Terapia în apă, mijloc asociat al kinetoterapiei

A very important role in this concept has Ocupational Terapy, as a kinetoterapy area, based on using ocupational practical activities in the functional deficiencies threatment to optain a maximal adaptation of the organism in his enviroment.

Înotul a fost practicat de-a lungul timpului în diverse scopuri, la început fiind utilizat ca mijloc de supravieţuire şi recreere, iar apoi ca mijloc de întrecere. Odată cu evoluţia civilizaţiei, înotul a devenit o preocupare majoră, perfecţionându-se ca tehnică şi căptătând multiple utilităţi. Aceste aspecte justifică practicarea înotului în scop profilactic contribuind astfel la îmbunătăţirea funcţiilor organismului , creşterea şi dezvoltarea normală, menţinerea unui echilibru psihic, dar şi în scop terapeutic, fiind utilizat ca mijloc asociat în tratarea diverselor afecţiuni.

Din păcate specialiştii domeniului au dat o mică atenţie aplicaţiilor terapeutice, drept pentru care literatura de specialitate este săracă din acest punct de vedere. Această lucrare işi propune să scoată în evidenţă importanţa terapeutică a înotului în corectarea deficienţelor fizice, ceea ce presupune studierea cu atenţie a influenţelor apei şi înotului asupra organismului.

Tinând seama de aceste influenţe (presiunea hidrostatică , termoliza, funcţia respiratorie, circulaţia, excreţia, aparatul neuromioartrokimetic, metabolismul, sistemul nervos), înotul poate fi folosit ca mijloc asociat în tratamentul unor afecţiuni ale aparatului neuromioartrokinetic, aparatului circulator, respirator, digestiv (obezitatea în special), etc.

Utilitatea terapeutică a înotului a plecat de la acţiunea asupra deviaţiilor coloanei vertebrale şi în special asupra scoliozelor, extinzându-se apoi şi asupra altor deviaţii ale coloanei vertebrale (cifoze, deviaţii combinate, etc.).

Hidrokinetoterapia – metoda exerciţiilor kinetice în apă, are două modalităţi distincte de aplicare:

a) Hidrokinetoterapia parţială ( imersia doar a unui membru sau segment de membru );

b) Hidrokinetoterapia generală ( imersia întregului corp).Hidrokinetoterapia parţială este utilizată exclusiv pentru creşterea

mobilităţi articulare, prin mişcări pasive, pasiv-active sau active. Această utilizare este bazată pe efectele apei calde: sedarea durerilor, relaxarea musculară, creşterea elasticităţii ţesuturilor moi, etc. Hidrokinetoterapia parţială se execută în băile parţiale de membre superioare sau inferioare, în crioterapie – impersia segmentelor de membre în apă cu gheaţă.

Hidrokinetoterapia generală se realizează prin imersia corpului în întregime în bazine individuale (bazine treflă etc.), în bazine mai mari, colective sau în piscine.

Fenomenul de plutire poate fi accentuat prin utilizarea de flotoare de diverse mărimi şi materiale, pentru întreg corpul sau doar pentru unele segmente. Un grad mai mare de flotaţie îl obţinem în bazinele care utilizează, de exemplu, apa minerală. Cu cât apa minerală are o greutate specifică mai mare, plutirea corpului va fi mai uşoară. Orice mişcare executată de jos în sus, deci în sesnul flotării, va fi facilitată, putându-se executa cu minim de forţă musculară.

În general se utilizează temperaturi între 330 şi 360 pentru bazinele mari. Pentru a creşte efortul muscular în apă s-au utilizat diverse substanţe, care dizolvate în apă îi măresc vâscozitatea (cea mai cunoscută substanţă de acest fel este metilceluloza).

