIOGR

AFIE

CAPITOLUL   I   INTRODUCEE 1.1.   TENDINTE IN EVOLUTIA HANDBALULUIMONDIAL

Jocul de handbal si tot ceea ce este necesar si conditionat lui este in continua schimbare si evolutie cu o dinamica permanent progresiva.

Sportul a devenit unul din principalele mijloace de ameliorare si valorificare a potentialului biomotric si intelectual uman, avand in acelasi timp functii deosebit de complexe, contribuind la formarea si integrarea omului, la creare a unei personalitati integre apte sa faca fata solicitarilor fizice si psihice.

Pornind de la analiza jocului echipelor participante in campionatele mondiale si alte competitii internationale, cuprinzand si echipe valoroase de juniori si tineret, directiile si tendintele de dezvoltare a handbalului modern ar fi urmatoarele:

A. Rapiditatea tot mai crescuta a jocului.a)Viteza din ce in ce mai mare de actionare si de manifestare tehnico -

tactica, este deja o tendinta dominanta in toate actiunile individuale ale jucatorilor, determinand implicit o crestere vizibila a tempoului de joc.

b)Atacul rapid (contraatacul si faza a II a ) a devenit pentru toate echipele de valoare o preocupare constanta, una din principalele solutii de inscrire a golurilor. Date statistice clare arata ca echipele finaliste la Jocurile Olimpice si Campionatele Mondiale, au inscris intre 20% si 30% din goluri din astfel de actiuni.c)         Trecerea din aparare in atac se realizeaza cu mare rapiditate in aproape toate ocaziilede recuperare a balonului, incercandu-se permanent si insistent surprinderea apararii incain curs de organizare.

d)   Reducerea la maxim sau chiar eliminarea fazei lente de organizare.Atacul exercita in mod continuu o presiune asupra apararii prin trecerea

rapida si permanent periculoasa dintr-o actiune in alta. Cu certitudine astazi toate actiunile sunt mai rapide, iar tempoul de joc in continua crestere.

B. Tehnica tinde spre perfectiune si eficienta maxima, in viteza sub presiunea adversarului.

a)     Cresterea tempoului de joc cere o tehnica perfecta si completa atat manevrareamingii cat si in procedeele de miscare in teren.

b)     Au aparut o serie de procedee noi sau unele reconsiderate si readaptate conditiilorimpuse atat de cresterea vitezei de actionare cat si determinate de presiunea continua aadversarului si necesitatea de a-1 surprinde.

C.   Perfectionare   maximala   a   specializarii   pe   post,   paralel   cu mobilitatea si actionare eficienta pe alte 2-3 posturi

a)    Pentru toate posturile din echipa s-a dezvoltat si perfectionat un bagaj tehnico-tacticconsiderabil in continua crestere.

b)    In acelasi timp fiecare jucator actioneaza eficient, bine si foarte bine si pe alte 2-3posturi.Marirea mobilitatii jucatorilor pe posturi a aparut ca o cerinta a jocului in viteza si a imperativului de a fi permanent periculos oriunde s-ar afla in teren, dar mai ales pentru a surprinde adversarul.

Pivotul:Rolul si sarcinile pivotului modern au devenit tot mai numeroase si

complexe in organizarea jocului.Adesea el este un initiator al combinatiilor din atac, poate chiar un

conducator de joc si in acelasi timp un coordonator al apararii.Sunt situatii cand pivotii, iesind in invaluire arunca de la 8-9 metri.Astazi in jocul fiecarei echipe de valoare apare sistematic un al doilea pivot

temporar. Este asa numitul pivot mobil, iar aparitia lui tot mai frecventa la finalizare a determinat pe specialisti sa ii acorde rubrici speciale.

Extremele:

De remarcat eficienta considerabila pe acest post. Majoritatea jucatorilor de pe extrema vin in invaluire si arunca de la 9-10 metri, patrund si actioneaza pe semicerc ca un veritabil pivot.

Extremele si-au perfectionat in buna masura jocul fara minge, mai ales prin patrunderile surpriza fara minge in spatiul dintre aparatorii laterali si intermediari sau centru.

Interii:Rolul, sarcinile si mai ales raza de actiune a unui inter modern s-a marit

considerabil, sarcina principala fiind aruncarea de la distanta pe care o face din diverse puncte ale terenului, mergand chiar pana la postul opus de inter. in privinta tehnicii pe post de jucator din linia de 9 metri inclusiv centrul, stapanesc perfect depasirea si procedeele de aruncare din saritura si din sprijin pe sol.

