SUNTEM CEEA CE IUBIMNichita Stanescu

Sufletul metalic al orasului (Laura) Se face seara si orizontul coboara.Orasul isi ridica un cartier spre luna.E un sunet de fier, de cabluri intinse.Umbrele oamenilor incep sa apuna.Cand ridic bratul, umbra lui ascutitaizbeste capatul strazii de unde vii, necunoscut,de parca-as fi zvarlit la intreceri o lancepe care o primesti nepasator in scut.Esti sufletul de metal al orasului.In amurguri apari in pietele ovale:- Cetateni, s-a facut seara. Incep serbarile!

Naomi - Pian – Chopin

I PARTE DESPRE POEZIE, ÎNGERDespre poezie – Proiecţie Nichita Stanescu (ce inseamna poezia)

Poezia (Ionut)Poezia este ochiul care plânge.Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge.Ea este mâna care plânge,ochiul mâinii care plânge.Ea este talpa care plânge, ochiul călcâiului care plânge.O voi, prieteni, poezia nu este lacrimăea este însuşi plânsul, plânsul unui ochi neinventat, lacrima ochiuluicelui care trebuie să fie frumos, lacrima celui care trebuie să fie fericit.

1

Poezia (Andrei)

Ea se hrăneşte din privirile fixeca să poată exista,şi, când ochii se-nchid, se adapădin întunericul eliberat de poliiasurzitori ai timpanelor.

Astfel trăieşte tot timpul,deşi, uneori, se lasă să fievisată în somn,hrănindu-se numai cu legănareaciorchinilor de ochiatârnând de nori.

Ea are articulaţii de păianjencând alunecă-n tăcere pe suprafaţa sunetelorşi se ridică la stele,cu sine împerechindu-se,cu ea însăşi îngreunându-seca să poată cădea înapoi, spre pământ.

Cu pavilioanele-albastre încordate,numai viitorul o aşteaptăsă-i intre-n auz,şi ea stă acolo, o viaţă, hrănindu-secu muzica sferelor. Apoise-ntoarce deasupra noastră,spunându-se pe sine, în cuvinte.

Cântec de lehamite (Alex)

Poezie, taratura de cuvinte, soarele nu poate sa ma minta, soarele nu minte...

Pasii astia infundati in bezna pana la genunchi ori pin' la glezna

2

tot mai duc cu ei prin noroi, prin tina trunchiul plin de viata si lumina

Ce imi pasa daca-ntinsul poarta-n brazde oase, teste? peste nopti si peste zile nu sunt eu cel mort, invinsul...

Daca codrul verde plansul nu si-l mai aduna-ntr-ansul ci doar lupii arsi de foame, haita dorurilor mele va musca din cer, din stele scorburi negre si icoane

Gura dragei de e arsa de chemare neintoarsa, de sarut nepus de altii, ce imi pasa? draga-i moarta si la cap brazii, inaltii ii doinesc drum vechi, de soarta

Poezie, taratura de cuvinte... Numai soarele nu poate sa ma minta, soarele nu minte!

A cumpăra un câine (Hutu)

A venit îngerul si mi-a spus:- Nu vrei sa cumperi un câine?Eu nu am fost în stare sa-i raspund.Cuvintele pe care i le-as fi putut striga eraulatratoare.- Nu vrei sa cumperi un câine?m-a întrebat îngerul, tinând în brateinima mealatratoare, dând din stânga ca dintr-o coada.

3

- Nu vrei sa cumperi un câine?m-a întrebat îngerulîn timp ce inima meadadea din sânge ca dintr-o coada.

Al meu suflet, Psyhée (Alex)

A venit un înger şi mi-a zis:- Eşti un porc de câine,o jigodie şi un rât.Pute iarba sub umbra ta care o apasă;mocirlă se numeşte respiraţia ta!- De ce, i-am strigat, de ce?- Fără pricină!A venit îngerul şi mi-a zis:- Mai străvezie este sticladecât cel mai statornic gând al tău!În curând ai să mori şi viermiîţi vor forfoti în nări, în bot, în rât, în trompă!- De ce, i-am strigat, de ce?- Fără pricină! îmi zise îngerul...Apoi îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul, ah, îngerula plecat cu aripi de aur zburândîntr-un aer de aur.Fluturi de aurfâlfâiau în aura îngerului de aur.El zbura aiurit,el era cu totul şi cu totul de aur.El se depărta către o depărtare de aur,în care apunea soarele de aur.- De ce te îndepărtezi de la mine, i-am strigat,de ce pleci, de ce?- Fără pricină mi-a răspuns, fără pricină...