Durata unei şedinţe de hidrokinetoterapie este variabilă: de la 10 – 15 minute până la o oră. Exerciţiile fizice executate în cadrul acestei metode au la bază aceleaşi tehnici ca şi cele efectuate pe uscat, ţinând seama însă, de principiile şi avantajele oferite de mediul acvatic. Uneori există dificultăţi în ceea ce priveşte poziţionarea subiecţilor pentru unele exerciţii. Pentru a uşura execuţia corectă a acestor exerciţii s-au imaginat o serie de piese de „mobilier” pentru bazinele de kinetoterapie (mese, scaune, planşete înclinate, suporturi, bare de susţinere fixe şi mobile etc.). Fiecare bazin ar trebui să fie echipat cu un sistem de elevaţie pentru accesul în bazin al marilor handicapaţi.

Bazinele mari sunt destinate în special kinetorprofilaxiei, înotului terapeutic sau agrementului- relaxare.

Există şi bazine cu construcţii mai deosebite, în funcţie de scopul urmărit. Aşa sunt, de plidă, bazinele (de mers) cu fundul ondulat sau cu diverse pante, cu adâncimi variabile, etc. Alte bazine sunt înguste şi cu adâncime mare, fiind echipate cu instalaţii pentru elongaţii pe verticală sau pe planşete oblice.

Hidrokinetoterapia are puţine contraindicaţii absolute: dermatoze, febrilii, existenţa leziunilor de continuitate a pielii, de orice natură. Contraindicaţiile relative sunt date de unele afecţiuni cardiovasculare, vârsta avansată, hipotensiunea habituală mare, etc.Pentru aceasta, în funcţie de starea clinică, se apreciază interdicţia sau doar unele măsuri de prevedere (nivelul de imersie a corpului, durata programului, intensitatea exerciţiilor, temperatura apei).

BIBLIOGRAFIE1. ARDELEANU, I TANASESCU, GHE. – „ Stadiile dezvoltării fizice a copiilor şi tinerilor”, Editura Medicală Bucureşti, 1964.

2. BACIU,CLEMENT - „ Anatomia funcţională a aparatului locomotor”, Editura Stadion, Bucureşti,1972;

3. BASTIER, G., BOUCHET, M. - „ Kinetoterapia cu aplicaţii în educaţie fizică”, Editura Altius Academy, 2000.

Terapia in apa , mijloc asociat al kinetoterapiei

Lect.univ.dr. Dominteanu TeodoraDEPARTAMENTUL DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

REZUMAT

Inotul a fost practicat de-a lungul timpului in diverse scopuri, la inceput fiind utilizat ca mijloc de supravietuire si recreere, iar apoi ca mijloc de intrecere. Odata cu evolutia civilizatiei, inotul a devenit o preocupare majora, perfectionandu-se ca tehnica si capatand multiple utilitati, justificand practicarea lui in scop profilactic, contribuind astfel, la imbunatatirea functiilor organismului, cresterea si dezvoltarea normala, mentinerea unui echilibru psihic, dar si in scop terapeutic, utilizat ca mijloc in tratarea diverselor afectiuni.

PERSOANELE CU HANDICAP IN FATA SOCIETATII MODERNE , POST-INDUSTRIALE

Academia de Studii Economice BucurestiDepartamentul de Educatie Fizica si Sport

Lect.univ.dr. Dominteanu Teodora

Key words : sports, terapy, reabilitation, recuperation, education.

A very important role in this concept has Ocupational Terapy, as a kinetoterapy area, based on using ocupational practical activities in the functional deficiencies threatment to optain a maximal adaptation of the organism in his enviroment.

In ultimii 10 ani, in Romania se poate observa o crestere a numarului copiilor cu dezabilitati, copii care sunt cooptati in sistemul de invatamant. Statisticile arata ca, in anul 1992 numarul acestor elevi era de 30.365, in 1996 de 36.802 elevi (dupa „Sport pentru persoane cu handicap”).

Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap avea in evidentele din 2000 un numar de 411.998 persoane cu dezabilitati, dintre care 59.386 copii, care reprezinta 0,2% din totalul populatiei Romaniei. Statistic, din cei 59.386 de copii cu dezabilitati, 28,8% prezinta un handicap mintal, 22,7% prezinta un handicap fizic, iar 14,8% prezintahandicap neuropsihic (dupa „Sport pentru Persoane cu Handicap”).

