Temporizatoare, intrerupatoare, comutatoare electrice, relee

TEMA PROIECTULUI

ECHIPAMENTE ALE

SUBSISTEMULUI DE COMANDA:

-TEMPORIZATOARE

-INTRERUPATOARE

-COMUTATOARE ELECTRICE

-RELEE

Temporizatoare, întrerupătoare, comutatoare electrice, relee

2

CUPRINS:

Cuprins……………………………………………………………………….3

Argument…………………………………………………………….............4

1.Temporizatoare………………………………………………………….....7

2.Intrerupatorul………………………………………………………….….11

2.1.Intrerupatoare automate………………………………………………...11

2.1.1.Tipuri de intrerupatoare automate…………………………………....13

2.1.2.Intrerupatoare automate de joasa tensiune…………………………..16

3.Comutatoare……………………………………………………………...22

3.1.Comutatoare stea-triunghi………………………………………….......22

3.2.Comutatoare cu came……………………………………………….….23

3.2.1.Domeniul de aplicare………………………………………………...23

3.2.2.Clasificare……………………………………………………………23

3.2.3.Conditia de mediu…………………………………………………....25

4.Relee……………………………………………………………………..26

4.1.Clasificarea releelor……………………………………………………27

4.2.Tipuri de relee…….…………………………………………………....27

5.Principii ergonomice ………………………………………………....…34

6. Asigurarea calitati in sistemele electrice……..…………………………35

7.Sănătatea şi securitatea muncii la manipularea şi transportul ...........…...37


3

8.Bibliografie……………………………………………………………...38

Argument

Revoluţia informatică a marcat saltul de la societatea industrializată la societatea

avansat informatizată (societatea informaţională), generând un val de înnoiri în tehnologie şi

în educaţie.

Japonezii au meritul de a fi definit sensul acestor mişcări de înnoire, brevetând în anul

1972 termenul de mecatronică . Termenul a fost utilizat pentru a defini fuziunea tehnologică:

mecanică – electronică – informatică.

Electronica, alături de informatica, este unul din dintre domeniile cele mai dinamice

din mecatronică. Dezvoltarea electronicii s-a făcut în paşi rapizi începând din anul 1957, anul

apariţiei tranzistorului, aproape la fiecare un an şi jumătate s-a dublat numărul de componente

pe o placheta de siliciu, ajungând azi la zeci de milioane de tranzistori. In contextul acestei

dezvoltări spectaculoase se înscrie şi domeniul microcontrolerelor (calculatorul intr-un singur

chip).

Utilizarea microcontrolerelor în aplicaţii, la fel ca şi utilizarea microprocesoarelor şi

calculatoarelor de proces, permite înlocuirea componentelor hard (electrice şi mecanice) cu

componente soft. Ori de cate ori se proiectează un sistem trebuie sa se aibă în vedere, ca

obiectiv major, înlocuirea, pe cât posibil a componentelor mecanice şi electrice cu

componente electronice ce au înglobate componente soft (inteligenta artificiala). Mecatronica

este definită simplu “ Ştiinţa maşinilor inteligente”. Acesta este şi subtitlul revistei

internaţionale “ Mechatronics”, începând cu primul număr din 1998.

Mecatronica este ştiinţa de graniţă care se ocupă cu studiul integrării ştiinţelor aplicative în

vederea realizării de produse. Caracterul preponderent practic al acestei ştiinţe este subliniat şi

de faptul că de abia după un deceniu de realizări în domeniu au apărut şi primele abordări

teoretice, inclusiv adoptarea termenului de “mecatronică” de specialiştii japonezi.

Mecatronica s-a născut din eşecul proiectării tradiţionale, în care proiectarea se desfăşura

în etape succesive: întâi se contura structura mecanică şi pe aceasta se ataşau ulterior părţile


4

electronice. Volumul produsului creştea nejustificat sau, în cazul imposibilităţii montării

elementelor nemecanice, proiectul era returnat echipei de proiectare mecanică.

Astfel s-a impus proiectarea integrată în echipe mixte, care să cuprindă specialişti din toate

domeniile: mecanici, electronişti, opticieni, experţi software etc. De la bun început,

proiectarea ţine seama de toate aspectele, astfel ca integrarea organică a tuturor elementelor să

se realizeze într-un tot unitar şi cu eficienţă maximă.

Mecatronica este ştiinţa de graniţă care se ocupă cu studiul integrării ştiinţelor aplicative în

vederea realizării de produse. Caracterul preponderent practic al acestei ştiinţe este subliniat şi

de faptul că de abia după un deceniu de realizări în domeniu au apărut şi primele abordări

teoretice, inclusiv adoptarea termenului de “mecatronică” de specialiştii japonezi.

O definiţie mai precisă şi mai simplistă a mecatronicii, şi cu care sunt de acord majoritatea

autorilor, este următoarea:

MECANICA + ELECTRONICA + SOFTWARE = MECATRONICA

Avantajul acestei definiţii este concizia ei, dar prezintă două mari neajunsuri: nu exprimă

suficient caracterul integrator al mecatronicii, care este chiar esenţa acestei ştiinţe, şi apoi

neglijează celelalte ştiinţe aplicative.

La cealaltă extremă, prin amplitudinea semnificaţiei, se situează o aserţiune într-un stil

eliptic: “Orice produs bine proiectat este un produs mecatronic”. Fireşte că o asemenea

definiţie este inoperantă, dar subliniază încă o dată caracterul aplicativ al mecatronicii.

Alte ştiinţe care sunt utilizate în proiectarea produselor mecatronice sunt: optica,

ergonomia, tehnologia şi chiar ştiinţele economice (figura 1).


5

Figura 1

Funcţiile conferite de diferitele tipuri de componente ale unui produs diferă după cum

urmează:

partea mecanică asigură cu precădere transportul / transferul de materiale şi energie;

partea electronică realizează practic o transformare de informaţie (sub formă de tensiune

electrică, intensitatea curentului etc.), ignorându-se aspectul energetic şi punându-se

accentul pe fluxul de semnale;

partea software, prin funcţiile abstracte de programare, poate fi descrisă ca

transformatoare de date.

MECATRONICÃ

Ergonomie Tehnologie

Mecanicã

de precizie Electronicã Software

Logicã

“Fuzzy”

Opticã Marketing Design


6

1.TEMPORIZATOARE

Sunt aparate a căror funcţie este realizarea unei temporizări în cadrul ciclului de funcţionare al

unei instalaţii. Temporizarea se poate face în mai multe moduri: la activare, la dezactivare sau la

ambele momente activare-dezactivare.

