Tara-de-sus-1-2-2008

1

EDITORIAL

De multe ori, această instituţie,pentru necunoscători sau pentrucei mai puţin interesaţi de

destinele unei instituţii de cultură, pare ca opovară sau o instituţie fără sens...

Este o idee falsă, pentru că menireaacestei instituţii este de a păstra în primulrând ,,zestrea’’locuitorilor din acest nord deţară, zestre ce constă în frumuseţea folcloru-lui, a meşteşugurilor, a poeziei populare, apicturilor naive ce denotă talentul oame-nilor de la ţară şi nu numai, şi, totodată, con-servarea şi trasnsmiterea din generaţie îngeneraţie a tradiţiilor.

Este o muncă frumoasă, o muncă în carefiecare acţiune poartă amprenta unui re-ferent şi a unei echipe de specialişti careprin pasiunea de care dau dovadă şi pricepe-rea lor fac ca expoziţiile, concertele, dansu-rile şi cărţile care apar, această revistă intra-tă în al treilea an de apariţie, să constitue oadevărată sărbătoare pentru comună, oraşsau ţară.

Acţiunile instituţiei noastre, începândde la Festivalul de datini şi obiceiuri de iară– Moştenite din bătrîni… - din decembrie,care reuneşte la Botoşani peste 600 deactanţi din judeţ şi din ţară, constituie uneveniment artistic naţional şi cu ecourimari peste graniţă, ecouri ce scot la ivealăfrumuseţea portului, dansului şi tradiţiilededicate Naşterii Domnului.

După sărbătorile de iarnă, continuăm otradiţie de peste 17 ani - ,,Şezătorile iernii’’-, care, în fiecare an, se desfăşoară în altesate şi alte comune ale judeţului, făcândastfel cunoscută poezia poeţilor consacraţişi a tinerelor talente aflate la porţileafirmării, dar sunt promovate valorilelocale, de la cele etnografice şi cele ale

meşteşugurilor populare la creatori natividin sferele muzicii, dansului popular,creaţiei literare şi aşa mai departe.

Odată cu venirea primăverii, de peste25 de ani, la festivalul ,,Mărţişor’’ primimnoi tineri talentaţi ale căror voci doresc a fiascultate de un juriu competent care, prinseriozitatea în aprecieri, a reuşit să dea ţăriinume ca: Trăistaru, Dorobanţu, C. Ră-dulescu etc.

Pietonalul, scena deschisă a Boto-şanilor, constitue un adevărat loc de pele-rinaj şi expoziţii pentru botoşăneni, caredin luna aprilie (cu ocazia zilelor oraşului)până în octombrie pot audia diferite con-certe şi festivaluri folclorice şi vizita ,,târ-gurile meşteşugarilor’’, unde-şi dau întâl-nire meşteri din judeţ şi din ţară.

Luna mai ne duce la întâlnirea cuinterpreţii judeţelor din Moldova aşezate pevalea Siretului care, în cadrul festivalului,,Satule, mândră grădină’’ de la Bucecea, vinsă-şi arate măiestriile interpretative alecântecelor de pe Siret.

Frumuseţea anotimpului cu frumuseţeaşi tinereaţea interpreţilor fac ca Botoşanii săconstituie o treaptă de lansare a tinerilortalente, iar instituţia noastră să aibă un rolmeritoriu în promovarea lor.

In numărul următor, vă voi descriecelelalte evenimente artistice ce vor avealoc până la sfârşitul anului, precum şi ima-gini din Slovenia, unde formaţia corală dinVorona va participa prin intermediulinstituţiei noastre la un festival inter-naţional, şi totodată, prin intermediul ima-ginilor, vă vom prezenta formaţiile laureateale diferitelor festivaluri naţionale şiinternaţionale.

Prof. ION ILIE

Centrul Judeţean pentruConservarea şi PromovareaCulturii Tradiţionale Botoşani– o instituţie a afirmării culturiitradiţionale pe plan naţional şi internaţional

Evenimente

2

Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Pro-movarea Culturii Tradiţionale Botoşani, cu sprijinulConsiliului Judeţean Botoţani, în colaborare cuEditurile Junimea şi „Convorbiri Literare” din Iaşi,precum şi cu rvistele de cultură „Convorbiriliterare”, „Poezia”, „Dacia Literară”, „Cronica”, „Feedbeack”, „Viaţa Românească”, „Familia”, „Vatra”,„Euphorion”, „Steaua”, „Hyperion”, „Antiteze”,„Semne”, „Poesis”, „Luceafărul”, „Porto-franco”,„Ateneu”, „Cafeneaua Literara”, „Argeş”, „BucovinaLiterară”, „Antares” şi APLER, organizeazăConcursul Naţional de Poezie şi Interpretare Criticăa Operei Eminesciene „Porni Luceafărul...”, ediţia aXXVII-a, în perioada 14-16 iunie 2008, la Botoşani.

Concursul îşi propune să descopere şi săpromoveze noi talente poetice şi critice şi seadresează poeţilor şi criticilor literari care nu audebutat în volum şi care nu au depăşit vârsta de 40de ani.

Concursul are trei secţiuni:POEZIE:

Se va trimite un print (sau dactilogramă) în 3exemplare, care va cuprinde 40 de poezii semnatecu un motto. Acelaşi motto va figura şi pe un plicînchis în care vor fi introduse datele concurentului:nume, prenume, anul naşterii, adresa poştală, e-mail, telefon.

Se va acorda un premiu care constă în publi-carea cîte unui volum de poezie de către EditurileJunimea şi „Convorbiri literare” cu sprijinulfinanciar al APLER. Manuscrisele care nu vor primipremiul de mai sus vor intra în concurs pentrupremiile revistelor implicate în organizare, revistecare vor publica grupaje de poezii ale poeţilorpremiaţi. Toate poeziile selectate pentru premiu vorapare într-o antologie editată de instituţiaorganizatoare.

INTERPRETARE CRITICĂ A OPEREI EMINES-CIENE:

Se va trimite un eseu de cel mult 15 pagini în 3exemplare, semnat cu un motto. Acelaşi motto va fiscris pe un plic închis în care vor fi incluse datele

concurentului: nume, prenume, anul naşterii,adresa poştală, e-mail, telefon.

Se vor acorda premii ale unor reviste literareimplicate în organizare: cel mult trei premii. Eseurilepremiate vor fi publicare în revistele care acordăpremiile şi în antologia editată de instituţiaorganizatoare.

CARTE DE DEBUT EDITORIAL:Se vor trimite 2 exemplare dintr-un volum de

poezie editat în perioada 15 iunie 2007 – 30 aprilie2008. Vor fi acordate premiile „Horaţiu Ioan Laşcu”al Filialei Iaşi a USR şi Premiul Uniunii Scriitorilordin R. Moldova.

Festivitatea de premiere va avea loc la Botoşaniîn ziua de 15 iunie 2008.

Lucrările vor fi trimise, până la data de 10 mai2008, pe adresa: CENTRUL JUDEŢEAN PENTRUCONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CULTURIITRADIŢIONALE BOTOŞANI, Str. Unirii, nr. 10,Botoşani. Relaţii la tel. 0231-536322 sau e-mail:[email protected].

Regulamentele Concursului Naţional de Creaţie şi Interpretare a piesei de teatru într-un act ”MihailSorbul“, ediţia a V-a şi a XXI-a Botoşani, 7-9 noiembrie 2008

Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, cu sprijinul Consiliului Judeţean Botoşani, în colaborare cuPrimăria Săveni, organizează, în perioada 10-12 noiembrie 2006, cea de a VI-a ediţie a Concursului Naţional de Creaţie a Piesei de Teatru într-un act “Mihail Sorbul ”.

La concurs pot participa dramaturgi români contemporani, membri sau nu ai uniunilor de creaţie, fără limită de vârstă, cu o piesă de teatru într-unact, care să nu depăşească maximum 20 pagini listate la corp 12, la 2 rânduri.

Organizatorii nu impun concurenţilor nici o tematică.Lucrările dactilografiate sau listate vor fi trimise în 3 ( trei) exemplare, semnate cu un motto, acelaşi motto fiind menţionat şi pe un plic închis în

care vor fi incluse datele autorului şi adresa, telefon, e-mail, pe adresa Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii TradiţionaleBotoşani, Str. Unirii 10, Botoşani, până la data de 1 octombrie 2008.

Un juriu format din personalităţi marcante ale culturii române va acorda următoarele premii :- Premiul I - 1.000 lei; - Premiul II - 900 lei; - Premiul III - 800 lei; - Premiul special - 500 leiJuriul are latitudinea de a redistribui sau diminua valoarea premiilor.

*Având în vedere punerea în evidenţă a celor mai valoroase formaţii de amatori, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii

Tradiţionale Botoşani, cu sprijinul Consiliului Judeţean Botoşani şi a la Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Botoşani,în colaborare cu Primăria Săveni organizează cea de a XXII- a ediţie a Festivalului – concurs naţional de interpretare a piesei de teatru într-un act “Mihail Sorbul ‘’. Actuala ediţie va avea loc în perioada 6-9 noiembrie 2008 la Botoşani, în sala Teatrului “Vasilache”.

La concurs pot participa una sau două formaţii din fiecare judeţ al ţării cât şi formaţii de teatru de amatori din Republica Moldova şi Ucraina. Invederea repertoriului, organizatorii nu impun nici o restricţie tematică , în afara genului specificat în titulatură – piesă de teatru într-un act. In acest sens,timpul unei reprezentaţii nu trebuie să depăşească 30-40 de minute. Menţionăm că organizatorii pot pune la dispoziţie trupelor de teatru de amatoripiese de teatru într-un act premiate la ediţiile precedente ale Festivalului concurs naţional de creaţie a piesei de teatru într-un act “ Mihail Sorbul “.Aceste piese le puteţi procura la cerere, de la instituţia noastră , din momentul primirii regulamentului şi a fişei de înscriere.

Inscrierea la concurs se face pe bază de fişă de înscriere, conform anexei, până la data de 20 octombrie 2008, pe adresa : Centrul Judeţean pentruConservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, Str. Unirii nr. 10, cod 710233. Relaţii la telefon 0231/515448, fax 0231/536322, e-mail:

centrul_creaţ[email protected], format din personalităţi marcante ale culturii române, va acorda următoarele premii:Premiul I ( trofeul festivalului ) - 2.000 leiPremiul pentru regie - 1.000 leiPremiul pentru scenografie - 1.000 leiPremiul pentru interpretarea unui rol feminine - 1.000 leiPremiul pentru interpretarea unui rol masculin - 1.000 leiPremiul pentru interpretarea unui rol episodic - 500 leiPremiul special - 400 leiMenţiuni – 3 x 100 lei - 400 leiJuriul, de comun acord cu organizatorii, are latitudinea să redistribuie ordinea şi valoarea premiilor.Organizatorii vor asigura masa şi cazarea tuturor participanţilor în perioada desfăşurării festivalului- concurs.

REGULAMENTUL de organizare şi desfăşurare a ConcursuluiNaţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene

„Porni Luceafărul...”, ediţia a XXVII-a, 14-16 iunie 2008, Botoşani

Etnografie, meşteşuguri populare

3

Constituirea unei colecţii muze-ale săteşti în comuna Lozna afost inclusă în finalizarea

unui subproiect din cadrul componenteide Granturi “Şcoală-Comunitate” aProiectului pentru Învăţământul rural. Laîntâlnirea, care a avut loc între UniuneaJudeţeană de Implementare a Proiectelorreprezentată prin doamnele Ada Macoveişi Cristina Mandache, cu elevii, cadreledidactice, membrii Consiliului LocalLozna, s-a decis elaborarea subproiec-tului, optându-se pentru tema “Cunos-când trecutul construim viitorul”. Echipade subproiect a fost condusă de dldirector Mihai Ştefură al Şcolii cu clasele I– VIII din Lozna şi a fost constituită din ur-mătorii membri: Ciprian Ştefan Mură-reanu, reprezentant al administraţieilocale, prof. Liviu Guleac, prof. ElenaŞtefură, dl Marcel Cruşinschi din parteacomunităţii locale şi dl Marcel Turin dinpartea Comitetului de părinţi.

Obiectivele urmărite au fost:- formarea atitudinii pozitive faţă de

trecutul ocupaţiilor, îndeletnicirilor şipreocupărilor locuitorilor din co-munitate;

- amenajarea unui spaţiu adecvatpentru expunerea,conservarea sipopularizarea portului, tradiţiilor şiobiceiurilor locale;

- valorificarea istoriei şi a tradiţiilorlocale în scopul unei bune orientărişcolare şi profesionale a elevilor;

- integrarea eficientă în sferaactivităţilor specifice comunităţii.

Finalizarea subproiectului s-a reuşitşi datorită colaborării dintre şcoala,Primărie, Consiliul Local Lozna cu UJIP,Centrul Judeţean pentru Conservareaşi Promovarea Culturii TradţionaleBotoşani, Muzeul Judeţean Botoşani,Direcţia pentru Cultură, Culte şiPatrimoniul Naţional Botoşani. În acestsens, reprezentanta UJIP-ului,d-na AdaMacovei, a declarat:

”Concluzionez că subproiectele fi-nanţate prin PIR şi-au atins în foartemare măsura rezultatele propuse. Acestmuzeu face dovada dorinţei deimplicare comună a tuturor instituţiilorîn vederea obţinerii unor rezultatedurabile. M-au impresionat donatoriiobiectelor, care sunt fericiţi că au pututsă ofere spre păstrare întregiicomunitaţi lucruri făcute de ei înşişisau cu o valoare sentimentală: ”covorulpe care l-a avut la nuntă soacramea”,”zestrea primită de la mama””.

Clădirea muzeului prezintă o su-prafaţă de c.c.a 130 mp.este separată,reabilitată şi împrejmuită corespun-zător din fonduri proprii (25.000 lei),iar contribuţia comunităţii care a fostiniţial angajată în subproiectul şcoliifiind de numai 5000 lei.

Etapa de achiziţionare a obiectelora impus deplasarea în comunitate aechipei constituite pentru identificarea

şi colectarea obiectelor autentice şi afost formată de dl.director MihaiŞtefură, d-na prof.Elena Ştefură,oameni nepreţuiţi ai locului, cunoscuţisătenilor pentru eforturile depusepentru crearea unui centru civil ci-vilizat şi complex, şi referentul etnografMargareta Mihalache de la CentrulPentru Conservarea şi PromovareaCulturii Tradiţionale Botoşani.

Amenajarea spaţiului expoziţional afost desfăşurată după planul structuratde referentul etnograf, care s-afinalizat datorită mâinilor dibace aledoamnelor Elena Ştefură şi Viorica An-driescu, dar şi perseverenţei domnuluidirector de a procura obiectele ne-cesare.

Spaţiul aflat la dispoziţie cuprin-zând două camere mai mari, a determi-nat o anume repartizare a obiectelorexistente. S-a optat datorită pieselor demobilier avute la dispoziţie laamenajarea camerei destinate oas-peţilor: ”casa cea mare” sau”odaia decurat” din planul complex al unei casetradiţionale. Dezvoltandu-se acest tipde plan al casei, din a doua cameră adispărut tipul de mobilier suspendat şiimpus de spaţiul restrâns. Apare patulcu tăblii, la unul din capetele acestuiaeste aşezată lada cu zestre, însprefereastră poate fi găsită masa înaltă cudouă scaune pentru oaspeţi, iar, înlocul laviţelor, de-a lungul pereteluidinspre faţadă, este o bancă lungă cuspătar.

Apariţia unei noi încăperi a deter-minat modificări în structură, aşadarsistemul de încălzire şi de prepararepentru hrană dispare din “casa ceamare”. Pardoseala din lut este înlocuităcu cea din scandură, patul simplu,

Margareta MIHALACHE

INAUGURAREA UNUI NOU PUNCT MUZEISTIC- comuna LOZNA -

1


4

vatra, laviţele susţinute la început înperete, măsuţa şi scaunele, poliţelelipsesc din casa de oaspeţi. Această adoua cameră preia de la camera delocuit culmea pentru haine, unde suntrânduite piesele de port, ca un mijlocde împodobire al interiorului careformează o friză decorativă atrăgătoarepentru oaspeţi. (foto 1) Prostirea depat, aşezată sub lăicerul sau macatulcare acoperă patul, dar şi prostirea deculme, având un lat de palmă cudantelă albă sau cu decorul constituitdin alesături în pânză sau brodat cuarnici, sunt lăsate peste cantul patuluisau al culmei pentru a dovedi grijafemeii de a înfrumuseţa interiorulcamerei. Celelalte ţesături de interiorse înmulţesc: lăicerele, scoarţele, maca-turile, ştergarele, feţele de masă. Lăi-cerele înguste care acopereau pereţiisunt înlocuite de scoarţe aşezate îndreptul paturilor. Printre textilele deinterior din această colecţie amintimcele două scoarţe cu ornamentegeometrizate: prima având în parteacentrală rombul care trimite spresimbolistica solară şi care datorităacestui tip de ornament este cunoscutăca scoarţa “în roate”, cealaltă cu câmpulîmpărţit în pătrate îşi capătă denu-mirea în funcţie de dispunerea acestoraîn câmpul ţesăturii: scoarţă “în table”,“în păvi”, “în dame”. Alte ornamentesunt cele fitomorfe, acestea figurând peo altă scoarţă din colecţie şi fiind exem-plificate prin pomul vieţii schiţat doarprin câteva elemente esenţiale careîncadrează de data aceasta compoziţiaamplă şi centrală, incluzând zigzagulalături de un motiv floral stilizat.