In toata lumea, in ultima perioada si in Romania s-a pus accent pe problemele cu care se confrunta persoanele cu handicap. Problemele majore ar fi: integrarea lor in invatamantul normal, profesionalizarea lor si, astfel castigarea independentei din punct de vederesocial si economic.

Trebuie avut in vedere ca unele persoane au avut initial o viata normala, pana la un moment dat, cand o boala sau accident le-a schimbat. Este un moment de rascruce, cand trebuie sa-si gaseasca echilibrul, intr-o perioda dificila, dar nu imposibil de traversat, cu toate barierele determinate de handicapul dobandit. In aceasta perioada, de descoperire a handicapului, a revoltei personale, a refuzului de viata si a tratamentelor este nevoie de sprijinul familiei, a cercului de prieteni si colegi, a medicilor, a psihologilor, a personalului abilitat pentru recuperare, a societatii in general. Exista intotdeauna cai de readaptare functionala pentru a accepta starea de fapt, deoarece viata merge inainte. Sportul este o realitate incontestabila, care poate da satisfactii morale enorme acestor persoane cu handicap.

/ 2. Reanimarea 5. Acceptarea starii de fapt

/ (revenirea la viata) (viata merge inainte)

1. VIATA NORMALA / / -------4. Readaptarea / functionala----------3. Plonjarea intr-o noua ipostaza functionala

Handicap - se descopera handicapul; (boala, accident, ce intrerupe - revolta personala; viata normala) - refuzul tratamentului; - tratamentul pasiv, pasivo-activ; - revenirea increderii in fortele proprii.

Schema nr.1 ( dupa „ Sport pentru persoane cu handicap” , editura Triest, Oradea, 2001)

Reafirmand dreptul la educatie al fiecarei persoane, asa cum aceasta a fost consimtita in anul 1948, prin Declaratia Universitara a Drepturilor Omului, si reanoind angajamentul solemn al comunitatii mondiale, asumat cu ocazia Conferintei Mondiale asupra Educatiei pentru Toti din 1990, de a asigura acest drept pentru toti, indiferent de diferentele existente intre indivizi.

Reamintind numeroasele declaratii ale Organizatiei Natiunilor Unite, culminand cu Regulile Standard asupra Egalizarii Sanselor pentru Persoanelor cu Handicap din 1993, care indeamna Statele sa asigure

conditiile necesare transformarii educatiei persoanelor cu handicap intr-o parte integranta a sistemului educational.

Remarcand cu satisfactie crescanda iimplicare a guvernelor, gruparilor de sustinere, comunitatilor si a gruparilor de parinti si, in particular a organizatiilor persoanelor cu handicap, in incercarea de imbunatatire a accesuli la educatie a majoritatii persoanelor cu cerinte speciale; recunoscand ca o evidenta a acestei implicari, participarea activa a reprezentantilor de nivel inalt ai numeroaselor guverne, agentii specializate si organizatii interguvernamentale la aceasta Conferinta Mondiala.

Din cuvantul participantilor la aceste evenimente spicuim cateva idei:

1. „ Noi, delegatii la Conferinta Mondiala asupra Educatiei Speciale, repezentand optzeci si opt de guverne si douazeci si cinci de organizatii internationale, intruniti aici, la Salamanca, Spania de la 7 la 10 iunie 1994, prin prezenta, afirmam atasamentul nostru la principiile Educatiei pentru toti, recunoscand necesitatea si urgenta necesitatii de a asigura educatia copiilor, tinerilor si adultilor cu cerinte speciale, in cadrul sistemului obisnuit de educatie si, mai mult, prin aceasta, ne exprimam acordul cu Cadrul de Principii pentru Activarea in Domeniul Educatiei Speciale, de spiritul prevederilor si recomandarilor carora guvernele si organizatiile trebuie sa se lase calauzite.