Temporizarea la activare durează între momentul to al iniţierii comenzii până în momentul ti al

execuţiei acestei comenzi. În figura 1 este prezentat schematic, iar în fig. 2 este arătat în secţiune un

temporizator de acest tip, compus din următoarele elemente: droselul de cale 1 rezervorul 2 şi

distribuitorul 3/2 monostabil (normal închis sau normal deschis) 3.

Fig. 1 . Simbol temporizator

Modul de funcţionare: Racordul P este alimentat. în momentul to când racordul 12 este alimentat,

prin droselul 1 începe umplerea lentă a rezervorului 2.

Când în rezervor este atinsă presiunea minimă necesară comutării distribuitorului 3, la momentul ti,

acesta comută şi conectează orificiu P la A, după ce orificiul A a fost izolat faţă de R, generând o

comandă în instalaţie. în momentul în care dispare semnalul de comandă, la t2, din racordul 12,

rezervorul se goleşte rapid prin supapa de sens şi distribuitorul comută rapid în poziţia iniţială.


7

Fig. 2 . Secţiune prin temporizator

În figura 3 este prezentată diagrama de comutare a temporizatorului suprapusă cu

diagrama variaţiei presiunii în rezervorul 2. Reglarea duratei de temporizare se face din

droselul 1, iar mărirea plajei de reglare a temporizatorului se poate face mărind capacitatea

rezervorului.

Fig. 3 . Diagrama de comutare a temporizării şi diagrama de variaţie a presiunii în rezervor


8

Temporizarea la dezactivare durează între momentul t1 când comanda a fost anulată şi

momentul t2 când temporizatorul generează în sistem semnalul de anulare a comenzii, deci de

încetare a execuţiei acestei comenzi. În fig. 4 este prezentat schematic temporizatorul

de acest tip, iar în fig. 5 diagramele de comutare şi de variaţie a presiunii în rezervorul 2

Fig. 4 . Simbolul de temporizare între momentul t1 si t2

Se observă că diferenţa între cele două temporizatoare constă în modul de conectare a

supapei de sens.

Fig. 5 . Diagramele de comutare şi de variaţie a presiunii în rezervor

Temporizarea la activare-dezactivare, fig. 6, apare atât la momentul to al iniţierii comenzii

(până la momentul t1 al execuţiei ei), cât şi la momentul t2 al încetării comenzii (până la momentul t3

când se produce efectul încetării comenzii).


9

Fig. 6 . Diagrama de comutare a temporizatorului şi de variaţie a presiunii în rezervor

În fig. 7 este prezentat schematic acest temporizator. Se observă că respectiva schemă de

temporizator se obţine conectând în serie două drosele de cale, cu supapele în opoziţie.

Fig. 7 . Simbolul de temporizator dublu cu temporizări diferite la activare şi dezactivare

Reglarea diferită a celor două drosele permite obţinerea unor durate de temperatură diferite, adică t1

- to t3 – t2.


10

2.INTRERUPATOARELE

Intrerupatorul este dispozitivul care inchide sau deschide un circuit electric sub sarcina sau

asigura declansarea la defect in retea (scurtcircuit,suprasarcini).In acest caz el este prevazut cu

relee speciale de protectie.Acestea aparate electrice de comutatie si protectie realizeaza

functia de inchidere,deschidere a unui cai de curent.

2.1. INTRERUPATORE AUTOMATE

Intrerupatorul automat este un aparat mecanic de conectare capabil sa inchida ,sa suporte pe o

durata specifica si sa intrerupa curenti in conditii anormale(supra-sarcina,scurtcircuit).

Spre deosebire de contactoare, intrerupatoarele automare sunt mentinute in pozitia anclasata

cu ajutorul unui mecanism de zavorire,mecanic sau electro-mecanic,asupra carui actioneaza

relee.Releele care actioneaza la suprasarcina ,de obicei sunt de tipul termobimetalic,iar releele

de protectie la scurtcircuit –electromagnetice.Cand releele actioneaza direct asupra

mecanismului de zavorire,se numeste declansator.

Intrerupatoarele automate pot fi anclasate sau declansate fie manual prin intermediul unei

manete de actionare de pe aparat, fie de la distanta,comanda fiind realizata prin electromagnet

de anclasare,servomotor sau dispozitiv pneumatic.

Electromagnetii de anclasare raman sub tensiune un timp scurt ,dezvoltand o mare forta

pentru a putea intinde arcurile antagoniste si a arma mecanismul de declansare ,deosebindu-se

esential de electromagneti contactoarelor care raman conectati la tensiune timp indelungat.

Intrerupatoarele automate functioneaza in general cu o frecventa de conectare redusa.

Intrerupatoarele automare de joasa tensiune trebuie deci sa indeplineasca doua functii

principale in schemele electrice: sa asigure continuitatea circuitului,exercitand un control

asupra valorilor curentilor nominali din exploatare si sa intrerupa continuare circuitului in

instalatie,in punctul de unde este montat intrerupatorul, a unor curenti care depasesc valori

nominale .

Unele intrerupatoare au rolul de a intrerupe continuarea circuitului in cazul scaderi tensiunii

sub o anumita valoare.


11

Pentru realizarea functiilor de mai sus intrerupatorul trebuie sa fie compus din urmaroarele

parti:cai de curent,contacte,dispozitive de stingere a arcului electric,mecanism de

actionare,relee de diverse tipuri.

Intrerupatoarele automate se pot clasifica dupa diferite criterii:

Dupa sursa de energie utilizara la actionarea aparatului se deosebesc:

-intrerupatoare cu actionare manuala,la care operatia de inchidere este efectuata exclusive

prin intermerdiul unei energii manuale aplicate direct.Operatia de deschidere poate fi

efectuata tot manual prin intermediul releelor.

-intrerupatoare cu actionare electrica,la care energia necesara pentru inchiderea este data de

un electromagnet sau unu motor electric.

-intrerupatoare cu actionare pneumatica,la care energia necesara pentru inchidere este data de

un dispozitiv pneumatic.

Dupa timpii totali de deschidere la curent scurtcircuit se deosebesc in ordinea marimilor

timpilor de deschidere ,urmatoarele tipuri:

-intrerupatoare limitatoare,la care timpul total de deschidere nu depaseste 5 ms si care

limiteaza astfel valoarea de varf al curentilor de scurtcircuit.Cand intrerupatorul limatator

este echipat cu un declansator special ,se numeste ultrarapid si poate fi utilizat si la

intrerupatoarele curenului continuu.

-intrerupatoare rapide,la care timpului total nu depasesti 10 ms.

-intreruparoare normale,la care timpul total de deschidere este pana la 100 ms.

Dupa felulu curentului ce strabate caile principare de current ,se deosebesc:

-intrerupatoare pentru curent alternative

-intrerupatoate pentru curent continu

-intrerupatoare pentru curent alternativ si continuu.

