1

1. Titlul actului comunitar, subiectul reglementat şi scopul acestuia 

1. Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (versiunea consolidată )(2008/c115/01), Consolidated versions of the Treaty on European Union and the Treaty on the Functioning of the European Union /OJ C 115, 9.5.2008 

Subiectul: Uniunea Europeană Scopul: instituirea şi buna funcționare a Uniunii Europene 2. Convenția privind accesul la informație, justiție şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului, semnată la Arhus, Danemarca, la 25 iunie 

1998, /Ratificată prin Hotărârea Parlamentului RM  nr. 346 din 07.04.99, Monitorul Oficial al R.M., nr 39 din 22.04.99. Subiectul:  reglementarea drepturilor ecologice ale omului Scopul: promovarea şi respectarea drepturilor ecologice ale omului la nivel global 3. DIRECTIVA 2001/42/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN    ȘI A CONSILIULUI din 27  iunie 2001 Privind evaluarea efectelor anumitor planuri  și programe asupra 

mediului, Directive 2001/42/EC of  the European Parliament  and of  the Council of 27  June 2001on  the  assessment of  the  effects of  certain plans  and programmes on  the environment / OJ L 197 , 21/07/2001 

Subiectul:  Evaluarea strategică de mediu Scopul: reglementarea condițiilor şi procedurii de efectuare a ESM 4. Directiva  97/11/CE a consiliului din 3 martie 1997 de modificare a Directivei 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice si private asupra

mediului Council Directive of 27 June 1985 on the assessment of the effects of certain public and private projects on the environment  85/337/EEC/ OJ NO. L 175 , 05/07/1985 P. 0040 ‐ 0048  

Subiectul:  Evaluarea impactului asupra mediu Scopul: regelementarea obiectelor, activităților şi procedurii de efectuare a EIM 5. Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem 

comunitar de management de mediu și audit (EMAS), Regulation (EC) No 1221/2009 of the European Parliament and of the Council of 25 November 2009 on the voluntary participation by organisations  in a Community eco‐management and audit scheme (EMAS), repealing Regulation (EC) No 761/2001 and Commission Decisions 2001/681/EC and 2006/193/EC / Jurnalul Oficial L 342 , 22/12/2009 p. 0001 ‐ 0045 

Subiectul:  Managementul şi auditul de mediu Scopul: determinarea condițiilor de efectuare a auditului intern de mediu la companii 6. Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European  și a Consiliului din 15  ianuarie 2008 privind prevenirea  și controlul  integrat al poluării  (versiune codificată), 

Directive 2008/1/EC of the European Parliament and of the Council of 15  January 2008 concerning  integrated pollution prevention and control  (Codified version) / OJ L24, 29.01.2008 

Subiectul:  prevenirea şi controlul integrat al pouării Scopul: reglementarea condițiilor de autorizare de mediu 7. DIRECTIVA 2003/4/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN Ș I A CONSILIULUI din 28 ianuarie 2003privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare 

a Directivei  90/313/CEE  a  Consiliului, DIRECTIVE  2003/4/EC OF  THE  EUROPEAN  PARLIAMENT AND OF  THE  COUNCIL  of  28  January  2003on  public  access  to  environmentalinformation and repealing Council Directive 90/313/EEC/ OJ 14.2.2003 L 41/26 

Subiectul:  accesul publicului la informațiile despre mediu Scopul: reglementarea condițiilor de furnizare a informației de mediu şi ce este informația de mediu 8. DIRECTIVA 2003/35/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și 

TABELUL DE CONCORDANŢĂ

2

programe privind mediul și de modificare a directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție ,  OJ 25.6.2003 L 156/17 

Subiectul: participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul Scopul: reglementarea condițiilor de participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul  9. Regulamentul (ce) nr. 850/2004 al parlamentului european și al consiliului din 29 aprilie 2004  privind poluanții organici persistenți și de modificare a directivei 

79/117/cee, regulation (ec) no 850/2004 of the european parliament and of the council of 29 april 2004 on persistent organic pollutants and amending directive 79/117/ec / OJ L 158/7, 30.4.2004 

Subiectul: poluanții organici persistenți Scopul: reglementarea regimului de reducere şi eliminare a poluanților organici persistenți 10. Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea 

substanțelor  chimice  (REACH),  de  înființare  a  Agenției  Europene  pentru  Produse  Chimice,  REGULATION  (EC) No  1907/2006 OF  THE  EUROPEAN  PARLIAMENT  AND OF  THECOUNCIL  of 18 December 2006 concerning the Registration, Evaluation, Authorisation and Restriction of Chemicals (REACH), establishing a European Chemicals Agency 

Subiectul: substanțele chimice Scopul: reglementarea acțiunilor de înregistrare, evaluare, autorizare și restricționare substanțelor chimice 11. DIRECTIVA 98/8/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biodestructive /Jurnalul Oficial L 

239 , 06/09/2008 p. 0009 – 0011 Subiectul: produselor biodestructive Scopul: reglementarea relațiilor de  comercialiyare a produselor biodestructive 

12. DIRECTIVA CONSILIULUI din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (91/414/CEE) / JO L 134/73 din 1.6.2010 ABROGAT 2011 Subiectul: produselor de uz fitosanitar Scopul: reglementarea relațiilor de plasare pe piață a produselor de uz fitosanitar 

13. Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European  și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de  stabilire a unui  cadru de acțiune  comunitară  în  vederea utilizării durabile a pesticidelor, DIRECTIVE 2009/128/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL  of 21 October 2009  establishing a framework for Community action to achieve the sustainable use of pesticides / OJ 24.11.2009  L309/71 

Subiectul: pesticidele Scopul: reglementarea relațiilor de reducere a folosirii pesticidelor în agricultură 14. DIRECTIVA CONSILIULUI din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilorla locul de 

muncă (89/391/CEE) Subiectul: securitatea angajatului Scopul: reglementarea relațiilor de protecție a angajatului la locul de muncă 15. Directiva 2008‐98./EC Parlamentului si Consiliului European privind deseurile, DIRECTIVE 2008/98/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of

19 November 2008 on waste and repealing certain  Directives / OJ 22.11.2008 L312/3 Subiectul: management deşeurilor Scopul: reglementarea relațiilor de reciclare, eliminare şi managementul deşeurilor 16. DIRECTIVA 2001/18/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate

genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului, DIRECTIVE 2001/18/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 12 March 2001 on the deliberate release into the environment of genetically modified organisms and repealing Council Directive 90/220/EEC / OJ 17.4.2001 L106/1 

3

Subiectul: organismelor modificate geneticScopul: reglementarea relațiilor de management cu organismele modificate genetic 17. Directiva  2008/50/CE  a  Parlamentului  European  și  a  Consiliului    din  21 mai  2008  privind  calitatea  aerului  înconjurător  și  un  aer mai  curat  pentru  Europa, 

DIRECTIVE 2008/50/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 21 May 2008 on ambient air quality and cleaner air for Europe / OJ L 152/1, 11.6.2008 Subiectul: calitatea aerului înconjurător  Scopul: reglementarea relațiilor de evaluare şi protecție a aerului înconjurător 18. DIRECTIVA 96/62/CE A CONSILIULUI din 27 septembrie 1996 privind evaluarea și gestionarea calității aerului  înconjurător, COUNCIL DIRECTIVE 96/62/EC of 27 

September 1996 on ambient air quality assessment and management/  OJ L 296 , 21/11/1996 ABROGAT PRIN D 2008/50 Subiectul: calitatea aerului înconjurător  Scopul: reglementarea relațiilor de evaluare gestionarea calității aerului 19. CONVENTIA DE LA VIENA din 22 martie 1985  privind protectia stratului de ozon , Hotărîrea Parlamentului RM Nr. 966‐XIII din 24.07.96 Subiectul: protecția stratului de ozon  Scopul: reglementarea relațiilor de protecția stratului de ozon 20. DIRECTIVA PARLAMENTULUI SI A CONSILIULUI EUROPEAN 60/2000/EC privind stabilirea unui cadru de actiune comunitar  in domeniul politicii apei, Directive 

2000/60/EC of  the European Parliament  and of  the Council of 23 October 2000 establishing a  framework  for Community  action  in  the  field of water policy,  / OJ  L 327, 22.12.2000 

Subiectul: calitatea apelor  Scopul: reglementarea relațiilor de protecție, gestionare şi management a calității apei şi corpurilor de apă 21. Convenția privind comerțul  internațional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariție (Washington, SUA 1973),   Legea RM Nr. 1246  ‐XIV din 28. 

09.2000 Subiectul: specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariție Scopul: reglementarea relațiilor de comerțul internațional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariție 22. DIRECTIVA  92/43/CEE  A  CONSILIULUI  din  21 mai  1992  privind  conservarea  habitatelor  naturale  și  a  speciilor  de  faună  și  floră  sălbatică,  Council  Directive 

92/43/EEC of 21 May 1992 on the conservation of natural habitats and of wild fauna and flora/ OJ L 206 , 22/07/1992 Subiectul: habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică Scopul: reglementarea relațiilor de conservare a habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică 

23. DIRECTIVA CONSILIULUI 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice, Council Directive 79/409/EEC of 2 April 1979 on the conservation 

of wild birds / OJ L 103 , 25/04/1979 abrogat prin 32009L0147 Subiectul: păsărilor sălbatice Scopul: reglementarea relațiilor de conservarea păsărilor sălbatice 24. REGULAMENTUL (CE) NR. 166/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 ianuarie 2006  de instituire a unui registru european al emisiilor si 

transferului de poluanti si de modificare a Directivelor 91/689/CEE si 96/61/CE ale Consiliului, REGULATION  (EC) No 166/2006 OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 18 January 2006 concerning the establishment of a European Pollutant Release and Transfer Register and amending Council Directives 91/689/EEC and 96/61/EC, OJ L33/1 4.2.2006 

Subiectul: regustrul emisiilor şi transferului de poluanți Scopul: crearea si structura regustrului emisiilor şi transferului de poluanți 25. DIRECTIVA 2004/35/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN  ȘI A CONSILIULUI din 21 aprilie 2004 privind  răspunderea pentru mediul  înconjurător  în  legătură  cu 

4

prevenirea și repararea daunelor aduse mediului., Directive 2004/35/CE of the European Parliament and of the Council of 21 April 2004 on environmental liability with regard to the prevention and remedying of environmental damage / OJ  Official Journal L 143 , 30/04/2004 

Subiectul: prevenirea și repararea daunelor aduse mediului Scopul: reglementarea relațiilor din domeniul prevenirii și reparării daunelor aduse mediului   

2. Titlul actului normativ național, subiectul reglementat şi scopul acestuiaProietul Legii privind protecția mediului ,  Subiectul: reglementat Relațiile sociale din domeniul protecției mediului ambiant , folosirea durabilă a resurselor naturale şi securității ecologice a statului Scopul: necesitatea asigurării unui cadru unitar privind principiile care guvernează activitatea de protecție a mediului şi care stabilesc direcțiile de reglementare a activităților economice şi sociale, respectînd interesele publice şi private, în scopul asigurării dreturilor şi obligațiilor de mediu ale omului ( art. 37 şi 59)  

 2. Gradul de compatibilitate 

Reişind din faptul că Proiectul Legii privind protecția mediului este planificat ca o Lege generală în baza căreia vor fi elaborate un şir de acte legislative şi normative noi, nu este necesar  transpunerea Aquisului  cumunitar  întrutotul  în  actul dat, dar numai  reglementarea  acelor principii  şi prevederi  generale  care  vor da  startul  sistemului legislativ de mediu în bazat pe principii europene. In acest context consideram că peoictul este compatibil cu acele 25 de Acte Europene la cere se face referință.  

4.  Prevederile  şi  cerințele reglementărilor comunitare  (articolul, paragraful) 

5. Prevederile actului normativ național  (capitolul, articolul,  subparagraful, punctul etc.) 

6. Diferențe

7.  Motivele  ce explică  faptul  că proiectul  este parțial  compatibil sau incompatibil 

8.  Instituția responsabilă

9.  Termenul‐limită  de asigurare  a compatibilității complete aactului național 

 Capitolul I

DISPOZIȚII GENERALE  

       

Versiune consolidatăa  Tratatului  privind Uniunea Europeană Şi  a  Tratatului  privind funcționarea Uniunii Europene (2008/c115/01)  MEDIUL Articolul 191 (ex‐articolul174TCE) (1)PoliticaUniunii  în 

Articolul 1.  Obiectul de reglementare (1) Obiectul prezentei legi îl constituie stabilirea cadrului legal pentru promovarea unui  ansamblu  de  reglementări  juridice  a  relațiilor  economice  şi  sociale  privind protecția, conservarea şi dezvoltarea mediului, pe baza principiilor şi elementelor strategice pentru realizarea unei dezvoltări  durabile  a societății.  (2) Mediul reprezintă ansamblul de condiții şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa,  solul,  subsolul,  aspectele  caracteristice  ale  peisajului,  toate  straturile atmosferice,  toate  materiile  organice  şi  anorganice,  precum  şi  flora,  fauna, societatea  umană,  sistemele  naturale  în  interacțiune,  cuprinzând  elementele enumerate  anterior,  inclusiv  valorile  arhiologice  şi  istorice,  calitatea  vieții  şi condițiile care pot influența bunăstarea şi sănătatea omului. (3)  Prevederile  prezentei  legi  nu  reglementează  regimul  produselor  agricole  şi 

+  compatibil     

5

domeniul  mediului contribuie  la  următoarele obiective: —  conservarea,  protecția  şi  îmbunătățirea  calității mediului; —  ocrotirea  sănătății persoanelor; —  utilizarea  prudentă  şi rațională  a  resurselor naturale; —  promovarea  pe  plan internațional  a  unor măsuri  destinate  să  contracareze  problemele de mediu la scară  regională  sau mondială şi în special lupta împotriva  schimbărilor climatice.  

industriale,  şi  substanțelor  radioactive, precum,  siguranța  şi calitatea produselor alimentare  pe  lanțul  alimentar,    acestea  fiind  stabilite  prin  norme  de  drept speciale.  

 

Articolul 2. Noțiuni de bază şi definițiiÎn  sensul  prezentei  Legi  termenii  şi  expresiile  de  mai  jos  au  următoarea semnificație: accident ecologic  ‐ evenimentul produs ca urmare a unor neprevăzute deversări/ emisii de substanțe sau preparate periculoase/poluante, sub formă lichidă, solidă, gazoasă  ori  sub  formă  de  vapori  sau  de  energie  (cu  depăşirea  concentrațiilor maximale  admisibile  în  mediu  ),  rezultate  din  desfăşurarea  unor  activități antropice  necontrolate/bruşte,  prin  care  se  deteriorează  ori  se  distrug componentele sau / şi ecosistemele naturale şi antropice; acte  de  reglementare    de  mediu  ‐  aviz  de  mediu,  acord  de  mediu,  acord  de import/export  plante  şi/sau  animale  sălbatice  non‐CITES,  permisul/certificatul CITES, autorizația/autorizația integrată de mediu, autorizația privind activitățile cu organisme  modificate  genetic,  /  notificări  /  acorduri    import/export,  tranzit  a deşeurilor / a  substanțelor care distrug stratul de ozon; acord de mediu – actul tehnico‐juridic prin care se stabilesc condițiile de realizare a  proiectului/programului  de  activitati  economice  si/sau  sociale  din  punctul  de 

+  compatibil     

6

vedere al protectiei mediului;arie/sit ‐ zonă definită geografic exact delimitată; arie  naturală  protejată  ‐  zonă  terestră,  acvatică  şi/sau  subterană,  cu  perimetru legal  stabilit  şi având un  regim  special de protecție  şi  conservare,  în  care există specii  de  plante  şi  animale  sălbatice,  elemente  şi  formațiuni  biogeografice, peisagistice,  geologice,  paleontologice,  speologice,  arheologice,  istorice  sau  de altă natură, cu valoare ecologică, ştiințifică sau culturală deosebită; audit  de  mediu  ‐  instrument    de  management  de  mediu    care  presupune  o evaluare sistematică, periodică şi obiectivă sub aspectul corespunderii sistemului existent    al  managementului  de  mediu,  inclusiv  cel  instituțional,  scopurilor  şi cerințelor de mediu, în vederea: •  facilitării  controlului managementului practicilor aplicate cu posibil impact asupra mediului; •  evaluării  modului  de  aplicare  a  politicii  de  mediu,  inclusiv  realizarea obiectivelor şi țintelor de mediu ale organizației; autorizație de mediu ‐ act tehnico‐juridic emis de autoritățile competente pentru protecția  mediului,  prin  care  sunt  stabilite  condițiile  şi/sau  parametrii  de funcționare  a unei  activități existente  sau a unei  activități noi  cu posibil  impact semnificativ  asupra  mediului,  necesar  pentru  punerea  acesteia  în  funcțiune autorizație  integrată  de  mediu  ‐  act  tehnico‐juridic  emis  de  autoritățile competente, conform dispozițiilor legale în vigoare privind prevenirea şi controlul integrat al poluării; autoritatea națională competentă – structură de stat abilitată să pună  în aplicare dispozițiile  legislației naționale  şi  internaționale  referitoare  la diferite domenii  în contextul reglementării acestora; avize de mediu emise de organul central de mediu al administrației publice:       a) avizul de mediu pentru planuri şi programe ‐ act tehnico‐juridic emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului  în baza Evaluării Strategice de Mediu,  care  confirmă  integrarea  aspectelor privind protecția mediului  în planul sau programul supus adoptării;       b) avizul de mediu pentru produse cu risc pentru mediu şi sănătate publică   (  produse de protecție  a  plantelor  respectiv  pentru  autorizarea  îngrăşămintelor chimice) ‐ act tehnico‐juridic emis de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului,  necesar  în  procedura  de  omologare  a  produselor  de  protecție  a plantelor şi respectiv de autorizare a îngrăşămintelor chimice; biodiversitate  ‐  variabilitatea  organismelor  din  cadrul  ecosistemelor  terestre, marine,  acvatice  continentale  şi  complexelor  ecologice;  aceasta  include 

7

diversitatea intraspecifică, interspecifică şi diversitatea ecosistemelor; cele mai bune tehnici disponibile ‐ stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat  în  dezvoltarea  unei  activități  şi  a  modurilor  de  exploatare,  care demonstrează  posibilitatea  practică  de  a  constitui  referința  pentru  stabilirea valorilor‐limită de emisie în scopul prevenirii poluării, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce în ansamblu emisiile şi  impactul asupra mediului în întregul său:       a)  tehnicile  se  referă  deopotrivă  la  tehnologia  utilizată  şi modul  în  care instalația  este  proiectată,  construită,  întreținută,  exploatată,  precum  şi  la scoaterea  din  funcțiune  a  acesteia  şi  remedierea  amplasamentului,  potrivit legislației în vigoare;       b)  disponibile  se  referă  la  acele  cerințe  care  au  înregistrat  un  stadiu  de dezvoltare  ce  permite  aplicarea  lor  în  sectorul  industrial  respectiv,  în  condiții economice  şi  tehnice  viabile,  luându‐se  în  considerare  costurile  şi  beneficiile, indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori realizate la nivel național, cu condiția ca aceste tehnici să fie accesibile operatorului;       c) cele mai bune ‐ se referă la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea în ansamblu  a  unui  nivel  ridicat  de  protecție  a  mediului  în  întregul  său;  În determinarea  celor mai bune  tehnici disponibile  trebuie  luate  în  considerare,  în special, elementele prevăzute în Anexa 2. cele mai bune practici de mediu  ‐ aplicarea celei mai  relevante combinări  dintre măsuri legislative şi strategice controlul de mediu  ‐ act de  inspectare, control  şi supraveghere efectuat de către inspectorii de mediu în baza actelor legislative şi normative în vigoare în domeniul protecției  mediului  şi  utilizării  resurselor  naturale  prin  care  se  stabileşte respectarea acestora de  către persoanele  fizice  şi  juridice, precum  şi depistarea încălcărilor ce contravin legislației din punct de vedere al impactului negativ adus mediului; conservarea  mediului  prevede  ansamblul  măsurilor  luate  în  vederea  refacerii mediului  degradat,  precum  şi  păstrării  integrității  structurale  şi  funcționale  a obiectivelor  vizate,  de  rînd  cu  întregul  complex  de  factori  care  le  asigură  şi condiționează perenitatea, folosirea resurselor într‐un mod şi cu o rată care să nu conducă la declinul pe termen lung al acestora, menținînd potențialul lor în acord cu necesitățile şi aspirațiile generațiilor prezente şi viitoare deşeu  ‐  orice  substanță,  preparat  sau  orice  obiect  din  categoriile  stabilite  de legislația specifică privind regimul deşeurilor, de care deținătorul se debarasează,  are intenția sau are obligați să se debaraseze; 

8

deteriorarea mediului ‐ alterarea  caracteristicilor  fizico‐chimice  şi  structurale  ale componentelor  naturale  şi  antropice  ale  mediului,  reducerea  diversității  sau productivității  biologice  a  ecosistemelor  naturale  şi  antropizate,  afectarea mediului natural cu efecte asupra calității vieții, cauzate, în principal, de poluarea apei,  atmosferei  şi  solului,  supraexploatarea  resurselor,  gospodărirea  şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului; dezvoltare  durabilă  ‐  dezvoltarea  care  respectă  integritatea  naturală,  socială  şi economică a mediului cu asigurarea perpetuării resurselor naturale şi culturale şi pentru generațiile viitoare; echilibru  ecologic  ‐  ansamblul  stărilor  şi  interrelațiilor  dintre  elementele componente  ale  unui  sistem  ecologic,  care  asigură  menținerea  structurii, funcționarea şi dinamica ideală a acestuia; ecosistem  ‐  complex  dinamic  al  asociațiilor  de  plante,  animale,  ciuperci  şi  microorganisme,  precum  şi  totalitatea  factorilor  abiotici  de  mediu,  a  căror interacțiune constituie o unitate funcțională integrală; efluent ‐ orice formă de deversare  în mediu, emisie punctuală sau difuză,  inclusiv prin scurgere, jeturi, injectare, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare; emisie  ‐  evacuarea  directă  ori  indirectă,  din  surse  punctuale  sau  difuze,  de substanțe, vibrații, radiații electromagnetice şi ionizante, căldură ori de zgomot în aer, apă sau sol; eticheta  ecologică  ‐  un  simbol  grafic  şi/sau  un  scurt  text  descriptiv  aplicat  pe ambalaj,  într‐o  broşură  sau  alt  document  informativ,  care  însoțeşte produsul  şi care  oferă  informațiile  necesare  cu  privire  la  criteriile  ecologice  ale  produselor oferite pe piață;       evaluare de mediu  ‐ un proces de analiză sistematică  şi evaluare a  impactului asupra mediului  a  activităților  planificate,  programelor  şi  planurilor  strategice,  consultarea  cu  părțile  afectate  şi  interesate,    considerarea  rezultatelor  acestei evaluari    şi  a  opiniei  publicului  în  proiectare  şi  în  planificare,  autorizând  şi controlînd implementarea activității şi/sau a planurilor şi programelor; evaluarea  impactului  asupra  mediului  –  procedura  identificării  impactului activităților  economice/proiectelor  concrete  preconizate  asupra    mediului, pronosticăării  şi  determinării  lor  şi  formulării  măsuriloe  respective  de minimalizare. evaluarea  riscului  –  procedură  de  identificare  a  probabilităților  fenomenelor  şi situațiilor excepționale cu un  impact semnificativ asupra sănătății populației sau asupra  mediului  (explozii,  evacuări  de  emisii,  deversări  de  poluanți  ş.a.)  şi  a măsurilor de prevenire, intervenție sau remediere; 

9

evaluarea strategica de mediu‐  procedură a evaluării de mediu a documentelor strategice (strategiilor, programelor dezvoltării economiei naționale şi a ramurilor ei, planuru, actelor  legislative  şi normative etc.) care pot avea un  impact asupra mediului  elaborarea  studiului de mediu,  consultarea publicului  şi  a  autorităților publice interesate de efectele implementării strategiilor, planurilor şi programelor, luarea  în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări  în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate; habitat  ‐  loc  natural  de  trai  al  organismelor  şi  al  populațiilor  de  floră,  faună, ciuperci şi microorganisme;   hazarde  naturale  –  manifestări  extreme  ale  unor  fenomene  naturale,  precum cutremurele,  furtunile,  inundațiile,  secetele,  care  au  o  influență  directă  asupra vieții fiecărei persoane, asupra economiei, societății și a mediului, în ansamblu; fond al ariilor protejate ‐ totalitate a ariilor naturale, a obiectelor şi a complexelor naturale protejate de stat;  impact semnificativ asupra mediului ‐ efecte asupra mediului determinate ca fiind importante  prin  aplicarea  criteriilor  referitoare  la  dimensiunea,  amplasarea  şi caracteristicile  proiectului,  sau  referitoare  la  caracteristicile  anumitor  planuri  şi programe avându‐se în vedere calitatea preconizată a factorilor de mediu; management de mediu  ‐ o abordare  complexă privind elaborarea,  formularea  şi realizarea  politicii  ecologice  prin  intermediul  unui  sistem  integru  care  include structura organizatorică respectivă, drepturile şi responsabilitățile colaboratorilor acestei  structuri, metodele,  procedurile,  procesele  şi  resursele  necesare  pentru implemenrtarea ei. Se efectuează în baza unora standarde bine definite (cum ar fi Standardul Organizatiei Internaționale de Standardizare,  14000); monitorizarea mediului ‐ supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenția în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu,  în  scopul  cunoaşterii  stării  de  calitate  şi  a  semnificației  ecologice  a acestora,  a  evoluției  şi  implicațiilor  sociale  ale  schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun; monitoringul  integrat  de  mediu  ‐    este  un  sistem  complex,  prin  care  statul supraveghează  permanent  starea mediului,  resurselor  naturale  şi  a  impactului  antropic,  bazat  pe  parametri  şi  indici  cu  acoperire  spațială  si  temporală,  care asigură  cadrul  informațional  necesar  pentru  elaborarea  strategiei  şi  tacticii  de prevenire  a  consecințelor  activității  antropice  şi  a  calamităților  naturale,  de elaborare  a  prognozelor  şi  exercitare  a  controlului  operativ  asupra  eficienței măsurilor de redresare a situației ecologice; operator  ‐  orice  persoană  fizică  sau  juridică  ce  exploatează  sau  controlează 

10

unitatea  sau,  în  cazul  în  care  există dispoziții  în  legislația națională,  căreia  i  s‐a delegat competența economică decizională privind funcționarea tehnică a unității; organ  central  de mediu  al  administrației  publice    ‐  autoritatea  publică  centrală pentru protecția mediului şi gestionarea resurselor naturale;  organ    din  subordinea  organului  central  de  mediu  al  administrației  publice  – autorități  publice  centrale  şi  cu  subdiviziunile  teritoriale  care  au  competență sectorială  în  domeniul  protecției  mediului  şi  gestionării  resurselor  naturale, managementului de mediu şi se află în subordinea autorității centrale de mediu;  organism  modificat  genetic  ‐  totalitatea  organismelor  vii  care  au  o  noua combinație de material genetic obținută cu ajutorul biotehnologiei moderne. organism  modificat  genetic  ‐  orice  organism,  cu  excepția  celui  uman,  al  cărui material genetic a  fost modificat altfel decît prin  încrucişare  şi/sau  recombinare naturală;  participarea publicului la elaborarea şi adoptarea deciziilor de mediu ‐ este un act social prin care autoritățile publice  şi agenții economici asigură  la  timp,  la etapa inițială, accesul la informație adecvată privind proiectele activităților preconizate, creează  condiții  favorabile  pentru  exprimarea  opiniilor  cu  privire  la  viitoarele obiective  şi  activități  ce  pot  afecta  starea mediului  şi  sănătatea  publică,  oferă posibilități de delegare reprezentanților publicului interesat a unor împuterniciri la şedințele organelor decizionale ca în decizia respectivă să fie reflectate rezultatele participării publicului; plan de acțiuni de mediu ‐ plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în  intervale de timp precizate prin prevederile autorizației  integrate de mediu de către  titularul  activității  sub  controlul  autorității  competente  pentru  protecția mediului  în  scopul  respectării  prevederilor  legale  referitoare  la  prevenirea  şi controlul  integrat  al  poluării;  planul  de  acțiune  face  parte  integrantă  din autorizația integrantă de mediu; plan  de  acțiune  pentru  conformare  ‐  plan  de  măsuri  cuprinzând  etapele  care trebuie  parcurse  în  intervale  de  timp  precizate  prin  prevederile  autorizației  de mediu  de  către  titularul  activității,  sub  controlul  autorității  competente  pentru protecția  mediului,  în  scopul  respectării  prevederilor  legale  privind  protecția mediului; programul pentru conformare  face parte  integrantă din autorizația de mediu; poluant  ‐  orice  substanță,  preparat  sub  formă  solidă,  lichidă,  gazoasă  sau  sub formă  de  vapori  ori  de  energie,  radiație  electromagnetică,  ionizantă,  termică, fonică  sau  vibrații  care,  introdusă  în mediu, modifică  echilibrul  constituenților acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale; 

11

poluanți  organici  persistenți – clasa  de  substanțe  chimice  clororganice,  cu proprietăți toxice, de bioacumulare şi rezistente la degradare, periculoase pentru mediu  şi  sănătatea  populației,  reglementate  de  privind  poluanții  organici persistenți, 22 mai, 2001; poluare  ‐  introducerea  directă  sau  indirectă,  ca  rezultat  al  unei  activitati desfasurate de om, de substanțe, de vibrații, de caldură şi/sau de zgomot în aer, în apă ori în sol, care pot aduce prejudicii sanatății umane sau calității mediului, care pot  dauna  bunurilor materiale  ori  pot  cauza  o  deteriorare  sau  o  impiedicare  a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime; prejudiciu  ‐  efectul  cuantificabil  în  cost  al  daunelor  asupra  sănătății  oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanți, activități dăunătoare ori dezastre; produs  (substanță)  interzisă  ‐    este  produs  (substanță)  în  cadrul  unei  sau mai multor categorii sau subcategorii, toate utilizările căruia au fost interzise prinr‐un act legislativ sau act de reglementare finală pentru a proteja sănătatea umană sau mediul. protecția mediului  ‐  regim  special  pentru  desfăşurarea  activităților  considerate dăunătoare pentru mediu,  stabilirea unor obligațiuni  şi proceduri de autorizare, prevenire  şi  combatere  a    poluării,  utilizării  raționale  a  resurselor  naturale, reabilitarea  arrilor  degradate  şi  aplicarea  unei  planificări  şi  gestiuni  ecologice globale,  cuprinzând  reglementări, proceduri  şi  cooperare  intersectorială  la nivel național şi internațional.  public  ‐  una  sau  mai  multe  persoane  fizice  sau  juridice  şi,  în  concordanță  cu legislația ori cu practica națională, asociațiile, organizațiile sau grupurile acestora; public interesat ‐ publicul afectat sau care poate fi afectat ori care are un interes în deciziile de mediu;  în scopul acestei definiții asociațiile obşteşti care promoveaza protecția mediului şi sunt înregistrate în conformitate cu procedura națională sunt considerate ca avînd un interes. studiu  de  mediu  ‐  parte  a  documentației  planurilor  sau  programelor,  care identifică, descrie şi evaluează efectele posibile semnificative asupra mediului, ale aplicării acestora şi alternativele sale raționale, luând în considerare obiectivele şi aria  geografică  aferentă,  conform  legislației  în  vigoare,  cît  şi  descrie  măsurile necesare de minimalizare şi monitorizare a efectelor identificate; raport de amplasament  ‐ documentație elaborată de persoane  fizice sau  juridice atestate conform  legii,  în scopul obținerii autorizației  integrate de mediu  şi care evidențiază starea amplasamentului, situația poluării existente înainte de punerea în funcțiune a  instalației şi oferă un punct de referință şi comparație  la  încetarea activității; 

12

raport  de  securitate ‐ documentație  elaborată  de  persoane  fizice  sau  juridice atestate conform legii, necesară pentru obiective în care sunt prezente substanțe periculoase  conform  prevederilor  legislației  privind  controlul  activităților  care prezintă  pericole  de  accidente  majore  în  care  sunt  implicate  substanțe periculoase; resurse  naturale  ‐  obiectele,  fenomenele,  condițiile  naturale  şi    alți  factori, utilizabili  în  trecut,  prezent  şi  viitor  pentru  consum  direct    sau  indirect,  care contribuie la crearea de bunuri materiale şi spirituale.; sistem  de management  de mediu  ‐  componentă  a  sistemului  de management general,  care  include  structura  organizatorică,  activitățile  de  planificare, responsabilitățile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea şi menținerea politicii de mediu; substanță  ‐  element  chimic  şi  compuşi  ai  acestuia,  în  înțelesul  reglementărilor legale în vigoare, cu excepția substanțelor radioactive şi a organismelor modificate genetic; substanța periculoasă ‐ orice substanță substanță care poate avea efecte negative asupra mediului şi/sau sănătății populației şi care este determinată ca periculoasă de legislația specifică în vigoare din domeniul chimicalelor; valori‐limită  de  emisie  ‐    masa,  exprimată  prin  anumiți  parametri  specifici, concentrația  şi/sau  nivelul  unei  anumite  emisii,  care  nu  poate  fi  depăşită  pe parcursul unuia sau al mai multor intervale de timp;  zona  de  catastrofă  ecologică  ‐  teritoriu  anumit,  localitate,  regiune  unde  s‐au produs  schimbări  negative  ireversibile  ale mediului  înconjurător,    s‐a  înrăutățit grav  starea  sănătății  populației,  a  degradat  considerabil  biodiversitatea,  a  fost pierdut fondul genetic, s‐a dereglat echilibrul ecologic.   

Versiune consolidatăa  Tratatului  privind Uniunea Europeană Şi  a  Tratatului  privind funcționarea Uniunii Europene (2008/c115/01)  TITLULXX MEDIUL Articolul191 

Articolul 3. Principiile protecției mediului  (1) Principiile protecției mediului ce stau la baza prezentei legi sunt:  a)  principiul  responsabilității  („poluatorul  şi/sau  beneficiarul  resurselor  naturale plăteşte”)  care  presupune  suportarea  de  către  poluator,  sau  beneficiarul resurselor naturale a cheltuielilor  legate de măsurile de combatere a poluării sau de utilizarea  rațională  şi protecție a    resurselor naturale  stabilite de autoritățile publice;  principiul  asigură  internalizarea  costurilor  de mediu  la  nivelul  agenților economici; b) principiul acțiunii preventive – se bazează pe regula „este mai bine să previi de cît să combați,; aplicarea principiului presupune că orice decizie de producție sau ce ține de noi proiecte de investiții să se raporteze la impactul de mediu anticipat; 

+  compatibil     

13

(ex‐articolul174TCE)(2)  Politica  Uniunii  în domeniul  mediului urmăreşte  un  nivel  ridicat de protecție, ținând seama de Diversitatea  situațiilor  din diferitele  regiuni  ale Uniunii.  Aceasta  se bazează  pe  principiile precauției  şi acțiunii  preventive,  pe principiul  remedierii,  cu prioritate  la  sursă,  a daunelor  provocate mediului şi pe principiul  „poluatorul plăteşte”. În  acest  context,  măsurile de  armonizare  care răspund  cerințelor  în domeniul  protecției mediului presupun,  în  cazurile adecvate  ,o  clauză  de salvgardare  care autorizează  statele membre să ia,din motive  de  protecție  a mediului  fără  caracter economic,  măsuri provizorii  supuse  unei proceduri de control din partea Uniunii.  

c)  principiul  precauției  – presupune  că  în  absența  unei  certitudini  cu  privire  la relația  cauză‐efect  între o  acțiune  şi  impactul  asupra mediului, dacă o evaluare ştiințifică  oferă  suficiente  argumente  privind  un  posibil  impact  negativ  asupra mediului  sau  sănătate,  trebuie  luate  măsuri  de  siguranță  în  scopul  prevenirii poluării;  în  aplicare  acestui  principiu  şi  a  celui  anterior  un  rol  esențial  revine asumării responsabilității sociale de către agenții economici; d) principiul corecției – constă în obligația poluatorilor de a lua măsurile necesare pentru înlăturarea efectelor poluării şi/sau degradării mediului; e)  principiul  proximității  –  are  drept  scop  încurajarea  comunităților  locale  în asumarea  responsabilităților    privind  managementul  deşeurilor  şi  poluarea produsă în cadrul unei localități concrete; principul promovează responsabilitatea primară  a  autorităților  publice  locale  în  luarea  deciziilor  pentru  soluționarea problemelor menționate; f) principiul integrării  – presupune că obiectivele politicii de mediu să fie luate în considerație  în  elaborarea  şi  aplicarea  tuturor    politicilor  ce  au  impact  asupra mediului; g)    principiul  conservării  biodiversității  şi  a  ecosistemelor  specifice  cadrului biogeografic natural. (2) Complementar principiilor specifice politicii de mediu, sunt aplicate o serie de principii generale cu rol important în elaborarea politicilor, precum: a)  principiul  eficienței,  conform  căruia  adoptarea  unei  legi  trebuie  subordonată raportului cost –beneficiu, cu luarea în considerație a costului de oportunitate; b) principiul transparenței – presupune dezvoltarea unui sistem eficace de analiză, implicare  în  luarea deciziilor  şi  informare de mediu asupra consecințelor acțiunii diverşilor actori economici şi asupra politicilor adoptate; c)  principiul  subsidiarității  –  prevede  descentralizarea  competențelor  şi responsabilităților  de  mediu,  „centrul”  nu  intervine  decît  într‐o  manieră subsidiară,  atunci  cînd  auoritățile  publice  locale    nu  pot  realiza  în  măsură suficientă unele acțiuni sau intervenția „centrului” doar în măsura în care acțiunea la nivel național este mai eficientă; d)  principiul  „prețul  reflectă  cheltuielile”  –  prețurile  bunurilor  sau  serviciilor trebuie  să  includă  toate  cheltuielile,  inclusiv  cele  legate  de  impactul  negativ asupra mediului şi al minimalizării lui.  

Articolul192 (ex‐articolul175TCE) 

Articolul 4. Implementarea principiilor protecției mediului (1) Modalitățile de implementare a principiilor şi a elementelor strategice sint: 

+  compatibil     

14

(1) Parlamentul European  și  Consiliul, hotărând  în  conformitate cu  procedura  legislativă ordinară şi  după  consultarea Comitetului  Economic  şi Social  şi  a  Comitetului Regiunilor,decid  cu  privire la acțiunile  pe  care  Uniunea urmează  să  le  întreprindă în  vederea  realizării obiectivelor menționate la articolul 191. (2)  Prin derogare de  la procedura  de  decizie prevăzută la alineatul (1) şi fără a aduce atingere Articolului  114,  Consiliul, hotărând în unanimitate în conformitate  cu  o procedură  legislativă specială, după  consultarea Parlamentului European, a Comitetului  Economic  şi Social şi a Comitetului Regiunilor, adoptă: (a  )  dispoziții  în  special denatură fiscală; (b) măsuri privind: — amenajarea teritoriului; —  administrarea cantitativă  a  resurselor  de apă  sau  care  au  legătură 

a)  supravegherea, prevenirea  şi controlul  integrat al poluării prin utilizarea celor mai  bune  tehnici  disponibile  pentru  activitățile  cu  impact  semnificativ  asupra mediului; b)  adoptarea  programelor  de  dezvoltare,  cu  respectarea  cerințelor  politicii  de mediu; c) corelarea planificării de amenajare a teritoriului şi urbanism cu planificarea de mediu; d)  efectuarea  evaluării  strategice  de  mediu  înaintea  aprobării  planurilor  şi programelor care pot avea efect semnificativ asupra mediului; e)  evaluarea  impactului  asupra mediului  în  faza  inițială  a  proiectelor  cu  impact semnificativ asupra mediului; f) introducerea şi utilizarea pîrghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau ; g)  rezolvarea, pe niveluri de competență, a problemelor de mediu,  în  funcție de amploarea acestora; h)  promovarea  de  acte  normative  armonizate  cu  reglementările  europene  şi internaționale în domeniu; i) stabilirea şi urmărirea realizării programelor pentru conformare; j) crearea şi asigurarea funcționării eficiente a sistemului național de monitorizare integrată a calității mediului; k)  recunoaşterea  produselor  cu  impact  redus  asupra  mediului,  prin  acordarea etichetei ecologice; l) conservarea şi ameliorarea calității mediului; m)  stabilirea  responsabilității  pentru  poluarea  anterioară  şi  reabilitarea  zonelor poluate şi degradate; n) încurajarea implementării sistemelor de management şi audit de mediu; o)  promovarea  cercetării  fundamentale  şi  aplicative  în  domeniul  protecției mediului; p)  educarea  şi  conştientizarea  publicului,  precum  şi  participarea  acestuia  în procesul de elaborare şi aplicare a deciziilor privind mediul; q)  dezvoltarea  rețelei  naționale  de  arii  protejate  pentru  menținerea  stării favorabile  de  conservare  a  habitatelor  naturale,  a  speciilor  de  floră  şi  faună sălbatică ca parte integrantă a rețelei ecologice naționale; r)  aplicarea  sistemelor  de  asigurare  a  trasabilității  şi  etichetării  organismelor modificate genetic; s) înlăturarea cu prioritate a poluanților care periclitează sănătatea oamenilor.  

15

directă  sau  indirectă  cu disponibilitatea  resurselor menționate; — exploatarea solurilor, cu excepția  managementului deşeurilor; (c)  măsurile  care  aduc atingere  în  mod semnificativ  opțiunii  unui stat membru  între diferite surse  de  energie  şi structura  generală  a alimentării sale cu energie. Consiliul,  hotărând  în unanimitate  la propunerea omisiei,după  consultarea parlamentului European, a  Comitetului  Economic  şi Social  şi  a  Comitetului Regiunilor,  poate  face  ca procedura  legislativă ordinară  să  fie  aplicabilă domeniilor  menționate  la primul paragraf. (3) Parlamentul European  și Consiliul,hotărând  în conformitate cu procedura legislativă ordinară şi după consultarea  Comitetului Economic  şi  Social  şi  a Comitetului Regiunilor,adoptă programe  de  acțiune  cu caracter  general  prin  care se  stabilesc  obiectivele 

16

prioritare  ce  trebuie realizate. Măsurile  necesare  pentru punerea  în  aplicarea acestor  programe  se adoptă  în  conformitate  cu condițiile  prevăzute  la alineatul  (1)sau(2),după caz.  

Convenția  privind  accesul la  informație,  justiție  şi participarea  publicului  la adoptarea  deciziilor  în domeniul  mediului, semnată  la  Arhus, Danemarca,  la  25  iunie 1998,  Ratificată  prin Hotărârea  Parlamentului RM    nr.  346  din  07.04.99, Monitorul  Oficial  al  R.M., nr 39 din 22.04.99.  

Articolul 5. Garantarea dreptului la un mediu neprimejdios din punct  de vedere ecologic pentru viață şi sănătate (1)  Statul  recunoaşte    dreptul  oricărei  persoane  la  un mediu  neprimejdios  din punct  de vedere ecologic pentru viață şi sănătate, garantînd în acest scop: a)  accesul  la  informația  privind  mediul,  cu  respectarea  condițiilor  de confidențialitate prevăzute de legislația în vigoare; b) dreptul de asociere în organizații pentru protecția mediului; c)  dreptul  de  a  fi  consultat  în  procesul  de  luare  a  deciziilor  privind  dezvoltarea politicii  şi  legislației  de mediu,  emiterea  actelor  de  reglementare  în  domeniu, elaborarea planurilor şi programelor; d)  dreptul  de  a  se  adresa,  direct  sau  prin  intermediul  organizațiilor  pentru protecția mediului, autorităților administrative  şi/sau  judecătoreşti, după  caz,  în probleme de mediu, indiferent dacă s‐a produs sau nu un prejudiciu; e) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.  

+  compatibil     

 

Articolul 6. Coordonarea activităților în domeniul protecției mediului   (1) Administrarea de  stat  în domeniul protecției mediului  şi utilizării durabile  a resurselor  naturale  este  efectuată  de  către  Preşedintele  Republicii  Moldova, Parlamentul şi Guvernul Republicii Moldova. (2) Coordonarea, reglementarea  şi  implementarea politicii  în domeniul protecției mediului revin organului central de mediu al administratiei publice  şi structurilor subordonate şi cele teritoriale.  

N/A       

 

Articolul 7. Implicarea administrației publice centrale şi locale (1)  Protecția  mediului  constituie  obligația  şi  responsabilitatea  autorităților administrației publice centrale  şi  locale, precum  şi a  tuturor persoanelor  fizice  şi juridice.  

       

17

(2) Autoritățile administrației publice centrale şi  locale prevăd  în bugetele proprii fonduri  pentru  realizarea  obligațiilor  prevazute  in  legislația  de  mediu  şi  in programele de protecție a mediului şi colaborează cu organul central de mediu  al administrație  publice  şi  cele  teritoriale  pentru  protecția  mediului  în  vederea realizării acestora. 

 Capitolul II

REGLEMENTAREA ACTIVITĂȚILOR CU IMPACT ASUPRA MEDIULUI  

       

 

Secțiunea 1.Evaluarea de mediu 

Articolul 8. Evaluarea de mediu   (1) Evaluarea  de  mediu  desemnează  întregul  proces  de  identificare  a consecințelor  ecologice  posibile  la  luarea  deciziilor  de  acceptare  sau  de neacceptare  a  activităților  păreconizate,  a  programelor  şi  proiectelor,  şi  a procedurii de consultare a publicului, inclusiv la etapa de funcționare a obiectelor. (2) Scopul  evaluării  de  mediu  este  minimalizarea  impactului  negativ  al activității umane asupra mediului. (3) Evaluarea de mediu are trei etape:  - Evaluarea  strategică  de  mediu  este  aplicată  la  etapa  iniațială  ale planificării  activităților  concrete  prin  evaluarea  documentelor  strategice  de anteproiect – strategii (politici), programe, planuri. - Evaluarea  impactului  asupra mediului  –  este  aplicată  la  etapa  evaluării proiectelor concrete ale activității preconizate; - Auditul de mediu – se  impune după construcția  şi  începutul  funcționării obiectului  prin  evaluarea  corespunderii  acestei  funcționări  cu  stipulările  din documentația de proiect şi evaluării de mediu.  

       

 

Articolul 9. Stabilirea competențelor  (1) În cadrul evaluării de mediu  se evaluează sistematic schimbările biofizice ale mediului, ale celor social‐economice  (inclusiv  impactul asupra sănătății), care se evaluaează în limitele în care acestea au tangențe cu impactul asupra mediului natural. (2) În  acest  context  organul  central  de  mediu  al  administrației  publice elaborează  lista proiectelor obiectelor şi a activităților economice concrete ținînd cont de următoarele criterii: a) Apartenența ramurală în funcție de domeniul economiei naționale; b) Modalitatea  interconexiune dintre ecosistemele naturale şi cele tehnico‐

       

18

inginereşti; c) Gravitatea  pericolului  pe  care  în  prezintă  pentru  sănătatea  publică  şi pentru mediu. (3)  Organul  central  de mediu  al  administrației  publice  conduce  procedurile  de reglementare şi emite, după caz, acte de reglementare, în condițiile legii. (4) Lista proiectelor obiectelor  şi a activităților economice concrete  şi procedura este adoptată prin legislație specială în domeniul evaluării de mediu. (5)  Competența  emiterii  actelor  de  reglementare  se  stabileşte  prin  actele normative care promovează fiecare procedură de reglementare.  

DIRECTIVA  2001/42/CE  A PARLAMENTULUI EUROPEAN    Ș  I  A CONSILIULUI  din  27  iunie 2001 Privind evaluarea efectelor anumitor  planuri  și programe asupra mediului Official  Journal  L  197  , 21/07/2001 Articolul 1 Obiective Obiectivul  prezentei directive este să asigure un înalt  nivel  de  protecție  a mediului și să contribuie la integrarea  considerațiilor privind  mediul  în elaborarea  și  adoptarea planurilor  și  programelor în  vederea  promovării dezvoltării  durabile, asigurând  că,  în conformitate  cu  prezenta directivă,  anumite  planuri și programe  care pot avea efecte  semnificative 

Secțiunea 2. Evaluarea strategică de mediu 

 Articolul 10.  Obiectivul  reglementării (1) Reglementările în domeniul evaluării strategice de mediu au următoarele obiective: a) asigurarea că   în procesul de elaborare a strategiilor, planurilor şi programelor  se  ține  cont  în  întregime  de  considerentele  de mediu,  înspecial  cele  legate  de sănătatea publică;  b) contribuția la luarea in considerare a preocupărilor legate de mediu, inclusiv de sănătate publică, în elaborarea politicilor şi legislației;  c) stabilirea de proceduri clare, transparente şi eficace pentru evaluarea strategică de mediu;  d) asigurarea participarii publicului la evaluarea strategică de mediu; şi e) integrarea prin aceste mijloace a preocupărilor legate de mediu, inclusiv a celor legate de sănătate, în masuri şi instrumente create pentru promovarea dezvoltării durabile.   

+  compatibil     

19

asupra  mediului  fac obiectul  unei  evaluări ecologice.  

Articolul 1 

Scopul  Comunității  în domeniul  evaluării mediului  este  să contribuie,  între  altele,  la conservarea,  protecția  și îmbunătățirea  calității mediului, protecția  sănătății populației  și  utilizarea prudentă  și  rațională  a resurselor  naturale  și  că aceasta  se  bazează  pe principiul precauției 

Articolul 11.  Scopul  şi obiectivele evaluări strategice de mediu (1) Scopul  efectuării  evaluării  strategice  de  mediu  constă  în  diminuarea impactului negativ asupra mediului a măsurilor propuse în planurile şi programele, creşterea eficacității deciziilor luate, promovarea dezvoltării durabile şi asigurarea securității ecologice. (2) Obiectivele evaluării strategice de mediu constau în:  a) Identificarea efectelor asupra mediului ale activităților preconizate;  b) Examinarea alternativelor, inclusiv a celei mai bune opțiuni de mediu;  c) Elaborarea măsurilor de minimalizare necesare; şi,  d) facilitarea  efectuarii  evaluarii  impactelor  de mediu  al  activităților  concrete ale activităților umane. (3)  Solicitarea  şi  obținerea  avizului  de  mediu  pentru  strategii,  planurile  şi programele care pot avea efecte semnificative asupra mediului sunt obligatorii.  (4)  Procedura  de  evaluare  strategică  de mediu,  structura  studiului  de mediu  şi condițiile  de  emitere  a  avizului  de mediu  pentru  strategii,  planuri  şi  programe, inclusiv  pentru  cele  cu  efecte  transfrontieră,  sunt  stabilite  prin  cadru  legislativ special. (5) Aprobarea  strategiilor,  planurilor  şi  programelor,  la orice  nivel  ierarhic,  este condiționată de existența avizului de mediu pentru respectivul plan sau program.  

+  compatibil     

Articolul 3 Domeniul de aplicare (1) O evaluare ecologică, în conformitate cu articolul 4 ‐ 9, se rea‐ lizează  pentru  planurile  și programele  prevăzute  la alineatele (2) ‐ (4) care pot avea  efecte  semnificative asupra mediului. (2)  Sub  rezerva  alineatului (3), o evaluare ecologică se realizează 

Articolul 12.  Domeniul de aplicare(1)  Evaluarea  strategică  de mediu  se  efectuează  pentru  strategiile,  planurile  şi programele  la  care  se  face  referire  în  aliniatele  2  şi  3    din  prezentul  articol susceptibile  de  a  avea  efecte  semnificative  asupra  mediului,  inclusiv  asupra sănătății publice. (2)  Evaluarea  strategică  de mediu  se  efectuează  pentru  strategiile,  planurile  şi programele  elaborate  în  domeniile:  agricol,  silvicultura,  piscicol,  energetic, industrial,  transport, dezvoltarea  regională, gestionarea deşeurilor, gospodărirea apelor,  telecomunicațiilor,  turism, urbanism  şi amenajarea  teritoriului  inclusiv  în sectorul  rural  sau  utilizării  terenurilor,  şi  care  determină  pe  viitor  baza  pentru eliberarea  permiselor  în  scopul  realizării  proiectelor  ce  necesită  evaluarea influenței asupra mediului înconjurător în conformitate cu legislația națională. (3)  Evaluarea  strategică  de mediu  se  efectuează  pentru  strategiile,  planurile  şi 

+  compatibil     

20

pentru  toate  planurile  și programele: (a)  care  sunt  elaborate pentru  agricultură, silvicultură, pescuit, energie,  industrie, transport,  gestionarea deșeurilor, gestionarea  apei, telecomunicații,  turism, planificare urbană și rurală  sau  utilizarea terenului  și  care  definesc cadrul  în  care  punerea  în aplicare  a  proiectelor enumerate în anexele I și II din  Directiva  85/337/CEE va  putea  fi  autorizată  în viitor; (b)  pentru  care,  având  în vedere  efectele  probabile asupra împrejurimilor, este necesară  o  evaluare ecologică  în  temeiul articolelor  6  și  7  din Directiva 92/43/CEE. (3) Planurile  și programele prevăzute  la  alineatul  (2) care  stabilesc  utilizarea unor  zone  mici  la  nivel local  și  modificări  minore ale  planurilor  și programelor menționate la alineatul  (2)  necesită  o evaluare  ecologică  numai în  cazul  în  care  statele membre stabi‐ 

programele  elaborate  în  alte  domenii  prevăzute  de  aliniatul  2  sau  dacă  se  fac schimbări la planurile şi programele deja adoptate sau care se vor implementa la scară mică dacă  este  solicită o  astfel de evaluare. Domeniului  aplicării  evaluării strategice de mediu nu se referă la: a)  strategiile,  planurile,  programele,  scopul  cărora  constă  în  deservirea necesităților,  legate  de  securitatea  națională  sau  situații  excepționale  în  sfera civilă; b) strategiile, planurile şi programele financiare şi bugetare.  (4) În cazul în care organul central de mediu al administrație publice va considera că realizarea planului, programului poate fi legat de consecințe esențiale de mediu la  nivel    transfrontaliere,  inclusiv  legate  de  sănătatea  populației,  evaluarea strategică de mediu  se efectuează cu  luarea  în  considerare  şi   a opiniei  statelor vecine.  

