Upload
adrianlungoci
View
259
Download
2
Embed Size (px)
DESCRIPTION
A work in Romanian
Citation preview
1
Suricata suricatta (mangusta vărgată)
1. Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Gen: Suricată
Specie: Suricata suricatta
http://images.fineartamerica.com/images-medium-large/meerkat--suricata-suricatta-svetlana-ledneva-schukina
2. Răspândire
Suricatele sunt răspândite pe terenuri aride cu iarbă scurtă din sud-vestul Angolei, Namibia, Botswana şi Africa de Sud.
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/08/Leefgebied_stokstaartje
2
3. Trăsături anatomo-fiziologice
Lungimea capului şi a corpului : 25-35 cm Coada: 1- 24 cm Greutatea : masculii 625-800g, femelele până la 1kg Durata de viață: până la 10 ani
Cunoscută sub numele de suricat, mangusta vărgată se deosebeşte de celelalte manguste prin modelul frapant al blănii. Blana este deschisă, bej spre cenuşiu-roşcat, are dungi transversale maro închis în jurul părţii inferioare a spatelui. Coada lungă se închide la culoare spre vârf, unde se găseşte un moţ mic de fire de păr negre. Capul lat se subţiază spre un bot lung şi subţire şi are de obicei o culoare mai deschisă decât restul corpului. Ochii, înconjuraţi de inele închise, sunt mai mari decât ai majorităţii mangustelor, iar urechile rotunde maro închis sau negre nu sunt prea bine conturate.
Sub blana moale, lungă, corpul mangustei vărgate este destul de lungă şi
subţire. Labele anterioare au gheare puternice, foarte lungi, care sunt folosite
la săpat – nu la căţărat. Asemenea tuturor mangustelor, mangusta vărgată are
două glande de miros situate de ambele părţi ale anusului. Acestea depun o
secreţie mirositoare o dată cu fecalele, care oferă informaţii despre sexul,
condiţia sexuală şi identitatea animalului. Femelele sunt adesea mai mari decât
masculii, caz în care sunt membrele dominante ale grupului.
O suricată stă de pază în timp ce ceilalți membrii ai grupului caută hrană
(http://www.isladeanimales.com/wp-content/uploads/2011/11/suricata1)
3
O mangustă vărgată stă de pază. Deoarece mangustele vărgate se hrănesc ziua pe teren deschis, mai mulţi membri ai coloniei stau de pază pentru a detecta prădătorii
( http://www.nigeldennis.com/stock/images/mammals/species/meerkat/25188.jpg)
4
4. Comportamentul social și de supraviețuire
Mangustele vărgate trăiesc în colonii mari ce conţin 2-3 grupuri familiale formate dintr-un mascul, o femelă şi puiul lor. Grupul conţine de în medie 20-30 de animale. Un grup de suricate poate muri din cauza atacurilor prădătorilor, incapacității de împerechere a perechii sale alfa, foametei într-un an secetos sau bolilor epidemice. Un nou grup de suricate ia deseori naștere atunci când femelele alungate se întâlnesc și rămân cu masculi hoinari, în căutarea oportunităților de împerechere.
S-a observat recent că strigătele suricatelor ar putea
purta anumite înţelesuri, strigăte specifice indicând
apropierea șerpilor, păsărilor prădătoare sau alor prădători.
Modul de funcţionare al acestor strigăte nu este clar încă.
Când grupul caută hrană, de obicei unul sau mai
mulţi membrii ai grupului stau de pază pe un buştean sau o
ridicătură de pământ, ridicaţi pe membrele posterioare –
picioarele anterioare atârnă peste burtă şi coada este
întinsă în spate ca un al cincilea picior de sprijin. Dacă
depistează vreun pericol, aceste animale scot un sunet
puternic, de înaltă frecvenţă, alertându-i pe cei care caută
hrană, care aleargă imediat spre siguranţa vizuinii. Când
aleargă, mangustele vărgate îşi ţin coada ţeapănă şi
ridicată în sus.
Intrarea în vizuina unui grup de manguste vărgate ( http://www.nigeldennis.com/stock/images/mammals/species/meerkat/25186.jpg)
5
Când nu îşi caută hrană,
mangustele vărgate fac plajă, aşezate
relaxat pe fese, moţăind sub razele
soarelui. Ele îşi petrec timpul curăţindu-
se la soare sau se joacă şi se lupta unele
cu altele – în special membrii mai tineri
ai grupului. În cazul în care le ameninţă
vreun pericol şi nu reuşesc să ajungă în
siguranţa vizuinii, mangustele se apără
viguros, scot sunete stridente, muşcând
şi adunându-se într-un grup în
încercarea de a-l izgoni pe potenţialul
prădător.
Mangustă bucurându-se de comfortul proprei vizuini (http://cdn2.arkive.org/media/D4/D41E5BDF-B44D-41BA-8375-262D4B179E3A/Presentation.Large/Meerkat-resting-at-burrow-entrance.jpg) Suricatele sunt permanent în gardă, scrutând zarea în căutarea posibilelor pericole. Se tem de păsările de pradă, fiind știut faptul că se ascund chiar și când trec avioanele pe deasupra lor.
Uneori suricatele își sapă singure vizuina, însă asta se întâmplă foarte rar (http://th08.deviantart.net/fs70/200H/i/2011/315/b/a/suricata_suricatta_ii_by_zouberi-d4fuepf.jpg)
6
(http://mydriase.fr/albums/faune/petits-mammiferes/suricate/img_6738.jpg)
7
Grupul trăieşte într-o vizuină subterană – de obicei săpată şi încă locuită de veveriţe africane de pământ sau de manguste galbene.
