Upload
iacobuta-stela
View
1.083
Download
8
Embed Size (px)
Citation preview
Cuprins
1. Întroducere
2. Metode de relevare a mîinilor
3. Metode de fixare şi ridicare a urmelor de mîini
4. Interpretarea la faţa locului a urmelor de mîini
5. Urmele de transport
6. Urmele de picior
Introducere
Relaţiile de proprietate sunt cunoscute pe bună dreptate, drept cele mai
importante relaţii economice materiale. Constituţia Republicii Moldova
reglamentează dreptul la proprietate, ocroteşte relaţiile de proprietate,
defineşte drepturile şi obligaţiile participanţilor la aceste raporturi.
Dreptul la proprietate poate să apară în urma unor activităţi fireşti,
legale prin cumpărarea unor bunuri, moştenirea acestora, în urma
respectării şi îndeplinirii condiţiilor unor contracte, dar pot aparea şi în
urma unor acţiuni ilicite ca sustragerea anumitor bunuri, neexecutarea
clauzelor unor contracte etc.
În perioada de tranziţie la economia de piaţa, transformările în toate
sferele societăţii s-au manifestat prin înrrăutăţirea nivelului de trai al
oamenilor. Salariile şi pensiile mizere, somajul, lipsa surselor de existenţă
au sporit săvîrşirea furturilor proprietăţii de orice formă.
Analiza dinamicii săvîrşirii infracţiunilor de furt ne arată, că furturile
săvîrşite prin pătrundere prevalează şi constituie aproximativ 75% din
numarul total de infracţiuni.
Pericolul social sporit, al acestei categorii de infracţiuni, este determinat
de faptul că, pentru a comite infracţiunea, faptuitorul depune anumite
eforturi, pentru a depăşi obstacole, folosind cu ingeniozitate instrumente şi
mecanizme sofisticate.
Pentru descoperirea acestor infracţiuni organele de cercetare penală
trebuie să recurgă la aplicarea diverselor mijloace tehnico-ştiinţifice
criminalistice de către colaboratori cu o temeinică pregatire în scopul
descoperirii şi atragerii la raspundere penală a infractorilor cu repararea
prejudiciului material pricinuit părţilor vătămate.
Cunoscînd starea deplorabilă în activitatea de descoperire a acestor
infracţiuni am început să caut direcţiile de îmbunătaţire a situaţiei.
Una din căile corecte în activitatea organelor de cercetare penală este
utilizarea profesionistă a mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice.
In continuare ne vom opri asupra cerecetarii criminalistice a uneia
dintre cele mai importante , categorii de urme si anume urmele lasate de un
factor determinant , pe care il denumim generic corpul uman , sau , mai
exact , de elementele sale anatomice . Atunci cand ne vom referi la aceasta
categorie de urme , majoritatea cu valoare particulara in procesul de
identificare , are, in vedere si pe victima acesteia . Studiul urmelor formate
de anumite parti ale corpului uman este considerat ca facand obiectul unei
stiinte – sau mai exact, al unei ramuri a stiintei criminalisticii – denumita
Dactiloscopie
Noţiunea şi clasificarea urmelor de mîini
Dactiloscopia este ramura criminalisticii care se ocupa cu examinarea si
clasificarea desenelor papilare , in vederea identificarii persoanei . Intr-o
formulare sintetica , C. Turai spune despre dactiloscopie ca este “stiinta
privind studiul desenelor papilare” .
In activitatea complexa de descoperire , relevare , fixare si ridicare a
urmelor de maini de la locul faptei este necesar sa se tina seama , inca de la
inceputul cerecetarii , de modul in care s-au format aceste urme . Cum este
si firesc , o urma de mana , indiferent ca este a degetelor , a palmei sau a
intregii maini , se formeaza prin contactul direct al acesteia fie cu o
suprafata , fie cu un obiect oarecare . In functie de modul de formare , ele
se pot prezenta astfel:
-urme de mîini statice
-urme de mîini dinamice .
Valoarea cea mai mare pentru identificarea persoanei o au , bineinteles ,
urmele de maini statice , intrucat reusesc sa redea cu claritate desenul
papilar si detaliile sale caracteristice. Spre deosebire de urmele statice ,
urmele dinamice , prezentandu-se sub forma unor manjituri , pot servi in cel
mai bun caz la o identificare generica.
- urmele de suprafata
- urmele de adancime .
In functie de plasticitatea suportului primitor de urma . De exemplu ,
urmele formate in chit moale , in ceara , in plastilina , in vopsea neuscata
etc. se formeaza in adancime , spre deosebire de urmele lasate pe o
suprafata dura , de genul sticlei , care sunt de suprafata . La randul lor ,
urmele de suprafata se pot forma prin stratifecare datorita depunerii de
substanta aflata pe mana (sudoare , vopsea , grasime , sange etc.) pe
suprafata atinsa , precum si prin destratificare , datorita ridicarii substantei
extinse anterior pe obiecte (praf , vopsea) ;
- urme de mîini vizibile
- urme de mîini latente .
Urmele de maini latente , contrar aparentelor , sunt in majoritatea
cazurilor de o calitate mai buna decat urmele vizibile . Explicatia consta in
aceea ca urmele latente se formeaza prin depunerea unui strat foarte
subtire de substanta , capabila sa redea cu fidelitate detaliile caracteristice
ale crestelor papilare si chiar al porilor . Spre deosebire de urmele latente ,
urmele vizibile pot determina unele greutati in cerecetare . Pe de o parte ,
acestora le este caracteristic , in numeroase cazuri , un anumit grad de
imbicsire , de acoperire a detaliilor cu substanta depusa (sange , grasime ,
murdarie). Pe de alta parte , substanta impregnata in santurile papilare nu
numai ca determina estomparea crestelor , astfel incat pe obiect apare
imaginea negativa a amprentei papilare . O asemenea imagine poate
conduce la o concluzie falsa de neidentificare , in momentul examinarii
comparative a urmei digitale cu impresiunea luata persoanei suspecte . In
practica , s-au intalnit cazuri de excludere a adevaratului autor din sfera
cercetarii , datorita neconcordantei , aparent evidente , dintre urma si
impresiune . Numai inversarea fotografica a imaginii urmei a permis
revenirea asupra concluziei initiale .
Cu toata valoarea relativ redusa de identificare a unor urme vizibile , ele
servesc la constatarea imprejurarilor in care a fost savarsita infractiunea
(obiecte folosite , drumul parcurs de autor , succesiunea actiunilor etc.). De
asemenea , este aproape imposibil ca intr-o urma digitala vizibila san nu
existe o portiune , un fragment exploatabil in cerecetarea de identificare ,
aspect uneori neglijat in practica .
Topografia si detaliile desenului papilar de pe suprafata mîinii.
1. Topografia desenului papilar. Cercetarea urmelor de miini este strins
legata de cunoasterea unor notiuni elementare de anatomic a miinii,de
anatomic topografica. Medicul anatomist italian,Marcelo Malpighi, a descris
in_1686 desenele papilare si orificiile glandelor sudoripare.In 1880,medicul
Henri Faulds a recomandat aplicarea acestor constatari in activitatea de
identificare a persoanelor si subliniaza ca formatiunile papilare de pe
suprafata miinii lasa urme pe obiecte fara sa fie imbibate cu o substanta
straina,deoarece pe suprafata pielii se afla deschiderea glandelor sudoripare
care pot fi folosite la identificarea persoanelor. Mana incepe de la articulatia
pumnului si se termina cu virfului degetelor.Din pct.de vedere anatomo-
topografic se descrie o fata dorsala su una palmara care prezinta interes ptr.
cercetarea dactiloscopica. Fata palmara a miinii se imparte in trei
zone:digitala,digito-palmara,palmara.Zona digitala cuprinde cele cinci
degete care poarta denumirile: mare (police), aratator (index), mijlociu
(mediu), inelar si mic (auricular). Degetul mare are doua fragmente osoase, iar
urmatoarele patru au cite 3 fragmente osoase,avind urmatoarele
denumiri,de la baza spre virf:falange,falangine,falangete. Zona digito-palmara
este cuprinsa intre baza degetelor si palma. Aceasta suprafata corespunde
diferentei de lungime pe care o au degetele,dupa cum sunt privite pe cele doua
suprafete ale palmeirmai lungi pe partea dorsala si mai scurte pe partea
palmara a miinii. Zona palmara este cuprinsa intre santul flexoral aLpalmeLsi
incheietura pumnului.Aceasta zona este impartita in doua regiuni de un sant
flexoral :regiunea tenara,situata pe partea degetului mare,si regiunea
hipotenara situata in partea opusa. Ptr. cercetarea criminalistica prezinta interes
falangele.
2. Structura desenului papilar. Ptr.cercetarea criminalistica prezinta interes
desenul papilar al falangelor ptr. ca in practica cele mai multe urme gasite la
fata locului sunt cele produse de aceasta parte a degetelor.
Studiul desenului papilar al unei falange a impartit-o pe aceasta in trei
regiuni:marginala,centrala si bazala.Aceste regiuni sunt despartite de 2 linii pe
care le descriu crestele papilare.Prima linie,denumita limitanta
superioara,desparte regiunea marginala de cea centrala,iar a doua,denumita
limitanta inferioara,desparte regiunea centrala de cea bazala. Ptr.descrierea
structurii desenului papilar pornim de la santul flexoral care desparte falangeta
de falangina,apoi se cerceteaza directia pe care o urmeaza crestele
papilare,constatindu-se ca la virful si marginea degetului crestele au forma de
arcuri puternic boltite,la baza desenului,linga santul de flexiune,crestele au
forma de arcuri slab arcuite,iar in regiunea centrala a desenului crestele au
forma de cercuri ori spirale. Limitanta superioara intilneste limitanta
inferioara intr-unul ori mai multe pet. ale desenului papilar. La locul de
contact al limitantelor se intilnesc cele 3 regiuni papilare ale amprentei
digitale formindu-se o figura triunghiulara asemanatoare lit. grecesti delta care
poarta chiar aceasta denumire. In raport cu forma triunghiului care ia nastere
in pet. de contact al celor 3 regiuni,deltele se clasifica in delte negre si
delte albe;delta neagra este formata din contopirea limitantelor intr-un
punct al dactilogramei dind nastere unei formatiuni asemanatoare lit.
Majuscule. Punctul de contact al celor doua limitanta parta denumirea de
pct.deltic. In raport de lungimea bratelor din care sunt formate,deltele negre se
impart in:delta neagra scurta care are doua ori toate trei bratele mai scurte
decit de cinci ori grosimea unei creste,pina la 4,5 mm;delta neagra lunga care
are doua sau toate trei bratele prelungite de cinci ori mai mult decit grosimea
unei creste papilare. Delta alba este constituita de spatiul triunghiular format in
pet. de contact al celor doua limitante care delimitat atit de aceste creste,cit
si de o a treia creasta papilara aflata in imediata apropiere.Delta alba poate
lua forme diferite,in raport de gradul de deschidere al unghiurilor:
- deschisa la toate unghiurilor;
- la doua ori un singur unghi;ori inchisa la toate unghiurile.