Exista tendinta realizarii jucatorului polivalent pe toata linia de 9 metri si temporar actionand eficace ca pivot si chiar extrema.

Centrul:Se remarca tendinta jucatorului din centru de a actiona temporar cu mare

eficienta pe alte posturi. El se poate transforma adesea in pivot mobil si poate juca tot atat de bine pe oricare parte ca inter.Conducatorii de joc nu se preocupa doar de organizarea jocului, ci se valorifica si pe ei uneori cu numar egal de goluri cu al interilor. Portarul:

Perfectionare jocului atacantilor a impus si pentru portar o crestere a maiestriei tehnico-tactice.

Se remarca o mai mare implicare a portarului in jocul echipei in aparare prin colaborarea permanenta cu toti coechipierii si in atac prin asigurarea atacului rapid iar in unele cazuri chiar in faze si combinatii la poarta adversa.

D . Varietatea si mobilitatea sistemelor de joc.Folosirea mai multor sisteme de joc in alternanta pe parcursul unui meci

sau chiar in aceeasi faza de joc este o tendinta noua a handbalului.Atacul:

In construirea atacului aparent se remarca o oarecare simplificare a jocului determinata de o organizare eficienta si adaptare la apararile tot mai avansate si agresive care se practica astazi la majoritatea echipelor.

Apararea : Sistemele de aparare avansate-ofensive-agresive, domina hanbalul modern.

Majoritatea echipelor pleaca de la sistemul de aparare 3-2-1, pe care il adapteaza si interpreteaza in functie de adversar. Nu putine sunt echipele care folosesc clasicul 6-0 sau 5+1 (folosit mai des de echipele feminine ) care au devenit insa mai ofensive prin actiunea aparatorilor centrali si mai ales cei intermediari care ies mai des si intrerup jocul de cate ori pot. Nu se poate spune ca au aparut sisteme noi de aparare, poate doar variante adaptate

-  Aparare cu un pronuntat caracter ofensiv- agresiv- avansat atat in sistem cat si intoate actiunile tehnico-tactice

-   Tendinta permanenta  de  a  sufoca  atacantul,  impiedicand  orice  actiune  deconstructie a jocului inclusiv declansarea contraatacului.

-   Accentul   mai mare spre participarea intelectuala. In aceste conditii se remarcaurmatoarele:

-   Suprafata de actionare si miscare a fiecarui aparator s-a marit considerabil .Aparatorul se afla in permanenta miscare si lupta.

-   Contactul direct cu adversarul este aproape permanent si suficient de aspru si inforta.

-   Bagajul de cunostinte tehnico-tactice a crescut foarte mult iar capacitatea motricasi pregatirea psiho-motrica sunt solicitate la maxim.

1.2.   CONCEPTIA DE JOC A HANDBALULUI ROMANESCScoala romaneasca de handbal consolidata de-a lungul anilor prin

performante deosebite, si-a elaborat in timp si o fundamentare teoretica in primul rand prin 'conceptia de joc' care stabileste jaloanele de baza pentru o gandire metodica unitara a tuturor antrenorilor si tehnicienilor.

In elaborarea ' Conceptiei de joc ' prin care se evidentiaza modelul de organizare si desfasurare a tuturor actiunilor individuale si colective, spre realizarea caruia trebuie sa se

orienteze jocul, pregatirea tuturor echipelor. Conceptia de joc trebuie vazuta insa in continua miscare si periodic reactualizata, fata de evolutia jocului si tinand seama de o serie intreaga de considerente:

-  Tendinte si directii fundamentale de dezvoltare a handbalului pe plan mondial.-  Studiu asupra evolutiei scolilor de handbal din lume si manifestarea

concreta aacesteia in jocul echipelor nationale.

-  Analize, aprecieri si concluzii asupra activitatii echipelor reprezentative feminine simasculine din Romania la marile competitii.

-  Analiza campionatelor interne si in special a orientarii jocului tuturor echipelornoastre de juniori si seniori.

Pe baza acestor studii si analize s-a elaborat o reactualizare a conceptiei de joc care trebuie sa reprezinte puncte ferme de orientare metodica a tuturor antrenorilor.