Colţul cu icoana din casa tradiţio-nală, în acest spaţiu muzeistic, suportăo completare şi, implicit, o amplificarea ideii de divinitate prin prezenţa unoricoane vechi care au făcut parte dincatapeteasma bisericii din satul

Străteni. Aşadar, dimensiunea sacralită-ţii devine reală şi accentuată, înfiripândcomunicarea naturii umane cu putereatutelară ca în incinta unei lăcaş de cult.(foto 2)

Nu lipseşte din “casa cea mare”delângă fereastră oglindă, care spartă saudesprinsă din perete prevesteşte onenorocire, inclusiv moartea unui om,şi atunci e acoperită cu tulpan negru.De asemenea, e folosită la gătitulmireselor sau la ghicitul fetelor pentruaflarea ursitului de Sf.Andrei, Sf.Vasile,în Ajunul Crăciunului şi al Bobotezeisau e un obiect, de care se fereştefemeia (care aşteaptă un copil) spre anu grăbi momentul naşterii acestuia,sau orice om în timpul nopţii când

graniţele dintre lumi sunt mai uşorpenetrabile. (foto 3)

În încăperea cealaltă apare foartebine exemplificată industria casnicăatât prin expunerea categoriilor di-verse ale ţesăturilor de interior pepereţi, cât şi a uneltelor necesarepracticării acestui mesteşug. (foto 4)

Vitrinele laterale găzduiesc raghile,piepteni, foşălai, speteze, mosoare,drugi, magle, bucele, zăvoare, suveici,fofeze, scripeţi, vatale (foto 5) şi pepodiumuri sunt aşezate: vârtelniţele,mieliţele, răşchitoarele. Bineînţeles căo parte din spaţiu este ocupat derăzboiul de ţesut.În acest sens, însecolul al XIX-lea şi începutul secolului

al XX-lea ocupă un loc foarte importantîn casa ţărănească. De aceea, SocietateaDoamnelor Române din Bucovinaconstituită în 1889 îşi propunea răs-pândirea culturii naţionale şi promo-varea industriei casnice încât stativeledevin o parte indispensabilă amobilierului şi fata de măritat con-sidera ca o datorie de onaore să ţese şisă brodeze propria zestre.

Alături de obiectele industrieicasnice, formând o altă categorie binedelimitată de cea pomenită mai sus, şiexpuse pe rafturi sunt cele de uzgospodăresc: piperniţe, chiluge, cofe,scăciţe, cofiţe, cauşe, coveţi. (foto 6)

Constituirea unei colecţii săteştieste, indirect, o cale de acces spre coor-donata arhetipală tipică culturiipopulare care înmănunchează concep-tele de tradiţie şi autenticitate, con-cepte de nepreţuit şi de neînlocuit devreunul de tip modern, produs al uneimentalităţi inovatoare.

Achiziţia de obiecte aparţinând cul-turii populare, tezaurizarea şi va-lorificarea acestora sunt singurele mo-dalităţi de salvare a unor mărturii alevieţii rurale şi ale inventivităţii omului,iar aceste acţiuni pot fi desfăşurate atâtde comunitatea Lozna, cât şi de oricarealta din judeţul Botoşani însumândastfel cultura populară a unui popor.

2

3

4

6

5


5

Ediţia a–XXXIII-a, din decem-brie 2007, a FestivaluluiInterjudeţean de Datini şi

Obiceiuri de Iarnă ,,Din străbuni...din oameni buni’’... sa-a bucuratde participarea membrilor co-munităţii care au optat să evoluezeîntr-un număr mare în alaiul căiu-ţilor, caprei, urşilor sau jocul mas-caţilor.

Nota definitorie a acestei mani-festări a fost creionată de diversitateaşi complexitatea formaţiilor de căiuţidin Hlipiceni, Avrămeni, Albeşti,Broscăuţi, Cordăreni, Tudora, Vf.Câmpului, George Enescu, Gorbăneşti,Cristeşti – Oneaga. Preferinţasemnificativă pentru alaiul căiuţilorexemplifică tipul de civilizaţie agro-pastoral al poporului nostru,subliniind încă o dată vechimeacultului acestui animal la autohtoni şiconfirmă indispensabila lui prezenţă înriturile de trecere de la anul vechi laanul nou. De asemenea, reuşeşte sătrimită spre dimensiunea durabilităţiicaracteristică comunităţii, trădândacea mentalitate păstrătoare fidelă ariturilor din acel ciclu al solstiţiului deiarnă. Aşadar, memoria colectivăfuncţionează şi sfidează temporalitateaîn folosul păstrării tuturor obiceiurilor

şi ceremoniilor specifice. Procesul dealteritate nu a găsit un teren fertil înmemoria colectivă şi în formele ei demanifestare care prezintă rădăciniadânci în practicile străvechi legate deactivităţile agricole şi creşterea ani-malelor. O distanţare de manierele ini-ţiale s-a petrecut, dar asemenea uneicopii mai puţin fidele a unei lumiideale, astfel, distanţarea e aproapeimperceptibilă pentru natura umanăcontemporană angrenată în lumeaspectacolului. Rămânând în acelaşi

context, se înregistrează totuşi oîmbogăţire în ceea ce priveşte noteleinedite şi complexe prezente încostumaţia formaţiilor. In acest sens,am enumera accesoriile dansatorilorşi mascoidelor de căiuţi :

- zgărzile cu clopoţei purtate îndiagonală pe piept de dansatorii dinAlbeşti care şi-au susţinut dansul cuefecte sonore deosebite sau acelaşiaccesoriu, împodobind de data aceastamascoidele de căiuţi din Hlipiceni,diferenţându-se prin dimensiunea maimică a clopoţeilor, dar şi prin efectelesonore mai molcome şi sacadate înfuncţie de mişcările coregrafice alepurtătorilor.

- canaful roşu de pe chipiul dan-satorilor din Tudora, dar şi batista încolţ prinsă de cureaua din talie de carese mai susţine o altă cureluşă din pieleaşezată în diagonală pe piept şi careindividualizează costumul alb compusdin cămaşă şi fustă.

- pelerinele albastre ale căiuţilordin Hlipiceni

- brâiele tricolore ale celor dinGorbăneşti aşezate în diagonală pe unumăr, dar şi pe celălalt.

- oglinzile presărate din loc în loc pegâturile înalte ale mascoidelor dinAvrămeni care impresionează prin

EVOLUŢIA ALAIURILOR DE ANUL NOU

Formaţia de căiuţi din Albeşti

Formaţia de căiuţi din Hlipiceni


6

statura impunătoare sau oglindarotundă fixată de data aceasta pepieptul dansatorilor din GeorgeEnescu

- nasturii metalici împodobindpărţile terminale din suprafeţele la-terale ale mascoidelor de căiuţi dinGorbăneşti şi de o parte şi de altaprinşi canafi mari şi roşii.

- franjurile roşii caracteristicecostumaţiei ansamblului din Vf. Câm-pului, dar şi romburile din panglicăroşie de pe chipiurile bărbaţilor sau depe pălăriile fetelor

- „pamponul’’ albastru de pe chipiulcelor din Oneaga (Cristeşti) şi batistelefrumos brodate aşezate în colţ la veşcadin spate, dar şi în partea laterală aveştii din faţă sau acelaşi ,,pompon’’, dedata aceasta roşu, pe chipiul celor dinBroscăuţi.

- panglicile aşezate în formă de şahpe faţa şi spatele cămăşilor şi lăsate săcadă liber pe umerii dansatorilor dinBroscăuţi.

Ca o completare a accesoriilorpurtătorilor de mascoide au fost şipiesele din recuzita comişilor: bicelesimple sau împodobite cu canafi sausăbiile din lemn care trimit prin diba-cea mânuire din timpul dansului spreacea funcţie ritualică din vechime,amintind de practicile cu caractermagic din anumite perioade ale anului

(Cândeşti, Vf. Câmpului, Lozna).Un alt alai a fost cel al urşilor cu un

rol bine definit în cadrul şi cu trimiterila substratul vechi al tradiţiei geto-daceunde exista cultul pentru acest animal.Apariţia lui anunţă renaşterea naturiicare se va petrece când acesta va părăsiperioada de hibernare, noua perioadăde timp nu va începe fără binecu-vântarea acestuia. Urşii din Vorona şicei din Asău (Bacău) prin dansul lorritualic au dezvăluit mutaţiile şiconvulsiile din univers care survin laapropiata reînviere a vegetaţiei.

Nu a lipsit nici capra, o altă prezenţămitică animalieră, simbol al

fecundităţii şi fertilităţii, iar notele deoriginalitate şi tradiţionale auaparţinut măştilor – costum de caprăconfecţionate din stuf de la Broscăuţi,celor din Tudora cu acel triunghi bogatîmpodobit cu hurmuz sau celor cucostume realizate din cordele îngustedin Avrămeni.

Comunele din judeţul Botoşani s-auprezentat la această ediţie cu propriileansambluri bine structurate şi ale cărorreprezentaţii s-au succedat în timpulspectacolului coerent, evitându-se astfeltrecerile lungi cu note discrepantepentru spectatori: comuna Avrămenireţinând atenţie prin diversitate, (că-iuţi, capre, urători), comuna Voronaimpresionând prin jocul măştilor, dar şiprin alaiul urşilor bine stăpâniţi deUrsar, comuna Vf. Câmpului atrăgândprivirile prin grupul fetelor şi purtătoriimascoidelor de căiuţi, dar şi prin grupulcomişilor. La acestea se mai potenumera şi ansamblurile de la Casa deCultură Săveni şi Casa de Cultură aSindicatelor „Nicolae Iorga“.

S-au alăturat ansamblurilor din Bo-toşani şi cele din alte judeţe Constanţa,Suceava, Maramureş, reuşind săamplifice aspectul sărbătoresc al fes-tivalului desfăşurat în zona noastră cureale trăsături de originalitate şiindividualitate.Margareta MIHALACHE

Alaiul de urşi din Bacău

Capre din alaiul de la Avrămeni


7

ZILELE ORAŞULUI BOTOŞANI ŞI TÂRGUL MEŞTERILOR POPULARI

In cadrul sărbătorii dedicateOraşului Botoşani, care s-adesfăşurat în perioada 17-25

aprilie 2008, Primăria în colaborarecu Asociaţia Meşterilor Populari dinMoldova, Centrul Judeţean pentruConservarea şi Promovarea Cul-turii Tradiţionale Botoşani, Direcţiapentru Cultură, Culte şi PatrimoniulCultural Naţional Botoşani, a orga-nizat ediţia a-II-a a Târgului Meş-terilor Populari. De la deschidereaoficială s-a făcut remarcată partici-parea numeroasă a meşterilorinvitaţi din întreaga ţară: Suceava,Iaşi, Vaslui, Bistriţa, Neamţ, Galaţi,Prahova, Dâmboviţa şi RepublicaMoldova, fapt care a fost un câştig înceea ce priveşte creionarea uneihărţi care nu a fost de tip limitativ şicare a încercat să cuprindă maimulte zone etnografice. Dacă ne-ammulţumi cu o prezentare super-ficială, am limita concluziile doar laaspectul numeric, dar, dacă ne-ampropune să punctăm evenimentulacesta cu implicaţiile sale majore,am constata diversitatea obiectelorexpuse de-a lungul celor două zileale târgului de către meşteri. Nugreşim cu nimic când afirmăm că aufost foarte bine reprezentate maitoate meşteşugurile, dintre toate,detaşându-se vizibil: olăritul, ţesu-tul, împletiturile din nuiele, pănuşi,papură, dar şi prelucrarea lemnului.In acest sens, vasele olarilor aureuşit să se încadreze în următoa-rele tipuri: ceramica de Cucuteni(Petru şi Angela Maxim Dorohoi),ceramica de Kuty (Sonia şi EusebiuIacinschi), ceramica roşie smălţuită(Dumitru Pascaniuc Marginea –Suceava).

Domeniul prelucrării lemnului afost cel mai bine reprezentat prin

numărul mare de obiecte cu motivediverse regăsite pe lingurile şitroiţele meşterului Marcel Apala-ghiei: de la simbolul dragostei prinreprezentarea a două păsări , la celal speranţei prin reprezentarea co-coşului, la cel al înţelelpciunii prinreprezentarea bufniţei, la cel al ca-sei prin reprezentarea şarpelui, pâ-nă la motivele geometrice binecu-noscute. Tehnica de lucru şi alege-rea speciilor lemnoase exotice (ci-reş, nuc, mahon, paltin) cu impor-tante implicaţii estetice au determi-nat creşterea valorii exponatelor.

De asemenea, au atras atenţia pie-sele de mobilier ale lui Cristi Con-stantinescu din Vaslui care într-omanieră surprinzătoare încearcă săîmbine inovaţia cu tradiţia, pă-strând totuşi nota rusticăcaracteristică mobilierului din casaţărănească.

Tematica religioasă s-a bucuratde o specială abordare în pieselerealizate de meşterul Nicolae Ghi-orghian (Suceava), migăloase sculp-turi în basorelief, adevărate minia-turi executate cu o neîntrecută mă-iestrie, dar şi în icoanele pe lemn

Meştere populare din comuna Conceşti


8

sau sticlă pictate de Liviu Şoptelea,Ionuţ Gafiţeanu, Anaca Ţintă (Bo-toşani), Valentin Acasandrei (Iaşi )şi Ina Panamarciuc ( Galaţi).

Despre lumea satului şi reali-tăţile de odinioară ale acesteia carese pierd în timp, ne-au amintit lu-crările expuse de Cristian Hârtie:,,Carul tras de vaci’’, Casa bunici-lor’’, ,,In noapte’’, ,,Satul înzăpezit’’,,,Dansul fluturilor’’, ,,Mâinile bu-nicii’’ care s-au integrat în atmosferatârgului al cărui obiectiv urmărit afost evidenţierea valorilor tradiţi-onale ale culturii populare.

Ţesăturile femeilor din Ungureni(Maria Zotic, Aurica Cojocaru, Eu-genia Apopii, Maria Roşu, MariaBurlacu), Conceşti (Elena Sofro-nescu, Eugenia Hudişteanu, VioricaAndriş, Elena Pălinişteanu, VioricaCojocea, Olga Avasiloaie, Tudora(Mihai şi Floarea Maxim), Avrămeni(Maria Baciu, Florentina Coţovanu,Elena Ocheană), Ibăneşti (AureliaRacu, Suharău (Tatiana Mănucă)confecţionate din fibre vegetale saudin lână nevopsită, au exemplificatmotivele decorative tradiţionale:

vrâstele, ozoarele, fiind păstrate cufidelitate de ţesătoarele din judeţulBotoşani, atât în macaturi şi lăicere,cât şi în realizarea ştergarelor.

Textilele de interior, aparţinândcreatoarelor populare din Bistriţa(Maria Bruj, Nicoară Raveca) şiGalaţi (Elena Neagu) s-au indivi-dualizat prin motivele decorativeflorale sau geometrice şi tehnicamigăloasă de lucru. Iar cămăşilecreatoarei populare Elena Şerb dinPrahova au reţinut atenţie prinfineţea pânzei, dar şi prin câmpurileornamentale ale căror elementedecorative sunt echilibrat repar-tizate şi au stat alături de iile EleneiŢivlică din Botoşani, care, prin ma-niera de confecţioanare, au încercatsă facă trecerea de la tradiţionalspre modern.

Podoabele din vechime, careînfrumuseţează sau, mai bine-zis,completează costumul popular-renumitele zgărdane –au aparţinutmeşterei Elena Ghiorghian dinSuceava şi Mariei Bruj din Bistriţa.

Impletiturile din nuiele, pănuşi,papură, dar şi cele din sfoară (Au-

rora Sauciuc – Botoşani) s-auîncadrat în categoria generală deîmpletituri. Elena Felciuc, SanduCălina (Tudora), Valentin Matras(Vorona ), Ileana Szilagy (Bistriţa),Lilian Toderaşcu (Iaşi) au expus ovarietate de coşuri cu mărimi şidimensiuni variate. Iar creatoareaAna Grunzu din Iaşi a construitpersonaje din lumea satului saugrupuri statuare implicate îndiferite scene cu o fineţe rar în-tâlnită, din pănuşi, diferenţiindpărţi ale vestimentaţiei acestoraprin discrete nuanţe.

Atmosfera marilor sărbători depeste an a fost reînviată princulorile vii folosite la încondeiatulouălor pentru desenarea motivelortradiţionale: fierul plugului, cârligulciobanului, cârje, vârtelniţe, grapa,frunze de stejar, castravete, spicul,crenguţa de brad, vulturul, şarpele,calea rătăcită de către Oresia Leu-ciuc, Victoria Fundiur Rădăuţi, Ce-lica Iuliana, Nistor Suceava, Mă-rioara Negură şi Elisabeta LoghinVatra Moldoviţei, Aurica CpojocaruUngureni şi Sofia Tun Bucecea şiprin împodobirea cu panglici amascoidelor de căiuţi din alaiul deAnul Nou de către Niculina Andro-nache (Vorona) sau prin interesantaşi atenta confecţionare a măştilorde către Gheorghiţă Ţugui (Vorona).

Putem concluziona că princolaborarea Centrului Judeţeanpentru Conservarea şi PromovareaCulturii Tradiţionale Botoşani cuAsociaţia Meşterilor Populari dinMoldova, s-a reuşit de fapt oîntâlnire a meşterilor populari dinîntreaga ţară, iar multitudineaobiectelor expuse a întregit sau areîntregit harta zonelor etnograficepăstrătoare ale meşteşugurilortradiţionale.

Margareta MIHALACHE

Meşterul Marcel Apalaghici


9

În cadrul programelor pe care Centrul Judeţeanpentru Conservarea şi Valorificarea creaţieipopulare Botoşani le desfăşoară, se înscrie şi

Festivalul cântecului, jocului şi meşteşugurilor, Ediţia aII-a din perioada 10-14 august 2007.