Dupa tipul releelor sau declansatoarelor cu care sunt echipate se utilizeaza:

-intrerupatoare echipate cu relee sau declansatoare termice pentru declansarea la

suprasarcina


12

-intrerupatoare echipate cu relee si declansatoare electromagnetice pentru declansarea la scurt

circuit

-intrerupatoare echipate cu diferite tipuri de relee si declansatoare.

Dupa modul de fixare in instalatie se deosebesc:

-intrerupatoare pentru montare fixa

-intrerupatoare in constructie debransabil.

Clasificare de mai sus epuizeaza posibilitatea de utlizare,echipare ale intrerupatoarelor

automate,existand inca numeroase alte criteri de clasificare(tipul de protectie,mediul de

stingere al aerului,posibilitatea de instalare etc.).

2.1.1 TIPURI DE INTRERUPATOARE AUTOMATE

a) Intrerupatoare automate mici

Intrerupatoarele automate mici sunt destinate pentru protectiei conductoarelor din instalatii

casnice si industriale(circuitele de lumina,circuitele de comanda,circuitul pentru aparatele

electrocasnice)precum si protectiei ,aparatajului din aceste instalatii.Ele sunt utilizate si pentru

protectia instalatiilor care contin motoare de mica putere.Aceste intrerupatoare automate

asigura protectia circuitelor atat impotriva curentilor de suprasarcina,cat si impotriva

curentilor de scurtcircuit.Indiferent de varianta constructive,intrerupatoarele se compun din

urmatoarele elemente:soclu din material izolant termic si electric,mecanisme de

zavorire,contacte fixe si mobile,borne de racord ale conductoarelor,camere de stingere,releu

termic si electromagnetic,capac si buton sau maneta de actionare.Deoarece intrerupatoarele

automate mici se executa,de obicei,in constructie monopolara,ele se numesc pe scurt

intrerupatoare monopolare.

Intrupatoare monopolare cu filet pot fi montate in socluri de sigurante normale,avand un soclu

filetat E 27.Alte constructii permit montarea aparenta sau ingropata a aparatului.

Caracteristicile de declansare ale releelor automate mici depind de felul circuitului pe care

trebuie sa-l protejeze intrerupatorul automat.


13

b) Intrerupatoare automate de putere.

Intrerupatoare automate de putere pentru curent alternativ si continuu se folosesc pentru

protectia motoarelor electrice a retelelor de distributie sau a transformatoarelor.Aceste

intrerupatoare asigura protectia in cazul aparitiei curentilor de suprasarcina si de scurtcircuit si

in cazul scaderii tensiuni sub anumite limite.Caracteristicile de protectie depind de tipurile de

relee sau declansatoare cu care sunt echipate intrerupatoarele automate.

Intrerupatoarele automate de putere se compun din urmatoarele elemente principale:cadrul de

sustinere,mecanismul de zavorire,polii principale cu contactele principale,bornele de racord

ale conductoarelor si camerele de stingere ,polii auxiliari cu contactele auxiliare,dispozitivele

de protectie,organul motor si carcasa.

Poli sunt executati intr-o constructie compacta, ca unitati monopolare independenta :caile de

curent fixate sunt pe un soclu din material izolant avand o mare rezistenta mecanica si

higroscopicitate redusa.

Contactele fixe si mobile sunt realizare fiecare din doua elemente de contacte diferite,care au

urmatoarele functiuni:contactele principale asigura trecerea curentului electric in timpul

functionarii in regim permanent a intrerupatorului ,iar contactele de rupere suporta actiunea

arcului electric care se produce la intreruperea circuitului.Contactele principale se executa din

profile de cupru sau aliaje speciale din argint ,iar contactele de rupere din aliaje rezistente la

actiunea arcului electric.

Contactele de rupere se inchid inaintea contactelor principale si se deschid in urma lor tocmai

in scopul de a le proteja de actiunea arcului.

Tinandu-se seama de functiile pe care trebuie sa le indeplineasca in instaliatiile electrice si de

performantele necesare,se deosebesc doua constructii distincte de intrerupatoare de

putere:intreruparoare in executie deschisa si intrerupatoare capsulate.

Intrerupatoarele fixe se fixeaza pe traverse din otel profilat ,cu suruburi.


14

Acesti suporti trebuie sa fie rigizi si perfecti coplanari pentru a nu se produce deformari in

intrerupator care sa impiedice buna functionare.Bornele se executa din doua variante:pentru

legaturi in fata si pentru legaturi in spate.

Intrerupatoarele debrosabile sunt prevazute cu un sasiu care poate aluneca pe doua

traverse.Bornele au o constructie bazata pe un principiu priza-fisa care le permite realizare cu

usurinta conexiunilor.Fiecare intrerupator de acest tip trebuie sa fie prevazut cu un blocaj

mecanic care sa impiedice introducerea sau scoaterea lui din montaj in pozitia aclansat(cu

contactele principale inchise).


15

2.1.2.Intrerupatoare automate de joasa tensiune

Principiul de functionare

Spre deosebire de contactoare, intrerupatoarele automate se caracterizeaza prin faptul ca,

odata inchise contactele principale, ele sunt mentinute in pozitia „inchis” cu ajutorul unui

zavor mecanic numit „broasca” ; aceasta blocheaza contactele mobile la sfarsitul cursei de

inchidere si le mentine in aceasta pozitie un timp oricat de lung, fara vreun consum

suplimentar de energie.

Oricare ar fi varianta constructiva, un intrerupator automat este construit din urmatoarele

elemente componente:

Circuitul principal de curent, format din: contacte principale, contacte de rupere ( bobina de

suflaj magnetic), coarne de suflaj si borne de racord la circuitul exterior, realizate din profile

de cupru.

Camerele de stingere a arcului electric, executate din materiale rezistente la actiunea arcului

electric.

Piese izolante pentru sustinerea cailor de curent si separarea fazelor, realizate de obicei prin

presare din rasini fenolice.

Mecanismul de actionare si zavorare, realizat din table si profile de otel tratate in mod special

pentru a face fata uzurilor si solicitarilor.

Cutia aparatului, executata din tabla de otel la aparatele marisi rasini fenolice la aparatele mici

si intrerupatoarele tip „compact”.

Elementele de protectie : declansatoare termice , declansatoare electromagnetice instantanee

sau temporizate, iar la intrerupatoarele automate folosite pentru protectia motoarelor si

declansatoare de tensiune minima.

Elemente accesorii: bobine de declansare, transformatoare de curent, contacte auxiliare.

Mecanismul de actionare si zavorare are urmatoarele functiuni:


16

Sa mentina intrerupatorul in pozitia inchis

Sa asigure declansarea intrerupatorului cu ajutorul unei energii , respectiv a unei forte reduse;

In acest scop, cu ajutorul unui sistem de parghii se asigura demultiplicarea necesara a fortei.