1.2.1. CONCEPTIA DE JOC IN APARAREJocul echipelor in aparare trebuie sa fie tot mai avansat, ofensiv si

agresiv cu o si mai mare mobilitate a jucatorilor, atacand in permanenta aspru si anticipat, actionand omogen in cadrul unor mecanisme de sisteme precis elaborate.

a) Aparare avansata - ofensiva - agresivAcestea sunt caracteristicile de baza care trebuie sa domine orientarea

jocului in aparare, atat in ansamblul echipei, cat si individual, renuntand la maniera de joc pasiv, retras cu calcaiele la semicerc in asteptarea eventualelor greseli ale adversarului.

- Fiecare aparator in parte si echipa in ansamblu trebuie sa supuna atacul advers uneipresiuni permanente stanjenindu-1 in fiecare moment, atat in organizarea jocului cat si inmanuirea mingii, impiedicand derularea circulatiilorsi a combinatiilor.

- Aceasta presiune trebuie sa fie sufocanta si prezenta in orice moment, inca dinprima clipa dupa pierderea mingii, prin impiedicarea imediata sau franarea declansariicontraatacului advers, in zona de initiere. in caz de nereusita presiunea apararii trebuie

continuata activ asupra derularii contraatacului, fazei a II a in zona centrala a terenului sau in cea de prefmalizare.

-   Atacarea adversarului cu minge trebuie executata de fiecare data energic, pe bratulde aruncare si anticipativ daca este posibil simultan cu intrarea in posesia mingii de catreatacant.

-   Contactul corporal este din ce in ce mai aspru, dar corect si are loc la distante totmai mari de propriul semicerc in zonele de prefmalizare la 9-12 metri de poarta.

-   O data intrat in contact cu atacantul aflat in posesia mingiei aparatorul continualupta pana la scoaterea lui totala din joc sau pana ce acesta paseaza incercand si in aceastafaza impiedicarea transmiterii eficiente a mingii la un coechipier.

-   Fata de aceste cerinte trebuie mult marit si perfectionat bagajul individual alaparatorului in sfera cunostintelor tehnico-tactice si la nivelul indicilor de pregatire psiho -fizica.

in acest sens trebuie reinvatat si perfectionat intreg ABC-ul tehnico-tactic specific aparatorului si pun accent pe tot ceea ce asigura rezolvarea in favoarea lui a raportului 'unu la unu' din ce in ce mai frecvent si decisiv in joc.

b) Aparare mobila si elastica-   Jocul in aparare al echipelor trebuie sa fie mult mai mobil si elastic.

Este necesarca aparatorii sa fie aproape in permanenta miscare acoperind total in fiecare clipa o arielarga de actionare intre semicercul propriu si pana peste linia de 9 metri.

-   Este clar ca tringhiul sau patrulaterul imaginar pe care se misca un aparator, are inhandbalul modern de astazi latura de 4-5 metri si de fapt este un zig-zag si un dute - vinocontinuu, cu contacte aspre si lupta acerba in fiecare punct de frangere a liniilor.

Jocul de picioare si miscarea bratelor trebuie sa fie o constanta preocupare in fiecare moment al apararii.

- Principiul realizarii superioritatii numerice in zona de atac cu mingea ramaneperfect valabila. in consecinta dublarea si sprijinul aparatorului angajat in lupta cuio

atacantul sau iesit in intampinarea lui, trebuie sa fie o preocupare permanenta a fiecarui aparator in parte si a echipei in ansamblu.

-   in acelasi timp trebuie acordata o mai mare atentie jocului de aparare asupraatacantilor fara minge, impiedicandu-le miscarea, franand intrarea lor in combinatie,inchizand prompt eventualele culoare de patrundere si actionare.

-   in timpul jocului aceste trei directii de actionare ale aparatorului: atacareaatacantului cu mingea, dublarea coechipierului in actiune si supravegherea si impiedicareaatacantilor fara minge, se deruleaza succesiv in fractiune de secunda solicitand o maremobilitate in teren a aparatorilor si o elasticitate deosebita a intregului sistem.

c) Aparare rationala si sistemica-  Jocul echipelor in aparare trebuie sa fie mai bine gandit si elaborat in

cadrul unorsisteme precis stabilite.

-   Capacitatea deosebita de angajament si lupta,  risipa mare de  energie  si omobilizare psihica deosebita, raman caracteristicile necesare unei aparari bune, nu sisuficiente in handbalul modern.

- Apararea presupune o organizare riguroasa cu principii si reguli clare si exacte incare mecanismul de funcsionare al sistemelor este foarte bine stabilit si respectat. inaparare nu este loc pentru fantezie si nici pentru o lupta oarba si disperata.