4

Soldatul şi pasărea (Alex şi Laura)

- Esti trist asta-seara, îi spuse pasarea, vad eu ca esti trist...- Nu, nu – raspunse soldatul, - Si totusi pari trist, zise pasarea cea alba, pari trist.- Nu, nu sunt trist, raspunse soldatul, nu, nu.- Esti trist asta-seara, vad eu, ai ceva pe suflet – mai zisepasarea alba.- Nu, nu sunt trist – si lasa-ma-n pace!se rasti la ea soldatul.Pasarea se desprinse de pe bratul luisi zbura fâlfâind din aripile ei marisi albe, foarte albe.- Unde-o fi plecat pasarea aia cuvântatoare?se trezi deodata soldatul, vorbindsingur.

Pian – Chopin _________________________________________________________________

Partea a IIa (soldati, pamant)

Ce este (Laura)

Cum se măr, cum se mărită, - se ştie, desigur, se cam ştie. Cum se ramură şi se umbră şi cum răsare, desigur se stie, se cam ştie [...]Cum se piele cu bube,Cum se picioare cu umblet, Cum se nor cu ploaieCum se taur, - Se ştie desigur, se cam ştie.

5

Cum se moareCum se foarte moare, - Se ştie desigur, se cam ştie. măr, nu se ştie ce este măritare, – nu prea se ştie ce este,taur şi moartenu se ştie, nu se prea foarte ştie ce este!

Un pământ numit România (Ionuţ)

Şi-a venit un nor cu coarnepeste sufletul meu, Doamnesă mă-npungă a venitnumai chiar din infinit.

Şi-a venit un os subţiredintr-o altă-naltă firedat cu fluier supt de sunetşi cu fulger fără tunet.

A venit la mine nimeni,săruri şi piper şi chimeni,verdele din frunza smulsă,laptele din ţâţa scursăşi mi-au pus la ploape-un felde vedere, de cercelşi în inimă nisipşi pe chip altfel de chip,voind nevăzută hidrăsă mi-o-ntoarcă-n sus, clepsidră.

Nemaivrând în mine sânge,ochiului i-au dat a plângetot cu luna lacrimăcu stelele patimă.

A venit la mine "Da"6

care tocmai înviaşi-a venit la mine "Nu"de însumi vărsat în tu.

Au venit să îmi propunăca să fiu la noapte lunăşi-ntre coaste să îmi fiualergare de-argint viu,de aur, de platină,de stejar, de paltină,de cuvânt, de necuvânt,neştiind că sunt pământ.

Un soldat... (Andrei)

Un soldat ţinându-se cu mâinilede marginea unui nor...De bocancii lui, cu mâinile încleştatese ţine alt soldat. De bocancii luialtul, apoi altul, apoi altul şi altul,şi-aşa până-n miezul pământului.

Eu mă las s-alunec pe şirul lorca pe-o frânghie,şi-alunecând, cataramelecenturilor lor, îmi zgârie faţa.

Şi-alunecând, îmi zgârie pieptulşi-alunecând, alunecând, îmi sfâşâiefâşii de carne,şi-alunecând, alunecând rămâne din minenumai scheletul.

Când în sfârşit ajung, mă-ntind cu tâmplape o piatră.În timp ce dorm, fâşiile smulsese-ntorc de sus şi mă-nvelesc.M-ajunge din urmă şi sângele pierdut,şi durerea.

7

Deschid ochii, mă uit.Coloana de soldaţi, nu se mai vede.Probabil că vântul a-mpins-ocu nor cu tot, în altă parte.

A da cu pumnul în pieptul unui soldat (Ionuţ)

Sună a lacrimă de mamă când dai cu pumnul în pieptul unui soldat,Rămâne strivită, şi albastră şi orfană ceroaica ce ne-a minunat.Rămâne pustie şi rămâne lividăSângeroasa moarte timidă.Rămâne fără lumeLumea ce mai rămâne.

Soldatul ca şi poetul (Alex)

Poetul ca si soldatul nu are viata personala. Viata lui personala este praf si pulbere.

El ridica în clestii circonvolutiunilor lui sentimentele furnicii si le apropie, le apropie de ochi pîna cînd le face una cu propriul sau ochi.

El îsi pune urechia pe burta cîinelui flamînd si îi miroase cu nasul lui botul întredeschis pîna cînd nasul lui si botul cîinelui sunt totuna.