Sa asigure declansarea libera, adica la existenta unui ordin de declansare intrerupatorul sa nu

poata fi nici inchis, nici mentinut in pozitie inchis.

Sa adapteze caracteristica cuplului rezistent la caracteristica motor.

Sa asigure la inchiderea manuala a intrerupatorului o viteza mixima a contactului mobil

Mecanism cu genunchi

Intrerupatorul este definit ca fiind un aparat mecanic de conectare capabil sa inchida, sa

suporte si sa intrerupa curenti in conditii normale prestabilite si de asemenea, sa inchida pe o

durata specificata si sa intrerupa curenti anormali, cum sunt curentii de scurtcircuit.

Intrerupatoarele automate se folosesc mai ales in urmatoarele situatii:

Ca intrerupatoare principale pentru protectia liniilor si a instalatiilor electrice.


17

Ca aparate de conectare si protectie a unor consumatori importanti.

Ca aparate normale de conectare, acolo unde acestea suporta vibratii si socuri mecanice

importante.

Principiul mentinerii in „pozitia” a intrerupatoarelor automate prin intermediul unui

mecanism cu zavor prezinta urmatoarele avantaje:

Posibilitatea obtinerii unor capacitati de rupere mari.

Insensibilitate la variatiile de tensiune ale retelei.

Economie de energie.

Posibilitatea de a se dimensiona electromagnetul mai economic.

Rezistenta mult mai mare la solicitari prin vibratii si socuri mecanice.

Folosirea zavorarii mecanice are insa si dezavantaje, cele mai importante fiind:

Frecventa de conectare permisa este foarte mica

Aparatul are o constructie complicata, fiind in consecinta si relativ scump.

Tipuri si caracteristici constructive

Intrerupatoarele automate de instalatii sunt dotate cu declansatoare termice si

electromagnetice pentru protectia impotriva suprasarcinilor si scurtcircuitelor.Fata de

sigurantele fuzibile, ele prezinta numeroase avantaje :

Posibilitatea de restabilire imediata a curentului fara a se pierde timpul necesar gasirii

si montarii unui element de inlocuire nou in locul celui ars.


18

Nu mai este necesar un stoc de elemente de rezerva si indeosebi se evita pericolul pe

care il prezinta pentru securitatea locuintelor si a instalatiilor, inlocuirea fuzibuilelor

arse prin fuzibile improvizate din fire groase de cupru.

Se poate obtine si o protectie eficace impotriva suprasarcinilor, lucru practic irealizabil

cu sigurantele fuzibile rapide.

Se poate regla la fata locului curentul de declansare a automatului in functie de

curentul real de serviciu al instalatiei , ceea ce imbunatateste mult eficacitatea si

operativitatea protectiei.

Intrerupatoarele automate tripolare comandate prin buton se executa pentru intensitati

nominale pana la 40A

Intrerupatoare automate in constructie deschisa se construiesc pentru curenti nominali

medii si mari, sunt comandate atat manual, cat si cu electromagneti sau servomotoare si sunt

folosite indeosebi pentru protectia circuitelor principale ale alimentarilor cu energie din

industrie.

Intrerupatorare automate compacte, in carcasa de masa plastica fenolica, se construiesc

pentru curenti nominali de ordinul sutelor de amperi; ele sunt folosite pentru protectia

circuitelor electrice din instalatiile industriale unde se impun dimensiuni reduse ale

panourilor.

Intrerupatoare automate limitatoare se construiesc pentru instalatii de ordinul sutelor de

amperi si capacitati de rupere pana la 100 kA virtuali. Ele limiteaza valoarea curentului de

scurtcircuit aparut in instalatie, reducand mult solicitarile termice si electrodinamice la care

este supusa instalatia. De aici vine si numele de „intrerupatoare limitatoare”.Pot fi actionate

manual sau cu servomotor.

Tipuri de aparate mai deosebite sunt:

Intrerupatoarele automate rapide de curent continuu, dotate cu relee sensibile la panta

curentului de scurtcircuit, in vederea asigurarii unei protectii cat mai eficiente a

redresoarelor.


19

Intrerupatoarele automate pentru protectia impotriva curentilor de defect care

sesizeaza diferenta intre valorile curentilor de pe conductorul de faza si de nul,

diferenta care dovedeste aparitia unei scurgeri de curent la masa

( curent de defect ) . Producand intreruperea imediata a circuitului atunci cand

curentul de defect a trecut de un anumit nivel, ele protejeaza foarte eficient impotriva

pericolului electrocutarii si incendiilor.

Intrerupatoarele automate difera, de asemenea, prin modul de actionare si prin gradul de

echipare cu dispozitive accesorii, cum sunt: contacte de semnalizare, dispozitive de declansare

de la distanta, declasatoare de tensiune minima, dispozitive de temporizare a declansarii prin

relee.

Practic toate intrerupatoarele automate de joasa tensiune se executa ca aparate de

intrerupere in aer.

Parametrii principali de lucru si criterii de alegere a intrerupatoarelor automate si

contactoarelor.

Caracteristicile intrerupatoarelor automate si contactoarelor in functie de care se face

alegerea pentru utilizarea intr-o anumita instalatii sunt :

- felul curentului ( continuu sau alternativ )

- tensiunea nominala de utilizare Ue si frecventa ;

- serviciul nominal ( de 8 ori, serviciul de durata,

serviciul intermitent;

- curentul nominal tehnic Uth

, care poate fi suportat in circuitul principal, fara

ca incalzirea sa depaseasca limitele adminisibile.Acest curent trebuie sa fie mai

mare decat curentul nominal al motorului.

- Curentul de utilizare Ie

este curentul din circuitul principal care intervine in

determinarea conditiilor de utilizare a contactorului sau ruptorului.

Categoria de utilizare este determinata de natura sarcinii de curent si este standardizata

conform tabelului de mai sus.


20

Categoriile de utilizare sunt numerotate in ordinea crescanda a conditiilor mai grele de

lucru. De exemplu, in timp ce categoria AC1 are curentul egal cu curentul de utilizare,

categoria AC4 are curentul de rupere de 6 ori mai mare decat curentul de utilizare.

- Capacitatea nominala de rupere ( kA )

Felul curentului Categoria Utilizari

AC1 Sarcini neinductive sau slab

inductive

CURENT AC2 Pornirea motoarelor cu inele de

contact, franare in plin mers

ALTERNATIV AC3 Pornirea motoarelor cu rotorul

in scurtcircuit, oprirea

motoarelor in plin mers

AC4 Pornirea motoarelor cu rotorul

in scurtcircuit, mers cu socuri,

inversarea sensului de rotatie

CURENT DC1 Sarcini inductive sau slab

inductive

DC2 Pornirea motoarelor derivatie,

oprirea motoarelor derivatie in

plin mers

CONTINUU DC3 Pornirea motoarelor derivatie,

mers cu socuri, inversarea

sensului de rotatie.

