1.Diametru și greutatea moleculară ADN.

Diametrul macromoleculei de ADN este de 20 Å.

Macromoleccula de ADN are dimensiuni foarte mari fiind cea mai mare moleculă biologică, cu o

masă moleculară ce poate ajunge la 12-16× daltoni. 1 dalton = 1/12 din masa atomului de C.

2.Infecția virală la bacteriofagi.

Infecția virală are loc astfel: fagul se prinde cu filamentele codale de membrana bacteriei. Enzimele

fagului dizolvă în acest punct membrana bacteriei, iar ADN fagic este introdus prin coada acestuia în

celula bacteriană. Într-un interval de timp destul de scurt în interiorul bacteriei se formează câteva

sute de bacteriofagi, bacteria fiind distrusă (liza bacteriei) și fagii sunt eliberați putând infecta alte

celule.

3.Codul genetic universal.

Prin universalitatea codului genetic se înțelege faptul că un anumit codon, codifica același aminoacid

la orice organism indiferent de gradul său de evoluție. Dovada cea mai evidentă a universalității

codului genetic a fost următoarea: s-a izolat ce răspunde de sinteza hemoglobinei la iepure și

s-a injectat în ovocitele de broască. S-a constatat că în ovocitele de broască se sintetizează

hemoglobina, deși în mod normal, ovocitele nu sintetizează niciodată hemoglobină.

4.Elemente necesare la sinteza ADN ”in vitro”.

5.Represia enzimatică.

Represia enzimatică –este declanşată de absenţa substratului din mediu ( intervine în momentul în care concentraţia substratului din mediu scade). Represorul trece din stare inactivă în starea activă, se cuplează cu regiunea operatorului blocând-o, inhibând astfel activitatea genelor structurale care asigură sinteza enzimelor corespunzătoare.

6.Transformarea la eucariote

Transformarea genetică la organismele superioare a evidențiat rolul genetc al ADN. Primele

experiențe de transformare genetică la eucariote au fost realizate în anul 1959 de J. Benoit, P. Leroy,

R. și C. Vendreley. S-a extras ADN din spermatozoizii și eritrocitele masculilor din rasa de rațe Khaki

Champbell și s-a introdus intraperitoneal la bobocii de rațe din rasa Pekin. Adulții din rasa Pekin,

rezultați din bobocii tratați au prezentat o serie de modificări morfologice privind culoarea penajului,

a ciocului și picioarelor, a taliei, realizându-se un nou tip de rasă denumit Blanche-neige.

În anul 1971, C.R. Merril și colaboratorii au transferat gene de la Escherichia coli în celule umane.

Astfel, gena ce metabolizează galactoza la E. coli a fost preluată de fagul lambda și apoi transferată

de aceasta în celule fibroblastice umane ce proveneau de la un bolnav de galactosemine (nu putea

metaboliza galactoza).

Fenomenul de transformare a fost realizat și la alte organisme superioare: Drosophila melanogaster,

Bombyx mori, Petunia hybrida, Hordeum vulgare ș.a.

La noi în țară P. Raicu și colab. (1963), au introdus prin vacuum infiltrație ADN de la Triticum durum în

boabe de grâu de la specia Triticum aestivum. Plantele rezultate din boabele tratate cu ADN exogen

prezentau modificări privind culoarea și ritmul de creștere.

La plante, obținerea protoplaștilor (celulele lipsite de membrana rigidă pecto-celulozică) deschide noi

căi pentru introducerea ADN în celule.

Subiecte- genetica

7. Macrosporogeneza la plante.

8.Anafaza mitozei și anafaza primară a meiozei.

Anafaza mitozei : Cromozomii își despart cromatidele prin clivarea în lungul lor, după ce, în

prealabil, s-a produs diviziunea centromerilor . Ei devin cromozomi monocromatidici și alunecă pe

fusul nuclear către cei doi poli ai săi. Simultan cu deplasarea cromozomilor, fusul se strangulează în

partea de mijloc , grăbind astfel alunecarea cromozomilor către polii celulei. Centromerii înaintează

spre poli și trag după ei brațele cromozomilor. În cazul în care un cromozom își pierde centromerul,

el rămâne dezorientat și produce o deviere a mitozei de la mersul normal. Un astfel de cromozom se

poate păstra și participa la mitoză numai dacă se alocă altui cromozom ce posedă centromer.

Anafaza primară a meiozei: Cromozomii bicromatidici migrează la polii celulei. Ei pot însă diferi din

punct de vedere genetic, în urma schimbului de segmente care a avut loc în stadiile anterioare.

9.Explicați printr-o reacție relația O.T. Avery.