Pe caldurile groaznice el îsi face vînt cu aripile pasarilor pe care tot el le sperie ca sa le faca sa zboare

Sa nu-l credeti pe poet cînd plînge Niciodata lacrima lui nu e lacrima lui

8

El a stors lucrurile de lacrimi El plînge cu lacrima lucrurilor.

Poetul e ca si timpul Mai repede sau mai încet mai mincinos sau mai adevarat

Feritii-va sa-i spuneti ceva poetului Mai ales feriti-va sa-i spuneti un lucru adevarat Dar si mai si, feriti-va sa-i spuneti un lucru simtit Imediat el o sa spuna ca el l-a zis, si o sa-l spuna într-asa fel încît si voi o sa ziceti ca într-adevar el l-a zis

Dar mai ales va conjur, nu puneti mîna pe poet! Nu,nu puneti niciodata mîna pe poet!

...Decît numai atunci cînd mîna voastra este subtire ca raza Si numai asa mîna voastra, ar putea sa treaca prin el

Altfel ea nu va trece prin el, si degetele voastre vor ramîne pe el, si tot el va fi acela care se va lauda ca are mai multe degete decît voi. Si voi veti fi obligati sa spuneti o da, ca într-adevar el are mai multe degete...

Dar e mai bine, daca-mi dati crezare, cel mai bine ar fi sa nu puneti niciodata mîna pe poet.

...Si nici nu merita sa puneti mîna pe el. Poetul e ca si soldatul nu are viata personala.

9

Din nou, noi (Andrei)

Bun, dar cu noi cum ramâne?Ei au fost mari, tragici, sfinti…Ei au mâncat pâine, parintilor nostri le-au fost parinti.

Dar noi, dar cu noi?…Lor le-a fost frig, au patimit, au mers prin zapada, prin noroi, au murit si s-au nemurit.

Noi traim, cu noi cum ramâne?S-a hotarât ceva? S-a hotarât?Când anume si ce anume?Suntem, dar ne este urât!

Doină (Alex)

Cam mă mir De CantemirDe NăstasăNici nu-mi pasăDe Nichita Nici atâtaIar de codru verde Inima-mi în piept e Iară de CarpaţiCa de nişte fraţi. Cam mă mir de Cantemir de NăstasăNici nu-mi pasăDe Nichita nici atâta……………………De Dora urâta Cârna verzuliaScumpa şi iubitaDa.

10

__________________________________________________________________CHOPIN –MUZICĂ

PARTEA A III A DE DRAGOSTE

Altă matematică (Laura)

Noi ştim că unu ori unu fac unu,dar un inorog ori o parănu ştim cât face.Ştim că cinci fără patru fac unu,dar un nor fără o corabienu ştim cât face.Ştim, noi ştim că optîmpărţit la opt fac unu,dar un munte împărţit la o caprănu ştim cât face.Ştim că unu plus unu fac doi,dar eu şi cu tine,nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumăînmulţită cu un iepureface o roscovană, desigur,o varză împărţită la un steagfac un porc,un cal fără un tramvaiface un înger,o conopidă plus un ou,face un astragal...

Numai tu şi cu mine înmultiţi şi împărţiţiadunaţi şi scăzuţirămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!Revino-mi în inimă!

11

Dora (Andrei)

Atât de mult o iubeam pe eaCă însuşi cerul se curba

Semn 12 (Ionut)

Ea devenise încetul cu încetul cuvânt,fuioare de suflet de vânt,delfin în ghearele sprâncenelor mele,piatră stârnind în apă inele,stea înlăuntrul genunchiului meu,cer înlăuntrul umărului meu,eu înlăuntrul eului meu.

Cântec (Andei)

Bineînţeles că eu sunt robul vostru,ah, voi copile, voi fete, voi femei, ah, voi, pletoaselor, şi voi generoaselor,ah, voi, pulpoaselor, şi voi, ţâţoaselor,bineînţeles că sunt al vostru,bineînţeles că este bineînţelestocmai de aceea strâng în braţe o singura femeie, altfel, cum v-aş cunoaşte pe toate,altfel, acum aş fi robul vostru?

Frica (Alex)

Eu aş putea s-o omorcu o singură lovitură.Ea râde spre mine,ea surâde.Ea ridică spre ochii meiochii ei strălucitori.Ea întinde mâna spre mine,

12

ea scutură surâzând, râzândpletele negre.Dar eu, aş putea s-o omorcu o singură lovitură.Acum, ea începe să spună cuvintesuave, naive, de joc.Se uită curioasă la mine,se încruntă o clipăşi iarăşisurâde, râde.Se uită în ochii mei,cu ochii ei lucitori.În timp ce eu o contempluşi aş putea s-o omorcu o singură lovitură.