Fiind şi vremea potrivită şi lună de vară,manifestarea a avut loc pe Pietonalul Unirii dinBotoşani, spaţiu generos şi potrivit sub coroanele verzişi ocrotitoare ale pomilor, unde meşterii populari dinzona Botoşani, Republica Moldova, Iaşi, Suceava şi-auexpus obiectele realizate de ei spre încântareabotoşănenilor care erau invitaţi să-şi cumperefrumoasele obiecte de utilitate, dar şi pentru decorareainterioarelor. Majoritatea meşterilor participanţi lafestival au fost cei din comunele Tudora, Vorona,Ungureni, Ibăneşti, Conceşti, Coţuşca, Dângeni,aparţinând zonei Botoşani. În calitate de referentetnograf al Centrului J.C.V.C.P. Margareta Mihalache asusţinut şi stimulat în primul rând meşterii din zonă,tocmai pentru a sublinia valoarea creaţiei popularebotoşănene. Prezenţă activă şi mereu printre meşteri întoate cele trei zile ale Festivalului, referentul Centruluis-a dovedit a fi un bun cunoscător al artei popularebotoşănene şi prin calitatea selectivă în ce priveştealegerea acelor obiecte care să contureze cel mai binearta populară de astăzi a zonei Botoşani. Ca un motiv decomparaţie şi binevenit a fost şi expunerea pe panouri aobiectelor create de meşterii vechi. Putem exemplificaîn acest sens, piese de port popular, ţesături de interiorde la Conceşti, de la Ibăneşti, dar şi obiecte noi,mergând pe linia tradiţiei ca în cazul ţesăturilor de laTudora, Coţuşca sau accesoriilor pentru obiceiurile deiarnă de la Vorona. Aşa cum s-a văzut, forţa prezentăriişi participării la târgul din luna august a aparţinutmeşterilor din judeţul Botoşani, pentru că meşteriaparţinând Asociaţiei Meşterilor pe Moldova au fostpuţini şi având pe panouri obiecte din domeniuluiprelucrării artistice a metalului şi pietrei, icoană pelemn şi port popular, înscriindu-se pe linia arteidecorative.

Întorcându-ne la meşterii botoşăneni din evidenţaC.J.C.V.P, unii dintre ei vin din comune unde se aflăcolecţii muzeale săteşti cu piese de valoare, ce definesccreaţia populară veche.Aici se înscriu comunele:Conceşti cu o colecţie realizată de Aglăiţa Bălinişteanu,-Ibăneşti, Vorona cu un bogat inventar cuprinzând piesede port popular pentru sărbători şi ritual de nuntă,ţesături de interior, obiecte pentru uz gospodăresc dinlemn De la Conceşti meşterele Hudişteanu Eugenia şiCojocea Viorica, au adus la târg ţesute de ele, frumoase

ştergare şi piese de port popular.De remarcat este că de la Tudora a participat un

meşter bărbat, Maxim Mihai care trecând dincolo deobişnuit, ne-a arătat că nu numai că îşi ajută soţia, dar elînsuşi îşi pregăteşte firele şi ţese pânza albă dinbumbac, lăicere, păretare, ştergare, care au fost şicumpărate de doritorii botoşăneni de a avea în casăţesături recente, dar care respectă linia tradiţiei.

De asemenea de la Ibăneşti, meştera Aurelia Racu,pe lângă faptul că a adus frumoase piese de port dincolecţia muzeală alcătuită de soţii Carmen şi DanPorfireanu, a venit ea însăşi îmbrăcată în costumpopular, oferind spre aprecierea botoşănenilor,ştergarele şi ţesăturile din lână şi bumbac pe care aînvăţat să le ţase de la vârsta când abia ajungea la ,,talchigi” de la stative.

De la Coţuşca meşterii Liliana şi Nicanor Căsăndrucau încântat pe doritorii de frumos cu ţesături mari dinlână naturală alb, gri, negru, cu decor respectândmotivele tradiţionale.

Cu ceramică, au venit din atelierul de olărit alBotoşanilor, Sonia Iacinschi, recunoscută pentrudecorarea ceramicii tip ,, Kuty” şi a unor replici dupăceramica Cucuteni şi de la Dorohoi, soţii Angelica şiPetru Maxim, care inspirându-se din cultura Cucuteni,modelează şi decorează vase într-un stil propriu, atât înce priveşte formele căt şi decorul.

Steliana BĂLTUŢĂ

TRADIŢIE ŞI CONTINUITATE ÎN MEŞTEŞUGURILE POPULARE


10

De la Iaşi, a adus oale pentru sarmale şi lapte IfrimDumitru, care lucrează în atelierul său, ceramică deutilitate. Pentru prelucrarea lemnului, singurii care aufost prezenţi la târg, au fost meşterii Sonia şi MarcelApalaghiei cu linguri şi troiţe, sculptate în diferiteesenţe de lemn cu un decor mergând pe simbolisticapopulară. Meşterul inginer Marcel Apalaghiei are şi ofoarte originală poveste a simbolurilor, creaţie proprie.

,,Povestea spune că, într-un sat din ţinutul Botoşani,la vreme de secetă un cioban cu turma sa a plecat lapădure cu oile la păscut. De dorul soţiei crestează pe olingură DOUĂ PĂSĂRI , simbol al dragostei. Ştiind căacasă a lăsat şi o copilă, crestează o PASĂRE ŞI UN PUI,simbolul al dragostei de mamă. Pe el îl inspiră tot ce-lînconjoară din natură. Timpul trece şi SOARELE răsarezi de zi, şi imediat se gândeşte că ce-ar putea săreprezinte în arta noastră populară acest astru, decătmişcarea, simbolul vieţii. Gândindu-se, se bucură că alăsat ŞARPELE, păzitor al casei, şi COCOŞUL în bătătură,care reprezintă simbolul speranţei, prin cîntatul lui,alungând spiritul întunericului şi vestind zorile. Se maigândeşte că totuşi cineva îl va ajuta să ajungă acasă şicrestează o PASĂRE MĂIASTRĂ care l-a ajutat şi pe FătFrumos ca în tradiţia populară, să treacă de obstacole.Îşi face apoi un loc de închinăciune şi cresteazăoTROIŢĂ iar pentru copila de acasă, o LADĂ DE ZESTRE,pentru când va fi mare şi mireasă”.

Invitată din Republica Moldova, raionul Glodeni,Parascovia Pasat a venit cu ţesături având ca urzealăfirul alb de bumbac şi ca băteală firele de lână înculorile naturale alb, negru, gri. Meştera , învăţătoarefiind, a moştenit dragostea pentru ţesăturiletradiţionale pe gherghef, însuşindu-şi ea însăşi tehnicarespectivă, la fel de pricepută fiind şi la ,,stative” unde aţesut ştergare şi feţe de masă din bumbac.

Trecănd către panourile cu pictură (altă tehnicăprezentată la târg) au ieşit în evidenţă icoanele pe sticlămăiestrit realizate de Liviu Şoptelea în tehnica vechilormeşteri iconari şi pictură naivă a lui Cristian Hârtie,care a surprins în tablourile sale aproape în detaliu,arhitectura populară şi scene din viaţa satului

tradiţional ,, Carul cu boi”, Bunici pe prispa casei,îmbrăcaţi în frumoase costume populare bătrâneşti şialte imagini aducănd lumină şi culoarea comunităţiirurale de altădată.

Fiind la domeniul cu pictură menţionăm aici,talentul şi priceperea meşterei Pavăl Ecaterina de laSuceava care a fost prezentă la târg cu icoanele pe lemnrealizate cu o tematică biblică diversă. Măiestriameşterei s-a dovedit şi în momentul trecerii de la icoanapictată la realizarea iilor de sărbătoare, apreciate şicumpărate la târg.

În cadrul diversităţii de materiale prelucratemeşterul Matraş Valentin de la Vorona- Botoşani a venitcu împletiturile sale din nuiele, fiind recunoscut pentrurealizarea coşurilor de diferite forme şi mărimi.

În cadrul trecerii de la tehnica tradiţională aînnodării franjurilor la ştergare şi covoare, cu multăpricepere şi talent, meştera Aurora Sauciuc ( inginer deprofesie) a expus în cadrul târgului, lucrări decorativedin sfoară de cânepă înnodată în reţele de ochiuri şirăsuciri ingenios realizate. La fel de pricepută s-adovedit a fi şi în meşteşugirea mărgelelor, realizând,,zgărdane” purtate la gât ca podoabe pentru costumulpopular de sărbătoare.

Originalitatea şi autenticitatea târgului din 10-14august constă în prezentarea comparativă, în paralel apieselor de tradiţie veche şi a creaţiei recente, dovedindputerea creativă a meşterilor în domeniul arteipopulare scoţând în evidenţă potenţialul zoneietnografice Botoşani.

Ceramică tip Kuty - meşter Sonia Iacinschi

Scoarţă ţesută - meşter Paraschiva Pasat


11

,,MOBILIERUL TRA-DIŢIONAL DIN MOL-DOVA”, o nouă apariţieeditorială la Botoşani(Editura Agata) pur-tând semnătura recu-noscutei cercetătoaredr. etnolog Angela Pa-veliuc Olariu, vine săcompleteze şi să îmbo-găţească studiile refe-ritoare la cultura ma-terială şi spirituală po-pulară din România.

Chiar din capitolul Ial cărţii, autoarea sereferă la pădurile dinMoldova, folosind

trimiteri la documente începând încă din secolul al XV-lea,zonele împădurite fiind principalele furnizoare de lemnpentru construcţia caselor, pentru unelte, pentru piese deuz gospodăresc şi mobilier. Sugestivă este şi referireadocumentară la mărturia suedezului Erasm HenricSchneider de Weismantel ,,care a zăbovit”

prin Moldova în anii 1713-1714 şi care aminteşte de ,,incomparabilele păduri de fagi” numite de români ,,bucovine”- păduri care ,,străbat ţara în lung şi-n lat”. Înafară de ,, fag” aceste păduri mai au stejari, tei şi cei maifrumoşi meri, pruni,cireşi, vişini, aluni, corni şi alţi pomi defelul acestora, purtători de fructe, făcându-ne cunoscute,esenţele de lemn existente în secolul al-XVIII-lea

Într-un raport diplomatic francez din iunie 1798, suntamintiţi pentru lemnul de construcţie patru codri,,imenşi” : Codrul Bicului dintre Prut şi Nistru, CodrulIaşilor, Codrul Herţei şi Codrul din împrejurimile oraşuluiPiatra Neamţ.

În capitolul II este prezentat un scurt istoric şi stadiulcercetărilor în cadrul studierii mobilierului existent înlocuinţele neolitice. Trimiterea către cercetările arheo-logice cuprinde şi o prezentare a primelor forme demobilier, materialele din care erau realizate şidimensiunele pe care le aveau. Chiar dacă prin săpăturilearheologice n-au fost găsite piese de mobilier din lemn dincauza perisabilităţii, uneltele din fier descoperite,(,,rindeaua , dalta, barda, toporul, cuţitoaia ”) au stabilitvechimea prelucrării lemnului. Documentele din secolul al-XV-lea afirmă autoarea studiului, menţionează specializări,, ale meşterilor în prelucrarea lemnului (,, ploscari”,,,blidari” ) Strungul de lemn apare prin 1508-1509, într-uncatastif de cheltuieli.

La fel ca şi pentru păduri, în consemnările călătorilorstrăini prin Moldova, apar referiri la piesele de mobilierîncepând cu secolul al XIX-lea, datele despre mobilierul dincasele tradiţionale, sunt tot mai numeroase. În funcţie deevoluţia planului de locuinţă, apare şi o diversificare apieselor de mobilier, menţionate în detaliu şi cu o descriere

a lor ca formă şi loc de aşezare în interior. ,, La gospodăriilemai în stărite, într-un colţ al camerei se găsea şi cel de-aldoile blidar. În partea opusă se afla aşezat un pat larg delemn, iar deasupra se afla instalat grindariul pe care seîntindeau alte lăicere, cergi, stergare”

Capitolul III se referă la ,, Meşteri şi centre specializate.” Meşterii erau împărţiţi şi purtau denumirea în funcţie deoperaţiunile pe care le executau la prelucrarea lemnului ( ,,dulgheri”, „ teslari” , „tîmplari”, ,,stoleri”)

Teslarii din secolul al XVII lea, lucrau şi mobilier,tâmplarii, lucrau tâmpla de biserică, stolerii lucrau pentrucei înstăriţi şi uneori pentru lăcaşuri de cult.

Statistici ale vremii începând din a doua jumătate asecolului al XVII-lea, menţionează numărul meşterilor pecategorii, informaţie ce trebuie interpretată cu prudenţăspune autoarea pentru că nu există certitudinea că au fostincluşi toţi cei existenţi.

Pentru anul 1901, este adusă în lumină o informaţienouă cu privire la existenţa certă de data aceasta laBotoşani a meşterilor,, cuferari” , aflată din ,,Industria înMoldovă”, între anii 1848.-1864, consemnată de LeonidBoicu.

În capitolul IV ,, Materia primă „ găsim trimiterea cătredocumentele încă din vremuri voievodale care se referea la,, slobozenia ” de a se tăia lemnul de orice trebuinţă înunele locuri, doar din păduri mari. Printre esenţele cel maides folosite la confecţionarea mobilierului se numără fagul,stejarul, frasinul, bradul, paltinul, teiul. Centrelespecializate erau localităţile unde era o majoritate demeşteri şi unele aşezări purtau denumiri asociate cuobiectele executate-Blidari, Ploscuţeni, Doaga.

Capitolele V şi VI se referă la ,, Tehnicile de lucru” şi,,Categoriile de mobilier” , unde autoarea continuă cu oanaliză pe zone etnografice.: Iaşi, Rădăuţi, Vrancea,Câmpulung-Moldovenesc, Gura- Humorului, Suceava,Neamţ, Botoşani, Vaslui, trecând în revistă şi decorul folositla mobilierul din Moldova.

În studiul la care ne referim, cercetătoarea AngelaPaveliuc-Olariu sintetizează şi un text despre situaţiaactuală a meşterilor şi pieselor de mobilier.

Cercetarea cuprinde şi o serie de ,, Concluzii”, ,,Note” ,,,Un Glosar” , ,, Abrevieri”, dar şi 60 de pagini grupândimagini grafice impecabil realizate de Emilia Drumea şiEcaterina Rusu şi imagini fotografice cu interior de locuinţăşi piesă de mobilier.

,, MOBILIERUL TRADIŢIONAL DIN MOLDOVA” cartesemnată de Angela Paveliuc-Olariu dr. etnolog, vine săîmbogăţească cercetarea referitoare la interioareletradiţionale româneşti, la arta folosită, la diferitele tipuride mobilier, la evoluţia în timp a acestei categorii de pieseimportante pentru patrimoniul etnografic, în esenţă săîmbogăţească cercetarea referitoare la civilizaţia lemnuluidin România.

Steliana BĂLTUŢĂ

RREECCEENNZZIIEE,,MOBILIERUL TRADIŢIONAL DIN MOLDOVA”


12

În cadrul amplei manifestari Festivalul cântecului,jocului, portului şi meşteşugurilor din « Ţara de Sus »Ediţia a II-a, din perioada 10-14 august 2007, s-a

desfăşurat un simpozion cu caracter etnografic. Tematicaabordată nu a fost întâmplătoare, urmărindu-se, de fapt,găsirea unor soluţii clare în ceea ce priveşte menţinereameşteşugurilor tradiţionale atât în zona etnograficăBotoşani, cât şi în celelalte zone din ţară.

Au participat specialişti din Bucureşti, Iaşi, Bacău, Vasluişi din acest motiv, discuţiile purtate au fost diverse şi cu ungrad important de complexitate. Aşadar, preşedinteleAsociaţiei Meşterilor Populari din Moldova a punctataspectele negative existente : lipsa de comunicare întremeşteri şi factorii de decizie din toate instituţiile de profil(muzee,centre de creaţie, şcoli populare, direcţiile decultura).În legătură cu menţinerea meşteşugurilortradiţionale, dl Marcel

Lutic a amintit criteriile care trebuie să stea la bazacreaţiei populare şi de care meşterul trebuie să ţină cont :reţeta obiectului de artă, materia primă adecvată, tehniciarhaice specifice, ansambluri decorativ-ornamentaletradiţionale, ansambluri cromatic-armonioase, funcţiaritualică şi simbolică. De asemenea, s-au precizat riscurilecare se ivesc în raporturile bine stabilite : frumosul şi utilul,unde se înregistreaza un exces al decorativismului, osufocare a spaţiilor libere; manual şi mecanic, în acest sens,se constată o pătrundere alarmantă a obiectelor în serie, îndetrimentul celor confecţionate manual; individualitate sinoutate: circulaţia ansamblurilor decorative neîntemeiată şipunerea în pericol a unicităţii fiecărei zone etnografice.

Dezbaterile au continuat pe aceeaşi linie, de la aşa-zisa”reţetă a obiectului de artă” la opinii cu privire la schimbarearolului funcţional al obiectelor creatorilor populari şi au fostexpuse de către prof.Vasile Ungureanu. Delimitând produsulmeseriaşului popular de cel autentic al meşterului popularsau termenul de artizanat explicat ca”o mică industrie” de celal creaţiei populare ca “păstrător al structurii şi tehnicii

arhaice”, domnia sa ne-a înlesnit posibilitatea de a sintetizaintervenţia sa într-o interogaţie de tip retoric “Quo vadis,artífice?”

Muzeograful Iulian Bucur de la Complexul Muzeal “IulianAntonescu” Bacău s-a oprit la mesteşugul olăritului prinintermediul unei cărţi aparţinând muzeografei FeodosiaRotaru şi dr.etnograf Dorinel Ichim. Aprecierile la adresaconţinutului cărţii au evidenţit faptul că practicareameşteşugului olăritului în judeţul Bacău a fost consemnatăca “un factor de sedentarism, unitate şi continuitate”.Maniera de prezentare a unei realităţi triste legate dedispariţia centrelor de olărit şi a olarilor include şi regretulautorilor care au reuşit să îmbine extraordinara cercetareetnografică cu pasiunea caracteristică specialiştilor de a maitezauriza rămăşiţele unei culturi materiale.