Identificarea persoanelor dupa urmele de miini.
1. Clasificarea desenului papilar. Din cercetarea structurii desenului papilar a
rezultat ca valoarea cea mai mare ptr. identificare o au acele formatiuni ale
crestelor papilare,care descriu o figura triunghiulara asemanatoare lit. delta In
raport de prezenta sau absenta acestei formatiuni in detaliile desenului
papilar al falangetei,in clasificarea romaneasca sunt cunoscute 3 grupe de
desene papilare:adeltice,deltice si amorfe.
Desenele adeltice sunt acelea la care lipsesc formatiunile asemanatoare lit.
delta.Crestele papilare prezinta suficiente elemente de identificare in care pot
fi descrise multe detalii si,in raport de acestea,se subclasifica in: adeltice
simple,piniforme,cu confluenta dreapta,cu confluenta stinga,cu bucla
dreapta,cu bucla stinga,cu bucle opuse si cu inceput de spirala.
Desenele deltice sunt cele la care crestele papilare descriu formatiuni
asemanatoare lit. delta.La un singur deget pot fi intilnite una sau mai multe
delte care sunt formatiuni monodeltice,bideltice,trideltice,quatrodeltice.Dupa
locul pe care-1 ocupa delta in desenul papilar o formatiune deltica poatr fi
sinistrodeltica,cu delta situata spre stinga desenului papilar ori dextrodeltica,cu
delta situata spre dreapta.
Desenele amor/e(exceptionale) La desenele amorfe nu pot fi constatate
formatiuni asemanatoare deltei si nici alte figuri geometrice.Crestele papilare
urmeaza o linie greu de descris ptr. care au primit aceasta denumire, si
ptr.ca sunt rar intilnite au denumirea de exceptionale.Din aceastea fac parte
desenele cu relief danteliform,cele intilnite la persoanele cu sindactilie si
desenele cu relief nedefinit.
2. Tipurile desenelor papilare. Ptr.identificarea persoanei dupa detaliile
desenului papilar se descriu cele mai mici detalii care pot folosi
specialistului ptr.comparatie si la formularea unor concluzii stintific
fundamentate.Descrierea acestor detalii consta in cautarea unor trasaturi
specifice unor grupe mari de desene papilare,deci stabilirea tipurilor,iar in
cadrul acestora a unor subgrupe,impartite dupa trasaturile comune.
Tipurile sunt grupe de desene papilare impartite dupa forma generala a
crestelor care alcatuiesc regiunea centrala si sunt cunoscute urmatoarel
tipuri: arc (adeltic); lat (monodeltic); cerc (bideltic); combinat (polideltic) si eel
amorf.
Tipul arc(adeltic) se recunoaste dupa forma pe care o descriu crestele
papilare,care pornesc de la o margine a falangetei spre cealalta,urmarind
aceeasi directie cu crestele ce se afla in regiunea bazala din dreapta catre
stinga.Tipul arc se imparte in doua subtipuri:arc simplu si arc pin (piniform). La
subtipul arc simplu sunt cunoscute cinci varietati:arcuri paralele, arc lipit
dreapta,arc lipit stinga arc cu lat lipit dreapta si arc cu lat lipit stinga. Suptipul
arc pin se caracterizeaza prin aceea ca din mai multe creste paralele,una
capata o traectorie verticala, iar urmatoarele creste o ocolesc si descriu o
figura in forma de pin.La acest subtip sunt cunoscute 3 variante: arc pin, arc
pin cu ax in dreapta si arc pin cu ax in stinga.
Tipul lat (monodeltic). Denumirea este data de forma pe care o descriu
crestele papilare:una sau mai multe creste din regiunea centrala pornesc
dintr-o margine a desenului papilar de pe falangeta,se indreapta catre partea
opusa,fara sa o atinga,se inconvoaie formind o bucla(lat),si se intorc la marginea
de unde au plecat. Latul cuprinde: un cap (partea rotunjita), bratele si
deschizatura formind numai o singura delta. Dupa pozitia deltei si
deschizatura latului se descriu doua subtipuri:dextrodeltic si
sinistrodeltic.La dextrodeltic,delta se afla in dreapta si deschizatura latului
in stinga,iar eel sinistrodeltic,delta se afla in partea stinga si deschizatura
latului in dreapta. In functie de forma in care se prezinta
nucleul,dactilogramele monodeltice se subdivid in 12 varietati: latul simplu,
cu inel, cu punct, liniar, liniarcu inel, racheta, semn de intrebare, concav,
suprapuse simple, comune, duble (paralele) si nucleul monodeltic exceptional.
Tipul cerc (bideltic). Este format din creste papilare care urmeaza circular
curbura falangetei si, prin unirea cu punctul de plecare,dau nastere la doua
unghiuri situate in extremitati opuse.Intre bratele acestor doua
unghiuri,crestele papilare existente se rotesc asemenea unui virtej,de la care
provine si numele de cere sau verticil. Acest tip bideltic a fost impartit in sapte
subtipuri:
-circular este dactilograma al carui nucleu il constitue o creasta
papilara,asemanatoare unui cerc,si cunoaste cinci varietati;
-spirala este dactilograma al carui nucleu formeaza o creasta papilara,care se
roteste ca o spirala ce se departeaza de punctul central,cu sensul de retire
spre dreapta sau spre stinga,si se prezinta sub trei varietati;
-ovoida (elipsoidal) se caracterizeaza prin existenta unui nucleu format dintr-o
creasta papilara,care in traectoria sa ia aspectul unui oval
alungit,perpendicular pe santul de flexiune,orizontal sau oblic, spre dreapta ori
spre stinga.
-racheta are nucleul constituit dintr-o creasta papilara,care in traectoria sa ia
forma unui oval ascutit la baza si terminal cu o bagheta,asemanatoare unei
rachete de tenis orizontala sau perpendiculara pe santul de flexiune,ori
inclinata fie spre dreapta,fie spre stinga;
-laturi gemene sau contrare cuprinde dactilograme cu nucleul constituit din
doua laturi contrare,ce se incolacesc intre ele si ale caror brate se indreapta in
directii opuse,desenul regiunii centrale semanind cu un virtej;
-buzunar se defineste pinr-un nucleu constituit din doua laturi independente,ale
caror brate se indreapta in aceeasi directie,spre dreapta sau spre stinga,dar
unui il inconjoara pe celalalt,dind regiunii centrale aspectul uniu bob de fasole
sau a unui buzunar;
-combinat rezulta din amestecul unuinucleu monodeltic cu un desen
adeltic.Mai este descris si un sbutip bideltic exceptional,caracterizat prin
aceea ca desenul papilar,desi are doua delte,nucleul sau are o forma care nu
poate fi incadrata la nici unui din subtipurile bideltice descrise mai sus.
Tipul polideltic cuprinde dactilograme digitale care au o forma mai rar
intilnita,fiind constituit din combinarea a unuia sau a desena de tip lat cu unui
de tip cerc,sau prin combinarea a doua desene de tip cerc,in urma careia rezulta
un desen papilar cu mai mult de doua delte. Se imparte in doua subtipuri:
-trideltic cuprinde trei delte,rezultate din combinarea unei dactilogramei de
tip lat cu una de tip circular;
-quatrodeltic cuprinde patru delte,rezultate din combinarea a doua
dactilograme de tip circular sau a uneia de tip circular cu doua de tip lat.
Tipul amorf. Denumirea provine de la topografia neregulata a crestelor
papilare, care nu sunt sistematizate pe regiuni.In raport de detaliile desenului
papilar,tipul amorf se subdivide intrei subtipuri:
-simian este constituit din desenul papilar ale carui creste nu au nici o
trasatura comuna cu celelalte tipuri.Este atit de rar incit ,pina in prezent,in
Romania nu a fost intilnit;
-danteliform este format,in totalitate sau in parte,din fragmente de creste
papilare,care cad perpendicular pe santul de flexiune,avind o forma
asemanatoare cu a unei ghirlande sau a verigilor incompleta a unui lant;
-nedefinit cuprinde dactilogramele carora, din cauza distrugerii dermului,ca
urmare a unor leziuni ori a existentei unei cicatrice, nu li se poate distinge
subtipul dupa criteriul formei regiunii centrale.
Detaliile caracteristice desenului papilar se refera la traseul
crestelor papilare, la formele papilare, precum si la unele elemente
adiacente desenelor papilare. Examinarea acestora urmareste stabilirea
plasamentului, a formei detaliului si a dimensiunilor detaliilor.
Traseul crestelor papilare. In practica dacatiloscopica din Romania s-au stabilit
urmatoarele denumiri ale detaliilor caracteristice ale traseului crestelor
papilare:
-inceputul de creasta papilara (capatul de creasta papilara) este locul unde o
linie papilara isi incepe traseul;sfirsitul de creasta papilara este considerat pet.
terminal al traseului;bifurcatia crestei papilare se numeste pet. unde o creasta
se desparte in doua trasee diferite;trificatia este considerat pet. in care o
creasta papilara se desparte in trei trasee distincte; ramificatia se numeste acel
detaliu intilnit in cimpul papilar al unei dactilograme in care o creasta se divide
in 2 creste cu trasee separate,apoi,dupa un drum de citiva milimetri una din
ele se desparte in 2creste,intreaga figura avind aspectul unei
ramuri;contopirea de creste papilare se formeaza in pct.de pe dactilograma
unde 2 creste papilare se unesc;contopirea tripla se formeaza in pet. in care
3 creste papilare isi unesc traseele intr-unul singur;fragmentul este o
creasta papilara foarte scurta,a carei lungime depaseste doar de citeva ori
grosimea sa si este situata intre doua creste papilare de lungimi mai mari;
butoniera este forma pe care o capata o creasta care se bifurca dupa un drum
foarte scurt,cele doua ramuri ale acesteia din nou,avind in continuare un singur
traseu si dind aspectul de butoniera;inelul este la fel ca butoniera numai ca este
circular;inelul punctat este un cere care are in central un pet. papilar;depasirea
se considera locul unde sfirsitul unei creste papilare depaseste cu 2-3
mm.inceputul alteia, care isi are traseul alaturat; creasta aderenta sau cirligul
este un fragment lipit cu unul din capete de o alta creasta mai
lunga;intreruperese considera locul in care o creasta papilara isi intrerupe
traseul, apoi, dupa 2-3 mm., reapare si isi continua traseul; pct.papilar este o
creasta papilara cu forma asemanatoare unui pct.si, de obicei,este situat fie
intr-o intrerupere de creasta,fie in delta sau intre 2 creste;grupul de creste
papilare este detaliul format din mai multe pet. papilare insiruite in linii sau intr-
o alta configuratie;triunghiul capetelor de creste se formeaza in locul unde un
sfirsit sau un inceput de creasta papilara este fata in fata cu 2 capete de
creste,care pot fi sfirsituri sau inceputuri de creste;anastomoza este o creasta
scurta care face legatura intre alte 2 creste. Ea se mai numeste creasta
tranzversala sau podet;devierea se formeaza atunci cind 2 creste care vin una
in intimpinarea celeilalte,cu putin inainte de a se intilni se inconvoaie brusc si
se sfirsesc;creste alternative se considera detaliul care ia nastere in locul unde
2 creste paralele,ce se afla invecinate,isi schimba pozitiile,in sensul ca una se
intrerupe si deviaza usor de pe traseul sau,ai cea lalta ii ia locul trecind prin
intrerupere; intersectia este locul unde o creasta se incruciseaza cu
alta;reintoarcerea este creasta care dupa ce a parcus un drum din traseu se
intoarce formind o bucla reintorcindu-se din sensul care a venit. La
examinarea unei dactilograme digitale de la falangeta detaliile caracteristice
se citesc circular in sensul mersului acelor de ceasornic,iar axul acestor ace
este considerat nucleul dactilogramei examinate.