Cântec de dor (Andrei)

Mă culcasem lângă glasul tău.Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrautâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreieratnopţile.Sau poate copilăria ta care a muritundeva, sub cuvinte.Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.Erau tare îndărătnicişi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.

Ori poate de dragşi de blândeţe.Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

13

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.Către Laura (Ionuţ)

Batea atat de tare si-atat de iute vantulCa imi smulsese din pamant mormantul.Si ochii mi i-a scos la valeCa doua scobituri principale.

De-aceea, daca azi mai plang, Plang doar cu creierul eu plang, Cu scoarta cea mai cenusie plang.

Înapoierea cheii (Andrei)

Mi-e dor să pot să nu-mi mai fie Dor de tine.Tristeţea, ea,nu este gîndea lucru este.

Mănînc-o, dacă ai cu cine!Durerea vieţiie un lucru, -nu contemplarea lui.

Mi-e dorsă pot să nu-mi mai fie dorde tine..

Vederea aceasta e relativă ochiului meu (Alex)

Eheu, ţipă gândul.Taci dracului, i-am spus ierbii verzi.Pierzi totul, i-am spus.

Vor înceta aceaia care pot să iubească,domnească va fi aşezarea ta între morţi.

14

Secunda aceasta e relativăoreipe care ţi-o atârni între ţâţe.

Taci dracului, i-am spus.Dar ea n-a tăcut.Ding şi dang ar bate ceasul,dar i-am smuls limbileşi clopotulşi l-am lăsat mut.

E relativă vederea, eu mă pregătescsă-mi smulg ochiulşi să-l dăruiesc acelei umbre cu aripisă stea pe el să-l încălzească ca o pleoapă.Taci dracului, i-am spus ochiuluiîn tine pasărea este moartă.

STAREA CANTECULUI (Andrei)

Și dacă s-ar deschide deodată un ochichiar pe clanța pe care apeși?Ai mai putea tu, oare,să pui mâna pe privire?Ai fi în stare tu să intri într-o vedere?Ai putea tu să fii văzul meu?Ai putea tu să fii – dacă dintr-o datăs-ar deschide un ochi –te miri cine știe unde,te miri cine știe când?Orbul de mine te întreabă,poți tu, poți tu să fii vederea mea?

So, pe zeita (Alex)

Ce, tu esti numai pentru privit !Ce, tu crezi ca moartea e numai pentru murit !

15

Ce, tu crezi ca soarele e numai pentru rasarit ! Ce, tu crezi ca inima e numai pentru batut ! Tu crezi ca spirala cochilieipentru cornul melcului e numai un scut ! Ce crezi tu, ca ce se credee verde din iarba verde ! Ce crezi tu, ca eu si tu suntem da, sau suntem nu ! Ce crezi tu !U!

Chopin – Pian

PARTEA A IV A Folclor

Sambă (Alex Bogdan)

Si, si sina plange sange, sange, sange, sange, sange, serpi de sange

Sapte sisuri sir de sisuri plang taisuri sir de poduri si suvoaie de noroaie-n sir de sisuri sange, sange jos la ace, intre ace printre ace trece trenul trece trenul si, si sina

16

si, si sina susoteste: Mort e Gheorghe mort e Gheorghe binghibinghii bungubanga binghibinghii bungubanga bungubanga bungu, banga bungu, banga csssss......

Doina (Ionuţ)

De trei stele şi lumineDoină, mă gândesc la tineIar îmi stăruie în ploapeFagul vântului, pe gene, Scris cu păsări şi poemeÎmi cuprinde pleoape.n pleoapă...Fug prin gânduri cerbi de apăCoame reci se frâng în unde Unde eşti tu, doină, unde?Fagul tremură în lanuri, Păstrăvi i se-ncurcă-n ramuri Arbori mi se-ncurcă-n plete Şi tot mai gândesc la tine De trei stele şi lumine.

Cântec la drum mare (Huţu)

Motan m-aş fi dorit să fiucu coada-n sus, cu blana-n dungi,cu gheare şi musteţe lungi,c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

La ora când târâş-grăpiş17

zăpada nopţii se adunăeu, cocoţat pe-acoperiş,să urlu a pustiu la lună.

Şi-atuncea, şapte gospodinesă dea cu bolovani în mineşi să mă-njure surd, de Domnul,că le-am stricat, urlând, tot somnul.