S-a continuat cu vizionarea filmului documentar “Centrulde ceramică din comuna Mihăileni, sat Pîrîul Negru”, realizatde sectorul etnografic al Centrului Judeţean pentruConservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşaniprin referentul etnograf Margareta Mihalache, care a reuşitsă puncteze toate etapele de lucru caracteristice ceramiciipopulare din Mihăileni încă de la procurarea materiei prime,modelarea, uscarea, angobarea, prima ardere, smălţuirea, adoua ardere până la obţinerea vasului. Frumuseţeamotivelor decorative, diversitatea acestora şi unicitatearepartizării şi combinării pe suprafata vaselor au fostexemplificate prin vizualizarea concretă a ceramicii deMihăileni păstrate în colecţia Muzeului de EtnografieBotoşani.

Continuând problematica abordată de-a lungulsimpozionului, dr.etnograf Angela Paveliuc Olaru a sugeratcă diversitatea culturii populare (arhitectura, ocupaţii,obiceiuri, mesteşuguri) s-a dezvoltat în funcţie de cerinţele şigusturile comunităţii săteşti, subliniind că în timp viaţatradiţională a suferit schimbări şi că unele dintremesteşugurile tradiţionale au dispărut. A apreciat eforturileCentrului Judeţean pentru Conservarea şi PromovareaCulturii Tradiţionale Botoşani şi ale Direcţiei pentru Cultură,Culte şi Patrimoniu Cultural Botoşani de a stimula meşteriisă continue propriul lor mesteşug, oferindu-le posibilitateade a expune creaţiile proprii în cadrul târgurilor care au locîn cursul anului.

Muzeografa Steliana Băltuţă, şefa Secţiei de EtnografieBotoşani, s-a oprit la importanţa dezvoltării gustului celormici pentru aprecierea tradiţiilor şi instruirii acestorapentru practicarea unor mesteşuguri. Referindu-se la creareaunor programe de educaţie muzeală, a specificat necesitateaimpunerii unor concursuri care ar urmări completareacunoştinţelor elevilor în domenii diverse: istorie,artă,etnografie, ştiinţele naturii şi care ar determina creştereainteresului generaţiei tinere pentru conservarea valorilorpatrimoniale ceea ce ar împiedica pierderea identităţiinaţionale.

Simpozionul “Posibilităţi de menţinere şi revigorare a meşteşugurilor tradiţionale”


13

Despre importanţa unui Proiect transfrontalier cuRepublica Moldova – Raionul Făleşti “Moştenire dinbătrâni”, derulat în cursul anului 2007, de către Direcţiapentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional care aurmărit să pună în valoare meştesugurile tradiţionale şimeşterii populari şi care a reunit 10 meşteri populari atât dinjudeţul Botoşani, cât şi din Raionul Făleşti, a vorbit d-nadirector Dana Pietraru. Un alt proiect a apărut la iniţiativapreşedintelui Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova,Marcel Lutic, şi a cercetătorului Fundaţiei pentruMeşteşugari, Florin Filip, şi s-a numit “Meşteri anonimi.Auditasupra domeniului meşteşugarilor în Regiunea de Nord-Est”,urmărind o mai bună cunoaştere a meşterilor,meşteşugarilor şi creatorilor populari din regiunea amintitămai sus. Echipa de proiect a organizat o campanie de

cercetare în judeţele Iaşi, Vaslui, Botoşani şi Suceava la careau participat specialişti: conf. univ. dr. Paula Popoiu şidirector general al Muzeului Naţional al Satului “DimitrieGusti” din Bucureşti şi etnografii: Florentina Bran, DelciziaMareş. Finalizarea proiectului a inclus publicarea demateriale promoţionale cu meşteri, meşteşugari, creatoripopulari şi distribuirea acestora în institutiile care se ocupade conservarea şi promovarea meşteşugurilor tradiţionale.

În finalul întalnirii, dl director al Centrului Judeţeanpentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţi onaleBotoşani, Ilie Ion, a subliniat importanţa desfă şurarii acestuisimpozion care poate oferi soluţii concrete în menţinereatradiţiilor şi meşteşugurilor din zona etnografică Botoşani.

Margareta MIHALACHE

După realizarea şi prezentarea documentaruluireferitor la meşteşugul olăritului de la Mihăileni,vatra meşterului Smerica Gheorghe din Pârâu

Negru, o altă fil mare realizată de data aceasta la Ungureni,dar tot din iniţiativa referentului Margareta Mihalache, vinesă îmbogăţească arhiva la meşteşugurile practicate în zonaBotoşani.

Pelicula ne introduce în vatra aşezării cu un comentariureferitor la istoria locului, la personalităţi din viaţa satului, labiserică loc central de spiritualitate despre care vorbeştepreotul prezentând structura interioară a lăcaşului de cult,pictura veche realizată şi scoasă la lumină după o perioadăde restaurare. Treptat, de la cadrul creat de peisajul satului,de lăcaşul de cult, comentariul şi imaginile ne duc cătrelocuinţe şi unele meşteşuguri practicate, unele rămaseoprite, încremenite în loc ca amintire din viaţa comunităţiirurale de altădată, altele continuate ca un arc de boltă pestetimp, parcă pentru a nu ne uita identitatea, originile şiobiceiurile străbune.

Suntem invitaţi apoi, în locuinţa primitoare a meştereiMaria Zotic. Locuinţa loc de poveşti la gura sobei, de

desfăşurare a obiceiurilor calendaristice şi ale vieţii defamilie dar şi loc de frumuseţe a pieselor de mobilier şi aţesăturilor meşteşugite în lungile luni de iarnă. Gazdaprimitoare, Maria Zotic la 72 de ani a creat cadrul uneişezători împreună cu meşterele Eugenia Apopei, MariaBurlacu şi prezintă în detaliu meşteşugul ţesutului cu fire decânepă, plecând de la semănatul cânepii, smulgerea ei,,,muratul” în apă, uscatul, me li ţatul, ,,răgilatul” , (pieptănat),torsul şi apoi ţesutul şter garilor numite ,, leşiere”foarte bunepentru bucătărie.

Tot din cânepă, dar de data aceasta vopsită, erau ţesutelăicerele, păretarele în 4 iţe. În timp ce ţese, meştera MariaZotic cântă aşa cum făcea în tinereţe, cănd îşi prindea înţesătură visele de copilă şi mai tărziu dorurile de fată, cuzestrea gata pregătită de măritat. Continuând săpovestească, ne spune că astăzi ţese şi lăicere de cordele doardin pasiune şi plăcere, uimind pe toată lumea care seîntreabă de ce mai are nevoie să ţese, când toate se găsesc decumpărat. Meştera Maria Zotic ne mai spune că şi-a învăţatcopiii meşteşugul ţesutului dar cei tineri au acum o altă viaţădecât a bunicilor lor, nici horele sau balurilr de altădată nu secompară cu discotecile de azi.

Documentarul, ne conduce în altă locuinţă, a meştereiAurica Cojocaru unde ni se dezvăluie meşteşugulîncondeierii ouălor cu motive arhaice după metodetradiţionale, cu ceara de albine şi introduse apoi în culoarearoşie; altele în culoarea verde a vegetaţiei renăscute. La acestmeşteşug de decorare a ouălor, meştera are urmaşi pe ceitineri care să ducă mai departe meşteşugul, menţionând-o penepoata Nicoleta Cojocaru.

După prezentarea şi acestui vechi meşteşug, ne retragemîn final din casa meşterei, pentru a revedea în depărtări,imaginea aşezării Ungureni, loc binecuvântat al zoneiBotoşani.

Steliana BĂLTUŢĂ

UN NOU DOCUMENTAR LA CENTRUL JUDEŢEAN DE CONSERVAREŞI VALORIFICARE A CREAŢIEI POPULARE BOTOŞANI


Anul 2007 a fost pentru So ci -e tatea Culturală ,,Expo –Art’’ Botoşani un timp de

de păşire a ariei spirituale şi geo gra -fi ce a judeţului Botoşani. Au expusla Sibiu, capitala culturală euro pea -nă, în incinta Galeriilor ,,Art – Vo’’:Ma rius Vatamanu, Liviu Şoptelea,An dra şi Robert Cobuz, iar la Ga le -riile ,,Top –Art’’ din Iaşi: primii doiartişti plastici, amintiţi mai sus, lacare s-.au alăturat Ionuţ Gafiţeanu şiFlorin Grosu. Expoziţiile personaleale lui Marcel Alexa şi George Şpa -iuc au fost găzduite de Galeriile deArtă din Botoşani.

In luna octombrie 2007, mem -brii Societăţii Culturale ,,Expo-Art’’s-au reunit în tradiţionala tabărăde la Agafton. Au participat: MarcelAle xa, Aurel Azamfirei, Robert Co -buz, Ionuţ Gafiţeanu, Florin Grosu,Con stantin Livadaru, Petru Maxim,Cristi Olaru, George Spaiuc, LiviuŞop telea, Marius Vatamanu şi lu cră -rile au poposit pe simezele Gale ri -ilor ,,Ştefan Luchian’’ la începutul lu -

nii decembrie 2007. Despre aceastăex poziţie domnul Cozmin MihaiMun teanu, care a făcut o scurtă pre -

zentare, a apreciat faptul că ,,este unspectacol de lumină, formă şi culoa -re, reunind concepte bine struc tu -ra te şi o dorinţă de exprimare a mo -nu mentalului, dar şi a zonelor de co -rative în transparenţe de vitraliu’’.

Impresia de ansamblu a fost for -ţa deosebită atât în abordarea te ma -tică, cât şi tehnică a unor suprafeţemari la unii, mai diminuate la alţiiîn care, uneori, culoarea incintă,alte ori, şochează, obligând privito -rul să treacă prin stări emoţionaledi ferite de-a lungul circuitului expo -ziţional. S-a observat preocupareaar tiştilor pentru concepţie, tehnicăpic turală şi modalitatea de rezol va -re a suprafeţei plastice.

Tot în cursul anului 2007 maimulţi membri ai societăţii noastrecul turale au susţinut cu partici pareadirectă elevii Liceului de Artă, dar şiai Şcolii de Artă din Botoşani în ca -drul expoziţiilor cu un caracter re -ligios ,,Rugându-ne ţie Doamne!’’. Laîmplinirea a 50 de ani de exis ten ţă aliceului s-a derulat o mani fes tarecare a inclus o altă expoziţie un de s-au regăsit lucrările lui Robert Co -buz, Marius Vatamanu, Liviu Şop te -lea, Constantin Livadaru şi OvidiuZălincă. Au urmat colaborări cuSocie ta tea Culturală ,,Art-Grup’’,oricum pe rioada, care a trecut, aadus destul de multe participări peplan local şi naţional pentrumembrii societăţii noastre care nupot fi trecute cu ve de rea.

Preşedintele S.C. ,,Expo-Art’’,Liviu ŞOPTELEA

PAŞI PRINGALERII

Marius Vatamanu

Marcel Alexa

Liviu Şoptelea


15

Situată în partea sud-vestică a judeţuluiBotoşani, pe partea stângă a Siretului, comunaCorni cuprinde trei sate: Corni, Sarafineşti şi

Balta-Arsă.In cele ce urmează ne vom referi doar la satul Corni

care a fost obiectul cercetării noastre despre porecle.Cornenii, oameni gospodari şi vrednici păstrători

ai tradiţiilor şi obiceiurilor moştenite din bătrâni, s-audovedit inventivi şi-n găsirea poreclelor cu ajutorulcărora să-şi caracterizeze cât mai fidel consătenii,necesitate izvorâtă în principal din nevoia deidentificare a familiilor, având acelaşi nume- (Oniciuc,Daniliuc, Scorţaru, ş.a.).

E greu de precizat care a fost începutul acestui,,botez popular’’. Poate, stând la taifas într-o zi desărbătoare, sau participând la şezători şi clăci, ocazii încare vorbele de duh ,,glumele şi şaga’’ îşi aveau rostullor, fiind aşteptate şi apreciate ca atare de membriicomunităţii. Se făceau atunci remarci în legătură cuunii sau cu alţii la care apăreau mai evidente unelecusururi în comportament, în ţinută, în vorbire sauchiar referitoare la ,, isteţimea’’ fiecăruia dovedită înîmprejurări cunoscute în sat.

Prilej de haz, de bună dispoziţie unde simţulumorului îşi avea rostul lui, aceste vorbe, aprecieri,caracterizând uneori destul de exact persoanarespectivă, au rămas înscrise în ,,memoria afectivă’’ asatului căpătând , cu timpul, statut de PORECLĂ. Ca oparticularitate demnă de semnalat, în cazul satuluiCorni, este faptul că aici aproape toate familiile suntcunoscute după poreclă, numărul poreclelor fiind înacest caz extrem de numeros, după cum vom vedea.Poreclele se moştenesc din tată în fiu ca şi numelepropriu zis al familiilor respective.

In cazul căsătoriei de obicei se impune poreclabărbatului, păstrându-se în memoria celor apropiaţi untimp, şi porecla femeii.

Pare un lucru absolut firesc ca oamenii din sat să secunoască după porecle, adeseori numele real de familiefiind cunoscut şi folosit doar în registrele oficiale sauîn evidenţa factorilor poştali.

Nu se supără nimeni dacă este strigat, (numit) dupăporeclă, acest lucru dovedindu-se util în identificareaexactă a familiilor sau persoanei respective.

Se face haz şi caz doar de poreclele neobişnuite,oarecum, ce vizează aspecte mai puţin acceptate decomunitate, acelea ce frizează vulgaritatea.

Poreclele cuprind aşa cum am arătat, cu multăexactitate şi simţ al umorului tarele comportamentaleale indivizilor în unele situaţii ,,mai speciale’’ din viaţa

satului. Atunci când intervine ironia, aceasta esteponderată, fără răutate, fără ranchiună, existând deobicei o înţelegere umană faţă de cele ,, creionate’’.

Incercarea de ,,clasificare’’ a poreclelor din satulCorni este dificilă. Am considerat nimerit, pentruînceput, gruparea acestora în nişte ,,categorii’’ oarecumarbitrare, dar, oarecum, necesare . Intr-o primăcategorie, destul de numeroasă, am inclus poreclele cecuprind nume de animale şi păsări: pichiroi, păduche,purice, pisoi, cornut, ciocârlan, goangă, cocoară, fazan,capră, ţânţar, epuroi, cucu, gîscan, cucoş, bondari,chiţigoi, buhă, găinuţă, ţarcă, gîscă, răţoi, turturică,vulpoi, ţapu, mânzu, şoarec, lupu, guzan, bou-roşu,germoi, ş.a.

Numeroase porecle în Corni aparţin lumiivegetale: holdă, fasolă, fasolică, prună, harpacică,chipăruş, perjoi, harbuz, cireaşă, cioclej, strujan, s.a.

O altă ,,categorie’’ foarte bine reprezentată cuprindenume de lucruri – familiare omului de la ţară şi nunumaiovrig, colac, brandu, sănioi, foşalău, docomentu,burlui, dobă, cârlig, ciuparcă,cotiguţă, bulan, ciolan,fliuşcă, coşleucă, ţăpoi, turtă, poloboc, găluşcă, căpoi,smoc, jăratec, ţăran, avionu, trenu, cartuş, căldăruş,hîrgău, moniţă (maimuţă), coştei, budăieş, bolohan,paticu, brici, capac, burici.

Porecle care aparţin profesiilor : maioru, căpitanu,clopotaru, ş.a.

O altă categorie de porecle specifică diferite însuşiriale persoanei: bodrîngă, vîju, hura, bălălău, trei–minciuni, bolotoc, şomîlcă, jîmba, boamba, buhonu,ţîcnitu, haba, pătatu, falcă-strâmbă, mălăoi, ţopîrlica,chelbosu, chirola, mititelu, , zgribencea, toafla,mincinosu, handra, năsoi, nebunu, peticuţ, babulea,brici, motîrlanu, cucuieta, moarta, bou-roşu, coaste-rupte, Gheorghe-roşu, ş.a.

Apar şi porecle nedefinite, cum ar fi: ţilenchea,ţulea, burici, tabără, beldiţă, chiciu, scrabu,fundac,cotobac, bandurel, poacă, ştronţ, bereta,catavate, coşlache, tuista, blutea, fon, vereasca, mitran,fîrtai, cotină, muca, tupila, lala, pogaci, viereasca,mitran ş.a.

In cercetarea întreprinsă de noi avem şi numelecelor care poartă poreclele de mai sus, aspect care nupoate fi consemnat, şi ca atare, ne vom referi laporeclele respective păstrând anonimatul celorcărora le aparţine.

O primă categorie de porecle se referă la satirizareaunor particularităţi fizice ale concetăţenilor:

- vorbă multă, judecată puţină (HABA)- vorbă şi mişcare înceată (BODRÂNGĂ)

Dr. Angela PAVELIUC OLARU

CORNENII… ŞI PORECLELE LOR


16

- mic de statură (PATICU)- ţinută vestimentară neglijentă (TOAFLA)- cucuie în cap ( CUCUIETĂ)- mică de statură şi grasă (BOAMBA)- greoi în mişcări şi-n vorbă (MOTÂRLANU)- defect la mers – tîrîre de picioare (ŞOFÂLCĂ)- persoană înaltă, slabă, galbenă la faţă (MOARTA)- om mic de statură şi gras (BOLOTOC)- bărbat fără păr pe cap (CHELBOSU)- persoană cu păr roşu (CHIROLA)- persoană cu un nas disproporţionat de mare faţă

de restul figurii (NĂSOI)- persoană cu gura mare (JÂMBA)- persoană cu faţa îmbujorată mereu (BUJORELU)- persoană cu dinţii foarte rari (FASOLA) O altă categorie de porecle satirizează par -

ticularităţi psihice ale persoanelor :- persoană care denaturează frecvent adevărul cu -

noscut de comunitate (MINCINOSU, TREI MINCIUNI)- om având un comportament dezechilibrat

(NEBUNU, ŢICNITU)- persoană energică, hotărâtă (BRICI)- persoană simpatică, veselă care face şi pe altul să

râdă (BUHONU)- persoană şireată, vicleană (VULPOI)- persoană fricoasă, lipsită de simţul răspunderii, de

curaj (EPUROI)- om singuratec, fără prieteni (CUC)- persoană având reacţii încetinite (MĂLĂOI)- persoană foarte zgârcită, avară (ZGRIBENCEA)- persoană foarte curioasă (GOZOROABA)O altă categorie de porecle se referă la întâmplări şi

năravuri hazlii sau chiar ridicole:Cocoară - poreclă atribuită unui bătrân care-şi duce

găinile pe aria unde fusese trăierat grâul, ca să sehrănească, dar găinile speriate fugeau în toate părţile,,ca nişte cocoare ‘’, aşa cum spunea bătrânul.