21

lesc  că  pot  avea  efecte semnificative  asupra mediului. (4)  Statele  membre determină dacă planurile și programele, altele decât  cele  prevăzute  la alineatul  (2), care definesc cadrul  în  care  punerea  în aplicare  a  proiectelor poate fi autorizată în viitor, statele  membre  stabilesc dacă  pot  avea  efecte semnificative asu‐ pra mediului. (5)  Statele  membre stabilesc dacă planurile sau programele  prevăzute  la alineatele  (3)  și  (4)  pot avea  efecte  semnificative asupra mediului  fie printr‐o examinare a fiecărui caz, fie  prin  specificarea tipurilor  de  planuri  și programe,  fie prin  ambele abordări. În acest scop, statele membre țin seama  în toate cazurile de  criteriile  specifice descrise în anexa II, pentru a se asigura că planurile  și programele  care  pot  avea efecte  semnificative asupra mediului sunt  cuprinse  în  prezenta directivă. (6)  Pentru  examinarea  de 

22

la  caz  la  caz  și  pentru specificarea tipu‐ rilor de planuri și programe în  conformitate  cu alineatul (5), auto‐ ritățile  prevăzute  la articolul  6  alineatul  (3) trebuie consultate. (7)  Statele  membre  iau măsurile  necesare  astfel încât concluziile lor  în  conformitate  cu alineatul  (5),  inclusiv motivele pentru care nu este necesară studierea impactului  asupra mediului, în conformitate  cu  articolele 4‐9, sunt puse  la dispoziția publicului. (8)  Următoarele  planuri  și programe  nu  fac  obiectul prezentei directive: —  planurile  și  programele al  căror  scop  unic  este apărarea națională  sau  protecția civilă; —  planuri  și  programe financiare sau bugetare. (9) Prezenta directivă nu se aplică  planurilor  și programelor co‐finanțate  în  perioadele curente  respective  de programare (1) 

23

pentru  Regulamentul  (CE) nr.  1260/1999  al Consiliului  (2)  și  (CE)  nr. 1257/1999  (3).(8) Următoarele  planuri  și programe  nu  fac  obiectul prezentei directive: 

‐ planurile și programele al căror  scop  unic  este apărarea  națională  sau protecția civilă; 

‐  planuri  și  programe financiare sau bugetare. 

 Raport de MediuArticolul 5 Raport de mediu (1)  Atunci  când  evaluarea mediului  este  necesară  în conformitate cu articolul 3 alineatul (1), se elaborează un raport de mediu în care sunt  identificate,  descrise și  evaluate  efectele probabile  impor‐tante asupra  mediului  ale aplicării  planului  sau programului  și  alternative rezonabile,  ținând  seama de obiectivele  și domeniul de  aplicare  geografic  al planului  sau  programului. Informațiile  nece  sare  în acest scop sunt enumerate 

Articolul 13. Etapele evaluării strategice de mediu(1)  Evaluarea  strategică  de  mediu  este  partea  componentă  a  procesului  de planificare şi se aplică până la aprobarea startegiei, planului  sau programului (2) Realizarea evaluării strategice de mediu se efectuează în următoarele etape: a) efectuarea evaluării preventive;  b) determinarea obiectivelor  şi domeniul  ce  cuprinde  evaluarea  strategică de mediu;  c) pregătirea Studiului de mediu; d) coordonarea cu autoritățile competente pentru protecția mediului şi sănătății publice; e) consultarea publicului; f) luarea deciziilor; g) monitoring‐ul. (3) Decizia privind aprobarea strategiei, planului sau programului se efectuează cu luarea  în  considerare  a  concluziilor,  cuprinse  în  studiul    de  mediu,  măsurilor privind preîntâmpinarea, reducerea sau ameliorarea consecințelor nefavorabile şi observațiilor,  primite  din  partea  autorităților  competente  pentru    protecția mediului, sănătății publice şi societății civile.  (4)  La  momentul  luării  deciziei  este  necesar  de  a  argumenta  cauzele  care  au contribuit  la  alegerea  unea  din  versiunile  alternative  a  strategiei,    planului  sau 

+  compatibil     

24

în anexa I. (2)  Raportul  de  mediu elaborat  în  conformitate cu alineatul (1) trebuie  să  includă informațiile  solicitate  în mod  rezonabil,  ținând seama  de  cunoștințele  și metodele  de  evaluare existente,  de  conținutul  și gradul  de  precizie  a planului  sau  programului, stadiul  său  în  procesul  de luare  a  deciziei  și  măsura în care este de preferat  ca  anumite aspecte  să  fie  evaluate  la diferite  niveluri  în  acel proces  în  scopul  evitării duplicării evaluării. (3)  Informațiile  disponibile privind  efectele  asupra mediului ale planurilor sau programelor  obținută  la alte  niveluri  de  luare  a deciziei  sau  în  temeiul altor  instrumente legislative  comunitare  pot fi  utilizate  pentru furnizarea  informațiilor prevăzute în(4) Autoritățile menționate  la  articolul  6 alineatul  (3)  sunt consultate  atunci  când  se decide amploarea și gradul de  precizie  a  informațiilor ce  trebuie  incluse  în 

programe şi, paralel se aprobă programul de minimalizare şi monitorizare asupra posibililor    influențe  esențiale  în  procesul  realizării  strategiei,    planului  sau programului. 

25

raportul de mediu.Articolul 6 Consultări

(1) Proiectul de planul  sau program  și  raportul  de mediu  elaborat  în conformitate cu articolul 5 trebuie  puse  la  dispoziția autorităților  prevăzute  la alineatul  (3)  din  prezentul articol,  precum  și  a publicului. 

(2) Autoritățile menționate la  alineatul  (3)  și  publicul menționat  la  alineatul  (4) au  ocazia  efectivă  și  din timp  să‐și exprime opiniile asupra proiectului  de  plan sau  program,  precum  și asupra  raportului  de mediu  alăturat  acesteia, într‐un  interval  de  timp adecvat,  înainte  de adoptarea  planului  sau programului  sau  de înaintarea  acestuia  pentru procedura legislativă. 

 

Articolul  14.    Aprobarea  strategiei,  planului  sau  programului  supus  evaluării strategice de mediu  (1)Autoritatea publica care aproba/adopta o strategie, un plan sau program ce a fost  supus  evaluării  strategice  de mediu  are  obligația  de  a  informa  autoritățile consultate pe durata procedurii, publicul şi statele potențial afectate, după caz, şi de a pune la dispoziție acestora următoarele:  a) strategia, planul sau programul adoptat;  b)  o  declarație  privind  modul  în  care  considerațiile  privind  mediul  au  fost integrate  în  strategie,  plan  sau  în  program,  modul  în  care  s‐au  respectat prevederile  stabilite  în  pregătirea  studiul  de  mediu,  modul  în  care  opiniile exprimate  de  public  şi  de  alte  autorități  şi,  dacă  este  cazul,  rezultatele consultărilor  transfrontiere  au  fost  luate  în  considerare  în  aprobarea/adoptarea strategiei,  planului  sau  programului,  motivele  pentru  alegerea  alternativei  de strategie,  plan sau program avizate, în comparație cu alte alternative prezentate; c)  măsurile  decise  privind  minimalizarea  şi  monitorizarea  efectelor  asupra mediului.  

+  compatibil     

Articolul 15 Beneficiarii Prezenta  directivă  se adresează  statelor membre. 

Articolul 15 . Responsabilitatea pentru efectuarea evaluării strategice de mediu  (1) Responsabilitatea pentru efectuarea evaluării strategice de mediu se pune pe seama inițiatorului unei strategii, plan sau program.  (2) Evaluarea strategică de mediu poate fi efectuată de  inițiatorul unei strategii,  plan,  program  sau  de  către  unul  sau  un  grup  de  experți  naționali  sau internaționali.  (3)  Finanțarea  evaluării  strategice  de mediu  se  efectuează  din  contul  surselor 

+  compatibil     

26

inițiatorului strategiei, planului, programului sau altor surse atrase de inițiator.   

Articolul 6 

Consultări 

(3)  Statele  membre desemnează  autoritățile care  trebuie  consultate  și care,  date  fiind responsabilitățile  specifice în  domeniul mediului,  pot fi  interesate  de  efectele asupra  mediului  ale aplicării  planurilor  și programelor. 

(4)  Statele  membre definesc publicul  în  sensul alineatului  (2),  în  special publicul  afectat  sau  care poate  fi  afectat,  sau  care este  interesat  în  luarea de decizii  în  conformitate  cu prezenta directivă,  inclusiv organizațiile neguvernamentale, cum ar fi  cele  ce  promovează protecția  mediului  și  alte organizații implicate. 

(5)  Normele  de  aplicare privind  informarea  și consultarea  autorităților  și a  publicului  sunt  stabilite de statele membre. 

Articolul  16. Obligațiile  organului  central  de mediu  al  administrație  publice  în efectuarea evaluării strategice de mediu   (1) Obligațiile de bază ale organului central de mediu al administrație publice centrale în efectuarea evaluării strategice de mediu  sunt următoarele: a) identificarea  planurilor,  programelor,  supuse  evaluării  strategice  de mediu; b) sistematizarea  şi  difuzarea  informației  necesare  privind  evaluarea strategică de mediu;  c) analiza rapoartelor de evaluare strategică de mediu şi eliberarea avizului de mediu pentru aprobarea proiectului, programului;  d) cooperarea cu statele vecine în cazul în cazul în care planul sau programul va avea influența esențială asupra mediului în contextul transfrontalier. (2) Întru realizarea scopurilor, menționate  în aliniatul  (1),  în organul central de  mediu  al  administrație  publice  este  creată  o  structură  cu  responsabilități directe în domeniul dat.   

+  compatibil     

27

 Articolul 8 

Luarea deciziei 

Raportul  de  mediu elaborat  în  conformitate cu  articolul  5,  avizele exprimate  în  temeiul articolului  6  și  rezultatele consultărilor transfrontaliere  efectuate în conformitate cu articolul 7  se  iau  în  considerare  în timpul  elaborării  planului sau  programului  și  înainte de  adoptarea  sa  sau  de supunerea  sa  procedurii legislative. 

 

Articolul 17. Avizul Evaluării Stategice de mediu (1) Organul central de mediu al administrației publice  ia decizia de emitere a avizului de mediu în termen de 15 zile calendaristice de la data dezbaterii publice. (2) Organul  central  de  mediu  al  administrației  publice  aduce  la  cunoştință titularului, în scris, decizia de emitere a avizului de mediu, care se face publică prin afişare pe pagina oficială web, în termen de 3 zile calendaristice de la luarea ei. (3) În cazul în care studiul de mediu sau comentariile publicului evidențiază un potențial  impact negativ semnificativ, organul central de mediu al administrației publice dispune motivat, în scris, refacerea proiectului de plan sau de program, în vederea  prevenirii,  reducerii  şi  compensării  efectelor  negative  semnificative asupra mediului. (4) Nerespectarea  procedurii  de  eliberare,  informarea  titularului  despre emiterea avizului de mediu, precum şi dispunerea nemotivată a acestuia poate fi contestată în procedură contencioasă conform legislației în vigoare.   

+  compatibil     

Directiva    97/11/CE  a consiliului  din  3  martie 1997  de  modificare  a Directivei  85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor  proiecte  publice si private asupra mediului Art.3  „Evaluarea impactului asupra mediului identifica,descrie  si evalueaza  intr‐o  maniera corespunzatoare,  in functie de  fiecare  caz  si  in conformitate  cu  articolele 4  si  11,  efectele  directe  si indirecte  ale  unui  proiect 

Secțiunea 3. Evaluarea impactului asupra mediului al anumitor 

proiecte publice sau private  Articolul 18.  Obiectul reglementării Proiectele publice  sau private  care pot avea un  impact asupra mediului,  inclusiv impact  semnificativ,  prin  natura,  dimensiunea  sau  localizarea  lor,  sunt  supuse evaluării  impactului asupra mediului.  Lista activităților  sau obiectelor  care pot  fi obiectul  proiectelor  publice  sau  private  este  elaborată  de  către  autoritatea centrală de mediu al administrației publice  şi adoptată prin  legislație specială  în domeniu.  

+  compatibil     

28

asupra urmatorilor factori: ‐ oameni, fauna si flora; ‐ sol,apa,aer,  clima  si peisaj; ‐ bunuri  materiale  si patrimoniul cultural; interactiunea  dintre factorii  mentionati  la prima,  a  doua,  si  a  treia liniuta.” 

 

Articolul 19.  Obiectivul şi sarcinile evaluării impactului asupra mediului (1)  Obiectivul  general  al  efectuării  evaluării  empactului  asupra  mediului  (EIM) constă în asigurarea persoanelor responsabile în luarea deciziilor şi publicului larg cu informație despre: consecințele pentru  mediu în urma realizării unor obiecte şi activități, măsurilor  pentru  preîntâmpinarea  sau  diminuarea  influenței  negative asupra  mediului  şi  sănătății  publice,  monitorizarea  impactelor  de  mediu  şi  a masurilor de minimalizare a lor.  (2)  Sarcinile de bază ale EIM sunt: a)  determinarea  şi pronosticarea  caracterului  şi volumul  influenței activității planificate asupra mediului a variantelor alternativeale activităților preconizate;  b) elaborarea  acțiunilor  pentru  posibila  prevenire maximală,  diminuare  sau compensarea influențelor negative asupra mediului;  c) consultarea şi evidența opiniei publice referitor la activitatea planificată;  d) formularea  masutrilor  de  monitorizare  a  impactelor  de  mediu  cît  şi  a eficienței măsurilor de minimalizare adoptate; e) în  cazul  influenței  transfrontaliere  asupra  activității  planificate  –  consultarea şi evidența opiniei părților afectate din țările vecine 

       

Articolul 2. 1.  Statele membre  adoptă toate  măsurile  necesare pentru  a  se  asigura  că, înainte  de  autorizare, proiectele  care  ar  putea avea  efecte  semnificative asupra mediului prin,  între altele,  natura, dimensiunea  sau 

Articolul 20.  Domeniul de aplicare a EIM(1) Domeniul aplicării EIM față de activitățile   cu  impact asupra mediului şi cu impact  semnificativ  asupra  mediului  se  determină  la  etapa  de  selectarea proiectelor dupa  semnificatia  impactului asupra mediului  (etapa de  selectare)  şi  în  baza  listei  genurilor  de  activitate,  elaborate  de  organul  central  de mediu  şi integrate în actele legislative speciale.  (2) Obiectele  planificate  şi  genurile  de  activitate,  care    au  un  impact semnificativ  asupra  mediului  sunt  supuse  EIM  în  procedură  completă  cu elaborarea studiului de mediu detaliat.  (3) Obiectele  planificate  şi  genurile  de  activitate  care  nu  au  un  impact 

+  compatibil     

29

amplasarea  lor,  sunt supuse  unei  cereri  de autorizare  şi  unei  evaluări în  privința  efectelor  lor. Aceste  proiecte  sunt definite în art. 4 

semnificativ  asupre  mediului  vor  fi  supuse  procedurii  restrînse  de  EIM  cu elaborarea unui sumară a studiului de mediu. (4) Procedura  de  efectuare  a  EIM  şi  conținutul  Studiului  de  mediu  sunt regelementate prin cadrul normativ special. 

2.  Evaluarea  efectelor asupra  mediului  poate  fi integrată  în  cadrul procedurilor  existente  de autorizare  a  proiectelor  în statele membre  sau,  dacă acest  lucru nu este posibil, în  cadrul  altor  proceduri sau  în  cadrul  procedurilor care  urmează  a  fi  stabilite în  conformitate  cu obiectivele prezentei directive. 2a. Statele membre pot să prevadă  o  singură procedură  pentru  a satisface  cerințele esențiale  ale  prezentei directive  şi  cerințele Directivei  Consiliului 96/61/CE  din  24 septembrie  1996  privind prevenirea  şi  controlul integrat al poluării.  

Articolul 21.  Procedura de evaluare a impactului asupra mediului  (1)  Selectarea: organul  central de mediu  al  administrație publice decide  tipul  şi caracterul EIM care vor fi aplicate  în cazul obiectelor preconizate. Decizia se  ia  în baza cererii depuse de beneficiar în baza descrierii activităților preconizate şi/sau a unei evaluări de mediu  inițiale. Rezultatele acestei etape  trebui  să  fie puse  la dispoziția publicului. (2) Stabilirea  scopului  studiului de  impact: este procedura prin care  se etermină conținutul  şi  volumul  informației  privind  EIM  ,  care  urmează  să  fie  furnizate autorității  competente  pentru  a  efectua proiectele  cu  impacte  semnificative  de mediu  şi care necesită studiul deplin al EIM. Scopul etapei date este  formularea sarcinilor  de  bază  şi  stabilirea metodelor  şi  procedeelor  efectuarii  studiului  de mediu şi a efectelor semnificative ale impactului asupra mediului asupra cărora se va concentra atenția studiului dat. (3)  Evaluarea  şi  pronosticarea  impactelor  de mediu  al  activităților  preconizate‐ etapa  dată  necesită  următoarele  acțiuni:  analiza  inițială  a  stării  mediului, determinarea dinamicii  stării mediului  (fără proiect)  şi pronosticarea  impactelor asupra mediului. (4)  Formularea  acținilor  de  evitare  sau  minimalizare  a  impactelor  –  în  baza informației  acumulate  şi  analizate  în  etapele  anterioare  sunt  identificate  şi formulate  măsurile  de  minimalizare  a  impactelor  preconizate,  sunt  selectate alternativele optime pentru  implementarea activității preconizate, sunt analizate beneficiile  sociale  şi  de  mediu,  sunt  propuse  măsuri  de  evitare  completă  sau diminuarea impactelor negative şi asigură menținerea impactelor acceptabile; (5) Formularea planului de monitorizare. (6)  Elaborarea  Declarației  de  impact  asupra  mediului  (in  cazul  proiectelor  cu impacte semnificative), care este executată de către client/inițiatorul proiectului.  (7) Consultări  şi  comentarii:  în  acest  stadiu  se efectuează  consultările  cu părțile potențial  afectate  de  activitățile  preconizate,  precum  şi  cu  autoritățile competente pentru protecția  mediului şi cu  publicul.  (6)  Luarea  deciziilor:  în  acest  stadiu  organul  central  de mediu  al  administrației publice evaluează  studiul de mediu de a pune  în aplicare activitățile planificate, 

+  compatibila     

30

luând  în  considerare  Declarația  de  impact  asupra mediului  şi  comentarii  de  la părțile afectate autoritățile  guvernamentale relevante şi de la public. (7) În cazul în care o activitate propusă poate avea un impact semnificativ asupra mediului  în  context  transfrontalier,  se  informează  părțile  afectate  din  statele vecine potential afectate cu privire  la activitatea propusă,   au  loc consultările se solicită opinia pe marginea Declarației de impact asupra mediului şi în continuare, părțile sunt informate cu privire la decizia finală. 

Art.8 Rezultatele  consultărilor  și informațiile  adunate  în temeiul articolelor 5, 6  și 7  trebuie luate  în  considerare  în cadrul procedurii de autorizare.”  

Articolul 22.  Acordul de mediu(1) Evaluarea impactului asupra mediului se finalizează prin emiterea acordului de mediu  de  către  organul  central  de mediu  al  administrație  publice.  La  emiterea acordului de mediu se ține cont de actele de reglementare emise de alte autorități  competente, potrivit legii. (2)  Solicitarea  şi  obținerea  acordului  de  mediu  sînt  obligatorii  pentru  toate proiectele publice  sau private  sau pentru proiecte de modificare ori extindere a activităților  existente,  care  pot  avea  impact  sau  impact  semnificativ  asupra mediului. (3)  Lista  activităților  care  sunt  supuse  evaluării  impactului  asupra mediului  este elaborată  de  organul  central  de  mediu  al  administrației  publice  şi  este reglementată prin act legislativ special.  

+  compatibil     

Nu  sunt  regelementări  în cadrul UE 

Secțiunea 4.Expertiza de mediu 

 Articolul 23.  Scopul şi obiectivele expertizei de mediu (1) Expertiza de mediu  reprezinta o procedura de examinare  a  calității evaluarii impactelor de mediu  luîndu‐se    cont  de    faptul  cît  de  amplă  şi  de  precisă  este informația  prezentată  în  studiul  de  mediu,  în  ce  măsură  concluziile  şi recomandările sunt argumentate din punt de vedere al  legilor şi standardelor de mediu în vigoare. (2) Expertiza de mediu este o activitate de protecție a mediului efectuată în scopul prevenirii sau minimalizării unui eventual  impact direct,  indirect sau cumulativ al noilor  activități  economice  asupra mediului,  componentelor    lui,  ecosistemelor, sănătății publice; (3) Printre obiectivele de bază ale expertizei de mediu sunt: a) Evaluarea  calității,  a  relevanței  Studiului  de mediu  şi  a  documentației  de proiect a conformității lui cu standardele şi normativele de mediu în vigoare. b) Luarea  în  considerare  a  documentației  prezentate,  a  sugestiilor  şi 

N/A       

31

comentariilor publicului.c) Stabilirea  faptului dacă  informația prezentată este  suficientă pentru a  lua decizia finală privind acceptabilitatea/neacceptabilitatea activității preconizate Identificarea, dacă este necesar, a deficiențelor  raportului  şi a documentației de proiect. 

 

Articolul 24.  Obligațiile părților(1) Beneficiarii prezintă la expertiză documentația de proiect şi studiile de imapct de mediu conform actelor normative adoptate de Guvernul Republicii Moldova cu acordul autorităților publice centrale sau  locale, a organizațiilor  interesate, după caz,  privind  amplasarea  şi    asigurarea  tehnică  a  obiectivului  precum  şi documentele însoțitoare prevăzută de actele normative în vigoare.  (2)  Expertiza  se  efectuează  de  către  experții  de mediu  din  direcțiile  şi  secțiile abilitate ale organului central de mediu al administrației publice    şi din organele din  subordinea  acestuia,  care  au  studii  superioare  şi  experiență  de  muncă  în specialitate de cel puțin 5 ani.   (3)  Experții  de  mediu  poartă  răspundere,  conform  legislației,  pentru   corectitudinea  examinării  documentației  prezentate  spre  expertizare,    pentru  calitatea    avizului    general,    pentru    respectarea  termenelor    de    avizare    şi  a cerințelor legislației  privind  protecția mediului la examinarea documentației. (4) Lista activităților  şi proiectelor  supuse expertizei de mediu este elaborată de organul  central  de mediu  al  administrației  publice  şi  adoptată  pin  hotărîre  de Guvern.  Aceasta  listă  specifică  deasemenea  proiectele  cu  impacte  de  mediu semnificative şi care necesita EIM mai aprofundate şi studii depline de imact.  

N/A       

 

Articolul 25. Expertiza de mediu obştească(1) În scopul asigurării dreptului  la  luarea deciziilor de mediu a publicului  larg asociațiile  obşteşti  din  domeniul  mediului  oficial  au  dreptul  la  efectuarea expertizei de mediu obşteşti. (2)  Expertiza de mediu obştească poate fi efectuată pînă sau în aceaşi perioadă ca şi expertiza de mediu de stat, avizul eliberat avănd un statut de recomandare.  (3) Modul de efectuare a expertizei de mediu obşteşti este  reglementat prin legislația specială cu referire la expertiza de mediu.  

N/A       

Regulamentul  (CE)  nr. 1221/2009  al Parlamentului European și al  Consiliului  din 

Secțiunea 6.Auditul de mediu 

 Articolul 26.  Obiectul reglementării 

+/‐  Parțial compatibil    

32

25 noiembrie 2009 privind participarea  voluntară  a organizațiilor  la un  sistem comunitar  de management  de mediu  și audit  (EMAS)  și  de abrogare  a Regulamentului  (CE) nr. 761/2001 și a Deciziilor 2001/681/CE și 2006/193/CE  ale Comisiei   Jurnalul  Oficial  L  342  , 22/12/2009 p. 0001 – 0045 

Articolul 6 

Reînnoirea  înregistrării EMAS 

 

(2)  Fără  a  aduce  atingere alineatului  (1),  în  acest interval  de  ani,  o organizație înregistrată: 

(a)  în  conformitate  cu programul  de  audit, efectuează un audit  intern al  performanței  sale  de mediu  și  al  conformării  cu cerințele  legale  aplicabile în  materie  de  mediu,  în conformitate cu anexa III; 

(1) Subiectul supus auditului de mediu poate fi persoană fizică sau  juridică ce au activitate funcțională cu impact/impact semnificativ asupra mediului, care a încheiat cu auditorul de mediu  (evaluatorul de mediu) sau  instituția de audit de mediu  un  contract  pentru  desfăşurarea  auditului  de mediu  în  conformitate  cu legislația în vigoare. (2) Audit  de  mediu  se  desfăşoară  prin  analiza  dărilor  de  seamă,  se efectuează analiza de  laborator,  studii pe  teren a  subiectului  supus auditului de mediu privind impactul activității pe care o desfăşoară asupra mediului. (3) Obiectivele auditului de mediu constau în: a) verificarea exactității datelor impactul asupra mediului; b) evaluarea  conformității  procesului  tehnologic  cu  cerințele  privind protecția mediului; c) evaluarea conformității monitoringului de mediu cu cerințele controlului de mediu; d) evaluarea  performanțelor  muncitorilor  în  domeniul  protecțieie mediului: e) în  cadrul  auditului  de  mediu  se  verifică  următoarele  aspecte  în activitatea întreprinderii, dar nu se limitează la : f) emisiile în aer şi apă; g) evitarea,  reciclarea,  refolosirea,  transportarea  şi eliminarea deşeurilor, în special a celor periculoase; h) exploatarea şi contaminarea terenurilor; i) utilizarea resurselor naturale şi a materiei prime; j) riscul de  accidente ecologice,  care  apar  sau pot  să  apară  ca urmare  a incidentelor, accidentelor sau situațiilor de urgență potențiale.      

33

(b) pregătește o declarație de  mediu  actualizată  în conformitate  cu  cerințele prevăzute  în  anexa  IV  și  o supune  validării  de  către un verificator de mediu; 

(c)  transmite  organismului competent  declarația  de mediu actualizată validată; 

(d)  transmite  organismului competent  un  formular completat, care conține cel puțin  informațiile  minime prevăzute în anexa VI; 

(e)  plătește  organismului competent  o  taxă  de menținere  a  înregistrării, dacă este cazul. 

 

 

Articolul 9 

Auditul intern de mediu 

(1)  O  organizație înregistrată  elaborează  un program  de  audit  care garantează  că,  în  decursul unei  perioade  care  nu depășește  trei  ani  sau patru  ani  dacă  se  aplică 

Articolul 27. Tipurile de audit  de mediu  şi scopul efectuării acestuia     (1) Tipurile auditului de mediu sînt auditul mediu obligatoriu şi auditul mediu de benevol. (2) Efectuarea auditului de mediu obligatoriu se efectuaza în urmatoarele cazuri: a)  sunt  cauzate  prejudicii    mediului  sau  sanatatii  populatiei  în  rezultatul activitățiiintreprinderii/institutiei, documentate oficial; b)se efectuaza reorganizarea intreprinderii‐  beneficiarului de resurselor naturale, care a efectiuaza activități periculoase mediului si sanatatii; c) declararea intreprinderii cu activitati periculoase în proces de faliment.    d) solictarea de eliberare a autorizației integrate de mediu, inclusiv şi în cazurile de prelungire a acesteia. (3)  Auditul  de  mediu    benevol    se  efectuează  la  inițiativa  proprietarilor  de 

+/‐ 

Parțial compatibil(se  deosebesc prin  teremenii aplicați  audit binevi  şi  audit intern) 

   

34

derogarea  prevăzută  la articolul  7,  toate activitățile  organizației  fac obiectul  unui  audit  intern de  mediu  în  conformitate cu  cerințele  stabilite  în anexa III 

întreprinderi cu indicarea sarcinilor concrete, a termenilor şi volumul auditului de mediu, stipulate în contractul privind efectuarea auditului mediu. (4)  Beneficiari  ai  auditului  de  mediu  poate  fi  persoanele  fizice  şi/sau  juridice interesate,  agențiile  de  asigurare,  investitorii  sau  organul  central  de mediu  al administrației publice.  

Articolul 9 

Auditul intern de mediu 

(3) Programul de audit de mediu al organizației definește obiectivele fiecărui audit sau ciclu de audit, inclusiv frecvența auditului pentru fiecare activitate. 

(4) Auditorii întocmesc un raport de audit scris la sfârșitul fiecărui audit și ciclu de audit. 

(5) Auditorul comunică organizației constatările și concluziile auditului. 

(6) În urma procesului de audit, organizația pregătește și pune în aplicare un plan de acțiuni corespunzător. 

(7) Organizația aplică mecanisme adecvate care 

Articolul 28. Organizarea auditului de mediu (1) Auditul de mediu se efectuează conform schemei privind efectuarea auditului ecologic în conformitate cu al. 2 din prezentul articol, coordonat cu beneficiarul şi subiectul supus auditului de mediu.       (2) Etapele efectuării auditului de mediu constituie: a) examinarea prealabilă   a documentației  întreprinderii  supusă auditului de mediu, b) elaborarea planului privind efectuarea auditului de mediu; c) colectarea informației şi controlul documentelor necesare;  d) inspectarea întreprinderii supuse auditului de mediu;  e) determinarea riscurilor ecologice;  f) elaborarea propunerilor privind eficientizarea nivelului securității ecologice; g) elaborarea  raportului  privind  auditul  de  mediu  care  include  planul  de actiuni de conformitate ecologica;  

N/A       

35

asigură monitorizarea rezultatelor auditului. 

 

 

 

Articolul 29. Decizia  de efectuarea auditului de mediu obligatoriu Decizia  privind  efectuarea  auditului  de  mediu  obligatoriu  este  luată  de  către organul  central  de  mediu  al  administrației  publice  în  decurs  de  o  lună  din momentul stabilirii circumstanțelor stipulate în  al. 2  din articolul 27 al prezentei Legi  şi  este  emisă  sub  formă  de  încheiere  a  organului  central  de  mediu  al administrației publice.  

N/A       

 

Articolul 30. Caracteristicile efectuării auditului de mediu  obligatoriu Auditul de mediu obligatoriu este efectuat  în  termen ce nu depăşeşte 3  luni din momentul  remiterii  subiectului  supus  auditului  de  mediu  a  încheierii  despre efectuarea auditului de mediu obligatoriu.  

N/A       

ANEXA III 

AUDITUL INTERN DE MEDIU 

 

C. Raportarea constatărilor şi aconcluziilor auditului 

Obiectivele  fundamentale  aleunui raport de audit scris sunt: 

(a)  documentarea  domeniuluide aplicare a auditului; 

(b)  informarea  conducerii  cuprivire  la  respectarea  politiciide  mediu  a  organizației  și  la 

Articolul 31. Cerințe pentru raportul privind auditul de mediu (1)  Auditorii întocmesc un raport de audit în scris.  (2)  Raportul  privind  auditul  de  mediu  obligatoriu  trebuie  să  conțină  cel  puțin  următoarele: a)  informația  care  confirmă  legitimitatea  privind  efectuarea  auditului  de mediu obligatoriu; b) o informație generală privind subiectul supus auditului de mediu; c) planul privind efectuarea audiitului de mediu;  d) rezultatul inspectării întreprinderii supuse auditului de mediu; e) evaluarea riscurilor de mediu; f)  propuneri  privind  eficientizarea  securității  ecologice  la  întreprinderea inspectată;   (3) Raportul privind auditul de mediu benevol se determină în cadrul contractului privind auditul de mediu  şi este confidențial. Dreptul de dezvăluire a  informației din raportul de mediu o are doar subiectul supus auditului de mediu.  

+/‐ Parțial compatibil 

   

36

progresele  realizate  în materiede  mediu  în  cadrulorganizației; 

(c)  informarea  conducerii  cuprivire  la  eficacitatea  și fiabilitatea  dispozitivului  demonitorizare  a  impactuluiorganizației asupra mediului; 

(d)  demonstrarea  necesității unei  acțiuni  corective,  dacă este cazul. 

 Articolul 9 

Auditul intern de mediu 

(5)  Auditorul  comunică organizației  constatările  și concluziile auditului. 

 

 (6)  În  urma  procesului  de audit,  organizația pregătește  și  pune  în aplicare un plan de acțiuni corespunzător. 

 

Articolul  32.  Ordinea  de  examinare  a  raportului  privind  auditul  de  mediu obligatoriu  (1)  Raportul  privind  auditul  de  mediu  obigatoriu  este  trimis  în  acelaşi  timp conducătorului întreprinderii supuse auditului de mediu cît şi organului central de mediu al administrației publice. (2)  Rezultatele  raportului  privind  auditul  de mediu  sînt  utilizate  de  conducerea întreprinderii audiate pentru elaborarea unui plan de măsuri de corecție privind respectarea legislației de mediu, diminuarea impactului negativ asupa mediului şi prevenirea unui posibil prejudiciul asupra mediului. (3) Administrația persoanei juridice supuse audituli de mediu este obligată timp de 3  luni  să  aducă  în  conformitate  cu  legislația  Republicii  Moldova  încălcările depistate şi să informeze organul central de mediu al administrației publice despre acțiunile sale. 

+  compatibil     

Frecvența verificării

(1)  Verificatorul  de mediu concepe,  în  colaborare  cu 

Articolul 33. Frecvența auditului de mediu Auditul de mediu este obligatoriu la închiderea unui ciclu de activitate de 5 ani.   

+  compatibil     

37

organizația,  un  program care  asigură  că  sunt verificate toate elementele necesare  pentru înregistrarea  și  reînnoirea înregistrării  menționate  la articolele 4, 5 și 6. 

(2)  Verificatorul  de mediu validează,  la  intervale  care nu  depășesc  12  luni,  orice informații  actualizate  din declarația  de  mediu  sau din  declarația  de  mediu actualizată. 

ANEXA III 

AUDITUL INTERN DE MEDIU 

4. Frecvența auditului 

Auditul sau ciclul de audit, carevizează  toate  activitățile organizației,  se  efectuează, după  caz,  la  intervale  de  celmult  3  ani  sau  4  ani  dacă derogarea  prevăzută  laarticolul 7  se aplică. Frecvența cu  care  fiecare  activitate  esteauditată variază în funcție de: 

(a)  natura,  amploarea  și complexitatea activităților; 

(b)  semnificația  impactului 

38

asupra  mediului  asociat  cuacestea; 

(c)  importanța  și  urgența problemelor  detectate  deauditurile precedente; 

(d)  istoricul  problemelor  demediu. 

Activitățile  mai  complexe  cu impact mai semnificativ asupramediului  sunt  auditate  cu  ofrecvență mai mare. 

 

 Articolul 2 

Definiții 

17. "auditor" înseamnă o persoană sau un grup de persoane din cadrul unei organizații sau o persoană fizică sau juridică din afara acesteia, care acționează în numele organizației respective și care efectuează o evaluare în special a sistemului de management de mediu existent și stabilește dacă se respectă politica și programul de mediu ale 

Articolul 34. Auditorul de mediu         (1) Auditor   de mediu poate  fi orice persoană  fizică,  ce  are  studii  superioare  în domeniul dat şi experiență de lucru în domeniul protecției mediului.  (2)  Auditorul  de mediu  trebuie  să  fie  independent,  în  special  față  de  subiectul supus auditului ecologic, imparțial şi obiectiv în desfăşurarea activităților sale. (3) Auditorul de mediu poate presta servicii individual sau în cadrul unei organizații de audit. (4)  Organizația  de  audit  de  mediu  este  persoană  juridică,  cu  orice  forma  de organizare juridica, creata de o persoana fizica (de un grup de persoane fizice) sau de  o  persoana  juridica,  inclusiv  străină,  sau  împreună  cu  ea,  care  dispune  de licență  pentru  activitate  în  domeniu,  eliberată  în  conformitate  cu  legislația  în vigoare. (5)  Organizațiile  de  audit  de mediu  străine  pot  desfăşura  activități  de  audit  în Republica Moldova doar prin crearea unor structuri asemănătoare în conformitate cu legislația Republicii Moldova ‐ rezidenți ai Republicii Moldova. (6) Numărul persoanelor în cadrul unei organizații de audit de mediu trebuie să fie mai mare de 3 persoane.  

+  compatibilă     

39

organizației, inclusiv înceea ce privește conformarea cu cerințele legale aplicabile legate de mediu; 

 

Articolul 9 

Auditul intern de mediu 

 (2) Auditul se efectuează de auditori care dețin, în mod individual sau colectiv, competențele necesare pentru realizarea acestor sarcini și un grad suficient de independență față de activitățile auditate pentru a formula o opinie obiectivă. 

 Directiva  2008/1/CE  a Parlamentului  European  și a  Consiliului  din  15 ianuarie  2008  privind prevenirea  și  controlul integrat  al  poluării (versiune codificată) 

Articolul 1 

Scopul  și  domeniul  de 

Secțiunea 7. Autorizarea de mediu şi autorizarea integrata de mediu 

 Articolul 35. Obiectul reglementării În scopul realizării prevenirii şi controlului integrat  al poluării sunt regelementate activitățile ce sunt realizate  în baza autorizației / autorizației  integrate de mediu, măsurile  destinate  prevenirii  sau,  în  cazul  în  care  aceasta  nu  este  posibilă, reducerii  emisiilor  în  aer,  apă  sau  sol  care  provin  din  activitățile  menționate anterior,  inclusiv măsurile referitoare  la deşeuri, pentru a se atinge un nivel  înalt de protecție a mediului în ansamblul său.  

+   compatibila     

40

aplicare 

Scopul  prezentei  directive este  de  a  realiza prevenirea  și  controlul integrat  al  poluării  care rezultă  din  activitățile enumerate  în  anexa  I. Prezenta  directivă stabilește  măsurile destinate prevenirii sau,  în cazul  în  care  aceasta  nu este  posibilă,  reducerii emisiilor în aer, apă sau sol care  provin  din  activitățile menționate  anterior, inclusiv  măsurile referitoare  la  deșeuri, pentru a se atinge un nivel înalt  de  protecție  a mediului  în ansamblul său, fără  a  aduce  atingere Directivei  85/337/CEE  și altor prevederi comunitare relevante.  

 

Articolul 4 

Autorizații pentru  instalații noi 

Statele  membre  iau măsurile necesare pentru a se  asigura  că  nici  o instalație  nouă  nu  este exploatată  fără  autorizație 

Articolul 36. Tipurile de autorizații(1) Activitățile  cu  impact  pentru  care  s‐a  eliberat  un  acord de mediu  asupra mediului  se pot desfăşura numai  în baza unei autorizații/autorizații  integrate de mediu emise de organului central de mediu al administrației publice.  (2) În Republica Moldova se emit următoarele tipuri de autorizați de mediu: a) Autorizații  integrate  de  mediu  –  pentru  activitățile  care  au  un  impact semnificativ asupra mediului; b) Autorizație  de  mediu  –  pentru  actvitățile  care  au  un  impact  asupra mediului. (3)  Procedura de autorizare  integrata de mediu se aplica activităților   ce au 

+  compatibil     

41

eliberată  în  conformitate cu prezenta directivă,  fără a  aduce  atingere excepțiilor  prevăzute  în Directiva  2001/80/CE  a Parlamentului  European  și a  Consiliului  din  23 octombrie  2001  privind limitarea  emisiilor  în atmosferă  a  anumitor poluanți  provenind  de  la instalații  de  ardere  de dimensiuni mari [13] 

 

un  impact  semnificativ  asupra  mediului  şi  se  află  sub  incidența  prevederilor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării prevăzute de legislația specială. Celelalte activități cu impact asupra mediului sînt supuse procedurii de autorizare de mediu.   

Articolul 7 

Abordarea  integrată  la eliberarea de autorizații 

Statele  membre  iau măsurile necesare pentru a se  asigura  că procedura  și condițiile  de  acordare  a autorizației  sunt  complet coordonate în cazul în care sunt  implicate  mai  multe autorități  competente, pentru  a  se  asigura  o abordare  integrată efectivă  de  către  toate autoritățile  competente implicate  în  această procedură. 

 

Articolul 37. Autorizarea integrată de mediu(1) Activitatea  cu  impact  semnificativ  asupra  mediului  se  poate  desfăşura numai  în  baza  unei  autorizații  integrate  de mediu  emise  de  organul  central  de mediu al administrației publice în scopul asigurării unui nivel ridicat de protecție a mediului cu respectarea reglementărilor privind calitatea factorilor de mediu. (2) Autorizatie integrată de mediu ‐ act tehnico‐juridic emis de organul central de mediu, conform dispozitiilor legale în vigoare, care dă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalație, în anumite condiții care să asigure că instalația corespunde  cerințelor  privind  prevenirea  şi  controlul  integrat  al  poluării. Autorizația  poate  fi  eliberată  pentru  una  sau mai multe  instalații  sau  parți  ale instalațiilor  situate  pe  acelaşi  amplasament  şi  care  sunt  exploatate  de  acelaşi titular. (3) Lista activităților  cu  impact  semnificativ asupra mediului este elaborată  şi coordonată  cu  organele  centrale  în  domeniul  agriculturii,  industriei,  sănătății, transportului ale adminitrației publice şi se stabileşte prin Hotărîre de Guvern. (4) Procedura de eliberare a autorizațiilor este determinată în conformitate cu prevederile cadrului normativ special. (5) Funcționarea  fără  autorizație  integrată  de  mediu  este  interzisă  pentru activitățile supuse legislației privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. (6) Autorizația de mediu este obligatorie la punerea în funcțiune a activităților,  obiectivelor, instalațiilor noi, care au deja acord de mediu.   

+  comaptibila     

42

Articolul 9 

Condițiile  pe  care  trebuie să  le  îndeplinească autorizația 

(1)  Statele  membre  se asigură  că  autorizația cuprinde  toate  măsurile necesare  pentru îndeplinirea  cerințelor  de la articolele 3  și 10 pentru acordarea  autorizațiilor, pentru  a  atinge  un  nivel ridicat  de  protecție  a mediului  în ansamblul său, prin măsuri de protecție a aerului, a apei și a solului. 

(2)  În  cazul  unei  instalații noi  sau  a  unei  modificări substanțiale când se aplică articolul  4  din  Directiva 85/337/CEE,  pentru acordarea  autorizației  se iau  în  considerare  toate informațiile  relevante  sau toate  concluziile  obținute în temeiul articolelor 5, 6 și 7 din respectiva directivă. 

(4)  Fără  a  aduce  atingere articolului  10,  valorile‐limită  de  emisie, parametrii  și  măsurile tehnice  echivalente menționate  la alineatul  (3) 

Articolul 38 .  Scopul autorizației integrate de mediu (1)  În scopul emiterii autorizației  integrate de mediu organul central de mediu al administrației  publice  ia  toate măsurile  pentru  ca  exploatarea  instalației  să  se realizeze, astfel încît: a) să prevină poluarea  luînd  în considerare  şi aplicarea celor mai bune tehnici disponibile; b) să nu producă nici o poluare semnificativă; c) să  fie  evitată producerea de  deşeuri  asupra  limitelor,  potrivit  prevederilor legale  în vigoare.  În cazul producerii acestora, ele sînt valorificate,  iar dacă acest lucru este imposibil tehnic sau economic sînt eliminate, astfel încît să se evite sau să  reducă  impactul  asupra  mediului  prin  aplicarea  celor  mai  bune  tehnici disponibile; d) să  fie  luate măsurile necesare pentru prevenirea  accidentelor  şi  lichidarea consecințelor acestora; e) să  fie  luate  măsurile  necesare  pentru  ca  în  cazul  încetării  definitive  a activității  să  se  evite orice  risc de poluare  şi  să  se  readucă  amplasamentul  la o stare satisfăcătoare.          

+  compatibil     

43

se  bazează  pe  cele  mai bune  tehnici  disponibile, fără  a  prescrie  utilizarea unei  tehnici  sau  tehnologii specifice,  dar  luându‐se  în considerare  caracteristicile tehnice  ale  instalației respective,  localizarea geografică  a  acesteia, precum  și  condițiile  locale de  mediu.  În  toate situațiile,  condițiile autorizației  cuprind prevederi  referitoare  la limitarea  la  minim  a poluării  la  distanță  sau transfrontaliere  și  asigură un  nivel  ridicat  de protecție  a  mediului  în ansamblul său. Articolul  6    Cererile  de autorizare 

(1)  Statele  membre  iau măsurile necesare pentru a se  asigura  că  cererile înaintate  autorităților competente  pentru autorizare  cuprind  o descriere  a  următoarelor elemente: 

(a)  a  instalației  și  a activităților acesteia; 

(b)  a  materiilor  prime  și auxiliare, a altor substanțe 

Articolul 39.  Autorizarea de mediu                (1)  Persoanele  fizice  şi  jurice, care  îşi desfăşoară activiatea cu  impact ne semnificativ asupra mediului, Solicitarea şi obținerea autorizației de mediu sunt obligatorii atât pentru desfăşurarea activităților existente, cât şi pentru începerea activităților noi pe teritoriul Republicii Moldova  sînt obligați să obțină autorizație de mediu. (2)   Autorizația de mediu este eliberată de către organul central de mediu al administrației publice (3)  Autorizația  de  mediu  se  eliberează  pentru  domeniile  ce  țin  de  folosirea, forarea,    extragerea,  colectarea,  recoltarea,  comercializarea  resurselor naturale, folosința resurselor naturale în scopuri ştiințifice, culturale, educaționale, turistice, de  ameliorare  a  sănătății,  recreative,  estetice  şi  sportive,    vînat,  pescuit, dobîndirea  de  animale  care  nu  constituie  obiecte  ale  vînatului  şi  pescuitului, folosirea  proprietăților  utile  ale  animalelor  şi  a  produselor  activității  vitale  a acestora,  exploatarea  construcțiilor  subterane  nelegate  de  extragerea substanțelor  minerale  utile,  înhumarea  (depozitarea)  substanțelor  nocive  şi deşeurilor  industriale,  organizarea  obiectivelor  geologice  protejate,  deversarea 

+  compatibil     

44

și  a  energiei  utilizate  sau generate de instalație; 

(c) a surselor de emisie din instalație; 

(d)  a  caracteristicilor amplasamentului instalației; 

(e) a naturii și a cantităților emisiilor  posibil  a  fi evacuate  din  instalație  în fiecare  factor  de  mediu, precum  și  a  identificării efectelor  semnificative  ale emisiilor asupra mediului; 

(f) a tehnologiei propuse și a  altor  tehnici  pentru prevenirea  sau,  dacă  nu este  posibil,  pentru reducerea  emisiilor  din instalație; 

(g)  dacă  este  necesar,  a măsurilor  pentru prevenirea  și  recuperarea deșeurilor  generate  de instalație; 

(h)  a  măsurilor  planificate ulterior  pentru  a  respecta principiile  generale  asupra obligațiilor  fundamentale ale  operatorului,  astfel cum  sunt  prevăzute  la 

apelor  reziduale,  pentru  emisi,  efluenți,  depozitarea  deşeurilor  şi  altele  dacă impactul asupra mediului nu este semnificativ. (4) Lista activităților pentru care este necesara autorizatia de mediu este adoptată prin hotărîre de Guvern.  

45

articolul 3; 

(i)  a  măsurilor  planificate pentru  monitorizarea emisiilor în mediu; 

(j)  descrierea  sumară  a principalelor  alternative, atunci când există, studiate de solicitant. 

 O  cerere  de  autorizare cuprinde  și  un  rezumat netehnic  al  detaliilor menționate  la  literele  (a)‐(j). 

(2)  În  cazul  în  care informațiile  furnizate  în conformitate  cu  cerințele prevăzute  în  Directiva 85/337/CEE sau  în cazul  în care  un  raport  de securitate  realizat  în conformitate  cu  Directiva 96/82/CE  a  Consiliului  din 9  decembrie  1996  privind controlul asupra riscului de accidente  majore  care implică  substanțe periculoase  sau  alte informații  furnizate conform  cerințelor  altor acte  legislative  îndeplinesc oricare  dintre  cerințele acestui  articol,  acele 

Articolul 40.  Solicitarea autorizației/autorizației integrate de mediu  (1) Pentru  obținerea  autorizației/autorizației  integrate  de mediu,  titularii  de activități  sunt  obligați  să  depună  la  organul  central  de mediu  al  administrației publice o solicitare de autorizare însoțita de un raport de amplasament. (2) Lista  actelor  necesare  solicitării,  procedura  de  obținerea autorizației/autorizației  integrate  de mediu  şi  taxele  incasate  pentru  eliberarea autorizației / autorizației integrate de mediu se stabileşte prin legislație specială. (3) În  cazul  schimbării  destinației  activității,  agentul  economic  sau  persoană fizică este obligată  să anunțe autoritatea  competentă pentru protecția mediului pentru a reinnoi/ modifica auorizația de mediu.  

+  compatibil     

46

informații  pot  fi  incluse  în cererea  de  autorizare  sau anexate la aceasta. 

 

 

Articolul 41 .  Plan de acțiune pentru conformare (1) După luarea deciziei de emitere a autorizației de mediu titularul activității înaintează organului central de mediu al administrației publice  un proiect de Plan de  acțiuni  de  conformare,  cu  termene  realizabile,  cu  responsabilități  şi  cu identificarea  costurilor  şi  a  surselor  de  finanțare  necesare  realizării  măsurilor programului de conformare. (2) Planul de  acțiuni de  conformare  este necesar pentru orice obiectiv  care continuă  sau  care  încetează  activitatea  şi  care  aduce  prejudicii  mediului  prin funcționarea  curentă  sau  anterioară.  Evaluarea  prejudiciilor  se  realizează  prin bilanțul de mediu, raportând starea mediului şi măsurile necesare de remediere la standardele  şi  reglementările  în  vigoare.  Programul  stabileşte  măsurile  de conformare, etapele,  termenele,  costurile  şi  responsabilitățile necesare  realizării acestora. (3) Îndeplinirea planului de acțiune de conformare la termenele stabilite este obligatorie, cu excepția situațiilor  în care autoritatea emitenta aproba decalarea acestor  termene,  la  solicitarea  motivată  a  titularului  autorizației.  Solicitarea decalării unui termen din planul de acțiune pentru realizarea conformării se face cu 45 de zile înainte de expirarea termenului respectiv.  

+  compatibil     

 

Articolul 42. Emiterea autorizației integrate de mediu(1) Autorizația integrată de mediu se emite după obținerea acordului de mediu potrivit prevederilor legislației în vigoare.  (2) Titularii autorizației  integrate de mediu  sînt obligați  să  informeze organul central  de mediu  al  administrației  publice  despre  orice modificare  a  procesului tehnologic  în cadrul  întreprinderii/organizației  în eventualitatea unei reexaminari a condițiilor de funcționare stabilite în autorizația integrată de mediu.    

       

Articolul 9 

Condițiile  pe  care  trebuie să  le  îndeplinească 

Articolul 43.  Eliberarea autorizațiilor integrate de mediu (1) Autorizația integrată de mediu va  specifica cel puțin următoarele: a) problemele de exploatare a instalației; b) reglementări  privind  calitatea  aerului,  apei  şi  solului,  în  special  valorile limită de emisie pentru poluanți ca rezultat a funcționării instalației, concentrația 

+  compatibilă     

47

autorizația 

(1)  Statele  membre  se asigură  că  autorizația cuprinde  toate  măsurile necesare  pentru îndeplinirea  cerințelor  de la articolele 3  și 10 pentru acordarea  autorizațiilor, pentru  a  atinge  un  nivel ridicat  de  protecție  a mediului  în ansamblul său, prin măsuri de protecție a aerului, a apei și a solului. 