2. Noi credem si declaram ca:- fiecare copil are dreptul fundamental la educatie si fiecarui copil

trebuie sa i se ofere sansa de a ajunge la si de a se putea pastra la un nivel acceptabil de invatare;

- fiecare copil poseda caracteristici, interese, aptitudini si necesitati de invatare proprii;

- sistemele educationale trebuie proiectate, iar programele educationale implementate in asa fel incat sa se tina seama de marea diversitate a acestor caracteristici si necesitati;

- persoanele cu cerinte speciale trebuie sa aiba acces in scolile obisnuite, care trebuie sa se adapteze unei pedagogii „ centrata asupra copilului „,capabila de a iesi in intampinarea acestor necesitati;

- scolile obisnuite, care au adoptat aceasta orientare, sunt cele mai utile mijloace de combatere a atitudinilor discriminatorii, creand comunitati primitoare, construind o societate inclusiva si oferind educatie pentru toti; mai mult, ele furnizeaza o educatie utila pentru majoritatea copiilor, cresc eficienta si in ultima instanta gradul de utiltate al intregului sistem educational.

(…)

5. In final ne exprimam calda apreciere la adresa Guvernului Spaniol si UNESCO, pentru organizarea prezentei conferinte si indemnam sa nu precupeteasca nici un efort pentru a atrage atentia intregii comunitati internationale ale prezentei Declaratii si a Principiilor-Cadru care insotesc, in special la viitoarele forumuri internationale, cum ar fi Intalnirea la Varf pentru Dezvoltare Sociala (Copenhaga, 1995) si Conferinta Mondiala a Femeilor (Beijing, 1996).”

Exercitiile fizice au fost practicate in scop profilactic si curativ din cele mai vechi timpuri. De la popoarele antice ale Egiptului, Chinei si Indiei, care au ajuns la un inalt grad de cultura si civilizatie, ne-au ramas numeroase documente care ne arata ca, in cadrul medicinei empirice s-au folosit anumite procedee de miscare pentru pastrarea si intarirea sanatatii sau pentru tratamentul unor tulburariale organismului.

In urma sistematizarii, exercitiile fizice, procedeele si metodele, capata un nou sens, se pun in evidenta relatii noi si foarte stranse, se vad mai bine diferentele in dezvoltare, lipsurile, imperfectiunile si posibilitatile de imbunatatire.

In afara acestor mijloace se folosesc si unele imprumutate din sport si turism, practicate dupa principiile si regulile metodico-pedagogice ale kinetoterapiei.

Pe baza principiuluide combinare a mijloacelor profilactice si terapeutice, in cadrul unor tratamente complexe, putem asocia la mijloaele medicale, conditiile de igiena, regimurile alimentare, agentii fizici naturali (aer, apa, soare) si artificiali: mijloacele si metodele terapeutice, precum si alti factori care intaresc actiunea si maresc capacitatea mijloacelor specifice.

Pentru obtinerea unor efecteprofilactice si terapeutice complexe se dezvolta forme si metode speciale de gimnastica medicala, determinate de particularitatile unor grupe de afectiuni sau de necesitatile clinice individuale.

In cadrul gimnasticii medicale s-a lucrat la sistematizarea si clasificarea elementelor specifice ei – analiza foarte atenta a materialelor, gruparea si descrierea lor dupa criterii si scopuri bine definite – pentru o prezentare cat mai clara a continutului ei, intr-o ordine bine stabilita.

In acest scop, numerosi autori – romani si straini – au contribuit , editand diverse materiale (tratate, materiale, reviste, carti, monografii), dintre care amintim: Eugen Duma – Deficientele de dezvoltare fizica, Fozza Cristina-Ana si Nicolaescu Viorica – Gimnastica corectiva si masaj, Ionescu Adrian si Motet Dumitru – Corectarea deficientelor fizice la copii de varsta scolara, A.N. Ionescu – Gimnastica medicala. Dintre materialele ce trateaza asocierea deficientelor fizice cu alte specifice jocurilor, sporturilor (inotul) sau a factorilor naturali, amintim: Sturza M. – Tehnica

hidro si balneoterapiei.Tehnica masajului, Cirla Luciella – Inotul-mijloc asociat al kinetoterapiei, Bastier G. si Bouchet M. –La Reeducation des dorsalgies en piscine, etc.