Fazan - poreclă atribuită unui sătean care avândlocuinţa la marginea pădurii, se lăuda mereu că ,,prindeşi mănâncă fazani’’ deşi nimeni nu văzuse fazani înpădurea aceea.

Brandu - poreclă atribuită unui personaj, care întorsdin război povestea mereu ,,cum se trăgeau brandurelepe front’’ căutând să atragă atenţia celorlalţi prin,,vitejia ‘’sa.

Colac – în copilărie, poreclitul, când mergea cucolindul cerea mai mulţi colaci dând dovadă delăcomie.

Maioru – poreclă atribuită unui localnic carepovestea tuturor ,,isprăvile’’ făcute în armată ca ,,bravostaş’’, motiv pentru care i se spunea ,,maiorul’’.

Docomentu - o persoană foarte meticuloasă care lefăcea pe toate ,,ca la carte’’ spunând tuturor că este

foarte bine ,,docomentat’’ în legătură cu orice.Cioclej – poreclă atribuită unei familii care neavând

lemne punea pe foc ,,ciocleji’’ (beţe de porumb) – totuldatorându-se lenei de care suferea întreaga familie.

Roată – poreclitul se juca în copilăria sa cu o roată,dând-o toată ziua de-a dura prin curte.

Treşcă - poreclă atribuită unui om sărac, dar veselcare cânta mereu din trişcă ,,ca un greier’’

Bonachi - poreclă dată cuiva care avea pretenţia,,că-i mare boier’’ în sat fiind destul de modest dinpunct de vedere material.

Capra– poreclă dată unei femei care păştea capreledin sat şi dacă cineva o întreba ce face, ea răspundea :ia mai pasc şi eu animalele aieste – ferindu-se să lespună ,,pe nume’’ deoarece îşi cunoştea porecla.

Interesant este faptul întâlnit în Corni: tran sfor -marea unor nume care există în sat, în porecleatribuite altor familii: (Matrache, Vasilache, Ghe -orghian, Clopotaru, Miron) ş.a.

Izvorâte din imaginaţia bogată a locuitorilor, dindorinţa de a surprinde cât mai bine personalitateaunuia sau altuia, din nevoia de identificare şicuprinzând categorii diferite în funcţie de ocupaţie, detrăsături fizice sau comportamentale ale respectivelorpersoane etc. – poreclele existente în satul Corniimpresionează prin numărul lor, prin inventivitatea ,hazul pe care-l degajă, constituind, toate la un loc, unaspect interesant de studiat – pentru etnografi.

Meşterul popularGheorghe Ţugui fiul,

din Vorona

Creaţie literară

17

Poeţi botoşăneni în Şezătorile Iernii, ediţia a XVIII-aMarius IRIMIARâsomanieMă am uitat încolo, unde pusesem masa,şi ceva se ridica la mijloc, eraceva la mijloc!Mă am uitat dincoloşi cana mea sărea,zâmbea.Mă am întors în spate:şi mâna mea râdea.Mă am privit peste umăr, dulapulse zgâlţâia, hohotea.Să râd, aşadar, am început şi eu.

CârligulExistă o perioadă a anuluicând inima bate mai încet.Acest fapt l-am aflatde unde- nu ştiu,poate l-am cules de pe stradă,sau poate vine dintr-un vis ciudat.(Să fie iarna, când totul se strânge?Ori vara, când tot e-n extaz?)Ci luminat e doar singur cârligul-de unde, şi când, am aflat.(Uneori, parc-aş mai desluşi ceva,ceva în legătură cu ordinea aştrilor.)

Floare, toamnaÎn toamna eternăa sufletului meuMoldova

dar România eca o floare a soarelui

StradalăUrcam strada. Pe trotuarse rostogolea o bucată de marmură albă.Marmură o clipă cât pupila,în altă clipă acoperindspaţiile dintre aştri.Urcam strada- dincolo de zidul metalicnu voi fi nicicând.Prin praful luminiitreceau către masa tăcerii ultimii călăreţi,întârziaţii.

Ciprian MANOLACHEEternul femininFemeia: un răsfăţ şi-o boare,Şi-o seceră pentru iluzii,Un strop de iad în fiecareRai cu părelnice confuzii.

Strună, mister, intensitateArmonios desfătătoare,Eterică pe jumătate,Cât se cuvine – vrăjitoare.

Chip cu palorile virgine,Zmeura sânilor ce-mbie,Eternul feminin în sineE-o nelumească poezie.

Blondine coapse, mângâiere,Farmec profund, stranietate – Efeminantă adiereDin orice vis uman răzbate.

Un veşnic mariaj de vicii,Deşertăciune, lacrimi sparte,Dens în erotice capricii,Eternul feminin e moarte.

Femeie De ce te mai iubesc, femeie receCa un arhipelag răpus de ploi?Nu ştiu ce-ascunzi, însă minciuna treceIstovitoare, şi ne lasă goi.

De ce te mai sărut, femeie oarbăÎnchisă-n turn şi-amirosind a duh?Buzele tale n-au puteri să soarbăMiresmele de frig de prin văzduh.

De ce te copleşesc, femeie ninsă,Orice primejdii cad din anotimp?În loc să-mi porţi mirarea necuprinsăPrin simfonia sângelui, un timp.

Femeie rece, oarbă şi prea ninsăDe false-ngrijorări, de vagi zăpezi,Iubirea ca un fluture stă prinsăDe trupul meu în care nu mai crezi.

Creaţie literară

18

Vasile IFTIMEMereu aceeaşi ultimă ziSă ne întâlnim, iubito, măcar pentru câteva clipe,pentru câteva clipe de sinceritate fluidă...Să plangem, să plangem până s-or descompuneochii în lacrimă,până vom inunda grădinile suspendate de cer.Noe, la ce să mai vină Noe cu arca?Nebunii lumii ne-au lăsat fără cârmă.am orbecăit căutând calea spre fericiredeşi fiecare ascundem câte jumătate de drum.Degeaba am jumulit timpul de pene,Alţii i-au smuls secundele până la os.

Să plângem până sub talpi ni se va deschide groapa,până va coborî funie de pe-o grindă de cerŞtiu, sunt destui ce aşteaptă să ne tropăie lutulCând râvnim la înfăţişarea supremă.N-are a face, calce ei în picioare frunza ruptă din piele,bruma scuturată din iris,mugurii pogorâţi în cămaşa de cruce săi calce!Noi, cuminţi într-un bob de piatră,împleti-vom spirale de sufletpentru cea de-a doua venire.

P.SCe zici, acest poem de amăgit întunericulÎl lăsăm ca bilet de adio căscaţilor lumii?Măcar în al douăzeci şi cincilea ceas să-nţeleagă

Că iubirea nu se rezumă nici într-un certificat de deces.

Claustrofobiile unui insextravertit

Cu poezia se petrece acelaşi lucru pe care lumea-ltrăieşte dar nu-şi dă seama. Nu pentru că poezia ar fi cevade neglijat, ci dimpotrivă, pentru că ea este deja opreocupare cotidiană, ieşind din curtea închisă a uneilumi în piaţa largă a altei lumi care numai de poezie nu arenevoie. Şi atunci poetul poate purta orice nume, poateavea orice chip, poate veni din orice casă în care aerulpoetic putea fi cel al rugăciunilor, al Bibliei sau alfirescului ce nu se lasă definit dar fără de care nu se puteatrăi.

În acest context estetic existenţial apare şi cartea„Claustrofobii sentimentale” semnată de Vasile Iftime, omca toţi oamenii, slujbaş în cadrul Armatei române, cu mizămai puţină spre harnaşamentele soldăţeşti şi cu mai multăpropensiune spre ceea ce ar putea însemna cuvântul caarmă ce dăinuie peste toate celelalte arme. El este,negreşit, o apariţie ca multe altele, într-un areal în carepoezia pare a fi singura şansă de supravieţuire, deşiacesteia i se trag rând pe rând pieile de pe trup: fie că nueste înţeleasă, fie că este prea înţeleasă, ori că de celespuse de ea nimeni nu are nevoie sau cei ce au nevoie suntdin ce în ce mai puţini. Cei ce au nevoie de poezie, se pare,sunt din ce în ce mai puţini şi, deşi sunt mulţi, din ce în cemai mulţi la număr, ca poeţi, poezia pare un hazard sau ohimeră mult prea îmblânzită pentru astfel de suflete.Vasile Iftime, deşi nu vine să vrea să rupă gura târgului,deşi târgul nostru îngurgitează poezie an de an cât zeceoraşe mari la un loc - măcar prin recitalurile de la ZileleEminescu, cele de la Premiul Naţional, cele din timpulCongresului Naţional de Poezie, sau cele datorate altorconcursuri de poezie-, datorită unei tradiţii culturale caredă dureri de cap unor blogeri cu dex la braţ şi nu la cap,dovedeşte că poezia are şansele unei recuperări derezervă şi aşezare a omului în faţa cărţii ca în faţaicoanelor.

Evoluţia poetică a lui Vasile Iftime este una de realprogres. De la carte la carte, paşii lui, alteori şovăielnici,uneori îndrăzneţi, au reuşit să devină siguri, cu ţintă clarăspre un discurs poetic pastos, căruia, dacă, pe viitor, va ştisă-i tempereze impulsurile facile, va izbuti să-i găseascăpropria cale. Şi calea lui Vasile Iftime, care vine de la cea aiubitorului de poezie la cea a scriitorului de poezie, estecea descrisă mai sus, de la incertul poetic viabil lasiguranţa expresivităţii poetice. Autoimpresionarea şimularea după modelul poetic imediat, deşi-l acaparează,nu-l avantajează prin simplul motiv că nimic din ceea ce amai fost spus într-un fel nu poate fi original în alt fel, maiales atunci când tema mizată - cum este iubirea - este atâtde bătătorită. Ceea ce este de apreciat la Vasile Iftime parea fi nonşalanţa, care, şi ea, se pare, vine dintr-o timiditatecapabilă să nască figuri stilistice surprinzătoare. De aiciprospeţimea unor imagini, a unor versuri, chiar a unor

Creaţie literară

19

poeme întregi din care Vasile Iftime iese victorios. Darpână la adevărata victorie mai sunt de dat la o parte multeîncărcături energetice ce sufocă, nu neapărat discursulpoetic care, după cum am văzut, este unul în trombă,diluvian, pe albii totuşi mici, ci chiar poezia care colcăie îninima şi sufletul poetului ca disperarea celui ce, închis într-o celulă, sparge pereţii tocmai prin puterea credinţei lui înviaţă, ceea ce la Vasile Iftime se traduce prin „claustrofobiisentimentale”.

Aflat la a patra carte, după un parcurs cu vădite căutăriîn limpezirea limbajului poetic, Vasile Iftime scrie înaceastă carte o poezie a confesiunii conjugale sau a iubiriităinuite, privită retrospectiv, expunându-şi motivele carei-au creat stările poetice dezinvolt, dezinhibat, firesc.Discursul limpede, de cele mai multe ori dezvelit până lanuditatea ideilor, conferă textelor transparenţa unorferestre prin care priveşti sufletul poetului ca pe ofotografie din care poţi extrage timpul care le-a dat chip,simplitate ce-ar putea deveni o caracteristică a poeziei pecare Vasile Iftime o scrie, reuşind, printr-o tehnică aversului liber, să iasă destul de bine din „claustrofobiilesentimentale” cărora le dă, prin grila talentului său, chipulpoeziei joviale. (Gellu Dorian)

Cura de luciditate şi împletituri de cuvinte

Sunt poeţi care iau startul mai greu, poate că suntintimidaţi de forfota din viaţa literară sau încă nu-şi potdefini cu acurateţe spatiul liric de manifestare. Este cazul şilui Vasile Iftimie, a călcat timorat pe teritoriul poeziei, cuvolumul „Umbre”, editat la Editura Geea, 2004, lăsândimpresia unei voci usor răguşite, fără un timbru propriu. Sesimţea o bâlbâială în exprimare, un dezechilibru înarhitectura poemelor. Însa, cu timpul, Vasile Iftimie a avutforţa lăuntrică necesară încât să-şi disciplineze verbul, să-şilimpezească limbajul şi să-şi afâneze în permanenţă solulideatic. Minunea s-a produs în primul rând lecturilor, şi adisciplinei de care a dat dovadă în pătrunderea lor. Suntfoarte multi cititori de poezie care rateaza miezul poemelorşi se opresc doar la epiderma lor, la simpla lor percepţie desuprafaţă. Acum, putem vorbi la Vasile Iftime chiar de-oentitate poetică, cu motive lirice variate, dispuse în noteatât sobre, cât şi sarcastice, cu trăiri profunde, în care suntincubate idei de diferite încărcături, de la teme simple,populare, hai să le spunem „ocazionale”, până la cele desorginte filozofică, decupate din lecturi atente. Peste toateadie o undă de umor, chiar şi atunci când sunt în joc temegrele, poetul nu-şi ascunde nici un moment bunadispoziţiecare-l atinge cand intră în transa creaţiei. Nu putem vorbide-o relaxare poetică, ci doar de-o stare de destindere petimpul actului creaţiei. De aici poate şi uşurinţa cu care îşiconfigurează gândurile, nervurile ideatice sunt la suprafaţă,nu prea ai ce le căuta în adâncul textului, în subînţelesuri.Mai sunt şi locuri comune, dar pe care poetul reuşeste doarprin câteva tuşe să le particularizeze, să le învioreze şi să le

scoată din monotonie. De multe ori pare stranie relaţiapoetului cu propriile produse literare, sunt momente cândpoezia parcă nu-i cade perfect pe forma cerută de respiraţialirică pe care şi-o impune de la primele versuri, pe ritmulprodus de bătăile emoţiilor, pe ici, pe colo mai apar şiversuri cu asperităţi, uşor contondente, metafore stufoase.Atunci când îşi face apariţia ironia, poezia câştigă înfluiditate, micile obstacole sunt topite de fluxul cuvintelor...cheie, de vârtejul epigramatic. De asemenea, interesant efaptul că până şi cele mai grave şi profunde teme, ceîncorporează momente delicate ale vieţii, sunt tratate cu-ouşoară umbră de ironie. Voi cita poemul, intitulat cât sepoate de... obraznic, „Recomandări împotriva polenizăriiprin dragoste”:

„Există mai multe feluri de inconştienţă,/ atât de multe,că nu încap într-un dicţionar/ doldora căptuşit cu verbe/conjugate în toate modurile posibile./ Dar cea maiparanoică dintre toate/ este inconştienţa de a iubi./ Doarsuferind de această nebunie/ numeri veşnicia pe degetelede la o mână,/ deschizi Universul cu un sărut, înghesuiinfinitul într-o singură inimă/ şi ierţi chiar şi pe cel care îţisapă groapa în suflet./ Acest pseudo-virus cu valenţemultiple/ este recomandat la toţi suferinzii planetei/ maipuţin celor ce-şi folosesc stomacul/ etalon, pentru măsuratproprii vise./ Este dureros atunci când nu doare/ şi plăcutatunci când se împrăştie/ până şi-n gândul cel negânditîncă/ Are mai multe moduri de evoluţie:/ uneori latent,timide gâdilituri/ însoţite de o senzaţie plăcută de zbor,/alteori fulger, topind suferindul în diverse forme / îl face săîntrebe dacă nu s-a greşit trupul în care/ era prevăzut să senască?/ Apogeul... nu-i altul decât desăvârşirea fiinţei/ înacest chin botezat de apostol Dragoste/ atunci când nu seinventează sinuciderea/ De aici nu-i indicată involuţia/ şinici măcar convalescenţa/ ci doar povara handicapuluinumit aripă/ Din ce substanţă şi-n ce laborator a fostbinecuvântată/ nu pot deocamdată a şti,/ dar ştiu cădragostea miroase a Dumnezeu”. (Lucian Alecsa)

NOTĂ: Cea de a XVIII-a ediţie a „Şezătorilor ierni”, omanifestare culturală de profil a Centrului Judeţean pentruConservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, careare ca scop descoperirea şi promovarea valorilor culturiitradiţionale de pe raza judeţului, dar şi cercetarea şi conservareaacestora, s-a desfăşurat pe parcursul lunii februarie 2008 în patrulocalităţi din judeţ: Griviţa (Cordăreni), Albeşti, Conceşti şiSăveni. La aceste întîlniri au participat, pe lîngă specialiştiiinstuţiei – Constantin Lupu, dirijorul Tarafului „Datina”, MihaiFediuc, coregraf, Margareta Mihalache, etnograf şi Ion Ilie,directorul instituţiei – formaţii de dansuri din zenele avute învedxere, meşteri populari, creatori literari, dar şi scriitoriibotoşăneni: Dumitru Ţiganiuc, Lucian Alecsa, Nicolae Corlat,Ciprian Manolache, Vlad Scutelnicu, Constantin Bojescu, PetruţPârvescu, Vasile Iftime, Cezar Florescu, Marius Irimia, CostelZăgan , Victor Teişanu, Dumitru Necşanu, Gabriel Alexe, StelorianMoroşanu, Maria Baciu, Gheorghe Ţuculeanu, precum şicantautorul Vasile Asiminicesei.. Au fost organizate expoziţii deetnografie şi deschise puncte muzeale etnografice în Lozna şiConceşti.

