TEORIA X Y și Z

Marcu Bogdan

Prin motivare se înţelege corelarea satisfacerii necesităţilor şi intereselor personalului

cu realizarea obiectivelor şi a sarcinilor atribuite;

McGregor defineşte 2 teorii (X şi Y) pe care le pot adopta managerii şi anume:

- constrângerea personalului (X)

- se bazează pe conştiinţa personalului (Y)

Se preferă motivarea pozitivă (premii, evidenţieri, instruire)

Antrenarea personalului condiţionează în mare masură concretizarea eficientă a celorlalte

funcţii ale managementului.

Teoria X - oamenilor le displace munca şi vor lucra eficient doar într-un mediu de lucru

controlat, în care liderii iau deciziile, iar ceilalţi primesc ordine. Se consideră că oamenii ar

face orice pentru a evita munca, iar managerii nu trebuie să facă altceva decât să îi

controleze, “să îi manipuleze” , încât să îşi îndeplinească obiectivele. Conform acestei

“teorii”, oamenii evită responsabilităţile cât de mult pot şi au ambiţii reduse.

Teoria X are la bază următoarele postulate:

omul mediu este predispus la delăsare, evitând munca;

omul mediu nu are ambiție, evită asumarea responsabilităților și preferă să fie condus;

omul mediu este egoist, indiferent la necesitățile organizației din care face parte;

prin natura sa, omul mediu se opune schimbărilor organizației din care face parte;

pentru a determina participarea la realizarea obiectivelor organizației, omul mediu trebuie

forțat, prin amenințare cu pedepse, control permanent;

omul mediu este temător și manifestă nevoie pentru securitatea propriei persoane.

Teoria Y - opusul Teoriei X. Oamenii nu resping munca ci acceptă că aceasta e o

parte importantă a vieţii lor şi muncesc pentru a-şi atinge nişte obiective. Cei mai mulţi

oameni acceptă bucuroşi responsabilitatea şi au un potenţial foarte mare care trebuie

identificat şi pus în valoare de manageri.

Teoria Y susţine că oamenilor nu le displace munca în mod inerent; munca poate fi o sursă de

satisfacţii. Oamenii pot exercita autoconducere şi autocontrol în vederea realizării obiectivelor

încredinţate lor. Oamenii învaţă nu numai să accepte, dar să şi caute a-şi asuma

responsabilităţi; evitarea responsabilităţii nu este un lucru normal. Potenţialul intelectual al

majorităţii oamenilor este doar parţial utilizat la locul de muncă.

Postulatele pe care se bazează teoria Y sunt următoarele:

eforturile fizice și intelectuale, în procesul muncii, reprezintă pentru omul mediu ceva normal

ca și odihna sau distracția;

participarea omului mediu la realizarea obiectivelor organizației se realizează și prin alte

mijloace decât control și amenințare cu pedepse;

în condiții normale, omul mediu învață nu numai să accepte sarcini și să exercite

responsabilități, dar și le asumă din proprie inițiativă;

motivațiile pozitive și recompensele asociate lor determină asumarea de sarcini și

responsabilități;

potențialul intelectual al omului mediu nu este utilizat decât parțial;

oamenii au și alte nevoi (de autoactualizare, de stimă, de a cunoaște), fără ca aceasta să

elimine nevoia de securitate.

Teoria X evidentiaza punctul de vedere traditional, static, rigid si pesimist. In timp ce

teoria Y scoate in evidenta punctul de vedere perfectionist, este optimista, dinamica si

flexibila.

Cei mai mulţi manageri acţionează în concordanţă cu Teoria X, dar consideră ca

Teoria Y este mai potrivită şi reprezintă un ghid efectiv şi eficient pentru acţiunea

managerială.” - McGregor (1960)

Teoria X

- prin ameninţare

- prin sancţiuni disciplinare

- prin control

- stil autoritar

Teoria Y

- crearea unor condiţii optime de lucru

- banii

- stil participativ

Teoria Z “stilul japonez de management” (William Ouchi, 1981) arată compromisul între

manageri şi executanţi pentru realizarea consensului.

Elemente:

- decizia se ia prin consens;

- importanţa încrederii între manageri şi subordonaţi;

- responsabilitatea individuală;

- orientarea spre angajarea pe termen lung a personalului;

- liderul lasă angajaţii să ia decizii, are mare încredere în ei fiind, practic, îndrumătorul

acestora.

Esența teoriei Z constă în aceea că pentru a se ajunge la finalizarea unei acţiuni este

nevoie de realizarea consensului prin folosirea compromisului între manageri şi executanţi.

Aceasta evidențiază virtuțile managementului participativ şi întăreşte aspectele pozitive ale

teoriei Y.