Formele porilor si formele unghiurilor crestelor. Porii sunt deschideri ale
glandelor soduripare,asezati pe crestele papilare dispusi la distante diferite
sub forma unui sirag de margele,de dimensiuni variate cu forme proprii si
foarte multe ca nr.Urmele porilor se examineaza ptc.ca pastreaza detalii si
trasaturi individuale ale reliefului papilar. Acea parte a criminalisticii care
se ocupa cu studiul porilor se numeste poroscopie. Examinarea
pct.caracteristice ale porilor se face urmarind o succesiune obligatorie,si
anume:se ia in considerare forma caracteristica a porilor care poate fi
circulara, ovala, n forma de sa,de semiluna, franjurata; se studiaza si se retin
ca elemente de comparatie clasamentul porului fata de altul,distanta si pozitia
lui pe creasta;se apreciaza marimea porului in comparatie cu cei invecinati sau
prin masurare,cunoscindu-se ca diametral lor este cuprins intre 80-250
microni;se ia in considerare nr.porilor pe o unitate de lungime sau de pe un
fragment de creasta(pe 1mm se pot gasi 9-18 pori). Cu ocazia examinarii
poroscopice se cerceteaza si detaliile laturilor crestelor papilare,activitate
cunoscuta sub denumirea de crestoscopie. Detaliile caracteristice ce pot fi
decoperite pe cele 2 margini ale unei creste papilare au aspectul general de
scobituri sau golmlete avind forma dreapta,convexa,de dinte,de masa,de
buzunar.
Elementele adiacente ale desenului papilar nu sunt construite din creste
papilare, ele pot fi folosite la identificare atunci cind exista putine detalii ale
desenului papilar. Ex.cicatricele,liniile albe,liniile santurilor de flexiune,negi
sau alte malformatii ce apar in relief pe piele ce se reproduc fidel in
amprenta.
Procesul identificarii dactiloscopice. Se cunosc 3 de identificare
dactiloscopica:metoda cantitativa,calitativa,mixta. Metoda cantitativa impune
sa se constate un număr minim obligatoriu de procente coincidente.Metoda
calitativa are in vedere numai valoarea pet. de coincidenta rezultata din
frecventa lor fara a se tine seama de numărul procentelor de coincidenta.
Metoda mixta tine seama,in egala masura,de ambele criterii. In Romania a fost
adoptata metoda cantitativa,care presupune stabilirea pozitiei identice a eel
putin 12 pct.caracteristice. Nr.minim al acestor caracteristici difera de la o
tara la alta. Nr.minim de 12 pet. coincidente adoptat de teoria si practica
criminalistica din Romania nu este o cifra obligatorie.Se pot formula concluzii
de certitudine si cind se gasesc mai putin de 12 coincidente, daca se constata
detalii complexe,cum ar fi:trei bifurcatii suprapuse,perechi de butoniere ori
cirlige. Daca in dactilograme se descriu detalii de configuratie simpla si des
intilnita in practica de expertiza criminalistica sunt necesare 12 pet. coincidente
sau chiar mai multe.
Metode de fixare de relevare a urmelor de mîini
Dactiloscopia este ramura criminalisticii care se ocupa cu examinarea
si clasificarea desenelor papilare , in vederea identificarii persoanei1. Intr-o
formulare sintetica , C. Turai spune despre dactiloscopie ca este “stiinta
privind studiul desenelor papilare”2.
In activitatea complexa de descoperire , relevare , fixare si ridicare a
urmelor de maini de la locul faptei este necesar sa se tina seama , inca de la
inceputul cerecetarii , de modul in care s-au format aceste urme . Cum este
1 MINA MINOVICI , „Tratat complet de medicina legala „ , vol.II , Bucuresti , 1930 , p. 1039-1041
2 CONSTANTIN TURAI, “Elemente de criminalistica si tehnica criminala” – politie stiintifica ,1974,p.16
si firesc , o urma de mana , indiferent ca este a degetelor , a palmei sau a
intregii maini , se formeaza prin contactul direct al acesteia fie cu o
suprafata , fie cu un obiect oarecare . In functie de modul de formare , ele
se pot prezenta astfel:
- urme de maini statice sau dinamice . Valoarea cea mai mare pentru
identificarea persoanei o au , bineinteles , urmele de maini statice , intrucat
reusesc sa redea cu claritate desenul papilar si detaliile sale caracteristice.
Spre deosebire de urmele statice , urmele dinamice , prezentandu-se sub
forma unor manjituri , pot servi in cel mai bun caz la o identificare generica.
- urmele de suprafata sau de adancime . In functie de plasticitatea
suportului primitor de urma . De exemplu , urmele formate in chit moale , in
ceara , in plastilina , in vopsea neuscata etc. se formeaza in adancime , spre
deosebire de urmele lasate pe o suprafata dura , de genul sticlei , care sunt
de suprafata . La randul lor , urmele de suprafata se pot forma prin
stratifecare datorita depunerii de substanta aflata pe mana (sudoare ,
vopsea , grasime , sange etc.) pe suprafata atinsa , precum si prin
destratificare , datorita ridicarii substantei extinse anterior pe obiect (praf,
vopsea). 3
- urme de maini vizibile sau latente . Variante intalnite , de regula , la
urmele de suprafata formate prin stratificare 4. Urmele de maini latente ,
contrar aparentelor , sunt in majoritatea cazurilor de o calitate mai buna
decat urmele vizibile . Explicatia consta in aceea ca urmele latente se
formeaza prin depunerea unui strat foarte subde substanta , capabila sa
redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale crestelor papilare si chiar al
porilor . Spre deosebire de urmele latente , urmele vizibile pot determina
unele greutati in cerecetare . Pe de o parte , acestora le este caracteristic ,
in numeroase cazuri , un anumit grad de imbicsire , de acoperire a detaliilor
cu substanta depusa (sange , grasime , murdarie). Pe de alta parte ,
substanta impregnata in santurile papilare nu numai ca determina
estomparea crestelor , astfel incat pe obiect apare imaginea negativa a
amprentei papilare . O asemenea imagine poate conduce la o concluzie
falsa de neidentificare , in momentul examinarii comparative a urmei
3 EMILIAN STANCU , “ Criminalistica stiinta investigarii infractiunilor “ Editura Tempus , Bucuresti 1992 , p. 129 .
4
digitale cu impresiunea luata persoanei suspecte . In practica , s-au intalnit
cazuri de excludere a adevaratului autor din sfera cercetarii , datorita
neconcordantei , aparent evidente , dintre urma si impresiune . Numai
inversarea fotografica a imaginii urmei a permis revenirea asupra
concluziei initiale5.
Cu toata valoarea relativ redusa de identificare a unor urme
vizibile , ele servesc la constatarea imprejurarilor in care a fost savarsita
infractiunea (obiecte folosite , drumul parcurs de autor , succesiunea
actiunilor etc.). De asemenea , este aproape imposibil ca intr-o urma
digitala vizibila san nu existe o portiune , un fragment exploatabil in
cerecetarea de identificare , aspect uneori neglijat in practica .
Descoperirea urmelor unei infractiuni presupune , in primul
rand , o cautare sistematica a lor , in functie de natura locului si de modul
de savarsire a faptei . Datorita diversitatii deosebite de situatii , de
imprejurari privind maniera de comitere a infractiunii , nu pot fi date retete
absolute de descoperire a urmelor . Pe baza unei bogate practici existente
in materie , in literatura de specialitate s-a conturat , insa , o regula cu
caracter de generalitate , conform careia “pentru descoperirea urmelor
unei infractiuni , in cercetarea fiecarui caz , organul de urmarire penala va
cauta sa reconstituie mintal fiecare faza a desfasurarii infraciunii ,
parcurgand cu atentie , in sens direct sau invers , drumul presupus ca a fost
facut de infractor “6. Sau asa cum subliniaza C. Turai cautarea urmelor
papilare latente este o operatie de tehnica criminalistica ce necesita atentie
deosebita din partea specialistului criminalist , acesta trebuind sa aiba
‘rabdarea si intuitia unui mare artist”7.
Cautarea urmelor poate debuta din locul in care se presupune
ca a intrat infractorul , prin cercetarea clantelor usii , a incuietorilor , a
comutatorului etc. Daca s-a patruns intr-o incapere prin spargerea
geamului cioburile acestora pastreaza in conditii bune urmele crestelor
papilare . In aceleasi conditii pastreaza urmele obiectele de portelan si
5 In acest sens , I. R. CONSTANTIN SI M. RADULESCU , op. cit. , p. 146-148.
6 CAMIL SUCIU , op. cit. , p. 203. Autorul adauga ca , in procesul cercetarii locului faptei , trebuie examinat fiecare obiect , fiecare suprafata , care se presupune ca ar fi putut fi folosite sau chiar atinse de infractor .
7 CONSTANTIN TURAI , “Enigmele unor emprente” , supra cit. , p. 96.
sticla , suprafetele metalice , mobilierul etc. Insesi suprafetele relativ
zgrumturoase , de genul gulerelor sau mansetelor camsii . pot retine urme ,
in conditii multumitoare .
Sunt situatii in care cercetarile preliminare pot duce la
concluzia ca infractorul s-a folosit de manusi datorita absentei urmelor
papilare , cel putin in prima faza a cercetarii. Pe langa faptul ca insesi
aceste manusi pot crea urme specifice , nu trebuie exclusa posibilitatea
aparitiei unor amprente digitale spre sfarsitul drumului parcurs de infractor
sau ceea ce este numit in literatura jurudica penala iter criminis . In
practica , se intalnesc cazuri in care infractorul , fiind nevoit sa desfasoare
o operatie mai migaloasa , este incomodat de manusi si le scoate automat
(la cautarea prin sertare , prin rafturile unei biblioteci , prin haine , la
casele de bani etc.). Alteori , suprafata obiectului este atinsa de o portiune a
pielii palmei , neprotejata de manusa 8. De exemplu , in cazul unui furt
savarsit la un magazin universal , infractorul , intentionand sa ajunga la
niste obiecte a fost nevoit sa mute din loc un televizor pe care a ramas o
urma a unei portiuni din regiunea hipoernara a palmei . In ipoteza folosirii
manusilor necaptusite , sau a manusilor chirurgicale ce permit un contact
tactil mai bun , nu trebuie exclusa posibilitatea descoperirii amprentelor in
interiorul acestora .
