Anders Celsius-termometrul

Astronomul suedez Anders Celsius era interesat şi de geografie şi meteorologie. Pentru cercetările sale meteorologice a stabilit scara Celsius, pe care a descris-o în lucrarea sa Observaţii privind două grade persistente la un termometru, publicată în 1742. El a folosit două puncte fixe: temperatura de topire a gheţii şi temperatura de fierbere a apei. Aceasta nu era o idee nouă; Isaac Newton lucrase deja cu ceva asemănător. Deosebirea era aceea că Celsius a folosit temperatura de topire şi nu cea de îngheţ. Experimentele pentru o bună calibrare a termometrului s-au desfăşurat pe parcursul a două ierni. Repetând experimentul de multe ori, el a descoperit că gheaţa se topeşte întotdeauna la acelaşi punct de calibrare marcat pe termometru. El a descoperit un punct similar la fierberea apei (punctul de evaporare a apei), deşi când această determinare se face cu o precizie ridicată se observă o variaţie a acestui punct în funcţie de presiunea atmosferică. În momentul în care se îndepărta termometrul de vapori, nivelul mercurului creştea puţin. Acest fenomen se poate explica prin răcirea şi contractarea rapidă a sticlei.

Presiunea aerului influenţează punctul de fierbere al apei. Celsius susţinea că nivelul coloanei de mercur la fierberea apei este proporţional cu înălţimea barometrului.

Când Celsius a decis să folosească propria scară de temperatură, el a ales punctul de fierbere al apei pure la 0 °C şi punctul de topire al gheţii la 100 °C, invers decît le alegem astăzi. Un an mai târziu fizicianul francez Jean-Pierre Cristin a propus versiunea inversată a scării, cu punctul de îngheţ la 0 °C şi punctul de fierbere la 100 °C, denumind-o scară centigradă.

Tokes RuxandraClasa a 6-a B