Creaţie literară

20

GHEORGHE ŢUCULEANU –DOR DE INFINIT

În programul depromovare a creaţieiliterare a amatorilor, pecare Centrul Judeţean deConservare şi Promovare aCulturii TradiţionaleBotoşani îl pune în aplicareprin diverse forme demanifestare, de la şezătorişi dezbateri, concusuri şieditări de carte, anul trecuta apărut cartea poetuluiamator Gheorghe Ţucu -

leanu din comuna Conceşti, judeţul Botoşani. Un model de profesionalism în domeniul

învăţământului, fiind învăţător şi profesor timp de pestepatruzeci de ani în aceeaşi şcoală, Gheorghe Ţuculeanu,pedagog de şcoală veche şi sănătoasă, nu s-a limitatdoar la programa şcolară şi la îndatoririle faţă de şcoalape care a şi administrat-o ca director, ci a cules folclor– în acest sens cu ani în urmă tot instituţia care se ocupăde conservarea şi promovarea folclorului în judeţulnostru, i-a editat o consitentă şi originală culegere defolclor literar din zona Conceştilor - , folclor autentic,nu contrafăcut cum s-a întămplat în altă zonă ajudeţului, cea a Mitocului. Pe lîngă această nobilăpreocupare, Gheorghe Ţuculeanu a creat şi poezieoriginală, în registrul modelelor consacrate, corectredactate, într-o prozodie clasică, mai mult pentru aatrage elevii spre literatură, spre poezie, sprefrumuseţile acestora. Astfel, anul trecut i-a fost editatăcartea „Dor de infinit”, un periplu cronologic, peanotimpuri, cu versificări corecte, aproape decandoarea pe care sufletul acestui iubitor de frumos oare. Gândită pe structurile anotimpurilor, cu evoluţiavieţii de la renaştere la topire, de la naştere la moarte,culegerea lui Gheorghe Ţuculeanu include şi meditaţiiiscate dintr-o conştiinţă curată, pură, nativă faţă devalorile noastre spirituale. El nu şi-a propus să iasă dintiparele liricii clasice, recurgînd chiar, pentru a nu serupe de ritmul sufletului său, la pastişă, dar nu la unaparodică sau naivă, ci la una în replică la modelulacceptat.

Gheorghe Ţuculeanu, pensionar acum în comunaConceşti, judeţul Botoşani, este absolvent al Facultăţiide Filologie a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi,devenit profesor gradul I de limbă şi litratură română,după ce a fost învăţător în comuna natală, unde, aşacum am spus, a profesat toată viaţa.

Poezia din această carte, inclusă în colecţia ArsAmatoria a editurii Axa, reprezintă un florilegiu dincreaţia acestui creator, care, deşi nu aduce nimic nou înlinia inovaţiei, urmăreşte doar virtuozităţi lirice defactură tradiţională, uneori la limita dintre pastişă şicrochiu liric original, merită, deci, să ilustreze o pasiunede dascăl iubitor de poezie. Cartea a apărut cu sprijinulConciliului Judeţean Botoşani, prin Centrul Judeţean deConservare şi Promovare a Tradiţiilor Populare.

Gellu DORIAN

Gheorghe ŢUCULEANU

DOINA PRUTULUIPrutule, râu pribeag,Mi-ai fost mie, cândva, drag-

Mi-ai fost mie drag atunci,Când zburdai liber prin lunci,

Când, în zilele senine,Trecea Ştefan peste tine

S-azea chiotul tău Din Suceava-n Chişnău!

Iar al Putnei Străvechi clopotRăsuna de al tău ropot.

Dar de când ne-ai despărţit,Glasul ţi-i abia şoptit;

Cai fost frate cu românul,Şi-ai dat mâna cu străinul-

I-ai croit lui chiar hotar,Nouă plânset şi amar.

Peste tine, ca să treacă,N-ai lăsat nici chiar o barcă,

Dacă ea purta româniDincolo, spre-ai lor străbuni.

Numai sălciile bătrâneDe pe malu-ţi plâng ca mine!

Când tu curgi, a ta apăMai adânc rana îmi sapă,

Când tu curgi nepăsătorMai adânc e al meu dor;

Şi când curgi, dar şi când stai,Tot străinului ne dai.

- De ce tulbure mereuEşti şi tu când trist sunt eu?

De ce, Prutule, mă chemiPe la cotituri când gemi?

De ce genele îţi pleciCând pe sub fereastră-mi treci,

Şi nu-ţi plimbi, ca altădată,Ochii peste ţara toată?

De ce, Prutule, nu strigi,Când tu apele îţi strângi,

Şi le duci în Marea Neagră,Şi de-acolo-n lumea largă,

C-ai rămas orfan de ţară,Că străinii ţi-o furară?

De ce ale tale valuriNu-şi dau mâna peste maluri?

Căci tu numai când vrei, poţiÎn a-tunicimii nopţi, Să ne-arunci,Ori să ne scoţi.

Dă mâna copilă!Dă mâna, copilă,Prutul să-l treci,Căci astăzi oprită trecerea nu-i!În loc de gard şi fâşii sunt poteciSă treacă românul spre ţarinalui.

De ce mi te-ai rupt, copilă, deţară,De vatra străbună, eternă,Când de la Stupca îţi cânt-ovioarăDar Munţii Carpaţii îţi tin loc depernă?

Brâncuşi din Hobiţa înspreinfinit,Şi pentru tine-a înălţat Coloană,Când de la Ipoteşti Luceafărul apornitNu i-a cerut, la Prut lui nimeninici o vamă.

Manole, la Argeş, din zbor sprefrumosŞi pentru tine a făcut fântână,Pe-al râului mal, puţin mai înjos;- Hai vino şi-i bea din apa ei lină!

Dă mâna, copilă, Prutul să-ltreci,Căci zidul la Prut s-a surpat!Dintr-o sorbire poţi Prutul să-lseci,Cum dintr-o sorbire Milcov-aisecat.

Creaţie literară

21

Basmele pe vremea internetului Sfidând evoluţia

limbajului literar încare ne aflăm, cât şitehnicile moderne descriere a textelor, de lasimpla corespondenţăpe internet la siteurileşi blogurile în care ceice le au postează totfelul de năzbâtii şi maiales agramatisme întexte ce, unele, se vorsfătoase şi superioare,Mihai Lupu, autor anouă cărţi de basmescrise cu creionul încaiete dictando, nu selasă câtuşi de putinimpresionat de efectele imediate ale unor astfel de tehnici.Recentele sale apariţii editoriale - „Prepelea Gâscanul şiLupul Năzdrăvan” şi „Bine faci, bine găseşti”, ambele scoasela Editura Quadrat - se adaugă altor şapte cărti de basmeapărute de-a lungul anilor: „Basme Bătrâne”, „Sânzian-cel-Năzdrăvan”, „Făt-Frumos Lioraş”, „Ionică Ram-de Tei”,„Povestea şarpelui Năzdrăvan”, „Făt-Frumos Rădăcin-Verde-Voinicul” şi „Făt-Frumos Luceafăr şi Cosiţa de Aur”.

Mihai Lupu a debutau prin anii şaptezeci, fiind alături deregretatul Alexandru Bardieru, nu numai la nivel local, ci şinaţional, unul dintre cei mai citiţi autori de basmetradiţionale. La aceşti doi autori, limbajul specific genului deliteratură iubită de cei mai mici dar şi de cei mai vârstnici acontinuat, păstrând proporţiile, linia marilor autoricunoscuţi ca: Ion Creangă, Mihai Eminescu, Petre Ispirescu,Dulfu, linie ce se înscrie în marea tradiţie a basmuluiuniversal. Tehnicile şi aşezarea în text a poveştilor ţin deregulile consacrate ale genului, fantasticul fiind principalamiză în coerenţa şirului de fapte puse în pagină. Mihai Lupu,la această oră, poate că este singurul supravieţuitor algenului, basmul în concepţia noilor veniţi ţinând mai mult deceea ce filmele de televiziune au oferit, de la cele de deseneanimate sau la cele de tipul „Stăpânul inelelor” sau „HarryPoter”. La Mihai Lupu mai întâlnim încă zmei, zgripţuroaice,Feţi-Frumoşi, zâne şi aşa mai departe. De altfel, ţinând contde o recentă întâmplare - de mare semnal de alarma în ceeace priveşte înţelegerea de către elevi a limbajului basmic -,cea a testelor date la o şcoala din Bacău, în care profesorii auales un fragment arhicunoscut din basmul „Tinereţe fărăbătrâneţe şi viaţă fără moarte”, tratat de elevi la nivelulpercepţiei imediate a limbajului ce ascunde mesajul într-unmod hilar şi frizând frustul, nu trebuie să ne mire prea multşi că iminentul pericol al pierderii acestei tradiţii din care s-au nascut cele mai mari valori ale naţiunii române nu maipoate fi înlăturat.

Deşi cele mai multe basme ale lui Mihai Lupu încep dintr-o realitate din care ele au fost culese, cum ar fi casapărintească, cea a bunicilor, lumea de la ţară adunată iarnadupa sobă, locul cel mai bun pentru o ascultare a unor astfelde basme, după primele fraze, scrise în topica arhicunoscută,intră în fantasticul ce se instalează, fie alegoric, într-uniepure, fie într-o altă necuvîntătoare, sau în metamorfozărice maresc atenţia cititorului. Miza autorului se bazeazăintuitiv pe atenţia copilului ce trebuie să se lase impresionatde o astfel de lume. Mai ales că toate basmele lui ţin şi de omorală, cea bine cunoscută, a binelui care învinge răul.Suspansul este de cele mai multe ori bine strunit, deşitransparenţa povestirii divulgă de cele mai multe orifinalurile poveştilor.

Cele cinci noi poveşti din cartea „Prepelea Gâscanul şi LupulNăzdrăvan” nu se abat nici ele de la ceea ce deja cunoşteam dincelelalte cărţi ale povestitorului botosanean, ajuns la optzeci şipatru de ani. Crai Fir-Trandafir ne aduce aminte de o bine-cunoscută poveste cu un personaj evocat adesea, „Jumătate-Om-Şchiop-Călare-pe-Jumătate-Iepure-Şchiop”, deşi Mihai Lupuconduce firul povestii sale spre alt areal fantastic, cel al căutăriidestinului conjugal, mereu ascuns într-o taină pentru aflareacăreia, de fiecare dată, trebuie făcute înzecite eforturi: ”Prinţesa,care stă prefăcută în pasăre în vârful unui copac rămuros, avăzut cele petrecute cu prinţul ei drag, dar a tăcut.” Pânda, înastfel de poveşti, devine o strategie a personajelor care,transformate în altceva, reuşesc să dezlege ceea ce urmează să lelumineze calea. Felul în care Mihai Lupu reuşeste să construiascăastfel de poveşti este unul plăcut, reuşit în cele mai multe cazurichiar şi artistic. Mijloacele de care povestitorul se foloseste suntunele simple, pe înţelesul celui ce ascultă sau citeşte acestebasme. Identitatea personajelor, de asemenea, chiar şi ascunsă,este una bine creionată, de fiecare dată povestitorul tuşând bineceea ce urmează să fie portretul unui personaj.

Alte basme sunt plasate istoric, cum este „GorisNăzdrăvan”. Acest fiu de împărat „pe lângă faptul că era unflăcău voinic şi frumos, isteţ şi curajos, mai era şi năzdrăvan,dar nimeni nu ştia treaba iasta”. Faptul că acesta eranăzdrăvan este ţinut în mare taină de povestitor, cu toate căacesta este plimbat prin tot felul de situaţii, unele dintre elefără ieşire, de pe alte tărâmuri. Numai că el, fiind năzdrăvan,reuşeste să se salveze, nu numai pe el, ci şi întreagaîmpărăţie.

Cealaltă carte, constituită dintr-un singur basm, „Binefaci, bine găsesti”, ţine de o alegorie în care, aşa cum spunetitlul, totul se termină cu bine, numai şi numai pentru că celce face acest lucru, până la urmă iese cel mai bine din toateîncurcăturile. Plasarea basmului într-o lume a Orientului neduce cu gândul la faptul ca Mihai Lupu doreşte să cuprinda ăialte spaţii geografice, altfel de personaje: padişahul Pan-Dusan, prinţul Tai-san, împăratul Suan. Ceea ce se petrece înacest basm putea lesne să se petreacă în oricare altă parte delume, dar Mihai Lupu a dorit să impresioneze şi aşa, cusondarea unei alte spiritualităţi pe care, însă, o stăpâneştemai puţin. Basmul în sine reuseste să iasă cu bine şi să-şi

Mihai Lupu - 85

Creaţie literară

22

atingă scopul. Ceea ce este important la Mihai Lupu este faptul că rămâne

credincios menirii lui şi, cu harul pe care-l are, reuseste săimpresioneze încă, într-o epocă în care basmele nu mai aucăutarea pe care o aveau altă dată sau pur şi simplu sunt uitatesau înlocuite de tot felul de artificialităţi de efect, mult mai laîndemâna copiilor, prin mijloacele vizuale. Zmeii realităţii încare trăim ar trebui decapitaţi la fel ca în basmele lui MihaiLupu. Însă basmele lui, desigur, nu sunt scrise pentru a creamodele de viteji care să fie preluate de cei ce vor să schimberăul în bine, ci cu purul scop artistic de a bucura lumea copiilorşi a celor ce au grijă de ei. Nu este puţin lucru, dar din păcate,din ce în ce mai puţin pus în valoare. (Gellu Dorian)

Mihai Lupu - un valorificatorimportant al basmului popular

La vârsta de 85 de ani, Mihai Lupu trăieşte cu aceeasiprospeţime bucuria de a scrie. Anul acesta el mai adăugat pelista cărţilor sale numele altor volume aparute la Editura„Quadrat” din Botosani: „Bine faci, bine găsesti” şi„Prepelea Gâscanul şi Lupul Năzdrăvan”. Venerabilulscriitor de basme populare a călătorit o viaţă întreagă prinlumea mirifică a folclorului românesc născut la sate şi încăviu în mediu rural.

Originar dintr-un sat moldovenesc, în copilăria lui MihaiLupu s-a petrecut şi atmosfera mirifică a basmului povestitde mama sa şi de alţi tărani în vârstă nepoţilor şistrănepoţilor lor, întregindu-le astfel suferinţele dornice defrumos şi minţile însetate de experienţa de viata şi deînţelepciune.

Aceste comori ale basmului popular, sinteze deexperienţă umană şi de adâncă filosofie a vieţii exprimatecu creaţii artistice, au rămas încrustate profund înconştiinţa lui Mihai Lupu şi au ieşit la lumină de-a lungulvieţii sale.

Înzestrat cu talentul real de povestitor, Mihai Lupu ne-aredat, ne-a redescoperit frumuseţea, aproape uitată deultimele generaţii de români, de nepieritorul basm popular.Le-a scris în stilul cel mai frumos, păstrându-le totodatăautenticitatea originară. Le-a scris pentru copii, dar şipentru adulţii care le-au citit cu multă plăcere, reamintindu-si de anii de copilărie.

E bine ca mai multe generaţii de copii au facutcunostinţă cu basmele lui Mihai Lupu. Scriitorul s-a întalnitdeseori cu micii lui cititori, atât la scolile din oraşulBotoşani, cât şi la scolile de pe la sate, făcându-le cunostintacu minunatele comori ale folclorului românesc. Cusiguranţă că multi din acesti copii, unii, au crescut si s-aumaturizat cu sufletul mai bogat şi o constiinţă mai deplină.

Mihai Lupu face parte din rândul autorilor de basmepopulare. Nu este un culegător de folclor, în sensul ştiintifical cuvântului, ci un prelucrător de produse folclorice, însensul artistic al acestei îndeletniciri. În limitele spatiuluisău creator, Mihai Lupu este original si autentic. Acordămultă grija expresiei artistice, străduindu-se să nu se

îndeparteze prea mult de caracteristicele creaţiei populare.Are farmec în povestire şi rigoare în constiinta epica. Toateacestea îi ăndreptatesc pe cititori să-l considere pe MihaiLupu un scriitor adevărat şi interesant. Aşa fiind, dupa oactivitate de treizeci şi cinci de ani, cu tirajele cumulate alecelor nouă apariţii de până acum, de peste patru sute de miide exemplare, merită să intre în randul scriitorilorrecunoscuţi de breaslă. (Dorin Baciu)

Nazdravanul „Dimineaţa basme, la prânz basme, seara basme - asta-i

secretul longevitatii!” - aşa poate începe povestea vieţii luiMihai Lupu. Da, chiar şi la 85 de ani povestitorul nostruduce in suflet cu vioiciune toată copilăria, şi nu numai a lui,chiar şi a noastră, a celor cu suflet de copil, cu zâne, crai,impăraţi, zgripţuroaice, feţi-frumoşi, zmei, zmeoaice. Cepoate fi mai frumos decât o imagine ca acesta, cu care saadormi linistit şi să trezesti cu lumina soarelui în faţă şi cusufletul încarcat de prospetimea dimineţii:

„S-amu, dragii mei, voi spune, ca să ştiţi, că în vremea pecand traia maicuta mea si vedea si ea lumina soarelui sifrumuseţile pământului, iar eu si fratii mei eram copii, înserile de iarnă ne adunam pe lânga ea si mandre poveşti nemai spunea, cu împăraţi şi feţi frumosi, cu zmei si zmeoaice,cu crai şi zâne şi zgripţuroaice bătrâne.”.