DC4 Pornirea motoarelor serie,

oprirea motoarelor serie in plin

mers


21

3.Comutatoare

Comutatorul este defapt un intrerupator cu doua contacte,unul ND si unul NI ,la care bornele

legate la elementul mobil (bornele 3 si 1) au fost puse in contact,fiind reprezentate de una

singura ce preia functia ambelor.

3.1 Comutatoare stea-triunghi

Aceste comutatoare servesc pentru comanda pornirii si opriri motoare electrice asincrone cu

rotorul in scurt circuit si au rolul de a reduce valoarea curentului absorbit de motor in timpul

pornirii.

Comutatorul stea-triunghi se poate utiliza numai daca motorul este astfel bobinat incat sa aiba,

in regim de lucru, bobinajul statoric conectat in triunghi.

Deci la o retea de 380 V intre faze poate fi conectat prin comutator stea-triunghi numai un

motor pe a carui eticheta scrie 660/380 V sau A-380V.

Principiu de functionare consta in realizarea porniri in doua etape:

-mai intai se aplica motorului, conectat in stea, tensiunea retelei (tensiunea aplicata fiecarei

faze este deci de 1,73 ori mai mica decat tensiunea retelei);

-inca ce motorul a atins turatia nominala (nu mai devreme nici mult mai tarziu) se modifica

legaturile motorului in triunghi;

-in felul acesta, curentul de pornire absorbit de motor este redus la 1/3 din valoare pe care ar fi

avut-o daca se conecta direct in trunghi.Deoarece si cuplul de pornire scade la 1/3 ,porneste in

gol sau sub sarcina redusa.

Exista solutii alternative la comutatoarele acestea speciale ”cap de scara” si “cruce” si anume

folosirea unor relee electronice “releuruptoare” (arata ca I siguranta automata si se monteaza

intr-un panou electric, pe sina) si pentru comutatoare se pot folosi cele cu revenire (ca de

sonerie).

Un dezavantaj ar fi pretul mai mare al releului, in schimb cablarea este mult mai usoara

(necesita numai doua cabluri intre comutatoare, care se pot pune foarte subtiri, partea de

putere fiind de la releu spre consumator).


22

Comutatoare speciale

Materiale necesare;

-doua comutatoare”cap de scara”, care se vor monta la capetele instalatiei (de la inceputul si

sfarsitul holului, scarilor etc.);

-unul sau mai multe comutatoare “cruce”, care se vor monta intre cele doua comutatoare”cap

de scara” (se pot pune oricate comutatoare “cruce”,in functie de numarul de locuri din care

doriti sa aprindeti/stingeri lumina);

-cabluri de cupru,cu diametul de 1,5 (pentru consumatori mai mari de 200W ,cablul se alege

mai gros);

-teava de plastic pentru instalatii electice (prin care vor trece cabluri de legatura);

-doze pentru legaturi intre cabluri si doze pentru intrerupatoare;

Si aici avem doua metode de cablare:

Metoda de cablare:

-doua cabluri intre comutatoare (care vor merge de-a lungul retelei de comutatoare, fiind

intrerupte de fiecare comutator”cruce”);

-un singur cablu de la primul comutator la retea (faza);

-un cablu de la ultimul comutator la consumator (bec);

-un cablu de la retea (nul) la consumator (bec).

3.2 Comutatoare cu came

Comutatoarele cu came pentru aplicatii de exemple ca intrerupatoare pentru motoare,

intrerupatoare principale, comutatoare de comanda si comutatoare pentru instrumente.


23

Comutatoarele cu came SCHRACK sunt constituite modular, lucreaza cu intrerupere dubla pe

fiecare faza si doua contacte pe fiecare celula de comutare.

3.2.1.Domeniul de aplicare

Produsele “comutatoare cu came”sunt folosite la inchiderea si deschiderea simultana sau

succesiva a unor circuite din instalatiile electrice, la actionarea motoarelor, pentru masurarea

curentului si tensiunii in releele bi si trifazare (cu si fara nul), cu si fara transformator de

masura, la actionarea intrerupatoarelor automate si a separatoarelor.

3.2.2.Clasificare:

a) dupa domeniul de utilizare:

Comutatoare cu came folosite la inchiderea si deschiderea circuitelor electrice si actionarea

motoarelor electrice:

variante de baza;

cu elemente cinematice;

comutatoare voltmetrice si ampermetrice folosite la masurarea tensiuni si curentilor;

comutatoare stea-triunghi si comutatoare inversoare de sens folosite la pornirea,

oprirea si inversarea sensului de rotatie a motoarelor electrice;


24

chei de comanda folosite la actionarea intrerupatoarelor-automate si a separatoarelor;

b) dupa marirea curentului nominal termic:

Comutatoare cu came C6-6A









3.2.3.Conditia de mediu:

Temperature minima in timpu utilizarii:-25 grade Celsius

Temperature maxima in timpul utilizarii: +40 grade Celsius

Umiditatea relative:maxim 95% la +20 grade Celsius

Altitudinea maxima:2000m


25

4. Relee

Releul este un aparat care comuta, sub actiunea marimii de intrare, unul sau mai multe

elemente de comutatie de mica putere în scopul comenzii altor elemente. Releele de protectie

pot realiza contacte electrice ducând la întreruperea instalaţiei cu energie electrică, deci la

protecţia acesteia. Cele mai simple relee se compun dintr-un element de intrare I, denumit uneori si element

sensibil, un element comparator K si un element de executie E cu una sau mai multe iesiri.

4.1.Clasificarea releelor

Releele folosite în sistemele electrice funcţionează după aceleasi principii ca şi

aparatele de măsurat; de aceea ele pot fi clasificate, în general, după aceleaşi criterii.

a) După principiul de funcţionare, releele pot fii: electromagnetice (magnetoelectrice, de

inducţie, magnetice,electrodinamice, termice) şi electronice.

b) După felul parametrului la care acţionează, releele pot fii: de curent, de tensiune, de

putere, de temperatură, etc.

c) După valoarea marimii de intrare la care acţionează, releele pot fii: maximale, a căror

acţionare are loc când valoarea mărimii de intrare devine egală sau depăşeşte o anumită

valoare maximă, dinainte stabilită; minimale, care acţionează în momentul când valoarea

mărimii de intrare devine egală sau mai mică decât o anumită valoare minimă, dinainte

stabilită şi relee diferenţiale, a căror acţionare are loc când diferenţa valorilor a două marimi

aplicate la intrare devine, în valoare absolută, mai mare decât o valoare dinainte stabilită.

d) O clasificare specifică a releelor se obţine dacă se ia în consideraţie modul conectării în

circuitul elementului protejat, deosebindu-se: relee primare şi relee secundare.

e) Ţinând seama de modul de acţionare asupra înterupătoarelor, releele pot fii: cu acţiune

directă sau directe şi cu acţiune indirectă sau indirecte.

f) În funcţie de durata de acţionare: relee ultra rapide ( t < 0.0 s), relee rapide (t <0.05 s),

relee normale (t -0.05-0.15 s ), relee lente (t -0.15-1 s), de temporizare (t >1 s)


26

g) În fucţie de mărimea de intrare: releu de tensiune, releu de curent, releu de putere, releu

de fregvenţă, releu de timp.

h) Cele mai utilizate relee: relee termice, relee electromagnetice, relee electronice, relee

mecanice, relee ferodinamice, declanşatoare.

i) După natura elementului de execuţie: relee cu contacte şi relee fără contacte (statice).