Jocul trebuie sa fie gandit rational si aici raportul intelectual al fiecarui jucator, acea gandire tactica si stiinta jocului sunt necesitati absolute care trebuie sa se evidentieze.

Pornind de la ideea ca orice sistem de aparare este teoretic foarte bun, putem spune ca in mod practic este atat de bun cat de bine este aplicat.

Majoritatea echipelor de valoare folosesc sisteme avansate si preponderent in asezarea 3-2-1 cu variante.

Este absolut necesar ca echipele si jucatorii sa cunoasca cel putin trei sisteme de aparare ( 6-0 ; 5-1; 3-2-1 ) cu variantele lor pentru a le putea folosi oricand este necesar.

1.2.2. CONCEPTIA DE JOC IN ATACPrima preocupare a jucatorilor unei echipe, care din starea de echipa in

aparare ajunge in starea de echipa in atac, trebuie sa fie aceea de a declansa in cel mai scurt timp posibil contraatacul.

1.  Contraatacul - trebuie sa fie folosit ori de cate ori se intrezareste o sansa desucces. El trebuie declansat cu maximum de viteza pentru a surprinde adversarii si a nu leda timp suficient pentru replierea in aparare.

Trecerea din aparare in atac trebuie sa se realizeze cu o mai mare rapiditate si de fiecare data cand se recupereaza mingea.

Jucatorii care se desprind din aparare si fug ca varfuri de contraatac sunt extremele si zburatorul. Aparatorii centrali nu au voie sa se preocupe de plecarea pe contraatac.

Echipele trebuie sa cunoasca bine mai multe forme de realizare a contraatacului: cu un varf, cu doua varfuri, cu pasa directa de la portar sau de la un jucator intermediar.

Atacul rapid declansat fulgerator si sustinut in trei valuri asigura la echipele de valoare intre 18-25% din totalul golurilor, uneori chiar pana la 30%, ceea ce categoric poate sa hotarasca soarta unui joc.

2.  Contraatacul sustinut sau faza a Ii-a a atacului - trebuie pregatita si antrenatasistematic, stabilindu-se trasee precise ( minge si jucator ) cu 3-5 variante care seperfectioneaza permanent, chiar daca in joc se rezolva spontan si in alte forme.

In literatura de specialitate a aparut un nou termen ' Valul al III -lea ' care este de fapt o prelungire a fazei a II a, mai bine zis o transformare a acesteia in atac organizat, prin intrarea imediata dupa trecerea liniei de centru in combinatii de finalizare prestabilite sau spontane, insistand peste o aparare completa numeric dar inca in curs de organizare.

De multe ori varfurile de contraatac nu pot primi mingea din cauza ca sunt marcate de adversari care se repliaza spre poarta proprie. Ele vor fi sustinute in aceasta activitate de jucatorii din linia de 9 metri, care vor pleca si ei din aparare in atac pentru a nu da timp tuturor aparatorilor sa se replieze in mod organizat si sa formeze la timp un dispozitiv organizat de aparare. Mingea va fi transportata prin pase scurte, derutante si neprevazute pentru aparatori.

3. Organizarea atacului sau faza a IlI-a a atacului - trebuie gandita in asa fel incat sa determine cresterea vitezei de joc si a mentinerii unei presiuni permanent periculoase asupra aparatorilor. Reducerea la maximum sau chiar eliminarea momentelor de joc pasiv, renuntand la jocul cu pase lente executate de pe loc sau din mers, trebuie sa fie o preocupare constanta a echipelor. Modelul ideal de organizare a atacului presupune astazi trecerea directa dintr-o actiune de amenintare a portii in alta si mai periculoasa, toate cu intentii vadite de finalizare. Nu trebuie sa ne imaginam ca atacul va fi un iures in maxima viteza de la un cap la celalalt al jocului.

In continuare diverse momente tactice de interese sau strategii vor dicta anumite variatii de ritm. Astazi in jocul echipelor valoroase se constata o crestere a vitezei de actionare si a tempoului de joc cu o mentinere permanenta a gradului de periculozitate a fiecarei actiuni individuale sau colective.

4.Atacul in sistem sau faza a IV-a a atacului - trebuie sa urmareasca o mai atenta organizare si disciplinare tactica, mai ales in momentele de prefmalizare lasand jucatorilor initiativa si spontaneitatea in finalizare.

In construirea atacului se remarca o tendinta de simplificare a jocului, datorita organizarii apararii tot mai avansata si agresiva.

