7/29/2019 TEODOR MAZILU - Un Soarece Descurcaret

http://slidepdf.com/reader/full/teodor-mazilu-un-soarece-descurcaret 1/1

TEODOR MAZILU –  Un șoarece descurcăreț 

“Că există proști care nu se descurcă în viață,că există proști inadaptabili  este, fără îndoială ,adevărat. Există și proști plini de angoase.Există și proști bîntuiți de gîndul sinuciderii. Prostian-asigură neaparat prosperitatea. Dar ne vom oupa în aceste rînduri de prostuldescurcăreț.Prostul care reușește să iasă basma curată. 

Prostul descurcăreț -idiotul care trage pe sfoară ,cretinul care mănîncă două porții-e o figură pitorească ,nu chiar atît de rar întîlnită. În toate împrejurările vieții s-a descurcat de minune și pînă la urmă biografia lui,e un șir de întîmplări care de care mai nostime.” A să vezi cum mis-a întîmplat mie”.”Să vezi cum i-am dus”.” A, să vezi ce chestie grozavă le-am făcut”. 

El pornește de la ideea că toți oamenii și toate instituțiile trebuie păcălite, altfel nici nuconcepe . Unora le-a făcut-o, pe altul l-a dus , pe altul l-a tras în piept -mă rog, toate metodele

 posibile .În liceu n-a învățat , ci și-a păcălit colegii și profesorii ..”.Să vezi ce farse le-am jucat

“…”Să vezi ce ușor copiam eu” .”Pe toți i-am dus cu  preșul”. 

Faptul că n-a învățat, faptul că doar s-a strecurat , i se pare o mare performanță; l-a tras pe

sfoar  și pe Pitagora,l-a păcălit și pe Voltaire.”Ce să  învăț  ?Da `ce sînt prost “? 

Așa a tras pe sfoară pînă și tabla înmulțirii . 

Așa și-a continuat mersul triumfal spre ignoranță. 

-Eu să muncesc? Da ce ,sînt prost? 

Și începe să se laude cum face și cum drege el, cum îi păcălește pe toți , ce tip e el , cum îliubesc toți pe el. 

Pe actuala soție n-o iubește , ci o păcălește-sentiment de care este foarte mîndru . 

-Să vezi cum am îmbrobodit-o!

Oamenii sînt uimiți de stupida și mica lui viclenie. 

 _L-am vrăjit, l-am timorat.Și pe ăsta l-am prins în cursă. ..Nici ăsta nu mi-a scăpat… 

Sărman idiot descurcăreșț! Sărman șoricel viclean! 

El nu știe că se află demult prins în cursă și că mușcăturile îi sînt atît de firave…”