4.2.TIPURI DE RELEE

4.2.1Relee electromecanice

Sfera de aplicabilitate a acestor relee a început să se reducă substantial, ca urmare a

progreselor realizate în domeniul releelor statice.

Cele mai simple relee electromecanice constau dintr-un dispozitiv care produce forţa

sau cuplul activ, un element care produce cuplul rezistent şi unul sau mai multe elemente de

execuţie (contacte electrice). După natura dispozitivului pentru producerea forţei sau a

cuplului activ, deosebim: relee electromagnetice, magnetoelectrice, de inductie,

electrodinamice, termice, cu contact reed. În continuare se prezintă câteva dintre cele mai

utilizate.

4.2.2. Relee de comutaţie

Aceste echipamente se folosesc deseori pentru a realiza anumite secvenţe de prelucrare

a semnalelor. Deşi progamatoarele electronice câştigă un câmp tot mai vast de aplicabilitate,

având costuri tot mai scăzute şi performanţe tehnice tot mai ridicate, în aplicaţiile simple

releul de comutaţie este încă utilizat datorită costurilor scăzute şi performanţelor

satisfăcătoare obţinute.


27

În figură este prezentată schema de principiu a unui releu electromecanic; se pot identifica

următoarele elemente constructive:

-bobina 5, montată pe armătura

fixă 7;

-armătura mobilă 3, ce poate

oscila în jurul articulaţiei ,,O”, şi

pe care se află semicontactul

mobil cm;

-semicontactele fixe cf2 şi cf4;

-arcul de revenire 6.

Practic releul controlează

două contacte. În situaţia în care

bobina 5 nu este excitată,

contactul 1-2 este închis iar

contactul 1-4 deschis. Atunci

când bobina este alimentată cu

curent (este excitată) ea dă naştere unei forţe magnetice care se exercită asupra armăturii

mobile, sub efectul căreia aceasta pilotează în jurul articulaţiei ,,O”; în acest fel contactul 1-2

se deschide, iar contactul 1-4 se închide.

Când bobina este dezactivată, arcul de revenire readuce armătura mobilă în poziţia iniţială, şi

prin aceasta şi contactele în starea iniţială.

Bobina este dotată cu propriile sale borne A1 şi A2; acest lucru permite alimentarea ei

de la o altă sursă decât cea care alimentează circuitul de putere mare pe care îl comută

contactele. De exemplu, se poate alimenta bobina de la o sursă de 24 V (cc) iar circuitul de

înaltă putere de la o sursă de 220 V (ca).

Releul electromecanic joacă astfel rolul unui dispozitiv de decuplare, pentru că el separă fizic

circuitul de înaltă putere de circuitul de comandă, ceea ce îl pune pe acesta din urmă la

adăpost de semnale de putere foarte mare. În plus, armătura releului poate avea mai multe

rânduri de contacte; se pot conecta astfel atâtea circuite diferite câte contacte sunt.

Simbolizarea acestui echipament este prezentată mai jos.


28

În figura a este prezentat simbolul pentru un releu cu două contacte, unul NÎ iar

celălalt ND, iar în figura b este prezentat simbolul unui releu cu patru contacte, două ND şi

două NÎ.

Dezantajele releelor electromecanice sunt timpul mare de lucru de răspuns (câteva

milisecunde) şi faptul că contactele se uzează în timp. De aceea există astăzi tendinţa de a le

înlocui cu relee electronice. Releele electronice permit comutarea circuitelor de curent

continuu precum şi a celor de curent altenativ.

Unele dintre aceste relee acceptă curenţi de o intesitate ce poate atinge 40 A.

În raport cu releele electromecanice, releele elecronice sunt mai scumpe, nu sunt dotate decât

cu un contact şi nu pot suporta suprapresiuni.În schimb, ele sunt silenţioase, nu se uzează şi

au de timp de răspuns foarte mic.

4.2.3.Releele electromagnetice sunt aparate de protecţie care asigură protecţia la curenţi

de scurtcircuit sau la scăderea tensiunii cu acţiune instantanee sau temporizată.

Releele electromagnetice pot funcţiona atât în curent continu cât si în curent

alternativ.

Ele pot fi relee electromagnetice de curent şi relee electromagnetice de tensiune.

Releeele electromagnetice mai pot fii:

Releul electromagnetic de curent maxim (RC) este constituit dintr-un electromagnet

,pe care sunt dispuse bobinele de curent şi dintr-un sistem mobil format din armătura de fier,

fixată pe un ax prevăzut cu un resort spiral, care asigură cuplul antagonisz.

Releul electromagnetic de timp (RT) este constituit dintr-un electromagnet şi un miez

de fier, solidar cu şurubul fără sfârşit.


29

Releul electromagnetic de semnalizare (RdS) are drept scop să semnalizeze dacă

protecţia unui anumit circuit a acţionat.

Releul electromagnetic intermediar (RI) este folosit pentru a se evita trecerea

curenţilor mari prin contactele sensibile ale releelor obişnuite(cum sunt curenţii bobinelor de

aclanşare a întrerupătoarelor) .

Releele electromagnetice sunt constituite din electromagneţi la care atunci când

curentul prin bobină depăşeşte o anumită valoare este atrasă armătura mobilă aceasta

acţionând asupra unor contacte electrice, deci funcţionarea releelor electromagnetice se

bazează pe forţa de atracţie a elecromagnetului (anexa 2, fig 3.).

4.2.4.Releele termice

La baza funcţionării releelor termice stă modificarea proprietăţilor fizice ale corpurilor

datorită încălzirii. Cel mai simplu releu termic constă dintr-un tub de sticlă închis, prevazut cu

doi electrozi, în interiorul tubului găsindu-se mercur. Închiderea contactului are loc ca urmare

a dilataţiei mercurului, în momentul în care nivelul mercurului aduce în contact electric cei

doi electrozi.