Un aspect pe care specialistii criminalisti il cunosc foarte bine
din practica , este acela ca si cei mai abili infractori , dupa realizarea
faptei , neglijeaza masurile de precautie luate initial . De exemplu , un
infractor versat , dupa ce a operat tot timpul cu manusi la spargerea unei
case de bani , dupa realizarea scopului propus si-a scos manusile , a fumat
linistit o tigara , a baut un pahar cu apa , dupa care a parasit locul faptei .
Pentru usurarea procesului de cautare a urmelor crestelor
papilare se recomanda folosirea unei lanterne cu care se va ilumina oblic
obiectul presupus a fi purtator de urma 9. O alta metoda , care se poate
aplica in cazuri mai deosebite , consta in pulverizarea pe obiectul presupus
8 A SWENSSON si O. WENDEL , “Descoperirea infractiunilor – metode moderne de investigare criminala “, Londra , 1957 , p. 22-24; I. R. CONSTANTIN si M. RADULESCU , op. cit., 144-152 .
9 E. LOCARD , supra cit. . p. 25-26; CHARLES E. OHARA , “ Principii de baza ale cercetarii penale “ , Ed. C.Thomas , Illinois , S.U.A.,1976 ,p. 770 ; SWENSSON si WENDEL , Op. , cit. , p. 22-24 ; CAMIL SUCIU , op. cit. , p. 209 .
purtator de urma a unei solutii pe baza de luminol . Sub actiunea razelor
ultraviolete , urma va aparea intr-o luminescenta specifica pentru un timp
scurt . Rezultatele similare pot fi obtinute si cu radiatie laser .
Rezultate multumitoare in descoperirea urmelor se obtin cu
ajutorul lampii portabile de radiatii ultraviolete aflata in trusa
criminalistica.
Folosirea acesteia , sau a unei surse incidente de lumina puternica , in
conditii de intuneric , in incaperi , ramane procedeul cel mai indicat pentru
descoperirea amprentelor papilare , el permitand si cunoasterea starii
urmelor , astfel incat sa se poata alege corect mijlocul de relevare si
ridicare a lor , fara a risca distrugerea acestora .
O problema importanta o reprezinta stabilirea vechimii
urmelor de maini , problema de care se tine seama atat in procesul
descoperirii , cat si in cel al relevarii urmelor crestelor papilare . Stabilirea
vechimii se face in functie de factori variati si este relativa10. De exemplu
urmele de pe portelan , sticla , suprafete netede , lustruite sau lacuite pot fi
pastrate chiar ani de zile , in vreme ce hartia le pastreaza cateva ore , in
functie de calitatea ei . De asemenea , trebuie avuti in vedere diversi factori
de alterare a urmelor , cum sunt , de exemplu , caldura , lumina solara ,
ploaia etc. cu mentiunea ca si in conditiile unei ploi usoare sau a zapezii ,
unele urme se pastreaza neasteptat de bine .
Stabilirea vechimii aproximative a urmelor papilare debuteaza
din momentul descoperirii lor , dar ea continua pana in momentul expertizei
, in primele momente ale cerecetarii , stabilirea vechimii urmelor este
absolut necesara pentru alegerea mijloacelor adecvate de relevare (de
exemplu relevarea unei urme proaspete , de circa o ora , prin prafuire ,
poate sa conduca la alterarea urmei datorita imbacsirii) . Fireste ca
vechimea este si un element de care se tine seama in interpretarea modului
de formare a urmelor , ea oferind indicii privitoare la fapta si la persoana
autorului .
10 CONSTANTIN TURAI , “ Elemente de criminalistica si tehnica criminala “ , supra cit. , p. 204-206 ; I. R. CONSTANTIN si M. RADULESCU , op. cit. , p. 152-153 ; I. R. CONSTANTIN si DAN MOISE , “ Contributii la stabilirea vechimii urmelor papilare “ , in culegerea de referate , “ Prezent si perspectiva in stiinta criminalistica “ , Ed. Ministerelor de interne , Bucuresti , 1979 , p. 107-114 .
Sub raport tehnic criminalistic , determinarea vechimii
urmelor nu presupune o operatie distincta , ci o folosire selectiva a unor
procedee de relevare , pe mici portiuni , care sa ofere indicii asupra
acestora 11.
Fata de cele mentionate anterior , de conditiile complexe si
dificile de cautare a urmelor papilare , avand in vedere indeosebi pe cele
latente , se impune respectarea de catre specialistul criminalist a unor
cerinte minime , cum sunt rapiditatea in efectuarea cerecetarii , precum si
perseverenta , rabdare , calm in cautarea si relevarea urmelor . De
asemenea , o alta regula care , de data aceasta , priveste pe cel ce conduce
cerecetarea locului faptei este limitarea numarului persoanelor care
efectueaza cerecetarea numai la specialisti , pentru evitarea crearii de
urme suplimentare sau , mai rau , distrugerea urmelor , cum se intampla
uneori .
11 EMILIAN STANCU , “ Criminalistica stiinta investigarii infractiunilor “ vol. I Editura Tempus , Bucuresti 1992 , p. 132 .
Metode de relevare a urmelor de maini
Descoperirea urmelor de maini in general , si in special relevarea
urmelor latente , este activitatea cea mai laborioasa din intregul proces de
cercetare a acestei categorii de urme , ea implicand folosirea de procedee ,
de metode fizice si chimice , in functie de natura suportului si de calitatea
urmei .
Activitatea de descoperire a amprentelor digitale poate fi
caracterizata drept unul dintre cele mai dinamice domenii ale tehnicii
criminalistice , sub raportul perfetionarii stiintifice . Sunt semnificative , in
acest sens , noile metode chimice de relevare a urmelor de maini , ori
descoperire a lor pe baza dispersiei luminoase , inclusiv a laserului .
Preocuparile de imbunatatire a procedeelor de descoperire , sau de
relevare a urmelor de maini latente , se inscriu in contextul general de
perfectionare a metodelor de identificare a persoanelor , fiind specifice
tuturor serviciilor de criminalistica din lume.
Referitor la metodele de relevare a urmelor de maini se
impun doua precizari . In primul rand , acestea nu-si gasesc aplicarea
numai in cercetariile intreprinse la locul faptei , ci si in examinarile facute
in laborator asupra obiectelor presupuse a fi purtatoare de urme . In al
doilea rand , metodele ce urmeaza a fi prezentate , nu sunt destinate in
exclusivitate relevarii urmelor de maini sau urmelor crestelor papilare de
pe planta piciorului , multe dintre ele gasindu-si aplicabilitatea si in
relevarea urmelor formate de alte parti ale corpului omenesc cum ar fi cele
de buze .
Relevarea prin metode fizice consta din pulverizarea de
prafuri sau pudre cu granulatie foarte fina – de aici si denumirea de
prafuire (pudrare) , pe obiectul ori suprafetele purtatoare de urme 12.
Substantele sau amestecul de substante folosite in relevare , pe langa
finetea lor , trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :
sa fie in contrast de culoare cu suportul pe care s-a format urma
(pentru relevarea urmelor de pe o coala alba de hartie se foloseste un
praf de culoare inchisa) ;
sa prezinte o aderenta selectiva , deci numai la material din urma , si
nu la intregul suport , pentru a evita imbacsirea urmei sau estomparea
detaliilor caracteristice .
Dintre substantele intrebuintate fracvent in practica ,
amintim : ceruza (carbonat de plumb) , negru de fum , rosul Sudan III ,
argentoratu (pulbere aluminiu ) , miniul de plumb , oxidul de cupru , praful
de Xerox etc.13. Acesti revelatori , considerati traditionali , se folosesc
pentru suprafetele netede .
Relevarea urmelor papilare pe suprafetele multicolore se
realizeaza cu substante fluorescente , de tipul pudrei galbene fluorescente ,
activate sub actiunea radiatilor ultraviolete 14. Revelatorii fluorescenti , sub
forma de prafuri sau de solutie (mai usor de pulverizat) , tind sa capete o
utilizare universala , datorita calitatilor lor , singurele suprafete la care nu
pot fi folositi fiind cele de tipul lemnului neprelucrat sau hartiei .
12 Vezi expozitia de materiale judiciare din Franta , “ Minipol-90”
13 Cu privire la substantele sau la amestecurile de substante devenite traditionale , diferite de la un autor la altul , si la particularitatile de folosire , a se vedea : E. LOCARD , op. cit. , p. 130 si urmaatoarele . ; A. SWENSSSON si O. WENDWL , p. 28 si urmatoarele ; C. SUCIU , op. cit. p. 213 si urmatoarele ; I. R. CONSTANTIN si M. RADULESCU , op. cit. , p. 162 si urmatoarele ; Tratat practice de criminalistica “ op. cit . , p. 132 si urmatoarele ; P. KIRK , “ Crime investigation . Plysiel Evidence and the Police Laboratory” , Interscience Publichers Inc . , New York , 1966 , p. 397 si urmatoarele ; colectiv , Curs de tehnica criminalistica , Editura Scoala de ofiteri active a Ministerului de Interne , supra cit. , p. 20 si urmatoarele .
14 ILONA BUTA si IOSIF GOLDHAR , “ Un nou parf fluorescent folosit in revelarea urmelor papilare “ , Rev. Probleme de medicina legala si criminalistica , nr. 7-8 , Bucuresti , 1969 , p. 50 .
In prezent asistam la o largire a gamei produselor destinate
revelarii urmelor latente , firmele specializate in producerea unor materiale
de tehnica criminalistica , cum sunt , de exemplu , laboratoarele americane
de cerecetare a urmelor “ Sithie “ , “ Faurot “ , sau firma austriaca “ Folien
– Vogel “ , pun la dispozitie noi produse , avand la baza aceleasi substante ,
carora insa li se adauga si altele (de exemplu , cianoacrilatul sau
microparticulele de disulfat de mobiden)15.
Raspandirea , ca si indepartarea pudrelor de revelare de pe
obiect se face prin intermediul unei pensule fine din par de veverita , pana
de strut sau fire de carbon . Pentru pudrare se mai folosesc si
pulverizatoare speciale sau sprayuri , indeosebi pentru suprafetele mari . La
indepartarea prafului , pensula este miscata numai intr-o singura directie ,
in scopul prevenirii deteriorarii urmei .
Pudrarea selectiva a urmelor dispuse pe suprafete de piele ,
cauciuc , mase plastice se poate efectua si prin folosirea asa numitei
pensule magnetice , respectiv un magnet cilindric la care adera praful
revelator amastecat cu pulberea fina de fier . In ipoteza suprafetelor
nichelate sau cromate , se practica afumarea urmelor cu funingine de
camfor sau polistiren expandat , procedeu care a dat rezultate bune in
practica 16.
Un procedeu modern de revelare a urmelor latente ,
indeosebi a celor dispuse pe hartie , consta din metalizarea intr-o camera
de vid17.