(2)  În  cazul  unei  instalații noi  sau  a  unei  modificări substanțiale când se aplică articolul  4  din  Directiva 85/337/CEE,  pentru acordarea  autorizației  se iau  în  considerare  toate informațiile  relevante  sau toate  concluziile  obținute în temeiul articolelor 5, 6 și 7 din  

Atunci  când  este  necesar, autoritățile  competente modifică  autorizația  în mod adecvat. 

Articolul 8 

Decizii 

Fără a aduce atingere altor 

maximal admisibilă pentru deversări în ape subterane şi de suprafață, cît şi c) programul de perfecționare a tehnologiilor existente; d) aspectele de monitorizare şi notificare;  e) actele privind evidența monitorizării calității factorilor de mediu;  f) plata pentru poluare; g) termenul de valabilitate a autorizației integrate de mediu şi stipulări privind reînnoirea sau schibarea acesteia. (2)  În  cazul  care  organul  central  de mediu  al  administrației  publice  constată  că agentul  economic  nu  reuneşte  aspectele  de  protecție  a mediului  poate  refuza eliberarea autorizaței integrate de mediu.  

48

cerințe  stabilite  în legislația  națională  sau comunitară,  autoritatea competentă  eliberează  o autorizație  care  cuprinde condițiile  prin  care  se garantează  faptul  că instalația  îndeplinește cerințele  prezentei directive  sau,  în  cazul contrar,  refuză  acordarea autorizației. 

 Articolul  16    Accesul  la justiție 

(1)  Statele  membre  se asigură  că  membrii publicului  interesat  au acces,  în  conformitate  cu sistemul  juridic  intern aplicabil,  la o  cale de  atac în  fața unei  instanțe  sau a unui  organism independent  și  imparțial instituit prin  lege prin care să  poată  contesta,  din punct  de  vedere  al fondului  sau  al  procedurii, legalitatea  deciziilor,  a acțiunilor sau a omisiunilor care  intră  sub  incidența dispozițiilor  privind participarea  publicului  din prezenta directivă,  în cazul 

Articolul 44. Posibilitatea de contestare  Orice  persoană  fizică  sau  juridică,  inclusiv  solicitantul  poate  contesta  acordarea sau  refuzul  acordării  autorizației  /autorizației  integrate de mediu  la  Comisia  de contestare,  constituită  în  baza  unui  Regulament  aprobat  prin  ordinul  organului central de mediu al administrației publice.  

+  compatibil     

49

în care aceștia:

 Articolul 17 

Schimbul de informații 

(1)  În  vederea  realizării unui  schimb de  informații, statele  membre  iau măsurile necesare pentru a aduce  la  cunoștința Comisiei la intervale de trei ani  și,  prima  dată,  înainte de  30  aprilie  2001  datele reprezentative  disponibile privind  valorile‐limită stabilite  pe  categorii specifice  de  activități conform  anexei  I  și,  după caz,  cele mai bune  tehnici disponibile cu care au  fost determinate  aceste  valori, în  special  în  conformitate cu  articolul  9.  Ulterior, datele  se  completează  în conformitate  cu procedurile  stabilite  la alineatul  (3)  din  prezentul articol. 

 

Articolul 45. Schimbul de informație  (1) În  scopul  realizării  accesului  la  informație,  organul  central  de  mediu  al administrației publice va ține Registrul privind autorizațiile / autorizațiile integrate de mediu. (2) Informația din registru,  în special solicitarea privind eliberarea   autorizației /autorizației  integrate  de  mediu,  cît  şi  cele  deja  eliberate  este  publică  şi  se plasează  pe  pagina web  oficială  al  organului  central  de mediu  al  administrației publice. (3) Nu  se  publica  pe  web  autorizațiile  care  poarta  un  carcater    de  secret comercial, confidențial în conformitate cu legislatia în domeniu.   

+  compatibil     

 

Articolul 46. Responsabilitatea pentru funcționarea fără autorizație / autorizație integrată de mediu (1) Funcționarea  fără  autorizație  /  autorizație  integrată  de  mediu  este interzisă  şi  constituie  o  contravenție  şi  se  sancționează  conform  prevederilor Codului Contravențional. 

N/A       

50

 

 

Secțiunea 8.Condiții de reglementare 

 Articolul 47.  Obligații legate de obținerea actelor de reglementare  (1) Organul central de mediu al adminisrație publice emit, revizuiesc, suspendă sau anulează, după caz, actele de reglementare de mediu.   (2) Actele de reglementare de mediu se emit numai dacă planurile şi programele, proiectele,  respectiv  planurile  de  acțiuni  pentru  realizarea  conformării  privind activitățile existente prevăd prevenirea, reducerea, eliminarea sau compensarea, după  caz,  a  consecințelor  negative  asupra  mediului,  în  raport  cu  prevederile aplicabile din normele tehnice şi reglementările în vigoare. (3) Titularii activităților care  fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecției mediului au obligația de a respecta termenele stabilite de organul central de mediu al administrație publice în derularea acestor proceduri. (4)  Nerespectarea  termenelor  stabilite  de  organul  central  de  mediu  al administrație  publice  în  derularea  procedurii  de  reglementare  conduce  la încetarea acestei proceduri, solicitarea actului de reglementare fiind anulată.   

N/A       

 

Articolul  48.  Valabilitatea actelor de reglementare (1) Avizul de mediu pentru planuri şi programe are aceeaşi perioadă de valabilitate ca  şi  planul  sau  programul  pentru  care  a  fost  emis,  cu  excepția  cazului  în  care intervin  modificări  ale  respectivului  plan  sau  program,  conform  legislației specifice. (2)  Acordul  de  mediu  este  valabil  pe  toată  perioada  punerii  în  aplicare  a proiectului.  Acordul  de mediu  îşi  pierde  valabilitatea  dacă  lucrările  de  investiții pentru care a fost emis nu încep în termen de 2 ani de la data emiterii, cu excepția proiectelor  cu  finanțare  externă  pentru  care  acordul  de  mediu  îşi  păstrează valabilitatea pe toată perioada desfăşurării acestora, până la finalizarea investiției. (3)  Autorizația  de mediu  şi  autorizația  integrată  de mediu  se  eliberează  pe  o perioadă determinată de timp cu posibilitatea de reînnoire. Perioada pentru care se eliberează autorizația de mediu şi autorizația integrată de mediu pentru fiecare domeniu în parte este determinată prin cadrul legislativ special.  

N/A       

 Articolul 49.  Revizuirea şi suspendarea actelor de reglementare  (1) Acordul de mediu şi autorizația/autorizația integrată de mediu se revizuiesc de către organul central de mediu al administrației publice, dacă apar elemente noi 

N/A       

51

cu  impact  asupra mediului,  necunoscute  la  data  emiterii  şi  identificate  în  baza monitoringului  de  mediu.  În  acest  caz,  se  cere  refacerea  evaluării  impactului asupra mediului sau a raportului de amplasament, după caz. (2)  Autorizația  integrată  de  mediu  se  revizuieşte  în  condițiile  prevăzute  de legislația specifică privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. (3) Acordul de mediu şi autorizația/autorizația integrată de mediu se suspendă de către  organul  central  de mediu  al  administrației  publice,  pentru  nerespectarea prevederilor  acestora  sau  ale  planurilor  de  acțiuni  pentru  conformare,  după  o notificare prealabilă prin care se poate acorda un  termen de cel mult 30 de zile pentru  îndeplinirea  obligațiilor.  Suspendarea  se  menține  până  la  eliminarea cauzelor  şi  efectelor,  dar  nu  mai  mult  de  6  luni.  Pe  perioada  suspendării, desfăşurarea proiectului sau activității este interzisă. (4)  În cazul  în care nu s‐au  îndeplinit condițiile stabilite prin actul de suspendare, organul  central  de  mediu  al  administrației  publice  dispune,  după  expirarea termenului  de  suspendare,  anularea  acordului  de  mediu  sau  a autorizației/autorizației integrate de mediu, după caz.  (5) Dispozițiile de suspendare şi, implicit, de încetare a desfăşurării proiectului sau activității sunt executorii de drept.  

 

Articolul 50.  Soluționarea litigiilor Litigiile  generate  de  emiterea,  revizuirea,  suspendarea  sau  anularea  actelor  de reglementare  se  soluționează  conform  contenciosului  administrativ  de  către instanțele competente. 

N/A       

 

Articolul 51.  Atribuirea costurilor şi a răspunderii(1)  Cheltuielile  pentru  elaborarea  evaluării  strategice  de  mediu,  evaluării impactului asupra mediului, raportului de amplasament şi raportului de securitate sunt suportate de titularul planului, programului, proiectului sau al activității. (2) Răspunderea pentru corectitudinea  informațiilor  incluse  în actele de solicitare a  acordurilor,  autorizatiilor  de  mediu  revine  titularului  planului,  programului, proiectului  sau  al  activității,  iar  răspunderea  pentru  corectitudinea  lucrărilor prevăzute la alin. (1) revine autorului acestora.  

N/A       

 

Capitolul IIIACCESUL LA INFORMAȚIE, PARTICIPAREA PUBLICULUI ŞI ACCESUL LA JUSTIȚIE ÎN 

MATERIE DE MEDIU  

       

Convenția  privind  accesul  Articolul  52.  Atribuțiile  organelor  publice  centrale  şi  locale  în  asigurarea  + compatibil

52

la  informație,  justiție  şi participarea  publicului  la adoptarea  deciziilor  în domeniul  mediului, semnată  la  Arhus, Danemarca,  la  25  iunie 1998,  Ratificată  prin Hotărârea  Parlamentului RM    nr.  346  din  07.04.99, Monitorul  Oficial  al  R.M., nr 39 din 22.04.99.  

accesului la informație, implicarea publicului şi accesului la justiție în materie de mediu Organul  central  de  mediu  al  administrației  publice,  precum  şi  autoritățile administrației  publice  centrale  şi  locale  asigură  informarea  şi  participarea  publicului la adoptarea deciziilor privind activitățile specifice în domeniul mediului şi accesul la justiție  în conformitatea cu Convenția de la Aarhus din 25 iunie  1998, privind  accesul  la  informație,  justiție  şi  participarea  publicului  la  adoptarea deciziilor în domeniul mediului la care republica Moldova este Parte. 

DIRECTIVA  2003/4/CE  A PARLAMENTULUI EUROPEAN  Ș  I  A CONSILIULUI din 28 ianuarie 2003privind accesul  publicului  la informațiile  despre  mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului    Ar.2  Informații  despre mediu”  înseamnă  orice informații scrise, vizuale,  verbale, electronice  sau  în  orice altă formă materială privind: (a)  starea  elementelor mediului,  precum  aerul  și atmosfera, apa,  solul,  pământul, peisajul și siturile naturale, inclusiv terenuri umede, de  coastă 

Secțiunea 1.Accesul la informația de mediu 

 Articolul 53. Informația de mediu   (1) Informație  de  mediu  înseamnă  orice  informație  scrisă,  vizuală,  audio, electronică sau sub orice formă materială, privind: a) starea  componentelor de mediu, cum ar  fi aerul  şi atmosfera, apa,  solul, pămîntul, peisajul şi zonele naturale, diversitatea biologică şi componentele sale, inclusiv organismele modificate genetic şi interacțiunea dintre aceste elemente;  b) factori, cum ar fi: substanțele, energia, zgomotul şi radiația; c) activitățile  ori  măsurile,  inclusiv  măsurile  administrative,  acordurile  de mediu, politicile,  legislația, planurile  şi programele care afectează sau pot afecta componentele  de  mediu  menționate  în  subpunctul  a),  precum  şi  privind activitatea,  preconizată  sau  efectuată,  de  folosire  a  resurselor  naturale  şi consecințele  acesteia  pentru mediu,  inclusiv  datele  necesare  pentru  evaluarea acestor  consecințe  pentru  mediu  şi  populație,  în  plus  –  privind  măsurile  de  protecție şi folosirea rațională a mediului ambiant;                                    d) condițiile  financiare, economice  şi  tehnice, argumentările,   analizele cost‐beneficiu  sau  alte  analize  şi  prognoze  economice  folosite  în  luarea  deciziei  de mediu;  e) starea  sănătății  şi  siguranței  umane,  condițiile  de  viața  umană,  zonele culturale şi construcțiile şi modul în care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor  de  mediu  ori  de  factorii,  activitățile  sau  măsurile  cuprinse  în subpunctele b) şi c);  (2) Informație de mediu oficială este definită  ca informație de mediu, cuprinsă în 

      + 

      compatibil 

   

53

și  maritime,  diversitatea biologic  și  componentele sale,  inclusiv  organismele modificate genetic,  precum  și interacțiunea dintre aceste elemente; (b)  factorii,  precum substanțele,  energia, zgomotul radiațiile sau  deșeurile,  inclusiv deșeurile  radioactive, emisiile, deversările si alte tipuri de diseminare  în mediu,  care afectează sau  care  este  posibil  să afecteze  elementele  de mediu menționate la litera (a); (c)  măsurile  (inclusiv măsurile  administrative) cum sunt politicile, legislația,  planurile, programele,  acordurile  de mediu  și  activitățile  care afectează  sau  care  este posibil să afecteze elementele  și  factorii menționați  la  literele  (a)  și (b),precum  și măsurile  sau activitățile  elaborate pentru  protejarea  acestor elemente; (d)  rapoartele  privind punerea  în  aplicare  a legislației privind 

alin.1  şi  se  află  în  posesia  furnizorilor  de  informație,  întocmită,  selectată, prelucrată, sistematizată şi/sau aprobată de   autorități sau persoane oficiale, ori pusă la dispoziția acestora  de către alți subiecți de drept. (3) Informația de mediu oficială poate fi destribuită gratis şi trebuie să fie difuzată  liber. Informația oficială de mediu este publică şi se pune pe web. Solicitanții pot solicita  numai  acea  informație  oficială  care  nu  este  pusă  pe web  sau  care  nu corespunde formei solicitate.  

54

mediul; (e)  analizele  costuri‐beneficii  și  alte  analize economice  și  ipoteze folosite în cadrul măsurilor și  al  activităților menționate la litera (c) și (f)  starea  sănătății  și siguranței  umane,  inclusiv contaminarea lanțului  alimentar,  în  cazul în  care  este  relevantă, situația vieții  umane,  a  edificiilor de  interes  cultural  și  a structurilor  construite,  în măsura  în  care  acestea sunt  sau  ar  putea  fi afectate  de  starea elementelor  de  mediu menționate  la  litera  (a) sau,  prin  intermediul acelor elemente, de către oricare  dintre  aspectele menționate  la  literele  (b)și (c). Articolul 5 Taxe (1) Accesul la registrele sau la listele publice instituiteși păstrate în conformitate cu articolul 3  alineatul  (5)și examinarea in situ a informațiilor solicitate sunt gratuite. 

55

(2) Autoritățile publice pot aplica  o  taxă  pentru furnizarea oricăror informații  despre  mediu, dar  aceasta  trebuie  să  se limiteze  la  o  sumă rezonabilă.   Art. 4. Exceptii (2)  Statele  membre  pot prevedea  ca  cererea  de informații despre mediu să fie refuzată în cazul în care dezvăluirea  informațiilor respective ar afecta în mod negativ: (a)  confidențialitatea procedurilor  desfășurate de  autoritățile  publice,  în cazul  în  care  legislația prevede  o  astfel  de confidențialitate; (b)  relațiile  internaționale, siguranța  publică  sau apărarea națională; (c)  cursul  justiției,  dreptul oricărei  persoane  de  a avea un proces corect  sau  dreptul  unei autorități  publice  de  a efectua  o  anchetă  de natură  penală  sau disciplinară; (d)  confidențialitatea informațiilor  comerciale 

Articolul 54. Informația de mediu oficială cu acces limitat (1) Accesul la informația confidențială din domeniul relațiilor de afaceri pusă la  dispoziția  instituțiilor  publice  în  calitate  de  informație  confidențială  ce  se reglementează  de  legislația  cu  privire  la  secretul  comercial  şi  se  referă  la producție,  tehnologie, administrare,  finanțe,  la altă activitate economică, a cărei divulgare  (transmitere,  scurgere)  poate  leza  interesele  întreprinzătorilor  poate avea  statut  de  acces  limitat.  Nu  poate  fi  limitat  accesul  la  informația  privind emisiile, efuenții  în mediu şi  informația privind calitatea produselor alimentare şi de consum. (2) Solicitarea  de  informație  de  mediu  poate  fi  refuzată  dacă  dezvăluirea acesteia poate afecta în mod negativ starea mediului. Categoria de informație de mediu  cu  acces  limitat  este  determinată  în  baza    cadrului  normativ  special  în domeniul accesului la informație de mediu.  (3) Accesul  limitat  poate  fi  atribuit  şi  la  materialele  aflate  la  momentul solicitării la etapa de  pregătire a  proiectului de decizie care urmeaza a fi înaintat pentru  aprobare.  La  aceste documente nu pot  fi  atribuite  astfel de proiecte de documente  cum  ar  fi:  autorizațiile,  acordurile  de  mediu,  avizele  de  mediu, documentle de politici, programele, planurile şi actele legislative şi normative.  (4) Limitarea  informație  de mediu  oficiale  se  face  în  baza de  act  legislativ, luînd în considerație interesul publicului în accesibilitatea informației. (5) Accesul limitat se referă şi la corespondența interna a autorităților publice ce  nu  vizează  materialele  faptice  şi  reflectă  doar  părerile  personale  ale funcționarilor publici.  

+  compatibil     

56

sau industriale, încazul  în  care  legislația internă  sau  comunitară prevede o astfel de  confidențialitate  în vederea  protejării intereselor  economice legitime,  inclusiv  a interesului  public  privind păstrarea  confidențialității statisticilor  și  a  secretului fiscal; (e) drepturi de proprietate industrială; (f)  confidențialitatea datelor  și/sau  a  dosarelor personale privind o persoană fizică în cazul în care  persoana  respectivă nu  a  consimțit  la dezvăluirea  publică  a informațiilor, în cazul în care  legislația  internă  sau comunitară  prevede  o astfel de confidențialitate; (g)  interesele sau protecția oricărei  persoane  care  a furnizat informațiile  solicitate  în mod  voluntar  fără  a  avea sau  fără  a  i  se  putea impune  o  obligație  legală în acest sens, cu excepția cazurilor  în  care  persoana respectivă  consimte  la difuzarea informațiilor în cauză; 

57

(h) protecția mediului vizat de  informațiile  respective, cum ar fi localizarea unor specii rare.  Articolul 4 Excepții (1)  Statele  membre  pot dispune  ca  o  cerere  de informații despre mediu  să  fie  refuzată  în cazul în care: (a)  informațiile  solicitate nu  sunt  deținute  de  către sau  în  numele  autorității publice  căreia  îi  este adresată  cererea.  În  astfel de  cazuri,  atunci  când autoritatea  publică  are cunoștință de faptul că  informațiile  respective sunt deținute de către sau în  numele  altei  autorități publice,  aceasta  transferă cererea,  cât  mai  repede posibil, celeilalte  autorități sau  îl  informează  pe solicitant  care  este autoritatea  căreia consideră  că  i  se  poate adresa în vederea obținerii informațiilor respective; (b)  cererea  este  în  mod evident nerezonabilă; (c)  cererea  este  formulată în  mod  prea  general, având în vedere 

58

articolul 3 alineatul (3);(d)  cererea  vizează materiale  în  curs  de finalizare sau documente sau  date  care  nu  sunt finalizate; (e)  cererea  vizează comunicările  interne, ținându‐se seama de interesul  prezentat  de dezvăluire pentru public. În  cazul  în  care  o  cerere este  refuzată  pentru  că vizează materiale în  curs  de  finalizare, autoritatea  publică furnizează  numele autorității   care pregătește materialul    și  termenul de finalizare estimat.   Articolul 3 Accesul  la  informații despre mediu la cerere (1)  Statele  membre  se asigură că,  în conformitate cu dispozițiile din prezenta directivă,  autoritățile publice  trebuie  să pună  la dispoziția  oricărui solicitant,  la  cererea acestuia  și  fără  ca  acesta să  declare  interesul  pe care  îl  are  în  acest  sens, informațiile despre mediu pe care  le dețin sau 

Articolul 55.  Solicitanții şi furnizorii informației de mediu(1)  În  conformitate  cu  prezenta  lege,  informație  de mediu  oficială  pot  solicita persoane  fizice  şi  juridice  ale  Republicii  Moldova,  cetățeni  străini  şi  apatrizi, persoane juridice străine. (2)  Furnizori  ai  informației  de  mediu  sînt  autoritățile  publice,  de  a  căror competență  țin  protecția  mediului  şi  controlul  stării  lui,  ocrotirea  sănătății populației,  protecția  pădurilor,  apelor,  atmosferei,  solului,  regnului  animal  şi vegetal, folosirea resurselor naturale şi resurselor reutilizate, stabilirea de drepturi şi standarde  în aceste domenii, dacă gestionează activități, politici sau programe ce  au  impact  negativ  asupra  mediului,  precum  şi  luarea  de  decizii  a  căror îndeplinire poate influența asupra stării mediului.  (3)  Furnizorii  de  informație de mediu  şi  organele  subordonate  lor,  antrenate  în sistemul  de monitorizare  ecologică,  asigură  accesul  la  registrele  de mediu  şi  la informația respectivă.  

+  compatibil     

59

care  sunt  deținute  în numele lor.  Articolul 7 Diseminarea  informațiilor despre mediu (1)  Statele  membre  iau toate  măsurile  necesare pentru a asigura organizarea  de  către autoritățile  publice  a informațiilor despre mediu  care  sunt  relevante pentru  funcțiile  lor  și  care sunt deținute de către sau pentru ele,  în vederea  diseminării  active și sistematice a  acestora  în  rândul publicului,  în  special  prin intermediul telecomunicațiilor computerizate  și/sau  al tehnologiei electronice, în  cazul  în  care  acestea sunt disponibile. Informațiile  puse  la dispoziție  prin  intermediul telecomunicațiilor computerizate  și/sau  al tehnologiei  electronice  nu trebuie  să    includă informațiile  colectate înainte  de  intrarea  în vigoare a prezentei directive,  cu  excepția cazurilor  în  care  acestea 

Articolul  56.  Obligațiile  autorităților    naționale  competente  de mediu  privind colectarea, păstrarea, prezentarea şi diseminarea informației de mediu (1) Organul central de mediu al administrației publice este principalul furnizor ai  informației de mediu  şi autoritate a Guvernului  care coordonează executarea prezentei legi în acest domeniu. (2) Organul  central de mediu  al  administrației publice publică  şi diseminează raportul național privind starea mediului odată  la 4 ani şi raportul sumar al stării mediului o dată la 2 ani, inclusiv informații privind calitatea mediului şi presiunea asupra mediului. (3) Organul  central de mediu al administrației publice  ține  registre de mediu informaționale,  registre  ale  emisiilor  şi  transferurilor  de  poluanți,  registre  ale organismelor modificate  genetic,  registrul  autorizațiilor  /  autorizațiilor  integrate de mediu şi altele după caz şi asigură accesul liber la acestea. (4) Organul central de mediu al administrației publice are în componența sa un centru informativ responsabil de prezentarea şi diseminarea informației de mediu. (5) Organul central de mediu al administrației publice menține  şi actualizează regulat pagina Web, care are legătură inversă. Pe pagina Web se plasează în mod obligatoriu următoarele documente: a) raportul  național  despre  starea  mediului  şi  raportul  sumar  de  starea mediului  pentru  ultima  perioadă  –  nu mai  târziu  de  1  iunie  al  anului  următor anului de raportare; b) dări de seamă despre îndeplinirea de către Republica Moldova a obligațiilor ce decurg din convențiile internaționale  din domeniul mediului ‐  concomitent cu expedierea raporturilor, comunicărilor, chestionarelor către secretariate; c) proiecte  de  legi,  hotărâri  ale  Parlamentului  şi Guvernului,  de  documente interne  în  sferele  ce  vizează  starea  şi  protecția   mediului  şi  ocrotirea  sănătății publice  –  la  etapa  coordonării  lor,  cu  indicarea  adresei  şi  a unui  termen de  cel puțin 15 de zile lucrătoare, pe parcursul căruia pot fi expediate şi pot ținea cont de propunerile pentru îmbunătățirea lor; d) date  despre  scopurile,  conținutul,  structura  şi  funcționarea  registrelor  de mediu informaționale şi accesul la acestea; e) informație  cu  privire  la  activitatea  donatorilor  în  domeniul  mediului  şi finanțarea de către acestea a proiectelor realizate în Republica Moldova, cu privire la proiectele de asistentă tehnică; 

+  compatibil     

60

sunt deja disponibileîn formă electronică. Statele membre  se asigură că  informațiile  despre mediu devin progresiv  disponibile  în cadrul  unor  baze  de  date electronice care sunt  ușor  accesibile publicului prin  intermediul rețelelor  publice  de telecomunicații. (2)  Informațiile  care urmează  să  devină disponibile  și  să  fie diseminate  sunt actualizate după  cum  este adecvat și includ cel puțin: (a)  textele  tratatelor,  ale convențiilor  sau  ale acordurilor  internaționale și din legislația comunitară, internă,  regională  sau locală  privind  mediul  sau legată de acesta; (b)  politicile,  planurile  și programele privind mediul; (c)  rapoarte  cu  privire  la stadiul punerii în aplicare a elementelor menționate  la literele (a)ș i (b), în cazul în care  sunt  elaborate  sau deținute  în  formă electronică  de  către autoritățile publice; (d)  rapoartele  privind starea  mediului 

f) date, obținute  în  cadrul activității de monitorizare  şi  informații  respective colectate de alte instituții în cadrul activității de monitorizare; g) buletine  informative  ale  organului  central  de  mediu  şi  altor  organe subordonate acestuia. (6) Organul  central  de  mediu  al  administrației  publice    întocmeşte  şi actualizează lista persoanelor interesate în primirea informației de mediu pe cale electronică şi expediază acestora o astfel de informație.  (7) Organul central de mediu al administrației publice plasează pe pagina web informații prezentate de alți furnizori ai informațiilor de mediu la solicitarea lor şi cu  indicarea  sursei  de  informație  în  cazul  cînd  această  informație  poartă  un caracter oficial.  

61

menționate la alineatul (3);(e)  date  sau  date rezumative  rezultate  din monitorizarea  activităților care  afectează,  sau  care este  posibil  să  afecteze, mediul; (f)  autorizațiile  care  au  un impact semnificativ asupra mediului și acordurile de mediu  sau o  trimitere  la  locul  în  care pot  fi    solicitate  sau  se găsesc  astfel de  informații în  conformitate cu articolul 3; (g) studii de  impact asupra mediului  și  evaluări  ale riscului privind elementele de  mediu  menționate  la articolul 2 alineatul (1) litera (a) sau o trimitere la  locul  în  care  pot  fi solicitate sau se  găsesc  astfel  de informații  în  conformitate cu articolul 3.  Articolul 3 Accesul  la  informații despre mediu la cerere  (5)  În  sensul  prezentului articol,  statele membre  se asigură că: (a) funcționarii au obligația de  a  sprijini  publicul  care 

Articolul 57. Garanții suplimentare pentru asigurarea accesului  la  informația de mediu din partea principalilor furnizori ai informației de mediu (1) Principalii furnizori ai informației de mediu au în structura lor organizatorică subdiviziuni  sau  unități  de  personal,  care  se  ocupă  cu  colectarea,  înregistrarea, analiza, actualizarea, prezentarea  şi diseminarea  informației de mediu,  inclusiv a informației ce urmează a fi inclusă în registrul de mediu.  (2) Responsabil de  colectarea,  analiza, păstrarea,  actualizarea, prezentarea  şi diseminarea  informației  de  mediu,  precum  şi  de  ținerea  registrelor  de  mediu informaționale conducerea organului central de mediu al administrației publice. 

+  compatibil     

62

solicită acces la informații; (b)  listele  autorităților publice  sunt  accesibile publicului și (c)  că  sunt  definite modalitățile  practice pentru  garantarea exercitării eficiente  a  dreptului  de acces  la  informații  despre mediu,cum ar fi: —  desemnarea  de responsabili  în materie  de informații; — instituirea si menținerea unor  facilități  destinate examinării informațiilor solicitate; —  registre  sau  liste  de informații  despre  mediu deținute de autoritățile  publice  sau centrele  de  informare,  cu indicații clare privind locul unde pot fi  găsite  astfel  de informații.  

 

DIRECTIVA  2003/35/CE  A PARLAMENTULUI EUROPEAN  Ș  I  A CONSILIULUI din 26 mai 2003 de  instituire  a  participării publicului  la  elaborarea anumitor  planuri  și 

Secțiunea 2.Participarea publicului la luarea deciziilor de mediu 

 Articolul 58. Actele de reglementare supuse participării publicului  (1) Publicul participă la procesul elaborării şi adoptării: a)  la  nivel  local  –  a  deciziilor  privind  locul  amplasării,  proiectării  şi  construirii obiectivelor  cu  impact  asupra  mediului  şi  sănătății;  inclusiv  şi  pentru  acele proiecte  publice  sau  private  care  au  impact  semnifictativ  asupra  mediului,  

+  compatibil     

63

programe  privind  mediul și de modificare  a  directivelor 85/337/CEE  și  96/61/CE ale  Consiliului  în  ceea  ce privește  participarea publicului și accesul la justiție Articolul 2 Participarea  publicului  la planuri și programe  (2)  Statele  membre  se asigură  că  publicul beneficiază de la început De  șanse  efective  de participare  la pregătirea  și modificarea sau revizuirea  planurilor  sau  a programelor  care urmează să fie elaborate în  conformitate  cu dispozițiile din anexa I. art.6 „(2) Publicul este  informat, fie  prin  anunțuri  publice, fie prin alte  mijloace  adecvate, precum  mijloacele electronice, dacă acestea  sunt  disponibile, cu  privire  la  următoarele aspecte  la  începutul procedurii  de  luare  a deciziilor  privind  mediul menționată la articolul 2 alineatul (2) și 

programele  şi  planurile  de  dezvoltare; privind  Planul  Local  de  Acțiuni  pentru Protecția Mediului; privind  autorizației  /autorizației  integrate de mediu, de  alte activități;  acordul  de  mediu  privind  evaluarea  impactului  asupra  mediului  a obiectivelor economice şi a activităților, prevăzute în legislația specifică; b)  la nivel național – a proiectelor de  legi, de alte acte normative, de programe, planuri, a altor proiecte de decizii de mediu elaborate de Guvern, de autoritățile naționale  competente,  de  organul  central  de mediu  ala  dministrației  publice  şi organele  subordonate  organului  central  de  mediu;  avizul  de  mediu    privind evaluarea strategică, a proiectelor publice sau private care au  impact sau  impact semnifictativ  asupra  mediului,    evaluarea  planurilor,  programelor,  strategiilor, politicilor  de  dezvoltare  social‐economică  a  Republicii  Moldova  prevăzute  în legislația specifică; (2)  Publicul  va  fi  implicat  în  luarea  deciziilor  legate  de  orice  activități  propuse pentru procedura de evaluare şi autorizare, enumerate în anexa nr. 1. (3) Publicul este implicat și în luarea deciziilor referitoare la activitățle care nu sunt prevazute în anexa nr. 1, dar care pot avea un efect semnificativ asupra mediului. (4) Prevederile articolului dat pot sa nu fie  aplicate  la activitățile care au ca scop apararea națională, dacă  se  consideră  că  solicitarea unei  astfel de  informații  ar prejudicia acest scop. 

64

de îndată ce informațiilepot  fi  furnizate  în  limite rezonabile: (a) cererea de autorizare; (b)  faptul că proiectul este supus  unei  proceduri  de evaluare a  impactului  asupra mediului  și,  după  caz, faptul că se aplică articolul 7; (c)  datele  privind autoritățile  competente responsabile de luare  a  deciziei,  cele  de  la care  pot  fi  obținute informații relevante,  cele  cărora  le pot fi prezentate observații sau întrebăriși  detalii  privind termenele  pentru transmiterea observațiilor  și  a întrebărilor; (d)  natura  deciziilor posibile  sau,  în  cazul  în care există, a proiectului de decizie; (e)  etc     Articolul 2 Participarea  publicului  la planuri și programe În  acest  scop,  statele membre se asigură că: 

Articolul 59. Principiile participării publicului(1) În  scopul  asigurării  transparenței  în  procesul  luării  deciziilor  de mediu publicul trebuie să fie implicat cu respectarea următoarelor principii: a) Implicării  publicului  de  la  etapa  inițială  de  elaborare  a  proiectului  de decizie; 

+  compatibil     

65

(a)  publicul  este  informat, fie  prin  anunțuri  publice, fie prin alte mijloace  adecvate,  asupra oricăror  propuneri  de astfel de planuri  sau  programe  sau de modificare sau revizuire a acestora,  și că sunt puse la  dispoziția  publicului informațiile relevante  privind  astfel  de propuneri,  inclusiv  inter alia informațiile privind dreptul de  participare  la  luarea deciziilor și  privind  autoritatea competentă căreia  îi pot  fi prezentate observații sau întrebări; (b) publicul  are dreptul de a‐și exprima observațiile  și opiniile atunci când toate opțiunile sunt  posibile,  înainte  de adoptarea deciziilor  privind  planurile și programele; (c)  rezultatele  participării publicului  sunt  luate  în considerare în mod  corespunzător  la adoptarea  deciziilor  în cauză; (d)  după  examinarea observațiilor  și  a  opiniilor 

b) Termenul oferit pentru participarea publicului este unul rezonabil;c) Informării  efective  despre  posibilitățile  participării  la  fiecare  etapă  de luare a deciziilor; d) În scopul conştiintizării  implicării publicului  informația de bază este pusă la dispoziție; e) Informația folosită  în procesul de  luare a deciziei trebuie să fie accesibilă şi pusă la dispoziția publicului; f) Asigurarea posibilității de‐a înainta propuneri, comentarii şi observații; g) La  luarea  deciziei  trebuie  să  se  țină  cont  de  toate  propunerile, comentariile şi observațiile înaintate; h) Informării publicului despre decizia definitivă şi despre ordinea  anulării ei.  

66

exprimate de către  public,  autoritatea competentă  depune  toate eforturile rezonabile  în  vederea informării  publicului  cu privire la deciziile  adoptate  și  la motivele  și  considerațiile pe care se bazează acestea,  incluzând informații  privind  procesul de participare a publicului.   Autoritatea sau autoritățile competente informează orice  stat  membru  care  a fost  consultat  în conformitate cu articolul  7,  transmițându‐i informațiile menționate  la alineatul (1) al prezentului articol.  

Articolul 60. Inițiativa implicării publicului Inițiativa implicării publicului la elaborarea şi adoptarea deciziilor privind actele de reglementare de mediu aparține,  în egală măsură, atît autorităților publice, cît şi publicului  interesat.  Autoritățile  publice  stimulează  publicul  interesat  să beneficieze  de  dreptul  de  participare,  asigură  acces  gratuit  la  orice  informație referitoare  la  procesul  de  luare  a  deciziilor  disponibilă  la  momentul  inițierii procedurilor de participare 

+  compatibil     

 

Articolul 61. Organele responsabile pentru implicarea publiculuiResponsabilitatea pentru implicarea publicului la elaborarea şi adoptarea deciziilor privind actele de reglementare de mediu o poartă: a)  la  nivel  local  –  autoritățile  administrației  publice  locale  şi  subdiviziunile  din teritoriu ale autorității centrale de mediu care asigură respectarea procedurii de consultare a documentelor propuse. Cheltuielile pentru executarea procedurii de consultare sînt suportate de beneficiarii persoane juridice; b)  la  nivel  național  –  organul  central  de  mediu  al  administrației  publice  ce determină  publicul  care  poate  lua  parte  la  acest  proces  şi  creează  condițiile necesare pentru activitățile în cauză.   

N/A       

67

 

Articolul 62. Procedurile şi tehnicile de participare a publiculuiProcedurile  şi  tehnicile  de  participare  a  publicului  la  elaborarea  şi  adoptarea deciziilor  privind  actele  de  reglementare  de  mediu  sînt  stipulate  în  actele normative  aprobate  de  Guvern  şi  organului  central  de mediu  al  administrației publice.  

N/A       

Art.10a Statele membre se asigură, în  conformitate  cu sistemul legislativ  intern  aplicabil, că  membrii  publicului interesat: (a)  care  au  un  interes suficient sau (b)  care  pretind  încălcarea unui drept, atunci când procedurile  de  drept administrativ  al  unui  stat membru impun  această  condiție preliminară au acces la o cale de atac în fața unei  instanțe  judiciare sau unui  organism independent  sau  imparțial instituit în conformitate cu legea, prin care  este  contestată legalitatea de fond  sau  de  procedură  a deciziilor, a acțiunilor sau a omisiunilor  care  intră  sub incidența  dispozițiilor privind participarea  publicului  din 

Articolul 63. Procedura de atac şi răspunderea materială. Deciziile  privind  actele  de  reglementare  de  mediu  adoptate  cu  încălcarea prevederilor  prezentei  legi  pot  fi  atacate  în  justiție.    Răspunderea  materială survenită în urma anulării deciziilor o poartă autoritatea publică care a emis‐o.  

+  compatibil     

68

prezenta directivă. „Articolul 15a Accesul la justiție Statele membre se asigură, în  conformitate  cu sistemul legislativ  intern  aplicabil, că  membrii  publicului interesat: (a)  care  au  un  interes suficient sau (b)  care  pretind  încălcarea unui  drept,  atunci  când dispozițiile de  procedură administrativă ale unui stat membru impun această  condiție preliminară au acces la o cale de atac în fața  unei  instanțe  sau  a unui organism  independent  sau imparțial  instituit  în conformitate cu  legea,  prin  care  este contestată  legalitatea  de fond sau de procedură  a  deciziilor,  a acțiunilor sau a omisiunilor care intră sub  incidența  dispozițiilor privind  participarea publicului din prezenta directivă. Statele  membre  stabilesc 

Secțiunea 3. Accesul la justiție în materie de mediu 

 Articolul 64. Asigurarea accesului la justiție (1) Orice persoană este  în drept de a se adresa, direct sau prin  intermediul unor asociații,  autorităților  administrative  sau  judecătoreşti  în  cazul  încălcării drepturilor de mediu  sau  în  vederea prevenirii    sau  în  cazul  cauzării, direct  sau indirect, al unui prejudiciu mediului.  (2) În cazul afectării colectivității prin încălcarea unui drept legal sau prin cauzarea unui prejudiciu ecologic,  fiecare membru al acesteia, oricare ar  fi  localizarea  sa, este în drept să se adreseze în justiție în scopul repunerii în drepturi sau obținerii reparării prejudiciului cauzat. (3)  Orice  persoană  care  consideră  că  solicitarea  informației  de  mediu,  a  fost ignorată,  în mod greşit  refuzată, parțial sau  în  totalitate, ori care consideră că a primit un act cu un răspuns  inadecvat, motivele refuzului nu au fost date  în scris sau că cererea sa nu a fost luată în considerare poate ataca acțiunile acestuia atît pe  cale  extrajudiciară,  cît  şi  direct  în  instanța  de  contencios  administrativ competentă. (4) Membrii  publicului  interesat:  care  au  un  interes  suficient;  sau  carora  li  se afectează un drept, sunt în drept să se adreseze în instanță judecătorească pentru a  contesta,  ca  fond  şi  ca procedură,  legalitatea oricarei decizii, act  sau omisiuni care face obiectul prevederilor art. 58.  (5)  La  acest  nivel  interesul  oricărei  asociații  obşteşti  care  îndeplineşte  cerințele specificate  în  noțiunea  de  public  interesat  (art.2)  este  considerat  suficient,  respectiv  fiind  considerate  că  au  dreptul  sau  capacitatea  de  a  acționa  în concordanță cu prevederile al.(4) al prezentului articol. (6)  În  plus,  membrii  publicului  au  acces  la  procedurile  administrative  şi judecătoreşti  pentru  a  contesta  actele  sau  omisiunile  persoanelor  private  şi autoritatilor publice, care contravin prevederilor  legislatiei nationale  în domeniul mediu.  

+  compatibil     

69

etapele  în  care  pot  fi contestate deciziile,  acțiunile  sau omisiunile Statele membre stabilesc ceea ce înseamnă interes sufficient și încălcarea  unui  drept  în conformitate  cu  obiectivul de a acorda publicului  interesat  un acces  larg  la  justiție.  În acest sens, interesul oricărei  organizații nonguvernamentale  care îndepline ște cerințele  prevăzute  la articolul  2  alineatul  (14) este considerat suficient în sensul literei (a) a  prezentului  articol.  Se consideră că  aceste  organizații  au drepturi  care  pot  fi încălcate în sensul literei  (b)  a  prezentului articol. Prezentul  articol  nu exclude  posibilitatea  unei căi de atac prealabile în  fața  unei  autorități administrative  și nu  aduce atingere obligației de a epuiza toate căile  de  atac administrative înainte de a iniția o cale de atac  judiciară,  atunci  când 

70

legislația internă  prevede  această obligație.  Orice  astfel  de procedură  trebuie  să  fie corectă, chitabilă, rapidă și cu un cost care nu este prohibitiv. Pentru  creșterea  eficienței dispozițiilor  prezentului articol, statele membre  se  asigură că  informațiile  practice privind accesul  la  procedurile  de atac  administrative  și judiciare sunt puse  la  dispoziția publicului.”; 12  RO  Jurnalul  Oficial  al Uniunii  Europene  15/vol. 10  

 Capitolul IV

REGLEMENTARI SPECIALE  

       

REGULAMENTUL  (CE)  NR. 850/2004  AL PARLAMENTULUI EUROPEAN  ȘI  AL CONSILIULUI din 29 aprilie 2004 privind  poluanții  organici persistenți și de modificare a Directivei 79/117/CEE (6)  Este  necesar  să  se asigure  coordonarea  și coerența la 

Secțiunea 1. Regimul substanțelor şi preparatelor chimice  

   Articolul 65. Obiectul  reglementării  (1)  Activitățile  privind  fabricarea,  introducerea  pe  piață,  utilizarea,  depozitarea temporară  sau definitivă,  transportul  intern, manipularea, eliminarea, precum  şi introducerea  şi  scoaterea  din  țară  a  substanțelor  şi  preparatelor  chimice  sunt supuse  unui  regim  special  de  reglementare  şi  gestionare  (licențiere,  autorizare şi/sau notificare), stabilite prin lege speciala.  

+  compatibil     

71

punerea  în aplicare  la nivel comunitar  a  dispozițiilor Convențiilor de  la  Rotterdam  (3), Stockholm și Basel (4), precum  și  la participarea  la elaborarea  Abordării strategice a  gestionării  substanțelor chimice  la  nivel internațional (SAICM)  în  cadrul Organizației  Națiunilor Unite.   Articolul 1 

Scop și domeniu de aplicare 

(1) Scopul prezentului regulament este de a se asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, inclusiv promovarea unor metode alternative pentru evaluarea pericolelor pe care le prezintă substanțele, precum și libera circulație a substanțelor pe piața internă, asigurând totodată sporirea competitivității și a inovației. 

(2) Prezentul regulament 

Articolul  66.  Principiile  de  bază  privind  managementul  substanțelor  şi  preparatelor chimice  (1) Principiile care stau la baza asigurării unui management durabil al substanțelor şi preparatelor chimice pe întreg ciclu de viață sunt:  a)  principiul precauției  în  gestionarea  substanțelor  şi  a preparatelor  chimice,  în vederea prevenirii pagubelor față de sănătatea populației şi de mediu;  b) principiul  transparenței,  asigurându‐se  accesul publicului  la  informații privind efectele negative pe care le pot genera substanțele şi preparatele chimice;  c) principiul securității operațiunilor de gestionare a substanțelor  şi preparatelor chimice; d) principiul „chimiei verzi”de asemenea, numit chimie durabilă, prin  încurajarea proiectării de produse şi procese care reduce sau elimina utilizarea şi generarea de substanțe periculoase.  (2)   Organul central de mediu al administrației publice promovează parteneriate comerciale  cu  producătorii  sau  importatorii  substanțelor  chimice  în  scopul asigurării  necesităților  financiare  în  stabilirea  managementului  durabil  al substanțelor chimice, prin stabilirea taxelor de mediu în dependență de gradul de toxicitate a substanțelor chimice.   

+  compatibil     

72

stabilește dispoziții referitoare la substanțe și preparate în sensul articolului 3. Aceste dispoziții trebuie să se aplice producerii, introducerii pe piață sau utilizării unor asemenea substanțe ca atare, în preparate sau în articole, precum și introducerii pe piață a preparatelor. 

(3) Prezentul regulament se bazează pe principiul că este în sarcina producătorilor, a importatorilor și a utilizatorilor din aval să se asigure că produc, introduc pe piață sau utilizează substanțe care nu au efecte adverse asupra sănătății umane sau asupra mediului. Dispozițiile acestuia se bazează pe principiul precauției. 

 Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului 

din 18 decembrie 2006 

privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și 

Articolul  67.  Evaluarea  şi  controlul  riscului  cauzat  de  substanțe  şi  preparate chimice  asupra mediului şi sănătății umane  (1) O substanță (produs) chimic nou (pentru prima dată fabricat sau importat) nu poate  fi plasat  pe  piață    înainte  ca  producătorul  sau  importatorul  să  efectueze testele  necesare  pentru  evaluarea  efectelor  acestuia  asupra  sănătății  publice  şi mediului.  Testele  de  evaluare  a  riscului  se  efectuează  în  pofida  lipsei  unor suspiciuni  şi  se  aplică  în  continuu  chiar dacă  substanțele  şi preparatele  chimice periculoase au fost plasate pe piață.  

+  compatibil     

73

restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei 

 

Articolul 6 

Obligația generală de înregistrare a substanțelor ca atare sau în preparate 

3) Orice producător sau importator al unui polimer prezintă o cerere de înregistrare Agenției pentru substanța (substanțele) monomeră (monomere) sau orice altă (alte) substanță (substanțe) care nu au fost încă înregistrate de un operator din amontele lanțului de aprovizionare, în cazul în 

(2) Importatorul va efectua testele asupra substanței (produsului chimic importat), dacă nu deține acte de testare eliberate de producător. (3) Testele experimentale de evaluare a riscului pe care substanțele şi preparatele chimice îl reprezintă pentru sănătatea populației şi pentru mediu se efectuează cu respectarea  principiilor  bunei  practici  de  laborator  şi  vor  include  evaluarea caracteristicilor substanțelor chimice în raport cu sănătatea populației şi protecția mediului, cu specificarea: a)  substanțelor  sau  organismelor  supuse  caracteristicilor  periculoase  ale substanței testate; b) originea şi gradul de periculozitate; c) măsurile necesare pentru protecția sănătății populației  şi mediului  în procesul  manipularea substanțelor chimice; d) măsuri necesare pentru eliminarea deşeurilor de substanțe chimice.     

74

care sunt îndeplinite ambele condiții de mai jos: 

(a) polimerul conține cel puțin 2 % din greutate substanță (substanțe) monomeră (monomere) sau altă (alte) substanță (substanțe) sub formă de unități monomere și de substanță (substanțe) legate chimic; 

(b) cantitatea totală de asemenea substanță (substanțe) monomeră (monomere) sau de altă (alte) substanță (substanțe) atinge cel puțin o tonă/an. 

(4) Prezentarea cererii de înregistrare este însoțită de taxa impusă în conformitate cu titlul IX. 

Articolul 14 

Raportul de securitate chimică și obligația de a aplica și de a recomanda măsuri de reducere a riscului 

(3) Evaluarea securității chimice a unei substanțe 

75

include următoarele etape:

(a) evaluarea pericolului pentru sănătatea umană; 

(b) evaluarea pericolului proprietăților fizico‐chimice; 

(c) evaluarea pericolului pentru mediu; 

(d) evaluarea clasificării ca substanță persistentă, bioacumulativă și toxică (PBT) și a clasificării ca substanță foarte persistentă și foarte bioacumulativă (vPvB). 

 TITLUL V 

UTILIZATORII DIN AVAL 

Articolul 37 

Evaluări ale securității chimice efectuate de către utilizatorul din aval și obligația de identificare, aplicare și recomandare a măsurilor de reducere a riscului 

(2) Orice utilizator din aval 

Articolul 68. Informarea publicului  (1)  Producătorul,  importatorul  sau  distribuitorul  substanțelor  şi  preparatelor chimice asigură, prin etichetare, furnizarea  informației privind protecția mediului şi sănătății umane.  Informația se oferă prin marcare relevantă sau  inclusă  în  fişa de securitate, alipită la ambalaj.  (2)  Producătorul,  importatorul  sau  distribuitorul  substanțelor  şi  preparatelor chimice prezintă organului central de mediu al administrației publice şi organelor subordonate acestuia, dupa caz, informația menționată în alineatul (1),   

+  compatibil     

76

are dreptul de a face cunoscută în scris (pe suport de hârtie sau în format electronic) o utilizare, furnizând cel puțin o scurtă descriere generală a utilizării, producătorului, importatorului, utilizatorului din aval sau distribuitorului care îi furnizează o substanță ca atare sau în preparat, cu scopul de a o clasifica drept utilizare identificată. Atunci când face cunoscută o utilizare, utilizatorul din aval furnizează informații suficiente pentru a‐i permite producătorului, importatorului sau utilizatorului din aval care i‐a furnizat substanța respectivă să elaboreze un scenariu de expunere sau, după caz, o categorie de utilizare și de expunere pentru utilizarea sa în evaluarea securității chimice efectuată de producător, importator sau utilizatorul din aval. 

Distribuitorii transmit aceste informații operatorului sau distribuitorului situat imediat în amontele 

77

lanțului de aprovizionare. Utilizatorii din aval, după primirea unor asemenea informații, pot să elaboreze un scenariu de expunere pentru utilizarea (utilizările) lor identificată (identificate) sau să transmită informațiile operatorului situat imediat în amontele lanțului de aprovizionare. Articolul 7 

Înregistrarea și notificarea substanțelor aflate în compoziția articolelor 

(4) Informațiile care trebuie notificate cuprind următoarele: 

(a) identitatea și datele de contact ale fabricantului sau ale importatorului, în conformitate cu anexa VI punctul 1, cu excepția propriilor locuri de utilizare; 

(b) numărul (numerele) de înregistrare menționat(e) la articolul 20 alineatul (1), în cazul în care există; 

(c) identitatea substanței (substanțelor), în conformitate cu anexa VI 

Articolul 69. Registrul substanțelor chimice  (1)  Substanțele  şi  preparatele  chimice  produse,  importate  şi  comercializate  pe piața  autohtonă  sunt  supuse  înregistrării  în  Registrul  substanțelor  chimice. Procedura  de  înregistrare  a  substanțelor  chimice  este  stabilită  prin  legislatia speciala in domeniul substantelor chimice.  (2) Înainte de a introduce substanțele chimice pe piață producătorul, importatorul sau  persoana  responsabila  notifică  aceste  substanțe  la  autoritatea  națională abilitată, prezentînd  următoarele informații: - denumirea substanței, care permite identificarea sa specifică; - numele  şi  adresa  persoanei  responsabile  care  posedă  şi  păstrează  dosarul  cu informații despre substanță; - țara de origine a substanței; - identificare substanței după IUPAC, numărul după CAS; - eticheta  substanței din  țara de origine  şi proiectul etichetei  în  limba de  stat  a Republicii Moldova; - raport de evaluare a riscurilor pentru sănătatea publică.  

+  compatibil     

78

punctele 2.1‐2.3.4;

(d) clasificarea substanței (substanțelor), în conformitate cu anexa VI punctele 4.1 și 4.2; 

(e) o scurtă descriere a utilizării (utilizărilor) substanței (substanțelor) în compoziția articolului, în conformitate cu anexa VI punctul 3.5 și a utilizării (utilizărilor) articolului (articolelor); 

(f) intervalul cantitativ al substanței (substanțelor), cum ar fi 1‐10 tone, 10‐100 tone etc. Convenția de  la Rotterdam privind  procedura  de consimțământ  prealabil  în cunoştință  de  cauză, aplicabilă  anumitor produşi  chimici  periculoşi şi  pesticidelor  care  fac obiectul  comerțului internațional,    Legea  nr. 389‐XV  din  25.11.2004 pentru aderarea Republicii Moldova  la  (Monitorul Oficial  al  Republicii Moldova,  2004,  nr.  233‐236). 

Articolul 70. Obiectul acordurilor şi convențiilor internaționale       (1)  Transportul  internațional  şi  tranzitul  substanțelor  şi  preparatelor periculoase  se  realizează  conform  acordurilor  şi  convențiilor  privind  transportul internațional al mărfurilor periculoase, la care Republica Moldova este Parte.       (2)  Importul  şi  exportul  substanțelor  şi  preparatelor  periculoase restricționate  sau  interzise  la  utilizare  de  către  anumite  state  sau  de  către Republica Moldova se realizează în baza licenței, autorizației şi/sau notificărilor, în conformitate  cu  prevederile  acordurilor  şi  convențiilor  internaționale  la  care Republica Moldova este Parte.  