Singurele structuri care ofera un program scolar adaptat sunt internatele. Pentru acei copii ai caror parinti doresc ca ei sa ramina in familie, nu exista nici o alternativa. Fie ca acesti copii nu au nivelul cerut pentru a urma cursurile normale, fie ca nu pot urma scoala din cauza handicapului fizic. In partenariat cu Handicap International si cu sprijinul Uniunii Europene, ASCHF-R, o asociatie romaneasca de parinti de copii cu handicap, a creat in 1995, Centrul de Zi AURORA.

In prezent, 40 de copii sub 14 ani, din toate zonele Bucurestiului sunt preluati zilnic de doua microbuze adusi in centru pentru a urma cursuri adaptate nivelului lor, aceasta intr-o faza intermediara de pregatire in vederea integrarii lor scolare atunci cind este posibil. Acest centru este integrat astazi in sistemul de invatamint al Ministerului Educatiei Nationale care asigura de altfel salariile pentru cei 4 profesori (trei nivele diferite de curs), un kinetoterapeut, un logoped, si doua asistente medicale.

Centrul National de Protezare, Romhandicap, intreprindere cu capital de stat , a fost privatizata in 1997 si dispune de 9 filiale pe intreg teritoriul tarii. Cei 400 de angajati insuficient formati, utilizeaza inca o tehnologie invechita aceasta si datorita lipsei de echipamente speciale si a cunostintelor tehnice. Handicap International a sprijinit acest centru din 1990 asigurind materialele necesare desfasurarii activitatii precum si formarea tehnicienilor in Franta. Ca urmare a sesiunii de formare din 1999, 14 tehnicieni au fost formati sa aplice tehnologia moderna de fabricare a protezelor tibiale si femurale, si tot atitea persoane cu handicap au beneficiat de proteze (adaptate particularitatilor lor), realizate ca urmare a deprinderii noilor tehnici de lucru.

Pentru buna functionare a Centrului de Zi, au fost angajati profesionisti romani special formati sa acopere nevoile copiilor din acest centru. Educatorii, profesorii, infirmierele, kinetoterapeutii, logopezii au diplome de studii de specialitate, buna pregatire teoretica si mai putin practica. De aceea, am contribuit la completarea formarii acestora oferindu-le posibilitatea sa-si completeze studiile efectuind stagii practice in institutiile din Franta sau participind la sesiuni de formare organizate in Romania cu profesionisti francezi. Sesiunile si stagiile de formare fac

obiectul unui plan general de formare profesionala conceput pe durata mai multor ani si fiecare angajat beneficiaza de o fisa individuala de formare.

In prezent in Romania nu exista nici o filiera de formare in domeniul protezarii. Societatile private care au incercat din 1990 sa vinda produse sofisticate si inaccesibile ca pret persoanelor cu handicap, au renuntat repede in majoriatea lor. Consideram ca pentru Romania este importanta la ora actula dobindirea unui bagaj de cunostinte specifice si formarea personalului in domeniul protezarii. Intr-o prima etapa 2 studenti romani, vor beneficia de burse de studii in Franta in cadrul unui curs de formare de Tehnician Protezist, nivel superior, ceea ce ar insemna ca in 2003, am avea primii formatori romani in acest domeniu. Proiectul se afla in studiu la Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Francez al Afacerilor Extrene si Universitatea din Valence.