Cele mai răspândite relee termice sunt releele cu bimetal. După modul în care se

realizează încălzirea bimetalului se deosebesc relee cu încălzire

directă, indirectă şi mixtă. La cele cu încălzire directă curentul electric trece prin

bimetal, iar la cele cu încălzire indirectă bimetalul este încălzit de la un rezistor, prin care

trece curentul electric. Releele termice sunt utilizate, în special, la protecţia motoarelor

electrice împotriva supracurentilor de durată.

4.2.5. Releele Reed

Constau dintr-un tub de sticlă închis în care se găsesc două lamele elastice; în zona

contactului, pe suprafaţa lamelelor este dispus un strat de iridiu, platină sau aliaje ale acestora.

Tubul de sticlă este vidat sau este umplut cu un gaz inert. Acţionarea contactului se face cu

ajutorul unui câmp magnetic creat de o bobină parcursă de curent. Aceste relee se realizează

sub formă de elemente capsulate paralelipipedice, din mase răşinoase în care se introduce

tubul şi bobina releului, la exterior aflându-se doar terminalele metalice pentru conexiuni.

Releele reed au consum neglijabil, timp de acţionare mic (1 ... 2 msec), frecvenţă de comutare

mare (500 comutari/sec), durată de viaţa ridicată (108 ... 10

12 comutări).


30

Releu cu încălzire directă Releu cu încălzire indirectă

4.2.6. Relee electronice

Frecvent utilizate în prezent, se realizează într-o mare diversitate de tipuri

constructive, a căror structură rezultă din combinarea unui număr relativ restrâns de circuite

electronice de bază: detectoare de nivel, detectoare de fază, comparatoare de amplitudine,

convertoare, amplificatoare, elemente de timp şi de memorare.

Releu de protectie a motoarelor electrice la suprasarcina, la scurt circuit ,la lipsa de faze.

4.2.7. Relee statice

Aceste relee se utilizează când este necesară o viteză de comutare ridicată şi o durată

de funcţionare mare. Nu au piese mecanice în mişcare, elementul de execuţie fiind realizat cu

tranzistoare, tiristoare sau triace. Realizează o izolare galvanică între circuitul de comandă şi

circuitul de comutare. Pentru aceasta pot fi utilizate transformatoare de separare, optocuploare

sau relee reed. Supratensiunile sunt reduse, datorită principiului de funcţionare, curenţii şi

tensiunile trec periodic prin zero. Au un consum redus de energie şi pot fi cuplate cu circuite

integrate.


31

4.2.8. Relee de timp acţionează cu o anumită întârziere, obţinută cu un element de

temporizare. Releele de timp sunt echipamente electrice care au rolul de a realiza o întârziere

controlată a transmiterii unor semnale.

Practic ele au aceleaşi rol funcţional ca şi releele pneumatice, numai că aici semnalele

transmise sunt semnale electrice. Schema electrică a unui asemenea echipament este

prezentată în figura următoare.

La momentul t0 se apasă butonul B şi prin intermediul diodei D este alimentată bobina K a

releului electromagnetic care va comanda închiderea căii de curent 3-4. Totodată, se încarcă şi

condensatorul C montat în paralel cu bobina. La momentul ti se eliberează butonul B şi se

întrerupe astfel alimentarea circuitului de temporizare. Din acest moment condensatorul C

începe să se descarce prin bobina K şi rezistenţele R1 şi R2 ( circuitul desenat punctat în

figura), tensiunea la bornele sale scăzând exponenţial. Bobina îşi va menţine starea de activare

atâta timp cât tensiunea la bornele sale nu scade sub valoarea pragului minim necesar

funcţionării. Atingerea acestui prag la momentul tf conduce la deschiderea căii de curent 3-4.

Deoarece timpul de descărcare a condensatorului este proporţional cu produsul C · (R1 + R2 )

întârzierea Δt = tf - ti poate fi reglată prin modificarea rezistenţei R1 .

4.2.9.Releele de timp electronice, prin posibilităţile lor de miniaturizare şi a gradului

lor ridicat de fiabilitate sunt din ce în ce mai mult utilizate în echipamentele profesionale. În

acest fel, ele înlocuiesc vechile tipuri de relee de timp: mecanice, pneumatice, hidraulice etc.

După principiul care stă la baza funcţionării lor deosebim două mari clase de relee electronice

de timp: analogice şi digitale.

În varianta analogică, releele electronice de timp au structura de mai jos:


32

Elementul de temporizare ET se dispune de regulă între circuitul de intrare I şi detectorul de

polaritate DP.

4.2.10.Relee de timp digitale

Releele de timp digitale funcţionează pe baza numărării unor impulsuri. Schema emite

un semnal când numărul de impulsuri atinge o valoare predeterminată, stabilită prin

configuraţia decodorului.

Reglajul timpului se poate face în două moduri:

- prin modificarea frecvenţei bazei de timp;

- prin modificarea decodării semnalelor de la ieşirea numărătorului.

Releele de timp digitale permit, fără probleme, sub un volum redus, obţinerea unor timpi

foarte mari, de ordinul zecilor de ore.

4.2.11. Relee magnetice

Releu de proximitate cu oscilator - este realizat pe baza unui comutator static inductiv.

Principiul de funcţionare al unui astfel de comutator este ilustrat în figura următoare.Circuitul

foloseşte ca element exterior un grup LC care formează împreună cu etajul de intrare un

oscilator de înaltă frecvenţă.

Prin apropierea unei piese metalice standard de o bobina, oscilatiile se amortizeaza si

marimile de iesire (Q si ) sunt comutate.


33

5.PRINCIPII ERGONOMICE

Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcţie de particularităţile anatomice,

fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile

echipamentului de muncă, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările lucrătorului în

timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea

maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.

Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea

posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului

de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de muncă

care respectă prevederile reglementarilor în vigoare. Locurile de muncă la care se lucrează în

poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice

şi funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelându-se

înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.

La locurile de munca unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie asigurate, de

regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de

exemplu, scaune, bănci).

Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaţiu

suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu

posibilitatea mişcării acestora.

Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în funcţie

de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale

lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare.


34

6. ASIGURAREA CALITĂŢII ÎN SISTEMELE

ELECTRICE

Asigurarea calitatii rerezinta ansamblul activitatilor preventive prin care se urmareste

in mod sistematic sa se asigure corectitudinea si eficacitatea planificarii, organizarii,

coordonarii, antrenarii si tinerii sub control in scopul de a garanta obtinerea rezultatelor la

nivelul calitativ dorit.

SISTEM DE MANAGEMENT AL CALITATII- sistem de management prin care se

orienteaza si se controleaza o organizatie in ceea ce priveste calitatea.

Calitatea totala – satisfacerea continua a cerintelor clientilor in conditiile unor costuri minime.