Mulţi spun ca timpul basmului tradiţional a ars, că suntemintr-o epoca a „revoluţionarii şi modernizării” poveştilor si casufletul secolului XXI se alimenteaza doar cu desene animatesi legende contemporane, gen „Harry Poter” şi „Stăpânulinelelor”. Da, dar, din cand in cand, sufletul tânar are nevoiesi de vitamine naturale, altfel există pericolul să se ofilească,să ajungă să reverbereze rece, metalic la frumuseţile naturii.Fantezia nu merita a fi îngrădită, nu poate fi pusă la „respect”de-o anumită modă, moda vine si trece, radăcinile poveştilornoastre sunt in folclor, care are varsta si identitatea fiinţeinoastre nationale. Mihai Lupu se ambiţioneaza să rămâna unconservator incurabil, iar prin cele două cărţi de povesti”Prepelea Gâscanul şi Lupul Năzdrăvanul” şi „Bine faci, binegăsesti”, apărute de curând la Editura „Quadrat” dinBotoşani, ne aruncă in lumea nepieritoare a basmuluiautentic, nefardat şi neatins de trecerea timpului, lumea incare ne plimbă este veşnica lume a copilariei, ce stădepozitată in memoria afectiva a fiecaruia dintre noi. Chiardaca povestile lui Mihai Lupu uneori par a fi simple compilaţiidupă unele poveşti deja intrate in patrimoniul folcloruluiromânesc, totusi ele au originalitate, sunt produsul epic alunei fantezii autonome, verbul său molcom şi bland leparticularizează. Bagajul epic al povestitorului este vast, maiare la activ încă vreo opt cărţi de poveşti şi basme, toate plinede farmec si bogăţie imagistică. Sunt de remarcat uşurinţa cucare „desenează” aceste lumi mirifice şi modul cum le redă înnaraţiuni extrem de credibile încântându-ne, indiferent la cevârsta am fi.

Mihai Lupu este şi va rămâne în conştiinţa celor prizaţiîn permanenţă la mirificul copilariei drept un povestitorîncântător. (Lucian Alecsa)

Creaţie literară

23

Misiunea oricărui critic literar este aceeade a explica apariţia poeţilor, patronaţi demuza Clio, sensibil receptor al graiului zeilor.Astăzi, statutul poetului pare, în mare măsură,subordonat preocupărilor de a re-scrie ceeace au compus predecesorii. Bardul estecaracterizat, de obicei, printr-o dorinţă de a-şiucide tatăl, complexul lui Oedipmanifestându-se în plăcerea de a tăia, arearanja altfel ceea ce au compus înaintaşii. Înlumile vechi, poetul era un meseriaş, o porta-voce prin care trecea şoapta zeului. Astăzi esteun lucrător cu foarfeca, creator de colajecumpănite de cuvinte, nu de imagini.

Credem, însă, că a apărut o refacereorganică a tabloului postmodernist, mai alesîn literatura noastră. Ne referim la ceea ce amnumit paradigma oralităţii în literaturaromână, paradigmă ce reface originilepoeziei, cu rădăcini în zăcământ folcloric.

Faţă de alte literaturi,în cuprinsulliteraturii române există tot timpul un centru,vizibil pentru romantici, ascuns pentrumoderni,centru la care se raportează aceastăliteratură, şi despre care, astăzi, se crede că numai există.

Literatura contemporană are şi astăzirapsozii ei, numai că imaginile fundamentalenu aparţin doar vorbelor spuse, ci serecompun cu textele scrise. Încadrareaspectaculoasă a unui fenomen Eminescudrept poet naţional, odată cu anul 1941, prinIstoria literaturii române de la origini până înprezent a lui G. Călinescu, presupune ointrare treptată a operei lui Eminescu înansamblul inepuizabil al unui tezaur general.Chiar dacă tonul originar, neptunic, esteuneori simţit ca prea sidefat de critica literară,atent aplecată asupra plutonismului vizionar,humusul natal al poeziei eminesciene, desorginte autohtonă a devenit pentru unanumit public o formă acceptată. Aceastăcategorie a dorului, a departelui, a soartei şi amelancoliei, coroborată cu o perspectivă aritmului cantabil şi a unduirii dorului a intrat

spectaculos într-un platou de receptori, denuanţă orală. Aceşti receptori au unsentiment de pietate, socot poeziaeminesciană drept un punct terminus şiafirmă în versuri:

„Pe Eminescu, noi, poeţii tineri, zadarnicîncercăm, nu-l vom ajunge”, epigonismulsemnificând o saţietate de moment. Acestlimbaj, uşor panegiric, a devenit o premisăilustrativă pentru un transfer de la stilul scrisspre stilul oral. Această solicitareencomiastică dă naştere la o mică beţie deretorică ce refabrică, în posteritate, oinfluenţă eminesciană inocent epigonică, pecalapodul discret al surprinderii în maşinacosmică a unui ceremonial deosebit, mai alesde nuanţă moldavă.

Chiar dacă intimismul imaginativ,melancolic a lui Cezar Ivănescu, EmilBrumaru, concupiscent-graţios sau accenteleincantatorii din Dan Laurenţiu ori melancolialui Mircea Ivănescu şi Daniel Turcea par a fiuitate, stihurile unor artizani ca Teodor Pâcă,Tudor George ori Romulus Vulpescu aratăexistenţa unei pătimiri întru vorbelespec¬ta¬culosului erotic cu mutaţiifundamental moder¬ne. Interpretareaexistenţială a lui Nichita Stănescu şi aceea agrupului optzecist pe linia cotidianului pot fiasimilate într-o voce deosebită cu o ecuaţieuşor delirantă în hiper-sonetele lui CostelZăgan.

Chiar dacă această introducere oferă opecete uşor exagerată, credem că micul caietcu titluri ciudate Cezeisme sau cu alăturărienervante ghinişor antishakespearereprezintă o reluare a meşteşugului de poet-cîntăreţ, poet de origine populară, de fapt,fără nume, izvodind sub semnul eminescian.

„Lăsându-mio Doamneşi iubitaşi dragosteaşi pe Eminescu

Cel cu Melancoliafără de marginişi cu epicentruîn fiecare cuvânt”Foarte multe texte sunt difuze, dar sigur

există în ele ima¬ginea unui mit eminescian,model spiritual, gravat de o re¬to¬ricăproprie, o semiexegeză populară, supusă uneime-lan¬colii.

Paradoxul unei poezii de tip oral, cedeconstruieşte sistematic şi riguros o ordinescrisă, cu axa de sus în jos, poate fi un efect alemanaţiei grupului care susţine construcţiileoptzeciştilor, dar poate fi şi o punere în abis aunei sfere antagonice a povestaşului popularce foloseşte în copiile sale poezia cultă, pentrua o repovesti melancolic într-un scris ce se

vrea spus.Costel Zăgan nu este un poet cult,care

poate să disloce, precum o face ŞtefanAugustin Doinaş, în ordinile poezieieminesciene. Eul lui Costel Zăgan este acela alunui izvoditor de versuri, identificat cu poetulstrigător de frunză verde la începutulversului, un anonim stăpânit în trupul său depoezia eminesciană din care poate oferiiluzoriu câteva frânturi.

Psaltului îi lipseşte complet relaţianarcisistă. Rareori el este un eu, ci este mereuun celălalt, compunând structural o poezieprin clivaj, asociind ghinişor cu Shakespeareşi cu Hiper.

Aceste regresii ale imaginii eminescieneîntr-un miraj dislocat contemporan, acesttrup îmbucătăţit cu incipituri de invocaremagică `a la Eminescu determină osubordonare faţă de model, dar şi o altăînlănţuire simbolică. Lanţul de imaginieminescian este deznodat, alcătuit altfel,funcţia importantă nefiind a scrierii ci avorbirii, a unor relaţii cu celălalt oglindit înlimbajul spus. Nu e vorba de un schimb desimboluri, ci pur şi simplu de o înscriere înordinea realului veacului XXI a unorînlănţuiri modelate şi încrucişate uneori cudimensiunile textuale ale poezieieminesciene. În ţesătura oximoronică şitransparentă a acestui simulacru de poezie setoarce conturul trist al gândului că el, CostelZăgan, dizlocat, schizomorf din eu spre noi,trebuie să capteze regresiv o identificare cupoetul popular, meseriaş, ce trebuie să-şiasume alteritatea de mag, cunoscător altextului eminescian.

Spaţiul poetic este construit prin forţa demeta¬morfozare a cuvântului. Trebuie săsubliniem că absol¬ventul la fără frecvenţă alFacultăţii de Litere se verifică pe sine nu prinreluarea conştientă a dimensiunilor teoretice,ci prin reluarea în anumite sintagme a unorarmonii emines¬ciene. În logica lui CostelZăgan, negativul se valorifică prin acceptareaunirii contrariilor, prin ideea că antiteza esteviaţa şi prin îndepărtarea negativului morţii,al bătrâneţii şi al sărăciei, cu ajutorulcuvintelor cu care eludează sfârşitul.

Poate că aici este adevărata fiinţă apoeziei, aceea care solicită fructul însuşi, abucuriei de a sta sub clipa binecuvântată afuncţiei orfice a cuvântului, a scrutăriiadevărului cu ajutorul sonurilor. Acestesonuri sunt un element al graţiei divineoferite prin intermediul preotului-poet,concretizate de facto într-un ton recesiv careamestecă viaţa şi moartea, prin intermediulsonetelor desfăcute în ceea ce se numeschiper-trimitere inconştientă la sim¬bolurileHipereonice.

Noemi BOMHER

Costel Zăgan - Cezeisme

Creaţie literară

24

Nicolae CĂRUNTU - 55Sufletul meuSunt precum cel blestematde proprii părinţiori de cei din al şaptelea neamca orb să vin pe lumea aceasta şi să nu pot percepeceea ce omul normal poate să vadă !Aidoma fătului născut în robiesau ca puiul de leunedeprins cu vânătoarea în junglătot aşa şi sufletul meu captiv în propriu-mi trupmereu încearcă să evadeze(de mine total să se desprindă)să se simtă liber, puternic şi tareca leul cel tînăr ce-ncepe să vânezecând peste pradă este singur stăpânşi nu-şi doreşte împlinire mai mare !Sufletul meu îşi doreşteca eu fără suflet să rămân !Aşa după cum orbii din veacurivisează să vadă cândva o luminăcurată, înaltă, tulburătoare !

Cea fără de chipCea cu nume urâtaceea care te facesă-ţi îngheţe sângele în vinenumai gândindu-te la ea –ca apa izvorului în alba câmpie,ea niciodată la noi nu vine...Ea n-are chip;nu este nici antipaticăşi nici plăcută vederii.Este surdă, zăludă, oarbăşi niciodată nu vine la noi...Continuu, matinali,diurni ori nocturninoi o căutăm pretutindeni –dar ea fuge de noicât o ţin picioarele, cât o ţin aripile şi cât o lasă inima!Cea fără de chip, fără de inimă –fără coasă ori secerăeste veşnic îndrăgostită de noi –iar noi către ea alergămîncă înainte de a ne naşte!Numele său este veşnicia însăşiiar fiecare dintre noio-ntâlnim o singură dată-n viaţăpe aceeaal cărei nume Moarte este!

Hotărârea statuilorÎntr-o noapte anume –dar exact la miezul nopţiistatuile din oraş

au ţinut un scurt consiliuaproape secret!Astfel se face că în finalul discuţieistatuia cea mai Înaltă,însoţită de consilierii-statui,după analizarea plângerilor,reclamaţiilor şi doleanţelora luat istorica hotărâreca absolut toate statuile –indiferent din ce materiale turnatesă se-ntoarcă în caseşi să revendice dreptul lor la proprietateasupra mijloacelor –mobile şi imobileale persoanelor pe care le reprezintă...Aşa se face căîn prima dimineaţăde la hotărârea statuilormulte femei din oraşs-au trezit în pat, lângă ele,cu bărbaţi de piatră, de bronz,din oţel, din ipsos.Da, fiecare bărbats-a prezentatîn propria-i casăîn materialulîn carea fost turnat...

FoculDupă ce-am isprăvitpoemulîn care-am descrisun incendiu devastator,am închis caietulşi l-am aşezatla locul său...Deodată –la o bucată de noapteam văzutcaietul cu poemul în cauzăîn flăcări...Nu-i nimic, mi-am zis,şi-ntorcându-măpe partera cealaltăam adormit profund...Dimineaţa, am aflat cu surprindere –că foaia poemului era făcută scrum,dar, paradoxal –scrisul era intactşi foarte lizibil...Sub streşina caseisalcâmii înnebuniseră în albşi incendiară cerul –chiar întreg Universulcu lumânările florilor lor,serafic înmiresmate...

Creaţie literară

25

Lucreţia ANDRONICEVLAVIE TRUPEASCĂ

Curtezană, metresă, cocotă, amantă, ţiitoare, ibovnică,prostituată, iată o veritabilă colecţie de etichete pentru una şiaceeaşi străveche activitate umană, rând pe rând blamată,invidiată, ba chiar respectată. Activitate cu nimic mai prejosde cea cultivată în unele temple antice de către multapreciatele vestale. Elogiate preotese veghind focuri nestinsela care orice doritor să li se închine intrând în templu putea fiîmpărtăşit cu o porţie de evlavie trupească, oferit de oricaredintre preotese pe care şi-ar fi dorit-o. Ritual sacru. Foculsacru al împerecherii. Al iubirii între doi hormoni.

Cum s-a ajuns de la preoteasă la prostituată privindpercepţia uneia şi a celeilalte de către societate? Activitatea câtşi rolul fiind unul şi acelaşi? Poate nu a interesat pe nimeni oastfel de analiză. Cert este că, modern, tagma vestalelor einfinit mai asaltată de cum va fi fost în antichitate, iar cele cen-au reuşit a accede în „templu” strigă cât pot că-s acristrugurii! Preotesele zeiţei Vesta s-au metamorfozat îndicţionarele moderne în „femei virtuoase”. Venerabilelebunici au evoluat virtual în tagma celor ce strigă „prindeţihoţul”, hoţul nefiind decât nepoatele şi strănepoatele lor. Un

fel de evoluţie de la cal la cal-putere!În antagonismul dintre cu şi fără taxă se poate să fi

intervenit tirania banului. Tirania şi supremaţia lui în raport cuumilele jertfe cu care totuşi trebuiau taxate altarele templelor.Se pare că nimic pe lume nu e gratis!Motivul pentru care uneleşi aceleaşi preotese s-au specializat în slujitoarele amoruluisuscită o întreagă gamă de explicaţii, justificări şi contradicţii.Destul de rar închinătorii renunţă ori refuză serviciile lor, întimp ce virtuoasele cele mai habotnice nu-s altele decâtfrustratele, neglijatele, neîntrebatele, într-un cuvânt,disperatele. Un simplu hâr, şi moralitatea se rostogoleşteschelălăind. Ipocrizie umană! Fariseism la kilogram aruncatsub preş cu dezinvoltura falsului pudic.

Toţi şi toate, bărbaţi şi femei, visăm la focul sacru. Dacăîncă nu ne-am ploconit altarelor lui, n-am încetat nicio clipă săurcăm treptele sale sperându-le în secret, dorindu-le înintimitate, imaginându-le cu toată vâlvătaia unor flăcăriatotcuprinzătoare, de la floare la răsuflare, de la prima şi laultima umilă sau supremă vieţuitoare. Conştient ori instinctiv.Recunoscut ori aprig ascuns în propriul interior dezinvolt oriipocrit, alimentăm eternul paiului cu bârna din ochiulomenesc!...

(fragment de roman)

Alex. SIMIONOVICIO amintire din copilăria lui Mihai Ursachi

Ne-am petrecut copilăria jucîndu-ne în curtea mare şi împădurită a Bisericii Vovidenia din Botoşani.În casa parohială, locuia familia Ursachi cu cei doi fii, din care cel mare avea să fie viitorul poet Mihai Ursachi. Era un copil

deosebit pe al cărui chip şi-n ale cărui apucături puteai uşor să-i întrevezi viitorul. Avea vocaţia de lider pe care şi-o subliniaciomăgindu-ne, pe restul găştii, aproape zilnic. Cînd se supăra mai tare, dispărea o zi-două, după care urma, negreşit, un atacîn trombă, cu strigăte de indian nord-american asupra întregii găşti, ai cărei membrii se împrăştiau ca potîrnichile în cele patruzări.

Odată, nemulţumit de rezultatul unui troc realizat de fratele meu Dan cu fratele său, Ghighi, Mihai ne-a invitat într-odimineaţă geroasă de sfîrşit de iarnă să vedem iezişorii pe care capra familiei Ursachi tocmai îi adusese pe lume. Spectacolulmerita văzut! Drept pentru care, noi, fraţii Simionovici, ne-am prezentat la vizionare. Ajunşi în curtea casei Ursachi, Mihai ne-a confiscat căciulile, ne-a ţinut vreo oră închişi cu iezişorii, după care ne-a dat drumul, fugind acasă, cu indicaţia celui ce ne-asechestrat astfel, să reparăm grabnic trocul, şi asta dacă mai dorim să ne vedem căciulile. Ceea ce am şi făcut în aceeaşi zi.

Creaţie literară

26

Basme din comuna ConceştiCopacul fermecat

Era odată o babă şi un moşneag, care trăiau în pădure, într-o colibă. În¬tr-o dimineaţă, când s-au sculat, au văzut că înmijlocul casei crescuse un pui de copac. Ei s-au hotărât să-

l lase să crească până va ajunge în ta¬van, pentru ca apoi să lesprijine coliba. Până seara copacul a ajuns aproa¬pe de tavan, iar ado¬¬ua zi dimineaţa, când s-au sculat moşnegii şi au văzut că el aspart tavanul, au zis: „Pe semne că i-a uitat Dumnezeu măsuraaces¬¬tui copac!” Când era co¬pa¬cul înalt, de nu i se mai vedeavârful, moş¬nea¬¬gul s-a hotărât să urce în co¬pac, să vadă pânăunde a ajuns. Şi merse, şi me¬r¬se, până a ajuns la poartara¬iu¬lui, unde era şi vârful copacului. Când a pus piciorul în rai, agăsit un măr ro¬şu şi mare, abia putând să-l urnească din loc. Amuşcat el o gură, a muşcat do¬uă, a muşcat nouă, până ce l-ater¬mi¬nat. Când l-a terminat de mâncat, a văzut că a întinerit, şise gândea: „- Cum o să trăiască el de-acum cu baba cea de jos?” S-adus să-i caute şi ei un măr, dar n-a mai găsit. A găsit în schimb unulgal¬ben şi, cum a muşcat din el, i-au crescut două coarne. Acum segândea da¬că l-o mai primi baba. Mai merge ce mai merge, şigăseşte un măr negru. Nu ştia ce să facă: – Să muşte, să nu muşte?îşi luă inima în dinţi şi gustă: pe loc i-au căzut coarnele. A luat celedouă mere, cel galben şi cel negru şi s-a dat jos. Ajungând, îi zisebabei: - Măi femeie, uite: eu am muşcat din mărul aces¬ta galben şim-am făcut tânăr, muşcă şi tu!