Procedeu destul de laborios si relativ costisitor , intrucat presupune
evaporarea , de pilda , a unui amestec de aur-cadmiu , vaporii aderand
selectiv la urma crestelor si a santurilor papilare , a dat rezultate foarte
15 Vezi , “ SIRCHIE “ , Fingersprint Laboratories , inc. S.U.A. , Illinois , 1989\1990 – Catalog de prezentare a unor produse de politie stiintifica .
16 LUPU COMAN , Folosirea poliestirenului expandat pentru revelarea urmelor digitale , in culegerea de comunicari , “ Scoala romaneasca de criminalistica “ , Editura Ministerului de Interne , Bucuresti , 1975 ,
, p. 78 .
17 P. THEYS , Y. TURGES , A. LEXPAREUX , G. CHEVET , P. F. CECCALDI , Nouvelle technique de reavelation de traces papilares lasnles ( sur le papier ) par metallization sur vide , in R. O.I.P.C. , nr. 217 : 1968 , p. 106 si urmatoarele .
bune inclusiv pe suprafete cu asperitati , de genul caramizilor 18. Pentru
suprafetele curente ale obiectelor , inclusiv hartia , se foloseste un amestec
de zinc , antimoniu si cupru .
O metoda ce serveste atat la revelarea urmelor de maini cat
si la revelarea urmelor de buze , de manusi , a urmelor de incaltaminte pe
materiale textile sau plastice , are la baza un dispozitiv cu camp electric de
frecventa medie19.
Un procedeu de imbunatatire a caliatatii fragmentelor
urmelor digitale , elaborat de specialisti romani , il reprezinta prelucrarea
imaginii urmei prin intermediul unei instalatii electronice , denumita
“Optimoscop” 20
In fine , o metoda particulara de revelare a urmelor latente de pe un
suport textil , se bazeaza pe marcarea cu izotopi radioactivi a proteinelor
din sudoare , evidentierea detaliilor desenului papilar realizandu-se prin
autoradiografie .
O alta metoda este revelarea prin metode chimice care se
bazeaza pe reactia dintre anumite substante chimice si componentele
transpiratiei (saruri , aminoacizi etc.) . In functie de particularitatile lor ,
aceste metode pot fi structurate astfel :
- O metoda folosita curent in practica , pe care unii autori nu o includ in
categoria procedeelor chimice desi se bazeaza pe o reactie de natura
chimica , consta din revelarea cu vapori de iod – pe care unii specialisti o
numesc aburire , termen pe care il consideram inexact21- , indeosebi a
urmelor aflate pe hartie si pe pereti . Revelarea se realizeaza prin
intermediul unui dispozitiv simplu de vaporizare , iodul metalic fiind foarte
volatil . Reactia dintre vaporii de iod si componentele din sudoarea depusa
18 Comunicare a delegatiei franceze la “ Colectivul asupra metodelor de identificare a persoanelor si urmelor “ , Saint-Cloud 30.XI-2.XII. 1976 , in rezumatul lucrarilor , tiparit de INTERPOL , p. 5-6 ; in acelasi procedeu a facut referire si delegatul Angliei .
19 VASILE FARCASIU , “ Noi metode de revelare si ridicare a urmelor papilare si de incaltaminte “ , in culegerea , “ Prezent si perspective in stiinta criminalistica “ supra cit. , p. 132-143 .
20 OCTAVIAN TOMA , “ Onoua tehnica de imbunatatire a urmelor papilare “ , in culegerea “ Prezent si perspective in stiinta criminalistica “ , supra cit. , p. 106-107 .
21 Potrivit “ Micului dictionar enciclopedic “ , aburirea reprezinta rezultatul acoperirii cu picaturi fine de apa provenite din condensarea aburului .
in urma determina aparitia unei coloratii specifice . Procedeul reclama
rapiditate in fotografiere sau fixare , revelarea fiind de scurta durata , insa
poate fi reluat .
- Revelarea cu reactivi chimici propriu-zisi , de genul ninhidrinei ,
nitratului de argint etc. Dintre reactivii chimici , mai des folosit in practica ,
pentru revelarea urmelor pe hartie , cel pe baza de nenhidrina , care
reactioneaza cu aminoacizii din sudoare , dind rezultate bune chiar si la
urmele mai vechi. Se mai intrebuinteaza , de asemenea , nitratul de argint
sau rodamina B , solutii folosite si in organizarea capcanelor criminalistice .
La urmele formate prin depunere de substante grase se aplica vaporizari de
diversi acizi (osmic sau fluorfidric , daca urma este pe sticla). Un alt
reactiv , intrat in uzul organelor de specialitate , este solutia denumita
DEMAC , sensibila la urea din sudoare22. Un caz particular il constituie
urmele de maini formate prin depunerea de sange , in care revelarea se
face pe baza metodelor specifice cerecetarii petelor de sange , apelandu-se
fie la solutii care determina o fluorescenta specifica , fie la solutia de
leucoverdemalachit , folosita in special la urmele formate prin depuneri de
sange , cum este luminolul .
Revelerea urmelor de maini pe pielea umana – de
neconceput pana acum cativa ani – este in prezent posibila , tot datorita
unor reactii chimice , care dau cele mai bune rezultate , cu toate ca
incercari s-au facut si cu radiatii roentghen sau cu iod . Metoda este
aplicata cu rezultate bune si in tara noastra , putand fi indicate fara retinere
, in vederea descoperirii urmelor de maini pe piele , de catre organele
judiciare23. Procedeele de revelare a acestei categorii de urme sunt
variate , astfel daca unele se bazeaza pe reactii chimice , cum este cazul si
celor folosite la noi in tara , altele sunt de natura fizica . De pilda ,
specialistii japonezi au reusit revelarea si ridicarea unei amprente digitale
22 Reactivul DEMAC (P- N.N. dimenhylaminccianaldehyde) pus la punct de specialistii englezi , prezinta avantajul unor cerecetari rapide , indeosebi la urmele proaspete . In acest sens , “ Rezumatul lucrarilor colectivului INTERPOL , de la Saint-Cloude (iunie , 1981) supra cit. , p. 4 .
23 GHEORGHE ASANACHE , Tratat practice de criminalistica , vol. II , supra cit. , p. 25 si urmatoarele ; Interventia delegatiilor S.U.A. , Canadei si Frantei la “ Colocviul asupra metodelor de identificare a persoanelor si urmelor “ , op. cit. , p. 4-5 . O metoda recenta consta in tamponarea pielii cu o solutie , in locul unde se presupune ca se afla urma , dupa care se aplica un folio cu un strat reactive ce va fi ulterior incalzit .
de pe gatul unei persoane sugrumate , dupa un interval de 9 ore de la
instalarea mortii 24.
Revelarea prin metode optice se constituie ca un ansamblu
de metode noi in materie , bazate pe tehnici de varf , aplicate la specificul
descoperirii urmelor papilare . Dintre acestea , un loc prioritar il detine
folosirea laserului25. Fireste , aceste procedee sunt de natura fizica , insa le
prezentam separat , datorita nu atat caracterului lor de noutate , cat
particularitatilor lor tehnico-stiintifice .
Radiatia de tip laser (laser de argon) este proiectata lateral
oblic , sub unghi de circa 45 de grade , determinand aparitia unei
fluorescente specifice anumitor substante secretate de glandele sebacee
(riboflavina). La nevoie fluorescenta poate fi intarita prin tratare cu
ninhidrina . De remarcat ca procedeul nu este distructiv (se foloseste o
radiatie laser de joasa putere) , putand fi reluat de mai multe ori . Procedeul
, pus la punct de specialistii canadieni , a permis revelari de urme , cu o
vechime de 9 ani , aflate pe filele unei carti26.
Relevarea urmelor papilare. Relevarea urmelor constitue momentul imediat
urmator si este strins legat de activitatea de cautare.Aceasta activitate se
desfasoara atit la locul faptei,cit si in laborator,ptr. obiectele comod
transportabile si care au fost ridicate in acest scop.
In functie de natura obiectului primitor se folosesc tratamente fizice (mecanice),
chimice sau optice.
Relevarea prin metode fizice(mecanice) este metoda cea mai simpla si mai
putin costisitoare,aflata la indemina org. de urmarire penala,si consta in
pudrarea(prafuirea)sau afumarea suprafetei cercetate.
Pudrarea consta in folosirea unor substante care se aplica pe suprafata
24 Colectiv , Le systeme d identification des empreintes digitales , in “ R.I.P.C.” , nr. 385 , februarie 1985 , p. 36 .
25 A. LE PAREUX si J.L. CLEMENT , Tehnique modernws de revwlation et de revilement des traces de doigts , in “ Science et vie “ – numar intitulat “ La police scientifique “ , septembrie , Paris , 1982 , p. 16-17
26 J.A.GARCIA AYALA , Un employ du laser : la revelation d empreintes lophoscopiques , in , “ R.I.P.C. “ , nr. 377 , aprilie 1984 , p. 93 . In acelasi sens , a se vedea J.MATHYER si P. PEEFERLI , Notes de police scientifique , in “ R.I.C.P.T. “ , nr. 3\1983 , p. 101 si 4\1983 , p. 100 , referitoare la articolele privind problema folosirii laserului in criminalistica in “ Journal of Forensic Sciences “ , nr. 16 si 28\1983 in Canada .
cercetata cu ajutorul pensulei sau al unor pulverizatoare speciala. Aceste
substante trebuie sa indeplineasca doua conditii importante: sa asigure
contrastul cu culoarea suprafetei cercetate si sa aiba aderenta la aceasta.Cel
mai frecvent folosite in practica sunt: ceruza, negrul de fum,osul de Sudan 3,
ocidul de cupru. Ptr. Suprafetele multicolore se folosesc substante fluorescente.
Afumarea consta in obt.funinginii prin arderea unor cantitati de camfor ori
polfestiren, sau chiar prin arderea unei luminari fabricata pe baza de produse
petrolifere.Obiectul este trecut cu portiunea pe care se presupune ca se afla
urmele papilare prin fumul rezultat din ardere si, astfel, funinginea adera pe
locul atins de crestele papilare.Indepartind surplusul de funingine cu ajutorul
pensulei,apare urma colorata in negru.Metoda se foloseste ptr. cercetarea
suprafetelor cromate sau nichelate.
Intre metodele de relevare mentionam relevarea urmelor latente de pe un
suport textil,prin marcarea cu izotopi radioactivi a proteinilor din sudoare.
Relevarea prin metode chimice. Sunt cunoscute foarte multe tehnici de
relevare chimica,folosite mai putin la fata locului si mai frecvent in
laborator,datorita complexitatii utilizarii acestora. Cele mai simple tehnici
constau in aburirea cu vapori de iod,de acid fluorhidric sau
cinoacrilat.Alegerea acestor tehnici depinde de suprafata cercetata si de
vechimea urmei. Alte metode constau in folosirea unor reactivi
chimici,ca:nitratul de argint,ninhidrina.O tehnica speciala se foloseste ptr.
relevarea urmelor formate prin depuneri de singe. Substanta folosita, numita
Negru_amido, are proprietatea de a colora in albastru inchis proteinele din
singe. Ptr. amprentele cu singe recente se foloseste laserul. Specialistii
romani au obt. Rezultate si in relevarea urmelor digito-palmare de pe pielea
umana si pe textile cu ajutorul unui strat de silicagel de granulatie foarte
fina,depus pe o folie de aluminiu.Folia se aplica cu suprafata tratata cu
silicagel pe acea parte a corpului victimei unde se presupune ca exista
urme ale infractorului. Suprafata tratata va fi pulverizata cu vapori de
iod,sau cu o solutie de acid sulfuric cu apa.Urmele astfel relevate vor fi fixate
prin fofografiere.