Asigurarea calitatii reprezinta realizarea unor obiective externe si interne, astfel:

Obiectivele interne, reprezinta activitatile desfasurate in scopul de a da incredere

clientilor ca sistemul calitatii furnizorului permite obtinerea calitatii cerute.

Obiectivele externe reprezinta activitatile desfasurate pentru a da incredere conducerii

firmei ca va fi obtinuta calitatea ceruta.

Controlul calitatii este determinat de:

Supravegherea calitatii reprezinta monitorizarea si verificarea continua a starii unei

entitati, in scopul asigurarii ca cerintele specificate sunt satisfacute.

Evaluarea calitatii reprezinta examinarea sistematica, efectuata pentru a determina in

ce masura o entitate este capabila sa satisfaca cerintele specificate.

Inspectia calitatii reprezinta activitatile prin care se masoara, examineaza, incearca

una sau mai multe caracteristici ale unei entitati si se compara rezultatul cu cerintele

specificate, in scopul determinarii conformitatii acestor caracteristici.

Verificarea calitatii – reprezinta confirmarea conformitatii cu cerintele specificate,

prin examinarea si aducerea de probe tangibile.

AUDITUL CALITATII – reprezinta un process sistematic, independent si documentat de

evaluare obiectiva a dovezilor de audit pentru a determina in ce masura sunt indeplinite

criteriile de audit prestabilite.

In managementul calitatii, termenul de audit in sensul de examinare a calitatii produselor,

serviciilor, proceselor unei firme sau a sistemului de management al calitatii.


35

Auditurile calitatii reprezinta examinari sistematice ale activitatilor si rezultatelor acestora,

referitoare la calitate, fiind planificate si programate in functie de natura si importanta

activitatilor.

Auditurile calitatii sunt examinari independente, in sensul ca trebuie conduse de personae care

nu au responsabilitati directe in domeniile auditate.

Auditurile calitatii se realizeaza in raport cu criteriile de audit prestabilite, pentru a stabili in

ce masura sunt respectate criteriile de audit.

Criteriile de audit sunt: procedurile aplicabile, cerintele specificate in standarde si specificatii

tehnice, politica firmai in domeniul calitatii.

AUDITOR IN DOMENIUL CALITĂŢII este persoana care are competenta necesara pentru a

efectua audituri ale calităţii.El trebuie sa fie autorizat pentru efectuarea unui anumit tip de

audit.

SCOPUL AUDITULUI CALITĂŢII este de a evalua actiunile corective necesare pentru

eliminarea neconformitaţilor şi posibilitaţile de îmbunatatire a sistemului de management al

calităţii firmei, a produselor si serviciilor , si a proceselor.

Auditurile calităţii evaluează: produsele, serviciile, procesele sau sistemele calităţii unei

firme.

Planul de audit si raportul de audit sunt documente de calitate obligatorii in procesul de

desfăşurare al unui audit si sunt elaborate de catre compartimentul de asigurare calitaţii.

Auditul calitaţii produsului se efectuesză pentru evaluarea conformitatii caracteristicilor de

calitate a unui produs finit sau semifinit cu cerintele clientului sau cu cerinţele specificate in

documentele de referinţă.

Auditul calităţii procesului se efectueaza pentru evaluarea comformităţii unui proces (de

proiectare , productie, administrativ,etc) cu cerinţele clientului sau cu cerinţele specificate in

documentele de referinţă.

Metode de obţinere a dovezilor de audit:

1. Interviuri cu persoanele implicate in domeniul auditat

2. Examinarea documentelor referitoare la calitatea produselor sau proceselor

3. Observarea directa a activităţilor

Auditurile sistemelor calitaţii se efectuează pentru:


36

Determinarea conformitaţilor elementelor sistemului calităţii cu cerinţele

specificate in documentele de referinta

Determinarea eficacităţii sistemului calităţii privind realizarea obiectivelor stabilite

in domeniul calităţii

Imbunatăţirea sistemului calităţii firmei audiate

Satisfacerea unor cerinte reglementare

Inregistrarea /certificarea sistemului calităţii firmei audiate

7.Sănătatea şi securitatea muncii la manipularea şi

transportul manual al materialelor

O serie de accidente de natură mecanică au drept cauză manipularea, transportul manual sau

depozitarea incorectă a materialelor (materii prime, produse intermediare, produse finite).

Cele mai frecvente leziuni care se produc sunt tăieturile, strivirile, loviturile, fracturile, etc. la

nivelul mâinilor (la degete în special) sau al picioarelor, dar au loc şi accidente mai grave

(fracturarea coloanei vertebrale sau hernie).

Manipularea şi transportul manual al materialelor se efectuează în special în operaţiile

de încărcare-descărcare şi depozitare. Cunoaşterea măsurilor minimale de protecţia muncii la

executarea acestora este indispensabilă pentru securitatea muncii.


37

8.BIBLIOGRAFIE:

1. Doina Dick, Nicoleta Fediuc: Mecatronica, manual pentru clasa a XI-a,

Editura Delta Publishing House 2004

2. Vistrian Maties, Dan Mandru, Olimpiu Tatar, Radu Balan, Calin Rusu:

Tehnologie si educatie mecatronica, Editura Todesco, Cluj Napoca 2001

3. Vistrian Maties, s.c. Mirescu, Dan Mandru, Olimpiu Tatar, Radu Balan, Calin

Rusu: Tehnologie si educatie mecatronica – auxiliar curricular Editura

Economica, Bucuresti 2002

4. Dr.ing.Vsevolod Radcenco, Dr. Ing. Nicolae Alexandrescu, Ing. Emil

Ionescu, Ing. Mihai Ionescu : Calculul si proiectarea elementelor si schemelor

pneumatice de automatizare – Ed. Tehnica, Bucuresti 1985

5. Martin Williams, Graham spencer, David Hoey – Fit for TPM – Revista

Mecatronica nr.1/2003

6. Interactive Guide to Festo Didactic – Festo Didactic GmbH & Co.

Denkendorf, 2001

7. Fundamentals of Control Technology – Festo Didactic Esslingen 1998

8. Colectia revistelor Mecatronica 2003-2004, publicaţie trimestrială a Societatii

Romane de Mecatronica (SROMECA)

9. Colectia revistelor FIS, Festo Ag & Co, Esslingen

10. Ion Ionescu, Maria Manole, Constantin Manole : Solicitari si Masurari

Tehnice, manual pentru clasa aX-a, Editura Economica Preuniversitara 2000

11. Ion Hoham :Tehnologia şi fiabilitatea sistemelor, Editura Economica

Preuniversitara 2000

12. Stelian Popescu, E. Dumbravă : Acţionări şi automatizări , Editura

Economica Preuniversitara 2000

Documents

Temporizatoare, intrerupatoare, comutatoare electrice, relee