+  compatibil     

 Articolul 71. CompetențeOrganul  central  de  mediu  al  administrației  publice  şi  organele  subordonate 

N/A       

79

organului  central  de mediu  al  administrației  publice,  precum  şi  alte  autorități publice  abilitate  prin  legislatia  specifica    privind  substanțele  chimice,  după  caz, controlează  respectarea  reglementărilor  privind  regimul  substanțelor  şi preparatelor chimice. 

DIRECTIVA  98/8/CE  A PARLAMENTULUI EUROPEAN  ȘI  A CONSILIULUI din 16 februarie 1998 privind  comercializarea produselor biodestructive  Articolul 26 Autoritățile competente (1)  Statele  membre desemnează  una  sau  mai multe autorități competente  însărcinate  cu îndeplinirea  obligațiilor impuse statelor membre  în  temeiul prezentei directive.  

Articolul  72. Obligații  privind  gestionarea  substanțelor  şi  preparatelor  chimice  periculoase (1) Producătorii  şi  importatorii de  substanțe  şi preparate chimice periculoase au următoarele obligații: a) să identifice şi evalueze caracteristicile periculoase şi riscurile potențiale pentru plasarea pe piață a substanțelor chimice;  b) să furnizeze utilizatorilor şi altor beneficiari rezultatele evaluării privind  riscul şi măsurile  de  securitate  referitor  la  proprietățile  periculoase  ale  substanțelor chimice; c)    să  înnoiască  informațiile  menționate  în  litera  b)  odată  cu  disponibilitatea rezultatelor noi.   (2) Furnizorii  şi distribuitorii substanțelor  şi preparatelor chimice periculoase vor asigura: a)  transmiterea  către  consumători  a  informației  furnizate  de  producători  şi  importatori; b) informarea   (3) De  rînd  cu  cele menționate  în alineatele 1)  şi 2)     producătorii  importatorii, furnizorii şi distribuitorii sunt obligați: a) să  respecte  prevederile  legislatiei  specifice  privind  substanțele  şi preparatele chimice  periculoase; b) să  țină evidență  strictă  ‐ cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare  ‐ a substanțelor  şi  preparatelor  periculoase,  inclusiv  a  recipientelor  şi  ambalajelor acestora, care  intră  în sfera  lor de activitate, şi să furnizeze  informațiile şi datele cerute  de  organul  administrativ  din  subordinea  organului  central  de mediu  al administrației publice conform legislației specifice în vigoare; c) să  elimine,  în  condiții  de  siguranță  pentru  sănătatea  populației  şi  pentru mediu, substanțele  şi preparatele chimice periculoase care au devenit deşeuri  şi sunt reglementate în conformitate cu legislația specifică; d) să  identifice  şi  să  prevină  riscurile  pe  care  substanțele  şi  preparatele periculoase  le pot  reprezenta pentru  sănătatea populației  şi  să anunțe  iminența unor accidente organelor administrative de subodinea organului central de mediu al administrație publice şi de apărare civilă.  

+  compatibil     

80

DIRECTIVA CONSILIULUIdin 15 iulie 1991 privind  introducerea  pe piață  a  produselor  de  uz fitosanitar (91/414/CEE) Articolul 1  Domeniu de aplicare  (1)  Prezenta  directivă  se referă  la  autorizarea, introducerea pe piață,  utilizarea  și controlul,  în  interiorul Comunității, a produselor  de  uz fitosanitar  prezentate  în forma lor comercialăși la  introducerea pe piață  în interiorul  Comunității  și controlul  

Articolul 73. Produse de uz fitosanitar şi fertilizanți (1) Produsele de uz fitosanitar şi fertilizanții sunt supuse unui regim special de reglementare  stabilit prin  legislație  specială  în domeniul  substanțelor  chimice  şi protecția plantelor. (2) Regimul special de reglementare a produsele de uz fitosanitar şi fertilizanții se aplică activităților privind fabricarea, depozitarea, plasarea pe piață, utilizarea, eliminarea, precum şi celor care vizează importul şi exportul acestora.  

+  compatibil     

Directiva  2009/128/CE  a Parlamentului  European  și a Consiliului 

din 21 octombrie 2009 

de stabilire a unui cadru de acțiune  comunitară  în vederea utilizării durabile a pesticidelor 

 

Articolul 5 

Articolul 74.  Formarea inițială  (1) Organul  central  de  mediu  al  administrației  publice  creeze/coordonează sisteme  de  formare  inițială    și  de  formare  suplimentară  pentru  distribuitori, consilieri  și utilizatorii profesioniști de pesticide, precum  și sisteme de certificare pentru  înregistrarea acestor  formări, astfel  încât  cei  care  folosesc  sau vor  folosi pesticide să fie perfect conștienți de riscurile potențiale pe care le prezintă aceste produse pentru sănătatea umană    și pentru mediu, precum    și de măsurile care trebuie luate pentru reducerea acestor riscuri pe cât posibil. (2) Activitățile  de  formare  destinate  utilizatorilor  profesioniști  pot  fi coordonate  cu  cele  organizate  în  cadrul  diverselor  proiecte  şi  programe  de educație şi conștientizare în domeniul mediului.  

+  compatibil     

81

Formarea 

(1) Statele membre asigură că  toți  utilizatorii profesioniști,  distribuitorii și  consilierii  au  acces  la  o formare  corespunzătoare realizată  de  organisme desemnate  de  autoritățile competente.  Aceasta include  formarea  inițială și formarea  suplimentară  în vederea  dobândirii  și actualizării  cunoștințelor, după caz. 

Formarea  este  concepută pentru  a  asigura  că  astfel de  utilizatori,  distribuitori și  consilieri  dobândesc suficiente  cunoștințe  cu privire  la  temele enumerate  la  anexa  I, ținându‐se  seama  de diferitele  roluri  și responsabilități  ale acestora. 

(2)  Până  la  14  decembrie 2013,  statele  membre instituie  sisteme  de certificare  și  desemnează autoritățile  competente responsabile cu punerea în aplicare a acestora. Aceste certificate  atestă  cel  puțin dobândirea  de  către 

82

utilizatorii  profesioniști, distribuitori și consilieri, fie prin  formare,  fie  prin  alte mijloace, a unor cunoștințe suficiente  privind  temele enumerate la anexa I. 

Sistemele  de  certificare includ  cerințe  și  proceduri privind  acordarea, reînnoirea și retragerea de certificate. 

(3)  Măsurile  destinate  să modifice  elemente neesențiale  ale  prezentei directive  referitoare  la modificarea  anexei  I, pentru  a  ține  seama  de evoluțiile  tehnice  și științifice,  se  adoptă  în conformitate cu procedura de  reglementare  cu control  menționată  la articol ul 21 alineatul (2). 

 DIRECTIVA CONSILIULUIdin 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de  măsuri  pentru promovarea  îmbunătățirii securității  și  sănătății lucrătorilor la locul de muncă (89/391/CEE) Articolul 5 

Articolul 75.  Securitatea muncii (1) Manipularea  pesticidelor,  inclusiv  depozitarea,  diluarea    și  amestecul pesticidelor   și curățarea echipamentelor de aplicare a pesticidelor după folosire, precum  și recuperarea  și eliminarea amestecurilor din rezervoare, a ambalajelor golite    și a  resturilor de pesticide sunt activități ce duc    la expunerea nedorită a oamenilor    și  a  mediului.  Pentru  evitarea  acestor  riscuri  sunt  elaborate reglementări care vizeze aceste activități.  (2) În măsura  în care manipularea    și utilizarea pesticidelor necesită stabilirea exigențelor minime  în materie  de  sănătate    și  securitate  la  locul  de muncă  în vederea  prevenirii  riscurilor  asociate  expunerii muncitorilor  la  aceste  produse, 

+  compatibil     

83

Dispoziții generale(1)  Angajatorul  are obligația  de  a  asigura securitateași sănătatea lucrătorilor,  sub  toate aspectele,  referitoare  la activitatea desfășurată. Articolul 6 Obligații  generale  ale angajatorilor (1)  În  cadrul  răspunderilor sale,  angajatorul  ia măsurile necesare pentru protecția securității și  sănătății  lucrătorilor, inclusiv pentru prevenirea  riscurilor profesionale  și  asigurarea informării  și formării,  precumși asigurarea  organizăriiși mijloacelor necesare. Articolul 12 Formarea lucrătorilor (1)  Angajatorul  trebuie  să se  asigure  că  fiecare lucrător beneficiază de  o  formare  suficientă  și corespunzătoare  privind protecția securitățiiși  sănătății,  în special  sub  formă  de informațiiși instrucțiuni  

precum    și  a  măsurilor  de  prevenție  generale    și  specifice  pentru  limitarea riscurilor, măsuri sunt elaborate şi acordate fiecărui micitor. (3) Operatorul  este  obligat  să  asigure  instruirea  continuei  a muncitorilor  în domeniul manipulării depozitarea, diluarea  și amestecul pesticidelor   și folosirea şi  curățarea  echipamentelor  de  aplicare  a  pesticidelor  după  folosire  acestuia pentru asigurarea securității la locul de muncă şi protecției mediului.  

  DIRECTIVA  98/8/CE  A PARLAMENTULUI 

Articolul  76.    Condițiile  de  autorizare  a  produselor  de  uz  fitosanitar  şi  a fertilizanților 

+  compatibil     

84

EUROPEAN  ȘI  A CONSILIULUI din 16 februarie 1998 privind  comercializarea produselor biodestructive Articolul 3 Autorizarea  produselor biodestructive  la introducerea lor pe piață (1) Statele membre dispun ca un produs biodestructiv să nu fie introdus  pe  piață  sau utilizat  pe  teritoriul  lor decât dacă acesta a fost  autorizat  în conformitate  cu  prezenta directivă.  DIRECTIVA CONSILIULUI din 15 iulie 1991 privind  introducerea  pe piață  a  produselor  de  uz fitosanitar (91/414/CEE) Dispoziții generale Articolul 3 (1) Statele membre prevăd că  produsele  de  uz fitosanitar nu pot fi  introduse  pe  piață  și utilizate pe  teritoriul  lor  în cazul în care nu au  autorizat  produsul respectiv,  în  conformitate cu dispozițiile 

(1) Produsele  de  uz  fitosanitar  şi  fertilizanții  trebuie  să  fie  examinate  şi autorizate  oficial  până  a  fi  comercializate  şi  utilizate  corect  pentru  a  nu  cauza riscuri și pericole pentru oameni, animale și mediu în general. (2) Utilizarea  produselor  de  uz  fitosanitar  se  face  în  baza  condițiilor  utilizării rezonabile,  ținând seama de principiile unei bune practici fitosanitare și de  lupta integrată împotriva dăunătorilor plantelor; (3) Autorizarea  produselor  de  uz  fitosanitar  şi  fertilizanților  asigură  un  nivel ridicat  de  protecție,  pentru    evitarea  în  special  autorizarea  produselor  de  uz fitosanitar  ale  căror  riscuri  pentru  sănătate,  pentru  apele  subterane  și  pentru mediu  nu  au  fost  cercetate  în  mod  corespunzător,  întrucât  obiectivul  de ameliorare  a  producției  de  plante  nu  trebuie  să  afecteze  sănătatea  umană, animală și a mediului; (4) La momentul  autorizării  produsele  de  uz  fitosanitar  sunt  necesare  să  se asigure că, atunci când  sunt utilizate corespunzător  și  în conformitate cu  scopul urmărit,  ele  sunt  suficient  de  eficace  şi    nu  au  niciun  impact  negativ  asupra plantelor  sau  produselor  vegetale,  nici  o  influență  negativă  asupra mediului  în general și,  în special, nici un efect nociv asupra sănătății umane sau animale sau asupra apelor subterane; (5) Autorizarea este limitată  la produsele de uz fitosanitar care conțin anumite substanțe pe baza proprietăților lor toxicologice și ecotoxicologice.  (6) Lista cu substanțele active autorizate este elaborată şi revizuită periodică de autoritățile  competente  ținându‐se  cont  de  evoluția  științei  și  tehnologiei  și  de studiile de  impact referitoare  la utilizarea efectivă a produselor de uz  fitosanitar care conțin substanțele în cauză.  (7) Procedura  de evaluare a substanței active pentru înscrierea acesteia în listă este reglementată prin Hotărâre de Guvern.  

85

prezentei  directive,  cu excepția  cazului  în  care scopul utilizării acestora  este  reglementat de  dispozițiile  articolului 22. 

 DIRECTIVA  98/8/CE  A PARLAMENTULUI EUROPEAN  ȘI  A CONSILIULUI din 16 februarie 1998 privind  comercializarea produselor biodestructive  Articolul 20 Clasificarea,  ambalarea  și etichetarea produselor biodestructive (1)  Produsele biodestructive  sunt clasificate  în  conformitate cu prevederile  referitoare  la clasificare  din  Directiva 88/379/CEE.  

Articolul 77.  Etichetarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanților (1) Pentru    protecția  utilizatorilor  de  produse  de  uz  fitosanitar  și  a consumatorilor  de  plante  și  de  produse  vegetale,      pentru  protecția mediului clasificarea,  ambalarea  și  etichetare  a  pesticidelor  conform  cerințelor  naționale este obligatorie. (2) Modul  de  clasificare,  ambalare  și  etichetare  a  pesticidelor  sunt reglementate de prevederile legislației speciale.  

+  compatibil     

Articolul 13 

Manipularea și depozitarea pesticidelor  și  tratarea ambalajelor  și  a  resturilor de pesticide 

(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a 

Articolul 78. Depozitarea produselor de uz fitosanitar şi a  fertilizanților (1) Depozitarea  produselor  de  uz  fitosanitar  şi  a  fertilizanților  se  permite  în depozite  special  amenajate,  autorizate  în  modul  stabilit,  destinate  exclusiv depozitării acestor produse.  (2) Depozitele destinate pentru produsele de uz  fitosanitar  şi  fertilizanți  sunt autorizate  în  comun  acord  de  către  organele  central  din  domeniul  mediului,  agriculturii, sănătății şi construcției ale administrației publice. (3) Produsele  de  uz  fitosanitar  şi  fertilizanții  sunt  depozitate  în  ambalaj  şi etichetele  aplicate  în  dependență  de  grupurile  de  toxicitate.  Depozitarea 

+  compatibil     

86

se  asigura  că  următoarele operațiuni  efectuate  de utilizatori  profesioniști  și, după  caz,  de  distribuitori nu pun în pericol sănătatea umană sau mediul: 

(a)  depozitarea, manipularea,  diluarea  și amestecul  pesticidelor înainte de utilizare; 

(b)  manipularea ambalajelor  și  a  resturilor de pesticide; 

(c)  eliminarea amestecurilor  din rezervoare  rămase  după aplicare; 

(d)  curățarea echipamentului  utilizat după aplicare; 

(e)  recuperarea  sau eliminarea  resturilor  de pesticide  și  a  ambalajelor acestora  în  conformitate cu  legislația  comunitară privind deșeurile. 

(2)  Statele  membre  iau toate măsurile necesare cu privire  la  pesticidele autorizate  pentru utilizatorii  neprofesioniști, 

produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanților neambalate este interzisă. (4) Stocarea produselor de uz fitosanitar şi fertilizanților în locații neautorizate, în aer liber şi fără supraveghere  a produselor de uz fitosanitar şi fertilizanții este interzisă.  (5) Acumularea  de    produse  de  uz  fitosanitar  şi  a  fertilizanților  interzişi  sau inutilizabili  este  interzisă,  cu  excepția  cazurilor  de  acumulare  pe  un  termen rezonabil pentru eliminarea ulterioară a acestora. Persoana fizică sau juridică care acumulează produsele de uz fitosanitar  şi a  fertilizanților  interzişi sau  inutilizabili se  face  responsabilă  de  lichidarea  acestora  conform  legislației  în  vigoare, recuperarea prejudiciului cauzat mediului şi restabilirea pe cont propriu a calității mediului.  

87

pentru a evita operațiunile de manipulare periculoase. Aceste  măsuri  pot prevedea  utilizarea pesticidelor  cu  toxicitate redusă,  a  soluțiilor  deja preparate  și  limite  privind dimensiunea  containerelor sau ambalajelor. 

(3)  Statele  membre  se asigură  că  spațiile  de depozitare  a  pesticidelor pentru uz profesional  sunt construite  astfel  încât  să împiedice  emisiile accidentale.  O  atenție deosebită  trebuie  să  fie acordată amplasamentului, dimensiunilor  și materialelor  de construcție. 

 Directiva  2009/128/CE  a Parlamentului  European  și a Consiliului din 21 octombrie 2009 

Articolul 9 

Pulverizarea aeriană 

(d)  întreprinderea responsabilă  cu  aplicarea pesticidelor  prin 

Articolul 79. Obligații legale ale persoanelor fizice şi juridice (1) Persoanele  juridice  care  produc,  depozitează,  comercializează  şi/sau utilizează produse de uz fitosanitar şi fertilizanți, au următoarele obligații: a) să producă,  să depoziteze,  să  comercializeze  şi  să utilizeze produse de uz fitosanitar şi fertilizanți numai cu respectarea prevederilor legale în vigoare; b) să  nu  folosească  produse  de  uz  fitosanitar  şi  fertilizanți  în  zonele  sau pe suprafețele unde sunt instituite măsuri speciale de protecție a mediului; c) să administreze produse de uz fitosanitar şi fertilizanți cu mijloace aviatice, numai cu avizul autorităților competente pentru mediu, autorităților competente în domeniul  sanitar  şi  agricol, pentru baza meliferă  şi  stupărit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare, după o prealabilă înştiințare prin mass‐media; d) să  aplice,  în  perioada  înfloririi  plantelor  a  căror  polenizare  se  face  prin 

+  compatibil     

88

pulverizare  aeriană  este atestată  de  o  autoritate competentă  să  autorizeze echipamentele  și aeronavele  pentru pulverizarea  aeriană  a pesticidelor; 

Articolul 12 

Reducerea  utilizării pesticidelor sau a riscurilor în anumite zone 

Ținând  seama  de  igiena necesară,  de  cerințele  de sănătate  publică  și  de biodiversitate  sau  de rezultatele  evaluării riscurilor relevante, statele membre  se  asigură  că utilizarea  pesticidelor  este redusă  la  minimum  sau interzisă  în  anumite  zone specific 

Articolul 13 

Manipularea și depozitarea pesticidelor  și  tratarea ambalajelor  și  a  resturilor de pesticide 

(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se  asigura  că  următoarele operațiuni  efectuate  de 

insecte,  numai  acele  tratamente  cu  produse  de  protecție  a  plantelor  care  sunt selective față de insectele polenizatoare; e) să livreze, să manipuleze, să transporte şi să comercializeze produse de uz fitosanitar şi fertilizanți ambalate cu inscripții de identificare, avertizare, prescripții de  siguranță  şi  folosire,  în  condiții  în  care  să  nu  provoace  contaminarea mijloacelor de transport şi/sau a mediului, după caz; f) să  stocheze  temporar  produse  de  uz  fitosanitar  şi  fertilizanți  numai ambalate şi în locuri protejate şi autorizate. (2) Persoanele  juridice  interesate  în  fabricarea  şi/sau  plasarea  pe  piață  a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanților au obligația să solicite şi să obțină, în cazul  în  care  legislația  specifică  prevede  aceasta,  autorizație  de mediu  pentru produse de protecție a plantelor,  respectiv pentru  certificarea produselor de uz fitosanitar  şi  a  fertilizanților,  în  vederea  producerii,  comercializării  şi  utilizării acestora în agricultură şi silvicultură. (3) Obligațiile  prevăzute  la  alin.  (1)  lit.  b)  ‐  f)  revin  şi  persoanelor  fizice,  în condițiile legii.  

89

utilizatori  profesioniști  și, după  caz,  de  distribuitori nu pun în pericol sănătatea umană sau mediul: 

(a)  depozitarea, manipularea,  diluarea  și amestecul  pesticidelor înainte de utilizare; 

(b)  manipularea ambalajelor  și  a  resturilor de pesticide; 

(c)  eliminarea amestecurilor  din rezervoare  rămase  după aplicare; 

(d)  curățarea echipamentului  utilizat după aplicare; 

(e)  recuperarea  sau eliminarea  resturilor  de pesticide  și  a  ambalajelor acestora  în  conformitate cu  legislația  comunitară privind deșeurile. 

DIRECTIVA CONSILIULUI din 15 iulie 1991 privind  introducerea  pe piață  a  produselor  de  uz fitosanitar (91/414/CEE) Dispoziții generale 

90

Articolul 3 (1) Statele membre prevăd că  produsele  de  uz fitosanitar nu pot fi  introduse  pe  piață  și utilizate pe  teritoriul  lor  în cazul în care nu au  autorizat  produsul respectiv,  în  conformitate cu dispozițiile prezentei  directive,  cu excepția  cazului  în  care scopul utilizării acestora  este  reglementat de  dispozițiile  articolului 22. 

 

 

 

Articolul 80. Responsabilitățile autorităților publice centrale(1) Autoritățile publice  centrale  competente,  conform  legislației  specifice din domeniul  substanțelor  chimice  şi  protecția  plantelor,  în  colaborare  cu  organul central de mediu al administrației publice, au următoarele responsabilități: a) să reglementeze regimul produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanților; b) să organizeze, la nivel teritorial, rețeaua de laboratoare pentru controlul calității produse de uz fitosanitar şi a fertilizanților; c) să verifice, prin  rețeaua de  laboratoare, concentrațiile  reziduurilor de produse de protecție a plantelor în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale şi animale. Organul central de mediu al administrației publice, împreună cu organele centrale pentru  agricultură,  silvicultură,  sănătate  şi  cele  din  domeniul  transporturilor  şi serviciile  descentralizate  ale  acestora,  după  caz,  supraveghează  şi  controlează aplicarea  reglementărilor privind produsele de uz  fitosanitar  şi  fertilizanții astfel încât să se evite poluarea mediului de către acestea 

N/A       

REGULAMENTUL  (CE)  NR. 850/2004  AL 

Secțiunea 2.Reglementarea poluanților organici persistenți 

+  compatibil     

91

PARLAMENTULUI EUROPEAN  ȘI  AL CONSILIULUI din 29 aprilie 2004 privind  poluanții  organici persistenți  și  de modificare  a  Directivei 79/117/CEE Articolul 1 Obiectivul  și  domeniul  de aplicare (1)  Având  în  vedere principiul  precauției  în mod special, obiectivul  prezentului regulament  este  de  a proteja sănătatea umană și mediul  împotriva poluanților  organici persistenți prin interzicerea,  scoaterea  din uz  cât  mai  curând  posibil sau limitarea producției,  introducerii  pe piață  și  utilizării substanțelor care intră sub  incidența  Convenției de  la  Stockholm  privind poluanții organici persistenți,  denumită  în continuare  „convenția”, sau a Protocolului  din  1998 privind  poluanții  organici persistenți la Convenția din 1979 privind poluarea transfrontalieră a 

Articolul 81 . Obiectul reglementării (1) Obiectul  prezentei  reglementări  constituie  stabilirea  condițiilor  de gestionare  a  poluanților  organici  persistenți  în  scopul  reducerii  şi  eliminării impactului  negativ  al  acestora  asupra  componentelor  mediului  şi  sănătății populației în plan local, național şi global. (2) Gestionarea poluanților organici persistenți este parte al unui regim special de  reglementare, prevăzut de prezenta  lege,  legislația  în domeniul deşeurilor  şi substanțelor  chimice,  precum  şi  conform  convențiilor  în  domeniu,  la  care Republica Moldova este parte. (3) Acțiunile de gestionare a poluanților organici persistenți  sunt direcționate spre  eliminarea  completă  a  bifenililor  policlorurați  din  transformatoare  şi condensatoare și a tuturor substanțelor şi deşeurilor din clasa poluanților organici persistenți,  inclusiv  utilajul  contaminat.  Perioada  realizării  sarcinilor  date  este indicată expres în Planurile de acțiuni.  

92

aerului pe rază  extinsă,  denumit  în continuare  „protocolul”,și prin  reducerea  la minimum,  în  vederea eliminării, dacă este posibil și cât mai curând,  a  emisiilor  de astfel  de  substanțe, precum și prin stabilirea dispozițiilor  privind deșeurile  care  sunt formate din, conțin sau sunt  contaminate  cu oricare  din  aceste substanțe.   Articolul 8 Planuri  de  punere  în aplicare (1) La pregătirea planurilor naționale  de  punere  în aplicare, în conformitate  cu procedurile  de  la  nivel național, statele membre asigură  publicului  în  timp util  ocazii  eficiente  de  a participa la acest proces. Articolul 10 Schimbul de informații (2)  În  cazul  poluanților organici  persistenți, Comisia și statele membre,  după  caz, promovează și facilitează: 

Articolul  82.  Responsabilitățile  organelor  centrale  al  administrației  publice  în domeniul poluanților organici persistenți (1) Organul central de mediu al administrației publice este responsabil de: a) elaborarea,  promovarea  şi  actualizarea  politicilor,  strategiilor, programelor,  legilor,  planurilor  de  acțiuni  şi  reglementărilor  în  domeniul poluanților organici persistenți; b) coordonarea  implementării  acordurilor  internaționale  de mediu, care prevăd reglementarea poluanților organici persistenți; c) asigurarea  integrării  politicilor  şi  acțiunilor  de  gestionare  a poluanților organici persistenți în strategiile sectoriale.  (2)  Organele centrale al administrației publice centrale sunt responsabile de: a) elaborarea,  promovarea  şi  actualizarea  politicilor,  strategiilor, programelor,  planurilor  de  acțiuni  şi  reglementărilor  în  domeniul  poluanților organici persistenți din sectorul gestionat; b) asigurarea  integrării  politicilor  şi  acțiunilor  de  gestionare  a poluanților organici persistenți în strategiile sectoriale; c) va coordona  în plan național aplicarea prevederilor Convenției de la Stockholm privind poluanții organici persistenți; d) va  coordona  activitățile  de  evaluare  a  modului  de  folosire, 

+  compatibil     

93

(a)  programe  de sensibilizare,  inclusiv  cu privire la efectele acestor poluanți  organici persistenți  asupra sănătățiiși a mediului și alternativele  la aceștia și cu privire  la reducerea sau eliminarea producției, utilizăriiș i  emisiei  lor,  în  special adresate  Articolul 9 Monitorizarea Comisia  și  statele membre stabilesc  în  strânsă colaborare Programe  și  mecanisme adecvate,  în  concordanță cu tehnologia de ultimă  oră,  pentru furnizarea  periodică  a datelor comparabile de monitorizare  privind prezența  dioxinelor, furanilor și PCB‐urilor, prevăzute  de  anexa  III,  în mediul  înconjurător.  La stabilirea acestor programe  și  mecanisme trebuie  să  se  ia  în considerare evoluțiile din  cadrul  protocolului  și convenției.   

depozitare,  eliminare,  aplicării  măsurilor  de  reducere  şi  diminuare  a  utilizării poluanților organici persistenți; e) va  elabora măsuri  de  reducere  şi  /sau  eliminarea  a  emisiilor  şi evaporărilor de poluanți organici persistenți.   

94

Directiva  2008‐98./EC Parlamentului  si Consiliului  European privind  deseurile  si abrogarea  anumitor Directive Articolul  1  Obiectul  şi domeniul de aplicare. Prezenta  directivă stabileşte  măsuri  în vederea  protecției mediului  şi  a  sănătății populației  prin  prevenirea sau  reducerea  efectelor adverse  generate  de producerea  şi  gestionarea deşeurilor  şi  prin reducerea  efectelor generale  ale  folosirii resurselor  şi  creşterea eficienței folosirii acestora. 

Secțiunea 3. Regimul deşeurilor 

 Articolul 83. Obiectul reglementării  (1)  Obiectul  prezentei  reglementări  constituie  determinarea  condițiilor  de gestionare  a  deşeurilor  în  scopul  protecției    sănătății  publice  şi  a  mediului împotriva  efectelor  nocive  cauzate  de  colectarea,  transportul,  reciclarea  şi eliminarea  deşeurilor.  

+  compatibil     

Articolul 9 

Prevenirea  generării deșeurilor 

După  consultarea  tuturor părților interesate, Comisia prezintă  Parlamentului European  și  Consiliului următoarele  rapoarte, însoțite,  dacă  este  cazul, de  propunerile  de  măsuri necesare  pentru  a  sprijini activitățile  de  prevenire  și punerea  în  aplicare  a programelor  de  prevenire 

Articolul 84. Principiile de gestionare a deşeurilor (1)  Prevenirea  generării  şi  gestionărea  deşeurilor,  se  bazează  pe    următoarele principii: a) Prevenirea sau reducerea generării  deşeurilor, în particular prin acțiuni asupra procesului de producere şi a distribuirii produselor; b) Organizarea transportării deşeurilor şi limitarea în volum şi în distanță; c) Recuperarea deşeurilor prin reutilizare şi reciclarea sau alte acțiuni ce au scopul de a obține materiale reciclate sau energie din deşeuri; d) Asigurarea  implicării publicului şi  informării despre efectele asupra mediului şi sănătății  publice  de  la  procesul  de  producere  şi  eliminare  a  deşeurilor,  prin asigurarea  confidențialității  conform  legislației  specifice  în  domeniul  gestionării deşeurilor, la fel şi a măsurilor de prevenire sau compensare a prejudiciului cauzat parvenit de la deşeuri.   

+  compatibil     

95

a  generării  deșeurilor menționate la articolul 29 

Articolul 10 

Valorificarea 

Statele  membre  adoptă măsurile necesare pentru a garanta  că  toate deșeurile sunt  supuse  unor operațiuni  de  valorificare în  conformitate  cu articolele 4 și 13. 

Articolul 11 

Reutilizarea și reciclarea 

(1) Statele membre adoptă măsurile  corespunzătoare pentru  a  promova reutilizarea  produselor  și activitățile  de  pregătire pentru  reutilizare,  în special  prin  măsuri  de stimulare  a  creării  unor rețele  de  reutilizare  și reparare  și  prin  sprijinirea acestora,  prin  utilizarea unor  instrumente economice,  a  unor  criterii referitoare  la  achizițiile publice,  prin  obiective cantitative sau alte măsuri. 

96

 

 rticolul 8 

Răspunderea  extinsă  a producătorilor 

(1)  Pentru  a  consolida reutilizarea  și  prevenirea, reciclarea  și  alte  tipuri  de valorificare  a  deșeurilor, statele  membre  adoptă măsuri  legislative sau non‐legislative  pentru  a  se asigura  că  orice  persoană fizică  sau  juridică  care,  la nivel  profesional, elaborează,  produce, prelucrează,  tratează, vinde sau importă produse (producătorul  produsului) este supusă unui  regim de răspundere  extinsă  a producătorului. 

Astfel  de  măsuri  pot include,  printre  altele, acceptarea  produselor returnate  și  a  deșeurilor care rămân după utilizarea respectivelor  produse, precum  și  gestionarea ulterioară  a  deșeurilor  și răspunderea  financiară pentru  aceste  activități. Aceste măsuri  pot  include 

Articolul 85. Răspunderea  extinsă a producătorului (1)  Răspunderea  extinsă  a  producătorului  vizează  luarea  măsurilor  necesare pentru asigurarea condițiilor de recuperare sau eliminare a  deşeurilor fără a pune în pericol  sănătatea publică  şi  fără a utiliza procese  sau metode care pot aduce prejudicii mediului. (2) Principiul răspunderii extinse a producătorului se aplică deşeurilor rezultate din utilizarea  unor  produse  sau  ambalaje  produse,  importate  şi  comercializate  în Republica Moldova,  inclusiv  în  scopul  reducerii  pericolului  cauzat  mediului  de către produsul promovat pe piață. (3) Listele produselor supuse recuperării şi reciclării în baza principiului răspunderii extinse a producătorului sunt aprobate de Guvern la propunerea organului central de mediu al administrației public.  (4)  Răspunderea  extinsă  a  producătorului  include  restricții  privind  compoziția, reciclarea  şi  reutilizarea  produselor  şi  ambalajelor,  iar  producătorul  acestora asigură marcarea şi etichetarea produsului sau ambalajului, furnizînd următoarele informații: a)  conținutul  substanțelor  şi materialelor  utilizate  la  fabricarea  produsului  sau  ambalajului; b)  potențiala modalitate  de  colectare,  reciclare  sau  utilizare  a  produsului    sau ambalajului.  

+  compatibil     

97

obligația  de  a  pune  la dispoziția  publicului informațiile  disponibile  cu privire  la  caracterul reutilizabil  și  reciclabil  al produselor. 

(2) Statele membre pot lua măsurile necesare pentru a încuraja  proiectarea  de produse  care  să  aibă  un efect  redus  asupra mediului  și  care  să genereze  o  cantitate scăzută  de  deșeuri  în timpul  producerii  și  al utilizării  ulterioare,  și pentru  a  se  asigura  că valorificarea  și  eliminarea produselor care au devenit deșeuri  se  realizează  în conformitate  cu  articolele 4 și 13. 

Astfel  de  măsuri  pot, printre altele, să încurajeze dezvoltarea, producerea  și comercializarea produselor cu  utilizări  multiple,  care sunt durabile din punct de vedere  tehnic  și  care  pot, după  ce  au  devenit deșeuri,  să  facă  obiectul unei valorificări sigure și al unei  eliminări  care  să respecte mediul. 

98

(3)  În  momentul  aplicării răspunderii  extinse  a producătorului,  statele membre iau în considerare fezabilitatea  tehnică  și viabilitatea  economică precum  și efectele globale asupra  mediului  și  a sănătății  populației  și impactul  social,  cu respectarea  necesității  de a asigura buna funcționare a pieței interne. 

(4) Regimul de  răspundere extinsă  a  producătorului este aplicat fără a se aduce atingere  răspunderii pentru  gestionarea deșeurilor  prevăzută  la articolul 15  alineatul  (1)  și fără  a  aduce  atingere legislației  specifice existente  privind  fluxul  de deșeuri  și  privind produsele. 

 Articolul 12  Eliminarea

Statele  membre garantează  că,  în  cazul  în care  valorificarea,  astfel cum  este  prevăzută  la articolul  10  alineatul  (1), nu are  loc,  toate deșeurile sunt  supuse  operațiunilor 

Articolul 86. Responsabilități privind colectarea şi eliminarea  deşeurilor (1)  Autoritățile  administrației  publice  locale  asigură  colectarea  şi  transportarea deşeurilor menajere solide, generate în localitatea administrată, către capacitățile de  reciclare  sau  eliminare,  în  scopul  asigurării  protecției  sănătății  umane,  a mediului înconjurător şi garantarea drepturilor private. (2) La planificarea evacuării deşeurilor autoritățile administrației publice locale țin cont de distanță  la care generatorii şi posesorii deşeurilor depun de sine stătător deşeurile  într‐un mod  acceptabil  din  punct  de  vedere  al  protecției mediului  şi sănătății  umane.  De  asemenea  țin  cont  că  frecvența  colectării  deşeurilor  este 

+  compatibil     

99

de eliminare  în  condiții de siguranță,  care  îndeplinesc cerințele de  la articolul 13 privind  protecția  sănătății populației și a mediului. 

 

raportată la necesitățile diferitor condiții ale construcțiilor. (3)  Regulile  de  eliminare  a  deşeurilor  sunt  stabilite  prin  legislație  speciala,  la propunerea organului central de mediu al administrației publice.    

 

Articolul 87. Întocmirea programelor de gestionare a deşeurilor(1)  In  scopul asigurării unei gestionări adecvate a deşeurilor,  inclusiv  recuperare sau eliminarea acestora  fără a pune  în pericol  sănătatea publică  şi  fără a utiliza procese sau metode care pot aduce prejudicii mediului  organul central de mediu al administrație publice  formulează programe  şi planuri de acțiuni  în domeniu  la nivel național de gestionare a deşeurilor.    (2) Autoritățile administrației publice locale, precum şi persoanele fizice şi juridice care  desfăşoară  activități  de  gestionare  a  deşeurilor    trebuie  sa  întocmească programe de gestionare a deşeurilor la nivel local.    

N/A       

Articolul 16 Principiile  autonomiei  şi proximității  (1)  Statele  membre  iau măsurile  necesare,  în colaborare  cu  alte  state membre,  dacă  este necesar  sau  oportun,  în vederea  stabilirii  unei rețele  integrate  şi corespunzătoare de unități de eliminare a deşeurilor şi de  instalații de valorificare a  deşeurilor  municipale mixte  colectate  din gospodăriile  private, inclusiv  în  cazul  în  care această colectare vizează şi astfel de deşeuri provenite de  la  alți  producători, 

Articolul 88. Rețeaua națională a instalațiilor de eliminare a deşeurilor  (1)  Autoritățile  administrației  publice  trebuie  sa  ia  masurile  corespunzătoare pentru  stabilirea  unei  rețele  naționale  a  instalațiilor  de  eliminare  a  deşeurilor, planificata integrat şi adecvat, cu luarea în considerare a celor mai bune tehnologii care nu antrenează costuri excesive. (2)  La  planificarea  rețeliei  națională  a  instalațiilor  de  eliminare  a  deşeurilor  se conduce de prevederile Planului Național de amenajare a teritoriului.  (3) Abandonarea  deşeurilor  şi  depozitarea  necontrolata  a  acestora  sau  în  afara locurilor special amenajate, sînt interzise.  (4) Organl subordonat organului central de mediu al administrației publice şi alte autorități  avînd  competențe  în  domeniul  gospodăririi  deşeurilor,  stabilite  prin legislația  in vigoare, asigură  luarea măsurilor necesare prevenirii  transportarii de deşeuri care nu se conformează cu planurile de gestionare a acestora. 

+  compatibil     

100

luând  în  considerare  cele mai  bune  tehnici disponibile.  

 

Articolul 89. Obligații legate de gestionarea deşeurilor (1)  Introducerea pe  teritoriul Republicii Moldova a deşeurilor de orice natură,  în scopul eliminării acestora, este interzisă. (2)  Introducerea  pe  teritoriul  Republicii  Moldova  a  deşeurilor,  în  scopul recuperării,  se  realizează  în  baza  reglementărilor  specifice  în  domeniu,  cu aprobarea Guvernului. (3)  Valorificarea  deşeurilor  se  realizează  numai  în  instalații,  prin  procese  sau activități  autorizate  de  organele  centrale  de  mediu  şi  sănătate  publică  ale administrației publice.   (4)  Tranzitul  şi  exportul  de  deşeuri  de  orice  natură,  precum  şi  transportul internațional  şi  tranzitul deşeurilor periculoase  sunt  realizate  în  conformitate  cu acordurile şi convențiile internationale  la care Republica Moldova este Parte şi cu legislația națională specifică în domeniu. (5)  Transportul  intern  al  deşeurilor  periculoase  se  realizează  în  conformitate  cu prevederile legislației în domeniul deşeurilor.  

N/A       

Articolul 23 

Eliberarea autorizației 

(1)  Statele membre  impun tuturor  unităților  sau întreprinderilor  care intenționează  să desfășoare  activități  de tratare  a  deșeurilor  să obțină  o  autorizație  din partea  autorității competente. 

În autorizație se precizează cel puțin următoarele: 

Articolul 90. Autorizarea activităților legate de gestionarea deşeurilor   (1) Organizarea sau desfăşurarea oricărei activități care desfăşoară operațiuni de recuperare sau eliminare a deşeurilor, conform legislației în vigoare, trebuie să se  efectueze  numai  după  obținerea  autorizației  de  mediu  sau  autorizației integrate de mediu conform criteriilor determinate de legislația specială. (2) Daca  metoda  propusa  de  agentul  economic  pentru  eliminarea  sau recuperarea  deşeurilor  nu  este  acceptabila  din  punct  de  vedere  al  protecției mediului, solicitarea de autorizare de mediu se respinge. (3) La eliberarea autorizației/autorizației  integrate de mediu pentru orice alta activitate, organul central de mediu al administrației de stat trebuie sa se asigure ca orice producător/deținător de deşeuri:   a)  are  deşeurile  preluate  de  către  o  societate  publica  sau  privata,  autorizata pentru  colectarea  deşeurilor,  care  îndeplineşte  operațiunile  menționate  de legislația specifica in vigoare, sau   b)  efectuează  cu  mijloace  proprii  recuperarea  sau  eliminarea  deşeurilor  prin mijloace autorizate conform prevederilor prezentei  legi şi a  legislației specifice  in vigoare. 

+  compatibil     

101

(a)  tipurile  și  cantitățile de deșeuri care pot fi tratate; 

 

 

 

Articolul 91. Competențe   (1) Controlul gestionării deşeurilor revine organului subordonat organului central de mediu al administrației publice şi celorlalte   autorități cu competențe stabilite de legislația specială în vigoare.  (2) În scopul asigurării respectării cerințelor de management a deşeurilor organul central  de  mediu  al  administrației  publice,  în  comun  cu  autoritățile  naționale competente relevante:   a)  elaborează  reguli  privind  clasificarea  deşeurilor  şi  stabilirea  listei  deşeurilor după categorii;  b) elaborează  reguli privind  stabilirea atribuțiilor  şi obligațiilor producătorului  în colectarea, transportarea, reciclarea şi eliminarea deşeurilor;  c)  propune măsurile  corespunzătoare  pentru  stabilirea  unei  rețele  naționale  a instalațiilor de eliminare a deşeurilor, planificata  integrat şi adecvat, cu  luarea  în considerare a celor mai bune tehnologii care nu antrenează costuri excesive.  (3) Autoritățile administrației publice locale, precum şi persoanele fizice şi juridice care  desfăşoară  activități  de  gestionare  a  deşeurilor  au  atribuții  şi  obligații  în conformitate  cu  prevederile  prezentei  legi  şi  a  celor  speciale  din  domeniul gestionării deşeurilor vizând luarea măsurilor necesare pentru a asigura condițiile reciclării sau eliminării deşeurilor fără a pune în pericol sănătatea publică şi fără a utiliza procese sau metode care pot aduce prejudicii mediului.   (4)  În  scopul atingerii unui nivel  ridicat de protecție a mediului, pe  lângă  luarea unor măsuri  responsabile pentru a asigura eliminarea  şi  recuperarea deşeurilor, organul  central  de  mediu  al  adminstratie  publice,  în  comun  cu  autoritățile naționale competente relevante trebuie să ia măsuri pentru a reduce producerea de deşeuri, în special prin promovarea unor tehnologii curate şi a produselor care pot  fi  reciclate  sau  reutilizate,  conducându‐se  de  oportunitățile  existente  şi potențiale ale pieței pentru deşeuri recuperate 

N/A       

DIRECTIVA  2001/18/CE  A PARLAMENTULUI EUROPEAN  ȘI  A CONSILIULUI din 12 martie 2001 privind  diseminarea 

Secțiunea 4.Regimul organismelor modificate genetic 

obținute prin tehnicile biotehnologiei moderne  Articolul 92. Obiectul reglementarii  (1) Activitățile  legate  de  obținerea,  testarea,  producerea,  utilizarea  şi 

+  compatibil     

102

deliberată  în  mediu  a organismelor  modificate genetic  și  de  abrogare  a Directivei 90/220/CEE a Consiliului PARTEA A DISPOZIȚII GENERALE Articolul 1 Obiectiv În  conformitate  cu principiul  de  precauție, obiectivul prezentei directive  este  acela  de  a armoniza  actele  cu putere de lege și actele administrative  ale  statelor member  și  de  a  proteja sănătatea umană și mediul în cazul în care: —  se  efectuează diseminarea  deliberată  în mediu a organismelor modificate genetic, în orice alte  scopuri  decât introducerea pe piață  în  interiorul Comunității; —  se  introduc  pe  piață organisme  modificate genetic ca produse în sine sau componente ale altor produse,  în  interiorul Comunității  

comercializarea  organismelor  modificate  genetic  prin  tehnicile  biotehnologiei moderne,  sunt  supuse  unui  regim  special  de  reglementare,  autorizare  şi administrare,  conform  dispozițiilor  prezentei  legi,  a  legislației  specifice  şi convențiilor şi acordurilor internaționale la care Republica Moldova este Parte. (2) Activitățile prevăzute la alin. (1) includ: a) obținerea,  multiplicarea,  testarea  şi  utilizarea  în  condiții  izolate,  pentru diferite scopuri, a microorganismelor, a plantelor şi animalelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne;  b) introducerea  deliberată  în mediu  şi  introducerea  pe  piață  a  organismelor modificate  genetic  prin  tehnicile  biotehnologiei  moderne,  inclusiv  a  oricărei structuri vii capabile să reproducă un organism, cum sînt semințele, bulbii, butaşii, polenul, sporii şi altele asemenea;  c) eliberarea neintenționată în mediu a organismelor modificate genetic;  d) introducerea  deliberată  în  mediu  şi  introducerea  pe  piață  a  produselor procesate care conțin organisme modificate genetic şi/sau componente nevii din organisme vii modificate genetic în stare neprelucrată sau procesate;  e) toate  felurile  de  cercetări  ale  organismelor  modificate  genetic,  inclusiv cercetări de laborator, clinice, de cîmp, de experimentare în producție;  f) operațiile deliberate de import/export cu organisme modificate genetic şi cu produse rezultate din astfel de organisme;  g) transportul neintenționat peste frontieră al organismelor modificate genetic;  h) depozitarea,  înhumarea,  nimicirea  organismelor modificate  genetic  şi/sau produselor  rezultate  din  astfel  de  organisme,  folosirea  deşeurilor  rezultate  din utilizarea tehnicilor biotehnologiei moderne.  (3) Activitățile prevăzute  la alin.  (2) se desfăşoară numai  în condițiile asigurării protecției mediului, precum şi a sănătății oamenilor şi animalelor, în baza actelor de reglementare, emise de autoritatea competentă.  

 Articolul 93. Responsabilitățile Comisiei Naționale pentru Securitate Biologică .(1) Comisia  Națională  pentru  Securitate  Biologică  emite  autorizațiile  şi acordurile  de  import  privind  activitățile  cu  organisme  modificate  genetic 

N/A       

103

prevăzute la art. 92 alin. (2).(2) În  procesul  decizional  privind  activitățile  de  la  art.  92  alin.  (2)  ,  Comisia Națională pentru Securitate Biologică  solicită avizele autorității centrale abilitată cu  gestiunea  resurselor naturale  şi  cu protecția mediului,  autorităților    centrale pentru economie, agricultură,  sănătate  şi autorității pentru protecția drepturilor consumatorului,  conform  legislației  specifice,  consultă  şi  asigură  informarea  şi participarea publicului  

Articolul 15 Procedura standard (3)  Dacă  autoritatea competentă care a pregătit raportul hotărăște că  produsul  poate  fi introdus  pe  piață,  în absența oricărei obiecții motivate  din  partea  unui stat  membru  sau  din partea Comisiei în termen de 60 de zile de  la data punerii  în  circulație a raportului de  evaluare  menționat  la articolul  14  alineatul  (3) litera (a) sau dacă  se  rezolvă  probleme rămase  nerezolvate  în perioada de 105 zile menționată la alineatul (1),  autoritatea competentă care pregătește  raportul  emite o  autorizație  scrisă  pentru introducerea pe  piață,  îl  transmite notificatorului  și informează celelalte state 

Articolul 94. Condiții de reglementare (1) Autorizațiile prevăzute la art. 92 alin. (2) privind introducerea deliberată în mediu se emit  persoanelor juridice şi fizice, conform prevederilor legislației specifice. (2)  Importul pe  teritoriul Republicii Moldova  şi exportul unui organism modificat genetic se realizează  conform prevederilor legislației specifice în vigoare. (3)  Transportul  internațional  al  organismelor  modificate  genetic  se  realizează conform  legislației  naționale,  acordurilor  şi  convențiilor  privind  transportul internațional de mărfuri/mărfuri periculoase, după caz, la care Republica Moldova este parte. 

+  compatibil     

104

membre  cu  privire  la aceasta în termen de 30 de zile.  

 

Articolul 95. Obligații(1)  Titularii  autorizațiilor  privind  activitățile  cu  organisme modificate  genetic  au obligația  să  se  conformeze  cerințelor  legale  privind  asigurarea  trasabilității, etichetării,  monitorizării  şi  să  raporteze  Comisiei  Naționale  pentru  Securitate Biologică  şi  altor  autorități,  după  caz,  rezultatele  activității,  conform  legislației specifice în vigoare. (2) Persoanele  juridice  şi  fizice  care desfăşoară activități  care  implică organisme modificate genetic au următoarele obligații:     a)  să  solicite  şi  să  obțină  autorizația  de  import  /export  pentru  organisme modificate genetic şi/sau autorizațiile privind activitățile cu organisme modificate genetic, după caz;     b)  să  respecte prevederile acordurilor de  import pentru organisme modificate genetic  şi/sau  ale  autorizațiilor  privind  activitățile  cu  organisme  modificate genetic, după caz;     c) să oprească activitatea sau să schimbe condițiile de desfăşurare, la solicitarea autorității competente, dacă apar informații noi, privind riscurile asupra mediului şi sănătății umane şi animale;     d) să răspundă, potrivit prezentei legi şi a legislației specifice în vigoare, pentru prejudiciile rezultate din aceste activități;     e) să acopere costurile măsurilor necesare pentru prevenirea  şi/sau  reducerea consecințelor efectelor adverse ale acestor activități;     f)  să  aplice măsurile  de  eliminare  a  deşeurilor  rezultate  din  activitățile  care implică  organisme/microorganisme  modificate  genetic,  în  conformitate  cu prevederile legale în vigoare.  

N/A       

Articolul 9 Consultarea  și  informarea populației (1) Statele membre,  fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 7  și 25,  consultă populația și,  după  caz,  anumite 

Articolul 96. Informarea şi participarea publicului la deciziile privind introducerea deliberată în mediu şi amplasarea în piață a organismelor modificate genetic (1) Înaintea luării deciziilor privind introducerea deliberată în mediu şi amplasarea pe piață a organismelor modificate genetic Comisia Națională pentru  Securitate Biologică va lua măsuri de asigurare efectivă a informării rapide şi exhaustive şi a participării publicului. (2)  Informarea  publicului  trebuie  să  fie  efectuată  fără  a  prejudicia  legislația națională  în  domeniul  confidențialității.  În  nici  un  caz  nu  se  va  considera 

+  compatibil     

105

grupuri, cu privire  la  diseminarea deliberată  propusă. Procedând astfel, statele membre  stabilesc  norme de  aplicare  pentru respectiva consultare, inclusiv o perioadă de timp rezonabilă,  pentru  a  oferi populației sau grupurilor posibilitatea de a‐și exprima opinia.  

informație confidențială:a)  descrierea  generală  a  organismului  modificat  genetic,  sau  corespunzător  a organismelor modificate genetice  în cauză, denumirea  şi adresa solicitantului de eliberare a autorizație de  introducere deliberată  în mediu şi amplasare  în piață a organismelor modificate genetic; b) metodele  şi  planurile  de monitorizare  a  organismului modificat  genetic,  sau corespunzător  a  organismelor  modificate  genetice  în  cauză,  şi  măsurile  de lichidare a situațiilor excepționale; c) evaluarea riscurilor de mediu.  

 

Articolul 97. Colaborarea cu organul central vamal al administrației publice Organul  central  vamal  al  administrației  publice  permite  importul/exportul organismelor modificate genetic în conformitate cu legislația specifică.   

N/A       

 Capitolul V

DOMENIILE PROTECTIEI MEDIULUI  

       

Directiva  2008/50/CE  a Parlamentului  European  și a Consiliului 

din  21  mai  2008  privind calitatea  aerului înconjurător  și  un  aer mai curat pentru Europa 

Articolul 1 Obiectul 

Prezenta  directivă stabilește  măsuri  care urmăresc: 

Secțiunea 1.Protecția atmosferei, schimbările climatice, gestionarea zgomotului ambiental 

 Articolul 98. Obiectul reglementării (1) Obiectul de reglementare în domeniul protecției atmosferei,  adaptărilor la schimbările climatice şi gestionarea zgomotului sunt: a) activități privind definirea  şi stabilirea obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător  destinate  să  evite,  să  prevină  sau  să  reducă  efectele  dăunătoare asupra sănătății publice şi a mediului ca întreg;  b) evaluarea  calității  aerului  înconjurător  pe  baza  unor  metode  şi  criterii ştiințific argumentate;  c) obținerea de informații privind calitatea aerului înconjurător pentru a ajuta la  combaterea  poluării  aerului  şi  a  neplăcerilor  cauzate  de  aceasta  şi  pentru  a monitoriza  pe  termen  lung  tendințele  şi  îmbunătățirile  care  rezultă  în  urma măsurilor luate la nivel local şi național;  d) garantarea faptului că informația privind calitatea aerului înconjurător este 

+  compatibil     

106

1.  definirea  și  stabilirea obiectivelor  pentru calitatea  aerului înconjurător  destinate  să evite,  să  prevină  sau  să reducă  efectele dăunătoare  asupra sănătății  umane  și  a mediului ca întreg; 

2.  evaluarea  calității aerului  înconjurător  în statele  membre  pe  baza unor  metode  și  criterii comune; 

3.  obținerea  de  informații privind  calitatea  aerului înconjurător pentru a ajuta la  combaterea  poluării aerului  și  a  neplăcerilor cauzate  de  aceasta  și pentru  a  monitoriza  pe termen  lung  tendințele  și îmbunătățirile  care  rezultă în urma măsurilor  luate  la nivel național și comunitar; 

4.  garantarea  faptului  că aceste  informații  privind calitatea  aerului înconjurător  sunt  puse  la dispoziția publicului; 

5.  menținerea  calității aerului  acolo  unde  este corespunzătoare  și 

pusa la dispoziția publicului; e) menținerea  calității  aerului  acolo  unde  este  corespunzătoare  şi îmbunătățirea acesteia în alte cazuri;  f) promovarea  unei  cooperări  între  organele  centrale  speciale  ale administrației  publice  ,  autorități  publice  locale,  agenți  economici  şi  societatea civilă în vederea reducerii poluării aerului.  