In cadrul programelor sale, Handicap International colaboreaza cu Uniunea Europeana, parteneri francezi si romani reprezentanti ai unor institutii de stat,organizatii non-guvernamentale, autoritati locale. In afara proiectelor prezentate, Handicap International desfasoara si alte activitati, unele dintre acestea in parteneriat cu asociatii romanesti. -Sprijin Centrelor Maternale, Centrelor de Sprijin Familial si Centrelor de Tratament si prevenire a maltratarii, -Sprijin personalului din aceste centre si celor care lucreaza cu copiii seropozitivi, -Sprijin organizational acordat asociatiilor romanesti care actioneaza in domeniul psiho-social, -Sprijin organizatiilor angajate in lupta impotriva minelor antipersoana.

Centrele de consiliere de la Timisoara si Bucuresti:

Create de Handicap International in 1993, aceste centre au trecut in responsabilitatea Asociatiei Sinergii, in 1995. Ele au introdus notiunile de primire, spatiu si timp atunci cind se vorbeste de familiile aflate in dificultate sau in situatii de risc. Aceste centre acorda o asistenta individualizata si constituie o contributie esentiala la serviciile sociale aparute abia dupa o aproape 40 de ani de absenta.

Centrul Maternal din Bucuresti:

Infiintat in 1996 de catre Asociatia Sinergii, centrul vine sa completeze activitatea Centrului de consiliere (la nivelul sprijinului acordat pentru reintegrarea sociala si familiala), propunind gazduirea temporara a 10 mame cu copii lor aflate in situatii de criza accentuata. Pe parcursul celor sase luni de gazduire, mamele beneficiaza de o acompaniere individualizata, adaptata in functie de nevoile specifice ale fiecareia.

Centrul de Sprijin Familial din Medias:

Infiintat in 1997, centrul ofera acompaniere familiilor in dificulate iar ca o activitate complementara acorda sprijin personalului din spital care se ocupa de copiii seropozitivi si din fostul legan din Medias.

Centrul de tratament si prevenire a maltratarii copilului:

Activitatea din acest centru, creat in 1999 la Timisoara de Asociatia Sinergii, se articuleaza cu cea din Centrul de Consiliere pentru mama si copil acordindu-se o asistenta complexa: consiliere si interventii plurisciplinare pe linga beneficiari.

Program de integrare si formare continua a personalului din centrele maternale (PEF):

Inceput in 1999, acest proiect s-a realizat ca urmare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului prin care se prevedea infiintarea centrelor maternale in toate judetele tarii. Asociatiile noastre au capitalizat experientele dobindite in cadrul structurilor novatoare angajate in lupta impotriva abandonului - Centrele de Consiliere si de Gazduire - ceea ce ne permite acum sa punem in practica un proiect de formare a personalului din centrele maternale in curs de creare. In acest sens, a fost concretizata colaborarea celor trei parteneri implicati - Handicap International, Asociatia Sinergii si Guvernul Romaniei - prin incheierea unei conventii tripartite. Proiectul isi propune sa determine echipele din centrele maternale sa regindeasca proiectul lor institutional. Etapele de derulare a proiectului includ interventii directe in institutiile identificate sau organizarea unor stagii de formare la Bucuresti.

Directori, educatori, psihologi si asistenti sociali, toate aceste categorii profesionale au nevoie de o formare adaptata la tipurile de structuri

inovatoare care au fost create. Cum in Romania nu exista un Centru de referinta pentru aceste activitati, formarea continua a personalului, analiza practicilor utilizate si schimburile cu profesionisti francezi se dovedesc extrem de importante in acest context.

In cadrul programelor sale, Handicap International colaboreaza cu Uniunea Europeana, parteneri francezi si romani reprezentanti ai unor institutii de stat, organizatii non-guvernamentale, autoritati locale. In afara proiectelor prezentate, Handicap International desfasoara si alte activitati, unele dintre acestea in parteneriat cu asociatii romanesti.- Sprijin Centrului de Zi Aurora pentru copii cu handicap, - Sprijin organizational acordat asociatiilor romanesti care actioneaza in domeniul psiho-social, - Sprijin organizatiilor angajate in lupta impotriva minelor antipersoana.