Indiferent de varietatea manevrelor tactice, in faza de prefmalizare si mai ales in cea de finalizare in prim plan apar:

- raportul 'unu la unu' in care depasirea apare ca o determinanta a jocului-    relatia de colaborare in cuplu ( de 2 maxim 3 jucatori ) apreciat

ca nucleu fundamental al actiunilor tactice in care blocajul si plecarea din blocaj, paravanul, un -doiul, constitue elemente fundamentale;

-    jocul fara minge - creste considerabil importanta acestuia, exploatand spatiiletemporar  lasate  libere  de  apararile  avansate,  dar  si  in  actiunile  de  favorizare  acoechipierilor pentru valorificarea raportului 1-1; 2-2. Marirea mobilitatii jucatorilor in teren si actionare eficace pe mai multe posturi a aparut ca o dorinta a jocului in viteza, in conditiile unor aparari avansate si a imperativului de a fi mereu periculos oriunde s-ar afla in teren, surprinzand permanent adversarul.

Rolul si sarcinile fiecarui jucator pe post, aria lor de actiune s-a marit considerabil in paralel cu o specializare aprofundata.

Pivotul actioneaza adesea ca un initiator al combinatiilor iesind pana la 8-9 metri, circuland apoi pe semicerc pana la extreme.

Extremele si-au perfectionat procedeele specifice cu aruncari din unghiuri foarte mici, dar se infiltreaza si pe semicerc, actionand ca veritabili pivoti.

Interii si-au marit si ei raza de actionare la fel de eficace si pe stanga si pe dreapta.Centrii de mare valoare, in afara sarcinilor de baza, conducator de joc,

actioneaza eficace pe inter stanga sau dreapta si adesea ca pivot.Se remarca tendinta spre un jucator polivalent, actionand degajat si

eficace pe mai multe posturi.Indiferent de sistemul adoptat, atacul trebuie sa se desfasoare in mod

variat prin schimbarea continua a ritmului si a mijloacelor tacticii colective. Pe langa acestea se impune ca actiunile sa se desfasoare cu hotarare, dinamism, curaj, angajament fizic total, initiativa dar si raspundere personala.1.3. SCOPUL LUCRARII

Importanta deosebita ce se acorda studiilor si cercetarilor in domeniul handbalului, toate orientate spre descoperirea unor noi puncte de reper in

dinamica permanenta a cresterii valorii sportive, face utila accentuarea laturii pur informative a lucrarii.

Lucrarea isi propune, pe de o parte, sa demonstreze utilitatea si necesitatea efectuarii unor studii si cercetari petru determinarea la nivelul handbalului de performanta, in baza analizei si sintezei a studiului de instruire in pregatire individuala a jucatorilor juniori II de la C.S.S. Nr. 3 STEAUA BUCURESTI, apoi pe fondul cunoasterii obiective a realitatii,14

aplicarea unui riguros 'PROCES DE MODELARE - PROGRAMARE', care sa garanteze atingerea parametrilor vizati in conformitate cu modelul loturilor reprezentative.

Pe de o parte, lucrarea cauta sa depisteze caile si mijloacele cele mai eficiente derealizare a acestor deziderate, sa contribuie la sistematizarea si incadrarea lor intr-oanumita metodologie si in cele din urma sa puna la dispozitia antrenorilor un material catmai valoros, bazat pe studiul comparativ privind rezultatele comparative obtinute inainte sidupa introducerea anumitor mijloace si la randamentul aplicarii acestora in conditiileconcrete de joc.                       incadrate in acest context, prezenta lucrare incearca sa indicemijloacele  si  importanta  individualizarii  si  a  antrenamentului  individual  in  cadrul antrenamentelor practicate la echipele de handbal juniori II.1.4. GRADUL DE ACTUALITATE AL TEMEI

in momentul in care a fost realizat modelul somatic, motric si tehnico-tactic al jucatorilor specializati pe posturi, problema individualizarii a revenit mult mai pregnant in actualitate, deoarece modelele inlatura un neajuns al individualizarii si anume acela al unei eterogenitati in pregatire si in stabilirea sarcinilor si obiectivelor pregatirii individualizate.

O analiza mai atenta a nivelului atins de handbalul de mare performanta pe plan mondial aduce cu sine concluzia ca jucatorii majoritatii echipelor au la baza o pregatire individuala deosebita, datorita careia pot face fata cerintelor jocului modern.

Acesti jucatori, pe langa un gabarit deosebit, poseda calitati motrice la un inalt nivel, precum si o pregatire tehnica deosebita ce le permite ca in raportul de unu la unu sa inscrie sau in cel mai rau caz sa paseze coechipierului demarcat.