107

îmbunătățirea  acesteia  în alte cazuri; 

6.  promovarea  unei cooperări  crescute  între statele membre în vederea reducerii poluării aerului. 

 Directiva  2008/50/CE  a Parlamentului  European  și a Consiliului 

din  21  mai  2008  privind calitatea  aerului înconjurător  și  un  aer mai curat pentru Europa 

 2)  Pentru  a  proteja sănătatea umană și mediul ca  întreg, este deosebit de important  să  fie combătute la sursă emisiile de  poluanți  și  să  fie identificate  și  puse  în aplicare  cele mai  eficiente măsuri  de  reducere  a emisiilor  pe  plan  local, național  și  comunitar.  În consecință,  emisiile  de poluanți  atmosferici nocivi ar  trebui  evitate, combătute sau reduse și ar trebui  stabilite  obiective corespunzătoare  pentru calitatea  aerului 

Articolul 99. Principiile protecției aerului (1) În  scopul  protecție  sănătății  publice  şi  a mediul  ca  întreg  trebuie  să  fie combătute  la sursă emisiile de poluanți, prin identificarea şi punere în aplicare  a celor mai eficiente măsuri de reducere a emisiilor pe plan local şi național.   (2) Tendințele  de  protecție  a  calității  aerului  sunt  îndreptate  spre  evitarea, combaterea  sau  reducerea  emisiilor  de  poluanți  atmosferici  nocivi  şi  stabilirea obiectivelor corespunzătoare pentru calitatea lui. (3) Măsurile  de  protecție  a  aerului  urmează  să  aibă  o  abordare  complexă privind  vulnerabilitatea  mediului  ambiant  în  contextul  emisiilor  sumare  ale poluanților precum  GES, POPs, MG, etc. (4) Emisiile  de  poluanți  atmosferici  sunt  limitate  (stabilite)  în  baza    valorilor limită  de  emisie  pentru  anumite  grupe,  familii  sau  categorii  de  substanțe,  în special  pentru  cele  menționate  în  anexa  3,  luîndu‐se  în  considerație  natura acestora şi potențialul lor de transfera poluare dintr‐un mediu în altul.  (5) Valoare  limită  de  emisie  pentru  substanțele  poluate  se  determină  în punctul în care emisiile părăsesc instalația şi la determinarea acestor valori nu se ia în  considerare nicio diluarea care intervine înaintea de acest punct.  (6) Organul central de mediu al administrației publice stabileşte valori limită de emisie care nu depăşesc nivelurile asociate celor mai bune tehnici disponibile.  

+  compatibil     

108

înconjurător,  luându‐se  în considerare  standardele, ghidurile  și  programele Organizației  Mondiale  a Sănătății.   

DIRECTIVA 96/62/CE A CONSILIULUI din 27 septembrie 1996 privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător  Articolul 4 Stabilirea valorilor limită și a pragurilor limită pentru aerul înconjurător   Pentru alți poluanți, Comisia prezintă Consiliului propuneri de stabilire a unor valori limită și, după caz, a unor praguri de alertă dacă, pe baza progresului științific și luând în considerare criteriile stabilite la anexa III, este necesar să se evite, să se prevină sau să se reducă efectele dăunătoare ale acestor poluanți asupra sănătății umane și/sau asupra mediului ca întreg în cadrul Comunității. 

109

(2) Ținând seama de cele mai recente date ale cercetării științifice  Articolul 4 

Stabilirea  zonelor  și  a aglomerărilor 

Statele  membre  stabilesc zone  și  aglomerări  pe întreg  teritoriul  lor. Evaluarea calității aerului și gestionarea calității aerului sunt  realizate  în  toate zonele și aglomerările. 

CAPITOLUL II 

Articolul 4 

Stabilirea  zonelor  și  a aglomerărilor 

Statele  membre  stabilesc zone  și  aglomerări  pe întreg  teritoriul  lor. Evaluarea calității aerului și gestionarea calității aerului sunt  realizate  în  toate zonele și aglomerările. 

CAPITOLUL II 

 

Articolul 100. Evaluarea calității aerului   înconjurător (1) În  scopul  evaluării  calității  aerului  înconjurător  întreg  teritoriu  al Republicii  Moldova  se  divizează  în  zone  sau  aglomerări  în  dependență  de dimensiunile populației şi a ecosistemelor expuse poluării aerului.  (2) Evaluării  calității  aerului  înconjurător  se  face  în  baza  datelor monitoringului integrat de mediu conform reglementărilor specifice. (3) În dependență de nivelul concentrației  unui poluant în aerul înconjurător sau depunerea acestuia pe suprafețe  într‐o perioadă de  timp dată se determină următoarele praguri de poluare: valoare‐țintă, prag de alertă, prag de  informare, prag superior de poluare, prag inferior de poluare.  

+  compatibil     

110

Articolul 3 

Responsabilități 

Statele  membre desemnează,  la  nivelurile corespunzătoare, autoritățile  și  organismele competente  responsabile pentru: 

(a)  evaluarea  calității aerului înconjurător; 

(b)  aprobarea  sistemelor de  măsurare  (metode, echipamente,  rețele  și laboratoare); 

(c)  asigurarea  acurateței măsurărilor; 

(d)  analiza  metodelor  de evaluare; 

(e)  coordonarea  pe teritoriul lor a eventualelor programe  comunitare  de asigurare  a  calității organizate de Comisie; 

(f)  cooperarea  cu  celelalte state  membre  și  cu Comisia. 

După  caz,  autoritățile  și 

Articolul 101. Responsabilități ale organului central de   mediu   al administrației publice (1)  În  domeniul  protecției  calității  aerului  înconjurător  şi  gestionării  zgomotului ambiental, organul centrală de mediu   al administrației publice are următoarele atribuții şi responsabilități: a) elaborează  politica  şi  documentele  politice    naționale  şi  coordonează acțiunile  la nivel național  şi  local privind protecția atmosferei, precum  şi pentru protecția populației față de nivelurile de expunere la zgomotul ambiental ce poate avea  efecte  negative  asupra  sănătății  umane,  în  conformitate  cu  politicile europene şi internaționale specifice; b) coordonează  activitatea  de monitoring  privind  calitatea  aerului  în  cadrul monitoringului integrat de mediu la nivelul întregii țări şi la nivel transfrontalier; c) ține evidența emisilor substanțelor nocive în aerul atmosferic; d) stabileşte, după  caz, prin  actele de  reglementare, progurile de poluare  şi valori  limită de emisie mai restrictive  şi măsurile necesare  în vederea respectării acestora.  

+  compatibil     

111

organismele  competente se  conformează prevederilor secțiunii C din anexa I. 

 

 

Articolul 102. Schimbările climatice(1) Obiectivul  general  al  cadrului  legislativ  şi politic  în domeniul  schimbărilor climatice  este de  a  contribui  la  stabilizarea,  conform dispozițiilor pertinente  ale Convenției‐cadru a Națiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice, 5 iunie 1992 şi a legislației naționale,  concentrațiele de  gaze  cu  efect de  sera  în  atmosfera  la un nivel  care  sa  împiedice  orice  perturbare  antropică  periculoasă  a  sistemului climatic.  (2) În  domeniul  schimbărilor  climatice,  autoritatea  centrală  de  mediu  are următoarele atribuții şi responsabilități: a) elaborează,  promovează  şi  actualizează    politica,  documentele  politice  naționale  şi actele legislative privind schimbările climatice; b) asigură şi coordonează  integrarea politicilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi adaptarea la efectele schimbărilor climatice în politicile sectoriale; c) coordonează implementarea mecanismelor prevăzute de Protocolul de la Kyoto  şi  post  Kyoto,  Convenția‐cadru  a  Națiunilor  Unite  cu  privire  la  schimbările climatice, în acest scop este creată Comisia Națională; d) efectuează  inventarierea  gazelor  cu  efecte  de  seră,  politica  şi  documentele politice    naționale  şi  elaborează  Comunicarea  Națională  privind  schimbările climatice; e) efectuează monitoringul meteorologic operativ; (3) Organul central de mediu al administrației publice coordonează activitățile privind elaborareaşi implementarea documentelor de politici privind adaptarea la schimbările climatice.  (4) Orice activitate economică sau de alt gen care poate să aducă   sau duc  la schimbarea  climei,  trebuie  să  fie  realizată  cu  condiția  respectării  cerințelor  de protecție a mediului. Operatorul ce realizează o activitate economică sau de alt gen, și emană gaze cu efecte de seră  în atmosferă, este obligat să  reducă volumul emisiilor de gaze cu efecte  de  seră  și  (sau)    substanțe  ce  contribuie  la  crearea,  acumularea  în atmosferă duce la schimbare de climă. 

       

CONVENTIA  DE  LA  VIENA  Articolul 103. Protecția stratului de ozon  +  compatibil     

112

din 22 martie 1985 privind protectia  stratului de ozon  Art. 2: Obligatii generale 2.In  acest  scop  partile,  in functie  de  mijloacele  si posibilitatile lor : a)  coopereaza  prin intermediul  observatiilor sistematice,  cercetarii  si schimbului  de  informatii pentru  o  mai  buna intelegere  si  evaluare  a efectelor  activitatilor umane asupra  stratului de ozon  si  efectelor  asupra sanatatii  umane  si  a mediului  provenite  din modificarea  stratului  de ozon ; b)  adopta  masuri legislative si administrative si  sa  coopereze  in  cadrul politicilor  adecvate  pentru controlul,  limitarea, reducerea  sau  prevenirea activitatilor  umane  sub jurisdictia sau controlul lor, daca  aceste  activitati  au sau  pot  avea  efecte adverse  rezultind  din modificarea  sau  posibilele modificari  ale  stratului  de ozon ; c)  coopereaza  in formularea  masurilor, procedeelor  si 

(1) În scopul protecție sanatății publice  şi mediul ambiant  împotriva efectelor adverse rezultate în urma modificărilor stratului de ozon organul central de mediu îşi asumă următoarele reponsabilități: a) cooperarea  prin  intermediul  observațiilor  sistematice,  cercetării  şi schimbului  de  informații  pentru  o mai  buna  ințelegere  şi  evaluare  a  efectelor activităților umane asupra stratului de ozon şi efectelor asupra sanatății publice şi a mediului provenite din modificarea stratului de ozon; b)  elaborarea şi promovarea măsuri legislative şi administrative în domeniu; c) cooperarea  în  cadrul  politicilor  adecvate  pentru  controlul,  limitarea, reducerea  sau  prevenirea  activităților  umane  sub  jurisdicția  sau  controlul  său, dacă aceste activități au sau pot avea efecte adverse rezultînd din modificarea sau posibilele modificări ale stratului de ozon;  d) cooperarea  în  formularea  măsurilor,  procedeelor  şi  standardelor  pentru implementarea cadrului legislativ în domeniul protecției stratului de ozon;  e) cooperarea  cu  organismele  internaționale  competente  pentru implementarea măsurilor de protecție a stratului de ozon. (2) Protecția stratului de ozon de  la modificările ecologice periculoase a stării acestuia se asigură: a) Organizarea  monitorizării,  evidenței  și  controlului  asupra  modificărilor stratului de ozon sub influența activităților economice sau de alt gen; b) Limitarea sau interzicerea totală a substanțelor ce destrig stratul de ozon; c) Aplicarea mecanismelor economice de protecție a stratului de ozon; d) Aplicarea  măsurilor  de  atragere  la  răspundere  pentru  nerespectarea legislației în domeniul protecție a stratului de ozon; (3) Protecția stratului de ozon se face  în baza  legislației naționale  în domeniu dat.    

113

standardelor  pentru implementarea  acestei conventii,  in  vederea adoptarii  protocoalelor  si anexelor ; d)  coopereaza  cu organisme  internationale competente  pentru implementarea  eficienta  a acestei  conventii  si  a protocoalelor  la  care  sint parti.  

Directiva  2008/50/CE  a Parlamentului  European  și a Consiliului 

din 21 mai 2008 

privind  calitatea  aerului înconjurător  și  un  aer mai curat pentru Europa 

 

Articolul 25 

Poluarea  transfrontalieră a aerului 

(1)  Atunci  când  orice  prag de  alertă,  valoare‐limită sau valoare‐țintă la care se adaugă  orice  marjă relevantă de  toleranță  sau obiectiv  pe  termen  lung 

Articolul 104. Prevenirea poluării aerului transfontalier(1) În  scopul  prevenirii  poluării  aerului  organul  central  de  mediu  al administrației publice elaborează  strategii și progrme, inclusiv sisteme de control al  calității  aerului  și,  în  cadrul  acestor  sisteme,  măsuri  de  control  care  să  fie compatibile  cu  o  dezvoltare  echilibrată,  recurgînd  în  special  la  cele mai  bune tehnologii disponibile și aplicabile din punct de vedere economic și la tehnici care produc puține sau nici un fel de deșeuri. (2) Organul central de mediu al administrației publice în comun cu autoritățile similare  din alte state vor face schimb de informații și păreri asupra documentelor de  politici,  activităților  științifice  și  măsurilor  tehnice  care  au  drept  scop combaterea  în  toată măsura posibilului a dejecțiilor de poluanți atmosferici care pot  avea  efecte  dăunătoare  și  reducerea  în  acest  fel  a  poluării  atmosferice, inclusiv poluarea atmosferică transfrontiere pe distanțe lungi.  (3) În scopul protecție aerul de poluare înclusiv cea tansfrontalieră pe  distanțe lungi Academia de Științe a Moldovei, potrivit necesităților statului,  efectuează în baza  planurilor  de  activitate,  activități  concentrate  de  cercetări  și/sau  de dezvoltare în domeniile următoare:  a) tehnici existente și propuse de reducere a emisiunilor de compuși sulfuroși și  a  altor  poluanți  atmosferici  principali,  inclusiv  al  realizarii  lor  tehnice  și rentabilității acestor tehnici și repercursiunile lor asupra mediului ambiant;  b) tehnici  instrumentare  și  alte  tehnici  care  permit  supravegherea  și măsurarea  nivelului  emisiunilor  și  concentrațiilor  ambiante  de  poluanți atmosferici;  c) modele  îmbunătățite pentru  înțelegerea mai bună a  transportului de poluanți 

+  compatibil     

114

sunt  depășite,  datorită unui  transport  important de poluanți atmosferici sau de  precursori  ai  acestora, statele membre respective cooperează  și,  unde  este cazul,  stabilesc  acțiuni comune,  cum  ar  fi pregătirea  unor  planuri comune  sau  coordonate privind calitatea aerului,  în conformitate  cu  articolul 23,  pentru  a  îndepărta aceste  depășiri  prin aplicarea  unor  măsuri potrivite și proporționale. 

(2) Comisia este  invitată să ia parte  la orice proces de cooperare  de  natura  celui menționat  la  alineatul  (1) și  să  îl  susțină.  Unde  este cazul, Comisia, ținând cont de  rapoartele  întocmite  în conformitate cu articolul 9 din  Directiva  2001/81/CE, analizează  dacă  este necesară  adoptarea  unor măsuri  suplimentare  la nivel  comunitar  pentru  a reduce  emisiile  de precursori  responsabile pentru  poluarea transfrontalieră. 

(3)  După  caz,  în conformitate  cu  articolul 

atmosferici transfrontiere pe distanțte lungi; d) efectele  compușilor  sulfuroși  și ale altor poluanți atmosferici principali asupra sănătății  omului  și mediului  ambiant,  inclusiv  agricultură,  silvicultură,  resursele materiale,  ecosistemele  acvatice  și  altele,  vizibilitatea,  în  vederea  stabilirii  pe  o baza  științifică  a  determinării  relației  doză/efect  în  scopul  protecției  mediului ambiant;  e) evaluarea  economică,  socială  și  ecologică  a  altor  măsuri  care  sa  permită atingerea obiectivelor  referitoare  la mediul ambiantr,  inclusiv  reducerea poluării atmosferice transfrontiere pe distante lungi;  f) elaborarea de programe de învățămînt și de formare privind poluarea mediului ambiant prin compuși sulfuroși și alți poluanți atmosferici principali.   

115

24,  statele  membre pregătesc și pun în aplicare planuri  de  acțiune  pe termen  scurt,  care  privesc zonele  învecinate  din celelalte  state  membre. Statele membre se asigură că  zonele  învecinate  din alte state membre care au adoptat planuri de acțiune pe  termen  scurt  primesc toate  informațiile necesare. 

(4)  În  cazul  în  care  pragul de informare sau pragul de alertă  sunt  depășite  în zone  sau  aglomerări apropiate  de  frontierele naționale,  se  furnizează informații  cât  mai  curând cu  putință  autorităților competente  din  statele membre  învecinate respective.  Aceste informații  sunt  de asemenea  puse  la dispoziția publicului. 

(5)  La  elaborarea planurilor,  prevăzute  la alineatele  (1)  și  (3),  și  la informarea  publicului, prevăzută  la  alineatul  (4), statele  membre  se  vor strădui  să  coopereze  cu țările  terțe  și  în  special  cu 

116

țările candidate.

 

 

Articolul 105. Măsuri de control şi interdicții (1) Oranul central de mediu al administrației publice, prin organele din subordinea sa,  supraveghează  şi  controlează  aplicarea  prevederilor  legale  privind  protecția atmosferei şi gestionarea zgomotului ambiental, în care scop:       a) dispune încetarea temporară sau definitivă a activităților generatoare de poluare,  în  vederea  aplicării  unor măsuri  de  urgență  sau  pentru  nerespectarea programului pentru conformare/planului de acțiuni;       b)  solicită aplicarea măsurilor  tehnologice, a  restricțiilor  şi  interdicțiilor  în scopul prevenirii, limitării sau eliminării emisiilor de poluanți;      c)  solicită  luarea  măsurilor  în  vederea  respectării  nivelului  maxim  admis  al zgomotului ambiental.  

N/A       

 

Articolul 106. Măsuri de protecție(1)  Deținătorii,  cu  orice  titlu,  de  terenuri  pe  care  se  găsesc  perdelele  şi aliniamentele de protecție, spațiile verzi, parcurile, gardurile vii sunt obligați să le întrețină pentru  îmbunătățirea  capacității de  regenerare  a  atmosferei, protecția fonică şi eoliană. (2)  Organul  central  vamal  al  administrației  publice  şi  organele  subordonate acestuia  au  obligația  să  nu  permită  intrarea/ieşirea  din  țară  a  surselor mobile poluante care nu respectă prevederile legale în vigoare 

       

 

Articolul 107. Obligații Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligații în domeniu:       a) să respecte reglementările privind protecția atmosferei, adoptând măsuri tehnologice adecvate de reținere şi neutralizare a poluanților atmosferici;       b) să doteze  instalațiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de automonitorizare şi să asigure corecta lor funcționare;       c)  să  asigure  personal  calificat  şi  să  furnizeze,  la  cerere  sau  potrivit programului  pentru  conformare,  organului  central  de  mediu  al  administrației publice şi organelor subordonate acestuia, datele  cu referire la calitatea aerului şi / sau emisiile de poluanți necesare;       d)  să  îmbunătățească  performanțele  tehnologice  în  scopul  reducerii emisiilor  şi  să  nu  pună  în  exploatare  instalațiile  prin  care  se  depăşesc  limitele maxime admise prevăzute în legislația în vigoare;       e) să asigure, la cererea organului central de mediu al administrației publice 

N/A       

117

şi  organelor  subordonate  acestuia,  diminuarea,  modificarea  sau  încetarea activității generatoare de poluare;       f)  să asigure măsuri  şi dotări  speciale pentru  izolarea  şi protecția  fonică a surselor  generatoare  de  zgomot  şi  vibrații,  astfel  încât  să  nu  conducă,  prin funcționarea acestora, la depăşirea nivelurilor limită a zgomotului ambiental.  

DIRECTIVA PARLAMENTULUI  SI  A CONSILIULUI  EUROPEAN 60/2000/EC  privind stabilirea  unui  cadru  de actiune  comunitar  in domeniul politicii apei  Articolul 1 Obiectul Obiectul  prezentei directive  este  de  a  stabili un  cadru  pentru  protecția apelor interioare de suprafață,  a  apelor  de tranziție,  a  apelor  costiere şi  a  apelor  subterane, urmărind: (a)  prevenirea deteriorărilor  ulterioare, conservarea  şi imbunătățirea  stării ecosistemelor acvatice  şi,  in  ceea  ce priveşte  necesitățile  de apă  ale  acestora,  a ecosistemelor terestre şi a zonelor umede care depind in  mod  direct  de ecosistemele acvatice; (b)  promovarea  utilizării 

Secțiunea 2. Protecția apelor şi a ecosistemelor acvatice 

 Articolul 108. Obiective  Protecția  apelor  de  suprafață  interioare,  de  tranziție  şi  subterane,  precum  şi  a  ecosistemelor acvatice, zonelor de protecție are drept obiective: atingerea stării bune  a  corpurilor  de  apă  de  suprafață  şi  subterane,  asigurarea  protecției populației de efectele distructive ale apelor; asigurarea conservării cantitative  şi calitative a resurselor de apă şi a ecosistemelor acvatice prin gestionarea durabilă a resurselor de apă.  

+  compatibil     

118

durabile  a  apei  pe  baza unei  protecții  pe  termen lung a resurselor de apă disponibile; (c)  asigurarea  unei protecții  sporite  şi  a imbunătățirii  mediului acvatic, in special prin măsuri  specifice  de reducere  progresivă  a evacuărilor,  emisiilor  şi pierderilor de substanțe prioritare  şi  prin  stoparea sau  eliminarea  treptată  a evacuărilor,  emisiilor  şi pierderilor de substanțe  periculoase prioritare; (d)  asigurarea  reducerii treptate  a  poluării  apelor subterane  şi  prevenirea poluării ulterioare  a  acesteia  şi  (e) contribuția  la  atenuarea efectelor  inundațiilor şi ale perioadelor de secetă, şi contribuind la: ‐  asigurarea  unei aprovizionări  suficiente  cu apă  de  suprafață  şi subterană de bună calitate,  aceasta  fiind necesară pentru o utilizare durabilă,  echilibrată  şi echitabilă a apei; ‐  o  reducere  semnificativă a  poluării  apelor 

119

subterane; ‐ protecția apelor marine şi teritoriale şi ‐  realizarea  obiectivelor stabilite  in  acorduri internaționale corespunzătoare,  inclusiv in acordurile  care  urmăresc prevenirea  şi  eliminarea poluării  mediului  marin, printr‐o acțiune comunitară  in  temeiul  art. 16  alin.  (3),  stoparea  sau eliminarea  treptată  a evacuărilor, emisiilor şi  pierderilor  de  substanțe periculoase  prioritare prezentand  un  risc inacceptabil pentru sau prin  intermediul  mediului acvatic, cu scopul ultim de a obține,  in mediul marin, concentrații apropiate  de  nivelurile  de bază pentru substanțele de origine  naturală  şi  a  unor concentrații apropiate  de  zero  pentru substanțele  sintetice artificiale Articolul 14 Informarea  şi  consultarea publicului 1.  Statele  membre incurajează  participarea activă  a  tuturor  părților 

Articolul 109. Principiile de bază privind gestionarea resurselor de apă (1) Gestionarea resurselor de apă se  bazează pe următoarele principii:  a) participării utilizatorilor de apă, autorităților publice centrale şi locale,  societății civile şi altor părți interesate în procesele de planificare şi luare a deciziilor privind folosința şi protecția resurselor de apă;  b)  "poluatorul plăteşte”,  în  sensul  că,  costurile prevenirii poluării  sau depoluării 

+  compatibil     

120

interesate de punereain  aplicare  a  prezentei directive,  in  special  de elaborarea,  revizuirea  şi actualizarea planurilor de gestionare a districtului hidrografic.  Statele membre  se  asigură  că, pentru fiecare district hidrografic, publică şi pune la  dispoziția  publicului, inclusiv  a  utilizatorilor, pentru comentarii; Articolul 16 Strategii  de  combatere  a poluării apei 1. Parlamentul European şi Consiliul  adoptă  măsuri specifice impotriva poluării apelor cu  poluanți  individuali  sau cu grupuri de poluanți care prezintă  un  risc  important pentru sau prin  intermediul  mediului acvatic,  inclusiv  riscuri pentru  apele  utilizate  la captarea apei potabile; Articolul 17 Strategii  pentru prevenirea  şi  controlul poluării apelor subterane 1. Parlamentul European şi Consiliul  adoptă  măsuri specifice  pentru prevenirea şi 

resurselor sunt suportate de către poluator; c)  precauției,  în  sensul  că,  în  cazul  în  care  există  riscuri  de  prejudicii  grave  sau ireversibile asupra resurselor de apă, lipsa certitudinii ştiințifice totale nu poate fi folosită ca justificare pentru a evita luarea de măsuri;  d) folosinței durabile şi raționale a apei, în sensul că nevoile generațiilor prezente şi  viitoare  trebuie  să  fie  luate  în  considerare  în  ceea  ce  priveşte  folosința  şi protecția apelor; şi  e) valorii economice a apei, în sensul că valoarea economică a resurselor de apă şi gestionarea  resurselor  de  apă  trebuie  să  fie  recunoscute  prin  introducerea  de mecanisme  de  recuperare  a  costurilor  pentru  gestionarea  resurselor  de  apă  şi introducerea pe etape a taxelor de folosire.   

121

controlul  poluării  apelor subterane.  Aceste  măsuri urmăresc  realizarea obiectivului referitor la o  bună  stare  a  apelor subterane  din  punct  de vedere  chimic  in conformitate cu art. 4 alin. (1) lit. (b); Articolul 9 Recuperarea  costurilor serviciilor  legate  de utilizarea apei (1)  Statele membre  iau  în considerare  principiul recuperării costurilor serviciilor  legate  de utilizarea  apei,  inclusiv  a costurilor legate  de  mediuși  de resurse,  având  în  vedere analiza economică efectuată  în  conformitate cu anexa IIIși, în special, cu principiul „poluatorul plătește”.  Articolul 3 Coordonarea  măsurilor administrative în cadrul districtelor hidrografice  (2) Statele membre adoptă măsurile  administrative adecvate, inclusiv  desemnarea 

Articolul  110.  Reglementarea  activităților  în  domeniul  protecției  şi  gestionării apelor   (1)  Reglementarea  activităților  în  domeniul  protecției  şi  gestionării  apelor  şi  a ecosistemelor acvatice se realizează de către organele centrale de mediu şi cel de sănătate publica ale administrației publice, şi includ: a)  reglementări  tehnice  referitoare  la  protecția  şi  utilizarea  apelor,  precum  şi  a ecosistemelor acvatice;  b) proceduri de autorizare pentru activitățile de  ire a apelor (utilizarea  în diferite scopuri:  consumul  uman,  consum  tehnologic,  irigare,  producerea  energiei 

+  compatibil     

122

autorității  competente corespunzătoare, în aplicarea  normelor prezentei  directive  în cadrul fiecărui district hidrografic  situat  pe teritoriul lor. Articolul 8 Monitorizarea stării apelor de  suprafață,  a  apelor subterane și a zonelor protejate (1) Statele membre asigură elaborarea  de  programe de  monitorizare  a  stării apelor  cu  scopul  de  a obține  o  viziune  coerentă și completă  asupra  stării apelor  din  cadrul  fiecărui district hidrografic. Articolul 10 Abordarea  combinată  a surselor  punctiforme  și  a surselor difuze (1)  Statele  membre  se asigură că toate evacuările în apele de suprafață  menționate  la alineatul  (2)  sunt controlate în conformitate cu abordarea combinată  prevăzută  de prezentul articol: (2) Statele membre asigură 

hidroelectrice, creşterea organismelor acvatice, navigație, evacuarea apelor uzate, de drenaj, organizarea zonelor de recreere, stațiilor balneare); c) metodologii, standarde de de emisie / de deversări, valoare – limită de emisie, concentrație maxim admisibilă; d) standarde de calitate şi de control al calității apei; e) cerințe către evacuarea apelor uzate în receptorii naturali, limitarea evacuărilor. (2)  Pentru  activitățile  de  gestionare  a  apelor  se  emite  autorizație  de mediu  în conformitate  cu  prevederile  legale  din  acest  domeniu.  Pentru  activitățile  cu impact  semnificativ  se  emite  autorizația  integrată  de  mediu.  Criteriile  pentru activitățile  de  gestionare  a  apelor  cu  impact  semnificativ  de  mediu  sunt determinate prin legislație specială. (3) Evacuările  indirecte de substanțe poluante  în apă, se poate  lua  în considerare efectul unei  instalații de tratare a apei  la determinarea valorilor  limită de emisie ale instalației în cauză, cu condiția să fie asigurat un nivel echivalent de protecție a mediului în ansamblul său şi cu condiția ca acest fapt să nu determine niveluri mai ridicate de poluare a mediului. (4) Autorizarea  valorilor  limită de  emisie  / de deversări  se bazează pe  cele mai bune  tehnici  disponibile,  fără  a  se  solicita  utilizare  unei  anumite  tehnici  sau tehnologii.  5) Deversările de poluanți în apă sunt limitate (stabilite) în baza valorilor limită de emisie / de deversări, concentrației maxim admisibile pentru diferite categorii de ape  (după  folosințe  şi  clasificare  ecologică)  şi  anumiți  compuşi  sau  clase  de substanțe,  prevăzuți  de  legislația  specială,  luîndu‐se  în  considerație  natura  şi potențialul lor toxic. (6)  Valoare  limită  de  emisie  /  de  deversări  pentru  substanțele  poluante  se determină în punctul în care emisiile părăsesc sursa de poluare şi la determinarea acestor valori nu  se  ia  în considerare diluarea  care  intervine până  la punctul de control.  

123

stabilirea și/sau punerea în aplicare: (a)  a  controlării  emisiilor pe  baza  celor  mai  bune tehnici disponibile sau (b)  a  valorilor  limită  de emisie relevante sau (c)  în  cazul  impacturilor difuze,  a  controalelor, inclusiv, dacă este necesar,  a  celor mai  bune practici ecologice  (3)  În  cazul  în  care  un obiectiv  sau  un  standard de calitate, întocmit  în  aplicarea prezentei  directive,  a directivelor enumerate în  anexa  IX  sau  a  oricărei alte  dispoziții  legale comunitare, impune condiții  mai  stricte  decât cele  care  rezultă  din aplicarea alineatului (2),  se  stabilesc  controale ale  emisiilor mai  stricte  în consecință. Articolul 11 Programul de măsuri   (f)  controale,  inclusiv obligativitatea  unei autorizații prealabile pentru  realimentarea  sau sporirea  artificială  a 

124

corpurilor de apă subterane.  Articolul 6 Registrul zonelor protejate 1.  Statele membre  asigură intocmirea  in  fiecare district  hidrografic  a  unui registru sau a mai multor registre care să cuprindă  toate  zonele situate  in  districtul respectiv, pentru care s‐a stabilit  că  este  necesară  o protecție specială in cadrul unei  legislații  comunitare specifice privind protecția apelor de suprafață  şi  a  apelor subterane sau conservarea habitatelor şi a speciilor  care  depind  in mod direct de apă. Statele membre  se  asigură  că aceste registre să fie intocmite  in  termen de cel mult  patru  ani  de  la  data intrării  in  vigoare  a prezentei directive. 2.  Registrul  sau  registrele trebuie  să  includă  toate corpurile  de  apă desemnate in art. 7 alin.  (1)  şi  toate  zonele protejate care  fac obiectul anexei IV. 3.  In  fiecare  district 

Articolul 111. Registrul şi Cadastrul apelor  (1)  Pentru  înregistrarea  informației  privind  datele  din  procesul  de  gestionare  şi supraveghere operativă a apelor din districtul hidrografic  şi din corpul de apă se creează  Registrul  apelor,  care  serveşte  bază  la  estimarea  gradului  de  folosire cantitativă si calitativă a apelor.   (2)  Pentru  înscrierea  datelor  ce  țin  de  inventarierea,  clasificarea,  evidenta  şi sinteza referitor la resursele de apă, lucrările de gestionare a apelor, prelevări din rețeaua hidrografică şi restituțiile de apă autorizate se creează  Cadastrul apelor.  (3)  Registrul  şi  Cadastrul  apelor  se  elaborează  conform  procedurii  stabilite  de legislația  specifică  şi  este  ținut  de  organul  central  de  mediu  al  administrației publice.  

+  compatibil     

125

hidrografic,  registrul  sau registrele  zonelor protejate  trebuie revizuit(e)  şi  actualizat(e) periodic. Articolul 1 (33)  Trebuie  urmărit obiectivul  realizării  unei stări bune a apelor pentru  fiecare  bazin hidrografic,  astfel  încât măsurile luate cu privire  la apele de suprafață  și  la  apele subterane care  aparțin  aceluia  și sistem  ecologic,  hidrologic și hidrogeologic  să  fie coordonate.   

Articolul 112. Planificarea realizării obiectivelor  Planificarea realizării obiectivelor prevăzute  în articolul 108 se efectuează  în baza Plan  de  gestionare  la  nivel  de  bazin  hidrografic.  În  cazul  unui  bazin  hidrografic transfrontalier, Guvernul asigură coordonarea măsurilor din acest plan  în  scopul elaborării unui plan cu statele vecine de gestionare a districtului hidrografic.  

+  compatibil     

Articolul 8 Monitoringul  starii  apelor de  suprafata  a  apelor subterane  si  a  ariilor protejate  1.  Statele Membre  trebuie sa  asigure  stabilirea programelor  pentru monitoringul  starii  apelor pentru  stabilirea  unei vederi  de  ansamblu coerente si cuprinzatoare a starii  apelor  in  cadrul fiecarui District al bazinului 

Articolul  113. Monitorizarea  stării  apelor  de  suprafață,  apelor  subterane,  şi  a zonelor de protecție (1) Organele centrale de mediu  şi sănătății publice ale administrației publice asigură  elaborarea  programelor  de  monitoring  integrat  de  mediu  în  scopul stabilirii stării apelor din cadrul fiecărui bazin hidrografic.  (2) Monitoring  integrat  de  mediu,  în  domeniul  resurselor  acvatice  include informația: hidrologică, hidrogeologică şi meterorologică precum şi caracteristicile cantitative  şi  calitative  ale  corpurilor  de  apă,  starea  ecosistemelor,  zonelor  de protecție şi a teritoriilor protejate. (3) Colectarea  datelor    se  asigură  prin  rețeaua  națională  de  monitorizare integrată de mediu, conform procedurilor prevăzute în legislația specifică.  

+  compatibil     

126

hidrografic: pentru  apele  de  suprafata astfel de programe trebuie sa cuprinda:  (i) volumul  si nivelul  sau  valoarea debitului  pana  la  limita relevanta  pentru  starea ecologica  si  chimica  si potentialul ecologic; si (ii) starea ecologica  si  chimica  si potentialul ecologic;   pentru  apele  subterane astfel de programe trebuie sa  acopere  monitorizarea starii chimice si cantitative;  pentru  ariile  protejate programele  mai  sus mentionate  trebuie  sa  fie suplimentate  cu  acele specificatii  continute  in legislatia  Comunitara conform careia s‐au stabilit ariile protejate individuale.  

 2. Aceste programe trebuie sa  fie operationale cel mai tarziu la sase ani de la data intrarii  in vigoare a acestei Directive  fara  alte specificatii  in  legislatia  in domeniu.  Astfel, monitoringul trebuie sa fie 

127

in concordanta cu cerintele Anexei V. 

 3.  Specificatiile  technice  si metodele  standardizate pentru  analize  si monitorizarea  starii  apelor trebuie  stabilite  in concordanta  cu  procedura stabilita in art. 21.  

 

 

Articolul 114. Responsabilitățile autorităților  (1) Organele centrale de mediu şi sănătății publice ale administrației publice şi alte organe  potrivit  competenței  legale,  organizează  şi  exercită  controlul  respectării reglementărilor de protecție a apelor  şi a ecosistemelor acvatice,  fiind  totodată obligate:  a)  să  asigure  controlul  strict  a  debitelor  captate,  a  procedurii  de  utilizare  şi evacuare  a  apelor  uzate,  să  obțină  reducerea  necesarului  de  apă  tehnologică, creşterea  gradului  de  reciclare  a  acesteia  şi  respectarea  normelor  specifice  de consum;  b)  să  asigure  protecția  resurselor  acvatice  prin  măsuri  specifice  de  reducere progresivă  a  evacuărilor,  emisiilor  şi  pierderilor  de  substanțe  prioritare  şi  prin stoparea  sau  prin  eliminarea  treptată  a  evacuărilor,  emisiilor  şi  pierderilor  de substanțe prioritare cu un grad ridicat de risc;  c) să adopte şi să aplice măsurile necesare pentru a preveni sau a limita evacuarea poluanților în apele de suprafață şi cele subterane;   d) să exercite controlul asupra respectării normelor de ambalare, transportare  şi depozitare a resurselor acvatice, a regulilor de manipulare  şi utilizare a acestora pe anumite suprafețe;  e) să asigure respectarea regimului special de gestionare a zonelor de protecție şi a  zonelor  sanitare,  limitrofe  cursrilor  rîurilor,  pîraielor,  lacurilor,  construcțiilor hidrotehnice şi de acumulare a apei;  f) să indentifice şi să propună, pentru a fi declarate drept zone protejate, conform legii, monumente  hidrologice  cu  apă  calitativă,  sectoarele  acvatice  şi  terenurile mlăştinoase  cu  biocenoze  reprezentative  sau  cu  populații  ale  unor  specii endemice, rare sau periclitate, autohtone sau migratoare. 

       

128

 

Articolul 115. Obligații (1) Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligații: a) să solicite şi să obțină acordul şi/sau autorizația de mediu  pentru a  folosi apa.  b) să  respecte  standardele  de  emisie/deversări  şi  de  calitate  a  apelor  de suprafață, prevederile din acordul de mediu şi din autorizația de mediu şi să pună la  dispoziția  laboratoarelor  autorizate,  in  termenele  stabilite,  probele  de  apă pentru analiză; c) să  nu  arunce  şi  să  nu  depoziteze  pe maluri,  în  albiile  râurilor  şi  în  zonele umede,  deşeuri  de  orice  fel  şi  să  nu  introducă  în  acestea  explozibile,  tensiune electrică, narcotice, substanțe prioritare/prioritar periculoase; d) să  amenajeze malurile  în  albiile  râurilor  şi  în  zonele  umede,  în  zonele  de agrement cu echipament special de colectare a deşeurilor menajere şi deşeuri de orice fel şi să asigure transportarea acestora către locurile de depozitare. e) să nu spele în apele naturale autovehicule, utilaje, obiecte, produse, ambalaje sau materiale care pot produce impurificarea apelor de suprafață; f) să  nu  deverseze  în  apele  de  suprafață  sau  subterane  ape  uzate,  substanțe petroliere, chimice,  substanțe prioritare/prioritar periculoase; g) să  execute  toate  lucrările  de  refacere  a  resurselor  naturale,  de  asigurare  a migrării  faunei acvatice  şi de ameliorare a  calității apei, prevăzute  cu  termen  în acordul de mediu şi/sau în autorizația de mediu, precum şi în autorizația integrată de mediu; h) să se doteze, în cazul deținerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu  instalații de stocare sau de tratare a deşeurilor,  instalații de epurare a apelor uzate şi racorduri de descărcare a acestora în instalații de mal sau plutitoare; i) să  amenajeze  porturile  cu  instalații  specifice  necesare  pentru  prevenirea  şi înlăturarea  consecințelor  cu  deşeuri  petroliere  sau  de  altă  natură  stocate  pe navele fluviale şi maritime, şi să constituie echipe de intervenție în caz de poluare accidentală a apelor şi a zonelor de coastă; j) să nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale şi să nu arunce de pe acestea nici un fel de deşeuri. (2)  Nerespectarea  prevederilor  date  duce  la  atragerea  la  răspundere  conform legislației în vigoare.  

       

 

Secțiunea 3.Protecția solului şi a subsolului 

  Articolul 116. Obiective 

N/A       

129

(1) Prevederile  date  stabilesc  cadrul  pentru  protecția  solului  şi  prezervarea capacității  solului  de  a  executa  oricare  dintre  următoarele  funcții  economice, sociale, culturale şi de protecție a mediului: a) producție de biomasă, inclusiv în agricultură şi în domeniul silvic; b) depozitare, filtrare şi transformare a nutrienților, substanțelor şi apei; c) zone de biodiversitate, cum sunt habitatele, speciile şi altele; d) mediu fizic şi cultural pentru populație şi activități umane; e) sursă de materii prime; f) sursă de cărbune; g) patrimoniu geologic şi arheologic. (2) Protecția solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de gospodărire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului, este un obiectiv a cărui realizare este obligatorie pentru toți deținătorii, cu orice titlu. 

 

Articolul 117.  Principiile politicii de gestionare a solurilor (1) Politica  în domeniul gestionării solurilor se bazează pe următoarele principii:     a) recunoaşterea  faptului  că  menținerea  resurselor  naturale,  a biodiversității,   a    aspectului    peisagistic    rural,  a    peisajelor  culturale,  a  straturilor  cu  vestigii arheologice   este    la    fel de  importantă ca  şi   asigurarea   populației   cu produse alimentare şi obținerea de venit din agricultură.     b) promovarea unei agriculturi durabile cu reducerea  îngrăşămintelor minerale şi  a  pesticidelor,  aplicarea  tehnologiilor  ecologic  inofensive,  restabilirea  şi menținerea echilibrului ecologic şi geoecosisteme. (2)  În  conformitate  cu  principiile  enumerate  Republica Moldova    stabileşte  un cadru juridic de protecție a solului pe baza condițiilor conservării funcțiilor solului, prevenirii  degradării  solului,  micşorării  efectelor  acesteia,  restaurării  solurilor degradate şi integrarea între celelalte politici sectoriale.   (3)  În  procesul  de  elaborare  a  documentelor  de  politici  în  domeniul  planificării spațiale  regionale  şi  urbane,  transport,  energie,  agricultură,  dezvoltarea  rurală, silvicultură,  extracția  de materii  prime,  comerț  şi  industrie,  politica  industrială, turism, schimbări climatice, mediu, natură şi peisagistică se ține cont de condițiile de protecție şi reducerea degradării solurilor.  

N/A       

 

Articolul 118. Responsabilități ale autorităților publice(1) Reglementările privind modalitățile de  investigare  şi evaluare a poluării solului  şi  subsolului,  remedierea  în  zonele  în care  solul,  subsolul  şi ecosistemele terestre au fost afectate şi cele referitoare la protecția calității solului, subsolului şi a  ecosistemelor  terestre  se  stabilesc prin hotărâre  a Guvernului,  la propunerea 

N/A       

130

organului central de mediu al administrației publice.(2) Organul  central  de  mediu  al  adminisrației  publice,  cu  consultarea celorlalte  autorități  publice  centrale  competente,  stabileşte  sistemul  de monitorizare  a  calității mediului  geologic  în  scopul  evaluării  stării  actuale  şi  a tendințelor de evoluție a acesteia. (3) Organul  central  de  mediu  al  adminisrației  publice  coordonează activitatea de monitoring privind calitatea solului şi gradul de poluare tehnogenă a lui la nivelul întregii țări. (4) Controlul  respectării  reglementărilor  legale  privind  protecția, conservarea,  amenajarea  şi  folosirea  rationala  a  solului,  a  subsolului  şi  a ecosistemelor  terestre  se  organizează  şi  se  exercită  organele  subordonate organului central de mediu al administrației publice , precum şi, după caz, de alte autorități ale administrației publice competente, potrivit dispozițiilor legale.  (5) Guvernul Republicii Moldova în comun cu organele centrale de specialitate al administrației  publice  din  domeniul  mediului,  economiei,  agriculturii,  culturii, instituțiile  de  cercetare  şi  cu  autoritățile    administrației    publice  locale  sînt obligate; a)   să propună   producătorilor  agricol  tehnologii  nonpoluante  de cultivare  a plantelor, bazate pe principiile  agriculturii ecologice,  în măsură    să    asigure  atît producțiile necesare de bună  calitate,    cît    şi protecția    şi    ameliorarea  calității solurilor,  să  creeze  un    sistem    de  asistență    fitosanitară    operativă    pentru evaluarea    corectă    a    stării  culturilor,  pentru  aplicarea măsurilor  adecvate  şi prevenirea utilizării greşite    sau   abuzive   a  substanțelor  chimice  şi    să   asigure  asistența tehnică agricolă; b) să elaboreze  şi  să implementeze programe anuale de combatere  a eroziunii  solului,    subinundării,    îmlăştinirii,    salinizării,    uscării  excesive    a  terenurilor agricole,  de  prevenire  şi  stopare  a  alunecărilor  de    teren,    de   menținere    a potențialului   diferențiat   al   terenurilor agricole  în funcție de valorile naturale  la nivelul de suportabilitate a geoecosistemelor;    c)   să      exercite    o    supraveghere    sistematică      asupra  structurii    culturilor agricole, asolamentelor  şi  rotației  lor pentru   a  se   menține un bilanț pozitiv de humus  şi  elemente  nutritive  în  sol  şi  a  se    reduce  pierderile  prin  eroziune  sub limita restribuirii lui naturale de 5 t/ha pe an; d) să estimeze  terenurile  cu  regim hidrotehnic  secetos,  să elaboreze  tehnologii   de   majorare   a   efectului   precipitațiilor,   de      folosire  rațională a aprei pentru irigații; e)   să  constituie      în   perimetre   de   ameliorare    terenuri   agricole degradate,   

131

care      pot    fi    reamenajate,    să    supravegheze      efectuarea  lucrărilor  de revalorificare a acestor terenuri; f)   să organizeze  un  subsistem  unic  de  monitoring  al  calității solurilor şi agroecosistemelor pentru supravegherea calității solurilor, evidențierea    la    timp  şi  evaluarea    schimbărilor    neprevăzute,    pentru    elaborarea    programelor    şi luarea măsurilor de corectare a  tendințelor negative; g) să estimeze terenurile cu patrimoniu arheologic şi să propună măsuri de protecție şi valorificare ale acestora.  

 

Articolul 119.  Evaluarea stării solurilor(1) În scopul protecției, conservării şi restabilirii calității solurilor se identifică zonelor de risc la eroziune, degradarea materiei organice, salinizare, compactizare şi alunecări de  teren,  în baza acestor date sunt   stabilite programe naționale de măsuri. (2) Identificarea zonelor se face din aspect al dinamicii extinderii acestor arii de  risc  la  factorii menționați  anterior.  Identificarea  riscului  se    se  facă  pe  baza metodologiei elaborate  în comun de autoritatea centrală de mediu şi agricultură  al administrației publice, şi Academia de Ştiințe a Moldovei.   (3) Terenurile  contaminate  / poluate  sunt  evaluate  şi  încluse  în  inventarul siturilor  contaminate.  Inventarul  siturilor  contaminate  este  folosit  ca mecanism pentru  finanțarea  remedierii  siturilor  orfane,  la  întocmirea  raportului  al  stării solului,  şi stabilirea unei strategii naționale de remediere a siturilor contaminate identificate.  (4) Starea terenurilor este evaluată odată  la 10 ani cu ajustarea datelor din Inventar.  Informația  acumulată  în  inventar  este  publică  şi  păstrată  de  organul central de mediu al administrației publice.  

N/A       

 

Articolul 120.  Raportul stării solurilor(1) La efectuarea tranzacțiilor funciare unui sector de teren unde, potențial sau real, o activitate contaminantă a avut sau are loc, vînzătorul prezintă raportul asupra stării solului.  (2) Raportul despre starea terenului va fi emis de către persoana autorizată. Acesta va include cel puțin următoarele detalii: a) istoricul sitului, furnizat de înregistrările oficiale; b) analiza chimică ce cuprinde determinări ale concentrațiilor de substanțe periculoase  în  sol,  limitând  acele  substanțe  care  au  legătură  cu  activitățile potențial poluante pentru situl respectiv; 

N/A       

132

c) nivelele de concentrații la care există suficiente motive să se considere că substanțele  periculoase  implicate  prezintă  un  risc  semnificativ  pentru populație sau mediu. (3) Metodologia  necesară  pentru  determinarea  nivelului  concentrației  la care  se  referă  aliniatul    2(b)  este  elaborată  de  organul  centzral  de  mediu  în cooperare cu alte autorități competente şi adoptată prin ordinul acestuia.  

 

Articolul 121.  Remedierea terenurilor contaminate/poluate(1) Remedierea  siturilor  contaminate  listate  în  inventar  este  o  condiție obligatorie  în  asigurarea  dreptului  la  un mediu  sănătrs  şi  garantarea  securității ecologice.  (2) Remedierea  cuprinde  acțiuni  asupra  solului,  în  vederea  controlului, depistării,    îndepărtării  sau  reducerii  contaminanților  astfel  ca  situl  contaminat, ținând cont de actuala  şi viitoarea sa utilizare, să nu mai prezinte pericol asupra mediului sau sănătății publice.  (3) Remedierea  terenurilor  poate  fi  efectuată  din  alte  surse  decît  cele bugetare  şi  din  Fondul  Ecologic Național  în  baza mecanismului  elaborat  pentru care,  conform  principiului  “poluatorul  plăteşte”,  persoana  responsabilă  pentru poluare  nu  poate  fi  identificată  sau  nu  poate  fi    făcută  răspunzătoare  conform legislației naționale sau comunitare sau nu poate suporta costurile remedierii.  

N/A       

 

Articolul 122.  Scoaterea terenurilor din circuitul agricol(1) În scopul păstrării funcțiilor solului  la care se referă articolul 116 al. (1), este  limitată scoaterea din circuitul agricol a terenurilor. În cazul în care scoaterea din  circuitul agricol este necesară,  trebuie  să  fie utilizate  construcțiile  tehnice  şi produsele care permit păstrarea acelor funcții pe cât este posibil. (2) Scoaterea    terenurilor  din  circuitul  agricol  pentru    realizarea  unor obiective  economice  sau  de  destinație  socială  se  realizează  prin  procedura adoptată prin lege specială.  (3) La aprobarea deciziei de scoatere  terenurilor din circuitul se  va  asigura  decopertarea  stratului  de  sol  fertil  şi utilizarea lui pentru refacerea terenurilor degradate.  

N/A       

 

Articolul 123. Obligațiile deținătorilor de terenuri (1)  Deținătorii  de  terenuri,  cu  orice  titlu,  precum  şi  orice  persoană  fizică  sau juridică care desfăşoară o activitate pe un teren asupra căruia nu deține un titlu juridic de proprietate, au următoarele obligații: 

N/A       

133

a) să  ia măsuri  de  precauție  pentru  a minimiza  sau  preveni  efecte  adverse pentru calitatea solului; b) să  prevină,  pe  baza  reglementărilor  în  domeniu,  deteriorarea  calității mediului geologic; c) să asigure luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcțional,  în special a celor situate de‐a  lungul căilor de comunicații rutiere, feroviare şi de navigație; d) să respecte  prevederile  legislației în domeniu, recomandările  autorităților agricole   cu   privire    la   organizarea asolamentelor    şi    rotației    lor,  respectarea  structurii    culturilor  agricole,  fertilizarea    fundamentală  ştiințific,    ameliorările  funciare, menținerea unui bilanț  pozitiv   de humus   şi reducerea pierderilor prin eroziune sub limita restituirii lui naturale; e) să nu admită  compactarea  şi  poluarea solului  cu  îngrăşăminte minerale şi pesticide, substanțe periculoase, subinundarea, înmlăştinirea, salinizarea, uscarea excesivă   a  terenurilor agricole, să  întreprindă măsuri de prevenire    şi stopare a eroziunii solului, a alunicăriloer de teren; f) să definitiveze  în  colaborare  cu organele  centrale  silvice  ale  administrației publice sistemul de perdele forestiere de protecție.să respecte orice alte obligații prevăzute de reglementările legale în domeniu. (1) Împrăştierea    pe    terenuri  agricole  a  unor  ape  uzate  şi    a  nămolului, provrnite  de  la  unitățile  industriale,  complexele  zootehnice,  de    la  stanțiile  de epurare  se  admite  numai  cu  autorizația  autorităților  pentru  agricultură,  pentru mediu şi pentru sănătate.  (2) Este      interzisă      şi    se    sancționează,      coform      legii, depozitarea    şi  împrăştierea    pe  sol,  în  afara  perimetrelor    admise    şi  special    amenajate    a deşeurilor  de  producție  şi menajere,    a   moluzului  rezultat    din  construcții,  a fierului vechi, a ambalajelor de orice fel, a reziduurilor  industriale, a substanțelor chimice şi radioactive.  