Baba muşcă şi îi crescuseră două coarne. Apoi moşneagul,(tânărul) muş¬că şi el şi-i crescuseră şi lui două coarne. Şi s-au luatla împuns. Între timp, un purcel vine şi muşcă şi el din mărul celgalben şi îi crescuseră şi lui do¬uă coarne şi se ia şi el la împuns cuceilalţi.

Se împunseră toţi trei până seara, când moşneagul, obosit dincale-afa¬ră, le dă să muşte din mărul cel negru şi coarnele le-acăzut. Coarnele babei şi ale moşneagului se făcură nevăzute, iarcoarnele porcului s-au transformat în¬tr-un palat de aur, unde şi-audus moşnegii restul vieţii. Şi ar fi trăit ei bine, dar nu mult dupăaceea, baba muri şi odată cu baba a murit şi palatul, iarmoş¬nea¬¬gul s-a trezit în cocioaba lui de la început.

Informator: Hudişteanu Anica, 75, din Conceşti

Baba mireasă

Era odată o babă văduvă şi baba aceea avea o fată bună demăritat. Veneau peţitori la ea din toate părţile, dar niciunul nu ajungea să o ceară de nevastă, deoarece baba le

spunea că mai întâi trebuie să se mărite ea şi apoi fata. Toţi cândauzeau una ca aceasta plecau.

S-a întâmplat, însă, printre ei şi unul mai isteţ, dar şi frumosdin cale-afară. Fata, cum îl văzu, se bucură nespus de mult, dar seşi întrista la gândul că şi el va pleca ca şi ceilalţi când va afla demăritişul maică-si.

Cum va putea ea să-i uite ochii aceia adânci care pătrundeauzările, părul ca pana corbului care-i vălurea până peste umeri,glasul ademenitor din care izvora numai bunătate, dar şihotărâre?

Flăcăul ghici zbuciumul fetei, dar la gândul lui - ba! Se

gândeşte el ce se gândeşte, şi deodată se îndreaptă spre babă:– Te iau eu de nevastă!– Nu se mai poate face nimic! – gândi fata. O hotărâre luatăde un asemenea om nu mai poate fi schimbată.Nu-i va mai rămânea decât întristarea nesfârşită!În acest timp el se duce afară, înjugă boii, o urcă pe babă în car,

spunându-i că o duce la dânsul acasă, să facă nunta. Dar înainte deaceasta, o leagă la ochi, pentru ca surpriza să-i fie mai mare. Astfelfiind toate pregătite, înconjură satul cu tot cu babă de vreo treiori, apoi o aduce iarăşi acasă.

Când intră pe uşă, ea a început să sară într-un picior şi săstrige veselă, după ce pipăi, pe rând, soba, hornul, uşa: – Hololoi!tololoi! hornul, cahla-i ca la noi, hop-hop!

Neputându-şi stăpâni curiozitatea baba se dezleagă la ochi şice să vadă: fata ei stătea pe o laviţă şi se uita la ce face. S-a opritdin sărit şi a început s-o bată, nemaicontenind a o întreba:

– Cum, nici aici la mine n-am scăpat de tine? Te ţii ca scaiulde om şi mă urmăreşti pas cu pas?– Stai, mamă, că aici eşti la noi acasă. Nu vezi hornul cu florifăcute de mine?– Ba nu! Eu sunt la mine. El m-a adus, ca să mă facămireasă!– Nu vezi pisica noastră cea galbenă?Însă baba tot pe-a ei o ţinea: că este la mire acasă.In timpul acesta, vine şi mirele în casă şi baba s-a potolit.După câteva zile băiatul îi spune:– Eu nu mă mai însor cu tine, pentru că eşti bătrână şi urâtă.Dar dacă vrei să te faci frumoasă şi să te iau de nevastă, să te

urci la noapte pe casă îmbrăcată într-o cămaşă şi să stai acolo pânăce ţi-oi spune eu să te dai jos.

Baba nu stătu mult pe gânduri; în timp ce durerea feteicreştea. Făcu cum i se spuse. Aproape de seară se spălă, sepieptănă frumos, îşi luă o cămaşă nouă şi se sui pe casă. Toateacestea se petreceau într-o noapte de iarnă, pe un ger şi un viscolcare pătrundeau până şi prin oase.

Băiatul o lăsă să stea două-trei ore, apoi iese afară şi o întrebă:– Ger, babă, ger?– Ger, ger cu inima de fier!Însă baba n-avea de gând să renunţe, fiindcă dragostea – zicea

ea – merită sacrificiul, oricare ar fi el.La miezul nopţii iar se duce afară şi repetă întrebarea. De data

aceasta glasul ei era mai slab. După miezul nopţii când o maiîntrebă, vocea ei abia se mai auzea:

– Geeeer, geeeer cu iiinima de fier!– Las-o că-i aproape îngheţată - îşi zise el şi se du înapoi în

casă, unde îl aştepta fata.Nu peste mult timp, afară se auzi un zgomot. Când se uitară pe

geam, baba nu mai era pe casă. Căzuse ca o bucată de gheaţă.Au înmormântat-o cum se cuvenea.De aici încolo în calea iubirii lor nu mai era nimic care să le

stea în cale.Culese de Prof. Gheorghe Ţuculeanu,

comuna Conceşti, judeţul Botoşani

Creaţie literară

27

În perioada 19-25 mai a.c., în cadrul manifestărilorprilejuite de Zilele Scolii „Elena RAREŞ” din Botoşani, s-a desfăşurat cea de a II-a ediţie a Concursului de poezie„Constantin Dracsin”, destinat elevilor din claselegimnaziale.

Organizat, la iniţiativa poetului Petruţ Pârvescu, deCatedra de limba şi literatura română, bibliotecaşcolară şi revista „ Din valurile vremii”, cu sprijinulInspectoratului Şcolar Judeţean, concursul îşi propunesă depisteze şi să stimuleze tinere talente în domeniulcreaţiei literare, dar să şi păstreze în actualitate şineuitare memoria marelui artist Constantin Dracsin,poet şi grafician de excepţie, al cărui destin poateconstitui un model de tenacitate şi izbândă pentrutinerele generaţii.

Dintr-o consistentă ( cantitativ şi calitativ !)producţie literară, juriul concursului, prezidat decunoscutul poet Gellu Dorian, membru în conducereaUniunii Scriitorilor din România, a acordat premii şimenţiuni constând în diplome, cărţi şi reviste, sau bani.

Marele premiu „Constantin DRACSIN” a fost atribuitelevei Diana Zbanţ de la Scoala Hăneşti, iar premiile I,II, III au fost obţinute, în ordine, de Ioana Ivancov şiEliza Bârsan de la Scoala Nr. 8 din Botoşani, respectivAdina Melniceanu de la Scoala Hăneşti.

Premiul special al Inspectoratului Scolar a fostacordat elevului David Topală, de la Scoala Nr.lDorohoi, iar Elena – Cristina Andrieş, de la şcoalaorganizatoare, a primit premiul revistei „ Din valurilevremii”.

Bianca Doroftei de la Scoala Nr.8 Botoşani, LaviniaCernuşcă, Nr.l Dorohoi, Ana – Maria Abălăcesei, Nr.8Dorohoi, Dumitriţa Apetroaie, Nr.3 Botoşani şi Marta –Maria Ursache de la Scoala Unţeni au primit menţiuni.

Deşi simbolice, contravaloarea premiilor a fostasigurată prin generozitatea unor apropiaţicolaboratori / parteneri ( cărora le şi mulţumim !) :prof. Daniela Biolan, inspector şcolar general adjunct,prof. Maria Tiprigan, preşedinte S.I.P., prof. NicolaePavlică, fost director al şcolii.

La festivitatea de premiere au citit din creaţiileproprii atât laureaţii concursului, cît şi scriitoriiprezenţi : Gh. Serban, Alexandru Ulian, DumitruNecşanu, Vasile Iftime, Paul Ungureanu, GeorgicăManole, Cezar Florescu, Al.D. Funduianu şi GelluDorian.

Un moment aparte în cadrul manifestărilor de laScoala Nr.8 „ Elena Rareş” l-a constituit recitalul

poetului Petruţ Pârvescu, sub genericul „Lecturi publiceale membrilor Uniunii Scriitorilor din România”.

La reuşita acţiunilor au contribuit profesorii delimba şi literatura română, Mariana Bordianu,bibliotecar, prof. Artimiza Merticaru, director, prof.Margareta Buduruţă, director adjunct.

Pe lângă laureţii concursului şi însoţitorii lor, alăturide scriitorii invitaţi, ne-au onorat cu prezenţa şidistinsele profesoare: Dana Biolan, inspector generaladjunct şi Iulia Şlincu, inspector de specialitate la I.S.J.Botişani.

Prin grija organizatorilor, până la sfârşitul anuluişcolar, va fi realizat şi editat un supliment literar alrevistei „Din valurile vremii”, care va cuprinde partedin creaţiile laureaţilor concursului, ca şi o seamă dereferiri la viaţa şi opera scriitorului şi graficianuluiConstantin Dracsin.

Al.D. FUNDUIANU

Constantin DRACSIN

LUMINAREA NOPŢILORDupă căderea soareluise aud sunete metalicepe coastele cailor.Ei sunt animale electriceşi fac binenumai atunci când sunt izolaţide vorbe urâte.

"Erele se nascuna după altaşi eu, poate,sunt demodatcă vorbesc despre cai."

Când sunt înhămaţinu se tem de avioane.Nu ştiu că s-ar putea(lumea presupune)să aibă nişte rivali de pe altă planetă.sau, poate le schimbă cinevaşi sângele în roţi dinţate;cum au declarat unii demenţi,că dintr-o cutie metalicăau făcut un poet genial!

Fosforul lorne va lumina nopţile.

Concursul de poezie „Constantin DRACSIN“, ediţia a II-aCCEENNAACCLLUU

Etnomuzicologie

28

Costel Moisa a fost acel român care aştiut să trăiască mereu cântând, aştiut să cânte trăind. Şi-a făcut duş-

manii prieteni, iar de ,,prieteni’’ a ştiut să sca-pe. Mulţi l-au iubit. Puţini mai ştiu faptul călăutarul Costel Moisa a cântat cu Maria Lătă-reţu. Şi acela a fost numai începutul... AngelaMoldovan, Ion Luican, Maria Cornescu, cuDolăneştii, cu Maria Ciobanu, Irina Loghin,Benone Sinulescu - sunt alte câteva numecare trăiesc şi l-au cunoscut, apreciat; îşi maiaduc aminte de el cu nostalgie, seriozitate şiumor.

Costel Moisa a colaborat în numeroasespectacole cu Arşinel şi Stela Popescu, curăposaţii şi regretaţii George Hazgan, DoinaBadea şi Ştefan Bănică.

Citiţi aceste nume, şi întrebaţi-vă ...,,Cine a fost Costel Moisa ? ‘’... Va răspunde,,Aurica lui Costel ‘’, o româncă din Răstoace– Storojeneţ. L-a iubit pe Costel ,,al ei’’şiatunci şi acum cu bucurii şi necazuri.

Asistentă medicală, actuală pensionară,Aurica a dovedit că poate exista dragoste şiînţelegere dincolo de vorbele scornite de,,gurile’’ rele:

,,Costel este şi acum o lumânare carearde. Este o lumânare care cântă.

Puţini vor să-şi amintească faptul că acântat pentru ei. Puţini îşi mai aduc amintede un acordeon mânuit cu dragoste de unCostel. Acum el cântă cu îngerii’’.

Adevărate şi dureroase cuvinte, într-adevăr, puţini mai sunt cei care îşi aducaminte de Costel Moisa. El a ştiut să se facăapreciat de mari (foste şi actuale) vedete, deoameni cu bani, dar şi de cei fără bani. El lecânta la fel tuturor.

,, A iubit viaţa şi nu a făcut diferenţă întreţigan şi român. Imi pare rău pentru că uniiau făcut şi fac această diferenţă. Costel Moisaa fost un artist.

- Mulţi ar dori măcar să-l imite, dar dinpăcate spiritul lui a fost liber şi nu poate fiimitat. Mi-e dor de el... dar trăiesc cu muzicalui.“

Spusele doamnei Aurica, soţia lui CostelMoisa, ar trebui să-i facă pe unii dintre cei ces-au folosit de el, măcar să-şi aducă aminte deel din când în când, dacă nu vor să-icinstească altfel memoria.

Ca autodidact şi maestru înnăscut alacordeonului, Costel Moisa îşi indeplineamisiunea de staroste al multor fii de muzi-canţi din zona Botoşanilor. Dar cea mai cupatimă îndeletnicire a sa a fost cea de „cân-

tător“ perseverent al diverse genuri muzi-cale româneşti şi internaţionale. Astfel a ră-mas celebră acea integrală a suitelor sale in-strumentale din perioada când a fost dirijorşi orchestrator al ,,Rapsozilor Botoşanilor’’,cât şi cea de nepreţuit interpret solistic.

Prof. Constantin LUPU

Ceea ce contează la un om e culoarea talentului

LLĂĂUUTTAARRII DDIINN BBOOTTOOŞŞAANNII

COSTEL MOISAMotto:

,,Nu toţi ţiganii trebuie băgaţi în aceeaşi oală. Una-s căldărarii, alta-s lăieşii, alta-s muzicanţii.

Eu n-am treabă cu ţiganii care fac politică…’’

În organizarea Consiliului local şi Primărieioraşului Mioveni, Centrului Cultural Mioveni,Consiliului judeţean Argeş şi Centrului judeţeanpentru Conservarea şi Promovarea Culturii

Tradiţionale Argeş, în zilele de 3 – 5 aprilie 2008s-a desfăşurat CONCURSUL NAŢIONAL ALTARAFURILOR TRADIŢIONALE „ION MATACHE”– Mioveni, judeţul Argeş.

Ediţia 2008 a Festivalului – concurs detarafuri tradiţionale „Ion Matache” – Mioveni,Argeş, a readus în atenţia publicului iubitor defolclor un segment important al culturiipopulare româneşti, pe cât de vechi, pe atât devaloros – cel al tarafurilor tradiţionale.

Între cele 17 formaţii din 12 judeţe care s-auîntrecut pe ele însele prin reprezentaţii muzicalede-a dreptul „spectaculoase”, s-a numărat şiTaraful tradiţional „DATINA” al C.J.C.P.C.T.Botoşani, condus de violonistul ConstantinLUPU, având coechipieri pe instrumentiştiiNicolae AMARANDEI (vioară, cobză), IoanSANDU (fluiere), Emilian ŞCHIOPU (contrabas),Ionel PETRIŞORU (tobe) şi rapsodul popularGheorghiţă ŢUGUI din Vorona.

Juriul, alcătuit din personalităţi ale muziciigenului şi având ca preşedinte pe compozitorulşi dirijorul de orchestră Constantin ARVINTE,secondat de prof.univ. Gheorghe OPREA şi şefulredacţiei emisiunilor folclorice de la RadioBucureşti, a răsplătit evoluţia formaţieibotoşănene cu Premiul 3.

Taraful tradiţional „DATINA” la Concursul Naţional „ION MATACHE” din oraşul Mioveni – Argeş

Etnomuzicologie

29

BĂTRÂNEASCA (strigătură)Frunză verde trei scaieţi Tudoreanca măi băieţi Care vreţi care puteţi Care nu mai rămâneţi. Unde joacă tudoreni Dedesubt pământul geme De opinci şi de obiele Şi de aţe subţirele Tudorene, tudorene Seamănă porumb devreme Seamănă şi stânge-ntruna Şi iubeşti numai una Bate talpa măi bătrâne Nu lăsa jocul pe mine Bate-un pinten şi-un călcâi Că de nu singur rămâi.

Motto:Moldovenii când se strâng

Şi-n petreceri se avântăLa un colţ de masă plângLa alt colţ de masă cântă.

Cinci jocuri bărbăteşti de pe Valea Siretului, din cătunele Turbata, Ruşi, Cornăţel şi Arini,

comuna Tudora, judeţul Botoşani

Culegere coregrafică Ing. Mihai CHELĂRESCUTranscriere muzicală: prof. Constantin LUPU

Etnomuzicologie

30

CĂRĂŞELUL(strigătură)Vai săracul cărăşel Cum se joacă uşurel Uşurel şi legănatCum e pe la noi prin satHai la brâu, la brâu, la brâu Şi la săcerat de grâu Grâu-i mare şi-mpăcat Tudoreni-s la jucatBate-te-or cu dreptul Mai frumos sună stângul Vai săracele pigele Cum sare zama din eleHai la dreapta măi băieţi Că la stânga nu puteţi Hai la dreapta numai una Şi la stânga-n totdeauna

Etnomuzicologie

31

BĂTUTA (strigătură)

Foaie verde strop de rouă Puneţi tălpile-amândouăFoaie verde foi de ceapă

Trei bătute la tureatcăFoaie verde de-alior

Cinci bătute la picior

CIOBĂNAŞUL (strigături)

Foicica de pe cracă Ciobănaşul aşa se joacă

Cîte unul câte doi Ca la Tudora la noi

Etnomuzicologie

32

Documents

Tara-de-sus-1-2-2008