Deşi sunt absolut capabile să îşi sape singure vizuina, mangustele vărgate preferă să le folosească pe cele ale altor animale; diferitele specii
se ignoră reciproc, urmându-şi căile lor separate trăind armonios laolaltă. Dacă solul este tare, grupul de manguste adesea trăieşte în
crăpături.
5. Comportamentul alimentar și de hrănire
Fiind un animal complet diurn, când nu se învârte pe lângă vizuină – unde îşi
petrece o mare parte din timp – mangusta vărgată este plecată în căutarea
hranei. Peste 80% din regimul lor constă din insecte, dar mangustele consumă
și scorpioni, păianjeni, larve, puţină materie vegetală, păsări şi ouăle lor,
broaşte şi reptile mici şi chiar şi mamifere mici. Ele caută hrană în grup, de
obicei destul de aproape de vizuină, răsturnâd pietrele, scormonind prin
crăpături, adulmecând pământul şi săpând harnice – menţinând legătura prin
emiterea unor sunete moi, trăncănite. Ele parcurg în mod sistematic terenul
înainte de a se întoarce la vizuină. Dacă sursele de hrană scad, grupul se poate
muta 1-2 km distanţă de vizuina iniţială.
Mangusta vărgată adesea îşi împarte meniul cu mangusta galbenă – un potenţial rival pentru aceeaşi hran. Mangusta vărgată fiind mai puţin selectivă în hrană, cele două pot coexista fără probleme. Forma lungă şi subţire a mangustei vărgate este o adaptare care îi
permite să urmărească prada prin vizuini. ( http://mydriase.fr/albums/faune/petits-mammiferes/suricate/img_6845.jpg)
8
Hrana preferată a mangustei vărgate sunt gândacii şi larvele şi pulele fluturilor?
(http://cdn2.arkive.org/media/F9/F9D8D702-8C71-45BC-928C-83D7A269366B/Presentation.Large/Meerkat-and-young-sharing-scorpion-prey.jpg)
9
6. Comportamentul sexual și maternal
Grupurile de manguste vărgate au o pereche
dominantă și până la 23 de ajutoare care asistă
creșterea puilor. Femela dominantă naște circa 75%
dintre pui.
Masculii iniţiază reproducerea printr-o ușoară
luptă cu femela. În cazul în care femela rezistă
încercărilor sale de a o monta masculul o va mușca
până când aceasta cedează. Mangustele vărgate nu
stau mereu cu aceeași pereche. În timpul împerecherii
masculul o cuprinde pe femelă de mijlocul
abdomenului pentru a păstra poziţia.
( http://www.naturephoto-cz.com/photos/krasensky/suricata-suricatta-0029.jpg)
10
Romantism ( http://www.nigeldennis.com/stock/images/mammals/species/meerkat/25065.jpg)
11
Împerecherea are loc în general în lunile septembrie şi
octombrie, cu o singură montă pe an, după o gestaţie de aproximativ 77
de zile. Doar masculului și femelei dominante li se permite să se
împerecheze și să facă pui, dar în cazuri extreme , când există un grup
mic, nou format, este necsar să-și sporească numărul de membri din
motive de siguranţă și doar atunci i se va permite unei fiice subordonate
să-și crească puii în grup. Se nasc până la cinci pui, iar naşterea are loc în
vizuină. Puii cu blană rară cântăresc aproximativ 25g la naştere şi se
nasc cu ochii închişi. Aceştia se deschid după aproximativ două
săptămâni. Puii încep să se aventureze afară din vizuină la vârsta de
aproximativ o lună, dar ei continuă să sugă timp de alte 4-5 săptămâni.
Femela se ridică dreaptă pe fese pentru a-şi hrăni puii, iar aceştia pot să
bea lapte şi de la alte mame cu pui din cadrul grupului. Când mamele
însoţesc grupul pentru a căuta hrană, un animal matur tânăr rămâne de
obicei în urmă pentru a avea grijă de toţi puii din grup. Membrii grupului
aduc la vizuină hrană pentru puii de mangustă vargată de când aceştia
împlinesc aproximativ o lună. Ei devin maturi din punct de vedere
sexual la circa 12 luni. Toţi puii masculi sunt izgoniţi din grup în
momentul în care aceștia devin maturi din punct de vedere sexual, la
vârsta de aproximativ un an. Tuturor femelelor li se permite să rămână
în grup și pot ajuta la creșterea fraţilor și surorilor lor. De obicei, acestea
rămân împreună cu grupul până în momentul în care vor dori să-și
întemeieze propria familie, să-și crescă proprii pui sau vor fi izgonite
pentru încălcarea regulilor.
Pui de mangustă învăţând să stea la pândă (http://www.freewebs.com/worldtravle/(1).jpg)
12
În absenţa mamelor, puii de mangustă vărgată sunt păziţi de alţi membri ai
grupului. Aceste "mătuşi" au şi rolul de învăţătoare, arătându-le puilor cum se
vânează şi cum să evite să fie rănite de prăzile periculoase, precum scorpionii,
sau cum să se apere de şerpii veninoşi.
(http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/cd/Suricata_suricatta_Oliwa_4.JPG)
(http://2.bp.blogspot.com/-u8LrELF3erc/T_i5NYblkGI/AAAAAAAABHI/O9x.jpg)
13
Mangustele vărgate sunt animale de companie
plăcute, foarte afectuoase, şi contribuie de asemenea
la controlul animalelor dăunătoare omorând
şobolanii şi şoarecii când aceştia devin o problemă.
Însă ele sunt predispuse la rabie, care este o boală
contagioasă, şi de aceea trebuie să fie tratate cu
precauţie.
(http://ec.comps.canstockphoto.com/can-stock-photo_csp7812294.jpg)