Jocul devine tot mai apropiat de jocul 'OM la OM', atat pentru atacanti cat si pentru aparatori.15

La nivelul juniorilor, pregatirea individualizata capata valente deosebite in necesitatea de a forma jucatori care sa faca fata cerintelor marii performante.

Coreland aceste doua mari aspecte ale evolutiei handbalului pe plan mondial si a pregatirii juniorilor, apare ca evidenta importanta principiul individualizarii la nivelul juniorilor. Dificultatile care persista in cadrul individualizarii pot fi inlaturate printr-o orientare a acesteia conform cerintelor si necesitatilor etapelor de pregatire in care se afla sportivii.

in cadrul cluburilor sportive scolare, pregatirea este realizata in functie de programul scolar al elevilor, ceea ce aduce cu sine necesitatea de a efectua antrenamente atat dimineata cat si dupa-amiaza. Acest program de antrenament creeaza nu de putine ori dificultati in lucru cu toti jucatorii, existand jucatori care nu pot participa la antrenamente cu tot grupul (grupa).

in aceste cazuri, antrenamentele de individualizare isi pot aduce aportul la formarea lor, la suplinirea absentei colegilor de echipa (grupa) sau de varsta. De o deosebita importanta este problema aparitiei sau selectionarii unor elevi mai tarziu, pe parcursul altor etape de pregatire sportiva, elevi fie ca au un gabarit deosebit dar nu poseda pregatire tehnica si tactica corespunzatoare, fie ca au o oarecare pregatire de baza, dar nu au un fond al calitatilor motrice dezvoltate la nivelul cerintelor.

In aceste cazuri posibilitatea de a-i aduce la nivelul celorlalti sportivi cu mai multi ani de pregatire handbalistica, revine tot mai mult antrenamentului individualizat, fapt dovedit de experienta anterioara.

Actualitatea principiului individualizarii in antrenamentul de handbal mai rezida si din necesitatea specializarii pe posturi, specializare ce capata tot mai mare importanta in contextul jocului modern de handbal. Fara a lucra cu jucatorii specific posturilor acestora, specific calitatilor pe care le au, rezultatele nu pot atinge nivelul cerut.

La sporturile individuale este usor de urmarit si realizat acest principiu : problematica sa devine mai complexa in cadrul sporturilor de echipa.16

Handbalul este prin excelenta un sport de echipa, in cadrul caruia componentii ei sunt legati prin relatii de grup, prin aspiratii si motivatii.

Pregatirea unei echipe nu se poate abate de la individ, de la elementul de baza care formeaza grupul. Bineinteles, pregatirea de ansamblu ocupa un loc important, dar aceasta nu inseamna ca pregatirea individualizata nu este luata in seama. Pentru a putea sa se exprime in totalitatea posibilitatilor sale, un grup (echipa) trebuie sa aiba in componenta sa sportivi care sa fie pregatiti la nivelul maxim al posibilitatilor lor motrice, somatice si psihice.

Oricat s-ar incerca acest lucru, prin pregatirea colectiva nu se poate realiza, deoarece fiecare component al echipei are un potential individual, care il deosebeste de ceilalti componenti si ceea ce este optim pentru un individ (ca pregatire) nu se poate potrivi celuilalt si caracteristicile altuia.

Tinand cont de cele mentionate anterior se poate arata ca individualizarea are un aport deosebit in pregatire, fara respectarea acestui principiu al antrenamentului neputandu-se obtine un salt valoric. Cu atat mai evidenta apare problema individualizarii la nivelul juniorilor unde se pun bazele viitorilor performeri.

Principalul obiectiv al pregatirii juniorilor este de a forma viitori componenti ai echipelor nationale.

La nivelul cluburilor sportive scolare nu pot exista foarte multi elevi cu calitati certe de marea performanta ( cu toate ca acesta ar fi idealul ), dar fiecare echipa are unul sau doua varfuri ce trebuiesc pregatite conform inaltelor cerinte ale marii performante. Daca s-ar incerca acest lucru prin pregatirea colectiva, ceilalti membrii ai echipei ar fi depasiti sau nu ar putea face fata efortului cerut; acest lucru insa este posibil prin antrenamentulindividualizat, prin care calitatile acestora pot fi dezvoltate sau cele deficitare sa fie aduse la nivelul cerut. Apare evident astfel importanta deosebita ce trebuie acordata individualizarii.