RII + ADN de la SIII

RII + SIII

Cercetătorii Avery, Leod și Carty au extras ADN de la pneumococii de tip SIII și l-au introdus în mediul

de cultură al pneumococilor de tip RII. În cultură pe lângă pneumococii de tip RII au apărut și un

număr mic de pneumococi de tip SIII, dovedindu-se că agentul transformator este ADN de tipul

donor.

10.ARN solubil

Acest tip de acid ribonucleic are o structură chimică asemănătoare cu a celorlalte tipuri de ARN.

Are o greutate moleculară mică și anume 25.000 daltoni, având 75-90 nucleotide, este solubil în

soluție de NaCl, de aceea i s-a dat numele de ARN solubil.

Rolul ARNs este de a transporta aminoacizii din citoplasmă la ribozomi, în procesul de sinteză a

proteinelor.

Molecula de ARNs are la un capăt tripleta citozină-citozină-adenină (CCA), iar la celălalt capăt are un

nucleotid ce conține guanina (G). Molecula ARNs este monocatenară, dar are și porțiuni bicatenare

datorită legăturilor de hidrogen dintre A-U și G-C, dându-i forma caracteristică a unei frunze de trifoi.

R.W. Halley a determinat, în anul 1965, ordinea nucleotidelor unui ARNs care transportă alanina la

ribozomi, la drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae).

1.Caracteristicile codului genetic.

Codul genetic are următoarele caracteristici: este universal, degenerat, ambiguu, neacoperit și fără

virgule.

Prin universalitatea codului genetic se înțelege faptul că un anumit codon, codifica același

aminoacid la orice organism indiferent de gradul său de evoluție. Dovada cea mai evidentă a

universalității codului genetic a fost următoarea: s-a izolat ce răspunde de sinteza

hemoglobinei la iepure și s-a injectat în ovocitele de broască. S-a constatat că în ovocitele de broască

se sintetizează hemoglobina, deși în mod normal, ovocitele nu sintetizează niciodată hemoglobină.

Codul genetic este de degenerat, în sensul că mai mulți codoni codifică același aminoacid.

În mod obișnuit fiecare codon (tripletă) codifică un singur aminoacid. S-a constatat, în unele cazuri,

că un codon poate codifica mai mulți aminoacizi. Se afirmă că această însușire reprezintă un avantaj

evolutiv, deoarece înlocuirea unui aminoacid cu altul printr-o mutație, într-o catenă polipeptidică

este mai puțin dăunătoare, dacă cei doi aminoacizi au proprietăți asemănătoare, conferindu-i codului

genetic caracterul de ambiguu.

Codul genetic este nedescoperit în sensul că doi codoni vecini nu au nucleotide comune și este fără

virgule, între doi codoni nu există spații sau alți codoni care să joace rolul unor semne de punctuație.

2.Genomul viral-caracteristici

Genomul viral este reprezentat de o molecula de acid nucleic ADN sau ARN, niciodata ambele.

Genomul viral este caracteristic fiecarui virus în parte. Masa de material genetic (ADN sau ARN)

contine atât gene care codifica sinteza de proteine, cât si segmente de acid nucleic care nu codifica

sinteza de proteine.

Genotipul viral este reprezentat de totalitatea segmentelor de material genetic (gene) care

corespund unor caractere fenotipice manifestate în morfologia virionului matur ca si în ciclul biologic

de infectie si de replicare virala.

Masa virala a genomului viral variaza în limite foarte largi, de exemplu, de la 1,2-1,8x10 6 daltoni la

paramyxovirusuri, pâna la 200x 10 6 daltoni la poxvirusuri.

Toate genomurile virale sunt haploide, contin deci numai o copie a fiecarei gene, exceptie fac

genomurile retrovirusurilor care sunt diploide.

3.Cloroplastele- genomul cloroplast

Cloroplastele sunt organite celulare întâlnite la plantele verzi, la alge, fiind sediul fotosintezei.

Cloroplastele dețin un genom individual, diferit de genomul celulelor din care fac parte. Acestea dețin

în jur de 60-100 gene. ADN-ul plastidian este simplu, neramificat. În stromă pot fi găsiți ribozomi,

alcătuiți din ARN.

Cloroplastul conține gene de ADN care se transmit pe linie maternă, această ereditate numindu-se

maternă sau matroclină.

4. Membrana nucleară pag 9

5. Profaza primară a meiozei pag 27

6.ARN polimerază pag 50

7.Condițiile de folosire a materialului genetic

8.Structura genomului la procariote pag 22

9.Denaturarea și renaturarea ADN pag 44

10.Structura moleculară a cromozomilor pag 18