   Convenția  privind  comerțul internațional  cu  specii sălbatice de faună şi floră pe cale  de  dispariție (Washington,  SUA  1973), 

Secțiunea 4.Conservarea biodiversității, protecția ariilor naturale protejate şi a ecosistemelor 

terestre Articolul 124. Activități cu specii de plante şi animale din flora şi fauna sălbatică    (1) Importul şi exportul animalelor, părților şi derivatelor din ele, colectate din fauna  sălbatică,  în  stare  vie,  proaspătă  sau  semiprelucrată,  se  admit  în  baza acordului  de  import  /  export,  eliberat  de  către  organul  central  de  mediu  al administrației publice. 

+  compatibil     

134

Legea  RM Nr.  1246  ‐XIV  din 28. 09.2000 

(2) Importul, exportul, reexportul şi tranzitul animalelor, părților şi derivatelor din  ele,  reglementate  de  Convenția  privind  comerțul  internațional  cu  speciile sălbatice  de  faună  şi  floră  pe  cale  de  dispariție  (CITES),  se  admit  în  baza permisului/certificatului CITES, eliberat de către organul de gestiune CITES. (3) Pentru  importul, exportul  şi reexportul colecțiilor de plante, al unor părți sau  exponate  ale  colecțiilor  este  necesară  obținerea  permisului/  certificatului CITES sau acordului de import / export (4) Competențele  şi  procedura  de  emitere  a  acordului  de  import/export pentru  plante  şi/sau  animale  sălbatice  non‐CITES  şi  ale  permisului  CITES  sunt stabilite prin Legea regnului animal şi Legea regnului vegetal. (5) Activitățile de recoltare, capturare  şi/sau de achiziție  şi comercializare pe piața  internă  a  plantelor  şi  animalelor  din  flora  şi  fauna  sălbatică,  terestră  şi acvatică,  sau  a  unor  părți  ori  produse  ale  acestora,  în  stare  vie,  proaspătă  ori semiprelucrată, se pot organiza şi desfăşura numai de persoane fizice sau juridice autorizate de organul central de mediu al administrației publice confom legislației în vigoare.  

DIRECTIVA CONSILIULUI 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (79/409/CEE) Articolul 4 1. Speciile menționate în anexa I constituie obiectul unor măsuri speciale de conservare a habitatelor acestora pentru a se asigura supraviețuirea şi reproducerea în aria de răspândire. În acest context, trebuie luate în considerare următoarele specii de păsări: (a) specii pe cale de dispariție; (b) specii vulnerabile la anumite schimbări ale 

Articolul 125. Regimul juridic al păsărilor şi habitatelor acestora(1) În  scopul  fi  asigurării  supraviețuirii  și  reproducerii  în  aria  de  răspândire  a anumitor specii de păsări autoritatea centrală de mediu al administrației publice locale  în  comun  cu  Academia  de  Ştiințe  a  Moldovei  iau  măsuri  speciale  de conservare a habitatelor acestora.  (2) În acest context, se ține seama de următoarele specii de păsări: a) specii pe cale de dispariție; b) specii vulnerabile la anumite schimbări ale habitatului lor; c) specii  considerate  rare  din  cauza  efectivului  redus  al  populațiilor  sau  a distribuției locale limitate; d) alte  specii  care  necesită  o  atenție  specială  din  cauza  naturii  specifice  a habitatului lor. (3) Tendințele și variațiile efectivului populațiilor sunt luate în considerare ca bază pentru evaluare. (4) Academia de Ştiințe a Moldovei clasifică în special cele mai adecvate teritorii, ca  număr  și  suprafață,  ca  arii  de  protecție  specială  pentru  conservarea  acestor specii, ținând seama de condițiile de protecție din zona geografică respectivă. (5) Măsuri  similare  sunt aplicate  şi pentru  speciile migratoare  care apar  în mod regulat,  având  în  vedere  nevoia  acestora  de  protecție  în  zona  geografică  respectivă, în ceea ce privește zonele de înmulțire, arealul de schimbarea penelor 

+  compatibil     

135

habitatului lor; (c) specii considerate rare din cauza efectivului redus al populațiilor sau a distribuției locale limitate; (d) alte specii care necesită o atenție specială din cauza naturii specifice a habitatului lor. Tendințele şi variațiile efectivului populațiilor sunt luate în considerare ca bază pentru evaluare. Statele membre clasifică în special cele mai adecvate teritorii, ca număr şi suprafață, ca arii de protecție specială pentru conservarea acestor specii, ținând cont de condițiile de protecție din zona geografică maritimă şi de uscat unde se aplică prezenta directivă. 2. Statele membre iau măsuri similare pentru speciile migratoare care apar în mod regulat şi nu sunt cuprinse în anexa I, având în vedere nevoia acestora de protecție în zona geografică maritimă şi de uscat unde se aplică prezenta directivă, în ceea ce priveşte zonele de înmulțire, arealul de schimbare a penelor şi zonele de hibernare a acestor specii, precum şi punctele de popas 

și zonele de hibernare a acestor specii, precum și punctele de popas de‐a  lungul rutelor  lor  de  migrare.  În  acest  scop,  se  acordă  o  atenție  specială  protecției zonelor umede, în special zonelor umede de importanță internațională. (6) La solicitare,  toate  informațiile  relevante   se vor  furniza structurilor europen cu  activități  în  domeniul  protecție mediului    pentru  ca  aceastea,  după  caz,  să poată lua inițiativele corespunzătoare în vederea coordonării necesare a cerințelor de protecție pentru acele specii din zonele geografice unite  între ele inntr‐un tot unitar. (7) În zonele de protecție georgrafice se iau măsurile corespunzătoare pentru a evita  poluarea  sau  deteriorarea  habitatelor  sau  orice  alt  efect  negativ  asupra păsărilor, atâta timp cât acestea au relevanță în contextul obiectivelor prezentului articol.  Autoritățile  publice  locale  în  comun  cu  organele  subordonate  organului central  de mediu  la  nivel  teritorial  depun  eforturi  pentru  a  evita  poluarea  sau deteriorarea habitatelor și în afara zonelor de protecție.  

136

de‐a lungul rutelor lor de migrare. În acest scop, statele membre acordă o atenție specială protecției zonelor umede, în special zonelor umede de importanță internațională. 3. Statele membre transmit Comisiei toate informațiile relevante pentru ca aceasta să poată lua inițiativele corespunzătoare în vederea coordonării necesare pentru ca zonele menționate anterior la alin. (1) şi (2) să formeze un tot unitar care să îndeplinească cerințele de protecție pentru acele specii în zona geografică maritimă şi de uscat unde se aplică prezenta directivă. 4. Cu privire la zonele de protecție menționate anterior la alin. (1) şi (2), statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatelor sau orice alt efect negativ asupra păsărilor, atâta timp cât acestea au relevanță în contextul obiectivelor prezentului articol. Statele membre depun eforturi pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatelor şi în afara zonelor de protecție.  

137

DIRECTIVA 92/43/CEE A CONSILIULUI din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică  Articolul 2 (1) Obiectul prezentei directive este să contribuie la menținerea biodiversității prin conservarea habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică de pe teritoriul statelor membre în care se aplică tratatul. (2) În temeiul prezentei directive, se adoptă măsuri de menținere sau readucere la un stadiu corespunzător de conservare a habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică de importanță comunitară.  Articolul 6 (1) Pentru ariile speciale de conservare, statele membre adoptă măsurile de conservare necesare, inclusiv, după caz, planuri de gestionare adecvate, speciale 

Articolul 126. Regimul juridic al ariilor naturale protejate de stat(8) În Republica Moldova pentru  a  atinge obiectivele privind protectia  celor mai  reprezentative  arii  naturale;  pastrarea  genofondului;  conservarea biodiversitatii;   pastrarea aspectului natural al peisajului geografic; efectuarea de cercetari stiintifice; monitorizarea ariilor naturale protejate; şi educarea ecologica, culturala,  estetica  si  recrearea  cetatenilor  este  creat  fondul  ariilor  naturale protejate de stat. (9) Terenurile  obiectelor  şi  complexelor  din  fondul  ariilor  protejate  sînt destinate ocrotirii naturii, fac parte din proprietatea publică, nu pot fi privatizate şi nici  arendate,  au  un  regim  determinat  de  protecție  şi  gospodărire  conform legislației în vigoare. (1) Respectarea  prevederilor  din  Regulamentele  –  cadru  şi  Planurile  de management ale ariilor naturale protejate, aprobate conform prevederilor legale, este obligatorie. (2) În  ariile  naturale  protejate  în  dependență  de  statutul  de  protecție  sunt interzise: a) retragerea  de  terenuri  din  fondul  ariilor  protejate,  cu  excepția  cazurilor cînd acestea  îşi pierd valoarea  în urma calamităților naturale sau catastrofelor  şi cînd nu mai pot fi restabilite confirmat prin datele de evaluare; b) desfăşurarea  programelor,  proiectelor  şi  activităților  care  contravin planurilor  de  management  sau  regulamentelor  –  cadru  ale  obiectelor  şi complexelor din fondul  ariilor naturale protejate; c) schimbarea  destinației  terenurilor  fără  aprobarea  structurilor  de administrare din cadrul ariilor naturale protejate de stat; d) păşunatul şi amplasarea stânelor; e) lucrările de instalare a rețelelor de termoficare, liniilor de transport electric, lucrările  hidroameliorative  şi  de  altă  natură,  care  conduc  la  deteriorarea echilibrului ecologic; f) explorarea şi extragerea resurselor naturale, cu excepția celor de importanță națională  (petrol,  gaze  naturale)  cu  condiția  respectării  cerințelor  speciale  de protecție a mediului înconjurător stabilite de către autoritatea centrală de mediu; g) activități comerciale; h) distrugerea  sau  degradarea  panourilor  informative  şi  indicatoare, construcțiile, împrejmuirile, barierele, plăcile, stâlpii, semnele de marcaj sau orice alte amenajări aflate în inventarul ariilor naturale protejate; i) aprinderea şi folosirea focului deschis  în afara vetrelor special amenajate şi semnalizate în acest scop de către administratorii ariilor naturale protejate; 

+  compatibil     

138

sau incluse în alte planuri de dezvoltare, precum și actele administrative sau clauzele contractuale adecvate în conformitate cu necesitățile ecologice ale tipurilor de habitate naturale din anexa I sau ale speciilor din anexa II prezente pe teritoriul respectivelor situri.  

j) abandonarea deşeurilor  în  afara  locurilor  special  amenajate  şi  semnalizate pentru colectare dacă există; k) administrarea  de  îngrăşăminte  minerale,  erbicide,  pesticide  şi  de  alte substanțe chimice nocive; l) accesul cu mijloace motorizate care utilizează carburanți  fosili pe suprafața ariilor  naturale  protejate,  în  scopul  practicării  de  sporturi,  în  afara  drumurilor permise accesului public şi a terenurilor special amenajate; m) păşunatul,  vânatul,  pescuitul,  cositul  sau  tăieri  neautorizate,  precum  şi distrugerea  cuiburilor,  vizuinilor,  ascunzişurilor, muşuroaielor  şi  altor  sălaşe  de animale şi păsări; 

DIRECTIVA 92/43/CEE A CONSILIULUI din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică  Conservarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor Articolul 3 (1) Se instituie o rețea ecologică europeană coerentă, care să reunească ariile speciale de conservare, cu denumirea de Natura 2000. Compusă din situri care adăpostesc tipurile de habitate naturale enumerate în anexa I și habitatele speciilor enumerate în anexa II, 

Articolul 127. Rețeaua ecologică(1) În  scopul  conservării  diversității  naturale  genetice  a  tuturor  speciilor  de organisme  vii  incluse  în  ecosistemele  şi  complexele  naturale,  asigurării  unor condiții  de  viață  productive  şi  dezvoltării  durabile  a  teritoriilor  adiacente  este creată rețeaua ecologică națională. (2) În procesul de proiectare şi constituire a rețelei ecologice naționale se ține cont    de  ariile  naturale  protejate,  inclusiv  cele  planificate,  precum  şi  de  alte elemente ale naturii. În lipsa acestora, vor fi create, după caz, coridoare ecologice artificiale. (3) În  Republica  Moldova  în  dependență  de  statutul  juridic  de  protecție, zonele‐nucleu  şi coridoarele ecologice  rețeau ecologică poate  fi  :  internațională, națională şi locală. (4) Criteriile  principale  de  proiectare,  constituire,  gestiune  şi  dezvoltare  a rețelei ecologice naționale sînt: a) delimitarea  spațială  a  teritoriilor  naturale  de  sectoarele  cu  activitate economică  intensă  pentru  asigurarea  stabilității  reciproce  şi  durabilității diversității  biologice  şi  peisagistice;  reprezentativitatea  elementelor  şi complexelor naturale;  b) stabilitatea ecologică a elementelor rețelei ecologice naționale; c) abordarea  diferențiată,  care  să  asigure  corespunderea  atît  a  amplasării spațiale  a  terenurilor  rețelei  ecologice  naționale,  cît  şi  a  regimului  lor  de funcționare cu specificul natural şi cel social‐economic al teritoriului; d) armonizarea  dezvoltării  rețelei  ecologice  naționale  cu  dezvoltarea  social‐economică  a  unităților  administrativ‐teritoriale;compensarea  ecologică 

+  compatibil     

139

această rețea permite menținerea sau, după caz, readucerea la un stadiu corespunzător de conservare în aria lor de extindere naturală a tipurilor de habitate naturale și a habitatelor speciilor respective. Sistemul Natura 2000 va include arii speciale de protejare clasificate de statele membre în temeiul Directivei 79/409/CEE. (2) Fiecare stat membru contribuie la punerea în aplicare a sistemului Natura 2000 proporțional cu gradul de reprezentare a tipurilor de habitate naturale sau a habitatelor speciilor prevăzute la alineatul (1) pe teritoriul său. În acest sens, fiecare stat membru desemnează anumite situri, în conformitate cu articolul 4, ca arii speciale de conservare, ținând seama de obiectivele stabilite la alineatul (1).  

(repartizarea terenurilor de schimb  în cazul exproprierii sau schimbul benevol)  în conformitate cu legislația în vigoare. (5) Proiectarea, constituirea, gestiunea şi dezvoltarea rețelei ecologice naționale este  efactuată  în  conformitate  cu  prevederile  Legii  privind  rețeaua  ecologică națională.  

 

Articolul 128.  Categoriile de terenuir atribuite la fondul forestier şi spațiile verzi   (1) Pădurile,   terenurile destinate  împăduririi, terenurile afectate gospodăriei  silvice,   precum    şi   terenurile   neproductive,    incluse  în amenajamentele   silvice  

       

140

sau  în  Cadastrul  funciar  ca  păduri  şi/sau plantații forestiere, constituie fondul forestier.    Fondul  forestier  cuprinde  toate  pădurile,  indiferent  de  tipul  de proprietate şi forma de gospodarire. (2) Terenurile din fondul forestier cuprind: a) terenuri  pentru  impadurire:  terenuri  destinate  reimpaduririi;  terenuri destinate impaduririi; b) terenuri afectate gospodariei silvice;  c) terenuri neproductive:   mlaştini,    stîncării,   pante    abrupte,  alunecări de teren, soloneturi etc.  (3) Atribuirea  terenurilor  la  fondul  forestier  se    face    pe    baza amenajamentelor silvice sau a Cadastrului funciar în conformitate cu legislatia. (4) Spațiile  verzi,  indiferent  de  apartenența  şi  destinație,  servesc  la imbunătățirea  calității  mediului,  menținerea  echilibrului  ecologic  şi  a   genofondului  autohton,  la  imbogățirea  asortimentului  de  plante ornamentale,  menținerea  şi  protejarea  obiectelor  naturale  prețioase    şi  la    armonizarea  peisajelor   artificiale    cu  cele   naturale    în    vederea  realizarii     unei      ambianțe   favorabile   desfăşurării   activitțtilor antropogene. (5) Spațiile verzi includ: a) terenuri  de    folosință  generală  din  perimetrul  intravilanului    şi extravilanului localităților urbane; b) terenuri cu spații verzi din localitățile rurale; c) terenuri din zonele turistice şi de agrement; d) terenuri ocupate  de  rețeaua  rutieră a spațiilor  verzi,  linii parcelare şi linii de transport de energie electrică, iazuri şi lacuri; e) pepiniere şi plantații de arbori şi arbuşti decorativi; f) terenuri ocupate     de   construcții    şi    instalații   care   aparțin gospodăriei spațiilor verzi; g) terenuri  neproductive:     mlaştini,      stîncării,    pante      abrupte,terenuri afectate de alunecări, sărături.  

 

Articolul  129.  Obligațiile  deținătorilor  şi  beneficiarilor  de  terenuri  ai  fondului  forestier  (1) Deținătorii  şi beneficiarii  cu  orice  titlu  ai  fondului  forestier,  ai  vegetației forestiere  din  afara  fondului  forestier  şi  ai  pajiştilor,  precum  şi  orice  persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un astfel de teren, fără a avea un titlu juridic, au următoarele obligații: a) să  mențină  suprafața  împădurită  a  fondului  forestier,  a  vegetației 

       

141

forestiere din afara  fondului  forestier,  inclusiv a  tufişurilor  şi pajiştilor existente, fiind interzisă reducerea acestora, cu excepția cazurilor prevăzute de lege; b) să exploateze masa  lemnoasă  în condițiile  legii precum  şi să  ia măsuri de reîmpădurire şi, respectiv de completare a regenerărilor naturale; c) valorificarea   masei  lemnoase  numai  în  limita  tăierilor  de îngrijire,   de   igienă,      de    regenerare    şi      reconstrucție  ecologică  şi  conservarea      conform amenajamentelor   silvice,  prin  tehnologii  ecologic  argumentate   de  recoltare,   corhănire  şi  transportare,  care  să  asigure   protecția solurilor,  a  florei  şi faunei sălbatice, stabilitatea pantelor  şi  a ecosistemelor silvice; d) să gestioneze corespunzător deşeurile de exploatare rezultate, în condițiile prevăzute de lege; e) să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transportarea masei lemnoase, stabilite conform legii, în scopul menținerii biodiversității pădurilor şi a echilibrului ecologic; f) să  respecte  regimul  silvic  în  conformitate  cu  prevederile  legislației  în domeniul silviculturii şi protecției mediului; g) să  respecte  regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetației  lemnoase de  pe  păşunile  împădurite  care  îndeplinesc  funcții  de  protecție  a  solului  şi  a resurselor de apă; h) să  asigure  exploatarea  rațională,  organizarea  şi  amenajarea  pajiştilor,  în funcție de capacitatea de refacere a acestora; i) să  exploateze  resursele  pădurii,  fondul  cinegetic  şi  piscicol,  potrivit prevederilor legale în domeniu; j) să  exploateze  pajiştile,  în  limitele  bonității,  cu  numărul  şi  speciile  de animale  şi  în perioada stabilită,  în baza studiilor de specialitate  şi a prevederilor legale specifice; k) să  protejeze  patrimoniul  forestier,  cinegetic,  piscicol  şi  al  pajiştilor  din cadrul ariilor naturale protejate,  în  conformitate  cu planurile de management  şi regulamentele specifice;  l) interzicerea    activităților  economice  şi  social‐obşteşti  care  pot  afecta  echilibrul ecologic al ecosistemelor terestre, al pădurilor,  al pajiştilor  şi finețelor, al oricăror formațiuni naturale care  conservă diversitatea floristică şi faunistică a zonei; m) să  sesizeze  organele  subordonate  organului  central  de  mediu  al administrației publice despre accidente sau activități care afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre. (2) Se  interzice reducerea suprafeței terenurilor fondului forestier.    În   cazuri  

142

excepționale, pentru construcția   obiectelor   cu destinație   specială, a drumurilor de importanță republicană, a liniilor electrice  de  tensiune  înaltă,  a magistralelor  de  petrol  şi  gaze, reducerea  suprafeței terenurilor fondului forestier se permite în   baza deciziei   Guvernului   doar    în urma eloberării acordului de mediu  și  cu avizul pozitiv al expertizei de mediu, după caz.  (3) Retragerea  definitivă  a suprafețelor din  terenurile  fondului forestier  se  realizează prin  includerea  în  acesta  a unor    terenuri   utile pentru  împădurire  şi echivalente ca suprafață şi bonitate.  

 

Secțiunea 5.Protecția aşezărilor umane 

  Articolul 130. Responsabilități şi obligații  (1)  Pentru  asigurarea  unui  mediu  de  viață  sănătos,  autoritățile  administrației publice  locale, precum  şi, după  caz, persoanele  fizice  şi  juridice  au următoarele obligații: a) să elaboreze planurile locale de acțiune în domeniul mediului cu asigurarea finanțării implementării acestora; b) să prevadă, la elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, măsuri  de menținere  şi  ameliorare  a  fondului  peisagistic  natural  şi  antropic  al patrimoniului cultural al fiecărei zone şi localități, condiții de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate, măsuri de protecție sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de apărare împotriva inundațiilor; c) să respecte prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului privind amplasarea obiectivelor  industriale, a căilor şi mijloacelor de transport, a rețelelor de canalizare, a stațiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale  şi  industriale  şi  a  altor  obiective  şi  activități,  fără  a  prejudicia  starea mediului,  spațiile  de  odihnă,  tratament  şi  recreere,  starea  de  sănătate  şi  de confort a populației; d) să  îmbunătățească  microclimatul  localităților,  prin  amenajarea  şi întreținerea  izvoarelor  şi a bazinelor de apă din  interiorul  şi din  zonele  limitrofe acestora,  să  înfrumusețeze  şi  să protejeze peisajul,  să  creeze  şi  întrețină  zonele verzi şi să mențină curățenia stradală; e) să  informeze  publicul  asupra  riscurilor  generate  de  funcționarea  sau existența obiectivelor cu risc pentru sănătatea populației şi mediu; f) să respecte regimul de protecție specială a localităților balneoclimaterice, a zonelor  de  interes  turistic  şi  de  agrement,  a  monumentelor  istorice,  a  ariilor 

       

143

protejate  şi  a monumentelor naturii.  Sunt  interzise  amplasarea  de  obiective  şi desfăşurarea  unor  activități  cu  efecte  dăunătoare  în  perimetrul  şi  în  zonele  de protecție a acestora; g) să  adopte  elemente  arhitecturale  adecvate,  să  optimizeze  densitatea  de locuire,  concomitent  cu menținerea,  întreținerea  şi dezvoltarea  spațiilor  verzi, a parcurilor,  a  aliniamentelor  de  arbori  şi  a  perdelelor  de  protecție  stradală,  a amenajamentelor  peisagistice  cu  funcție  ecologică,  estetică  şi  recreativă,  în conformitate cu planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului; h) să  reglementeze,  inclusiv  prin  interzicerea  temporară  sau  permanentă, accesul  anumitor  tipuri  de  autovehicule  sau  desfăşurarea  unor  activități generatoare de disconfort pentru populație  în anumite  zone ale  localităților,  cu predominanță  în spațiile destinate  locuințelor,  în zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului; i) să nu degradeze mediul natural sau amenajat, prin depozitări necontrolate de deşeuri de orice fel; j) să adopte măsuri obligatorii, pentru persoanele fizice şi  juridice, cu privire la  întreținerea  şi  înfrumusețarea, după caz, a clădirilor, curților  şi  împrejurimilor acestora,  a  spațiilor  verzi  din  curți  şi  dintre  clădiri,  a  arborilor  şi  arbuştilor decorativi; k) să inițieze, pe plan local, proiecte de amenajare, de întreținere şi dezvoltare a canalizării.  

 Capitolul VI

MANAGEMENTUL INTEGRAT AL MEDIULUI        

 

Secțiunea 1.Monitoringul integrat al mediului 

 Articolul 131.  Obiectul reglementării (1) Monitoringului integrat de mediu este evaluarea tendințelor şi perspectivelor, elaborarea politicilor de mediu, cît şi evaluarea eficienței şi oportunității politicilor de mediu implementate.   (2) Monitoringului  integrat  de mediu  este  efectuat  de  către  organul  central  de mediu  al  administrației  publice  şi  organele  din  subordinea  organului  cetral  de mediu  cu  participarea  altor  autorități  responsabile  de  anumite  aspecte  ale monitoringului  asupra  resurselor  naturale  sau  a  impactului  asupra mediului  în conformitate cu baza legislativ‐normativă în  vigoare.   (3) Guvernul  aprobă  odată  în  patru  ani  Programul  de monitoring.  Principiile  de 

       

144

bază  determină  structura  sistemului  de  monitoring,  prioritățile  şi  alocațiile financiare necesare pentru desfăşuarea monitoringului integrat de mediu.   (4)  În  baza  principiilor  directorii  aprobate,  organul  central  de  mediu  al administrației publice odată în patru ani aprobă Programul național de monitoring integrat de mediu. În Program sînt indicați parametri, indicatorii, regularitatea, căt şi metodele utilizate de rețele de monitoring.  

 

Articolul 132.  Monitoringul calității mediului(1)  Supravegherea  permanentă  la  nivel  național  a  stării  mediului,  resurselor naturale  şi  a  impactului  antropic,  se    realizeaza  prin  intermediul  sistemului  de monitoring integrat de mediu, bazat pe parametri şi indici cu acoperire spațială şi temporală, care asigură cadrul informațional necesar pentru elaborarea strategiei şi tacticii de prevenire a consecințelor activității antropice şi a hazardelor naturale, de  elaborare  a prognozelor  şi  exercitare  a  controlului operativ  asupra  efectelor măsurilor de redresare a stării mediului. (2)  Funcționarea  sistemului  de monitoring  integrat  de mediu  este  asigurată  de către organul central de mediu al administrației publice cu instituțiile subordonate acestuia, precum şi de către furnizorii şi beneficiarii informației respective. (3) În cadrul sistemului de monitoring integrat de mediu în calitate de furnizori ai informației de mediu participă organele subordonate organului central de mediu,  instituțiile de stat gestionare ale resurselor naturale (ministere, agenții,  institutii, concerne,  asociații),  organele  abilitate  să  exercite  controlul  asupra  utilizării  lor, instituțiile  ştiințifice  şi  agenți  economici  care  folosesc  resurse  naturale  ori desfăşoară activități cu impact asupra mediului sau sănătății populației.  

       

 

Articolul 133. Conținutul sistemului de monitoring integrat de mediu (1) Monitoringul integrat de mediu cuprinde următoarele subsisteme: a) monitoringul calității componentelor de mediu; b) monitoringul  (utilizării  şi  protecției,  calității,  cantității)  resurselor naturale; (2) Structura şi conținutul  subsistemelor se stabileşte de autoritățile responsabile de domeniile monitorizate, conținutul sistemului de monitoring integrat de mediu se stabileşte prin hotărîre de Guvern.  

       

 Articolul 134. Responsabilitățile(1) Responsabilitatea  pentru monitorizare  o  poartă  îin  general  autoritățile competente, operatorii şi/sau terții contractați.  

       

145

(2) În dependență de procesul producției, precum  şi de materiile prime  şi chimicalele  utilizate  în  instalație  sunt  elaborați  parametrii  /  indicatorii  de monitorizare. Monitorizarea activității poate  fi efectuată  şi pe  concept bazat pe risc. Pentru estimarea riscului trebuie să se cerceteze probabilitatea unei depăşiri a valorilor limită de emisie şi impactul urmărilor. (3)   Persoanele  juridice  indiferent  de  formă  de  proprietate,  ale    căror activități  au  sau  pot avea un impact negativ asupra  calității mediului sau asupra componentelor  lui,  sînt  obligate,    să  efectueze    în  zonele  lor  de  activitate supravegherea stării mediului  şi evidența  resurselor naturale folosite, prezentînd informația respectivă organelor competente în colectarea datelor de mediu, cît  şi să  prezinte    gratuit    organului  central  de  mediu  al  administrației  publice  şi organelor din subordinea acestuia  informația solicitată.  

 

Articolul 135.  Accesul la datele monitoringului integrat de mediu. (1) Datele  din cadrul monitoringului integrat de mediu sunt deținute de către organul central de mediu al administrației publice. (2) Informația generalizată privind monitoringul integrat de mediu este stocată în baza de date a sistemului informațional integrat gestionat de organul central de mediu al administrației publice (3) Calitatea  de  beneficiar  al  informației  de  mediu  acumulate  în  rezultatul monitoringului integrat de mediu o poate avea orice instituție, persoană fizică sau juridică,  ce  solicită  informația  respectivă.  Orice  informație  prelucrată  sau neprelucrată,  inclusiv  cea  generalizată  sub  formă  de  raport  de  către  organul central de mediu al administrației publice se oferă gratis.  (4) Solicitarea  informației  care  nu  se  conține  in  rapoartele  generalizate  elaborate de organul  central de mediu  al  administrației publice  se oferă  contra plată.    

       

Regulamentul  (CE)  nr. 1221/2009  al Parlamentului European și al  Consiliului  din 25 noiembrie 2009 privind participarea  voluntară  a organizațiilor  la un  sistem comunitar  de management  de mediu  și 

Articolul 136. Indicatorii de mediu(1) Indicatorii de mediu  sunt  acei   parametri  sau o  valoare derivata dintr‐un parametru, care ofera informatie despre o influență anumită asupra mediului.  (2) În scopul ordonării volumului necesar de  informație pentru obținerea unei imagini  precise  asupra  unei  situații  organul  central  de mediu  al  administrației publice  în comun cu structurile subordonate elaborează  și  face public pe pagina web oficială  lista indicatorilor de mediu. a) Indicatorii de mediu pot fi grupați, după cum urmeaza: b) indicatori  de  presiune  exprima  cauzele  problemelor  de  mediu,  măsoară 

+  compatibili     

146

audit  (EMAS)  și  de abrogare  a Regulamentului  (CE) nr. 761/2001 și a Deciziilor 2001/681/CE și 2006/193/CE  ale Comisiei  

ANEXA IV 

RAPORTAREA  ÎN  MATERIE DE MEDIU 

C.  Indicatorii  principali  şi alți  indicatori  relevanți existenți  în  ceea  ce priveşte  performanța  de mediu 

Organizațiile  raportează, atât  în  declarația  de mediu,  cât  și  în  declarația de  mediu  actualizată, indicatorii  principali,  în măsura  în  care  aceștia vizează  aspectele  cu referire  directă  la  mediu ale  organizației,  precum  și cu  privire  la  alți  indicatori relevanți  existenți  în  ceea ce privește performanța de mediu,  în  conformitate  cu cele stabilite mai jos. 

Raportarea  oferă  date  cu privire  la contribuția/impactul  real. 

impactul  asupra  mediului  (  deprecierea  resurselor  naturale  ca  urmare  a  unei extracții  intense,  eliberarea  de  poluanțti  și  deșeuri  în  mediu  prin  dezvoltarea industrială etc.  c) indicatorii  de  stare  evidențiază  calitatea mediului  prin  agregarea  datelor care  privesc    calitatea  aerului,  a  apei  sau  a  solului  precum  și  cele  care  privesc marimea stocurilor de resurse naturale.  d) indicatorii de raspuns cuantifica rezultatele realizării politicilor de mediu așa cum  sunt  implementate  (la  nivelul  reglementărilor,  al  bugetului  național,  al introducerii stimulentelor fiscale etc). (3) În  baza  indicatorilor  de  mediu  elaborați  operatorii  și  autoritățile competente  elaborează  raporte  și  dări  de  seamă  privind  realizarea  activităților planificate în Planurile de acțiuni.  (4) Monitorizarea  implementării activităților se face  la fel  în baza  indicatorilor de mediu elaborați pentru fiecare activitate, obiectiv și document politic.  

147

În  cazul  în  care  divulgarea informațiilor  ar  afecta  în mod  negativ confidențialitatea informațiilor  comerciale sau  industriale  ale organizației,  acolo  unde acest  statut  de confidențialitate  este prevăzut  în  legislația națională  sau  comunitară pentru a proteja un interes economic  legitim, organizația  poate  avea posibilitatea  să  indexeze această  informație  în raportarea  sa, de  exemplu prin  stabilirea  unui  an  de referință  (cu  numărul  de index  100)  pornind  de  la care  s‐ar  putea  stabili dezvoltarea contribuției/impactului real. 

Indicatorii: 

(a) oferă o evaluare precisă a performanței de mediu a organizației; 

(b)  sunt  ușor  de  înțeles  și nu sunt ambigui; 

(c) permit o comparație pe bază anuală, cu scopul de a evalua  progresul 

148

performanței  de  mediu  a organizației; 

(d)  permit,  după  caz, comparații  în  raport  cu parametrii  de  referință sectoriali,  naționali  sau regionali; 

(e)  permit,  după  caz, comparații  cu  cerințele  de reglementare. 

2. Indicatori principali 

(a)  Indicatorii  principali  se aplică  tuturor  tipurilor  de organizații. Aceștia  vizează performanța  obținută  în cadrul  următoarelor domenii  esențiale  de mediu: 

(i) eficiența energetică; 

(ii) eficiența materialelor; 

(iii) apă; 

(iv) deșeuri; 

(v) biodiversitate; și 

(vi) emisii. 

În  cazul  în  care  o 

149

organizație  ajunge  la concluzia  că  unul  sau mai mulți  indicatori  principali nu  sunt  relevanți  pentru aspectele  sale semnificative  directe  de mediu,  organizația respectivă are posibilitatea de  a  nu  raporta  asupra indicatorilor  principali  în cauză. Organizația prezintă o motivație  în  acest  sens, în  care  face  trimitere  la analiza sa de mediu. 

(b)  Fiecare  indicator principal  are  în componență: 

(i)  o  cifră  A,  care  indică contribuția/impactul  anual total într‐un anumit sector; 

(ii)  o  cifră  B,  care  indică producția globală anuală a organizației; și 

(iii)  o  cifră  R,  care  indică raportul A/B. 

În  raportul  său,  fiecare organizație  are  în  vedere, pentru  fiecare  indicator, toate cele trei elemente. 

 

150

 

Secțiunea 2.Sistemul informațional integrat de mediu 

 Articolul  137.    Stabilirea   modului  de  funcționare  a  sistemului  informațional integrat de mediu  (1)  Sistemul  informațional  integrat  de  mediu  elaborat  în  scopul  realizării managementului  integrat  de mediu  şi/sau  a  componentelor    de mediu  sau  de obligații,  precum  şi  în  scopul  elaborării  şi  monitorizării  punerii  în  aplicare  a documentelor de dezvoltare durabilă  şi de protecție  a mediului, precum  şi  alte documente de politici, în conformitate cu dispozițiile prezentei Legi. (2)  Sistemului    informațional    integrat  de mediu  îi  revine  sarcina  de  creare  şi administrare a structurii bazelor de date aferente bazelor de date şi  informațiilor de mediu. (3)  Sistemul  informațional  integrat  de mediu  are  la  bază  scopurile  şi  principiile protecției mediului.  Sistemul  informațional  integrat de mediu  include  registrele, cadastrele  şi  bazele  de  date  ținute  de  către  autoritățile  competente  pentru protecția mediului,  cît  şi  alte  instituții,  activitatea  cărora  este  reglementată  de acte normative în domeniul protecției mediului. (4) Informațiile conexe privind calitatea factorilor de mediu sunt remise şi deținute de către organul central de mediu al administrației publice.  

       

 

Articolul 138. Conținutul Sistemului informațional integrat de mediu (1)  Elaborarea  şi  actualizarea  sistemului  informațional  integrat  de  mediu  este asigurată de către autoritatea centrală de mediu,  în conformitate cu prevederile actelor normative elaborate în domeniu.  (2)  Sitemul  informațional  integrat    de mediu  conține  date  şi  informații  privind starea  mediului,  nivelul  de  poluare  şi,  impactul  asupra  mediului  şi  răspunsuri pentru societate, în special: a)  date  privind  starea  mediului  şi  a  componentelor  de  mediu  colectate  şi prelucrate  în conformitate cu prezenta  lege şi reglementările speciale, precum şi listele naționale de indicatori; - date privind emisiile de poluanți în mediu din Registrul poluanților; - informatii despre caracteristicile naturale şi amenajări teritoriale; - informații despre fenomenele naturale; - date privind hazardele naturale; - date privind riscurile naturale; - date privind resursele naturale şi utilizarea resurselor naturale; 

       

151

- date privind zonele care sunt desemnate ca arii natural protejate de stat;- date privind zonele cu patrimoniu cultural; - date privind diversitatea biologic; - date privind efectele poluării mediului asupra sănătății umane; - informații privind gestionarea deşeurilor ; - informații privind substanțele periculoase; - date privind accidentele industriale şi de mediu; - date privind poluanții de mediu; - datele care sunt importante pentru evaluarea dezvoltării durabile; - date socio‐economice, - metodologia, documentele de date, - date spațiale; - date  tehnice şi ştiințifice ale instituțiilor naționale şi internaționale; - măsuri  documentelor  de  politici,  planuri  şi  programe  de  protecție  a mediului; b)  În  sistemul  informațional  integrat  de mediu  se  include  cel  puțin  următoarea informație:  ‐  actele  legislative  şi  normative  naționale  în  domeniul  protecției  mediului înconjurător, Convențiile  Internaționale, actele normative  în domeniul protecției mediului ale Uniunii Europene;  ‐  planuri,  programe,  politici,  strategii  în  care  sînt  incluse  acțiuni  în  domeniul protecției mediului şi utilizării durabile a resurselor naturale;  ‐ informații privind implementarea acțiunilor incluse în planuri, politici, strategii;  ‐  informații  privind  starea  factorilor  de  mediu,  nivelul  de  poluare,  factorii  de poluare, indicatori de monitorizare şi de performanță;   ‐ autorizările eliberate în baza  actelor legislativ‐normative în vigoare;  ‐ informația privind exercitarea controlului ecologic de stat;  ‐ informația privind potențialii poluatori    ‐ programe, planuri şi rezultatele monitorizării factorilor de mediu;  ‐ cercetări în domeniul şi evaluarea riscurilor asupra factorilor de mediu. 

 

Articolul 139. Cadastrele resurselor naturale(1)  Cadastrele  resurselor  naturale  al  Republicii Moldova  sunt  create  cu  scopul asigurării  unei  evidențe  complexe  a  componentelor  de  mediu  şi  evaluarea potențialului acestora. (2)  Cadastrele  resurselor  naturale    sunt  parte  componentă  a  Sistemului Informațional integrat de mediu şi obligatoriu de evidență tehnică,  economică  şi  juridică prin care  se  realizează stabilirea, înregistrarea, descrierea şi marcarea pe 

       

152

hărți  şi  planuri  topografice a  tuturor      resurselor  naturale      de    pe    teritoriul  republicii,  indiferent   de destinația, modul de folosire şi de tipul de proprietate.  

 

Articolul 140.  Ținerea Cadastrelor resurselor naturale(1)  Cadastrele  resurselor  naturale  ce  conțin  totalitatea  informației  (  de  ordin ecologic,  economic,  juridic)    întocmite  în  baza  înformației  furnizate  de  către deținătorii informației poate fi creat din mai multe registre.  (2)  Ținerea  Cadastrelor  resurselor  naturale  este  efectuată  de  autoritățile comapetente împuternicite cu funcția dată în baza legislației în vigoare. Controlul asupra modului de  ținere a cadastrului este efectuat  de către organul central de mediu al administrației publice  (3)  Informația  cadastrală este publică dacă prin acte  speciale nu  sunt prevăzute anumite restricții.  

       

 

Articolul 141. Obligații(1)  Autoritățile  publice  centrale  şi  locale,  agenții  economici  ce  au  activități  în domeniul protecției mediului,  folosirii resurselor naturale sunt obligate  furnizeze informația privind modul de folosire, calitatea cantitatea etc. către organul central de mediu al administrației publice în termenii stabiliți.   (2)  În  cazul  modificării  datelor  din  registru,  furnizorul  datelor  registrului  este obligat  să  informeze  despre  aceasta  deținătorul  registrului  în modul  stabilit  de deținător. (3)  Furnizorul  datelor  registrului  este  obligat  să  asigure  corectitudinea  şi autenticitatea datelor prezentate pentru a  fi  introduse  în  registru  şi actualizarea acestora în modul stabilit de lege sau acord. (4) Ținerea registrelor se efectuează în strictă conformitate cu regulile de ținere a registrelor,  stipulate  în  regulamentul  cu  privire  la modul  de  ținere  a  registrului respectiv.  (5) Posesorul oricărui registru  informațional privind mediul  înconjurător sau unei baze  de  date  este  obligat  să  asigure  corectitudinea  şi  autenticitatea  datelor prezentate  pentru  a  fi  introduse  în  sistemul  informațional  de mediu  integrat  şi actualizarea acestora. 

       

REGULAMENTUL  (CE)  NR. 166/2006  AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI 

Articolul 142.  Registrul emisiilor  şi  transferului  de  poluanți(1) Registru  este  un instrument  rentabil  pentru  a  încuraja  îmbunătățiri  în  performanța    în   ceea   ce   priveşte mediul, pentru a asigura accesul publicului  la informații privind emisiile de poluanți şi transferurile în afara amplasamentului ale poluanților  şi  deşeurilor  şi  pentru  a  ajuta  la  determinarea  tendințelor, 

+  compatibil     

153

din 18 ianuarie 2006de  instituire  a  unui registru  european  al emisiilor si  transferului de poluanti si de modificare a Directivelor 91/689/CEE  si 96/61/CE ale Consiliului (3)  Registrele  emisiilor  si transferului  de  poluanti (denumite  în  continuare „PRTR”) sunt un instrument  rentabil pentru a  încuraja  îmbunatatiri  în performanta  în  ceea  ce priveste mediul, pentru  a  asigura  accesul publicului  la  informatii privind emisiile de poluanti si transferurile în afara  amplasamentului  ale poluantilor  si  deseurilor  si pentru  a  ajuta  la determinarea tendintelor, evidentierea progresului  în reducerea  poluarii, monitorizarea  respectarii anumitor acorduri internationale,  stabilirea prioritatilor  si  evaluarea progreselor  obtinute  prin politicile si programele  comunitare  si nationale de mediu. (12)  Datele  raportate  de statele membre  trebuie  sa fie  de  înalta  calitate,  în special în ceea ce priveste 

evidențierea    progresului    în    reducerea    poluării,   monitorizarea    respectării  anumitor    acorduri  internaționale,    stabilirea    priorităților    şi    evaluarea  progreselor   obținute   prin   politicile    şi programele  comunitare  şi naționale de mediu.  (2) Registrul emisiilor  şi  transferului de poluanți  (registru poluanților)  include informații  specifice  cu  privire  la  emisiile  de  poluanți  în  aer,  apă  şi  sol  şi transferurile de deşeuri şi poluanți din apele reziduale  în afara amplasamentului, raportate de către operatorii complexelor industriale care desfăşoară una sau mai multe  dintre  activități  incluse  în  sistemul  dat;  şi  pragul/pragurile  de  emisii  și volumul deșeurilor inclusiv celor periculoase. (3) Datele raportate trebuie să corespundă criteriilor:  înaltă calitate,  în special în ceea ce priveşte exhaustivitatea, consecvența şi credibilitatea.  (4) Crearea  şi  centralizarea  registru  poluanților  şi  informații  suplimentare, precum şi elaborarea rapoartelor preliminare  la nivel național şi transmiterea  lor către organul central de mediu al administrației publice sunt asigurate de organul în subordinea organului central de mediu.  

154

exhaustivitatea, consecventa  si credibilitatea.   Articolul 4 Concept si structura 1.  Comisia  publica  PRTR european  prezentând datele,  atât  în  forme agregate,  cât  si neagregate, astfel  încât  emisiile  si transferurile  sa  poata  fi cautate  si  identificate dupa: (a)  unitate,  inclusiv societatea mama, dupa caz si  amplasamentul  sau geografic, inclusiv bazinul hidrografic; (b) activitate; (c)  frecventa  la  nivel  de stat  membru  sau Comunitate; (d)  poluant  sau  deseu, dupa caz; (e) fiecare mediu (aer, apa, sol)  în  care  este  evacuat poluantul; (f)  transferurile  în  afara amplasamentului  ale deseurilor si destinatia  lor, dupa caz; (g)  transferurile  în  afara amplasamentului  ale poluantilor  în  apele 

Articolul 143.  Structura registrului de poluanți (1)  Organul  central  de  mediu  al  administrației  publice  publică  registru poluanților prezentând datele, atât  în  forme agregate,  cât    şi neagregate, astfel încât emisiile şi transferurile să poată fi căutate şi identificate după:   a) unitate,  inclusiv  societatea  mamă,  după  caz    şi  amplasamentul  său geografic, inclusiv bazinul hidrografic;  b) activitate;  c) frecvența la nivel de stat sau pe plan european;  d) poluant sau deşeu, după caz; e) fiecare mediu (aer, apă, sol) în care este evacuat poluantul; f) transferurile în afara amplasamentului ale deşeurilor şi destinația lor, după caz;  g) transferurile în afara amplasamentului ale poluanților în apele reziduale;  h) surse difuze;  i) proprietar sau operator de unitate. (2) Conținutul, sistemul de acumulare a  informației, categoria de date supuse acumulării şi raportării, procedurile de raportare, asigurarea şi evaluarea calității,  drepturile şi obligațiile operatorilor, confidențialitatea,  şi alte elemente necesare pentru  funcționarea corectă a registrului de poluanți este prevăzută  în hotărîrea de Guvern.  

+  compatibil     

155

reziduale; (h) surse difuze; (i)  proprietar  sau  operator de unitate. 2.  2.  PRTR  european  este conceput  pentru  a  facilita la  maxim  accesul publicului,  pentru  a permite ca informatiile,  în  conditii  de functionare normale, sa fie continuu  si  imediat accesibile  pe  Internet  si prin alte  mijloace  electronice. Conceptul  lui  ia  în considerare  posibilitatea extinderii  ulterioare  si include toate  datele  raportate pentru  anii  anteriori, pâna la  cel  putin  zece  ani anteriori de referinta.  REGULAMENTUL  (CE)  NR. 166/2006  AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 ianuarie 2006 de  instituire  a  unui registru  european  al emisiilor si  transferului de poluanti si de modificare a Directivelor 91/689/CEE  si 96/61/CE ale Consiliului Articolul 5 

Secțiunea 3.Statistica de mediu 

 Articolul 144. Statistica de mediu  (1)  Elaborarea  informației  statistice  (statistica  de  stat)  în  domeniul mediului  se efectuează  în  scopul  acumulării  şi  analizei  datelor  statistice  despre  mediu, argumentării  formulării  politicii  de  mediu,  documentelor  strategice,  deciziilor organelor publice  centrale  şi  agenților  economici,  informarea  societății  civile,  şi întru transmiterea datelor statistice privind mediul organizațiilor internaționale şi altor categorii de utilizatori.  (2)  Elaborarea  informației  statistice  se  efectuează  de  către  organele  oficiale  de statistică  şi  organul  central  de  mediu  al  administrației  publice  şi  alte  organe centrale  adminstrative,  în  competența  cărora  intră  gestionarea  resurselor 

+/‐ 

Parțial compatibilă,  vafi  compatibilăcănd  RM  vatrece  lasistemul PRTR 

   

156

Raportarile operatorilor1.  Operatorul  fiecarei unitati  care  întreprinde una  sau  mai multe  dintre activitatile specificate în anexa  I  peste pragurile  de capacitate  aplicabile specificate  raporta  anual autoritatii sale competente cantitatile,  împreuna  cu precizarea  daca informatiile  se  bazeaza  pe masuratori,  calcule  sau estimari, ale urmatoarelor: (a) emisiile în aer, apa si sol ale  oricarui  poluant specificat  în  anexa  II pentru care se depaseste valoarea  pragului  aplicabil specificat în anexa II; (b)  transferurile  în  afara amplasamentului  ale deseurilor  periculoase  în cantitati  mai  mari  de  2 tone pe  an  sau  ale  deseurilor nepericuloase  în  cantitati mai mari de 2 000 de tone pe an, pentru orice operatiuni  de  recuperare sau  eliminare,  cu  exceptia operatiunilor  de  eliminare prin tratare prin contact cu solul si injectare la  adâncime  prevazute  la articolul 6,  indicând cu „R” 

naturale.  (3) Organul central de statistică stabilesc în comun cu organul central de mediu al administrației publice metodologia unică de elaborare a formularelor statistice în domeniul protecției mediului, ce corespunde practicii internaționale.  (4) Metoda de colectare a formularelor statistice de mediu de la agenții economici se stabileşte de către organul central de mediu al administrației publice în comun cu organul cetral de statistică.  (5)  Persoanele  fizice  şi  juridice,  activitatea  de  producție  a  cărora  influențează asupra mediului,  sunt obligați  să prezinte  în organele oficiale  ale  statisticii  şi  în organul  central  de  mediu  al  administrației  publice  şi  structurilor  subordanate teritoriale  a  le  acestora  informația  statistică  după  formularele  aprobate  de raportare statistică în termenii stabiliți.  (6)  Listele  persoanelor  fizice  şi  juridice,  care  sunt  obligați  să  prezinte  rapoarte statistice  sunt  elaborate de organele  teritoriale de protecție  a mediului  în baza criteriilor,  aprobate  de  organul  central  al  mediului  şi  se  prezintă  în  organele teritoriale ale statisticii.  (7)  În  cazul  în  care  în organul  central al mediului nu  sunt prezentate  rapoartele statistice  în  domeniul  mediului,  se  consideră  ca  încălcarea  legislației  privind mediul înconjurător.  (8)  Obiectul  evidenței  statistice  ale  mediului  înconjurător  sunt  emisii  ale polunaților  în mediul  înconjurător,  formarea,  utilizarea  şi  eliminarea  deşeurilor, inclusiv  toxice,  substanțe  chimice,  utilizarea  resurselor  naturale  (apa,  păduri, biodiversitate etc.),    consumuri pentru protecția mediului, efectuarea    lucrărilor de  expoatare  geologice,  protecția  aerului  atmoferic;  producerea,  consumul, importul/  exportul de  substanțe de distrug  startul de ozon,  regelementate prin Protocolul de la Montreal.   

157

sau „D”, respectiv,  daca  deseurile sunt  destinate  pentru recuperare  sau  eliminare si, în cazul deplasarilor transfrontaliere  ale deseurilor  periculoase, numele si adresa instalatiei de recuperare sau eliminare  a  deseurilor  si amplasamentul  real  de recuperare  sau  de eliminare; (c)  transferurile  în  afara amplasamentului  ale oricarui poluant precizat  în anexa II în apele reziduale destinate  tratarii  pentru care se depaseste valoarea pragului  specificata  în anexa II coloana 1b.  

 

Secțiunea 4.Planificarea acțiunilor privind protecția mediului în contextul dezvoltării durabile  Articolul 145. Obiectul reglementării  (1) Activitățile din domeniul protecției mediului şi asigurării securității ecologice în Republica Moldova  se  realizează  prin  elaborarea,  adoptarea  şi  implementarea documentelor de politici şi legislației de mediu. (2) Documentele de politici în domeniul protecției mediului şi asigurării securității ecologice sunt: a) Strategia de mediu a Republicii Moldova; b) Programele de protecție a mediului; c) Planul de Acțiuni în domeniul protecție mediului; d) Raportul privind calitatea mediului.  

     

N/A 

     

  Articolul 146. Condiții generale de planificare  N/A

158

(1)  În  scopul  planificării,  elaborării  şi  realizării  acțiunilor  în  domeniul  protecției mediului şi asigurării securității ecologice se elaborează documente de politici de mediu  la  nivel  național,  regional  şi  local  şi  pe  diferite  ramuri  ale  economiei naționale ce au impact asupra mediului. (2) Documentele de politici în domeniul protecției mediului şi asigurării securității ecologice  se  elaborează,  finanțează  şi  realizează  în  conformitate  cu  prevederile legislației  naționale,  cu  respectarea  principiilor  de  informare  şi  implicarea publicului în luarea deciziilor de mediu.  (3) Documentele de politici în domeniul protecției mediului şi asigurării securității ecologice  fără  acoperire  financiară, mecanism  de monitorizare  şi  raportare  nu sunt adoptate. (4) Planificarea şi elaborarea acțiunilor în domeniul protecției mediului şi asigurării securității  ecologice  a  statului  se  efectuează  în baza:    indicilor de monitorizare, prognozelor de  stat privind dezvoltarea    social‐economică  şi  starea  factorilor de mediu, cercetărilor ştiințifice fundamentale şi practice. (5)  Documentele  de  politici  adoptate  în  conformitate  cu  prezenta  lege  şi  cele elaborate în baza reglementărilor speciale specifice componentelor de mediu sau în conformitate cu angajamentele asumate de Republica Moldova în baza actelor internaționale  din  domeniu,  în  mod  corespunzător  sunt  parte  integrată  a documentelor de politici de protecție a mediului şi asigurării securității ecologice.  