Tratamentul optic._Ptr.relevarea urmei sunt utilizate surse de lumina
alba,dirijata sub diferite unghiuri de incidenta;pot fi folosite lanterne,
reflectoare sau oglinzi, ptr. eflectarea razelor solare care vor inlesni
examinarea cu ochiul liber a suprafetei respective. Tehnicile moderne
constau in folosirea lampilor de radiatii ultraviolete,a surselor se lumina de
tipul Polilight sau Crimescop ori a laserului.In timpul folosirii acestor
surse,specialistul trebuie sa poarte ochelari de protectie, prevazuti cu
lentile filtrante, adaptate aparatului utilizat. Ptr. examinarea urmelor in
radiatii infrarosii se utilizeaza un asamblu compus din videocamera si ecran,
compatibile cu spectral infrarosu.
Metode de fixarea şi ridicare a urmelor de mîini
Fixarea urmelor de miini. Fixarea reprezinta conservarea urmelor in
vederea valorificarii lor in cursul cercetarilor ulterioare in laborator sau a
efectuarii expertizei.Principalele mijloace de fixare constau in descrierea
urmelor in procesul-verbal de cercetare la fata locului si fotografierea
acestora. In procesul-verbal, intocmit in respectarea prevederilor Cod pr.
pen., se vor consemna toate detaliile privitoare la descrierea formelor
urmelor,a tipului din care fac parte,a locului in care au fost gasite,a
raportului de pozitie fata de obiectele principale si a metodelor de relevare
folosite. Fotografierea cuprinde imagini ale grupajului de urme si ale fiecarei
urme in parte,iar ptr.o buna localizare, alaturi de urma se asaza tablite cu
numere indicatoare. Fotografiile si schita locului cercetat se atasaza la
procesul-verbal de cercetare la fata locului.
Ridicarea urmelor de miini. Ultimul moment al cercetarii criminalistice a
urmelor de miini de la fata locului il considera ridicarea
acestora.Specialistul va folosi cele mai potrivite metode,in functie de
obiectul purtator de urma si de conditiile specifice ale locului fapte. Ex.
fotografierea, transferarea pe pelicula adeziva, folosirea mulajelor (in cazul
urmelor de adincime), iar in cazul obiectelor purtatoare de urme de
dimensiuni reduse se procedeaza la ridicarea acestora. Fotografierea urmelor
la fata locului se executa dupa ce acestea au fost relevate si numai daca
obiectele purtatoare nu pot fi transportate la laborator.
Transferarea pe pelicula adeziva se realizeaza cu ajutorul unor tehnici
simple dar care impun respectarea cu strictete a regulilor recomandate de
practica criminalistica. Urma trebuie sa fie mai intii relevata cu o pudra
colorata,apoi se foloseste pelicula de culoare contrara prafului intrebuintat
la relevare:neagra,atunci cind sau folosit prafuri albe si alba, atunci cind s-
au folosit prafuri negre sau rosii.Se desprinde de pe pelicula celuloidul de
protectie,apoi se aplica peste urma si se apasa usor cu degetul pe toata
suprafata ei; se ridica pelicula si se aplica la loc celuloidul de
protectie.Urma astfel ridicata se fotografiaza. Ptr. urmele de adincime se
folosesc mulafe din stearina, ceara. Astfel se procedeaza in cazul urmelor
gasite pe chitul proaspat al geamului, plastilina de la sigiliu, sapun, solul
moale. Urma va fi curatata prin curent de aer sau cu ajutorul pensetei.
Mulajul va fi fotografiat,apoi transportat la laborator.Obiectele purtatoare
de urme se ridica atunci cind sunt comod transportate.Ex.cutitul presupus a
fi folosit la savirsirea faptei, pistolul, sticlele de la bauturile alcoolice,
cioburile de sticla. Ele nu trebuie atinse cu mina si ambalate pentru a se
evita degradarea urmelor.
Prelucrarea si examinarea urmelor papilare in laborator
Competence si atributii. La prelucrarea si examinarea urmelor papilare in
laborator sunt 2 categorii de specialisti, cu competente si atributii specifice.Cei
care intervin chiar in momentul cercetarilor la fata locului sunt tehnicenii
criminalisti,ofiterii de politic specializati in cercetarea urmelor
papilare.Constatarile pe care le fac acestia la fata locului constituie temei de
cercetare prt.examinarile de detaliuce vor continua in laborator unde exista
mijloace tehnice corespunzatoare. La cercetarile la fata locului pot participa si
expertii criminalisti. Activitatea acestora se desfasoara in laborator ptr.a
examina obiectele purtatoare de urme ridicate de la locul faptei, urmele
desenelor papilare ridicate de tehnicieni care constituie modele de comparatie.
Pregatirea urmelor papilare ptr.examinare.
l.Relevarea urmelor de pe obiectelepurtatoare,ridicate si transportate la lab,
de criminalistica . Activitatea de relevare a urmelor,inceputa la fata
locului,este continuata in laborator in vederea evidentierii lor de pe obiectele
purtatoare ridicate in cursul cercertarilor. Conditiile de lucru oferite de
laborator si mijloacele tehnice pe care specialistii le au la indemina permit sa se
foloseasca metode de relevare complexe,cum ar fi tratarea cu ninhidrina,
vaporizarea cu acid fluorhidric, examinarea in raze ultraviolete. Se pot folosi si
tehnicile simple de relevare in functie de natura obiectelor purtatoare si de
vechimea urmei.
2. Fotografierea urmelor papilare. Se fotografiaza urmele papilare aflate pe
obiectele transportate de la fata locului la laborator,apoi se realizeaza
pozitivul si negativul fotografic.Urma papilara va fi fotografiata impreuna cu
intregul obiect purtator sau o parte a acestuia ptr. a se identifica cit mai exact
locul unde este situata urma.Se recomanda ca pe linga urma sa se aseze un
element metric prt. A se realiza ulterior fotograme marite la scara. Dupa
obtinerea negativului urmelor papilare se realizeaza diapozitivarea imaginii
acestora, sau se trece la copierea direct pe hartia foto si la obtinerea
fotogramei.Obtinerea pozitivului urmelor papilare se realizeaza cu ajutorul
aparatului de copiat prin proiectie. Negativul fotografic se aseaza cu gelatina
in jos in rama aparatului de marit. Cu ajutorul elementului metric asezat linga
urma papilara in momentul fotografierii se va urmari ca imaginea urmei pe
pozitiv sa fie marita la scara4/l.
Luarea impresiunilor de comparatie. Cercetarea in laborator a urmelor de
miini presupune existenta unor urme de comparatie.Urmele ridicate de la fata
locului ori de pe obiectele purtatoare aduse in laborator ptr. relevare si
examinare vor fi comparate cu modelele de comparatie obtinute de la
persoanele banuite ori de la cadavre. Ptr. obtinerea modelelor de comparatie se
folosesc tehnici diferite ptr.persoane si ptr. cadavre
1. Obtinerea impresiunilor de la persoane. In aceasta activitate se folosesc
instrumente si materiale adecvate: placa pe care se aplica tusul,un rulou din
cauciuc, un flacon cu tus tipografic, o tusiera impregnata cu substante
chimice ptr. amprentare,fise dactiloscopice.Cele mai cunoscute metode in
activitatea practica sunt ampretarea cu tus tipografic si ampretarea chimica.
Folosirea tusului tipografic. Inaite de inceperea operatiei de amprentare
degetele vor fi spalate cu apa si sapun.Pe placa de depune o picatura de tus
care va fi intinsa cu ruloul pina se obtine un strat uniform. Specialistul
prinde cu o mina degetul persoanei cercetate iar cu cealalta prinde de virful
degetul si-1 ruleaza pe placa o singura data,intr-un singur sens,de la o
extremitate la cealalta a unghiei,si-l apasa ptr. a obtine impresiunea intregii
suprafete a falangei. Impresiunea obtinuta se aplica in spatiul liber din fisa
dactiloscopica. In acest mod se procedeaza cu toate degetele.
Amprentarea chimica. Metoda este mai putin folosita in practica.Trusa de
amprentare chimica contine o pisla dura,impregnata cu o substanta chimica
incolora. Ptr. obtinerea ampretei specialistul roteste degetul persoanei pe
pisla trusei,apoi il aseaza pe o folie de hirtie special impregnata si-1 ruleaza pe
aceasta, astfel incit,prin realizarea contactului dintre substanta de pe pisla si
cea de pe hirtie sa se coloreze impresiunea digitala intr-o nuanta de indigo
inchis spre negru
2. Obtinerea impresiunilor de la cadravre. La amprentarea cadravrelor se
mai foloseste:o lingura speciala ptr.amprentare,solutii si substante ptr.
conservarea fragmentelor de piele cu creste papilare,o seringa cu ace groase
ptr.injectarea de lichide sub pielea virfurilor degetelor ce urmeaza a fi
amprentate. Tehnica de amprentare este adaptata la conditiile in care se afla
cadravrul, tinind cont de rigiditatea cadaverica, deshidratarea, putrefactia,
mumificarea acestuia. Ptr. a se invinge rigiditatea cadaverica, miinile
cadavrelor se introduc int-un vas cu apa calda timp de 10-15 min.Tusul se
intinde direct pe degete cu ajutorul ruloului.Se taie un cartonas dreptunghiular
de marimea spatiului din fisa dactiloscopica su se aseaza in lingura de
amprentat cadravre,apoi se ruleaza cite un deget pe fiecare cartonas. Daca
putrefactia este avansata se solicita concursul medicului legist,care
recolteaza fragmente din pielea degetului ce urmeaza a fi examinata in
laborator.Atunci cind cadravrul se prezinta in stare de mumificatie de
procedeaza la improspatarea pielii cu o solutie de l-3% hidroxid de potasiu in
apa.Se introduc degetele cadravrului in aceasta solutie,pina ce pielea revine Is
normal,apoi se procedeaza la amprentare.