Doua programe au fost deja derulate intre 1994 si 1995 si intre 1997si1999, finantate de Phare Démocratie, Handicap International si Ambasada Canadei. Obiectivele acestor programe au fost sa acorde sprijin structural si organizational asociatiile romanesti care actioneaza in domeniul psiho-social si sa le creeze mijloace necesare sa se structureze, sa se faca cunoscute si sa se evalueze.

Impactul acestor doua programe a depasit asteptarile noastre si dupa incheierea lor, toate asociatiile beneficiare au creat Biroul de Legatura, care se constituie intr-un instrument de comunicare si de sprijin in vederea elaborarii de noi proiecte de finantare, acesta fiind un prim pas pentru crearea retelei; in prezent din program fac parte 12 asociatii

Asociatia Sinergii si F.D.S.C. sunt cele doua asociatii romane partenere care au atins un nivel de maturitate si de competenta profesionala care le va permite sa se pozitioneze in cadrul acestui nou program ca formatori acoperind intreg ansamblu de domenii: , juridic, financiar, administrativ, comunicare, resurse umane, marketing si cautare de fonduri.

Inca din 1996, Handicap International, sprijinit de Ambasada Canadei si impreuna cu Fundatia Romana pentru Democratie, a intervenit pe linga autoritatile romane in vederea semnarii Tratatului de la Ottawa. Astazi Romania face parte dintre cele 141 de tari semnatare ale acestui document de referinta.

De asemenea a fost organizata si o ampla campanie mediatica in cadrul careia a fost difuzat pe postul national de televiziune filmul "Lumières sur un Massacre », timp de 10 saptamini la o ora de maxima audienta si dezbateri televizate pe aceasta tema cu reprezentati ai institutiilor guvernamentale si non-guvernamentale implicate.

Din pacate aceste actiuni nu au determinat autoritatile romane sa ratifice in Parlament acest tratat iar incidentul de la Expozitia de Armament de la Londra din 1999 a venit sa sporeasca banuielile in legatura cu ceea ce se intimpla efectiv in acest domeniu.

Doua asociatii romanesti s-au alaturat, date fiind obiectivele si intersele noastre comune, si impreuna ne-am propus sa determinam autoritatile romane sa accelereze procesul de ratificare a Tratatului.

Cu sprijinul financiar al Ambasadei Canadei prin Agentia Canadiana de Dezvoltare Internationala, s-a declansat o noua campanie de sensibilizare in cadrul careia se inscrie ca obiectiv:

un proiect regional   :

Romania dispune dispune in prezent de un potential important si este dornica sa puna in aplicare proiecte care sa depaseasca granitele sale. Romania a acumulat o experienta asociativa bogata in ultimii 10 ani insa in tarile vecine acest sector inregistreaza o evolutie total diferita, remarcindu-se ca multe dintre asociatii ramin vulnerabile si izolate. De aceea dorim ca prin acest proiect SOONG 3, sa unim exprientele diferitelor asociatii din zona Balcanilor (Ungaria, Serbia, Bulgaria si Moldova), sa facilitam comunicarea dintre ele, schimburile profesionale si sa beneficieze de acelasi sprijin de care au beneficiat si asociatiile romanesti participante la precedentele programe SOONG.

o metodologie participativa

Proiectul este conceput de asa natura astfel incit sa dea posibilitatea asociatiilor sa-si defineasca propriile nevoi implicindu-le in actiuni concrete si asigurindu-le formarile teoretice necesare. Sunt prevazute pe toata durata

desfasurarii programului acompaniere permenenta asociatiilor si doua etape de evaluari participative.

BIBLIOGRAFIE

1. Extras din Declaratia de la Slamanca asupra principiilor, politicilor si practicilor in domeniul educatiei si a cerintelor educationale speciale, adoptata cu aclamatii in orasul Salamanca, Spania, in ziua de 10.06.1994;

2. BUCUR,C.,I.si CATINA, V. - Educatia fizica speciala, vol.II,Timisoara, Editura Stiintifica,1973.

.