 

Articolul 147. Strategia de mediu a Republicii Moldov(1)   Strategia de mediu a Republicii Moldova direcționează pe termen mediu sau lung direcțiile orientative  în domeniul protecție a mediului  şi  folosirii durabile a resurselor naturale, avînd drept  scop  identificarea modalităților  şi mecanismului de organizare a realizării obiectivelor pe problematică adordată. (2) Strategia  de mediu include: a) analiza  componentelor de mediu; b) principiile şi criteriile de stabilire a obiectivelor şi priorităților de protecție a mediului şi folosirii durabile a mediului a Republicii Moldova; c) principiile dezvoltării durabile; d) obiectivele  de  bază  şi măsuri  în  domeniul  protecției mediului  şi  folosirii durabile a resurselor naturale; e) cadrul instituțional implicat în implementarea strategiei;  f) metodele de implementare şi responsabilitatea implementarea strategiei; g) monitorizarea  implementării  Strategiei  de  mediu  în  baza  setului  de indicatori; 

N/A       

159

(3)  Strategia  este  elaborată de  către  organul  central  de mediu  al  administrației publice    în  cooperare  cu  autoritățile  centrale  administrative  responsabile  pe domeniile: economie, sănătate şi asistență socială, agricultură, silvicultură, ştiință, educație,  turism,  transport  şi  dezvoltare  regională  şi  locală.  Activitățile    de elaborare  sunt  coordonate  de  către  organul  central  de mediu  al  administrației publice   (4) Strategia,  la propunerea Guvernului, este adoptată de Parlamentul Republicii Moldova.   (5) Modificările  şi/sau  amendamentele  sau noile  strategii    sunt  făcute o dată  la zece    ani,  sau  mai  devreme,  la  propunerea  organul  central  de  mediu  al administrației publice (6) Documentele de politici în diferite domenii şi activități ale economiei naționale nu pot fi în contradicție cu Strategia de mediu a Republicii Moldova.  

 

Articolul 148. Programul de protecție a mediului (1) Programul  de  protecție  a mediului  (în  continuare  Programul),  stabileşte direcțiile  concrete,  care  servesc drept  instrument de  implementare  a politicilor, conținînd  obiective  clar  definite  în  domeniu  protecției    mediului    şi  folosirii durabile  a  resurselor,   programul  trebuie  să  se bazeze pe  Strategia de mediu  a Republicii Moldova. (2) Programul trebuie să includă: a) identificarea problemelor de mediu; b) obiectivele specifice ale programului; c) acțiunile ce urmează a fi întreprinse;  d) etapele şi termenele de implementare; e) responsabilii pentru implementare; f) estimarea generală a costurilor; g) rezultatele scontate; h) indicatorii de progres şi performanță; i) procedurile de raportare şi evaluare. (3) Programul se adoptă pentru o perioadă de 5 ani. (4) Programul  este  elaborat  de  organul  central  de  mediu  al  administrației publice în cooperare cu celelalte organe centrale de specialitate ale administrației publice şi este adoptat prin Hotărîre de Guvern. (5) Supravegherea  implementării  şi  raportarea  este  pusa  în  sarcina  organul central de mediu al administrației publice. Organele  centrale de  specialitate ale administrației  publice  şi  autoritățile  publice  locale  sunt  obligate  să  furnizeze 

N/A       

160

informația  despre  modul  şi  rezultatele  implementării  Programul  către  organul central de mediu al administrației publice (6) Modificările  şi/sau amendamentele sau un Program nou, poate  fi adoptat pînă  la  finisarea  celui  în  vigoare,  pe  baza  analizei  eficienței măsurilor  puse  în aplicare, precum şi conform Raportului privind calitatea mediului pentru perioada respectivă, şi dacă este necesar argumentarea ştiințifică asupra măsurilor aplicate.  

 

Articolul 149. Planul de Acțiuni în domeniul protecție a mediului(1)  Planul  de  Acțiune  în  domeniul  protecției  mediului  (în  continuare  Planul), prevede    sarcini  concrete  pe  termen  scurt  în  domeniul  protecție   mediului  şi folosirii durabile a resurselor naturale.  Planul este elaborat la nivel local,municipal şi regional ținând cont de particularitățile locale şi caracteristicile zonei.  (2) Planul include în special:  a) condițiile  şi  măsurile  de  protecție  a  mediului,  măsurile  prioritare  de protecție  a mediului,  a  componentelor  de mediu,  anumitor  arii  şi  zonelor    din cadrul acestora; b) entitățile şi autoritățile care sunt responsabili de  implementare a măsurile de protecție a mediului stabilite în plan; c) monitorizarea stării mediului şi evaluarea necesităților de a crea rețeaua de monitorizare  continuă  a  condițiilor  de  mediu  în  aria  unde  planul  va  fi implementat; d) acțiunile ce trebuie  întreprinse  în situațiile de urgență  în cazuri de poluare în  urma  accidentelor  tehnice  sau  calamități  naturale  în  aria  unde  planul  va  fi implementat; e) termenele limită pentru realizarea măsurilor stabilite de plan; f) sursele de finanțare şi costurile  pentru implementarea măsurilor definite şi evaluarea resurselor necesare pentru realizarea prevederilor din plan; g) indicatorii de progres; h) procedurile de raportare şi evaluare a modului de implementare a Planului (3)  Planul  este  elaborat  cu  respectarea  principiilor  de  informare  şi  implicarea publicului  în  luarea  deciziilor  de mediu  şi  este  adoptat  de  autoritățile  publice locale / municipale sau regionale prin consultarea prealabilă cu organul central de mediu al administrației publice locale. (4)  Planul  se  elaborează  şi  adoptă  timp  de  6  luni  de  la  intrarea  în  vigoare  a Programului de protecție a mediului, pentru o perioadă de 5 ani. (5) Planul la nivel raional, municipal şi local trebuie să fie armonizat cu programul național de protecție a mediului. Adoptarea acestuia se face numai după avizarea 

N/A       

161

de către organul central de mediu al administrației publice.(6) Autoritățile publice locale la nivel raional şi municipal în termen de o lună de la data adoptării Planului sunt obligate să‐l prezinte Agenției de Protecție a mediului. (7)  Modificările  şi/sau  amendamentele  sau  un  nou  Plan  pot  fi  făcut  pînă  la finisarea  celui  adoptat,  pe  baza  analizei  eficienței  măsurilor  puse  în  aplicare, precum şi a precum şi conform Raportului privind starea mediului pentru perioada respectivă, şi dacă este necesar argumentarea ştiințifică asupra măsurilor aplicate.  

DIRECTIVE  2003/4/EC  OF THE  EUROPEAN PARLIAMENT AND OF  THE COUNCIL of 28 January 2003 on  public  access  to environmental  information and  repealing  Council Directive 90/313/EEC  Articolul  7  Disiminarea informație (d)  rapoartele  privind starea  mediului menționate la alineatul (3);  

Articolul 150. Raportul privind calitatea mediului(1)  În  scopul monitorizarii  realizării  obiectivelor  prevăzute  în    documentelor  de politici privind  protecția mediului şi asigurarea securității ecologice prevăzute de prezenta  Lege,  precum  şi  starea  componentelor  de  mediu  organul  central  de mediu al administrației publice prezintă Raportul privind calitatea mediului pentru perioada de 4 ani în fața Guvernului Republicii Moldova, care îl şi aprobă.  (2) Raport privind starea mediului conține  în special: evaluarea documentelor de politici  şi  atingerea  obiectivelor  realizării  acestora,  informații  despre  starea mediului  în  diferite  zone,  date  cu  privire  la  impactul  anumitor  activități  asupra mediului, analiza indicatorilor de mediu în dinamică, evaluarea eficienței măsurilor puse în aplicare, informații cu privire la monitorizarea componentelor de mediu şi a  cadrului  instituțional  de  management  al  mediu  şi  de  utilizare  a  resurselor financiare pentru protecția mediului, evaluarea necesităților noi sau propunerea modificărilor  la  documentele  existente  şi  altă  informație  de  importanță  pentru promovarea  dezvoltarii  durabile,  protecția  mediului  şi  asigurarea  securității ecologice.  (3) Raportul privind starea mediului se elaborează o dată la 4 ani. O dată la doi ani organul central de mediu al administrației publice prezintă Raportul sumar privind calitatea  mediului pentru perioada respectivă. Raportul privind calitatea mediului se  editează  cu  un  an  înaintea  elaborării  Programului  de  protecție  a mediului, conform prevederilor art. 148 al prezentei Legi. (4)  Raportul  sumar  privind  calitatea  mediului,  este  întocmit  în  baza  listei  de indicatori  recomandați  de  CEE  ONU  şi  altor  informații  relevante  ştiințific argumentate.  Raportul  sumar  privind  calitatea  mediului  stă  la  baza  elaborării Raportului privind calitatea mediului. (5) Organul central de mediu al administrației publice  poartă răspunderea pentru prezentarea  rapoartelor  adecvate  şi  în  termenii  stabiliți  privind    îndeplinirea cerințelor  Actelor  internaționale  în  domeniul  mediului,  partea  a  cărora  este Republica Moldova.  

+  compatibil     

162

(7) La nivel raional  şi municipal se întocmeşte Raportul privind calitatea mediului la nivel local elaborat de organul adminisrativ din subordinea  organului central de mediu.  Conținutul  Raportului  privind  calitatea  mediului  la  nivel  local  include datele  şi  categoriile  de  informații  relevante  prevăzute  de  aliniatul  (2)  al prezentului  articol.  Raportul  privind  calitatea mediului  la  nivel  local  se  depune către  organul central de mediu al administrației publice cel tîrziu cu 6 luni înainte de data prezentării Raportului privind calitatea mediului în fața Guvernului.  

Regulamentul  (CE)  nr. 1221/2009  al  Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie  2009  privind participarea  voluntară  a organizațiilor  la  un  sistem comunitar  de  management de mediu  și  audit  (EMAS)  și de  abrogare  a Regulamentului  (CE) nr. 761/2001  și  a  Deciziilor 2001/681/CE  și 2006/193/CE ale Comisiei 

ANEXA IV 

RAPORTAREA ÎN MATERIE DE MEDIU 

A. Introducere 

Informațiile  referitoare  lamediu  sunt  prezentate  de  o manieră  clară  și  coerentă  în format  electronic  sau  pe suport de hârtie. 

Articolul 151. Raportarea ecologică a întreprinderilor (companii, instituțiile) (1) Întreprinderile (companiile,  instituțiile)  indiferent de forma  lor de proprietate, care  prezintă  în  mod  obligatoriu  rapoarte  ecologice/statistice  sunt  în  drept, voluntar, să  fortifice activitatea sa prin dările de seamă corporative pe marginea calității  mediului  în  conformitate  cu  inițiativele  internaționale  recunoscute  în scopul  creşterii  rezultatelor  activității  ecologice  corporative  şi  responsabilității sociale.  (2)  Regulile  de  întocmire  a  dărilor  de  seamă  se  stabilesc  de  organul  central  de mediu al administrației publice în conformitate cu cerințele internaționale şi sunt reglementate prin ordinul acestuia.   

‐ Nu‐s compatibile 

   

163

B. Declarația de mediu

Declarația  de mediu  conține cel  puțin  următoarele elemente  și  îndeplinește cerințele  minime  prezentate mai jos: 

(a)  descrierea  clară  și  lipsită de ambiguitate a organizației înregistrate în cadrul EMAS, o prezentare  sintetizată  a activităților,  produselor  și serviciilor  sale,  precum  și precizarea  legăturilor  cu organizații‐mamă, după caz; 

(b)  politica  de  mediu  a organizației  și  o  descriere succintă  a  sistemului  său  de management de mediu; 

(c)  descrierea  tuturor aspectelor  semnificative  de mediu,  directe  și  indirecte, care  generează  un  impact semnificativ  asupra mediului al  organizației  și  o  explicație a  tipului de  impact  în  raport cu aceste aspecte (anexa I.2); 

(d)  descrierea  obiectivelor  și a  țintelor de mediu  în raport cu  impactul  și  aspectele semnificative de mediu; 

(e)  o  sinteză  a  datelor 

164

disponibile  cu  privire  la performanța  organizației  în raport  cu  obiectivele  și țintele  sale  de  mediu corespunzătoare  impactului semnificativ asupra mediului. Raportarea  se  face  pe  baza indicatorilor  principali, precum  și  alți  indicatori relevanți existenți  în  ceea  ce privește  performanța  de mediu,  în  conformitate  cu secțiunea C; 

(f)  alți  factori  referitori  la performanța  de  mediu,  în special  rezultatele  obținute în raport cu cerințele legale și cu  impactul  lor  semnificativ asupra mediului; 

(g)  o  trimitere  la  cerințele legale aplicabile referitoare la mediu; 

(h)  numele  și  numărul  de acreditare  sau  de  autorizare ale verificatorului de mediu și data validării declarației. 

Declarația  de  mediu actualizată  conține  cel  puțin elementele  și  îndeplinește cerințele  minime  prezentate la punctele (e)‐(h). 

 

165

 

Articolul  152.  Planificarea  acțiunilor  în  domeniul  protecției mediului  de  către persoanele juridice  Persoanele juridice, ce practică activitatea economică sau alt gen de activitate, ce au un  impact asupra mediului şi/sau afectează sănătatea publică şi care poate să aducă  prejudiciu mediului  şi  să  creeze  pericol  pentru  securitate  ecologică,  sunt obligați să planifice, elaboreze şi implementeze măsuri legate de folosirea durabilă a  resurselor  naturale,  protecția mediului  şi  asigurarea  securității  ecologice  ale activității lor în modul stabilit prin legislația națională în domeniu.     

       

 

Secțiunea 5.Reglementarea economică a protecției mediului şi folosirii resurselor naturale 

 Articolul 154. Metodele reglementării economice a protecției mediului şi folosirii resurselor naturale Metodele de reglementări economice în domeniul protecției mediului sunt:  a) planificarea  şi  finanțarea  activităților  privind  protecția  mediului  şi  a componentelor de mediu; b) plata pentru poluarea mediului; c) taxele pentru resurse naturale; d) subvenții  pentru activitățile de protecției a mediului ambiant; e) mecanisme de piață şi comercializare a cotelor  la eliminarea poluanților  în mediu sau autiliyării resurselor naturale; f) Fondul Ecologic Național; g) asigurarea de mediu; h) sistemul "depozit"; i) etichitarea ecologică  

N/A       

 

Articolul 155. Planificarea şi finanțarea activităților privind protecția mediului  (1)  Planificarea  şi  finanțarea  activităților  privind  protecția  mediului  şi  a componentelor de mediu se efectuează ținînd cont de:  a)  prognozelor  de  stat  în  domeniul  mediului  şi  folosirii  raționale  a  resurselor naturale,  ce  sunt  parte  componentă  a  prognozei  privind  dezvoltarea  social‐economică a țării;   b) programelor pe termen mediu în domeniul mediului, ce trebuie să fie integrate în procesul de planificare a cheltuielilor bugetare pe termen mediu şi coordonate cu direcțiile strategice  de dezvoltare a țării;   c)  elaborării  şi  executării  strategiilor,  planurilor,  programelor  la  nivel  național, 

N/A       

166

regional/local şi sectorial; d) altor metode de planificare şi finanțare, stabilite în acte legislative şi normative.  (2)  Modul  de  elaborare,  finanțare  şi  realizare  a  strategiilor,  programelor, planurilor, în domeniul protecției mediului se reglementează prin prezenta lege şi alte acte normative ale Republicii Moldova.  (3) Persoanele juridice şi fizice înregistrate în calitate de întreprinzător cu activități care influențează negativ asupra mediului , sunt obligate să planifice, elaboreze şi realizeze acțiuni privind protecția şi asanarea mediului. 

 

Articolul 156. Plățile  pentru poluarea mediului (1) Poluarea mediului  în rezultatul efectuării activității de  întreprinzător sau unui alt gen de activitate este taxată.  (2) La plățile pentru poluarea mediului se atribuie:  a) plata pentru emisiile de poluanți  în aerul atmosferic;   b) plata a pentru deversările de poluanți  ;  c) plata pentru depozitarea deşeurilor de producție;  d) plata pentru  importul mărfurilor care,  în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului;  e) alte tipuri de plăți, stabilite în legislația Republicii Moldova.  (3)  Modul  de  calculare  şi  achitare  a  plăților  pentru  poluarea  mediului  se reglementează prin acte normative speciale.  (4) Achitarea plăților,  stipulate  în  aliniatul  (2)  al prezentului  articol, nu  scuteşte persoanele  juridice şi fizice  înregistrate  în calitate de  întreprinzător sau cu un alt gen  de  activitate  de  la  efectuarea  activităților  privind  protecția  mediului  şi recuperarea prejudiciului cauzat mediului.  

N/A       

 

Articolul 157.  Achitarea plăților pentru utilizarea resurselor naturale  Utilizarea resurselor naturale se efectuează contra plată. Plățile pentru utilizarea resurselor naturale  sunt percepute  în  formă de  taxe de  la persoanele  juridice  şi fizice înregistrate în calitate de întreprinzător, în conformitate cu Codului Fiscal al Republicii Moldova şi alte acte legislative ce reglementează domeniul dat.  

N/A       

 

Articolul 158. Stimularea economică a protecției mediului Stimularea economică a protecției mediului se efectuează prin intermediul oferirii subvențiilor,  înlesnirilor  fiscale  şi  altor  scutiri  şi beneficii,  stabilite prin  legislația națională, la aplicarea în activitățile de întreprinzător sau altui gen de activitate a celor mai  disponibile  tehnologii  a  energiei  alternative,  prin  utilizarea  resurselor reciclabile  şi prelucrarea deşeurilor,  şi  la aplicarea altor măsuri eficiente privind 

N/A       

167

protecția mediului  stabilite de legislația Republicii Moldova

 

Articolul  159.  Mecanisme  de  piață  privind  gestionarea  emisiilor  în  aerul atmosferic  (1)  În  scopul  reglementării  emisiilor  în  aerul  atmosferic,  Guvernul  Republicii Moldova  este  în drept  să  aplice mecanisme de piață   prin  stabilirea  limitelor  şi cotelor  privind  cantitatea  emisiilor  în mediu  şi  să  aprobe modul  de  vânzare  a cotelor şi obligațiunilor privind diminuarea cantității de emisii în mediu. (2)  În  cazul  stabilirii  cotelor de emisii  în mediu, beneficiarul de  resurse naturale este în drept să obțină o cotă anuală. (3)  În  cazul  în  care  acordurile  internaționale,  ratificate  de  Republica Moldova, prevăd  participarea  Republicii Moldova  în  comerțul  cu  cote  privind  diminuarea emisiilor  în  mediu,  beneficiarii  de  resurse  naturale  sunt  în  drept  să  semneze contracte  respective  cu persoane  fizice  şi/sau  juridice nerezidente ale Republicii Moldova în modul stabilit de Guvernul Republicii Moldova.  (4)  Contractul  de  vînzare  ‐  cumpărare  a  cotei,  semnat  de  rezidentul  Republici Moldova  cu  persoana  fizică  sau  juridică  nerezidentă  a  Republicii  Moldova, urmează a  fi  înregistrat  la organul competent determinat de Guvernul Republicii Moldova. 

N/A       

 

Articolul 160. Fondurile Ecologice(1)  Fondul  Ecologic  Național  şi  fondurile  ecologice  locale  sunt  create  şi funcționează  în  cadrul  organului  central  de  mediu  al  administrației  publice  şi structurilor  teritoriale  ale  acesteia,  în  scopul  colectării  de  resurse  financiare pentru protecția mediului şi reconstrucția ecosistemelor. Fondul Ecologic Național şi  fondurile  ecologice  locale  sunt  create  şi  funcționează  în  baza  Hotărîrii  de Guvern. (2) Sursele de formare a Fondului Ecologic Național şi a fondurilor ecologice locale sunt:  a) plățile pentru emisiile de poluanți  în aerul atmosferic;   b) plățile pentru deversările de poluanți  cu ape reziduale  în obiective acvatice şi sisteme de canalizare;  c) plățile pentru depozitarea deşeurilor de producție şi cele menajere ;  d) plățile pentru importul mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului;    e)  plăți  incasate  pentru  recuperarea  prejudiciului  cauzat  mediului  cu excepția fondului forestier;  f)  valoarea  amenzilor  incasate  în  urma  aplicării  măsurilor  administrative  sau penale de la persoane fizice sau juridice care au fost recunoscute culpabile pentru 

N/A       

168

încălcarea legislației de mediu; g) sursele  incasate  în urma realizării bunurilor confiscate, obținute prin utilizarea ilegală a resurselor naturale;  h)  încasări  filantropice  a  persoanelor  juridice  şi  fizice,  donații  ale  cetățenilor, granturile organizațiilor internaționale şi locale;  i) alte tipuri de plăți, stabilite de legislația Republicii Moldova.  

 

Articolul 161. Administrarea Fondurilor Ecologice(1) Administrarea  Fondului  Ecologic Național  şi  a  Fondurilor  Ecologice  Locale este efectuată de către Consiliul de Administrare al Fondului creat pentru fiecare fond  în  parte.  Consiliul  de  Administrare  al  Fondului  este  creat  din  cel  puțin  5 membri, inclusiv şi reprezentanți ai societății civile şi al sectorului economic. (2)  Consiliile  de  Administrare  al  Fondurilor  Ecologice  prezintă  trimestrial organului central de mediu al administrației publice dări de seamă privind sumele acumulate,    alocate  şi  rezultatele  evaluării  şi monitorizării  proiectelor  susținute financiar din cadrul Fondurilor.    

N/A       

 

Articolul 162. Beneficiari a Fondurilor Ecologice(1) Sursele  acumulate  la  Fondul  Ecologic Național  sau  la  Fondurile  Ecologice Locale sunt utilizate de către autorități publice centrale şi locale, asociații obşteşti şi organizații neguvernamentale în baza proiectelor depuse.  (2) În  vederea  evaluării  stării  actuale  a  resurselor  naturale  şi  a  prevenirii poluării mediului, un loc aparte  le revin  proiectelor pentru cercetare ştiințifică. (3) Procedura  de  selectare,  finanțare,  evaluare  şi monitorizare  a  proiectelor depuse  se  determină  prin  Regulamentul  elaborat  şi  aprobat  de  către  organul central de mediu al administrației publice.  

N/A       

 

Articolul 163. Activitățile ce pot fi susținute din cadrul Fondurilor EcologiceMijloacele  fondurilor  ecologice  sunt  folosite  pentru  implemtarea  proiectelor  în domeniul protecție mediului, folosirii durabile a resurselor naturale, la prevenirea şi combaterea poluării mediului, la restabilirea stării lui şi   lichidarea consecințelor poluării,  la    elaborarea  şi  implementarea  programelor  locale  şi  nationale  de protecție    a   mediului  şi  a  biodiversității,  de    remediere,  restabilire  a  calității solului,  amenajare  a  fondului  forestier,    de    reconstrucție    ecologică  a landşafturilor  şi  a  bazinelor  de  apă,  afectate  prin  intervenții  antropice; construirea,  reconstruirea  şi  reutilarea  obiectivelor  de  protecție  a  mediului; procurarea   de   mijloace   tehnice, utilaje, echipament,  instalații,   reactive pentru  

N/A       

169

laboratoarele mediu  centrale  şi  teritoriale;  efectuarea  de  cercetări  ştiințifice  în domeniul protecției mediului; reinstruirea      şi   reciclarea   cadrelor    în   domeniul  protecției mediului şi folosirii durabile a resurselor naturale; promovarea educației ecologice şi pentru dezvoltare durabilă, a cunoştințelor şi abilităților  în domeniul protecție  mediului  şi  managementului  integrat  a  componentelor  de  mediu; crearea  şi  menținerea  colaborării    internaționale      în    domeniul  protecției mediului;   promovarea şi aplicarea a măsurilor de adaptare la schimbări climatice, folosire energiei regenerabile şi alternative, celei mai bune tehnici disponibile şi a celei  mai  bune  practici  de  mediu;  stimularea  prin  diferite  forme  legale  a comunităților,  instituțiilor  şi  organizațiilor,  indiferent  de  forma  organizatorico juridică şi genul de activitate, pentru aportul real adus în protecția mediului şi alte proiecte reieşind din prioritățile determinate pentru protecția mediului. 

 

Articolul 164.  Condițiile de finanțare din mijloacele Fondurilor Ecologice(1)  Sumele  încasate  în baza  art. 160  al.2  sunt divizate  în următoarea proporție: 30% sunt vărsate la Fondul Ecologic Local din teritoriul căruia s‐a făcut încasarea şi 70% sunt vărsate la Fondul Ecologic Național.  (2) Nu mai puțin de 70% din mijloacele  fondurilor  se utilizează  la prevenirea  şi combaterea poluării mediului,  la restabilirea stării  lui şi      lichidarea consecințelor poluării sau degradării mediului.  (3) Nu mai  puțin  de  50 %  din  sursele  fondului  sunt  utilizate  pentru  finanțarea parțială a proiectelor investiționale în domeniul protecției mediului.  (4) Sumele pentru premiere nu vor depăşi 5 % din mijloacele fondurilor ecologice.  

N/A       

 

Articolul 165. Asigurarea de mediu(1) Asigurarea  de  mediu  este  raportul  îndreptat  spre  protecția  intereselor patrimoniale a persoanelor fizice şi juridice în legătură cu apariția unor consecințe de mediu adverse din contul fondurilor financiare create de către asigurat. (2) Scopul asigurării de mediu constă în garantarea protecției asigurate a vieții, sănătății  şi  intereselor  patrimoniale  persoanelor  fizice  şi  juridice  în  formă  de compensare  parțială  sau  deplină,  cauzată  de  poluarea  avariată  a  mediului, garantarea stimulării economice pentru aplicarea măsurilor de prevenire a poluării mediului. Asigurarea de mediu este reglementată de legislația specială a Republicii Moldova. (3) Asigurarea  de mediu  este  de  două  feluri:  benevolă  şi  obligatorie  de  stat pentru întreprinderile, instituțiile şi organizațiile, la fel şi a cetățenilor şi bunurilor aflate  în proprietate  şi a  veniturilor  în  caz de apariție a dezastrelor ecologice  şi calamități  naturale,  accidentelor  şi  catastrofelor  cu  impact  negativ  asupra 

N/A       

170

mediului. (4) Persoanele  fizice  şi  juridice,  activitatea  cărora  reprezintă  pericol  pentru mediul, sunt obligați să încheie contracte de asigurare de mediu. Lista genurilor de activitate, obiectelor care cad sub  incidența obligație de asigurare de mediu este aprobată de Guvernul Republicii Moldova. (5) Obiectul  asigurării  de mediu  reprezintă  interesele  patrimoniale  legate  de responsabilitatea  civilă  a  întreprinderilor  cu  riscul  înalt  de  pericol,  cu  luarea  în considerare  a  prejudiciului  adus  vieții  şi  sănătății  oamenilor,  patrimoniului persoanelor terțe, inclusiv mediului în cazul poluării aerului, apei şi solului în urma a  dezastrelor  ecologice  şi  calamități  naturale,  accidentelor  şi  catastrofelor  cu impact negativ asupra mediului. (6) Asiguratorii, ce efectuează asigurarea de mediu obligatorie, sunt persoane juridice,  indiferent  de  forma  de  proprietate,  ce  dețin  în  baza  legislație  licența pentru genul dat de activitate pe teritoriul Republicii Moldova.    

 Capitolul VII

ATRIBUȚII ȘI RESPONSABILITĂȚI ÎN DOMENIUL PROTECȚIEI MEDIULUI 

       

 

Secțiunea 1.Guvernul Republicii Moldova, 

ministerele şi alte autorități ale administrației publice centrale   Articolul 166. Competența organelor administrației publice centrale în domeniul protecției mediului (1) La  categoria  competenței  organelor    administrației  publice  centrale  în domeniul mediului se atribuie: a) elaborarea,  promovarea  şi  realizarea    politicii  naționale  în  domeniul protecției mediului şi asigură folosirea durabilă a resurselor naturale şi integrarea aspectelor politicii de mediu în politicile sectoriale; b) elaborează  şi  adoptă măsuri  privind  prevenirea  şi  diminuarea  impactului negativ  asupra mediului,  vieții  şi  sănătății publice  în  scopul  asigurării  securității ecologice în stat; c) elaborarea  şi  implementarea  actelor    legislative  şi normative  în domeniul protecției mediului,  folosirii durabile a  resurselor naturale  şi asigurării securității ecologice a statului,  şi asigurarea controlului asupra modului de  implementare a acestora; 

N/A       

171

d) elaborarea,  aprobarea  şi  asigurarea  realizării  documentelor  de  politici  de mediu (strategii, programe, planuri) şi monitorizarea implementării lor; e) stabilirea  ordinii  de  monitorizare  a  stării  mediului  şi  a  sistemei  de supraveghere a condițiilor hidrometeorologice; f) stabilirea ordinii controlului de stat în domeniul protecției mediului; g) determină  cerințele  în  domeniul  protecție  mediului,  elaborarea  şi aprobarea standardelor şi reglementărilor tehnice în domeniu h) stabileşte plăți pentru poluarea mediului şi pentru depozitarea deşeurilor; i) determină şi stabileşte cotele de folosire a resurselor naturale;  j) organizează  şi  implementează managmentul  substanțelor  chimice   pe  tot ciclul de viata a acestora şi a produselor chimice periculoase; k) organizează şi  susține  activitatea  de  educație  ecologică,  creează sistemul de instruire ecologică la  toate nivelurile  sistemului de învățămînt, asigură pregătirea cadrelor  de  specialişti  în  domeniul  protecției mediului; l) asigură  relațiile  externe  ale  Republicii  Moldova  cu  alte  state  şi  cu organismele internaționale în domeniul protecției mediului; m) asigurarea  finanțării activității  şi  înzestrarea  tehnico‐materială  a organului central de mediu al administrației publice  şi a subdiviziunilor acestuia, finanțarea comenzii de stat pentru cercetări ştiințifice în probleme de protecție a mediului şi folosire durabilă a resurselor naturale; n) declararea  situațiilor  excepționale  în  caz  de  calamitate  naturală  sau accident tehnic ce au  impact asupra mediului, vieții şi sănătății publice şi asigură întreprinderea tuturor măsurilor pentru restabilirea prejudiciului cauzat; o) ținerea evidenție ariilor naturale protejate de stat şi a resurselor naturale; p) ținerea evidenței   asupra modului de  folosire a subsolului  şi determinarea ordinii  de  efectuare  a  controlului  asupra  modului  de  folosire  şi  conservare  a zăcămintelor minerale utile; 

 

Secțiunea 2.Organul central de mediu al administrației publice 

 

Articolul 167. Rolul organului central de mediu al administrației publice (1) Organul central  de mediu al administrației publice centrale este autoritatea publică  centrală  aflată  în  subordonarea  Guvernului,  cu  domenii  de  activitate  prioritare în problemele de protecție a mediului şi de folosire durabilă a resurselor naturale.   

N/A       

172

 

Articolul 168. Organizarea organului central de mediu al administrației publice(1) Organul  central de mediu al administrației publice este persoană  juridică, are  ştampilă  cu  imaginea  Stemei de  Stat  a Republicii Moldova  şi  cu denumirea acestuia şi dispune de conturi, inclusiv valutare. Bugetul Organul central de mediu al  administrației  publice  şi  al  organelor  din  subordinea  acesteia  se  aprobă  de Guvern. (2)  Organul  central  de mediu  al  administrației  publice  este  condusă  de  un ministru, conform Legii cu privire  la Guvern. Pe  lînga organul central de mediu al administrației  publice  funcționează  Consiliu  consultativ  creat  din  7  membri nominalizați prin Hotărâre de Guvern. (3) Organul central de mediu al administrației publice îşi realizează obiectivele, funcțiile  şi  sarcinile  direct  sau  prin  intermediul  direcțiilor  şi  secțiilor  sale  şi organelor în subordinea sa.  (4) Organelor  în  subordinea  organului  central  de  mediu  al  administrației publice sînt:  a) Agenția pentru protecția mediului cu subdiviziunile teritoriale (regionale); b) Inspectoratul de mediu cu subdiviziunile teritoriale (regionale); c) Serviciul Hidrometeorologic de Stat cu subdiviziunile teritoriale; d) Agenția pentru Geologie şi Resurse Minerale; e) Serviciul de Stat pentru Silvicultură cu subdiviziunile teritoriale;  f) Agenția Națională de Reglementare a Activităților Nucleare şi Radiologice; g) Agenția „Apele Moldovei”; h) Institutul de Ecologie şi Geografie; i) Serviciul pescicol; care în calitatea lor de persoane juridice dețin ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a  Republicii  Moldova  şi  cu  denumirea  acestora,  dispun  de  conturi,  inclusiv valutare.  (5) Structura,  obiectivele,  funcțiile  şi  sarcinile  a  fiecărui  organ  în  subordinea organului  central  de  mediu  al  administrației  publice  sunt  prevăzute  în Regulamentele de organizare şi  funcționare adoptate prin Hotărâre de Guvern.  (6) Deciziile organului centrale de mediu al administrației publice, adoptate  în limitele  competențelor  legale,  sînt  executorii  pentru  toate  ministerele  și subdiviziunile  acestora,  autoritățile  administrației  publice  locale,  pentru persoanele fizice şi juridice. 

N/A       

 Articolul  169.    Condițiile  minime  necesare  pentru    suplinirea  funcțiilor  de conducere   Cunoştințele  în  domeniul  protecției  mediului   şi folosirii   durabile  a  resurselor  

N/A       

173

naturale  constituie  o   condiție calificativă  obligatorie  pentru suplinirea funcțiilor de conducere  în organul central de mediu al administrației publice şi în organele în subordinea acestuia. Angajarea în funcțiile date se face în bază de concurs. 

 

Articolul 170. Funcțiile de baza ale organului central de mediu al administrației publice  (1) Pentru  realizarea obiectivelor din domeniile de  activitate, organul  central de mediu al administrației publice exercită următoarele funcții:   a) de strategie, prin care se elaborează, în conformitate cu politica Guvernului, Strategii, politici, programe naționale de protecție a mediului, de folosire durabilă a  resurselor  naturale  şi  de management  integrat  a  componentelor  de mediu  și asigurarea ecologică; b) de   reglementare,   prin   care   se   asigură   dezvoltarea   cadrului    legislativ, normativ  şi  a  celui  instituțional pentru realizarea obiectivelor din domeniile de activitate; c) de  administrare,  prin  care  se  asigură  administrarea  proprietății  publice  şi    private    a  statului,  precum  şi  gestionarea  serviciilor  pentru  care  statul  este responsabil, în domeniile de activitate; d) de    reprezentare,   prin   care   se   asigură,    în   numele   statului   Republica Moldova sau  al  Guvernului, reprezentarea pe plan intern şi extern, în domeniile de activitate; e) de  autoritate  de  stat,  prin  care  se  asigură  aplicarea  şi  respectarea reglementărilor  legale  şi  normative  privind    organizarea    şi    funcționarea  instituțiilor  care  îşi  desfăşoară  activitatea  în subordinea şi în coordonarea sa; f) de  coordonare  a  utilizării  asistenței  financiare  nerambursabile  acordate  Republicii Moldova  de  către  structurile  internaționale  şi  europene  în  domeniul mediului;  

N/A       

 

Articolul 171. Atribuțiile organului central de mediu al administrației publice (1) În   exercitarea    funcțiilor    sale organul  central de mediu al administrației publice   are  următoarele  atribuții principale:  a) elaborează,  promovează  şi  coordonează  realizarea  politicii  de  stat  şi  a documentelor  de  politici  în  domeniul  protecției mediului  şi  utilizării  raționale  a resurselor  naturale,  managementului  deşeurilor,  hidroameliorației,  gospodăririi resurselor  de  apă,  aprovizionării  cu  apă  şi  canalizare,  reglementării  activităților nucleare  şi  radiologice,  controlului  ecologic  de  stat,  de protecție a cetățenilor împotriva calamităților naturale, accidentelor ecologice şi expunerii  în zone cu risc ecologic, hidrometeorologiei şi monitoringului calității 

N/A       

174

mediului și altele după competență; b) elaborează  cadrul  legislativ  şi  normativ  necesare  pentru  realizarea obiectivelor în domeniile sale de activitate, asigurînd compatibilitatea acestora cu tratatele  internaționale  la  care  Republica  Moldova  este  parte  şi  cu  legislația comunitară; c) stabileşte direcțiile prioritare de activitate  în domeniul protecției mediului în baza unor evaluări a situației şi  identificării problemelor, riscurilor  în domeniul vizat;  d) asigură  procesul  de  integrare  a  cerințelor  de  protecție  a  mediului  în procesele  reformei  economice  şi  în  politica  sectorială,  în  scopul  asigurării dezvoltării durabile şi promovării tehnologiilor energoeficiente şi nonpoluante; e) coordonează  ținerea  registrului național  al  substanțelor  chimice potențial toxice,  amplasarea  platformelor  specializate  pentru  neutralizarea  şi  înhumarea deşeurilor de producție şi menajere; f) participă  la  planificarea  şi  realizarea  măsurilor  de  evitare  a    apariției situațiilor excepționale, de reducere a proporțiilor consecințelor lor;  g) coordonează  monitoringul  integrat  de  mediu  și  asigură  efectuarea monitoringului  poluării  mediului  în  comun  cu  alte  organe  publice  abilitate, observațiilor meteorologice,  hidrologice,  agrometeorologice,  în  scopul  asigurării populației,  economiei,  apărării  naționale,  precum  şi  a  autorităților  publice  cu informație hidrometeorologică; h) participă  la  coordonarea  cercetărilor  ştiințifice  în  domeniile  protecției mediului; i) asigură studierea, evaluarea, reglementarea, evidența şi controlul, j) protecția  şi  realizarea  politicii  tehnico‐ştiințifice  în  domeniul  utilizării raționale a resurselor naturale (sol, subsol, ape, păduri, floră şi faună); k) gestionează Fondul Ecologic Național  şi coordonează activitatea  fondurilor ecologice locale; l) cooperează cu organizațiile  internaționale  şi cu organele similare ale altor țări, promovează semnarea, aderarea şi ratificarea tratatelor internaționale;  m) coordonează activitățile de realizare a prevederilor tratatelor internaționale în domeniu, la care Republica Moldova este parte;   n) coordonează activitatea organelor subordonate; o) asigură  procesul  de  creare  şi  gestionare  a  sistemelor  informaționale integrat de mediu  şi a bazelor de date în domeniile de competență; p) ține  evidența  a  regimului  resurselor  apelor  de  suprafață  şi  a  calității  lor, evidența  utilizării  şi  evacuării  apelor,  evidența  fondului  apelor  şi  a  celui 

175

ameliorativ, în scopul asigurării ținerii Cadastrului de Stat al Apelor;  q) contribuie  la  informarea  populației  privind  beneficiile  politicii  de mediu, ridicarea  nivelului  de  conştientizare  şi  educație  ecologică  prin  intermediul strategiei de comunicare; r) colaborează cu societatea civilă în domeniul protecției mediului;  s) coordonează  şi  participă,  conform  competențelor,  la  elaborarea pronosticurilor,  documentelor  de  politici  naționale  şi  sectoriale  ce  țin  de dezvoltarea social‐economică a țării; t) determină nomenclatorul datelor aferente  informației privind mediul,  lista indicatorilor  de  mediu  şi  în  comun  cu  alte  organe  ale  administrației  publice centrale aprobă sistemul de colectare, procesare şi diseminarea a ei. u) exercită  alte  funcții  în  domeniul  său  de  activitate,  stabilite  prin  actele legislative şi normative în vigoare.  (2) Organul central de mediu al administrației publice    îndeplineşte orice alte atribuții prevăzute de legile în vigoare.  (3) În  exercitarea  atribuțiilor  sale,  organul  central  de mediu  al  administrației publice    colaborează  cu  celelalte  autorități  şi  instituții  ale  administrației publice centrale şi locale.   

 

Articolul  172.  Atribuțiile  altor  autorități  ale  administrației  public  centrale  în domeniul protecției mediului  (1) Atribuțiile organelor centrale în domeniul sănătății: a) Evaluarea,  cuantificarea  şi  comunicarea  riscului  pentru  sănătate  publică, condiționat de expunerea la factori nocivi de mediu; b) Asigură  supravegherea    stării  de  sănătatea  a  populației  în  relație  cu calitatea  mediului; c) Exercită    controlul  calității  apei,  produselor  alimentare,  aerului  interior, materialelor  de  contrucție,  a  aerului  înconjurător  privind  nivelul  de  zgomot, vibrație şi  radiații neionizante, al nivelului radiațiilor ionizante în toate elementele mediului; d) Elaborează norme sanitare privind valorile şi nivelele admise de substanțe şi factori biologici, chimici şi fizici  în elementele de mediu şi stabileşte metodologia de control asupra respectării acestora; e) Colaborează  cu  organul  central  de  mediu  al  administrației  publice  în stabilirea şi aplicarea  măsurilor privind ameliorarea calității vieții. (2) Atribuțiile organelor centrale în domeniul agriculturii: 

N/A       

176

a) elaborarea  şi  promovarea  politicilor  în  domeniul  dezvoltării  piețelor  de produse  agroalimentare,  inclusiv  de  producție  ecologică,  sporirea  siguranței alimentare, inclusiv efectuarea analizelor de impact al politicilor; b) asigurarea  respectării  restricțiilor de ordin ecologic  în  sectorul agrar  şi cel agroindustrial,  inclusiv  prin  efectuarea  lucrărilor  de  îmbunătățiri  funciare  şi  a controlului asupra exploatării raționale a resurselor funciare ale țării; c) Colaborează  cu  organul  central  de  mediu  al  administrației  publice  în stabilirea şi aplicarea  măsurilor privind îmbunătățirea calității mediului în sectorul agrar şi alimentar; d) Promovează tehnologiile non poluante, cele mai bune tehnici disponibele şi cele mai bune practici de mediu  în domeniul agrar, funciar, de irigare şi alimentar; (3) Atribuțiile organelor centrale în domeniul construcției a) coordonează procesul de implementare a principiilor de dezvoltare durabilă în proiectarea urbanistică; b) avizează planurile urbanistice generale  şi  zonale,  susține  şi  supraveghează realizarea acțiunilor urbanistice  şi de amenajare a  teritoriului,  inclusiv proiectele construcțiilor amplasate  în zonele centrale ale municipiilor şi oraşelor, sistemelor de  alimentare  cu  apă  şi  canalizare,  zonelor  de  agrement  de  importanță republicană,  precum  şi  proiectele‐pilot  în  domeniul  dezvoltării  şi  amenajării teritoriului; c) coordonează  şi  monitorizează  reconstrucția,  restaurarea  şi  restabilirea monumentelor de arhitectură, istorie şi cultură, care formează aspectul urbanistic al  zonelor  istorice  pe  teritoriul  raioanelor,  municipiilor,  oraşelor,  satelor  şi comunelor, precum şi al complexelor arhitectonice; Articolul 173. Organizarea Agenției pentru Protecție Mediului (1) Agenția pentru Protecția Mediului  este organ  subordonat organului central de mediu  al  administrației  publice,  cu  personalitate  juridică,  cu  competențe  în implementarea  legislației    şi  politicilor  statului  în  domeniul  protecției mediului, folosirii durabile a resurselor naturale și asigurării securității ecologice. (2)  Agenția  pentru  Protecția  Mediului  exercită,  în  condițiile  legii,  atribuții privind  implementarea  legislației şi politicilor de mediu  la nivel național, regional şi  local,  planificarea  strategică,  monitorizarea  factorilor  de  mediu,  autorizarea activităților cu impact asupra mediului stabilite de către organul central de mediu al administrației publice prin regulamentele de organizare şi funcționare. Agenția pentru  protecția  mediului  are  rolul  de  a  asigura  funcționarea  laboratoarelor naționale de referință pentru aer, deşeuri, substanțe chimice, apă. (3) Agenția  pentru  protecția mediului  deține  reprezentanță  la  nivel  regional 

177

(Centru, Nord, Sud şi Autonomia Găgăuză). (4) Organizarea,  funcțiile,  competența,  răspunderea  funcționarilor  Agenției pentru protecția mediului şi structurilor teritoriale ale acesteia sunt reglementate prin prezenta lege şi Regulamentul adoptat prin hotărîre de Guvern.   

 

Articolul 174. Atribuțiile Agenției pentru Protecție Mediului(1) Agenția pentru Protecția Mediului,  ca organ de  execuție  şi  implementare are următoarele funcții: a) de implementare a legislației din domeniul protectiei mediului; b) de  suport  tehnic  pentru  fundamentarea  actelor  cu  caracter  legislativ‐normativ, a documentelor de politici sectoriale de mediu armonizate cu acquis‐ul comunitar şi bazate pe conceptul de dezvoltare durabila; c) de coordonare a activităților de implementare a documentelor de politici de mediu la nivel national, regional şi local; d) de  reprezentare  în  domeniul  protecției  mediului  în  relațiile  interne  şi externe,  conform  mandatului  acordat  de  către  organul  central  de  mediu  al administrației publice;  e) de autoritate în autorizarea activităților cu impact potențial asupra mediului şi asigurarea conformării cu prevederile legale. (2) În    exercitarea    funcțiilor    sale  Agenția  pentru  protecția mediului      are  următoarele  atribuții principale: a) Efectuează verificarea documentelor evaluării de mediu şi eliberează actele de reglementare necesare, la fel şi după caz efectuează expertiza ecologică de stat a  documentației  de  proiect  pentru  construcția,  extinderea,  reconstrucția, reutilarea,  modernizarea,  reprofilarea,  conservarea,  demolarea  şi  lichidarea obiectelor în corespundere cu actele normative; b) autorizează  activitățile  cu  impact  asupra  mediului,  în  conformitate  cu competențele stabilite  în actele de reglementare, şi coordonează acest proces  la nivel național, regional şi local;  c) constată  neconformitățile  cu  actele  de  autorizare  emise  şi  informează organul de control de mediu (Inspectoratul de mediu)asupra acestora;  d) adoptă măsurile legale în cazul neconformităților cu actele de autorizare;  e) asigură  suportul  tehnic  pentru  elaborarea  strategiilor  şi  politicilor  în domeniul protecției mediului;  f) coordonează  realizarea  planurilor  de  acțiune  sectoriale  şi  a  planului național de acțiune pentru protecția mediului;  g) colaborează şi asigură suportul tehnic pentru elaborarea proiectelor actelor 

N/A       

178

de  reglementare  specifice  promovate  de  către  organul  central  de  mediu  al administrației publice;  h) asigura  funcționarea  laboratoarelor  naționale  de  referință  pentru  aer, deșeuri, zgomot şi vibrații, precum şi pentru radioactivitate;  i) monitorizează  stadiul  îndeplinirii  angajamentelor  în  domeniul  protecției mediului,  asumate  prin  planurile  de  implementare  a  actelor  internaționale  si întocmește periodic rapoarte de evaluare pentru informarea organului central de mediu al administrației publice; j) colaborează cu agenții naționale sau federale similare şi desfăşoară acțiuni de cooperare internaționala cu avizul organului central de mediu al administrației publice;  k) elaborează  rapoarte  sumare  privind  calitatea  mediului  şi  monitorizează procesul de conformare a operatorilor economici la cerințele legislației de mediu;  l) monitorizează activitatea de administrare a ariilor naturale protejate  şi de protecție a monumentelor naturii;  m) colaborează  la  derularea  activităților  rezultate  din  angajamentele internaționale ale republicii Moldova în domeniul protecției mediului;  n) participa la programe şi proiecte internaționale şi la parteneriate în proiecte de interes public;  o) facilitează  accesul  specialiștilor  la  informația  tehnică  de  mediu  şi încurajează activitatea de cercetare în domeniul mediului;  p) susține  şi  se  implică  în  inițiativele  societății  civile  în  domeniul  protecției mediului;  q) realizează pregătirea de specialitate a personalului aparținând autorităților publice regionale şi  locale pentru protecția mediului şi  Inspectoratului de mediu, pe baza programului anual aprobat de organul central de mediu al administrației publice;  r) fundamentează tehnic integrarea cerințelor de mediu în politicile sectoriale şi participă  la  lucrările  comisiile  interministeriale de pe  lângă organul central de mediu al administrației publice;  Agenția  pentru  Protecția  Mediului  organizează  şi  coordonează  Sistemul informațional integrat de mediu şi Sistemul de monitorizare integrată a mediului. Centralizează  şi  crează  baze  de  date    şi  informații  suplimentare,  precum    şi elaborează  rapoartele preliminare  la nivel național  şi  le  transmite către   organul central de mediu al administrației publice (3) Agenția  pentru  Protecția Mediului  se  implică  în  procesul  de  educație  în domeniul protecției mediului şi editează materiale cu caracter informativ.   

179

(4) Agenția pentru Protecția Mediului furnizează, la cerere, informații sau date de mediu, în conformitate cu prevederile legale.  (5) Agenția pentru  Protecția Mediului organizează  cursuri de perfecționare  a personalului  autorităților  competente  pentru  protecția  mediului,  conform prevederilor  legale,  în  scopul  instruirii personalului, constituie,  în condițiile  legii, centre de perfecționare în domeniul protecției mediului.  (6) Agenția  pentru  Protecția  Mediului  organizează  şi  coordonează secretariatele  tehnice sau comisiile constituite  la solicitarea organului central de mediu al administrației publice (7) Agenția pentru Protecția Mediului  îndeplineşte  şi alte atribuții stabilite de către organul central de mediu al administrației publice  (8) Operatorii  economici,  autoritățile  şi  instituțiile  publice  sunt  obligate  să comunice Agenției pentru Protecția Mediului  informațiile de mediu  solicitate,  la termenele  stabilite,  şi  să  coopereze  pentru  furnizarea  unor  informații  noi,  în condițiile legii   

 

Articolul 175. Organizarea Inspectoratului de mediu(1) Inspectoratul  de mediu  are  funcția  de  exercitarea  controlului  de  stat asupra respectării legislației în vigoare în problemele protecției mediului şi folosirii durabile a resurselor naturale.  (2) Inspectoratul  de  mediu  este  organ  subordonat  organului  central  de mediu al administrației publice  şi deține  reprezentanță  la nivel  regional  (Centru, Nord, Sud şi Autonomia Găgăuză) şi la nivel raional. (3) Inspectorii    de mediu  poartă  în  exercitarea  funcțiilor  lor  uniforma  de serviciu, dispun de ştampilă de metal şi de plombator de modelul stabilit.  (4) Inspectorii  de  mediu    care  exercită  controlul  asupra    pădurilor  şi bazinelor  acvatice,  li  se  permite  purtarea,  păstrarea  şi    aplicarea  armelor  de vînătoare şi a armelor de serviciu, avînd dreptul  de  a  folosi  şi  aplica arma de foc  pentru   a   se   apăra    în exercitarea funcțiilor  lor. Inspectorii de mediu sînt supuşi asigurării  de    stat    obligatorii;  în  caz  de  prejudiciu  adus  averii,  sănătății    lor, precum    şi    în    caz   de moarte a  inspectorului de mediu      în   exercițiul  funcției  prejudiciul    va    fi  recuperat  totalmente  de    către    persoanele  fizice  şi  juridice responsabile de prejudiciul cauzat. (5) Organizarea, funcțiile, competența, săspunderea Inspectorilor  de mediu este  reglementat  prin  prezenta  lege  şi  Regulamentul  adoptat  prin  hotărîre  de Guvern.   