Interpretarea la faţa locului a urmelor de mîini
Descoperirea urmelor unei infractiuni presupune , in primul rand , o
cautare sistematica a lor , in functie de natura locului si de modul de
savarsire a faptei . Datorita diversitatii deosebite de situatii , de imprejurari
privind maniera de comitere a infractiunii , nu pot fi date retete absolute de
descoperire a urmelor . Pe baza unei bogate practici existente in materie in
literatura de specialitate s-a conturat , insa , o regula cu caracter de
generalitate , conform careia “pentru descoperirea urmelor unei
infractiuni , in cercetarea fiecarui caz , organul de urmarire penala va cauta
sa reconstituie mintal fiecare faza a desfasurarii infraciunii , parcurgand cu
atentie , in sens direct sau invers , drumul presupus ca a fost facut de
infractor “ . Sau asa cum subliniaza C. Turai cautarea urmelor papilare
latente este o operatie de tehnica criminalistica ce necesita atentie
deosebita din partea specialistului criminalist , acesta trebuind sa aiba
‘rabdarea si intuiţia unui mare artist.
Cautarea urmelor poate debuta din locul in care se presupune ca a
intrat infractorul prin cercetarea clantelor usii , a incuietorilor , a
comutatorului etc. Daca s-a patruns intr-o incapere prin spargerea
geamului cioburile acestora pastreaza in conditii bune urmele crestelor
papilare . In aceleasi conditii pastreaza urmele obiectele de portelan si
sticla , suprafetele metalice , mobilierul etc. Insesi suprafetele relativ
zgrumturoase , de genul gulerelor sau manşetelor cămăşii, pot retine urme ,
in conditii mulţumitoare .
Sunt situatii in care cercetarile preliminare pot duce la concluzia ca
infractorul s-a folosit de manusi datorita absentei urmelor papilare , cel
putin in prima faza a cercetarii. Pe langa faptul ca insesi aceste manusi pot
crea urme specifice , nu trebuie exclusa posibilitatea aparitiei unor
amprente digitale spre sfarsitul drumului parcurs de infractor sau ceea ce
este numit in literatura jurudica penala iter criminis . In practica , se
intalnesc cazuri in care infractorul , fiind nevoit sa desfasoare o operatie
mai migaloasa , este incomodat de manusi si le scoate automat (la cautarea
prin sertare , prin rafturile unei biblioteci , prin haine , la casele de bani
etc.). Alteori , suprafata obiectului este atinsa de o portiune a pielii palmei ,
neprotejata de manusa .
De exemplu , in cazul unui furt savarsit la un magazin universal , infractorul
, intentionand sa ajunga la niste obiecte a fost nevoit sa mute din loc un
televizor pe care a ramas o urma a unei portiuni din regiunea hipoernara a
palmei . In ipoteza folosirii manusilor necaptusite , sau a manusilor
chirurgicale ce permit un contact tactil mai bun nu trebuie exclusa
posibilitatea descoperirii amprentelor in interiorul acestora .
Un aspect pe care specialistii criminalisti il cunosc foarte bine din
practica , este acela ca si cei mai abili infractori , dupa realizarea faptei ,
neglijeaza masurile de precautie luate initial . De exemplu , un infractor
versat , dupa ce a operat tot timpul cu manusi la spargerea unei case de
bani , dupa realizarea scopului propus si-a scos manusile , a fumat linistit o
tigara , a baut un pahar cu apa , dupa care a parasit locul faptei .
Pentru usurarea procesului de cautare a urmelor crestelor papilare se
recomanda folosirea unei lanterne cu care se va ilumina oblic obiectul
presupus a fi purtator de urma . O alta metoda , care se poate aplica in
cazuri mai deosebite , consta in pulverizarea pe obiectul presupus purtator
de urma a unei solutii pe baza de luminol . Sub actiunea razelor ultraviolete
, urma va aparea intr-o luminescenta specifica pentru un timp scurt .
Rezultatele similare pot fi obtinute si cu radiatie laser .
Sisteme automate de identificare a amprentelor si a urmelor digitale.
In tarile dezvoltate au fost puse la punct sisteme de prelucrare automata a
amprentelor,bazate pe tehnica recunoasterii formelor cu ajutorul computeralui.
Sistemul automat de identificare folosit in Japonia este aplicat in practica
din!982.In acest sistem ordinatorul detecteaza in mod automat
particularitatile din imaginea unei amprente digitale,le introduce in
memorie si le copiaza,apoi computeral stabileste raporturile care leaga
intre ele particularitatile definind nr. de creste care le separa.Pozitia,directia
particularitatilor si raporturile lor reciproce sunt traduse in date numerice,pe
care calculatorul le introduce in memorie. Procesul este realizat
ptr.ansamblul intregii amprente, masina detecteaza particularitati pe imaginea
unui deget.
Sistemul MORFO. Societatea MORFO-SYSTEMS a pus la punc un sistem care
permite ca un suspect sa fie identificat in citeva minute dupa amprente si
urmele digitale.In aceste sisteme se compara urma digitala ridicata de la locul
faptei cu amprentele aflate intr-o banca de date,in final se selecteaza o
scurta lista de candidati.Operatorul verifica lista prezentata de sistem si se
pronunta asupra identitatii dintre urma si ampreta.Din l998, sistemul este
aplicat si in Romania.
SistemulAFIS 2000 -PRINTERMARK. Cu acest sistem se pot rezolva
problemele reale ale utilizatorilor,fiind rodul colaborarii cu FBI.Acest sistem
are peste 100 de agentii in toata lumea,care utilizeaza echipamentele sale. El
poate fi usor configurator, a include si o static de introducere ,,pe viu"ori
atasarea fotografiei persoanei.Impresiunile se stocheaza prin sinpla rulare a
degetului pe un dispozitiv special. Sistemele prezentate sunt cele mai
performante in lume la aceasta ora,asigurind o viteza de lucru si un randament
de neatins in sistemul manual de lucru.
Se ivesc numeroase situaţii când, la faţa locului, se descoperă numai urme ale unor
fragmente de desene papilare, în care nu se reproduce decât un sector limitat de creste ale
amprentei, de pildă un număr de 10 - 15 creste papilare.
Cu toată străduinţa expertului, la asemenea fragmente, de cele mai multe ori, nu se
pot descoperi nici cel puţin 6 - 8 detalii caracteristice macroscopice care să demonstreze,
pe baza frecvenţei lor, că urma a fost lăsată de un anumit deget, palmă sau plantă.
Luându-se în consideraţie faptul că nu se poate renunţa la urma în cauză a
fragmentului de desen papilar, în continuare se vor folosi alte tehnici de lucru, cum ar fi o
mărire fotografică sau prin microfotografiere. Prin aceasta se vor scoate în evidenţă
microdetalii cum sunt, de pildă, formele orificiilor porilor, care se găsesc pe traseul
crestelor papilare ce fac obiectul examinării.
Orice creastă papilară care este privită cu o lupă puternică, ce măreşte de 10 - 12
ori, sau cu un microscop de mic grosisment, se va vedea ca o linie întreruptă datorită
orificiilor porilor situaţi în vârful papilelor dermice.
Ca şi traseul crestelor, orificiile porilor au forme, dimensiuni şi plasamente
deosebite şi, de aceea, indicarea lor pe un raport de expertiză poate constitui un element
de identificare. Faţă de creste, la pori se mai poate reţine şi numărul lor pe unitatea de
măsură în lungime.
Practica arată că este indicat să nu se efectueze o expertiză poroscopică separată,
ci să se aleagă 2 - 3 creste papilare mai clar imprimate care, în cadrul aceleiaşi expertize
dactiloscopice, vor fi examinate şi din punct de vedere al caracteristicilor porilor.
Examinarea comparativă poroscopică va constitui o completare a punctelor caracteristice
coincidente indicate la traseul crestelor în cadrul expertizei în cauză şi ea va fi trecută
într-un capitol aparte în aceeaşi lucrare.
Pentru ilustrarea caracteristicilor porilor în raportul de expertiză, crestele papilare
vor fi mărite de 10 - 20 de ori prin macrofotografiere sau microfotografiere, direct pe
placa fotografică negativă.
Examinarea punctelor caracteristice coincidente ale porilor se va face în
succesiunea următoare:
- se va lua în considerare, în primul rând, forma caracteristică a porilor, care poate
fi: circulară, ovală, în formă de şa, în formă de semilună, franjurată etc;
- se vor studia şi reţine ca elemente de comparare plasamentul porului faţă de altul,
precum şi distanţa şi poziţia lui pe creastă: central, aproape marginal, pe marginea
crestei;
- se va aprecia mărimea porului în unităţi absolute sau în comparaţie cu cei vecini
(diametrul porilor variază de la 80 la 250 de microni[1]);
- se va lua în considerare numărul porilor fie pe o unitate de lungime dintr-o
creastă, fie pe un fragment determinat sau pe braţul unei bifurcări care, de asemenea, are
o lungime determinată (cifra variază între 9 şi 18 pori pe un milimetru).
Partea din dactiloscopie care are drept obiect elaborarea metodelor de examinare şi
expertiză a orificiilor porilor de pe crestele papilare poartă denumirea de poroscopie.
Porii aşezaţi pe muchiile (marginile) crestelor au forme deosebite faţă de cei
aşezaţi în cuprinsul crestelor, pentru că aceştia nu se reproduc total în urmă, ci doar
parţial. Unii criminalişti au opinat pentru constituirea unui capitol aparte din examinarea
formei marginilor crestelor papilare, numind acest gen de examinare „crestoscopie” sau
„mucheoscopie”.
Compararea „crestoscopică” se efectuează tot cu ocazia examinării poroscopice.
Variabilitatea laturilor crestelor papilare dă naştere unei diversităţi extrem de mari
de forme caracteristice marginilor acestor creste care apar franjurate sau dantelate
marginal.
Detaliile caracteristice ce sunt descoperite pe cele două margini ale unei creste
papilare apar sub aspectul general de scobituri sau golfuleţe care pot avea forme variate:
dreaptă, convexă, de dinte, de masă, de buzunar, concavă etc..
Aşadar, prin dubla lor proprietate, ca şi a crestelor papilare - fixitatea şi unicitatea
- orificiile sudoripare constituie un element de prim rang în efectuarea identificărilor.
În practică, poroscopia oferă posibilitatea utilizării fragmentelor de urmă care nu
depăşesc câteva creste papilare. Ea permite să se răspundă cu certitudine în numeroase
cazuri în care numărul de puncte caracteristice coincidente ale crestelor papilare este
insuficient.
Caracteristicile desenului porilor sunt influenţate atât de presiunea degetului când
se lasă urma sau impresiunea, cât şi de cantitatea de substanţă cu care se iau impresiunile.
[1] Micron – unitate de măsură egală cu a mia parte dintr-un milimetru.
URMELE CREATE DE MIJLOACELE
DE TRANSPORT
In general, aceste urme pot fi gasite in cazul accidentelor de circulatie, dar
pot fi gasite si cand sunt cercetate alte fapte la comiterea carora au fost
folosite diverse mijloace de transport ( omoruri, talharii, furturi, etc).
Urmele din aceasta categorie sunt complexe. Ele cuprind mai multe tipuri :
1)urme create de anvelope;
2)urme create de rotile metalice ale carutelor sau de sinele metalice ale
saniilor;
3)urmele de impact ale vehicolelor;
4)urmele sub forma de obiecte sau resturi materiale;
5)alte urme create de vehicole (pete rezultate din scurgeri de lubrefiant,
combustibil, etc. ).