De sus, din vârful săptămânii,să le rânjesc urlat, scârbos:iubesc doar locul nu stăpânii,precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodinesă dea cu bolovani în mine,iar eu să urlu, urlu-ntrunaatât cât n-o apune luna.

Motan m-aş fi dorit să fiucu coada-n sus, cu blana-n dungi,cu gheare şi musteţe lungic-un ochi verzui şi-un ochi căpriu.

Când zorii ziua o deznoadăsă mă tot duc, să mă tot ducşi tinicheaua prinsă-n coadăs-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.

Jegos şi obosit, apoi,cu maţele în liturghie,să mă adun, să mă-ncovoiprin albiturile-n frânghie.

Ca-n faţa unui şobolanspinarea să mi-o fac colansă scuip, să scuip şi-n urmă iarhai-hui să plec pe străzi, hoinar.

18

Pisicile de prin vecinisă le gonesc pe la pricini,să-mi fete fiecare-un puic-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

Iar când o fi uitat să morla cârciuma din mahalasorbită-n calea pumnilorposircă acră viu să stea.Şi-un lăutar beţiv aş vrea să Îşi dreagă vocea c-un tuşit…Proptindu-se buimac de masă Să cânte fals şi răguşit;

"Hei... viaţă, viaţă... ieşi din corthai, pune-mi-te iar pe danţ...te uită... zace colo-n şanţmotanul mort, motanul mort..."

Tocirea (cantec) - Ionuţ

Soldatul mărşăluia, mărşăluia,mărşăluiapână cândpână la genunchipicioruli se tocea, i se toceai se toceapână cândtrunchiulpână la coastei se tocea, i se toceai se toceapână cândpână la sprâncene orbeaorbea, orbeapână cândpărul lui iarbă neagră era

19

iarbă neagră era, iarbă neagră era.Un cal alb veneaşi o păşteaşi o păştea, şi o păştea.I-ha-ha, i-hai-ha.

ÎN CÂRCIUMA LUI MALASTROPU (Alex)

În cârciuma lui Malastropuzac muște moarte pe tejgheaDoar una-i vie, dar și eaîși dă obștescul ort în stropude vin scuipat pe dușumeauadin cârciuma lui Malastropu

E fără raze astăzi steauași șchioapă de-un picior e masa,acoperită cu priviri pierdute

E pretutindeni vino-du-tede jerpeliți, purtându-și casaîn sticlele din buzunare.

Un zid din crâșmă e stropitcu resturi de mâncare prinsă-n chitși, pistruiat de muște, areun altul pete de duhoare

Aicea m-am tocmit hamal,în cârciuma lui Malastropustropită cu acorduri de țambal

Dar am slăbit cumplit,precum o muche de cuțitcă ideile, ale dracului, mi-au rămaslargi de tot

20

La poartă (Andrei)

Vaselica din SocoliSuferă de şapte boli;una-n suflet, trei în ea;şi-alte trei la bidinea, c-a făcut amor pe banicu lichele şi golani.Blestemat s-ai fie patul, c-a bolnavit tot satul.Mi-a zis Leana lu' Mateic-a văzut-o-n calea eiieri, şi că era bătută -ochii-n lapte de cucută, sânii revărsaţi pe pintecde ruşine, lung şi trist -c-a avut-o însuşi Crist.

Bocet (Laura)

Nu mai daşi pe la icoane,d-aia te-ai pierdut, Ioane...Singur ţi-ai făcut dreptatecu cuţitul pe la spate,de-ai belit la drumul mare,cum trecea, pe fieşcare...Nu-ţi şterseseşi din făpturăcaşul încă de la gurăHămeşit cum fuşi de foamete-ai crezut haiduc, Ioane.Curvele de tot ce suntte-au fost legănat în cânt;Tot te-au încălzit cu dorşi dulceaţa vorbelor...Şi te-ai potrivit la şoaptă,minte crudă şi necoaptă,calea-n codru de-o luaşi

21

plin de visuri şi de caşiDară iarna n-o ştiui,nici ce-abate vântul şui......Treişpe lupi te-au încolţit,foamea de şi-au izbăvitşi te-au încălzit cu dinţiicarnea ta şi ochii minţii,de te duci cu paşi desculţilegănat în treişpe burţi.

Sambă toţi – melodie

Si, si sina plange sange, sange, sange, sange, sange, serpi de sange

Sapte sisuri sir de sisuri plang taisuri sir de poduri si suvoaie de noroaie-n sir de sisuri sange, sange jos la ace, intre ace printre ace trece trenul trece trenul si, si sina si, si sina susoteste: Mort e Gheorghe mort e Gheorghe binghibinghii…

22