N/A       

180

 

Articolul 176. Atribuțiile Inspectoratului de mediu(1) În  exercitarea  funcțiilor  sale  Inspectoratul  de  mediu  are 

următoarele atribuții a) exercită  controlul  de  stat  şi  supraveghează  respectarea  actelor 

legislative  şi  normative  în  domeniul  protecției  mediului  şi  utilizării  resurselor naturale, de către agenții economici cu orice formă de proprietate şi apartenență departamentală şi persoanele fizice, inclusiv străine; 

b) supraveghează  respectarea normativelor  şi cerințelor ecologice, a instrucțiunilor,  recomandărilor,  normelor  de  folosire  a  resurselor  naturale  a normelor de utilizare a produselor şi substanțelor nocive, a deşeurilor; 

c) exercită  controlul  privind  respectarea  şi  aplicarea  normelor  de protecție  a  mediului  la  amplasarea,  proiectarea  şi  construcția  obiectelor, valorificarea noilor tehnologii, instalarea utilajelor noi, precum şi asupra modului de  utilizare  de  către  agenții  economici  a  mijloacelor  financiare  destinate protecției mediului; 

d) exercită  controlul  realizării  programelor  de  extindere  a  fondului silvic  şi  lucrărilor de  regenerare  şi exploatare a pădurilor precum  şi de  creare a fîşiilor forestiere de protecție a zonelor şi fîşiilor de protecție a apelor; 

e) exercită  controlul  privind  respectarea  normelor  ecologice, efectuarea măsurilor de menținere şi conservare a biodiversității şi de  utilizare a faunei cinegetice; 

f) exercită controlul privind efectuarea de către agenții economici a măsurilor  de  protecție  a mediului,  achitarea  taxelor  şi  plăților  pentru  poluarea mediului; 

g) exercită  controlul  de  stat  privind  respectarea  legilor  şi  actelor normative  ce  țin  de  protecția  mediului  înconjurător  în  procesul  de  fabricare, depozitare,  transportare,  utilizare,  neutralizare  şi  înhumare  a  produselor  şi substanțelor nocive şi a deşeurilor  rezultate din acestea; 

h) exercită  controlul  de  stat  privind  respectarea  de  către  agenții economici a limitelor de utilizare a resurselor naturale, a normelor deversărilor şi degajărilor  de  substanțe  nocive  în  mediul  ambiant,  precum  şi  a  limitelor  de depozitare  a  deşeurilor  industriale,  menajere,  toxice  şi  de  altă  proveniență, stabilite în actele legislative şi normative; 

i) sistează  activitatea  agenților  economici  în  cazul  nerespectării cerințelor legislației şi normelor  ecologice; 

j) supraveghează folosirea resurselor acvatice, respectarea normelor speciale de  consum,  regimului  special de gestionare a  zonelor de protecție  şi a 

N/A       

181

zonelor de protecție sanitară a resurselor de apă;k) exercită  supravegherea  asupra  respectării  legislației  în  domeniul 

protecției  mediului  în  timpul  extragerii  substanțelor  utile,  precum  şi  asupra terenurilor recultivate după epuizarea substanțelor utile; 

l) participă  la  aprobarea  limitelor  de  folosire  a  resurselor naturale, normelor de emisii şi deversări nocive  în mediu, normelor‐limită de depozitare a deşeurilor  de  producție  şi  menajere  la  compartimentul  protecția  mediului înconjurător; 

m) participă la elaborarea normelor anuale admisibile de emisii nocive în  atmosferă  din  surse  fixe  şi mobile,  supraveghează  respectarea  regimului  de emisii‐limită şi normelor stabilite; 

n) exercită  controlul  privind  importul/exportul  produselor  şi substanțelor  nocive  conform  anexei  nr.8  la  Legea  nr.1540‐XIII  din  25  februarie 1998 privind plata pentru poluarea mediului; 

o) exercită controlul ecologic  instrumental de stat al autovehiculelor neînmatriculate în țară; 

p) întreprinde măsuri pentru  combaterea  exportului  ilicit din  țară  a resurselor  regnului  animal,  inclusiv  a  celor  incluse  în  Cartea  Roşie  a  Republicii Moldova; 

q) exercită  controlul  şi  percepe  plățile  pentru  importul  produselor petroliere, precum  şi al mărfurilor conform anexei nr.8  la Legea nr.1540‐XIII din 25 februarie 1998 privind plata pentru poluarea mediului; 

r) monitorizează  importul/exportul  deşeurilor,  substanțelor periculoase şi toxice, precum şi a emisiilor de substanțe nocive de  la transportul auto şi alte surse; 

s) ține  evidența  şi  efectuează  inventarierea  la  întreprinderi  şi organizații a surselor de poluare a aerului atmosferic, bazinelor acvatice şi solului; 

t) controlează  efectuarea  pescuitului  industrial  şi  recreativ‐sportiv, stabileşte măsurile necesare pentru creşterea potențialului biologic al resurselor piscicole,  popularea  bazinelor  piscicole  cu  specii  noi,  prevenirea  şi  combaterea epizootiilor,  dăunătorilor  şi  influenței  negative  de  orice proveniență  asupra  resurselor piscicole; 

u) efectuează  expertiza  ihtiologo‐piscicolă  a  lucrărilor  executate  în bazinele piscicole sau în zonele de protecție. 

v) cercetează cazurile de avarii şi situațiile  ecologice excepționale; w) întocmeşte şi înaintează organelor competente materialele privind 

cazurile  de  încălcare  a  legislației  ecologice,  înaintează  organelor  de  drept 

182

materiale  pentru  pornirea  cauzelor  penale  şi  tragerea  la  răspundere  penală  a infractorilor; 

x) înaintează în instanțele judecătoreşti acțiuni civile de recuperare a daunelor cauzate mediului; 

y) efectuează  prin  intermediul  serviciilor  (posturilor)  sale  de control  ecologic testarea şi controlul ecologic  instrumental al surselor mobile de poluare; 

z) efectuează  controlul  geologic  de  stat  asupra  studierii,  folosirii  şi protecției subsolului. 

(2) Inspectoratul de mediu    îndeplineşte orice alte atribuții prevăzute de legile în vigoare.  

 

Articolul 177. Controlului activităților economice de către inspectorul de mediu(1) În exercitarea atribuțiilor ce le revin, inspectorii de mediu au acces, în condițiile legii,  oricând  şi  în  orice  incintă  unde  se  desfăşoară  o  activitate  generatoare  de impact asupra mediului. (2) Persoana  fizică sau  juridică prejudiciată ca urmare a exercitării atribuțiilor de verificare,  inspecție  şi  control  poate  depune  plângere  organelor  competente  în termen de 15 zile de la constatarea prejudiciului. (3)  În  obiectivele,  incintele  şi  zonele  aparținând  structurilor  componente  ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate națională controlul se realizează in prezenta personalului  specializat din  cadrul organelor  centrale de  specialitate  al administrației publice şi structurilor de resort. 

 

N/A       

 

Articolul 178. Colaborarea cu alte organe de control Poliția,  Serviciul  Protecției  Civile  şi  Situațiilor  Excepționale, Ministerul  Sănătății, Inspectoratul  fiscal,  împreuna cu unitățile subordonate acestora, vor colabora  la solicitarea reprezentanților organului central de mediu al administrației publice şi organelor  subordoneate acestuia în exercitarea atribuțiilor lor.     

N/A       

 

Secțiunea 3.Atribuții şi răspunderi in domeniul protecției mediului 

ale autorităților administrației publice locale  Articolul 179.  Autoritățile    administrației   publice    raioanelor sau municipiilor  (1) Autoritățile administrației publice  raioanale  și  municipale  creează  servicii specializate  pentru  protecția mediului,  prin  intermediul  cărora  în  colaborare  cu autoritățile  teritoriale pentru mediului şi pentru sănătate: 

N/A       

183

a) asigură respectarea legislației de protecție a mediului; b) aprobă  de  comun acord cu  organul  central  de  mediu  aladministrației publice limitele de  folosire a resurselor naturale, cu excepția limitelor de folosire a  resurselor de  importanță națională,  limitele zonelor de depozitare a deşeurilor de producție şi menajere; c) supraveghează şi  coordonează  activitatea  primăriilor în  domeniul  depozitării  şi  prelucrării  deşeurilor  de  producție  şi  menajere, construcției  şi  funcționării  instalațiilor  de  epurare  a  apelor reziduale,  instalării  utilajelor  şi  dispozitivelor  de  reținere  şi    neutralizare  a noxelor,  prevenirii  şi  combaterii  alunecărilor  de  teren,  eroziunii,    salinizării,   compactării    şi    poluării    solurilor    cu  îngrăşăminte  minerale  şi  pesticide, folosirii  raționale  a  pajiştilor,  repartizării    de   terenuri  pentru  asigurarea  gradului  necesar    de  împădurire,  creării  perdelelor forestiere de protecție şi a  spațiilor verzi; d) organizează  elaborarea  şi  realizarea  programelor  de  mediu raionale,  municipale,  asigură  efectuarea  lucrărilor  de  reconstrucție  ecologică  şi de restabilire a echilibrului ecologic în zonele  afectate  prin activitatea antropică; e) propune  a  fi  incluse  în  categoria  ariilor  naturale  protejate  anumite  spatii naturale din teritoriu, care urmeaza sa fie incluse in documentatiile urbanistice şi de amenajare a acestuia;  f) asigură  informarea  sistematică    şi  operativă    a    populației, întreprinderilor,  instituțiilor,  organizațiilor  privind  starea  mediului  în  raion, municipiu; g) contribuie  la  instruirea  şi  conştientizarea  populației în  aspectele   protecției  mediului  şi folosirii durabile a resurselor naturale.  

 

Articolul 180.  Autoritățile    administrației   publice   a   oraşelor şi comunelor   (1) Autoritățile  administrației  publice  prin  intermediul  organelor  de  mediu teritoriale, raionale și municipale: a) asigură  păstrarea  unui  mediu  înconjurător  sănătos  şi  folosirea rațională  a  resurselor naturale, exercită un control permanent  asupra respectării legislației cu privire la protecția mediului; b) elaborează şi  implementează  în viață Planul Local de Acțiuni din domeniul Mediului  cu  finanțarea din bugetul  local  şi alte  surse de  finanțare prevăzute de legislația în vigoare; c) aprobă  anual  de  comun  cu  autoritățile  pentru  mediu  limitele  de folosire  a  resurselor  naturale,  cu  excepția  limitelor  de  folosire  a 

N/A       

184

resurselor  de  importanță  raională;  limitele  de  emisii  şi  deversări nocive  în  mediu,  cu  excepția  celor  ce  depăşesc  teritoriul  comunei (satului),  oraşului; limitele de depozitare a deşeurilor de producție şi menajere; d) stabilesc  perimetrele  pentru  depozitarea  deşeurilor  de  producție şi  menajere,  a  molozului  rezultat  din  construcții,  fierului  vechi, organizează  inactivarea/neutralizarea  şi utilizarea acestora, stabilesc locurile pentru cimitirele de animale, pentru acumularea, prelucrarea, utilizarea precum şi pentru neutralizarea reziduurilor ce nu pot fi prelucrate; e) asigură  construirea  şi  funcționarea  instalațiilor  de  epurare  în conformitate    cu    standardele    stabilite  pentru    apele    reziduale, supraveghează  echipamentele  şi  dispozitivele de preepurare  a  apelor reziduale, de reținere a noxelor; f) organizează  refacerea peisajelor  şi  reconstrucția  zonelor afectate profund sub aspect peisagistic şi al echilibrului ecologic cum sînt:  terenurile de exploatări miniere  la  suprafață,  haldele  de  cenuşă,  fosfoghips, depozitele de şlamuri industriale din contul agenților economici care au produs afectarea; g) să gestioneze rațional, să contribuie la menținerea şi îmbunătățirea calității ecosistemelor terenurilor destinate păşunilor, să nu admită diminuarea calității lor şi dispariția acestora; h) restabilesc  şi  mențin  raportul  ştiințific  argumentat  în  cadrul  zonei  între terenurile arabile, pentru păşunat, păduri şi ape pentru  a păstra  echilibrul natural în  ecosisteme,  delimitează  terenurile  pentru  păşunat,  luînd  în  considerare încărcarea  lor  cu  animale,  potențialul  de  producție  şi  cerințele  de  protecție  a solului şi vegetației; i) asigură  realizarea măsurilor de  prevenire  şi combatere a alunecărilor de teren,  eroziuni,  salinizării,  compactării  şi  poluării  solului  cu îngrăşăminte minerale şi pesticide; j) repartizarea de terenuri pentru noi obiective, plantații multianuale, masive de irigare care sînt admise numai în baza autorizației serviciului geologic; k) repartizează  terenuri pentru asigurarea gradului necesar de impădurire,  îndeosebi  în  zonele  cu  deficit  de  păduri,  organizează  împădurirea terenurilor agricole impracticabile, sădirea şi întreținerea perdelelor forestiere de protecție,  aliniamentelor  de  arbori  şi  arbuşti,  spațiilor  verzi,  parcurilor  şi grădinelor vii; l) acordă  priorități şi înlesniri întreprinderilor ce desfăşoară activități economice  nepoluante  şi  sistemelor  de  producție  cu circuit închis,  sistează planificarea,  construirea  şi lucrările  pentru  efectuarea  cărora  s‐a 

185

obținut autorizația autorităților pentru mediu.  

 

Articolul 181. Atribuții comune ale autorităților administrației  publice locale (1) Autoritățile  administrației  publice  locale  au  următoarele  atribuții  şi răspunderi: a) aplică  prevederile  din  Planul  Local  de  Acțiuni  în  domeniul  Mediului, planurile  de  urbanism  şi  amenajarea  teritoriului,  cu  respectarea  principiilor prezentei legi; b) urmăresc  respectarea  legislației de protecția mediului de  către operatorii economici care prestează servicii publice de gospodărie comunală; c) adoptă programe şi proiecte pentru dezvoltarea  infrastructurii  localităților, cu respectarea prevederilor prezentei legi; d)  promovează o atitudine corespunzătoare a comunităților locale în legătură cu importanța protecției mediului; e)  asigură, prin  serviciile publice  şi operatorii economici  responsabili,  luarea măsurilor  de  salubrizare  a  localităților,  de  întreținere  şi  gospodărire  a  spațiilor verzi, a piețelor şi a parcurilor publice; f) conservă şi protejează spațiile verzi urbane  şi/sau rurale, astfel  încât să se asigure  suprafața optimă  stabilită de  reglementările  în  vigoare.  În  localitățile  în care nu există posibilitatea asigurării acesteia, conservarea spațiilor verzi existente este prioritară; g) supraveghează  operatorii  economici  din  subordine  pentru  prevenirea eliminării  accidentale  de  poluanți  sau  depozitării  necontrolate  de  deşeuri  şi dezvoltarea sistemelor de colectare a deşeurilor refolosibile. (2)  În  scopul  realizării  funcțiilor  enunțate  şi  pentru  asigurarea  respectării drepturilor omului autoritătea administrației  publice locale poate avea în numărul de  state personal  specializat pentru protecția mediului  şi  să  colaboreze  în acest scop cu autoritățile pentru protecția mediului.  

N/A       

 

Capitolul VIIIOBLIGAȚII, RĂSPUNDERI ŞI SANCȚIUNI ÎN DOMENIUL PROTECȚIEI MEDIULUI 

 

       

 

Secțiunea 1. Obligațiile şi condițiile de răspundere în domeniul mediului Articolul 182. Obligațiile persoanelor fizice şi juridice (1) Protecția  mediului  constituie  o  obligație  a  tuturor  persoanelor  fizice  şi 

N/A       

186

juridice, în care scop:a) solicită şi obțin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei  legi şi a legislației speciale; b) respectă condițiile din actele de reglementare obținute; c)  să nu pună în exploatare instalații ale căror emisii depăşesc valori‐limită de emisie stabilite prin actele de reglementare; d) persoanele juridice care desfăşoară activități cu impact semnificativ asupra mediului organizează structuri proprii specializate pentru protecția mediului; e) asistă  persoanele  împuternicite  cu  activități  de  verificare,  inspecție  şi control, punându‐le  la dispoziție evidența măsurătorilor proprii  şi  toate celelalte documente  relevante  şi  le  facilitează  controlul  activităților  ai  căror  titulari  sunt, precum şi prelevarea de probe; f) asigură  accesul  persoanelor  împuternicite  pentru  verificare,  inspecție  şi control  la  instalațiile  tehnologice  generatoare  de  impact  asupra  mediului,  la echipamentele şi  instalațiile de depoluare a mediului, precum şi  în spațiile sau  în zonele aferente acestora; g) realizează,  în  totalitate  şi  la  termen,  măsurile  impuse  prin  actele  de constatare  încheiate  de  persoanele  împuternicite  cu  activități  de  verificare, inspecție şi control; h) se supun dispoziției scrise de încetare a activității; i) suportă  costul pentru  repararea prejudiciului  şi  înlătură urmările produse de  acesta,  restabilind  condițiile  anterioare  producerii  prejudiciului,  potrivit principiului "poluatorul plăteşte"; j) asigură  sisteme  proprii  de  supraveghere  a  instalațiilor  şi  proceselor tehnologice şi pentru automonitorizarea emisiilor poluante; k) asigură  evidența  rezultatelor  şi  raportează  organelor  în  subordinea organului central de mediu al administrației publice rezultatele automonitorizării emisiilor poluante, conform prevederilor actelor de reglementare; l) informează  autoritățile  competente,  în  caz  de  eliminări  accidentale  de poluanți în mediu sau de accident major; m) depozitează  deşeurile  de  orice  fel  numai  pe  amplasamente  autorizate  în acest sens; n) nu ard miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetația ierboasă; o) aplică măsurile  de  conservare  stabilite  de  organul  central  de   mediu  al administrației publice   pe  suprafețele  terestre  şi  acvatice  supuse unui  regim de conservare ca habitate naturale pe care le gestionează precum şi pentru refacerea ecologică a acestora; 

187

p) nu folosesc momeli periculoase în activitățile de pescuit şi vânătoare;q) asigură  condiții  optime  de  viață,  în  conformitate  cu  prevederile  legale, animalelor sălbatice ținute în captivitate legal, sub diferite forme; r) asigură luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor deținute cu orice titlu, neocupate productiv sau funcțional, în special a celor situate de‐a lungul căilor de comunicație rutiere, feroviare şi a fîşiilor riverane de protecție; s) se  legitimează  la  solicitarea  expresă  a  colaboratorilor  organului  de  e inspecție şi control prevăzut în prezent de legisla’ia de mediu. (2) Persoanele fizice sau juridice care prospectează, explorează ori exploatează resursele solului şi subsolului au următoarele obligații: a) să  efectueze  remedierea,  restabilirea  zonelor  în  care  solul,  subsolul  şi ecosistemele terestre au fost afectate;  b) să  anunțe  autoritățile  de  mediu  sau,  după  caz,  celelalte  autorități competente,  potrivit  legii,  despre  orice  situații  accidentale  care  pun  în  pericol mediul şi să acționeze pentru refacerea acestuia c) şi altele ce reiasă din prezenta  lege şi alte acte  legislative şi normative din domeniul protecției mediului.   

 

Articolul 183.  Răspunderea pentru încălcarea prevederilor legislației de mediu(1) Încălcarea  prevederilor  legislației în domeniul protecției mediului, folosirii durabile  a  resurselor naturale  şi  asigurării  securității  ecologice  a  statului  atrage după    sine  răspunderea,      după    caz,    civilă,    contravențională    sau    penală,  conform legislației în vigoare. (2) Încălcarea    sau    neexecutarea  legislației  în  domeniul  protecției mediului, folosirii durabile a  resurselor naturale  şi asigurării  securității ecologice a  statului atrage  după sine sistarea, limitarea sau interzicerea activității persoanelor fizice şi juridice, indiferent de forma de proprietate. (3) Persoanele    fizice    şi  juridice  sunt  obligate    a    recupera  daunele    şi prejudiciile  produse  prin  încălcarea  legislației  în  domeniul  protecției  mediului, folosirii durabile a resurselor naturale şi asigurării securității ecologice a statului în modul şi mărimile stabilite de legislația în vigoare. 

 

N/A       

 

Articolul 184.  Răspundere contravențională şi penală. (1)  Pentru  încălcarea  legislației  în  domeniul  mediului  persoanele    fizice  şi juridice pot  fi atrase  la  răspundere contravențională. Ordinea de aplicare a  legii contravenționale,  este  reglementată  de  Codul  Contravențional  al  Republicii Moldova.  

N/A       

188

(2) Sancțiunile  contravenționale,  ca un  instrument  eficient de  aplicare  a  legii trebuie să întrunească următoarele criterii:  a) prevenirea nerespectării cerințelor  în viitor; b) proporționalitatea între natura încălcării şi prejudiciul cauzat mediului; c) operativitatea    şi  caracterul  adecvat  pentru  fiecare  contravenient    şi categoria de cerințe; d) asigurarea coerenței şi transparenței  deciziilor luate.  (3) Persoanele  fizice  şi  juridice  care  comit  infracțiuni  ecologice,  vor  purta răspundere  în conformitate cu Codul Penal al Republicii Moldova (4) Nerespectarea  prevederilor  prezentei  legi  constituie  contravenție  dacă  sunt  refelectate  în  Codul  Contravențional  al  Republicii Moldova  şi  sancționează conform acestuia. (5) Constatarea  încălcării  legislației  şi  a  contravențiilor  de mediu  se  face  de către  inspectorii  de mediu    din  cadrul  Inspectoratului  de mediu  şi  structurilor teritoriale ale acestuia.  

 

Articolul 185.   Răspunderea funcționarilor publici(1) Reprezentanții        autorităților  competente      de      mediu        poartă răspundere   personală,  conform  legislației  în vigoare, pentru asigurarea aplicării  legislației în domeniul protecției mediului, folosirii durabile a resurselor naturale şi asigurării securității ecologice a statului.   (2) Persoanele  fizice  şi  juridice,    în    caz    de  dezacord    cu    deciziile reprezentanților autorităților competente de mediu,   au dreptul   de   a se adresa instanțelor superioare de  mediu pentru  examinarea  şi soluționarea cazului, iar în caz  de    dezacord    cu  decizia  lor,  au  dreptul  de  a  se  adresa  în  instanțele judecătoreşti. (3) În  cazul    cînd,    prin  incompetență  sau  prin  abuz  de    putere,  decizia   autorităților compertente  de  mediu  a  adus  pagube  sau  prejudicii persoanelor   fizice   sau  juridice  aceste  daune  şi  prejudicii   se recuperează  de  factorii  care  au  luat decizia  în  modul  şi  măsura stabilită prin legislația în vigoare.  

N/A       

 

Articolul 186. Garantarea accesului la justiție(1) Orice persoană fizică sau  juridică este  în drept de a se adresa, direct sau prin intermediul unor  asociații, autorităților  administrative  sau  judecătoreşti  în  cazul încălcării  drepturilor  de mediu  sau  în  vederea  prevenirii    sau  în  cazul  cauzării, direct sau indirect, al unui prejudiciu mediului.  (2) În cazul afectării colectivității prin încălcarea unui drept legal sau prin cauzarea 

N/A       

189

unui prejudiciu ecologic,  fiecare membru al acesteia, oricare ar  fi  localizarea  sa, este în drept să se adreseze în justiție în scopul repunerii în drepturi sau obținerii reparării prejudiciului cauzat.  

 

Articolul 187. Soluționarea litigiilor(1) Litigiile  în  domeniul  protecției  mediului,  care  nu  pot  fi    rezolvate    în  condițiile    unei  concilieri    amiabile    între    părțile  interesate,    sînt  supuse  spre rezolvare instanțelor judecătoreşti  conform  legislației în vigoare. (2) Actele  administrative     prin    care    se    lezează   drepturile    sau  interesele  legitime    prevăzute    de  legislația    în    domeniul    protecției  mediului,  folosirii durabile  a  resurselor  naturale  şi  asigurării  securității  ecologice  a  statului  pot  fi atacate  în  instanța  de  contencios  administrativ  potrivit  Legii  contenciosului administrativ.  

N/A       

DIRECTIVA  2004/35/CE  A PARLAMENTULUI EUROPEAN  ȘI  A CONSILIULUI  din  21  aprilie 2004  privind  răspunderea pentru mediul  înconjurător în  legătură cu prevenirea  și repararea  daunelor  aduse mediului.  Prezenta  directivă  are  ca obiect  stabilirea unui  cadru de răspundere pentru  daunele  aduse mediului  întemeiat  pe principiul „poluatorul plătește”,  pentru  a  preveni și  a  repara  daunele  aduse mediului. (1)  Prezenta  directivă  se aplică: (a)  daunelor  aduse mediului,  prin  exercitarea uneia dintre 

Secțiunea 2. Prevenirea şi Recuperarea prejudiciului cauzat mediului în urma activităților 

economice sau de alt gen  Articolul 188.  Obiectul de reglementare . (1) Prezenta secțiune din legea dată se aplică: a) daunelor  aduse  mediului,  prin  exercitarea  uneia  dintre  activitățile profesionale,  şi  oricărei  amenințări  iminente  de  producere  a  unor  asemenea daune care este determinată de una dintre aceste activități; b) daunelor aduse  speciilor  şi habitatelor naturale protejate prin exercitarea uneia  dintre    activitățile  profesionale,  şi  oricărei  amenințări  iminente  de producere a unor asemenea daune determinate de una dintre aceste activități, în cazul în care operatorul a comis o eroare sau o neglijență. (2) Prezenta  secțiune din  lege nu  se aplică daunelor aduse mediului  sau unei amenințări iminente de producere a unei astfel de daune cauzate de: a) un conflict armat, ostilități, un război civil sau o insurecție; b) un fenomen natural cu caracter excepțional, inevitabil şi irezistibil.  

+  compatibilă     

190

activitățile  profesionale enumerate  în  anexa  III,  și oricărei amenințări  iminente  de producere  a  unor asemenea daune care  este  determinată  de una dintre aceste activități; (b) daunelor aduse speciilor și  habitatelor  naturale protejate  prin  exercitarea uneia  dintre  activitățile profesionale,  altele  decât cele  enumerate  în  anexa III,și  oricărei  amenințări iminente  de  producere  a unor  asemenea  daune determinate  de  una  dintre aceste  activități,  în  cazul  în care  operatorul  a  comis  o eroare sau o neglijență.  (2)  Prezenta  directivă  se aplică fără a aduce atingere legislației comunitare mai stricte care reglementează desfășurarea  uneia  dintre activitățile  care  intră  sub incidența  domeniului  de aplicare  a  prezentei directive  și  fără  să  aducă atingere  legislației comunitare care  prevede  reguli  privind conflictele de competență.  

191

(3)  Fără  să  aducă  atingere legislației interne aplicabile, prezenta directivă nu conferă părților private  nici  un  drept  la despăgubiri, ca  urmare  a  unei  daune aduse mediului  sau  a  unei amenințări iminente  de  producere  a unei asemenea daune.    Articolul 4 Excepții (1) Prezenta directivă nu se aplică  daunelor  aduse mediului sau unei  amenințări  iminente de  producere  a  unei  astfel de daune cauzate de: (a)  un  conflict  armat, ostilități, un  război civil sau o insurecție; (b)  un  fenomen  natural  cu caracter  excepțional, inevitabil și irezistibil.      Articolul 5 Acțiunea de prevenire (1)  În  cazul  în  care  nu  a 

Articolul 189.  Acțiunea de prevenire(1) În  cazul  în  care nu  a  survenit  încă o daună  asupra mediului, dar există o amenințare  iminentă de producere  a unei  asemenea daune, operatorul  ia,  fără 

+  compatibilă     

192

survenit  încă  o  daună asupra mediului, dar  există  o  amenințare iminentă  de  producere  a unei asemenea daune,  operatorul  ia,  fără întârziere,  măsurile  de prevenire necesare.  2  Statele  membre  prevăd, după caz  și  în orice situație în care o amenințare de producere a unei daune asupra mediului nu este eliminată  în  pofida măsurilor  de  prevenire luate de către operator, ca  operatorul  să  informeze în  cel  mai  scurt  timp autoritatea competentă cu privire la toate aspectele relevante  ale  situației respective  (3) Autoritatea competentă poate, în orice moment: (a)  să  solicite  operatorului să  furnizeze  informații  de fiecare dată când  apare  o  amenințare iminentă  de  producere  a unei daune asupra mediului sau în cazul în  care  se  suspectează  o asemenea amenințare iminentă; (b)  să  solicite  operatorului 

întârziere, măsurile de prevenire necesare.(2) În  cazul  în  care nu  a  survenit  încă o daună  asupra mediului, dar există o amenințare  iminentă  de  producere  a  unei  asemenea  daune,  operatorul  are obligația să  informeze  în cel mai scurt timp autoritatea competent (Inspectoratul ecologic) cu privire la toate aspectele relevante ale situației respective. (3)  Autoritatea competentă poate, în orice moment: a) să solicite operatorului să furnizeze informații de fiecare dată când apare o amenințare  iminentă de producere a unei daune asupra mediului sau  în cazul  în care se suspectează o asemenea amenințare iminentă; b) să solicite operatorului să ia măsurile preventive necesare; c) să‐i dea operatorului instrucțiunile de urmat în ceea ce priveşte măsurile de prevenire care trebuie adoptate sau, d) să ia ea însă şi măsurile de prevenire necesare. (4) Autoritatea competentă solicită operatorului să  ia măsuri de prevenire.  În cazul în care operatorul nu se achită de obligațiile menționate la alineatul (1) sau la  alineatul  (3)  litera  (b)  sau  (c),  nu  poate  fi  identificat  sau  nu  este  obligat  să suporte costurile  în  temeiul prezentei  legi, autoritatea competentă poate  lua ea însăşi aceste măsuri.  

193

să  ia  măsurile  preventive necesare; (c)  să‐i  dea  operatorului instrucțiunile  de  urmat  în ceea  ce  privește  măsurile de  prevenire  care  trebuie adoptate sau (d)  să  ia  ea  însăși măsurile de prevenire necesare. (4) Autoritatea  competentă solicită  operatorului  să  ia măsuri de prevenire.  În  cazul  în  care operatorul  nu  se  achită  de obligațiile menționate  la  alineatul  (1) sau la alineatul (3) litera (b) sau (c), nu poate  fi  identificat  sau  nu este  obligat  să  suporte costurile în temeiul prezentei  directive, autoritatea  competentă poate lua ea însăși aceste măsuri. Articolul 6 Acțiunea de reparare (1)  În  cazul  producerii  unei daune  asupra  mediului, operatorul informează,  fără  întârziere, autoritatea  competentă  cu privire la toate  aspectele  relevante ale situației și ia: (a)  toate  măsurile  practice pentru  a  controla,  a  limita, 

Articolul 190.  Acțiunea de reparare(1) În cazul producerii unei daune asupra mediului, operatorul informează, fără întârziere,  autoritatea  competentă  cu  privire  la  toate  aspectele  relevante  ale situației şi ia: a) toate măsurile  practice  pentru  a  controla,  a  limita,  elimina  sau  gestiona imediat contaminanții relevanți şi/sau orice alți factori dăunători, pentru a  limita sau a preveni producerea unor noi daune aduse mediului  şi a efectelor negative asupra  sănătății  publice  sau  deteriorarea  ulterioară  a  serviciilor  şi măsurile  de reparare necesare în conformitate cu articolul 191. (2) Autoritatea competentă poate, în orice moment:  a) să  solicite  operatorului  să  furnizeze  informații  suplimentare    privind producerea unei daune; 

+  compatibilă     

194

elimina sau gestiona  imediat contaminanții  relevanți și/sau orice alți factori  dăunători,  pentru  a limita  sau  a  preveni producerea unor  noi  daune  aduse mediului  și  a  efectelor negative asupra sănătății  umane  sau deteriorarea  ulterioară  a serviciilor și (b)  măsurile  de  reparare necesare în conformitate cu articolul 7. (2) Autoritatea  competentă poate, în orice moment: (a)  să  solicite  operatorului să  furnizeze  informații suplimentare privind  producerea  unei daune; (b)  să  ia  toate  măsurile practice,  să  solicite operatorului să ia măsuri  practice  sau  să  dea instrucțiuni  operatorului  cu privire la  toate  măsurile  practice cu  scopul  de  a  controla,  a limita, a elimina  sau  a  gestiona imediat  contaminanții relevanțiș� i/sau orice  alți  factori  dăunători, 

b) să  ia  toate măsurile practice, să solicite operatorului să  ia măsuri practice sau să dea instrucțiuni operatorului cu privire la toate măsurile practice cu scopul de a controla, a limita, a elimina sau a gestiona imediat contaminanții relevanți şi /sau orice  alți  factori dăunători, pentru  a  limita  sau  a preveni noi daune  aduse mediului şi efectele negative asupra sănătății  publice sau deteriorarea ulterioară a serviciilor; c)  să solicite operatorului să ia măsurile de reparare necesare;  d) să  furnizeze  operatorului  instrucțiunile  care  trebuie  urmate  în  ceea  ce priveşte măsurile de reparare care trebuie luate sau e) să ia ea însăşi măsurile de reparare necesare. (3) Autoritatea  competentă  solicită operatorului  să  ia măsuri de  reparare.  În cazul  în care acesta nu se achită de obligațiile sale, prevăzute  la alineatul (1) sau (2)  litera  (b),  (c)  sau  (d),  nu  poate  fi  identificat  sau  nu  este  obligat  să  suporte costurile în temeiul prezentei Legi, autoritatea competentă poate lua ea însăşi, în ultimă instanță, aceste măsuri.  

195

pentru  a  limita  sau  a preveni noi daune  aduse  mediului  și efectele  negative  asupra sănătății umane  sau  deteriorarea ulterioară a serviciilor; (c)  să  solicite  operatorului să  ia măsurile  de  reparare necesare; (d)  să  furnizeze operatorului  instrucțiunile care trebuie urmate în ceea  ce  privește  măsurile de  reparare  care  trebuie luate sau (e)  să  ia  ea  însăși măsurile de reparare necesare. 3)  Autoritatea  competentă solicită  operatorului  să  ia măsuri de reparare.  În  cazul  în  care acesta  nu  se  achită  de obligațiile sale, prevăzute  la  alineatul  (1) sau (2) litera (b), (c) sau (d), nu poate fi identificat  sau  nu  este obligat  să  suporte  costurile în temeiul prezentei directive,  autoritatea competentă  poate  lua  ea însăși, în ultimă  instanță,  aceste măsuri. Articolul 7 Determinarea măsurilor de 

Articolul 191.  Determinarea măsurilor de reparare(1) Posibile măsuri de reparare sunt elaborate  în baza cercetărilor ştiințifice şi 

+  compatibilă     

196

reparare (1) Operatorii determină,  în conformitate  cu  anexa  II, măsurile de reparare posibile și i  le  prezintă  autorității competente  pentru aprobare, cu  excepția  cazului  în  care aceasta  a  luat  măsuri  în temeiul articolului  6  alineatul  (2) litera (e) și alineatul (3). 2)  Autoritatea  competentă decide măsurile de reparare care trebuie  puse  în  aplicare  în conformitate  cu  anexa  II, după caz în colaborare  cu  operatorul respectiv. 3)  În  cazul  în  care  s‐au produs  mai  multe  daune asupra mediului, iar  autoritatea  competentă nu  poate  asigura  luarea măsurilor de  reparare  necesare  în mod  simultan, aceasta este abilitată  să  decidă  care dintre  daunele  aduse mediului trebuie reparată în primul rând. Autoritatea  competentă  ia această  decizie  ținând seama, inter alia, de  natura,  amploarea  și 

aplicării principiului cele mai bune practici de mediu şi sunt aprobate prin Hotărîre de Guvern. (2) Operatorii  determină,  în  conformitate  cu  lista  măsurile  de  reparare  , măsurile  de  reparare  posibile  şi  le  prezintă  autorității  competente  pentru aprobare,cu excepția  cazului  în  care aceasta a  luat măsuri  în  temeiul  articolului 190 alineatul (2) litera (e) şi alineatul (3). (3) Autoritatea competentă decide măsurile de  reparare care  trebuie puse  în aplicare  în conformitate cu  lista măsurile de reparare, după caz  în colaborare cu operatorul respectiv. (4) În  cazul  în  care  s‐au  produs  mai  multe  daune  asupra  mediului,  iar autoritatea competentă nu poate asigura luarea măsurilor de reparare necesare în mod simultan, aceasta este abilitată să decidă care dintre daunele aduse mediului trebuie reparată în primul rând. (5) Autoritatea  competentă  ia  această  decizie  ținând  seama,  inter  alia,  de natura,  amploarea  şi  gravitatea  respectivelor  daune  aduse  mediului  şi  de posibilitatea  de  regenerare  naturală  şi  nu  în  ultimul  rînd,  riscurile  pentru sănătatea publică. (6) Autoritatea  competentă  face  publică  decizi  privind  aplicare măsurilor  de reparare a daunei cauzate mediului.  

197

gravitatea  respectivelor daune aduse mediului  și  de  posibilitatea de  regenerare  naturală. Trebuie luate în  considerare,  de asemenea,  riscurile  pentru sănătatea umană. 4)  Autoritatea  competentă invită  persoanele menționate la articolul  12  alineatul  (1)  și, în  orice  caz,  persoanele  pe terenul cărora ar trebui să se aplice măsurile  de  reparare  să  își prezinte observațiile de care aceasta va ține seama. 

 

Articolul  192.  Evaluarea  economică  a  daunelor  aduse  mediului  şi  a  riscului iminent de prejudiciere a mediului (1) Evaluarea economică a daunelor aduse mediului şi amenințării iminente de prejudiciere a mediului reprezintă valoarea costurilor, necesare pentru repararea mediului şi a capacităților de consum a resurselor naturale.  (2) Operatorii, care au adus daune mediului şi au provocat amenințări iminente de  prejudiciere  a  mediului  îl  recuperează  în  totalmente  conform  legislației Republicii Moldova. (3) În  cazul  în  care  mai  multe  persoane  sunt  declarate  culpabile  pentru daunelor  aduse  mediului  şi  amenințării  iminente  de  prejudiciere  a  mediului acestea sunt obligate să recupereze solidar prejudiciul cauzat. (4) Pentru daunele aduse mediului  şi a amenințării  iminent de prejudiciere a mediului  cauzat  de  activități  periculoase  sau  ne  periculoase  efectuate  la întreprinderea  care  nu  mai  funcționează,  responsabil  va  fi  operatorul  care  a activat ultima în întreprinderea dată. (5) Recuperarea daunei  cauzate mediului  înconjurător  se  efectuează benevol sau ca urmare a deciziei  judecătoreşti  în corespundere cu  taxele  şi metodele de calculare  a  daunei  stabilite,  iar  în  lipsa  acestora  –  urmare  costurilor  de  facto 

N/A       

198

suportate pentru restabilirea mediului. (6) Sumele  privind  recuperarea  daunei  cauzate  mediului  sunt  încasate  în Fondurile Ecologice Național sau local în modul stabilit.  (7) Recuperarea daunei nu scuteşte partea culpabilă de la achitarea amenzilor pentru  încălcarea  legislației  privind  protecția  mediului,  conform  prevederilor Codul Contravențional al Republicii Moldova. (8) Datele privind aplicarea măsurilor de recuperarea daunele aduse mediului, precum şi    informația despre alte fraude de mediu sunt supuse raportării şi sunt puse la dispoziția publicului.  

Articolul 8 Costuri  de  prevenire  și reparare (1)  Operatorul  suportă costurile  acțiunilor  de prevenire și de reparare  întreprinse  în temeiul prezentei directive. 2)  Sub  rezerva  alineatelor (3)  și  (4),  autoritatea competentă  recuperează, inter  alia,  prin  intermediul unei garanții reale sau altor garanții  corespunzătoare, de  la  peratorul  care  a cauzat dauna sau amenințarea  iminentă  de producere  a  daunei costurile pe care le‐a suportat  pentru desfășurarea  acțiunilor  de prevenire  sau  de  reparare întreprinse  în  temeiul prezentei directive.   Cu  toate  acestea, 

Articolul 193.   Costuri de prevenire şi reparare (1) Operatorul  suportă  costurile  acțiunilor  de  prevenire  şi  de  reparare întreprinse în temeiul prezentei legi. (2) Operator nu este obligat  să  suporte  costul acțiunilor de prevenire  sau de reparare întreprinse în temeiul prezentei legi, în cazul în care poate demonstra că dauna adusă mediului sau amenințarea iminentă de producere a acesteia: a) a  fost  cauzată  de  un  terț,  în  pofida  aplicării  măsurilor  de  securitate corespunzătoare sau b) a rezultat din respectarea unui ordin sau a unei instrucțiuni provenind de la o autoritate publică, altul (alta) decât un ordin sau o instrucțiune dat(ă) ca urmare a unei emisii sau a unui incident cauzat de activitățile proprii ale operatorului. (3) În  astfel  de  cazuri  dacă  operatorul  a  suportat  pe  cont  propriu  anumite cheltuieli  de  prevenire  sau  reparare  autoritatea  competentă  recuperează costurile.   

+  compatibilă     

199

autoritatea  competentă poate decide să nu recupereze  toate  costurile suportate,  în  cazul  în  care cheltuielile necesare  în acest scop ar  fi mai  mari  decât  suma  de recuperat sau în  cazul  în  care  operatorul nu poate fi identificat. 3)  Un  operator  nu  este obligat  să  suporte  costul acțiunilor de prevenire  sau  de  reparare întreprinse  în  temeiul prezentei directive,  în  cazul  în  care poate  demonstra  că  dauna adusă mediului sau  amenințarea  iminentă de producere a acesteia:  (a) a fost cauzată de un terț, în pofida aplicării măsurilor de securitate corespunzătoare sau  (b)  a  rezultat  din respectarea  unui  ordin  sau a unei instrucțiuni provenind de la o autoritate publică, altul (alta) decât un ordin sau o  instrucțiune dat(ă) ca urmare  a  unei  emisii  sau  a unui incident  cauzat  de 

200

activitățile  proprii  ale operatorului.   În  aceste  cazuri,  statele membre  iau  măsurile necesare pentru a permite  operatorului  să‐și recupereze costurile. (4)  Statele  membre  pot prevedea  ca  operatorul  să fie obligat să suporte  costurile  acțiunilor de  reparare  întreprinse  în temeiul prezentei directive,  în  cazul  în  care operatorul  demonstrează că nu a comis  nici  o  eroare  sau neglijență și că dauna adusă mediului a fost cauzată de:  (a)  o  emisie  sau  un eveniment autorizat în mod expres și care respectă toate  condițiile  prevăzute de  o  autorizație  acordată sau eliberată  în  temeiul  actelor cu putere de  lege de drept intern care  pun  în  aplicare măsurile  legislative adoptate  de  Comunitate  și menționate  în  anexa  III,  în vigoare la data emisiei sau a 

201

evenimentului;174  RO  Jurnalul  Oficial  al Uniunii Europene 15/vol. 11  (b) o emisie sau o activitate sau  orice  modalitate  de utilizare a unui  produs  în  cadrul  unei activități  pentru  care operatorul demonstrează  că  nu  a  fost considerată  susceptibilă  de a cauza daune  asupra  mediului  în conformitate cu nivelul de cunoștințe  științifice  și tehnice  existent  la  data producerii emisiei  sau  a  desfășurării activității. 5)  Măsurile  luate  de autoritatea  competentă  în temeiul articolului 5 alineatele (3) și (4) și articolului 6 alineatele (2)  și  (3)  nu  aduc  atingere răspunderii  operatorului respectiv,  prevăzute  de prezenta  directivă,  și  nu aduc atingere articolelor 87 și 88 din tratat. Articolul 10 Termenul  limită  pentru recuperarea costurilor Autoritatea  competentă este  abilitată  să  inițieze împotriva  unui  operator 

Articolul 194.   Termenul limită pentru recuperarea costurilorAutoritatea  competentă  este  abilitată  să  inițieze  împotriva  unui  operator  sau, după caz, împotriva unui terț care a cauzat o daună sau o amenințare iminentă de producere  a  unei  daune  proceduri  de  recuperare  a  costurilor  legate  de  orice măsuri  luate  în  temeiul prezentei  legi,  în  termen de  cinci ani de  la data  la  care aceste măsuri au încetat sau de la data la care operatorul răspunzător sau terțul a 

+  compatibilă     

202

sau,  după  caz,  împotriva unui  terț  care  a  cauzat  o daună  sau  o  amenințare iminentă  de  producere  a unei  daune  procedure    de recuperare  a  costurilor legate de orice măsuri luate în temeiul prezentei  directive,  în termen  de  cinci  ani  de  la data la care aceste măsuri au  încetat  sau de  la data  la  care  operatorul răspunzător  sau  terțul  a fost  identificat,  fiind reținută  data  cea  mai recentă. 

fost identificat, fiind reținută data cea mai recentă.

 

Articolul 195.  Răspunderea pentru prejudiciul adus mediului(1) Răspunderea  pentru  prejudiciul  adus  mediului  are  caracter  obiectiv, independent de culpă. În cazul pluralității autorilor, răspunderea este solidară. (2) În mod excepțional,  răspunderea poate  fi  şi  subiectivă pentru prejudiciile cauzate  speciilor  protejate  şi  habitatelor  naturale,  conform  reglementărilor specifice. (3) Prevenirea  şi  repararea prejudiciului  adus mediului  se  realizează  conform prevederilor prezentei legi şi a reglementărilor specifice.  

+  compatibilă     

 Capitolul IX

TERITORIILE ECOLOGIC NEFAVORABILE  

       

 

Articolul 196.  Obiectul de reglementare(1) În  sensul  prezentei  legi,  sunt  considerate  hazarduri  naturale  pierderile cantitative  și  calitative  de  ecositeme,  calitatea  mediului,  habitatelor,  peirea animalelor  și/sau  sacrificarea  de  necesitate  a  animalelor,  produse  printr‐o manifestare distructivă a unor fenomene naturale și a bolilor, pe areale extinse.  (2) Prevenirea  şi  repararea prejudiciului  adus mediului  se  realizează  conform prevederilor prezentei legi şi a reglementărilor specifice. (3) Fenomenele naturale și bolile care generează hazarde naturale sunt: seceta 

N/A       

203

excesivă, persistentă în timp și care afectează habitatele, ecosistemele, inundațiile din  revarsări  de  rauri  sau  de  alte  ape  curgatoare  și  ruperi  de  baraje,  ploile abundente și de durată, temperaturile excesiv de scăzute, sub limita biologică de rezistență  a  plantelor,  stratul  gros  de  zăpadă  care  produce  pagube  în  sectorul vegetal și animal, topirea bruscă a zăpezilor care provoacă  inundații, revarsări de răuri  și  bălțiri,  uraganul,  cutremurul  de  pămînt,  precum  și  alte  dezastre  și  catastrofe produse pe areale extinse. (4) Nominalizarea  și  încadrarea  în  categoria  bolilor  care  generează  hazarde  naturale la plante și animale se realizeaza de Serviciul de Stat pentru Silvicultură și Academia de Științe. (5) În dependență de volumul  impactului cauzat prin activitate economică sau de  alt  gen  sau  în  urma  unui  hazard    natural,  organului  central  de  mediu  al administrației  publice  declara,  propune  Guvernul,  în  dependență  de  caz, declararea  unui anumit areal zonă cu risc de poluare, zonă de criză ecologică sau zonă dezastrului ecologic. (6) Constatarea pagubelor se face  de către o comisie  creată de către organul central de mediu din funcționarii organelor subordonate acestuia și reprezentanții autorităților locale și Ministerului Finanțelor.   

 

Articolul 197.  Zonă cu risc de poluare(1) Suprafețe separate de terenuri din teritorilu Republicii Moldova, pe care în urma activităților economice sau de alt gen sau  în urma unui hazard natural s‐a creat  o  stare  ecologică    nefavorabilă,  au  început  să  se  pronunțe  schimbăr persistente a strării mediului, ce provoacă risc pentru securitatea vieții și sănătății publice, componentelor de mediu  și ecosistemelor   de mediu,  sunt declarate ca zone cu risc de poluare.  (2) În zonele cu risc de poluare se întreprind măsuri menite să evite producerea unui dezastru ecologic și restabilirea calității mediului. (3) În situații speciale, constatate pe baza datelor obținute din supravegherea mediului, organul central de mediu al administrației publice are împuternicirea de a declara, cu informarea Guvernului, zonă cu risc de poluare în anumite regiuni ale țării şi obligația de a elabora,  împreună cu alte autorități competente centrale şi autoritățile locale, programe speciale pentru înlăturarea riscului survenit în aceste zone.  După  eliminarea  factorilor  de  risc  înalt  de  poluare,  pe  baza  noilor  date rezultate  din  supravegherea  evoluției  stării  mediului,  zona  respectivă  este declarată reintrată în normalitate (4) Costurile  financiare  pentru  remedierea  zonelor  cu  risc  de  poluare  sunt 

N/A       

204

achitate în primul rând de către operatorul care prin activitate economică sau de alt gen a provocat acest impact asupra mediului și a adus  apariția zonei cu risc de poluare, condiții prevăzute de art. 193, sau din contul bugetului de stat sau locale sau din alte surse prevăzute de legislație.  

 

Articolul 198.  Zonă de criză ecologică(1) Suprafețe separate de terenuri din teritorilu Republicii Moldova, pe care în urma activităților economice sau de alt gen, accidente, catastrofe, hazard natural sau  în urma unor situații excepționale   s‐au creat schimbări persistente  în starea mediului  ambiant  cu  provocarea  riscului  pentru  securitatea  vieții  și  sănătății publice, componentelor de mediu  și ecosistemelor   de mediu,  sunt declarate ca zone de criză ecologică. (2) Declararea  zonei  de  criză  ecologică  se  face  cu  o  evaluare  prealabilă  din partea organului central de mediu al administrației publice. (3) Evaluarea este prezentată Guvernului care printr‐o decizie declară zone de criză ecologică și perioada de timp. (4) În zona de criză ecologică pentru perioada declarată de Guvern pot fi: a) sistate activitățile operatorilor care prin activitatea sa cauzează un  impact asupra mediului; b) limitate folosirile anumitor categorii de resurse naturale; c) reorganizate  sau  reprofilate anumite activități economice  și obiecte ce au un impact negativ asupra mediului; d) aplicate măsurile de restabilire, remediere a mediului ambiant; (5) Costurile de restabilirea și remedierea calității mediului ambiant în zona de criză ecologică se face în baza art. 193.  

N/A       

 

Articolul 199.  Zonă dezastrului ecologic(1) Suprafețe separate de terenuri din teritorilu Republicii Moldova, pe care în urma  activităților  economice  sau de  alt  gen,  s‐au  creat  schimbări  ireversibile  în starea mediului ambiant cu provocarea riscului pentru securitatea vieții și sănătății publice,  și  care duc  la distrugerea balanței  ecologice, distrugerea  ecosistemelor naturale, degradarea componentelor de mediu  și ecosistemelor   de mediu, sunt declarate ca zona dezastrului ecologic. (2) Declararea  zonei dezastrului  ecologic  seface    la propuerea Guvernului    și adoptarea în acest sens a legii de către Parlamentul RM. (3) În zona dezastrului ecologic pot fi: a) Întreruperea    pentru  perioada  prevăzută  de  legea  specială,  a  tuturor 

N/A       

205

activităților și obiectelor din zonă, cu excepția obiectelor ce deservesc poluțași ace locuiește în yona dată; b) Interzicerea  construirii  reconstrucția  și darea  în explooatare a edificiciilor, instalațiilor    etc,  cu  excepția  celor  ce  sunt  necesare  a  pentru  lichidare consecințelor dezastrului ecologic; c) Aplicares măsurilor opertstive pentru restabilirea mediului ambiant; (4) Costurile de restabilirea și remedierea calității mediului ambiant în zona de criză ecologică se face în baza art. 193.  

 Capitolul X

ACORDURILE INTERNAȚIONALE ÎN DOMENIUL PROTECȚIEI MEDIULUI  

       

 

Articolul 200. Aplicarea acordurilor intenaționale în domeniul mediului În    cazul    cînd un  acord  internațional,  la  care   Republica Moldova    este   parte,  conține alte prevederi, decît cele   prevăzute   de  legislația cu privire  la protecția mediului în Republica Moldova, se vor aplica prevederile acordului internațional.  

N/A       

 Capitolul XI

DISPOZITII FINALE ŞI TRANZITORII        

 

Articolul 201. Promovarea legilor specialeÎn  scopul  aplicării  eficiente  a  măsurilor  de  protecție  a  mediului,  domeniile  şi dispozițiile  generale  din  prezenta  lege  se  vor  reglementa  prin  legi  (şi  acte normative) speciale.  

N/A       

 

Articolul 202. Conformarea (1)  În  termen de  1  an de  la  data  intrării  în  vigoare  a  prezentei  legi,  titularii  de activități aflați  în derularea procedurii de reglementare au obligația să depună  la organul  central  de  mediu  al  administrației  publice  documentația  completă, conform legislației în vigoare la data solicitării actului de reglementare.  (2) Până  la adoptarea noilor proceduri de reglementare din punctul de vedere al protecției  mediului,  emiterea  actelor  de  reglementare  se  realizează  conform actelor  normative  existente  la  data  intrării  în  vigoare  a  legii  de  aprobare  a prezentei legi.  

N/A       

 Articolul 203. Intrarea in vigoare(1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 00.00.2011 din momentul publicării în Monitorul Oficial, cu excepția următoarelor prevederi: 

N/A       

206

 

(2) Capitolul II, secțiuniunea 3 şi secțiunea 7 vor intra în vigoare după 2 ani de la momentul publicării. (3) Art. 173‐174 (Agenția protecție mediului) intră în vigoare timp de un an de la data publicării în Monitorul Oficial.  

 

Articolul 204. Acte legislative abrogate(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: a) Legea nr. 1515‐XVII din 16. 06. 1993 privind protecția mediului înconjurător ( Monitorul Parlamentului RM, 1993, nr.10 art.283), cu modificările şi completările ulterioare;  b) orice dispoziții contrare conținute în alte acte legislative.     (1) La  data  intrării  în  vigoare  a  prezentei  legi,  intră  și modificările  incluse  la alctele legislative conform anexei 4 (3) Guvernul: a) va  prezenta  parlamentului  propuneri  referitor  la  aducerea  legislației  în vigoare în concordanță cu prezenta lege; b) va aduce actele sale normative în concordanță cu prezenta lege  

N/A       

 Anexa Nr. I Lista activităților menționate la Capitolul III  

       

 

Anexa 2 Considerații luate în vedere la determinarea celor mai bune tehnici disponibile  

       

 

Anexa 3 Listă orientativă a principalelor substanțe poluante care trebuie avute în vedere dacă au relevanță pentru stabilirea valorilor‐limită de emisie  

       

 Anexa 4 Modificările incluse la actele legislative în vigoare