Ele pot fi gasite sub forma urmelor de adancime, dar mai pot fi prezente la
locul faptei si ca urme de suprafata (de exemplu urme de calcare cu rotile
peste corpul si hainele victimei). Sunt prezente atat ca urme statice create
de miscarea uniforma a vehicolelor cat si ca urme dinamice, produse in
procesul franarii, derapajelor, al ciocnirii, al plecarii precipitate de la locul
faptei (demaraje bruste).
Urmele create de mijloacele de transport sunt in general urme vizibile,
cautarea lor este deci relativ simpla, fiind necesara consemnarea lor in
procesul verbal de cercetare, pe schita locului faptei, cu masurarea si
mentionarea dimensiunilor lor: lungime, latime, aspect, efectuandu se si
fotografii judiciare cu ajutorul panglicilor metrice. Chiar atunci cand urmele
sunt produse pe zapada si sunt relativ greu de fotografiat, este necesar a fi
mentionat in procesul verbal de cercetare tipul si aspectul acestora. Intr o
cauza, in conditii de drum pe timp de noapte si ceata, victima a fost
surprinsa si accidentata in apropierea trecerii de pietoni(cca. 2m. de la
marcaj ). Sustinerile soferului, potrivit carora a efectuat manevra de
franare, insa pietonul nu a putut fi evitat de oarece a efectuat traversarea
fugind, au fost infirmate de mentiunile din procesul verbal de cercetare si
de schita locului accidentului, unde se mentiona pana la locul impactului o
urma statica, de rostogolire corespunzatoare urmelor create de anvelopele
autovehicolului angrenat in accident in mers normal, fara franare.
Atunci cand se gasesc urme de adancime( create prin trecerea vehicolelor
prin noroi, nisip, zapada) acestea vor fi ridicate prin mulare, continuandu se
apoi examinarea lor in conditii de laborator.
1. Urmele de anvelope ridica si in acelasi timp, solutioneaza probleme
legate de tipul autovehicolului care le a creat, ecartamentul acestuia,
directia de deplasare, marca si tipul anvelopelor cu care era echipat, etc.
Tot prin examinarea anvelopelor se vor putea stabili ( pe calea unei
expertize criminalistice ) cauzele tehnice ale unor accidente rutiere. Dintre
aceste cauze mentionam: defecte tehnice ( vicii de fabricatie ) ale
anvelopelor; uzuri avansate ( desprinderea benzii de rulare, ruperea
structurii metalice a anvelopei); interventia unor elemente aleatorii. De
exemplu, taieturi produse de cioburi care produc depresurizarea brusca a
pneului, urmate de pierderea cotrolului directiei si iesirea de pe carosabil,
impact cu arbori, sau alte vehicole.
Examinarea anvelopelor va putea permite stabilirea avarierii acestora si ca
urmare a accidentului cand derapajul datorat franarii bruste este urmat de
lovirea unei borduri cu roata si de explozia camerei de aer a acesteia,
rezultand apoi pierderea controlului directiei si impactul cu persoane,
vehicole, case, etc.
Tipul si marca anvelopei vor putea fi stabilite dupa forma desenului
antiderapant, putand fi calculata lungimea urmei ( deci circumferinta rotii )
prin masurarea distantei dintre doua repere similare prezente pe urma. In
cazul urmelor dinamice, rezultate prin derapaj sau prin franare, nu mai
poate fi identificat desenul anvelopei , de oarece in aceste situatii el
lipseste, este insuficient sau partial imprimat. Inceputul urmei de franare
este mai slab imprimat, apoi capata o latime egala cu cea a anvelopei, iar pe
o portiune scurta, inainte de oprire, urma este groasa, neclara, cu mici
depozite de pamant zapada, praf, etc. acumulate in procesul franarii.
O situatie mai deosebita credem ca este cea in care franarea este controlata
printr un sistem ABS( sistem anti blocant ) cu care sunt dotate
autovehicolele moderne. La acestea franarea, chiar violenta, se face fara ca
rotile sa se blocheze si sa patineze, ceea ce face ca urma sa aiba aspect de
urma dinamica. Devine astfel mai dificil de apreciat forta si distanta
franarii.
Urmele statice, create in procesul rularii normale a rotilor, redau mai multe
elemente specifice ale desenului antiderapant, reprodu cand toate detaliile
acestuia, inclusiv ecartamentul rotilor. Pentru deplasarile rectilinii, urmele
create de rotile anterioare vor fi acoperite de cele create de rotile
posterioare.
Prin examinarea urmelor lasate de roti, poate fi stabilita si directia de
deplasare, eventualele manevre ale vehicolului ( ocolire, depasire, derapaje,
intoarceri, etc. ). Se va putea sa se stabileasca si viteza de deplasare la
momentul franarii ( in functie de lungimea urmei de franare), datele privind
starea tehnica a pneurilor: uzuri, defecte. Tot cu ajutorul urmelor
anvelopelor se poate identifica generic tipul de autovehicol: autoturism,
masina agricola, camion, vehicol de teren, s. a.
In identificarea anvelopelor pot fi folosite si caracteristicile individuale ale
acestora, rezultate in procesul de fabricatie, create prin uzura ce apare in
procesul de circulatie cum ar fi preluarea intre modelele desenului
antiderapant a unor pietricele, resturi materiale.
Urmele de impact pot oferi date importante cu privire la directia de mers
(de miscare, de stationare ) in care se deplasau ori starea in care se aflau
vehicolele implicate. Aceste urme sunt foarte adesea insotite de resturi
materiale cioburi, provenind de la faruri sau parbriz, vopsea, lemn din
caroseriile camioanelor, etc). Vor putea fi gasite atat pe vehicolele de la
locul accidentului, cat si pe diverse obiecte ( pomi, borne Kilometrice, case,
garduri ) pe corpul victimelor. Adeseori, prin interpretarea acestor urme se
va putea stabili inaltimea masinii, directia de deplasare. Urmele de vopsea
vor indica culoarea, iar prin examinarea de laborator, pe calea comparatiei,
se va putea stabili cu certitudine autovehicolul de la care provine vopseaua.
De asemenea, forma barii de protectie se imprima uneori in tabla caroserie
autovehicolului lovit.
Urmele sub forma de obiecte sau resturi materiale ramase la locul
accidentului pot indica uneori incarcatura sa, de exemplu: cereale,
ambalaje de lemn, materiale de constructii, alteori ele provin chiar din
corpul acesteia: ornamente, numar de circulatie, sigla marcii, etc.
permitand limitarea, restrangerea cautarilor la anumite marci sau tipuri.
Utilizarea unor autovehicole in cazul transportarii unor bunuri furate, cand
acestea au pierderi de lichid de racire, scurgeri de ulei, de carburant, poate
genera urme sub forma de dare sau pete. Dupa directia sau extinderea
acestora se poate aprecia directia de deplasare, timpul aproximativ de
stationare. In functie de petele de combustibil se poate aprecia tipul de
motor cu benzina sau Diesel. Examinarea formei picaturilor va permite
stabilirea directiei de deplasare, picaturile au forma alungita, cu partea mai
subtire orientata spre directia de deplasare, datorita curentuluide aer care
le impinge in partea opusa sensului de deplasare al masinii.
Descrierea urmelor in procesul verbal de cercetare va avea in vedere
diferitele lor particularitati, aspectul lor ( urme statice, dinamice, de
adancime , de suprafata ). Se vor masura lungimea, latimea, distantele intre
urme paralele ( ecartament ) sau urme succesive.
Urmele de impact se descriu generic si se fotografiaza, apoi se descriu
detaliile, aspectul, culoarea, continutul de elemente straine cioburi, vopsea.
Urmele sub forma unor resturi de obiecte vor fi mai intai examinate pentru
a se stabili daca nu sunt prezente alte tipuri de urme (de maini, fibre textile,
)pe care le ar putea purta. Dupa ce au fost consemnate si fotografiate,
obiectul va fi ridicat pentru examinare in laborator.
Cercetarea urmelor lasate de picioare
Sunt folosite destul de rar in activitatea de identificare, considerandu-se
ca au mai putine posibilitati de individualizare datorita numarului relative
redus de elemente caracteristice, cu exceptia celor specifice crestelor
papilare de pe talpa piciorului.
Din categoria urmelor de picioare fac parte:
- urmele plantei piciorului – ale piciorului gol;
- urmele piciorului semi-incaltat;
- urmele de ciorapi sau de incaltaminte.
Urmele plantei piciorului si anume cele formate de piciorul gol sunt cele
mai valoroase pentru individualizare, deoarece amprenta plantara
(amprenta talpii piciorului) poate servi la o identificare certa a individului,
echivalenta cu identificarea bazata pe amprentele digitale.
Urmele piciorului semiincaltat sau ale ciorapilor reproduce forma generala
a plantei piciorului, a regiunilor sale si a tesaturii.
Urmele de incaltaminte daca sunt formate in conditii
corespunzatoare (de ex. urme statice in pamantul moale)
pot reflecta elemente caracteristice utile identificarii.
In legatura cu urmele de picioare trebuie sa precizam
ca nu trebuie sa confundam o urma dinamica (prin excelenta
o urma de alunecare) cu urma create de
piciorul aflat in mers, urma de natura statica.
11.
Problemele principale pe care le poate rezolva expertiza criminalistica a
urmelor de picioare indiferent daca este vorba de urma piciorului gol ori de
cea de incaltaminte sunt in functie daca expertului i se trimite spre
examinare numai urma in sensul mulajului, fotogramei sau desenului
ridicata de la fata locului sau si urma si modelele tip de comparative.
Daca expertului i se trimite numai urma acesta va putea solutiona
urmatoarele probleme: determinarea sexului, varsta, talia, greutatea
aproximativa, particularitatile anatomo-patologice, mecanismul de formare
si vechimea urmei, alte date rezultate din interpretarea elementelor crearii
de urma.
In ipoteza in care i se pun la dispozitie expertului si modele de
comparatie, respectiv impresiunea plantei piciorului sau incaltamintea
suspecta, se poate ajunge la identificarea persoanei sau obiectului creator
de urma.
Bibliografie
CRIMINALISTICA – MIRCEA BĂDILĂ (BUCUREŞTI)
CRIMINALISTICA VOL.I – SIMION GH.DORAŞ (CHIŞINĂU)
MINA MINOVICI «TRTAT COMPLET DE MEDICINĂ LEGALĂ»
CONSTANTIN TURAI «ELEMENTE DE CRIMINALISTICĂ ŞI TEHNICĂCRIMINALĂ
EMILIAN STANCI «CRIMINALISTICA ŞTIINŢA INVESTIGĂRII INFRACŢIUNILOR»
CONSTANTIN TURAI «ENIGMELE UNOR AMPRENTE» VASILE FARCASIU «NOIMETODE DE RELEVARE ŞI
RIDICARE A URMELOR PAPILAE ŞI DE ÎNCĂLŢĂMINTE» OCTAVIAN TOMA «O NOUĂ TEHNICĂ DE ÎMBUNĂTĂŢIRE
A URMELOR PAPILARE»